ASOCIAȚIA PROEURO-CONS SLATINA

PORTOFOLIU CURSANT

PROGRAMUL DE FORMARE

EDUCAȚIE INCLUZIVĂ-PROVOCĂRI ȘI DILEME PENTRU O ȘCOALĂ

INCLUZIVĂ A VITORULUI

Nume și prenume cursant:

Unitate de învățământ:
Structura portofoliului

Portofoliul personal este format din 5 teme, conform structurii pe module, pentru fiecare
modul fiind alocată o temă, la alegere dintre temele propuse, astfel:

Disciplina Propuneri teme

Școala pentru toți și  motivația participării la curs și definirea

cadrul legislativ de obiectivelor personale de învățare;
1 dezvoltare a educației  harta mentală pornind de la conceptul de
incluzive educație incluzivă;
 scurtă evaluare instituțională a propriei școli,
din perspectiva educației incluzive.
2 De la școala specială  autoevaluarea propriilor competențe din
la școala pentru perspectiva educației incluzive;
diversitate.  harta conceptuală privind rolurile posibile;
Managementul
educației incluzive

3 Cerințe educaționale  proiect de dezvoltare instituțională a școlii din

speciale perspectiva construirii planului de activități de
educație incluzivă, set de recomandări
formulate;
 propunere de activităţi, elaborate în echipă şi
avizate din punct de vedere calitativ de către
lider.
4 Metode utilizate în  hartă a nevoilor;
predarea și evaluarea  instrumente de culegere a datelor;
copiilor cu CES  planul de activități;

5 Școala incluzivă  un proiect școlar având un subiect de educație

-provocări și dileme incluzivă;
 planul de utilizarea a educației incluzive pentru
dezvoltarea instituţională a propriei şcoli.
 Tema 1 - Școala pentru toți și cadrul legislativ de dezvoltare a educației inclusive
Subtema - Motivația participării la curs și definirea obiectivelor personale de învățare

M-am înscris la acest curs deoarece consider că trebuie să știu mai multe despre elevii
diferiți. În fiecare clasă a școlii în care predau există 2-3 elevi, în cea mai mare parte fără
dosare care să certifice integrarea lor în cadrul copiilor cu C. E. S, și, în consecință, fără
adaptare curriculară, iar rolul nostru este să descifrăm ce diagnostic are și ce putem face
din punct de vedere educațional pentru a-i ajuta să aibă o viață normală. Elevii cu C.E.S.
pe care îi avem în clase provin din familii sărace care nu pot să îi ajute deloc, iar rolul
nostru este unul dificil. Cerem de foarte multe ori sprijinul consilierului școlar, dar acesta
vine o singură dată pe săptămână, iar timpul pe care poate să îl petreacă alături de elevi și
cadre didactice este scurt. Concluzia este că profesorul este cel care trebuie să se
informeze și să-și construiască propriul plan în lucrul cu elevul cu C. E. S. Doresc să mă
informez cu privire la fiecare formă de deficiență pentru a găsi resursele remedierii.

Obiective personale de învățare:

-să pot diagnostica un elev cu C. E. S. după manifestările sale de la școală și de acasă

alături de consilierul școlar, de alte cadre didactice din chipă, dar și de părinte;
-să învăț cele mai eficiente metode pentru a interveni în procesul de evoluție a acestuia;
-să am o colaborare eficientă cu elevul și părintele pentru putea avea încredere unul în
altul și a progresa;
-să îmi fac timp pe parcursul orei, dar și în pregătirea lecțiilor, pentru cei ce au nevoi
speciale;
-să apelez la metode intuitive care sunt pe înțelesul lor;
-să creez un spațiu special în școală în care elevii cu C. E. S. să aibă materiale adaptate și
în care ei să se simtă confortabil;
- să aloc cel puțin o oră pe săptămână pregătirii suplimentare pentru elevii cu C. E. S.;
-să monitorizez evoluția elevului pe tot parcursul programului școlar și să-i comunic
informațiile elevului și părintelui;
-să caut în elev punctele tari pe care să le valorific eficient;
-să găsesc cauzele manifestărilor elevilor și să pot contribui la eliminarea lor;
- să am o atitudine pozitivă față de elevii cu C. E. S. pe care să o transpun în activități
plăcute și motivante.

Cadru legislativ

1. Legea educației naționale nr. 1/2011:

-secțiunea a 12-a prevede reglementări privind învățământul pentru persoanele
aparținând minorităților naționale (articolele 45, 46 și 47);

- secțiunea a 121-a privește învățământul pentru persoanele cu tulburări de învățare;

- secțiunea a 13-a se ocupă de învățământul special și special integrat;

- Secțiunea a 14-a are legi cu privire la învățământul pentru copiii și tinerii capabili
de performanțe înalte.

2. Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 (**republicată**) privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap*) care cuprinde 10 capitole
Republicată în temeiul art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2007 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din
19 martie 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 275/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 17 octombrie 2007, dându-se textelor
o nouă numerotare. Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.006 din 18 decembrie 2006 și a mai fost modificată prin Legea nr. 241/2007 pentru
abrogarea unor reglementări prin care sunt acordate scutiri sau exonerări de la plata
taxelor vamale ale unor bunuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
496 din 24 iulie 2007.

