Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSTITUŢIILOR PUBLICE
ELENA HLACIUC
ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Contabilitatea instituţiilor publice
CUPRINS
CAPITOLUL 1.......................................................................................................5
SISTEMUL BUGETAR - MIJLOC DE CONSTITUIRE ŞI UTILIZARE A
FONDURILOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA.........................................................5
1.1. Consideraţii noţionale privind bugetul..........................................................5
1.2. Principiile bugetare.......................................................................................6
1.3. Organizarea sistemului bugetar în România.................................................9
1.3.1. Sfera de activitate şi instituţiile publice implicate.................................9
1.3.2. Organizarea sistemului bugetar în România........................................11
1.3.3. Clasificaţia bugetară - cadrul unic de prezentare a veniturilor şi
cheltuielilor publice........................................................................................15
1.3.4. Ordonatorii de credite - rol şi responsabilităţi......................................23
1.4. Procedura bugetară......................................................................................24
CAPITOLUL 2.....................................................................................................48
CONTABILITATEA CAPITALURILOR INSTITUŢIILOR PUBLICE.....48
2.1. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII...............................49
2.1.1. Fondurile instituţiei publice.................................................................49
2.1.2. Rezervele din reevaluare......................................................................51
2.1.3. Contabilitatea rezultatelor instituţiei publice.......................................52
2.1.4. Fonduri cu destinaţie specială..............................................................54
2.2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli........................................................56
2.3. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate..................................56
2.3.1. Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni........................................60
2.3.2. împrumuturi interne şi externe contractate sau garantate de stat.........61
2.3.3. împrumuturi contractate sau garantate de autorităţile administraţiei
publice locale.................................................................................................61
CAPITOLUL 3.....................................................................................................63
CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE DEŢINUTE DE INSTITUŢIILE
PUBLICE..............................................................................................................63
3.1. Contabilitatea activelor active fixe necorporale..........................................63
3.1.1. Completări conform cerinţelor IPSAS - urilor.....................................65
3.2. Contabilitatea activelor active fixe corporale.............................................65
3.2.1. Terenurile şi amenajările la terenuri....................................................66
3.3. Contabilitatea activelor active fixe financiare.............................................78
3.4. Contabilizarea avansurilor acordate pentru activele fixe în instituţiile
publice................................................................................................................79
CAPITOLUL 4.....................................................................................................81
CONTABILITATEA STOCURILOR...............................................................81
4.1. Contabilitatea stocurilor destinate utilizării în procesul de producţie.........82
2 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 3
Contabilitatea instituţiilor publice
4 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
CAPITOLUL 1
SISTEMUL BUGETAR - MIJLOC DE CONSTITUIRE ŞI UTILIZARE A
FONDURILOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA
Administraţie publică 5
Contabilitatea instituţiilor publice
6 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 7
Contabilitatea instituţiilor publice
cheltuielilor. Nu se admite ca un anumit venit bugetar să fie folosit pentru acoperirea unei
anumite cheltuieli. Şi de la acest principiu există abateri care sunt aceleaşi cu cele de la
principiul unităţii bugetare. Astfel, pentru finanţarea anumitor activităţi şi servicii ale
statului se scot în afara bugetului ordinar anumite venituri care fac obiectul unor bugete
autonome, extraordinare, anexe sau conturilor speciale de trezorerie.
Principiul publicităţii bugetului este principiul care presupune ca după dezbatere
şi aprobare, bugetul şi contul privind închiderea exerciţiului bugetar să fie publicate în
Monitorul Oficial sau în culegeri de legi. De asemenea datele înscrise în proiectul de
buget sunt date publicităţii în presă, radio şi televiziune.
Publicarea bugetului este o necesitate în condiţiile participării la relaţiile
economice, financiare şi monetare internaţionale.
Principiul anualităţii bugetului se referă la perioada de timp pentru care se
întocmeşte şi la perioada în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile.
Raţiunile pentru care acest principiu funcţionează sunt de ordin politic şi tehnic. Astfel,
raţiunile politice se referă la eficienţa controlului parlamentar asupra gestionarii
bugetului, iar cele tehnice au în vedere gradul mai mare de realitate al previziunii anuale a
veniturilor şi cheltuielilor.
Conform principiului anualităţii, bugetul se elaborează pentru o perioadă de 12
luni. Anul bugetar poate să coincidă sau nu cu anul calendaristic; la noi, ca şi în Franţa,
Germania etc, anul bugetar coincide cu anul calendaristic. In S.U.A. Însă anul bugetar se
desfăşoară pe perioada 1 octombrie - 30 septembrie.
Referitor la perioada în care se executa bugetul, aceasta poate să coincidă sau nu
cu perioada pentru care a fost aprobat, aceasta deoarece unele venituri se încasează, iar
unele cheltuieli se efectuează după expirarea anului bugetar. Problematica veniturilor
neîncasate şi a cheltuielilor neefectuate se poate soluţiona prin:
□ sistemul de gestiune prin care, la sfârşitul anului bugetar, bugetul se încheie, iar
contul de închidere a exerciţiului bugetar va cuprinde numai veniturile încasate şi
cheltuielile efectuate; veniturile neîncasate urmează a figura în bugetul anului
următor, iar cheltuielile se vor înscrie în bugetul anului în care se vor efectua;
□ sistemul de exerciţiu prin care, execuţia bugetară se prelungeşte până la încasarea
veniturilor prevăzute şi efectuarea cheltuielilor bugetate. Acest sistem prezintă
inconvenientul funcţionării paralele a două bugete.
Principiul specializării bugetare are în vedere înscrierea în buget şi aprobarea de
către Parlament a veniturilor pe surse de provenienţă şi a creditelor bugetare pe categorii
de cheltuieli. Credit bugetar înseamnă suma înscrisa în buget şi aprobata de Parlament, în
limita căreia se pot efectua plăţi în contul fiecărei cheltuieli. În vederea asigurării
cerinţelor acestui principiu este necesar ca veniturile şi cheltuielile să fie înscrise în buget
după o schema unitara. Aceasta schema poartă denumirea de clasificaţie bugetară şi
cuprinde gruparea veniturilor şi cheltuielilor într-o anumită ordine şi pe baza unor criterii
precis determinate.
