I.

GEOGRAFIE POLITICA

Studiază raporturile care se stabilesc între acţiunea politică a societăţii omeneşti şi substratul
ei geografic, teritorial, iar dintre domeniile sale de analiză cel mai important este geografia
statelor cu problematica sa contemporană complexă.

STATELE ŞI GRUPĂRILE REGIONALE DE STATE

Statele sunt unităţi teritoriale cu suprafeţe variabile delimitate de frontiere şi locuite de o

populaţie care îşi exercită suveranitatea manifestată prin dreptul de : organizare internă, politica
de apărare, utilizarea resurselor, politica externă, organizare socială şi legislativă.
Statele au caracter istoric în sensul apariţiei pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii.
Teritoriul statului reprezintă spaţiul geografic de întindere limitată cu alcătuirea geologică,
înveliş de sol, hidrografie, spaţiu aerian corespunzător. Respectarea principiului suveranităţii
statelor presupune recunoaşterea integrităţii , deci indivizibilităţii teritoriului.
Graniţele sau frontierele pot fi convenţionale şi naturale, când se suprapun unor
discontinuităţi majore, cum ar fi fluvii,strâmtori, lanţuri de munţi .

Clasificarea statelor

1. După modul de organizare internă se disting categoriile de state :

- state unitare în care puterea centrală îşi exercită puterea asupra teritoriului, aşa cum sunt
: Franţa, România, Bulgaria ş.a.. Unele state unitare, cum ar fi Spania şi Italia acordă o
anumită autonomie regiunilor componente
- state federale în care puterea se împarte între guvernul central şi statele federale
componente, cum sunt : Federaţia Rusă, SUA, Mexic, Australia, India, Brazilia,
Germania. Confederaţiile se aseamănă cu federaţiile, iar ca şi exemple se pot aminti
Canada , Belgia.
2. După forma de guvernământ se disting următoarele categorii de state ,
- republici în care organele supreme ale puterii în stat sunt alese pe o perioadă
determinată, iar după instituţia care îşi exercită puterea pot fi : republici
parlamentare şi prezidenţiale

- monarhii în care prerogativele puterii aparţin monarhului, dar pot fi limitate de

constituţie ca în cazul monarhii constituţionale ( Marea Britanie, Olanda, Suedia,
Danemarca, Norvegia , Japonia ş.a. , dar şi nelimitate ca în cazul monarhiilor absolute,
cum ar fi Arabia Saudită şi Oman.

- statul religios ex. Vatican

- principatul ex. Andorra, Monaco

3. După suprafaţă se disting
- state continentale (peste 6 mil. Km²) : Federaţia Rusă, Canada, China , SUA, Brazilia,
Australia.
- state mari (peste 1,2 mil. Km²)
- state mari (peste 0,5 mil. Km²)
 - state mijlocii (peste 0,2 mil. Km²)
- state mici şi foarte mici (sub 0,2 mil. Km²)

4. După mărimea demografică se disting :

- state gigant (peste 1 miliard de locuitori) China şi India
- state foarte mari ( peste 100 de milioane de locuitori)
- state mari ( peste 50 de milioane de locuitori)
- state mijlocii ( peste 20 de milioane de locuitori)
- state mici ( sub 20 de milioane de locuitori)
Alte criterii sunt : după ieşirea sau nu la mare, forma geometrică, raportul dintre stat şi naţiune.

Grupările regionale de state

Criteriile de grupare ale statelor pot fi :

1. Poziţia geografică reciprocă a statelor unui continent .
- în Europa se disting regiunile :
Europa de Nord ( Ţările Scandinave, Ţările Baltice, Danemarca, Islanda);
Europa de Sud ( Spania , Portugalia, Malta, Italia, ţările din Peninsula Balcanică);
Europa Vestică/ Atlantică ( Franţa, Marea Britanie, Irlanda, BENELUX);
Europa Centrală ( de la Germania până la România )
Europa Estică (Rusia, Ucraina, Belarus)
-în Asia se disting regiunile :
Asia de Nord reprezentată de Federaţia Rusă;
Asia de Sud şi de Sud-Vest (musulmană);
Asia de Sud-Est (budistă)
Asia de Vest sau Orientul Apropiat
În America se disting America de Nord, Centrală şi de Sud
2. Apartenenţa lingvistică şi culturală Ex Liga Arabă (Asia de SV şi Africa de Nord),
America Latină (Mexic, America Centrală Istmică, Caraibele, America de Sud)
3. Criteriul economic Ex. NAFTA, MERCOSUR, UE, ASEAN, G8(G20)
4. Criteriul militar Ex. NATO