3.Poziția Ministerului Educației Naționale cu privire la copiii cu dificultăți de învățare

este următoarea:
 În baza Legii nr. 221/2010, precum și a Strategiei naționale „O societate fără
bariere pentru persoanele cu dizabilități" - 2016-2020, România s-a angajat să
mobilizeze resursele necesare pentru eliminarea barierelor, astfel încât nicio
persoană cu nevoi speciale să nu fie discriminată, marginalizată, exclusă sau
abuzată, iar alegerile și aspirațiile acesteia să fie respectate și sprijinite.
 În domeniul educației, cadrul strategic este completat cu strategiile sectoriale care
prevăd, de asemenea, măsuri care să conducă la creșterea accesului la o educație de
calitate pentru toți copiii, prin adaptări curriculare în concordanță cu nevoile
acestora, precum și prin acordarea de sprijin educațional și material.
 Ministerul Educației Naționale urmărește integrarea copiilor cu dificultăți de
învățare în unitățile de învățământ de masă și dezvoltarea serviciilor de sprijin
educațional prin creșterea numărului profesorilor de sprijin și a consilierilor
școlari - cu suportul cărora se realizează terapiile necesare, precum și prin formarea
cadrelor didactice care predau în clasele unde sunt integrați individual copii cu
nevoi speciale.
 Precizăm că nu se intenționează organizarea unor clase separate, numai cu elevi cu
cerințe educaționale speciale.
 (Precizările Ministerului Educației Naționale cu privire la ...
edu.ro › precizările-ministerului-educației-naționale-cu-)

La Salamanca(Spania), în 1994,  a fost adoptată viziunea asupra educaţiei incluzive şi au

fost făcute recomandări care au rămas de referinţă pentru UNESCO şi întreaga comunitate
internaţională, în toată perioada ulterioară: „...şcolile trebuie să includă în procesul de
învăţământ toţi copiii, indiferent de condiţiile fizice, intelectuale, sociale, emoţionale,
lingvistice sau de altă natură ale acestora”. Acestea (şcolile) trebuie să includă în egală
măsură copiii cu dizabilităţi şi pe cei supradotaţi, copiii străzii şi pe cei încadraţi în
muncă, copiii aparţinând populaţiilor locuind în zone greu accesibile sau ducând o viaţă
nomadă, copiii aparţinând minorităţilor lingvistice, etnice sau culturale, precum şi copiii
provenind din alte zone sau grupuri dezavantajate sau marginalizate.
Declaraţia precizează că: „Persoanele cu cerinţe educaţionale speciale trebuie să aibă
acces în şcolile obişnuite, care trebuie să se adapteze unei pedagogii „centrate pe copil”,
capabile să vină în întâmpinarea acestor cerinţe (declaraţie, art.2).
Declaraţia de la Salamanca are menţiuni importante cu privire la formarea personalului
didactic – în contextul educaţiei incluzive: „Pregătirea corespunzătoare a întregului
personal didactic constituie un element determinant în promovarea trecerii către şcolile
incluzive. În plus, este tot mai recunoscută importanţa încadrării de profesori din rândul
persoanelor cu dizabilităţi, care servesc drept modele pentru copiii cu dizabilităţi” (art. 40,
p 27).
Viziunea de la Salamanca legata de curriculum „Curriculum-ul şcolar trebuie adaptat
la cerinţele copiilor, şi nu invers. De aceea, şcolile trebuie să ofere oportunităţi
curriculare, care să se potrivească copiilor cu diverse capacităţi şi interese. Copiii cu
cerinţe speciale trebuie să primească sprijin suplimentar de instruire în contextul
curriculum-ului şcolar obişnuit şi nu în cadrul unui curriculum distinct. Principiul
călăuzitor trebuie să constea în a oferi tuturor copiilor o educaţie egală, acordând asistenţă
şi sprijin suplimentar copiilor care au nevoie de acestea. Pentru a se putea urmări
progresul fiecărui copil trebuie revizuite procedurile de evaluare. Evaluarea formativă
trebuie încorporată în procesul educaţional obişnuit, pentru a-i informa permanent pe elevi
şi profesori asupra nivelului de învăţare atins, cât şi asupra dificultăţilor, dar şi pentru a-i
putea ajuta pe elevi să le depăşească (Declaraţia de la Salamanca, pg. 22).
 2. Tema - De la școala specială la școala pentru diversitate.
Managementul educației incluzive
Subtema - Harta conceptuală privind rolurile posibile

Administrator școlar

Coordonator de Furnizori de formare

educație Asistent educațional
incluzivă

Cadru didactic

Părinți, tutori Elev

 3. Tema- Cerințe educaționale speciale
Subtema - Propunere de activităţi, elaborate în echipă şi
avizate din punct de vedere calitativ de către lider

1.Competiții sportive organizate sub formă de concurs sau de parcurs aplicativ care să
stimuleze elevii în practicarea diverselor sporturi și asigurarea unei baze materiale
necesare acestor activități – o dată pe lună – „Sănătate și voie bună prin sport”;
2.Proiect educațional prin care toți elevii să înțeleagă că sunt egali în drepturi (cei cu
C.E.S., cei aparținând unor minorități și altor religii) – o dată pe an - „Să ne
cunoaștem mai bine (concurs de talente)”;
3. Activități nonformale care să satisfacă nevoia de cunoaștere și de aventură a
elevilor și în care elevii să exploreze diverse zone ale țării – o dată pe lună – „La pas
prin țara mea dragă”;
4. Activități în care elevii să fie capabili să identifice specificul fiecărei etnii și religii
– de două ori pe an - „Tradițiile mele (de Crăciun și de Paști)”;
5. Activități remediale organizate de profesori împreună cu profesorul de sprijin într-
un spațiu adecvat cu materiale didactice potrivite – de trei ori pe săptămână – „Mă
preocup de evoluția mea”;
6. Activități de lectură și caligrafie organizate în biblioteca școlii – o dată pe
săptămână – „Cartea mea cu surprize”;
7. Activități practice de confecționare a unor obiecte utile sau decorative în colaborare
cu părinții în atelierul școlii – o dată pe săptămână – „Șezătoare”;
8. Activitate de cunoaștere a valorilor personale ale fiecărui elev –de două ori pe an -
„Ne asemănăm prin valorile pe care le avem”;
9. Activități care vizează lucrul în echipă și colaborarea – o dată pe săptămână –
Proiecte la o disciplină de studiu (limba română, educație tehnologică, limba latină):
„Scriitorul”, „Parada anotimpurilor”, „Amenajarea spațiului în care învăț”,
„Personalități care mi-au marcat existența”, „Eroul meu”.

Tema 4: Metode utilizate în predarea și evaluarea copiilor cu CES

Subtema - Planul de activități
 Activitățile, jocurile care ajută cel mai mult la integrarea copilului cu C. E. S. și la
dezvoltarea stimei de sine, sunt în special cele axate pe mișcare, cele muzicale, logico-
matematice și, mai târziu, concursurile.