Principiul echilibrului bugetar presupune acoperirea integrală a cheltuielilor din
veniturile ordinare ale bugetului. Echilibrul bugetar are în vedere elaborarea unor bugete
balansate, precum şi păstrarea echilibrului în perioada de execuţie a bugetului.
8 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 9
Contabilitatea instituţiilor publice
10 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Bugetul de stat.
Concentrând partea principala a fondurilor bugetare aferente instituţiilor centrale,
bugetul de stat este discutat şi aprobat de Parlament. Veniturile şi cheltuielile înscrise în
acest buget sunt grupate în ordinare şi extraordinare, conform clasificaţiei bugetare, cu
specificarea naturii acestora.
Cheltuielile vor avea o destinaţie precisă şi limitată.. Acoperirea cheltuielilor
bugetare prin emisiune monetară sau prin finanţare directă de către bănci. În situaţii
deosebite, apărute pe parcursul execuţiei bugetului, administraţia de stat, poate emite,
prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, bonuri de tezaur şi alte instrumente
specifice.
Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare care prezintă următoarele particularităţi:
□ sunt purtătoare de dobândă;
□ au o durată de existenţă de maxim 10 luni, putând fi emise până cel mai târziu în
luna octombrie a anului financiar;
□ răscumpărarea se poate face cel mai târziu în luna decembrie neputând depăşi
Administraţie publică 11
Contabilitatea instituţiilor publice
sfârşitul anului;
□ valoarea totală a bonurilor emise nu poate depăşi 8% din volumul total al
cheltuielilor bugetului de stat aprobat.
În situaţii excepţionale, prin legea bugetului se poate prevede, acoperirea
temporara a cheltuielilor dintr-un împrumut nepurtător de dobândă, acordat de B.N.R.
Valoarea acestui credit nu poate depăşi 10% din totalul cheltuielilor bugetului aprobat
pentru exerciţiul în curs precum şi dublul capitalului B.N.R. şi al fondului de rezervă
constituit; el urmează a fi rambursat în maxim 6 luni de la acordare, pe seama veniturilor
bugetare curente. Când veniturile se dovedesc insuficiente, dacă există bază legală, se
poate recurge la obţinerea unui împrumut de stat, pentru acoperirea creditului iniţial.
În stabilirea veniturilor bugetare, se respectă de obicei, următoarele reguli:
□ nici un impozit, taxă sau alt venit de natura aceasta nu se vor putea înscrie în
buget şi deci nu se vor putea încasa dacă nu au fost stabilite prin lege;
□ prin legea bugetului se aprobă anual structura, componenţa şi valoarea
veniturilor statului;
□ se interzice prin lege perceperea de contribuţii de orice natură, indiferent de
motivaţie, atâta timp cât nu există o fundamentare legală.
Creditele bugetare (limita maximă şi destinaţia prevăzute în buget pentru o
anumită cheltuială) aprobate prin bugetul de stat pot fi utilizate la cererea ordonatorilor
principali de credite, numai după deschiderea de credite sau alimentarea cu fonduri a
conturilor deschise la trezoreria statului sau la unităţi bancare dacă în localitatea
respectivă trezoreria nu are unitate operativă.
Prin compararea încasărilor de venituri realizate până la închiderea exerciţiului
bugetar, cu plăţile efectuate până la aceeaşi dată, se stabileşte excedentul sau deficitul
bugetar. In caz de deficit Parlamentul hotărăşte, la propunerea Guvernului, modalitatea de
acoperire a acestuia şi măsurile ce trebuie luate pentru evitare repetării acestei situaţii.
În cazul înregistrării unui excedent definitiv al bugetului de stat, acesta este
folosit pentru diminuarea deficitelor anilor precedenţi şi acoperirea totală sau parţială a
datoriei publice a statului.
În bugetul de stat se înscriu Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului
şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului; ambele se utilizează pe baza hotărârilor
acestuia, pentru finanţarea unor acţiuni sau sarcini noi apărute pe parcursul anului, cu
condiţia să existe prevederi exprese în acest sens.
12 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Bugetele locale
Prin bugete locale se înţeleg bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care au
personalitate juridică. Fiecare comună, oraş, municipiu, judeţ, întocmeşte buget propriu,
în condiţii de autonomie. Din bugetele locale sunt finanţate acţiuni de interes local,
conform prevederilor legii, ca de exemplu: acţiuni social - culturale, sportive, de tineret,
inclusiv ale cultelor, acţiuni de interes local în beneficiul colectivităţii, cheltuieli de
întreţinere a administraţiei publice locale precum şi toată gama de cheltuieli cu destinaţie
specială prevăzută în anexele legii finanţelor publice locale,
Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor pe categorii de bugete locale se stabileşte
de către organele alese la nivelul judeţelor, respectiv ale municipiului Bucureşti, numai
când legea bugetului nu o face în mod expres.
Când cheltuielile prevăzute în bugetele proprii fiecărei structuri nu pot fi
acoperite din veniturile proprii, pentru echilibrarea bugetelor se pot aproba transferuri din
bugetul de stat.
Dacă în execuţia bugetelor locale apare un deficit temporar, acesta poate fi
acoperit, până la încasarea veniturilor aprobate, din resursele aflate în contul general al
trezoreriei statului.
În bugetele locale sunt prevăzute, în limita de 5% din valoarea cheltuielilor,
fonduri de rezervă. Destinaţia acestora este suplimentarea unor credite bugetare aferente
unor acţiuni neprevăzute pentru anul bugetar respectiv. Fondurile de rezervă pot fi
suplimentate pe parcursul anului, cu până la 50% din valoarea iniţială, pe seama
creditelor bugetare ce nu mai sunt necesare. Nu pot fi astfel utilizate creditele bugetare
disponibile provenite de la cheltuieli de personal şi de capital.
Soldul anual excedentar, realizat la nivelul unui buget local are, conform legii,
următoarea destinaţie:
□ rambursarea, după caz, a împrumuturilor contractate, rămase neachitate precum şi
plata dobânzilor şi comisioanelor aferente;
□ constituirea fondului de rulment propriu, în limita a 5% din veniturile proprii.