Evoluţia hărţii politice în timp

Aspectul hărţii politice a lumii s-a modificat în timpodată cu evoluţia marilor imperii.
În Antichitate, primele formaţiuni statale au apărut în Orientul Mijlociu şi Apropiat (
Mesopotamia şi Persia), Nordul Africii, Valea Indului şi Asia de Est, sudul Europei(fenicieni,
greci, romani). Imperiul Roman a cunoscut cea mai mare stabilitate şi extindere peste Europa
Centrală, de Sud şi Vest, Orientul Apropiat, Africa de Nord.
În Evul Mediu, harta politică a lumii a cunoscut expansiunea Imperiului Arab, Imperiului
Mongol, Imperiului Otoman,iar în America s-a extins civilizaţia aztecă maya şi incaşă.
În perioada moderna s-au extins marile imperii coloniale, cum ar fi cel Spaniol, Portughez,
Francez, Olandez, Britanic, Ţarist.
După primul război mondial, au apărut cele mai multe state pe harta politică a lumii, datorită
dispariţiei unor imperii, precum cel Otoman, Austroungar,Britanic.
 După al doilea război mondial, harta politică a lumii a cunoscut o grupare biporlară ,
respectiv, pe de o parte statele comuniste din Europa Centrală şi de Est, controlate de URSS, iar
pe de cealaltă parte statele capitaliste grupate ăn jurul SUA, Marii Britanii şi Franţei. Între cele
două blocuri politice şi militare s-a declanşat războiul rece.
După 1990 când s-a dezmembrat URSS, pe harta politica a au apărut state noi din fostele
federaţii, iar altele s-au reunificat, cum ar fi Germania.

Principalele probleme actuale de geografie politică

Problemele politice ale lumii contemporane au mai multe cauze, precum :

1.Conflictele –
Interne determinate de cauze etnice şi religioase ca în cazul :
- Sudanului în 1985, când forţele militare islamice din nord au încercat islamizarea forţată a
populaţiei creştine negroide din sud şi au rezultat 1,5 mil. de victime şi 4 mil. de refugiaţi.
- Nigeriei în 1967, când etnicii lgobo animişti din regiunea Biafra au încercat desprinderea de
majoritatea hausa musulmană, iar urmarea a fost 1 milion de victime în rândul secesioniştilor
datorită subnutriţiei
- Bosnia şi Herţegovina în 1992-1995, când sârbii ortodocşi(31%) au vrut să se desprindă cu
ajutor militar din Serbia de federaţia bosniacă musulmană(44%0 şi croată catolică(17%).
Alte conflicte interne se desfăşoară în Liban din 1975 între populaţia creştină 30% şi musulmană
70%.
Externe cauzate de diferende economice, etnice, religioase, ideologice ş.a. şi pot fi amintite
războaiele:
- în care s-au înfruntat URSS cu SUA (Coreea, Vietnam, Afganistan, Cuba) ăn special cauze
ideologice;
-Irak-Iran (!979-1989) Irak-Kuwait (1990) cauze economice- controlul zăcămintelor de
petrol;
Zair/ R. D. Congo 1998-2003 un război etnic intern s-a transformat în cel mai mare război al
Africii(Angola, Namibia, Zimbabwe, Ciad, Rwanda, Uganda) cu 3,3 mil victime.
-China-India 1962, India –Pakistan (1947, 1965,1971) conflicte de graniţă.

2. Utilizarea apelor şi resursele marine

Poziţia litorală constituie un factor de favorabilitate economică prin accesul la rutele
comerciale mondiale şi la resursele minerale, biotice şi de hidrocarburi de pe platformele
continentale.
Apele marine au fost delimitate în : marea teritorială (12 de mile marine în care se exercită
suveranitatea), zona contiguă ( alte 12 mile maritime), zona economică exclusivă( 200 de mile
maritime cu drept de exploatare economică), zona mărilor adânci sau zona economică liberă
(bun comun al întregii omeniri).
Din suprafaţa totală a oceanelor care reprezintă patrimoniul comun al umanităţii,
aproximativ 1/3 aparţine statelor riverane sub formă de zone economice exclusive cu mare
extindere a ţărmului, cum ar fi : SUA, Federaţia Rusă, Australia, Brazilia , Japonia, Indonezia,
Chile, Noua Zeelandă .
Graniţele şi apele continentale constituie un motiv de disensiuni între statele riverane, mai
ales când platformele conţin zăcăminte importante de hidrocarburi ca în cazul Golfului Persic.
 Apele internaţionale şi valorificarea resurselor marine se referă la : exploatarea nodulilor
polimetalici de pe câmpiile abisale, exploatarea substanţelor dizolvate în apa mării, valorificarea
dinamicii apelor marine şi a resurselor biotice.

3. Accesul la regiunile polare

Arctica, respectiv Oceanul Arctic reprezintă o zonă de interes strategic pentru puterile
militare nucleare ale lumii SUA şi Federaţia Rusă. Totodată platformele continentale din dreptul
Alascăi şi Federaţiei Ruse cantonează importante zăcăminte de petrol.
Antarctica sau Antarctida, care deşi este un teritoriu inaccesibil louirii, constituie o zonă de
interes pentru unele ţări , care aduc argumente precum : descoperirea (Norvegia 1911, Marea
Britanie 1912), vecinătatea (Australia, Noua Zeelandă, Chile)

4. Utilizarea şi accesul la strâmtori şi canale

Traversarea unor strâmtori constituie subiect de negocieri atunci când acestea aparţin unor
state ca în cazul Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele. Altele , mai importante prin trafic sunt :
Gibraltar, Ormuz, Malacca, Bering.
Canalele maritime constituie de asemenea subiect de disensiuni între state, precum în cazul
canalului Suez naţionalizat de preşedintele Naser al Egiptului.

5. Globalizarea
Este fenomenul actual de extinde a producţiei şi comerţului prin intermediul
transnaţionalelor peste limitele administrative ale statelor. Generalizarea modelelor de viaţă
occidentale promovate de transnaţionale determină pierderea elementelor de identitate culturală,
iar acesta devine un motiv de disensiune cu statele tradiţionaliste, precum cele islamice.