Activități pentru integrarea elevilor cu CES: Jocuri de socializare

„Poștașul”- este un joc iubit atât la grădiniță, cât și în clasele primare și gimnaziale. El va

fi adaptat după nevoile fiecărei claseși după nevoile elevilor cu C. E. S., dar și după
disciplina predată. Un copil ține o scrisoare în mână și poartă un dialog introductiv cu
întregul colectiv:

-Cine este?

-Poștașul!

-Și ce ne aduce?

-O scrisoare?

-Pentru copiii care…(mănâncă, dansează, cântă la pian, se spală pe dinți etc). Copiii
încearcă să gesticuleze cât mai bine provocarea lansată de către poștaș, iar acesta îl va
alege pe următorul, în funcție de cât de bine au îndeplinit sarcina.

Fiind un joc simplu, care implică mimica mai mult decât comunicarea, elevul cu C.E.S. se
va simți în largul său, va realiza că poate face aceleași lucruri cu cei din clasa lui. Starea
de bine pe care o trăiește la școală un elev este cea mai puternică armă pentru integrare și
pentru obținerea succesului școlar.

„Deschide urechea bine!”- cred că toată lumea cunoaște regulile simple ale acestui joc.
Un elev stă pe un scaun, în fața clasei, cu spatele și, după ce ascultă cântecelul („Deschide
urechea bine să vedem ghicești ori ba, cine te-o striga pe nume, hai ghicește, nu mai sta!”)
trebuie să spună numele colegului care l-a strigat. Jocul este extrem de util pentru toți
copiii care formează un nou colectiv, este o modalitate facilă de a învăța numele colegilor.
El solicit atenția și simțul auditiv. Poate fi jucat și de către nevăzători.

Jocuri de stimulare senzorială

Orele de muzică și mișcare, arte vizuale și abilități practice, precum și cele de joc și
mișcare sunt cele mai generoase pentru includerea în programă a jocurilor senzoriale
distractive pentru elevii cu CES. Iată câteva exemple care vor cuceri întregul colectiv:
1.Cursa broscuțelor. Într-o cutie se pun două broscuțe făcute din hârtie (origami). Fiecare
copil primește câte un pai de suc în care trebuie să sufle până când animăluțul său ajunge
la linia de final. Activitățile care implică suflatul ajută de asemenea și la corectarea
dificultăților de vorbire, pronunție a sunetelor.

2.Modelaj din aluat – copiii amestecă făină cu apă și din aluatul rezultat pot modela
animăluțe, figuri geometrice, oameni de zăpadă, etc. După uscare, își pot picta figurinele
cu acuarele de apă.

3.Împerechează obiectele după sunet- în cutiuțe mici de plastic (gen de surpriză de ou

Kinder) se ascund diverse obiecte mici: boabe de fasole, bănuți, mărgele, bomboane etc.
Copiii trebuie să agite fiecare recipient și să le potrivească după sunetul emis, două câte
două.

Jocuri de autonomie personală

Numită ludoterapie, terapie ocupațională, acțiunea de stimulare a autonomiei

personale se poate face și la școală, nu numai la ședintele de terapie individuală, doar că
un pic altfel, împreună cu elevii tipici.

1.Astăzi ne ordonăm lucrurile! Fiecare copil trebuie să își deseneze propriul simbol ori să-
și scrie numele complet pe dulapul sau pe portofoliul personal, pe care să-l recunoască cu
ușurință. Odată pe săptămână, profesorul îi îndrumă pe copii să-și ordoneze lucrările,
proiectele, testele. Elevii cu CES pot învăța, prin această acțiune repetată, că toate
lucrurile au locul lor la școală, că trebuie să aibă grijă de obiectele personale.

2.Jocurile de rol– sunt ideale pentru orice arie de dezvoltare, dar, în cazul autonomiei
personale, elevii speciali pot învăța ușor principii esențiale ale vieții de zi cu zi: „De-a
magazinul”, „La spectacol”, „În vizită la muzeu”, „În excursie”, „Curățenie în camera
mea”. Observând de fiecare dată comportamentul colegilor, imitându-l și generalizând
fiecare noțiune dobândită într-o situație reală, autonomia personală va fi îmbunătățită
semnificativ.

3.Exerciţii perceptiv-motrice de orientare şi organizare temporală: „Mergi în ritmul dat de

mine!”, „Baloanele cu zilele săptămânii”, „Stai pe roşu, treci pe verde!”; exerciţiu-joc de
memorare a zilelor săptămânii; exerciţiu-joc de asociere a momentelor zilei cu activităţile
corespunzătoare („Orarul în imagini”).

Jocuri de dezvoltare cognitivă

 Gândirea, memoria, atenția, motivația, creativitatea reprezintă elemente esențiale în
obținerea reușitei școlare. Elevul cu C. E. S. trebuie să urmeze o programă adaptată
conform cu nivelul dezvoltării sale intelectuale. Profesorul poate folosi însă câteva
trucuri, care-l vor ajuta pe cel mic să învețe cu ușurință:

* folosirea în predare a mijloacelor audio-vizuale (în cazul elevilor cu ADHD si autism au

un randament destul de bun);

* evaluarea prin metoda proiectelor (și nu prin teste de evaluare clasice care de obicei au
și limită de timp în rezolvarea lor);

* jocuri de sinteză perceptuală în cadrul software-ului educativ (manuale digitale)

înlocuirea scrisului de mână cu cel de tipar sau chiar folosirea calculatorului la majoritatea
materiilor (da, legea permite asta!);

* alegerea diverselor jocuri didactice precum: jocuri cu elemente de abstractizare și

generalizare, jocul omisiunilor (excluderea elementelor nepotrivite dintr-un ansamblu/
sesizarea elementelor lipsă dintr-un ansamblu); jocuri asociative („Jocul categoriilor”,
„Familia de animale“; „Salata de legume”; „Care este casa lui?”, „La ce foloseşte …?”); –
jocul ghicitorilor.

Exemple de jocuri care pot fi folosite în procesul de integrare a elevilor cu cerințe

educaționale speciale în învățământul de masă sunt nenumărate, iar ele pot fi folosite la
absolut orice materie, în pauze, în cadrul activităților extrașcolare.