Acesta se păstrează într-un cont distinct, deschis la unităţile teritoriale ale
trezoreriei statului şi, poate fi utilizat temporar, pentru acoperirea unor deficite
apărute ca urmare a nesincronizării încasării veniturilor cu efectuarea cheltuielilor.
Administraţie publică 13
Contabilitatea instituţiilor publice
14 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Pe lângă aceste surse ce finanţare, instituţiile mai pot primi mijloace materiale şi
băneşti de la persoane juridice şi fizice, prin transmitere gratuită. Acestea se gestionează
separat şi trebuie sa respecte destinaţia stabilită de transmiţător (sponsor sau donator).
Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor integral autofinanţate
rămân la dispoziţia acestora, urmând a fi folosite, cu aceeaşi destinaţie, în anul următor.
Bugetele acestor instituţii se prezintă ca anexă la bugetul centralizat al ordonatorului
principal de credite în subordinea căruia ele funcţionează.
Administraţie publică 15
Contabilitatea instituţiilor publice
net al regiilor autonome, vărsăminte ale instituţiilor publice, taxe pentru brevete şi
invenţii, taxe consulare, amenzi, sume din valorificarea bunurilor confiscate, etc.
Veniturile de capital sunt surse la care statul apelează în situaţia în care veniturile
curente sunt insuficiente. In aceasta categorie intra: lichidarea participaţiilor din
străinătate, sume din valorificarea bunurilor aparţinând statului etc.
În clasificaţia bugetară, cheltuielile se clasifică după criteriul funcţional şi
economic.
Criteriul funcţional are în vedere separarea cheltuielilor pe domenii de activitate
în care statul are implicaţii majore. Clasificaţia funcţională în vigoare pentru exerciţiul
bugetar 2005 cuprinde următoarele:
□ servicii publice generale;
□ apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
□ cheltuieli social-culturale: învăţământ, sănătate, cultura, religie, asistenţă socială,
alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii;
□ activităţi economice unde intră cheltuieli privind societăţile comerciale de interes
naţional din domeniile industriei, agriculturii şi silviculturii, transporturilor şi
telecomunicaţiilor;
□ alte acţiuni;
□ transferuri;
□ împrumuturi acordate:
□ plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli;
□ rambursări de împrumuturi;
□ fonduri de rezervă;
□ excedent/deficit.
Clasificaţia economică împarte cheltuielile după natura lor, ca şi veniturile în:
□ cheltuieli curente (ordinare) care se efectuează în mod constant la orice
instituţie publică. In această categorie intră cheltuielile de personal, cheltuielile materiale,
serviciile etc;
□ cheltuielile de capital (extraordinare) sunt cele care se efectuează în anumite
perioade şi se referă, în principal la investiţiile instituţiilor, cele ale regiilor autonome şi
ale societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.
Pe lângă cele două categorii mari de cheltuieli, clasificaţia economică cuprinde
un titlu distinct referitor la operaţii financiare, adică diverse împrumuturi pentru redresare
financiară sau finanţarea unor obiective aprobate prin convenţii bilaterale sau acorduri
interguvernamentale. Clasificaţia economică în vigoare este prezentată în tabelul nr. 1
16 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 17
Contabilitatea instituţiilor publice
18 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 19
Contabilitatea instituţiilor publice
20 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 21
Contabilitatea instituţiilor publice
22 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 23
Contabilitatea instituţiilor publice
24 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Executarea bugetului
Se referă la încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor stabilite prin legea
bugetară anuală. Responsabilitatea executării bugetului revine Guvernului României.
Execuţia bugetului parcurge următoarele etape:
□ repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se face în funcţie
de termenele legale d; încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară
efectuarea cheltuielilor. La repartizarea pe trimestre se mai au în vedere ritmul de
desfăşurare al activităţii, pe parcursul anului şi specificul activităţii respective;
Administraţie publică 25
Contabilitatea instituţiilor publice
□ execuţia de casă a bugetului se realizează în cea mai mare parte prin Trezoreria
statului şi prin unităţi bancare. Trezoreria statului asigură atât execuţia bugetului
central cât şi a celor locale prin direcţiile judeţene ale sale;
□ realizarea veniturilor bugetare înseamnă încasarea integrală şi la termenele
stabilite a veniturilor bugetare. Realizarea unui venit bugetar presupune
parcurgerea mai multor momente şi anume:
a. aşezarea venitului, adică identificarea şi cuantificarea materiei impozabile
de care dispune o persoană fizica sau juridică;
b. lichidarea înseamnă determinarea obligaţiei faţă de buget prin stabilirea
cuantumului venitului bugetar. Acest moment trebuie să ţină seama de cotele de
impunere, de mărimea masei impozabile şi de situaţia financiară a debitorului;
c. emiterea titlului de percepere a importului constă în înscrierea sumei într-
un act pe baza căruia se autorizează perceperea unui anumit venit în contul bugetului.
Actul poate fi: titlu de încasare, când contribuabilul plăteşte din proprie iniţiativă
impozitul, sau ordin de încasare când are loc executarea silită;
d. perceperea reprezintă momentul încasării efective a venitului bugetar.
Acest moment include urmărirea contribuabilului în cazul în care nu achită integral sau la
termen, obligaţia faţă de buget.
□ efectuarea cheltuielilor bugetare se face în limita aprobată în buget care
este limita maximă) şi numai pentru destinaţia aprobată. Respectând aceste doua restricţii
efectuarea oricărei cheltuieli publice presupune următoarele momente:
a. angajarea înseamnă asumarea obligaţiei de către stat de a plăti; acest
moment determină stabilirea sumei limită în care se poate încadra o instituţie sau o
societate finanţată de la buget;
b. lichidarea înseamnă verificarea efectuării contraprestaţiei şi determinarea
sumei datorate;
c. ordonanţarea constă în emiterea ordinului de plată în favoarea celui
îndreptăţit; ordinul de plata trebuie să poarte viza controlului preventiv deoarece sunt
afectaţi banii statului;
d. plata înseamnă stingerea obligaţiei statului faţă de instituţia sau societatea
finanţată.
Momentele angajării, lichidării şi ordonanţării sunt realizate de ordonatorii de
credite, iar momentul plăţii este realizat de gestionarii publici sau contabilii plătitori ai
trezoreriei.
26 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Instituţiile publice sunt reprezentate de acele unităţi prin care statul îşi
realizează funcţiile sale în domeniul administraţiei, în sfera acţiunilor social –
culturale, justiţiei, procuraturii, apărării ţării, etc.
Legea finanţelor publice nr. 72/ 1996 şi Legea finanţelor publice locale nr.
189/1998 cuprind anumite precizări cu privire la formarea, administrarea şi
întrebuinţarea resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ –
teritoriale şi ale instituţiilor publice.
În marea majoritate a cazurilor, resursele financiare publice se constituie prin
încasarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale de la
persoanele juridice şi fizice în baza criteriilor stabilite de lege.
În categoria instituţiilor care participă la constituirea resurselor financiare
publice şi utilizarea lor intră:
• Parlamentul României;
• Preşedinţia României;
Administraţie publică 27
Contabilitatea instituţiilor publice
• Guvernul României;
• Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale;
• Alte autorităţi publice;
• Autoritatea judecătorească,
• Instituţiile de stat de subordonare centrală sau locală, ş. a.
Resursele financiare ale instituţiilor publice pentru întreţinere şi funcţionare cât şi
pentru investiţii se asigură astfel:
- finanţarea integrală din bugetul administraţiei centrale de stat sau bugetele
locale, după caz, în funcţie de subordonarea acestora;
- finanţarea din veniturile extrabugetare şi subvenţii acordate de la bugetul
administraţiei centrale de stat sau bugetele locale, în funcţie de subordonarea
instituţiilor;
- finanţarea integrală din veniturile extrabugetare;
- finanţarea din veniturile extrabugetare cu destinaţie specială pentru anumite
cheltuieli stabilite de lege ce se finanţează din aceste venituri;
- autofinanţarea integrală a instituţiilor publice pe seama veniturilor realizate
ca urmare a activităţii desfăşurate.
Ţinându - se seama de specificul activităţii desfăşurate, instituţiile publice din
domeniul social –cultural cum sunt şcolile de artă, casele universitarilor,
policlinicile cu plată şi unele cluburi sportive, pot să-şi finanţeze în întregime
cheltuielile din veniturile proprii.
Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea şi lărgirea activităţii lor,
mijloace materiale şi băneşti primite de la persoanele juridice şi fizice prin
transmiterea gratuită potrivit prevederilor legale. Aceste valori materiale şi
băneşti se utilizează pe destinaţiile stabilite de transmiţător.
Finanţarea cheltuielilor unor instituţii din domeniul social cultural, indiferent de
subordonare se asigură atât din bugetul administraţiei centrale de stat cât şi din
bugetul unei unităţi administrativ –teritoriale numai în cazuri în care prin lege se
stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanţează din fiecare buget.
Veniturile extrabugetare ale instituţiilor publice se încasează, administrează şi
contabilizează de instituţiile în cauză potrivit normelor pentru finanţele publice,
fără a se efectua vărsăminte din acestea la bugetele administraţiei centrale de stat
sau bugetele locale dacă legea nu prevede altfel.
Veniturile extrabugetare ale instituţiilor publice provin din taxe, chirii,
manifestări culturale, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe,
concursuri artistice, publicaţii, impresariat, exploatarea filmelor, prestaţii
editoriale, consultaţii şi servicii medicale, studii, proiecte, prestaţii de servicii,
lucrări, exploatări ale unor bunuri pe care le au în administrare şi latele stabilite de
legile de organizare a instituţiilor sau de Guvern.
28 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 29
Contabilitatea instituţiilor publice
30 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 31
Contabilitatea instituţiilor publice
• Şcolile de artă;
• Casele universitarilor din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Braşov,
Craiova;
• Policlinicile cu plată, etc.
publice avem:
32 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 33
Contabilitatea instituţiilor publice
34 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 35
Contabilitatea instituţiilor publice
36 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
alte decontări.
2. Decontări cu terţii creditori ce se referă la: decontări cu salariaţii; creditorii
instituţiei pentru: salarii neridicate, reţineri din salarii pentru plata ratelor, reţineri
din salarii pentru terţi, creditori din garanţii depuse de gestionari, alţi
creditori; decontări cu bugetul statului; decontări privind contribuţia instituţiei
şi a personalului la asigurările sociale; decontări privind contribuţia instituţiei şi a
personalului la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj; bursieri şi
doctoranzi; furnizori pentru activitatea curentă; furnizori şi antreprenori pentru
investiţii.
3. Fondurile instituţiei dintre care reţinem: fondul mijloacelor fixe şi terenurilor;
fondul obiectelor de inventar; fonduri cu destinaţie specială; fondul de rulment;
fondurile speciale şi fondurile pentru finanţări speciale.
4. Veniturile instituţiei publice reprezentate prin: veniturile bugetare; veniturile
instituţiei; veniturile extrabugetare; veniturile din anii precedenţi şi alte surse;
venituri anticipate; venituri de realizat din diferenţe de preţ aferente valorilor
imputate; venituri de realizat cat şi rezultatul execuţiei bugetare.
5. Finanţări şi credite bancare: finanţarea de la buget privind anul curent;
finanţarea de la buget privind anii precedenţi şi alte surse; credite bancare;
finanţarea din credite externe guvernamentale; finanţarea din credite externe
cu garanţia statului; finanţarea din împrumuturi de la trezoreria finanţelor publice.