Metode activ-participative utilizate în educarea

elevilor cu CES (repere teoretice)

Educația incluzivă a devenit în ultimii ani prioritară atât pentru sistemul național de
învățământ, cât și pentru educatori, profesori și nu în ultimul rând pentru părinți și chiar
bunici uneori. Toți luptă pentru o viață normală pentru copiii cu C. E. S.. În Legea
învăţământului se prevede dreptul la educaţie, la toate nivelurile şi toate formele,
indiferent de gen, naţionalitate, religie sau afiliere politică şi indiferent de statutul social
sau economic pentru toţi cetăţenii României.
 Politicile educaționale  sunt bazate pe valorificarea principiilor educației pentru toți,
indiferent de cerințele speciale cu care se confruntă, pentru a deveni utili în familiile lor,
dar și utili societății în care reușesc să se integreze. Integrarea pune accentul pe cerințele
copiilor, expertiză specializată, intervenție specializată până la recuperarea copiilor.
Procesul de integrare trebuie să fie un proces de normalizare a vieții persoanelor aflate în
dificultate. Școala trebuie să ofere o paletă cât mai largă de servicii educaționale care să
atragă copiii și să le satisfacă cerințele. În această școală trebuie să existe în primul rând
comunicare, înțelegere, într-un cuvânt un spațiu dominat de acceptare, toleranță și
diversitate.  Este știut faptul că din categoria copiilor cu cerințe speciale fac parte nu
numai copiii cu deficiențe, dar și copiii care, chiar dacă nu au dizabilități organice sau
fiziologice, prezintă manifestări repetate de inadaptare la cerințele programei școlare.

Pedagogia modernă a schimbat perspectiva generală asupra şcolii, a funcţiei şi a

finalităţilor acesteia, copiii fiind mai mult valorizaţi, educaţia fiind centrată pe elev.

Școala pentru diversitate pune în centrul atenției sale persoana umană ca ființă
originală, unică și irepetabilă, accentuând ideea că în fiecare societate există persoane
diferite, grupuri diferite, motivații, rațiuni și puncte de vedere diferite (M. L. Melero,
1998). Pregătirea corespunzătoare a profesorilor și a altor categorii de specialiști este o
condiție fundamentală pentru valorificarea diversității culturale în câmpul relațiilor
sociale și comunitare.

Învăţământul special este o parte componentă a sistemului de învăţământ românesc

şi oferă tuturor programe educaţionale potrivite nevoilor lor de dezvoltare. În ţara
noastră, copiii cu dizabilităţi pot fi înscrişi în învăţământul special sau în învaţământul de
masă. În şcolile de masă pot fi integraţi copii cu deficienţe medii, dificultăţi de învăţare
şi tulburări de limbaj, tulburări socio-afective sau de comportament. Aceşti copii au
nevoie de sprijin pentru adaptare, integrare, socializare, pentru a nu fi marginalizaţi sau
excluşi.
Copiii cu cerinţe educative speciale, integraţi în şcolile de masă au nevoie de
profesor de sprijin/itinerant, psiholog, consilieri şcolari, medici. Grupurile de lucru pot fi
între 3-7 copii, coordonate de un profesor de sprijin care păstrează o legătură strânsă cu
profesorii de la clasă, cu dirigintele clasei şi cu părinţii copiilor.
Profesorul de sprijin, împreună cu psihologul şcolii şi profesorii care predau la clasă
alcătuieşte programul de intervenţie personalizat, în funcţie de preferinţele şi de
dificultăţile copilului, precizează modalităţile de lucru pentru anumite capitole, lecţii,
propune modalităţi de lucru pe anumite secvenţe de învăţare în care copiii au dificultăţi,
caută să dezvolte copiilor motivaţia pentru învăţare.
Ghidul metodologic este un instrument de lucru pentru acest profesor, care detaliază
conţinutul programei şcolare, pe care o adaptează conform nevoilor. Curriculumul
general este simplificat pentru a putea fi parcurs de elevii cu C.E.S., iar strategiile
didactice utilizate pentru integrarea acestor copii sunt şi ele modificate. În proiectarea
curriculumului trebuie să se țină seama de tipul și gradul deficienței elevului. În practica
instructiv-educativă am întâlnit numeroase cazuri de elevi deficienți care au fost integrați
în clase de elevi fără deficiențe și au avut evoluții spectaculoase  la unele discipline. În
cadrul activităților, au fost aplicate cu precădere metodele activ-participative care
stimulează interesul pentru cunoaștere, facilitează interacțiunea cu realitatea
înconjurătoare. Lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi au facilitat comunicarea între
ei, colaborarea sau sprijinul reciproc în realizarea sarcinilor sau temelor avute. Au fost
toleranți unii cu alții, au luat decizii prin consultarea între ei, și-au exprimat opinii
realizând o participare activă și înțelegere a realității înconjurătoare.
Profesorul trebuie să cunoască şi să utilizeze strategii didactice care să identifice şi
să sprijine rezolvarea dificultăţilor de învăţare în clasă, dar să-l şi implice pe elev în
procesul de învăţare, urmărindu-se astfel dezvoltarea gândirii, stimularea creativităţii şi a
interesului pentru învăţare. Nu se poate lucra diferenţiat cu elevii dacă profesorul nu
cunoaşte foarte bine copiii, atât sub aspectul dezvoltării lor fizice cât şi al dezvoltării
psihice.
În proiectarea activităţilor educative, metodele active de grup stimulează şi dezvoltă
foarte mult învăţarea prin cooperare, facilitează comunicarea, colaborarea şi relaţionarea
între elevi, luarea deciziei, a formării opiniilor şi înţelegerea corectă a realităţii.
Aplicarea metodelor activ participative duce la o învăţare mai activă şi cu rezultate
evidente, pregătind copiii pentru a fi capabili să ia decizii în rezolvarea unor situaţii
neobişnuite.
În cadrul lecțiilor se pot utiliza o serie de metode sau tehnici de lucru adaptate
vârstei elevilor și nivelului lor de performanță. Metodele sunt bazate pe studiu individual
și redactare, pe cooperare, pe organizare grafică a informațiilor și pe jocuri aplicate în
cadrul lecțiilor au dus la obținerea unui progres școlar al copiilor cu deficiențe. Dintre
metodele activ-participative care se utilizează cu succes în predarea – învăţarea şi
evaluarea noţiunilor şcolare la diferite discipline pot fi amintite: jocul didactic, metoda
mozaic, metoda KWL „Ştiu- Vreau să ştiu – Am învăţat”, instruirea programată, metoda
Starbursting, predicțiile în perechi, ciorchinele, metoda R. A. E. I., gândiți – lucrați în
perechi – comunicați şi brainstormingul.
1.Jocul didactic este o metodă care constă în plasarea elevilor într-o activitate ludică cu
caracter de instruire. Învăţarea care implică jocul devine plăcută şi atrăgătoare, se face
într-o atmosferă de bună dispoziţie şi destindere. Indiferent de tipul său, jocul didactic
trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
• Să aibă precizate obiectivele pedagogice;