Administraţie publică 37
Contabilitatea instituţiilor publice
38 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
financiar-contabil reţinem:
- asigură, alături de conducătorii celorlalte compartimente elaborarea bugetului
de venituri şi cheltuieli al unităţii, urmărind menţinerea echilibrului
financiar, desfăşurarea unei activităţi eficiente, etc.;
- asigură exactitatea controlului financiar preventiv şi acordă refuzul de viză
pentru acele operaţii economice care nu sunt legale şi necesare;
- urmăreşte efectuarea în termen a decontărilor cu alte persoane fizice şi juridice,
cu bugetul statului şi cu băncile;
- urmăreşte realizarea prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli şi a situaţiei
economico-financiare;
- asigură, alături de conducătorul instituţiei organizarea şi efectuarea inventarierii
patrimoniului şi propune măsuri pentru recuperarea pagubelor;
- asigură întocmirea bilanţului contabil răspunzând alături de conducătorul
unităţii de realitatea datelor înscrise în acesta;
- angajează instituţia prin semnătură alături de conducătorul acesteia în toate
operaţiile patrimoniale.
în activitatea unităţii patrimoniale, compartimentul financiar-contabilitate se
organizează sub formă de birouri, servicii, în funcţie de mărimea instituţiei
publice.
Administraţie publică 39
Contabilitatea instituţiilor publice
materiale, burse.
- cheltuieli de capital - reparaţii curente, reparaţii capitale, cheltuieli cu
investiţiile
După întocmire bugetul de venituri şi cheltuieli, se trimite ordonatorului de credite
pentru avizare. După avizare se remite instituţiei care 1-a întocmit. Este semnat de
conducătorul instituţiei şi contabilul şef.
b) Cererea de deschidere a creditelor este o adresă scrisă către Trezoreria din
localitatea unde instituţia are deschise conturile, prin care se solicită deschiderea
creditelor. Este semnat de conducătorul instituţiei şi contabilul şef.
c) Dispoziţia Bugetară reprezintă documentul folosit de toate instituţiile
finanţate din bugetul public naţional şi bugetele locale, prin care se fac
cunoscute creditele bugetare aprobate. Se întocmeşte de către ordonatorul
de credite (Inspectoratul Şcolar, de exemplu) în folosul beneficiarului de credite
şi cuprinde informaţii cu privire la: banca plătitorului; beneficiarul creditelor
bancare; suma alocată în cifre şi litere.
Este semnat de ordonatorul de credite şi contabilul şef, banca plătitorului şi banca
beneficiarului.
d) Lista zilnică de alimente reprezintă documentul care stă la baza eliberării
alimentelor din magazie. Se întocmeşte de magazioner pe baza reţetarului şi este
verificată de contabilul şef. Cuprinde informaţii cu privire la:
- efectivul de elevi sau studenţi care servesc masa la cantină;
- alocaţia de hrană;
- numărul de mese servite;
- denumirea alimentelor;
- cantitatea şi preţul unitar;
- valoarea alimentelor consumate zilnic.
e) Tabelul nominal se întocmeşte bilunar de către compartimentul de
contabilitate şi cuprinde informaţiile: numărul de elevi sau studenţi care au servit
masa; numărul de chitanţă; costul cantinei.
2) La instituţiile sanitare se întocmeşte zilnic în trei exemplare Condica
de Prescripţie la Aparat de către farmacia spitalului. Acest document
serveşte pentru eliberarea de la magazie a medicamentelor şi materialelor sanitare
pe baza prescripţiei medicului. Cuprinde informaţii privind: unitatea sanitară;
data; denumirea medicamentelor; cantitatea; preţul şi valoarea.
Este semnat de către medicul de gardă, de persoana care eliberează
medicamentele şi de persoana care distribuie medicamentele la pacienţii
spitalului.
3) La Trezoreria Finanţelor Publice se întocmesc următoarele
documente specifice:
- Jurnalul de înregistrare a operaţiunilor;
- Jurnalul sinteză a operaţiunilor;
40 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 41
Contabilitatea instituţiilor publice
42 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 43
Contabilitatea instituţiilor publice
44 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 45
Contabilitatea instituţiilor publice
46 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 47
Contabilitatea instituţiilor publice
CAPITOLUL 2
CONTABILITATEA CAPITALURILOR INSTITUŢIILOR PUBLICE
48 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 49
Contabilitatea instituţiilor publice
50 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 51
Contabilitatea instituţiilor publice
52 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 53
Contabilitatea instituţiilor publice
54 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 55
Contabilitatea instituţiilor publice
56 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 57
Contabilitatea instituţiilor publice
58 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 59
Contabilitatea instituţiilor publice
60 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 61
Contabilitatea instituţiilor publice
62 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
CAPITOLUL 3
CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE DEŢINUTE DE INSTITUŢIILE
PUBLICE
Administraţie publică 63
Contabilitatea instituţiilor publice
64 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 65
Contabilitatea instituţiilor publice
66 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 67
Contabilitatea instituţiilor publice
68 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 69
Contabilitatea instituţiilor publice
70 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 71
Contabilitatea instituţiilor publice
72 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 73
Contabilitatea instituţiilor publice
74 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 75
Contabilitatea instituţiilor publice
76 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
cauze fortuite, şi continuarea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală
a valorii contractului de leasing;
g. să permită finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de
exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
h. să informeze finanţatorul în timp util despre orice tulburare a dreptului de
proprietate, venită din partea unui terţ;
i. să nu aducă modificări bunului fără acordul locatorului;
j. să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.
Administraţie publică 77
Contabilitatea instituţiilor publice
78 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Activele active fixe financiare reprezintă valori ale instituţiei publice deţinute de
aceasta în patrimoniul altor societăţi comerciale, pe o perioadă mai mare de un an.
Din această categorie fac parte:
■ titlurile de participare;
■ alte titluri imobilizate;
■ creanţe imobilizate.
Titlurile de participare reprezintă valori sub forma acţiunilor deţinute de o
instituţie publică în capitalul unei societăţi comerciale sau organizaţii internaţionale,
pentru care instituţia primeşte venituri sub formă de dividende.
Contabilitatea titlurilor de participare se ţine cu ajutorul contului 260 „Titluri de
participare”.
Creanţele imobilizate reprezintă împrumuturi pe termen lung sau alte tipuri de
creanţe acordate de instituţiile publice altor persoane fizice sau juridice. Contul care
evidenţiază creanţele imobilizate este 267 „Creanţe imobilizate “.
În categoria împrumuturilor pe termen lung se reflectă sumele acordate terţilor în
baza unor contracte, potrivit legii, pentru care instituţia primeşte venituri sub forma
dobânzilor. In categoria creanţelor imobilizate deţinute de instituţiile publice sunt incluse
garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de instituţia publică la terţi.
Activele fixe financiare sunt recunoscute în contabilitate în momentul intrării
acestora în patrimoniu, la costul de achiziţie al acestora sau la valoarea la care sunt
reflectate acestea în contractul de achiziţie.
Eventualele cheltuieli legate de achiziţia activelor fixe financiare sunt înregistrate
în contabilitatea instituţiei drept cheltuieli curente de exploatare.
La data bilanţului, activele active fixe financiare sunt reflectate la valoarea
contabilă. în cazul deprecierii activelor fixe financiare ale instituţiilor publice, la sfârşitul
anului, se constituie Ajustări de depreciere, contul utilizat fiind 296 „Ajustări pentru
deprecierea activelor fixe financiare”.
Ca toate activele active fixe, acestea sunt conturi de activ. în debit se
înregistrează valoarea activelor fixe financiare intrate în gestiunea instituţiei, de regulă
prin conversia creanţelor bugetelor, şi se creditează în momentul ieşirii din gestiune ca
urmare a cesionării lor şi eventual cu diferenţele nefavorabile între valoarea contabilă şi
preţul de cesiune.
Planul de conturi general a fost îmbunătăţit, prin adăugarea a două conturi noi, şi
anume, 232 „Avansuri acordate pentru active fixe corporale” şi 234 „Avansuri
acordate pentru active fixe corporale”.
Aceste conturi ţin evidenţa avansurilor acordate furnizorilor pentru achiziţionarea
sau construirea de active fixe corporale şi necorporale.
Aceste conturi sunt de activ şi se debitează cu avansurile acordate furnizorilor
pentru achiziţia sau construcţia de active fixe corporale şi necorporale prin creditul
conturilor de mijloace băneşti. Se creditează prin scăderea datoriei faţă de furnizori, după
Administraţie publică 79
Contabilitatea instituţiilor publice
ce această datorie a fost constituită. Soldul conturilor este debitor şi reflectă avansurile
acordate furnizorilor de active fixe.
80 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
CAPITOLUL 4
CONTABILITATEA STOCURILOR
Stocurile fac parte din marea categorie a activelor circulante sau, aşa cum mai
sunt cunoscute, a activelor curente.
Un activ este clasificat drept activ curent atunci când:
■ este achiziţionat sau produs pentru consumul propriu sau în scopul
comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
■ este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
■ este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu
este restricţionată.
Contabilitatea stocurilor din instituţiile publice face obiectul IPSAS 12 „Stocuri”,
ale cărui obiective constau în stabilirea tratamentelor contabile la nivelul sistemului
costului istoric.
Acest standard defineşte stocurile ca fiind:
a) active în formă materială, destinate consumului în cadrul procesului de
producţie;
b) active în formă materială, destinate a fi consumate pentru efectuarea de
servicii;
c) destinate vânzării sau distribuite în cursul normal al operaţiilor.
Normele naţionale definesc stocurile ca fiind active circulante:
a) „deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) în curs de producţie în vederea vânzării;
c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi
folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii”.
Spre deosebire de activele fixe care se utilizează pe parcursul mai multor cicluri
economice şi care produc beneficii economice viitoare, stocurile participă la un singur
ciclu de exploatare, consumându-se în totalitate.
Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea
acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.
În funcţie de momentul şi de locul unde apar, stocurile se împart în 3 categorii:
1. stocuri destinate procesului de producţie, din care fac parte materiile prime,
materialele consumabile, obiectele de inventar, materialele rezervă de stat etc;
2. stocuri obţinute în cadrul procesului de producţie, precum producţia în curs de
execuţie, semifabricatele, produsele finite, produsele reziduale;
3. stocuri aflate în unităţi sau activităţi de desfacere, precum mărfurile şi
ambalajele.
Conturile ce stau la baza înregistrării în contabilitate a stocurilor se regăsesc în
clasa 3 a Planului de conturi pentru instituţii publice, denumită „Conturi de stocuri şi
producţie în curs de execuţie”.
Administraţie publică 81
Contabilitatea instituţiilor publice
82 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 83
Contabilitatea instituţiilor publice
Pentru stocurile utilizate în alte activităţi decât activitatea de bază, pentru care
instituţia este plătitoare de T.V.A., costul de achiziţie va cuprinde doar primele două
elemente.
În categoria materialelor de natura obiectelor de inventar se înregistrează şi
lenjeria de pat, accesoriile de pat (saltele, cearceafuri), echipamentul şi materialul sportiv,
echipamentul salvamont, inclusiv schiurile, bocancii, echipamentul şi uniformele de
serviciu care rămân în gestiunea instituţiei, echipamentul ce se acordă elevilor,
studenţilor, benzile de magnetofon care nu se imprimă definitiv, folosite de instituţii,
sculele şi instrumentele folosite în ateliere.
Materialele de natura obiectelor de inventar se înregistrează în contabilitate la
aceleaşi preţuri ca şi materiile prime şi materialele consumabile.
Evidenţa analitică se ţine pe grupe sau categorii de obiecte de inventar şi pe
magazii (gestiuni), utilizându-se una din metodele de evidenţă - cantitativ valorică, global
valorică sau operativ contabilă.
Primirea prin transfer a materialelor de către ordonatorii subordonaţi de la
ordonatorii superiori se înregistrează în contabilitate pe baza Notei de transfer -restituire.
84 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
4.3.1. Mărfurile
Evidenţa mărfurilor se realizează cu ajutorul contului 371 „Mărfuri”, care, fiind
cont de activ, se debitează cu valoarea de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiunea
instituţiilor şi se creditează cu valoarea de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune.
Valoarea de înregistrare poate fi una din valorile de mai jos:
■ cost de achiziţie;
■ preţ standard (cost standard);
■ preţ de vânzare cu amănuntul.
Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare al mărfii la care se adaugă
cheltuielile de transport -aprovizionare şi eventualele cheltuieli de încărcare-descărcare,
manipulare etc, după formula:
Ca = Pc + CTA
în care:
Ca - cost de achiziţie;
Pc - preţ de cumpărare;
CTA - cheltuieli de transport aprovizionare facturate.
1. Evaluarea mărfurilor la preţ standard presupune ca în contul de mărfuri să
se folosească un preţ standard sau normat, iar diferenţa dintre preţul standard şi costul
efectiv de achiziţie să se înregistreze cu ajutorul contului 378 „Diferenţe de preţ la
mărfuri”.
2. Evaluarea mărfurilor la preţ de vânzare cu amănuntul
In reţeaua comercială cu amănuntul, mărfurile se evaluează în contabilitate la preţ
de vânzare cu amănuntul.
Preţul de vânzare cu amănuntul cuprinde: costul de achiziţie al mărfurilor,
adaosul practicat de unitate şi cota de TVA aferentă preţului de vânzare.
Pva = Ca + adaos comercial + TVA aferent preţului de vânzare
Adaosul comercial este, de fapt, marja limită adăugată la costul de achiziţie al
mărfurilor pentru determinarea preţului de vânzare, în timp ce rabatul comercial este
Administraţie publică 85
Contabilitatea instituţiilor publice
suma aferentă adaosului care se scade din preţul de vânzare. În mărimi absolute, adaosul
comercial este egal cu rabatul comercial, în timp ce în mărimi relative, procentul de adaos
este mai mare decât procentul de rabat.
4.3.2. Ambalajele
Ambalajele sunt bunuri sub forma stocurilor, refolosibile, fabricate sau
achiziţionate şi care sunt destinate protejării sau păstrării mărfurilor aflate în reţeaua
comercială. De regulă, ambalajele refolosibile aparţin producătorului, dar temporar se pot
afla în custodia altor persoane juridice care se ocupă cu comercializarea mărfurilor, iar
restituirea lor se ace în condiţiile stabilite în contractul stabilit între parteneri.
86 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 87
Contabilitatea instituţiilor publice
CAPITOLUL 5
CONTABILITATEA RELAŢIILOR CU TERŢII
88 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 89
Contabilitatea instituţiilor publice
perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare
trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care
La data întocmirii situaţiilor financiare, creanţele şi datoriile în valută se
evaluează la cursul publicat de Banca Naţională a României, valabil pentru ultima zi a
perioadei de raportare. Creanţele şi datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite
de la Comunitatea Europeană se evaluează la data bilanţului, la cursul publicat de Banca
Centrală Europeană, valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare (pentru instituţiile
publice, perioadele de raportare sunt trimestrul şi anul bugetar).
90 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Cu alte cuvinte tot ce se cumpără din bani publici înseamnă achiziţie publică.
Contabilitatea analitică se ţine pe fiecare furnizor, iar în cadrul acestora, gruparea
se face în furnizori interni şi furnizori externi.
Legislaţia privind achiziţiile publice trebuie respectată şi aplicată în primul rând
de către autorităţile contractante, şi anume:
■ autorităţile publice (centrale sau locale), inclusiv autoritatea judecătorească;
■ oricare instituţie publică, de interes general sau local, autonomă ori aflată în
subordinea sau sub controlul unei autorităţi publice;
■ oricare persoană juridică înfiinţată pentru a desfăşura activităţi de interes
public, fără caracter comercial sau industrial sau care este finanţată din fonduri publice,
se află în subordinea unei instituţii publice sau în al cărei consiliu de administraţie mai
mult de jumătate dintre membri sunt numiţi de către o autoritate sau instituţie publică;
■ orice persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul din sectoarele
de utilităţi publice - apă, energie, transporturi şi telecomunicaţii.
Orice furnizor, executant sau prestator, român sau străin, persoană fizică sau
juridică, are dreptul de a participa la procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie
publică.
Contractul de achiziţie publică este un act juridic cu titlu oneros, încheiat în
formă scrisă, între autoritatea contractantă şi contractant.
După natura acţiunii se deosebesc următoarele contracte:
■ de furnizare, al căror obiect este dobândirea definitivă sau temporară a unuia
sau a mai multor produse (de la creioane şi hârtie igienică până la autoturisme,
copiatoare etc), pe baza: cumpărării, cumpărării în rate, închirierii, leasing-ului, cu sau
fără opţiune de cumpărare.
■ de servicii, al căror obiect este prestarea uneia sau a mai multor activităţi, al
căror rezultat este nematerial (studii, cercetări, instruire, consultanţă, publicitate etc),
inclusiv cele de: întreţinere, reparaţie, instalare, proiectare.
■ de lucrări, al căror obiect este execuţia de lucrări (construcţii, reparaţii etc).
Contractul pentru concesiunea de lucrări este de acelaşi tip cu contractul de
lucrări, cu deosebirea că în contrapartida lucrărilor executate concesionarul primeşte
dreptul de a exploata/administra rezultatul lucrărilor, în totalitate sau în parte, drept la
care se poate adăuga şi plata unei sume.
Eficienţa şi transparenţa modului de cheltuire a banilor publici sunt realizate prin
impunerea respectării de către autorităţile şi instituţiile publice a unor proceduri pentru
atribuirea unui contract de achiziţie publică.
Procedurile de achiziţii publice reglementate de legea română în vigoare sunt:
- licitaţia deschisă; este procedura prin care orice furnizor, executant sau
prestator interesat are dreptul de a depune oferta, numărul acestora fiind nelimitat. Este
obligatorie pentru contractele cu o valoare estimată mai mare decât suma („pragul”) de
40.000 de Euro pentru contracte de servicii şi de furnizare şi mai mare de 100.000 de
Euro pentru contractele de lucrări. în cazul licitaţiei deschise, este obligatorie publicarea,
de către autoritatea contractantă, a unui anunţ de participare în Monitorul Oficial al
României, Partea a Vi-a - Achiziţii publice.
Administraţie publică 91
Contabilitatea instituţiilor publice
92 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 93
Contabilitatea instituţiilor publice
94 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Administraţie publică 95
Contabilitatea instituţiilor publice
96 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
cele din urmă primelor sau de relaţii de vânzare de produse sau servicii, pentru care
instituţia trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie.