• Să fie raţional integrat în sistemul muncii educative;

• Să dozeze gradul de dificultate implicat (în funcţie de particularităţile de vârstă şi

intelectuale ale copiilor);

• Să fie dozat din punct de vedere calitativ.

Activităţile ludice cu valenţe instructive pot fi extrem de variate. Ele trebuie să fie
folosite pentru a dinamiza activitatea de predare-învăţare şi pot fi îmbinate cu alte
metode, în funcţie de particularităţile intelectuale şi de vârstă ale elevilor şi de tipul de
lecţie.

Jocul ca modalitate de relație între individ și lumea obiectelor, constituie formula

primară a acțiunii umane, o formă de organizare a cogniției, o formă de organizare a
cunoașterii. Cântecul, jocurile muzicale, jocurile cu text și cântec, audițiile muzicale,
modelajul, desenul, pictura, sculptura sau alte activități din sfera terapiilor ocupaționale
contribuie la sporirea atenției, la dezvoltarea memoriei, a gândirii, a imaginației și a
tuturor proceselor psihice implicate în învățarea de tip școlar. Prin teoria „inteligențelor
multipleˮ ale lui H. Gardner se recunoaște faptul că oamenii învață în moduri diferite și
obțin progrese școlare tot în moduri diferite.

2. Predicțiile în perechi au fost folosite în cadrul orelor de Limba și literatura română,

Educație civică sau Consiliere. Această activitate presupune o listă de cuvinte dintr-o
povestire sau un text. Fiecare pereche trebuie să alcătuiască o scurtă compunere pe baza
unei predicții în jurul listei de cuvinte. Elevii sunt încurajați să emită idei și să-și
valorifice experiența personală pe care o au.

3. Ciοrchinеlе eѕtе ο mеtοdă grafică dе οrganizarе şi intеgrarе a infοrmaţiеi în curѕul

învăţării. Pοatе fi fοlοѕit la încеputul lеcţiеi numindu-ѕе ,,ciοrchinеlе iniţial” ѕau după
lеctura tеxtului, numindu-ѕе ,,ciοrchinе rеvăzut”. Еѕtе ο mеtοdă dе brainѕtοrming
nеliniară carе ѕtimulеază găѕirеa cοnеxiunilοr dintrе idеi, prеѕupunând următοarеlе еtapе:

 sе ѕcriе un cuvânt (o tеmă) carе urmеază a fi cеrcеtat în mijlοcul tablеi;

 sе nοtеază tοatе idеilе carе le vin în mintе în lеgătură cu tеma rеѕpеctivă în jurul
acеѕtuia, apoi se unesc cu o linie cu termenul inițial;

 pе măѕură cе ѕе ѕcriu cuvintе ѕе trag linii întrе tοatе idеilе carе par a fi cοnеctatе;

 activitatеa ѕе οprеştе când ѕе еpuizеază tοatе idеilе.

Metoda încurajеază еlеvii ѕă gândеaѕcă libеr şi dеѕchiѕ. Eѕtе ο tеhnică dе căutarе a

căilοr dе accеѕ ѕprе prοpriilе cunοştinţе pеntru a înţеlеgе un anumit cοnţinut.

4. Μetoda  R.Α.I., adică „Răsрunde – Αrunсă - Interogheazăˮ, este o metodă de fixare şi

sistematizare a сunoştinţelor, dar şi de verifiсare. Αre la bază stimularea şi dezvoltarea
сaрaсităţilor сoрiilor de a сomuniсa (рrin întrebări şi răsрunsuri) сeea сe au învăţat.
Urmăreşte realizarea feed-baсk-ului рrintr-un joс de arunсare a unei mingi uşoare.
Coрilul сare arunсă mingea trebuie să formuleze o întrebare din сunoştintele însuşite,
сoрilului сare o рrinde. Cel сare рrinde mingea răsрunde la întrebare, aрoi o arunсă mai
deрarte altui сoleg, рunând o nouă întrebare. Coрilul сare nu ştie răsрunsul iese din joс,
la fel сa şi сel сare este desсoрerit сă nu сunoaşte răsрunsul la рroрria întrebare.

Elevii sunt încântaţi de această metodă – joc de constatare reciprocă a rezultatelor

obţinute, modalitate care se constituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce
îmbină cooperarea cu competiţia. Este o metodă de a realiza un feed-back rapid, într-un
mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de evaluare. Se
desfăşoară în scopuri constatativ – ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin notă sau
calificativ.

Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi,
comunică cu uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învăţarea
cât şi evaluarea. Există şi un oarecare suspans care întreţine interesul pentru metoda R. A.
I. Tensiunea este dată de faptul că nu ştii la ce întrebări să te aştepţi din partea colegilor
tăi şi din faptul că nu ştii dacă mingea îţi va fi sau nu adresată. Această metodă este şi un
exerciţiu de promptitudine, atenţia participanţilor trebuind să rămână permanent trează şi
distributivă.

Cadrul didactic ѕupravеghеază dеѕfăşurarеa jοcului şi în final lămurеştе prοblеmеlе la

carе nu ѕ-au găѕit ѕοluţii.