Contabilitatea analitică a clienţilor se ţine pe fiecare client, grupaţi în clienţi
interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de încasare: sub un an şi peste un an.
Administraţie publică 97
Contabilitatea instituţiilor publice
98 Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Indicatori Explicaţii
vigoare, nu se lucrează)
• spor pentru titlul ştiinţific de doctor - este de 15% din salariul de bază, dacă
activitatea se desfăşoară în domeniul pentru care s-a acordat titlul ştiinţific respectiv;
• spor de confidenţialitate - se acordă funcţionarilor publici din aparatul de lucru al
Guvernului în cuantum de până la 15%, precum ţi funcţionarilor publici din cadrul
Administraţiei Prezidenţiale, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii, Ministerului Afacerilor Externe, direcţiilor subordonate ministrului
delegat pentru comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliului
Legislativ, în cuantumul prevăzut de reglementările în vigoare;
• alte sporuri prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care
îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.
+ premii • premiu anual, egal cu salariul mediu lunar de baza realizat în anul pentru care se
face premierea;
• premii lunare în limită de până ta 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcţiilor
publice, din economiile realizate prin reducerea cheltuielilor cu salariile, fără a depăşi
valoarea economiilor realizate;
+ alte • indemnizaţie pentru concediul de odihnă (la determinarea indemnizaţiei de concediu
drepturi de odihnă se iau în calcul, pe lângă salariul de bază, şi sporurile); zile de concediu
plătit în cazul unor evenimente familiale deosebite; indemnizaţii de delegare -
indemnizaţie de instalare egala un salariu de baza corespunzător funcţiei publice de
debutant în care urmează să fie încadraţi la încadrarea într-o autoritate sau instituţie
publică din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după
absolvirea studiilor; concedii de studii - dacă studiile sunt utile autorităţii sau
instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, pe perioada
concediului de studii acordat, în limita a 30 de zile lucrătoare anual din acesta,
funcţionarului public respectiv i se plătesc salariul de bază corespunzător funcţiei
publice deţinute şi, după caz, sporul de vechime.
• alte drepturi salariate prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.
* OUG nr. 92 din 10/11/2004 privind reglementarea drepturilor salariate şi a altor
drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005
Administraţie publică 99
Contabilitatea instituţiilor publice
100Administraţie publică
Elena Hlaciuc
102Administraţie publică
Elena Hlaciuc
104Administraţie publică
Elena Hlaciuc
106Administraţie publică
Elena Hlaciuc
108Administraţie publică
Elena Hlaciuc
IMPOZITUL PE VENIT
Impozitul lunar se determină după cum urmează:
a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei
de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din
venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:
■ deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
■ cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
■ contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, astfel încât la
nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 200 euro;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16%
asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile
obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
Instituţiile publice au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent
veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-1 vira la
bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
aceste venituri.
110Administraţie publică
Elena Hlaciuc
112Administraţie publică
Elena Hlaciuc
CAPITOLUL 6
CONTABILITATEA TREZORERIEI INSTITUŢIILOR PUBLICE
114Administraţie publică
Elena Hlaciuc
Instituţiile publice pot desfăşura şi activităţi finanţate integral sau parţial din
venituri proprii. Asemenea activităţi se întâlnesc la instituţiile de spectacole, muzee,
cantinele de elevi şi studenţi, instituţiile de cercetări, etc.
Sumele încasate din veniturile proprii se înregistrează în conturile din grupa 56
„Disponibil al instituţiilor publice şi activităţilor finanţate integral sau parţial din venituri
proprii”.
Evidenţa analitică a încasărilor şi plăţilor se ţine pe articole şi aliniate în cadrul
fiecărui capitol şi subcapitol.
116Administraţie publică
Elena Hlaciuc
CAPITOLUL 7
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR INSTITUŢIILOR
PUBLICE
118Administraţie publică
Elena Hlaciuc
120Administraţie publică
Elena Hlaciuc
122Administraţie publică
Elena Hlaciuc
124Administraţie publică
Elena Hlaciuc
CAPITOLUL 8
RAPORTĂRILE CONTABILE ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE
126Administraţie publică
Elena Hlaciuc
128Administraţie publică
Elena Hlaciuc
admite că acest cost de înlocuire este, de fapt, egal cu preţul de vânzare cu amănuntul
practicat la data constatării lipsei.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă şi cea
contabilă, în cel mult 5 zile de la data terminării operaţiunii de inventariere. După această
operaţie, se procedează la închiderea conturilor analitice şi sintetice şi la întocmirea
balanţei de verificare sintetică, care stă la baza întocmirii situaţiilor financiare.
Particularităţi la instituţiile publice
a) La ordonatorii de credite subordonaţi care nu-şi organizează contabilitatea în
partidă dublă, valoarea materialelor aflate în stoc, înregistrate pe cheltuieli, se evidenţiază
în contabilitate prin diminuarea cheltuielilor şi majorarea stocului de materiale, iar la
începutul anului următor se va face operaţia inversă. Similar se procedează şi cu stocurile
aflate în laboratoarele, atelierele, secţiile etc. instituţiilor publice, eliberate din magazie,
dar neconsumate.
b) Bunurile aflate în patrimoniul public şi privat al instituţiilor se inventariază
separat şi se trec în liste distincte.
c) Comisia de inventariere la instituţiile publice este unică, aceasta având
atribuţii de inventariere atât al propriului patrimoniu, cât şi la instituţiile din subordine,
care nu au personalitate juridică.
d) Scăderea din gestiune a lipsurilor neimputabile se va face numai în baza
aprobării ordonatorului respectiv, cu avizul ordonatorului de credite superior.
e) plusurile de numerar din casierie se varsă la bugetul de stat.
130Administraţie publică
Elena Hlaciuc
132Administraţie publică
Elena Hlaciuc
134Administraţie publică
Elena Hlaciuc
136Administraţie publică
Elena Hlaciuc
http://facultate.regielive.ro/cursuri/contabilitate/contabilitatea_institutiilor_public
e-25099.html