5. Metoda KWL – „Know, Want to Know, Learn” – „Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat” –
este o metodă ce activează elevii şi îi face conştienţi de procesul învăţării oferindu-le
posibilitatea de a-şi verifica nivelul cunoştinţelor. „Știu -Vreau să știu - Am învățat” este
o metodă des întâlnită mai ales  în cadrul orelor de Limba română. Se alege o temă/ un
subiect, se spune ce știu deja elevii despre tema respectivă, apoi se formulează întrebări la
care se așteaptă găsirea răspunsului în timpul lecției, iar la sfârșit se verifică ce au aflat
nou după desfășurarea lecției.

Prin acest exerciţiu se încurajează participarea fiecărui elev prin conştientizarea

eventualelor lacune şi prin motivarea acoperirii acestora, se stimulează atenţia şi gândirea.
Etapele metodei:

- anunțarea temei de către profesor;

- se cere elevilor să inventarieze ideile pe care consideră că le deţin cu
privire la subiectul ce va urma. Aceste idei vor fi notate în rubrica „ Ştiu” a
tabelului;

- ei vor nota ideile despre care au îndoieli sau ceea ce ar dori să ştie în
legătură cu tema respectivă. Aceste idei sunt notate în rubrica „Vreau să
ştiu”;

- profesorul va propune apoi studierea unui text şi fixarea unor cunoştinţe, iar
ideile nou- asimilate le notează în rubrica „ Am învăţat”;

- după rezolvarea sarcinii de lucru elevii vor folosi noţiunile înscrise în

fiecare coloană pentru a demonstra nivelul actual al cunoştinţelor.

6. Gândiţi – lucraţi în pеrеchi, cοmunicaţi prеѕupunе ο activitatе dе învăţarе prin

cοlabοrarе parcurgând următοrii paşi: fiеcarе еlеv dintr-ο pеrеchе ѕcriе dеѕprе un anumit
ѕubiеct, cеi dοi partеnеri îşi citеѕc rеciprοc răѕpunѕurilе şi cοnvin aѕupra unuia cοmun,
prοfеѕοrul punе dοuă – trеi pеrеchi ѕă rеzumе cοnţinutul diѕcuţiilοr şi cοncluziilе la carе
au ajunѕ partеnеrii dе cοmun acοrd. Еѕtе ο mοdalitatе ѕimplă şi rapidă dе învăţarе prin
cοlabοrarе pе grupе. La ο întrеbarе prеgătită anticipat dе învăţătοr еlеvii pοt găѕi mai
multе răѕpunѕuri pοѕibilе. Prin cοnfruntarеa răѕpunѕurilοr în pеrеchi şi întrе pеrеchi еxiѕtă
prеmiѕеlе οrganizării infοrmaţiilοr acumulatе în ѕtructuri cοgnitivе prin rеalizarеa dе
cοntеxtе nοi dе еxеrѕarе a acеѕtοr cοnţinuturi şi duc la ο învăţarе bună.

7. Instruirea programată se realizează cu ajutorul calculatorului, prin lecţii, teste

interactive şi softuri educaţionale. Softurile educaţionale trebuie să fie compatibile cu
nevoile şi preferinţele ludice ale copiilor cu C.E.S. şi să fie centrate pe elev.

8. Metoda Starbursting (engl. „star” = stea; engl. „burst” = a exploda), este o metodă
nouă de dezvoltare a creativităţii. Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări
şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a
creativităţii individuale şi de grup. Organizată în grup, metoda Starbursting facilitează
participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări.
Modul de lucru este simplu. Se scrie problema a cărei soluţie trebuie „descoperită” pe
o foaie, apoi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de
plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Când?, Cum?, Cum?, De ce? – unele întrebări
ducând la altele din ce în ce mai complexe care necesită o concentrare tot mai mare.
9. Brainstormingul este o metodă aplicată individual sau în perechi în care elevii scriu pe
hârtie toate lucrurile despre un subiect dat. De exemplu am cerut elevilor să scrie ce le
vine în minte la auzul cuvântului copilărie în cadrul lecției de Limba și literatura română
„Iapa lui Vodăˮ de Mihail Sadoveanu. Inclusiv elevii cu CES au reușit să scrie
numeroase cuvinte.
10. O altă direcție spre obținerea progresului școlar al copiilor cu C. E. S. este și terapia
ocupațională care se constituie intr-o disciplină care valorifică informații din domeniile
anatomiei, fiziologiei, pedagogiei, psihologiei, sociologiei, antropologiei, științe care
studiază comportamentul uman, realizând o sinteză informațională între cunoștințele
provenite din diverse științe particulare. Emil Verza arată că terapiile ocupațonale sunt de
mai multe feluri, dar pentru persoanele cu deficiențe cele mai semnificative se referă la
ludoterapie, muzicoterapie, terapia prin dans și ergoterapia.
Specialiștii care aplică diferite forme de terapie ocupațională sunt preocupați, în
principal, de următoarele aspecte: să relizeze însușirea de către subiect a unei deprinderi
pierdute sau cu un nivel redus de funcționare și să contribuie la învățarea de noi
deprinderi și abilități menite să le compenseze pe cele care au dispărut din diverse
motive.
Metodele activ-participative contribuie nu numai la educaţia elevului, ci şi la
socializarea sa, ducând la o învăţare mai activă, cu rezultate pozitive.
Procesul de integrare a copiilor cu C.E.S. în învăţământul de masă poate fi uşurat
prin utilizarea de către profesor a unor strategii didactice care să-i dezvolte elevului
abilităţi, deprinderi şi priceperi care să-i modifice comportamentul.
 Copiilor le plac aceste metode activ-participative și chiar dacă uneori copiii cu C. E.
S. nu le înțeleg pe deplin, ei solicită să participe în număr cât mai mare la realizarea
lecției.

4.Tema: Școala incluzivă - provocări și dileme

Subtema: Proiect școlar de educație incluzivă

Titlu: „Să ne bucurăm împreună de darurile toamnei!”

Inițiator: Chiper Liliana

Școala Gimnazială Nr.1 Sănduleni

Argument

Educația incluzivă reprezintă un proces permanent de îmbunătățire a instituției

şcolare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane,
pentru a susține participarea la procesul de învățământ a tuturor persoanelor din cadrul
unei comunități (în conformitate cu anexa nr. 1 din HG 1251/2005). Reprezintă o
societate pentru toți în care fiecare se simte parte a acesteia. Principiile pe care trebuie
să le respectăm în activitatea cu elevii sunt: diferențele dintre oameni sunt normale,
diferențele conduc la progres și diferențele presupun respect, nu toleranță şi nici milă.
Consiliul Europei și Comisia Internaționala UNESCO pentru Educația Secolului XXI
consideră că unul dintre obiectivele majore ale educației este „a învăța împreună, a învăța
să trăim cu ceilalți”.

Școlii îi revine sarcina de a forma indivizi capabili să se înscrie intr-un sistem coerent
în care respectul pentru celălalt, toleranța, cooperarea și acceptarea diversitătii să devină
un fel de valori supraordonate, care să-i ajute pe indivizi să facă cea mai bună alegere și să
se orienteze în contextele multiplicării de valori.

Comunicarea în rândurile grupurilor în care există persoane cu C. E. S., dar și

persoane de alte etnii și alte religii trebuie să aibă la bază conștientizarea propriei
identități culturale și diversitatea persoanelor educate. Întrucât această identitate variază in
funcție de grupuri și societăți, modul în care se comunică va depinde într-o manieră
esențială de înțelegerea fiecărei persoane în parte și a culturii din care face parte, deoarece
toți evem egalitate de șanse și trebuie să fim tratați în mod egal.

Prin acest proiect dorim să dezvoltăm capacități de comunicare și interrelaționare

între elevi, să arătăm copiilor că ei toți, indiferent dacă au o deficiență sau nu, dacă au o
altă religie sau sunt de altă rasă, doresc să se joace, să învețe, să se bucure de tot ceea ce-i
înconjoară și o pot face într-o relație de prietenie, de respect și întrajutorare reciprocă,
într-un climat de stabilitate și de înțelegere. Copiii vor afla lucruri interesante despre cei
cu care conviețuiesc, vor afla că, deși sunt diferiți, există și trăsături prin care se
aseamănă, dar care îi fac valoroși și că toti au aceleași drepturi. De asemenea, prin
intrmediul celor două două discipline pe care le predau, limba română și educația
tehnologică, doresc să îi determin să acționeze, să confecționeze obiecte decorative într-
un climat de voie bună și într-o atmosferă de recitare de poezii și a lecturării unor texte.
Activitatea de tip șezătoare în care predomină sincretismul este cea mai potrivită pentru a-
i determina să se manifeste natural.

Consider că cea mai bună modalitate de acceptare a celuilalt este munca în echipă și
activitățile practice. Activitățile transdisciplinare oferă posibilitatea învățării și a formării
de priceperi și deprinderi în același timp.

Toamna este anotimpul atâtor schimbări şi modificări în natură, dar şi în viaţa

copiilor deoarece se îndreaptă cu paşi repezi spre un nou an şcolar, iar unii elevi vin în
contact cu alții pentru prima dată.

Profesorul de limba română are datoria să îndrume paşii nesiguri ai elevilor în

tărâmul minunat al cărţilor, și, dacă are posibilitatea să ofere elevilor momente de
satisfacție prin realizarea unor creații proprii din materiale naturale de care să fie mândri.
De asemenea implicarea părinților în activitate dă posibilitatea acestora să cunoscă mai
bine munca profesorului la clasă și să vadă contribuția propriului copil în activitate.

În ultimii ani s-a observat o scădere a interesului pentru lectură, în special la elevii
din mediul rural, care nu numai că nu au o bibliotecă acasă, dar nu au nici măcar o carte ,
iar lipsa de interes a părinţilor este totală. De aceea consider că şcoala trebuie să le
trezească interesul pentru lectură şi dragostea pentru citit, dar să o facă într-o manieră
diferită combinând disciplinele.

Proiectul propus urmăreşte transformarea reală a elevilor în actori principali ai

demersului educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală,
informală și socio-comportamentală.

GRUP ȚINTĂ: toți școlarii din ciclul gimnazial, între care se găsesc copii cu C. E. S.,
copii de naționalități diferite sau cu religii diferite din comună.
PERIOADA : primele 3 săptămâni din luna octombrie

DATA DESFĂȘURĂRII: 25 octombrie 2019

LOCUL: Școala Gimnazială Nr. 1 Sănduleni (sala de clasă, curtea, grădina)

RESURSE UMANE:

 școlari;
 părinți;
 cadre didactice;
 reprezentanti ai comunității.
RESURSE MATERIALE:

 coli albe;
 foi A4;
 carioci;
 panouri;
 papură, frunze, material reciclabile (cutii, tuburi de la pungi);
 aracet;
 sfoară.

RESURSE FINANCIARE:

-resurse proprii.

ECHIPA DE PROIECT:

COORDONATORI PROIECT: Chiper Liliana, Scoala Gimnaziala Nr. 1 Sanduleni

Benchea-Joca Oana-Maria, Scoala Gimnaziala Nr.1

Sănduleni

COLABORATORI: Pislaru Loredana, Scoala Gimnaziala Verșesti

Ciubotaru Ramona, Școala Gimnaziala Nr.1 Sănduleni

Aron Constantin, Scoala Gimnaziala Nr.1 Sanduleni

Butacu Silvestru, Scoala Gimnaziala Coman.

PARTENERI ÎN PROIECT:

- Primăria Sănduleni;

- Biserica Coman;

SCOPUL PROIECTULUI:

SCOPUL: promovarea comunicării între copiii diferiți ca nivel al dezvoltării, ca etnie și

religie;
OBIECTIVE:

 dezvoltarea unor atitudini pozitive față de colegi având ca urmare eliminarea

discriminărilor de orice natură;
 formarea-dezvoltarea competențelor de comunicare și dialog;
 stabilirea de relații de prietenie între copii ce aparțin diverselor grupuri: copii cu C.
E. S., diferite etnii și diferite culte religioase;
 cultivarea spiritului de colaborare, întrajutorare și competiție;
 realizarea unor lucrări comune ( proiecte, decorațiuni).
 stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale tuturor elevilor prin
organizarea de expoziţii care să conţină compoziţii literare, proiecte, eseuri,
ornamente care să le dea satisfacția lucrului bine făcut;
 amenajarea spațiului școlar (curățenie, ornarea claselor cu propriile produse
confecționate în activitate);

 atragerea efectivă a elevilor în organizarea unor activităţi cu caracter

extracurricular, conducând la creşterea numerică şi calitativă a acestor activităţi;

 conştientizarea afectivităţii de grup ca suport al prieteniei;

 identificarea propriilor valori şi a grupului/comunităţii din care fac parte;

 sa exploreze asemănările și deosebirile generate de cultura dintre persoanele care
conviețuiesc într-un anumit spațiu geografic.

ACTIVITĂŢI DE INFORMARE: întâlniri periodice între coordonatori şi elevii implicaţi

în proiect pentru consultații și pregătirea materialelor;

STRATEGIA DE REALIZARE: observaţia, analiza, lucrul individual, pe grupe şi în

perechi;

MODALITĂȚI DE EVALUARE:

-Jurnalul proiectului;

-fotografii;

-expozitii;

-portofolii realizate de fiecare clasă participantă la proiect;

-realizarea unor prezentări PowerPoint cu activitățile desfășurate;

-produsele elevilor.

FINALITĂȚI:

 Albume foto, creații literare, portofolii, ornamente.

 PROGRAMUL ACTIVITĂȚILOR

Se va acorda o atentie sporită formării de competente de comunicare între toți elevii

pentru a obține comportamente și aptitudini care conduc la atenuarea conflictelor si la
eradicarea violentei în societate, precum:

 aptitudinea de a comunica (a asculta si a vorbi);

 cooperarea și instaurarea încrederii în cadrul grupului;
 respectul de sine și al altora, toleranța față de persoanle diferite și opiniile diferite;
 luarea deciziilor in mod democratic – acceptarea responsabilității;
 soluționarea problemelor interpersonale, evitarea altercațiilor.

Conținutul proiectului

Calendarul activităților

Săptămâna Denumirea Forma de Loc de

activităţii organizare desfăşurare
Mod de realizare

S1 Culesul -elevii taie papura și Individua Spațiul din

papurei o transportă în curtea l/ fața școlii
școlii pentru a se usca;
frontal
-li se prezintă elevilor
Programarea
toate activitățile, li se
activităților și
dau temele, li se
materialele ce
transmite ce materiale
trebuie
trebuie să adune în
pregătite
timp.

S2 Compuneri, Compuneri; Individual, Sala de clasă

poezii și
Eseuri; frontal
cântece
despre Recitare de poezii;
toamnă
 (pregătire, Intonare de cântece.
verificare,
îndrumări)
S3 Concurs

Se plimbă Expoziţie cu creaţiile Individual Sala de clasă,

toamna prin finale; grădina,
grădini curtea școlii
Confecționarea unor
decorațiuni în echipă;

Prezentarea tuturor
creațiilor pregătite din
timp într-o serbare;

Amenajarea grădinii și
a curții școlii.
Bibliografie:

1.Gherguţ, Alois – Sinteze de psihopedagogie specială. Ed. Polirom; Iaşi, 2005;

2. Gherguţ Alois - Educaţie incluzivă şi pedagogia diversităţii, Editura Polirom, Iaşi, 2016
3. Cristea, S. – “ Fundamentele pedagogice ale reformei invatamantului “, EDP, Bucuresti,
1994;
4. Cerghit, I., Radu, I.T., Popescu, E., Vlasceanu, L. – “ Didactica “, manual pentru clasa a X-a,
scoli normale, EDP, Bucuresti, 1994;
5. Cucos, C. – “ Pedagogie “, Ed. Polirom, Iasi, 
6. Dan Potolea, Ioan Neacşu, Romiţă Iucu, Ion Ovidiu Pânişoară- Pregătirea
psihopedagogică, Editura Polirom , Iaşi, 2008
7. Modul Online: Curs Introductiv de Educație Incluzivă, Centrul European pentru Drepturile
Copiilor cu Dizabilități, Autor: M. M. Turza, București, 2017, www.educațieincluzivă.info ”.
8. ORDIN Nr. 5574 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea
serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale
integraţi în învăţământul de masă;

9. ORDIN Nr.1985/Nr.1305/ Nr.5805 din 23.11.2016 privind aprobarea Metodologiei pentru

evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de
handicap, a orientării școlare și profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum
și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale;
10. Vrăsmaş . E., Introducere in educaţia cerinţelor speciale, Buc, Credis, 2004;
11. http://www.asociatia-profesorilor.ro
12. https://www.reninco.ro
13.edu.ro › precizările-ministerului-educației-naționale-cu-

14.ibn.idsi.md › sites › default › files › imag_file › Edu.

15. totuldespremame.ro › Copilul tău

16.Legea educației naționale nr. 1/2011 accesată la edu.ro › legislație-organizare-și-funcționare-

0

17.Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 (**republicată**) privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap* accesat pe legislatie.just.ro › Public › DetaliiDocument

18.Precizările Ministerului Educației Naționale accesat pe edu.ro › precizările-ministerului-

educației-naționale-cu-)

19.Declarația de la Salamanca accesat pe https://www.reninco.ro

20.Alois Gherguț, Educția incluzivă și pedagogia diversității, Editura Polirom, 2016.
21. Alois Gherguț, Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Editura Polirom, 2001.
22. Oprea Crenguta, Strategii didactice interactive – repere teoretice și practice, Editura
Didactică și Pedagogică, 2006.

23. Hussar Elena, Aprodu Diana, Școală incluzivă - școală europeană,Editura Casei Corpului
Didactic Bacău, 2007.

24. Ungureanu Dorel, Educaţia integrată şi Şcoala inclusivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000.

25. Verza Emil, Psihopedagogia integrării şi normalizării, în Revista de educaţie specială, nr. 1
/1992.

26. Ancuţa Partenie, Pedagogie pentru studenţi şi cadre didactice, Editura Eurostampa,
Timişoara, 1999.
Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu