C0ARTI ^OM ANTICE

c a p ito lu l 1
-A i Incredere, copilar !i zise Lady Sterne finei sale.
A venit momentul sS te mai gande$ti p la tine. Tot
timpul p-ai pus familia pe primul loc... mai intai a fost
mama ta, Dumnezeu sa-i odihneascS sufletul, apoi fa­
tal tSu„. Dumnezeu sa-1 odihneasca p pe el... p apoi
mereu fratele tau p fetele. Ei bine, iata ca acum Victor
a devenit major p a intrat in posesia mostenirii sale,
Charlotte s-a casatorit, Agnes este la fel de frumoasa ca
o zi de primavara p cel mai probabil se va casatori p ea,
de indata ce o vom prezenta unor domni potrivip, iar
Emily... Ei bine, pur p simplu nu pop sa devii martira
pentru sora ta mai mica. A venit vremea sa ip vezi p tu
de propriile interese.
Lady Anna Marlowe zambi p se uita apoi spre celalalt
capat al galeriei, unde se afla sora ei mai mica. In clipa
aceea i se luau masurile pentru nipe pnute mai potri-
vite sa fie purtate in Londra. Pe masa erau ingramadite
valuri intregi de materiale, iar unele erau parpal desfa-
cute, a§a ca putea vedea ca majoritatea erau matasuri
P altele fesaturi stralucitoare de satin. Nu putea sa nu
recunoasca faptul ca era destul de entuziasmata de tot
de ce se intampla p nerabdatoare sa vada hainele termi­
nate p purtate de sora sa.
-Agnes are optsprezece ani, matu§3 Marjorie, zise ea.
Iar eu am douazeci p cinci. Sunt deja o fata batrana,
cum s-ar spune.
-$ i a§ putea sa jur ca vrei sa ramai a§a, replica Lady
Sterne pe un ton taios. Viafa este foarte scurta, copila.
$i sa $tii ca trece din ce in ce mai repede pe masura ce
imbatrane?ti. In plus, regretele pentru ceea ce ai fi putut
face, dar nu ai facut in trecut, pot ajunge sa-p amarasca
sufletul. In momentul acesta nu este prea tarziu sa ip
caup un sop dar peste un an sau doi, este posibil sa fie.
6 Mary Balogh

Bflrbapi nu cauta potenpale mame in randul femeilor

care se apropie de treizeci de ani. $i nu uita ca se gan-
desc mereu la acest aspect atunci cand ip aleg o sope.
Anna, tu ai foarte multa iubire de oferit. Ar trebui sa
caup sa daruie?ti aceasta iubire unui sop care sa ip ofe-
re p el dragoste la randul lui... dar p o pozipe buna p
siguranpL
Acea ultima afirmape atinse un punct sensibil. Vic­
tor, sigurul ei frate, sarbatorise de curand implinirea
varstei de douazeci p unu de ani. Terminase universita-
tea p avea un titlu care era inca ceva destul de nou pen-
tru el. Dar la urma urmei, devenise contele de Royce cu
doar un an in urma, dupa moartea tatalui lor. Urma sa
se intoarca acasa in curand ca sa preia responsabilitaple
aferente titlului s3u. Ln plus, se logodise recent. §i Anna
nu putea sa nu se intrebe ce se va alege de ea, de Agnes
p de Emily in condipile acelea. Dintr-odata, parca nu
prea se mai simfeau ca acasa in casa lor. Nu ca Victor
sau Constance le-ar fi alungat de acolo. Dar nici nu se
cadea sa deranjeze un tanar cuplu, proaspit cSsatorit,
in propria lor casa. Mai ales nu din postura de sorS,
ramasa fata batrana.
Si exact asta era. Anna ip inclepa destul de tare
mainile in poala. Dar nu se putea casatori. Acel simplu
gand ii taie respirapa, in timp ce o senzape de raceala
ii cuprindea ceafa. Erau senzapi destul de familiare, a?a
ca se chinui sa indeparteze ame^eala, care ameninpi sa
puna stapanire pre ea.
- Matu?S, am adus-o pe Agnes la Londra la indentnul
tau, zise ea. Este mult mai probabil sa-p gaseasca un sof
eligibil aici, decat la Elm Court. Iar eu voi fi foarte mul-
{umita, daca se stabile$te aici.
- Doamne, Dumnezeule, copila! exclama atunci na$a
ei. V-am indemnat sa venip amandoua in vizita, nu s3 o
aduci numai pe ea. Am degand sa va g3sesc amandurora
sop eligibili. Dar cel mai mult pe, Anna. E§ti fina mea...
ba chiar singura mea fina. Pentru mine, Agnes este doar
fiica dragei mele Lucy. $i chiar daca suntep toate des­
tul de dragline sa imi spunep „matu§a“, stim cu topi ca
lucrurile nu stau deloc a$a. Vad ca Madame Delacroix
 ltiitna de piatra 7

aproape a terminat sa-i ia mSsurile. Se ridica atunci in

picioare. Draga mea, vreau ca ?i tu sa fii imbracata cores-
punzator pentru ora?. Scuza-mi sinceritatea, dar ai un
aspect destul de rustic. Chiar ?i crinolina rochiei tale ar
trebui sa fie de doua ori mai mare decat este.
-M i se pare ca o crinolina mare arata destul de ridi-
col, zise Anna, dar apoi ii aparu in minte un gand trada-
tor: „Ridicol, dar ?i minunat de feminin ?i de frumos“.
Na?a ei tocmai ii amintise ca nu exista de fapt nici o
legatura de rudenie reala intre ea ?i Agnes. Pai ?i atunci
se mai putea baza pe Lady Sterne sa o insofeasca pe Ag­
nes la toate evenimente sociale londoneze, in speranpi
c3 i?i va gSsi un sof? Oare nu era de fapt responsabilita-
tea Annei? $i nu va fi fost oare minunat de palpitant sa
se imbrace elegant ?i sa iasa in societate de cateva ori?
Chiar ?i pentru o perioada scurta de timp.
„Ma voi intoarce. $i desigur ca atunci te voi g5si aici.
Anna, nu uita cfl e?ti a mea, da? Trup ?i suflet.“ Vocea
aceea era extrem de vie in mintea ei. De parcS cel care
rostise cuvintele se afla chiar in clipa aceea langa ea ?i
tocmai i le ?optea la ureche. Dar in realitate, fusesera
rostite cu un an in urma, la Elm Court. Cu mult timp in
urma. $i foarte departe de locul unde se afla in acel mo­
ment. $tia ca el nu se va mai intoarce niciodata, $i chiar
§i daca se va intoarce vreodata, cu siguran^a nu avea ce
sa strice sa se distreze ?i ea pupn inainte de asta. In fond,
Anna avea numai douazeci ?i cinci de ani. §i adevarul
era ca avusese parte de foarte pupna distractie in via^a ei.
Cu siguranfa nu putea sa strice pufin amuzament... La
urma urmei nu era ca ?i cand facea asta ca sa-?i caute un
sop $tia foarte bine cS nu se putea casatori niciodata.
- Sau, m3 rog, poate... zise ea §i se ridica in picioare,
ca sa i se alature lui Lady Sterne... Poate c5 ar trebui
sa-mi comand ?i eu cateva haine noi, ca nu cumva sa te
fac de ru?ine, daca pana la urma ma voi aventura in ora?
cu tine de cateva ori.
-Doamne, copila! exclama matu?a ei. La cat de fru-
moasa e?ti, ar fi absolut imposibil sa se intample asta.
Cu toate astea, moda este foarte importanta. Haide!
I?i strecura apoi mana pe brapil Annei ?i o conduse
8 Mary Balogh

prin camera. Hai sa ne apuc3m chiar acum, pana nu te

razgande§ti.
Agnes era imbujorata, ochii ii straluceau §i tocmai ex-
clama ca nu credea ca avea cum sa aiba nevoie de toate
acele haine, despre care Madame Delacroix pretindea ca
reprezentau strictul necesar pentru o tanara de obar$ie
nobila, care i$i facea pentru prima data aparipa in socie-
tate. Annei ii era tare mila de sora ei. Cu toate ca avea
doar optsprezece ani, Agnes purtase deja doliu doi ani,
dupa parinpi lor. Tatal lor fusese suferind, Inca dinainte
ca mama lor sa se imbolnftveasca de tuberculoza. $i mai
fusese $i saracia. A$a ca Agnes nu prea avusese ocazia sa
se bucure de tineretea ei.
-Doamne, copila! exclama Lady Sterne, privindo
pe Agnes. Dar nu se cade sa fii vazuta purtand acelea?i
haine iar §i iar. Crede-ma cand ip spun ca Madame §tie
foarte bine ce are de facut. In plus, a primit instrucpuni
stricte de la mine. $i acum este randul Annei.
Lady Sterne insistase de la bun inceput ca ea va su-
porta toate cheltuielile pentru acele cateva luni petrecu-
te in Londra. Suspnuse ca pentru ea era un vis devenit
realitate sa aiba doua tinere doamne pe care sa le plim-
be prin ora$ §i carora sa le faca intrarea in societate.
Femeia nu avusese niciodata copii. Totu§i, Anna venise
cu niste bani la ea. Fratele ei Victor insistase sa ia ni$te
bani de la mo$ie, cu toate ca urmau sa treaca ani inainte
ca proprietatea sa prospere din nou. $i poate ca asta
nu s-ar fi mai intamplat niciodata, dac3 nu... insa Anna
refuza sa se mai gandeasca la asta. Nu voia sa se mai
gandeasca deloc la astfel de lucruri, timp de o luna sau
doua. Intenpona sa-§i ofere ?ansa de a se vindeca pufin.
Ii spusese na$ei ei ca va tine o socoteala stricta a tot
ce cheltuia pentru ea $i Agnes §i cS va considera suma
aceea un imprumut, pe care i-1 va restitui imediat ce
va putea.
A$a ca pana la urma se pomeni pe mainile iscusite ale
lui Madame Delacroix, care o mSsurau, o impungeau, o
in^epau §i o infa?urau in materiale. I se pArea ca statea
neclintita de ore intregi, in timp ce discuta cu cele doua
doamne mai in varsta despre materiale, ornamente
 Inima de piatra 9

p modele de jupoane, corsete, rochii deschise, inchise

sau largi. $i toata treaba aceea i se parea de-a dreptul
ameptoare. In plus, era stransa in corsete mult mai
stramte decat cele cu care era obi$nuita. $i se uita in
jos rupnata - dar p oarecum fascinata - la felul in care
ii impingeau in sus sanii, facandu-i s3 para mai mari p
mai teminini. $i proba crinoline atat de voluminoase,
incat nu putea sS nu se intrebe cum va reup sa intre pe
u*a cu ele.
Dar ii placea la nebunie fiecare moment.
Se gandi .atunci ca era minunat sa se simta tanara p
libera.
Nu ca ar fi fost a$a p in realitate. Tinere^ea trecuse
pe langa ea. Cat despre libertate... Ei bine, simfea cum
i se strangea stomacul de fiecare data cand ip amintea
ca de fapt nu era libera deloc. Daca el s-ar intoarce din
America, dupa cum jurase ca va face, atunci... tnsa ea
nu incerca s3 se elibereze pentru totdeauna. Ci doar
pentru cateva luni. $i chiar daca ar fi aflat, cu sigu-
ran^a nu i-ar fi purtat pica pentru o perioada atat de
scurta de timp.
Avea sa fie absolut minunat sa se simta tanara p libe­
ra pentru doua luni.
- Ip dau cuvantul meu de onoare, copila, ca pari din
ce in ce mai tanara cu fiecare minut care trece, zise Lady
Sterne, de indata ce terminara cu probele. Ai trecut
printr-o perioada grea, de-a lungul careia ai r3mas com-
plet devotata familiei tale. Dar acum a venit p timpul
tau. $i nu este prea tarziu. Ip prom it c3 am sa-p gasesc
un so£ foarte special.
Anna rase, cand auzi hotararea din vocea femeii.
-O , matu$a! exclamd ea. Crede-ma! Va fi suficient
doar s3 particip la cateva baluri p concerte p tot o sa pn
minte perioada asta pentru tot restul viepi mele. Dar nu
am nevoie de un sop
-E , asta-i buna! rosti matu§a ei, vioaie.
- Pe legea mea! Ne-ai facut sa parem niste barbari in
seara asta, baiete, zise Theodore, Lord Quinn, p ip trase
o palma pe coapsS cu bucurie. Se a$eza apoi intr-unul
10 Mary Balogh

dintre fotoliile din biblioteca nepotului s5u $i lua un

pahar de coriiac din mana unui valet, Tnainte ca omul sa
fie lSsat sa piece. Rase apoi din toata inima. Dar de fapt
cred ca evantaiul i-a omorat cu adevarat.
Lucas Kendrick, duce de Hamdon statea in picioare,
rezemat elegant de §emineul de marmura. Nu avea nici
un pahar in mana, dar ridica imediat evantaiul la care
facuse referire unchiul lui. Studie o clipa obiectul mic,
de culoarea filde§ului, apoi il deschise $i il flutura deli-
cat spre fapt lui.
-Serve$te ca sa-p r3core§ti fruntea intr-o incapere
calduroasa, zise el. Are, de fapt, o funcpe pur practica,
dragul meu.
Unchiul lui avea chef sa se amuze, a$a ca rase din
nou.
- E, la naiba, Luke! replica el. Este o pretentiozitate...
la fel ca pudra, ro$ul din obraji $i alunitele false.
Nepotul lui ridica din sprancene.
- Ai vrea poate sa apar in societate pe jumatate gol,
Theo? intreba el.
-N u eu, baiete, zise lordul Quinn. Lua o inghiptura
mare din pahar, savura cateva clipe gustul coniacului pe
limba, apoi il inghiti. Am petrecut p eu ceva timp la Pa­
ris, a§a ca §tiu cum se imbraca ?i cum se comporta bar-
bapi acolo. De§i, daca imi amintesc bine, chiar si acolo
ai reputapa de a instaura moda, in loc de a o urma.
A§a ca probabil este un lucru bun ca ai $i reputapa de a
fi un pistolar $i spadasin excelent, altfel lumea ar putea
crede ca...
-Da? Nepotul s3u miji ochii-i cenu§ii, patrunzatori,
iar evantaiul se opri in mana lui. Ce ar putea crede
lumea?
Dar unchiul sau doar il cerceta din cap pana-n pi­
cioare, evaluandu-1 pe indelete. Privirea lui amuzata ii
studie parul pudrat, strans in doua rulouri deo parte
$i de alta a capului $i coada lunga, neagra $i matasoasa,
prinsa in plasa la spate $i aranjata sub forma de funda
la baza cefei - acela era parul lui adevarat si nu o peru-
c5. Apoi privirea i se opri o clipa la chipul lui sobTU ?i
chipe?. Avea fapt pudrata cu alb, obtajii fardap cu ro^u
 Ittima de piatra 11

p o singurS alunipt. Purta o Kaina de matase lunga p

evazata, tivita cu argintiu, care avea o captu§eala argin-
tie p o broderie minunata in aceeap nuan^a, pantaloni
gri stramp pana la genunchi, ciorapi albi de matase p
nipe pantofi cu catarame argintii p tocuri ropi inalte.
Ducele de Harndon era intruchiparea vie a splendorii
pariziene. $i mai era desigur p sabia lui ceremoniala, cu
manerul ei incrustat cu safire - in manuirea careia se
spunea c5 Excelenp Sa era expert.
-Refuz sa-p raspund la intrebarea asta, baiete, zise in
cele din urma lordul Quinn. Pe motiv ca nu-mi place
deloc ideea ca varful acelei sabii sS iasa prin spinarea
mea. Dar a fost frumos din partea ta sa pleci a§a devre-
me in seara asta de la Clubul White. Ip garantez cS o sa
fii subiect de conversape acolo pentru tot restul noppi.
Barbatul chicoti inca o data. Ma refer la evantai, Luke.
La natba, dar pot sa jur ca atunci cand 1-ai scos ?i 1-ai
deschis, Jessop aproape p-a inghipt vinul de Porto, cu
tot cu pahar.
- Daca ip aminte^ti bine, Theo, am fost foarte reti­
cent sa parasesc Parisul, spuse Luke, continuand sa-p
faca vant cu evantaiul. Refuza sa participe in vreun fel
la amuzamentul unchiului s3u. Tu m-ai convins s-o fac.
Dar sa fiu al naibii daca am de gand sa devin vreun
domn englez tipic, care se plimba pe mope imbracat
intr-o redingota urata, cu person alul la dispozipa sa, cu
dulai In urma lui, cu bere englezeasca in stomac sau
cu injuraturi englezepi pe buze. Sa nu te apepp la asta
de la mine.
-Ia asculta aici, Luke, zise atunci unchiul sau, deve-
nit dintrodata extrem de serios. E adevarat ca a trebuit
sa te conving sa te intorci acasa, dar am facut-o numai
pentru ca ai refuzat sa ip asumi responsabilitaple, p e
foarte posibil ca totul sa se duca de rapa la Bowden Ab­
bey in absenfa ta.
-Poate, rosti ducele de Harndon, cu raceala. Nu-mi
pas3 ditup de pupn de Bowden Abbey p nici de cei care
locuiesc acolo, Theo. In ultimii zece ani m-am descurcat
foarte bine p fSra ei.
12 Mary Balogh

- Nu, baiete, spuse unchiul. Eu te cunosc mai bine

decat majoritatea oamenilor. Poate ca pari rece atunci
cand nu farmeci domni$oare sau cand nu le convingi
pe cele mai frumoase dintre ele sa vina patul t3u... §i
poate ca ai dreptul sa fii rece dupa felul nedrept in care
s-au purtat cu tine. Dar eu §tiu ca in Luke cel de azi se
mai ascunde inca in mam masura $i Luke cel de acum
zece ani. Ip pas3, baiete. In plus, mai exista ceva ce se
nume§te responsabilitate. Acum tu e§ti ducele de Ham-
don. Ba chiar e$ti de doi ani de zile.
- Eu nu mi-am dorit niciodata un astfel de titlu, afir-
ma Luke. $i nici nu m-am asteptat vreodata sa-1 primesc,
Theo. George era mai mare decat mine $i s-a casatorit
acum zece ani. Aparu atunci o urma de dispre; in vocea
lui. Toata lumea s-ar fi asteptat sa aiba macar un mo$te-
nitor in cei opt ani de dinainte sa moara.
- Da, Luke, admise unchiul sau. Dar nu a avut decat
acel unic fiu, care s-a nascut mort. $i indiferent daca ip
place sau nu, in clipa asta tu e?ti capul familiei, $i au
nevoie de tine.
-Au un mod tare ciudat de a-mi arata ca au nevoie
de mine, zise Luke, facandu-$i iar incet vant cu evanta-
iul. Daca nu ai fi fost tu, Theo, eu nici macar n-a$ fi ?tiut
daca mai sunt in viapi sau daca nu cumva au murit cu
to^ii. Iar daca au intr-adevar nevoie de ceva, atunci s-ar
putea sa le para rau daca vin $i ma ofer s3-i ajut.
-A venit timpul sa se vindece ranile vechi, zise un­
chiul sSu. $i a sosit clipa in care sa se depa$easca stan-
jeneala acestei taceri lungi $i reciproce. Ashley $i Doris
erau prea mici ca sa ii consideri responsabili pentru tot
ce s-a intamplat. Iar mama ta, sora mea... ei bine, mama
ta e la fel de mandra ca tine, baiete. Iar Henrietta... Ri-
dica atunci din umeri cu in^eles, dar nu putu termina
propozipa.
- Iar Henrietta este vaduva lui George, rosti Luke in­
cet, inca facandu-?i vant cu evantaiul.
- Da. Lordul Quinn ofta. Ai inceput prost, baiete,
in clipa in care ai inchiriat casa asta, in loc sa te mup
la Hamdon House. Lumea va considera ciudat faptul
 Itiitna de piatra 13

ca tu locuie$ti aici, in timp ce mania, sora $i tratele sau

sunt acolo.
-A , darse pare ca ai uitatceva, dragul meu, zise Luke
$i-l pntui cu privirea pe unchiul s3u pe sub pleoape gre-
le. Mie nu-mi pasa catu$i de pupn ce crede lumea.
-Da, baiete, spuse lordul Quinn $i i$i goli paharul.
Dar nici macar nu ai fost sa-i vizitezi.
Luke se a$eza in cele urma $i incruci$a elegant picioa'
rele. Lasa evantaiul jos $i scoase din buzunar o cudufa
de tutun emailata $i incrustata cu pietre prepoase. Ina-
inte de a-i oferi vreun rSspuns, a^ezft o cantitate mica de
tutun pe man5 $i priza fara graba pe fiecare nara.
- A$a e, zise el. Inca nu i-am vizitat, dragul meu. Poate
ca o sa o fac maine sau poimaine. Sau poate ca nu.
-$i totu$i te-ai intors acasS, ii aminti atunci unchiul.
- M-am intors in Anglia, preciza ducele. Mai exact, la
Londra. Poate ca am venit doar din curiozitate, Theo.
Poate ca am venit doar ca sa vad cat de mult s-au schim-
bat lucrurile in zece ani, Sau poate ca m-am plictisit $i
m-am saturat de Paris. Poate m-am saturat de Angelique.
De$i ea m-a urmat aici. $tiai asta?
-Marchiza d ’Etienne? intreba lordul Quinn. De care
se zice c5 ar fi cea mai frumoasa femeie din Franfa?
-C hiar ea, zise Luke. lata un subiect asupra caruia
nu am cum sa nu fiu de acord cu opinia publica. Dar
e amanta mea deja de §ase luni. $i pentru mine, limita
este de obicei de trei luni. Nu-i deloc u$or sa scapi de
amante daca au trecut mai mult de trei luni. Tind sa
devina destul de posesive.
Lordul Quinn chicoti.
-Dar, desigur, toata lumea $tie ca tu p-ai pastrat
aceea?i amanta timp de zece ani, Theo, continua nepo-
tulsau.
- Cincisprezece, mai exact, preciza lordul Quinn. $i sa
$tii ca nu e deloc posesiva, Luke. Refuza in continuare
sa se casatoreasca cu mine, ori de cate ori con$tiin{a ma
determina sa abordez subiectul casatoriei.
-Atunci este un model de perfecpune, zise Luke.
- Te vei intoarce la Bowden? intreba relaxat unchiul.
 14 Maty Balogh

-A i putea fi un conspirator abil, dragul meu, zise

atunci nepotul lui. Un pas mic aici p apoi alt pas mic
dincolo, pans cand victima ta ajunge s3 fac3 tot ce p-ai
propus de la fnceput s3 o convingi s3 fac3. Nu, nu la
Bowden. Nu-mi doresc absolut deloc s3 m3 intorc aco-
lo. Nu iubesc deloc locul acela.
-$ i totup este al t&u, Luke, ii aminti unchiul. Sunt
mulp oameni acolo care depind de tine, p am auzit zvo-
nuri cum c3 nu e administrat la fel de bine cum ar tre-
bui. Chiriile sunt mart p salariile sunt mici, p incepe s3
se instaleze disperarea intre locuitori.
Ducele de Harndon continuS s3-p fac5 vantcu evanta-
iul p-i aruncS o privire pStrunzatoare lordului Quinn.
- Acum zece ani am fost numit uciga§, zise el. De pro­
pria mea familie, Theo. Aveam douSzeci de ani p eram
la fel de naiv ca... m3 rog, pop completa tu singur com-
parapa aceasta. Ce este la fel de naiv cum eram eu cand
aveam dou3zeci de ani? Am fost nevoit s3 fug, si toate
scrisorile mele nefericite si rug3toare mi-au fost trimise
inapoi. Am fost dezmopenit p n-am mai v3zut nici m3-
car un banup Mi-am croit singur un drum in viapi, f3r3
nici un fel de ajutor de la oricare alt membru al familiei
mele, in afar3 de tine. $i acum eu ar trebui s3 m3 intorc
acolo ca s3 indrept lucrurile pentru ei?
Unchiul s3u zambi atunci. Dar era un zambet bland,
care nu avea in el nimic din umorul de mai devreme.
- Intr-un cuvant, da, b3iete, zise el. $i $tii p tu asta
foarte bine. Doar e$ti aici, nu-i a$a?
Ducele inclin3 u$or capul p recunoscu in^epdmra
primitS, ins3 nu r3spunse in nici un fel.
- Ceea ce-ar trebuie s3 faci de fapt, Luke, este s3-p iei
o nevast3, continu3 lordul Quinn. Poate c3 p-ar fi mai
u§or s3 te intorci dac3 ai fi c3s3torit. In plus, a venit
timpul s3 te gande^ti s3 produci ni?te mo?tenitori.
Nepotul s5u adopts imediat o expresie arogant3 p
inghetata.
- Am deja un mo^tenitor, zise el. Ashley poate fi suc-
cesorul meu dupa ce mor, la fel cum eu am fost succe-
sorul lui George.
 Inima de piatrd 15

- Apar adesea disensiuni intre trap, atunci cand unul

este mo?tenitorul celuilalt, spuse lordul Quinn.
- A?a cum au fost intre mine ?i George? Luke i?i facu
vant u?or. Dar asta nu s-a intamplat pentru ca eram eu
mo?tenitorul lui, TKeo. $i in plus am fost cei mai buni
prieteni pani cand el a implinit douazeci ?i patru de ani
?i eu douazeci. In ciuda a tot ce s-a spus dupa aceea, eu
nu-mi amintesc s& fi ravnit vreodata titlul fratelui meu.
Disputa noastra a avut un cu totul alt motiv. $i aproape
ca 1-am omorat atunci, nu-i a$a? Doctorul a zis ca s-ar fi
intamplat, dac3 glonpil ar fi nimerit cu trei centimetri
mai jos. Trei centimetri! Eram un pnta? slab pe vremea
aceea. Se sim^ea raceala ?i amaraciunea din vocea lui.
-Este primavara, zise lordul Quinn. E perioada in
care aproape toata lumea buna se afla in ora?, Luke.
Este momentul propice pentru a-p alege o mireasa eligi-
bila, demna de patul unui duce.
- Dar ducele nu-?i cauta o partenera de viatA, spuse
atunci Luke. Acest simplu gand este suficient ca sa-mi
dea fiori.
Se cutremura apoi teatral, pentru a intari afirmapa.
-C u toate acestea, poate vrei macar sa te mai gan-
desti la asta, dupa plecarea mea, rosti lordul Quinn ?i se
ridica in picioare. E timpul, baiete.
- $i totu?i, Theo... Tu e?ti cu aproape douazeci de
ani mai mare decat mine ?i inc3 nu a venit timpul sa te
casatore?ti ?i tu? Ai ramas celibatar pana in al cincilea
deceniu al viepi tale.
Unchiul lui chicoti.
- Eu am avut ghinionul sa ma indragostesc de o
doamna maritata, zise el. $i cand a ramas vaduva, ori-
cum era deja prea tarziu ca sa mai poata concepe mo?-
tenitorii mei. Sau poate ca nu, cine ?tie? Dar nici nu
mai conteaza. Eu sunt un simplu baron. $i nici nu am o
hoarda de rude agitate care sa-mi sufle In ceafa.
-$i eu am? intreba Luke, inchizand evantaiul. Se ri-
dica apoi in picioare, ca sa-1 conduca pe unchiul sau.
Theo, cineva ar trebui sa ii invete ca a?a ceva nu se ad-
mite. Nimeni nu-mi sufla mie in ceafa... sau poate doar
vreo femeie cSreia i-am cerut in mod explicit asta.
 16 Mary Balogh

Unchiul s3u rase din nou din toata inima.

- GSsepe-p o sope, Luke, zise el. Pe legea mea, ca
asta e raspunsul. Ip dau cuvantul de onoare ca este
exact ce ip trebuie. $i laso grea cu nipe fii, cat pop de
repede. O s3 fiu cu ochii in patru, ca sa vad ce doamne
sunt disponibile anul acesta. $i o s3 p-o aleg pe cea mai
frumoasS, baiete. Dac3 are p rangul aferent frumuse-
pi, desigur.
-Mulpimesc, dragul meu, zise nepotul s3u, far3 tra-
gere de inima p il urma in hoi pe lordul Quinn. Dar s3
pii ca de obicei prefer sa-mi aleg singur tovara$ele de
pat. $i sincer ip spun ca rareori se intampla sa dureze
mai mult de trei luni. Se stramba apoi, cand un lacheu
veni p descuie u$a exterioara. Chiar trebuie sa-p indep
palaria pe cap, de parca incerci s3 p o lipepi de peruca?
Nu ?tiai ca palariile nu sunt menite sa fie puse pe cap, ci
ca sS fie purtate decorativ sub brap
Unchiul s3u arunca atunci capul pe spate p izbucni
intr-un hohot de ras zgomotos p deloc elegant.
- La naiba cu obiceiurile tale franpizepi! se rasti el.
Acum traiepi intr-un climat englezesc, baiete. $i aid pa-
lariile nu sunt folosite pe post de ornamente, ci pentru
a-p incalzi capul.
-Doamne ferepe! exclama ducele cu inflacarare. Se
intoarse apoi spre biblioteca, de indata ce u$a se inchise
in urma unchiului sau.
O sope. Nu se gandise niciodata sa se casatoreasca,
in ciuda faptului c3 avea deja treizeci de ani p fusese
ridicat pe neapeptate la rangul de duce, dupa moartea
fratelui sau, cu doi ani in urma, p la trei ani dupa moar­
tea tatalui lor. Sau cel pupn nu se mai gandise deloc
la asta in ultimii zece ani. $i nici nu-p dorea in mod
deosebit sa o fac3.
Casatoria nu era pentru el. Casatoria insemna un
angajament. Insemna s3 aparpna cuiva p cineva s3 ii
aparpna lui. Insemna copii p toate legaturile care reie-
§eau din asta. Insemna sa fie legat de cineva... Trupepe
p sufletepe. $i cel mai rau dintre toate, insemna c3 avea
s3 fie din nou vulnerabil.
 Inima de piatra 17

Iar in clipa aceea el nu mai era vulnerabil. Petrecuse

zece ani cultivandu-$i acea invulnerabilitate - sau, m3
rog, cel putin noua ani, dac3 tinea cont ca in primul
an se lamentase $i se rugase $i apoi se aruncase intro
viati plina de desfrau salbatic §i autocompatimitor. $i
acumulase o avere prin propriile puteri. La inceput
prin jocuri de noroc §i apoi prin investitii chibzuite.
Se transformase intr-un gentilom parizian desavar^it,
a$a c5 ajunsese nu doar s3 fie primit peste tot, ci chiar
invitat in cele mai inalte cercuri ale societa^i franceze.
Invafase cum sa atraga cele mai frumoase $i mai elegaiv
te doamne din societate. Cum sa faca dragoste cu ele,
dar $i cum sa scape de ele, de indata ce se plictisea. Fuse-
se instruit de experti in arta manuirii sabiei $i devenise
foarte bun tinta?, astfel ca in clipa aceea era mortal cu
ambele arme. Invatase cum sa aiba un comportament
fermecator, dar §i cum sa-$i oteleasca inima. Intelesese ca
iubirea nu era ceva de incredere, nici macar atunci
cand era vorba despre dragostea propriei familii... sau
mai bine zis, mai ales atunci. Se educase s3 nu se a§tepte
sa primeascS dragoste $i nici sa nu o ofere.
§tia ca dobandise reputatia de a fi un om nemilos $i
fara inima. $i era o reputatie pe care o ravnea. Pentru
ca a$a i?i dorea sa fie vazut de intreaga lume. $i a?a i?i
dorea sa fie.
$i in clipa aceea trebuia sa se gandeasca la a-?i alege
o sotie? Doar pentru cS unchiul sSu considera asta o
idee buna? Cand ii mai permisese acestuia din urma sa
faca alegeri in locul lui? Se sprijini apoi de $emineul
de marmura $i privi absent prin camera. Se gandi atunci
c3 dac3 ar fi raspuns sincer acelei intrebari, nu ar fi
avut cum sa nu marturiseasca faptul ca urmase frecvent
sfaturile unchiului sau. Plecase in Franta chiar la suges-
tia lui Theo $i renuntase in cele din urma la speranta de
a se intoarce acasa ?i a-$i relua viata pe care o $tia. Iar in
clipa aceea i se parea destul de ridicol faptul cS fusese
destinat bisericii $i ca la un moment dat chiar i$i dorf
se pentru sine viata de preot. Dar la sugestia unchiului
sau, plecase la Paris $i i$i faurise o noua viata. $i tot la
sugestia lui Theo se $i intorsese acasa - sau cel putin,
 18 Mary Balogh

partial acasa. Revenise in Anglia. La Londra. Dar nu

era sigur daca va putea parcurge intregul drum pana la
Bowden Abbey.
Henrietta era o membra a familiei Bowden. Cumna-
ta lui. Vaduva lui George.
Poate ca i-ar fi fost intr-adevar mai u?or sa se intoarca
acasa, daca ar fi avut o sope. Gandul acesta ii veni in
minte pe nea?teptate.
Dar el nu i?i dorea o sope. $i nu voia nici sa se duca
la Bowden.
Numai c5 Theo ii amintise de responsabilitaple pe
care le avea acolo. $i de top oamenii de la Bowden care
depindeau de el, chiar ?i in afara de membrii familiei
sale. „Sa-i ia naiba pe top“, gandi atunci. La urma ur-
mei, ce insemnau ei pentru el? Erau oamenii tatalui sau.
Oamenii lui George.
$i acum, ai lui.
Nu-?i dorise niciodata sa fie ducele de Harndon. Nu-1
invidiase niciodata pe George pentru ca era fiul cel mai
mare al familiei. Ba chiar fusese mai mult decat mulpj-
mit sa fie lordul Lucas Kendrick. Sau poate parintele
lord Lucas Kendrick. Zambi atunci cu tristete, de?i pro-
babil ca expresia de pe chipul sau era mai degraba un
ranjet disprepiitor, decat un zambet. Bietul baiepd naiv!
La varsta de douazeci de ani era nerabdator s3 intre in
randul preoplor, sa se casatoreasca §i sa traiasca fericit
pana la adanci batranep.
Se hotari apoi ca daca tot era in ora?, se va fopa so
viziteze pe mama lui ?i s3-i vada ?i pe Doris ?i pe Ashley.
Daca dadea crezare spuselor lui Theo, existau anumi-
te probleme cu sora ?i cu fratele lui. Probleme carora
mama sa nu parea sa le poata face fa^a ?i de care ar tre-
bui sa se ocupe tot el. $i pentru Dumnezeu, chiar asta va
face. Dar problemele de la Bowden puteau fi rezolvate
?i de la distanpi. Poate cS se va descotorosi de Colby ?i
va desemna un administrator nou. Sau ?i mai bine, il va
chema pe Colby la Londra $i-i va permite sa vorbeasca
singur in apararea lui.
Nu se va casatori. $i ii va spune foarte clar asta ?i lui
Theo la urmatoarea lor intalnire. Trebuia sa fie foarte
 Itiima de piatra 19

ferm atunci cand discuta cu unchiul s&u, altfel existau

$anse mari s5 se pomeneasca, vrand-nevrand, c5 face
ceea ce voia Theo. Unchiul s3u ip ratase chemarea in
viapi. Ar fi trebuit sa se faca diplomat.
Luke se intorsese in Anglia ca sa se impuna ca duce
de Harndon p sa ip viziteze mama, sora p fratele, cand
se aflau la Londra. Venise pentru a-p afirma autoritatea
acolo unde era nevoie - p numai acolo unde era nevoie.
Venise dintr-un simp bine inradadnat al datoriei - p
da, poate ca era la mijloc p pupn de curiozitate. Dar
nu avea de gand sa ramana acolo. $i de indata ce va
putea so faca, se va intoarce la Paris. Acolo unde ii era
locul. Unde era fericit. Sau cel pupn atat de fericit pe
cat putea fi un om fara inima. Dar de fapt, el nici macar
nu cauta fericirea. Pentru ca a fi fericit implica p ca mai
devreme sau mai tarziu sa fie p nefericit. A$a ca era cu
totul de dorit sa se fereasca de arnbele extreme.
Lady Sterne privi in jos cu raceala. Era goala pan3
pupn mai jos de talie, unde o acoperea un cear$af. Se
gandi atunci ca probabil ajunsese la o varsta la care ne­
bula sa inceapa sa se acopere, daca mai existau p alp
ochi care se uitau la ea^, in afara de ai ei. Nu mai avea o
frumuse^e tinereasca. Ip intoarse u§or capul pe brat;ul
amantului ei $i observa ca semnele de imbatranire ip
facusera aparipa ?i pe chipul lui adormit $i pe trunchiul
sau. Dar se hotari pe loc c3 asta nu conta absolut deloc.
Erau foarte familiarizap unul cu celalalt. Dar ce s-ar fi
intamplat daca 1-ar fi vazut atunci pentru prima data?
Fara indoiala 1-ar fi privit ca pe un barbat de varsta mij-
locie p atat. $i probabil i s-ar fi parut p mai batran daca
1-ar fi vazut a$a cum era in clipa aceea - fara peruca p
cu parul sau rar, tuns foarte scurt. Doar ca ochii ei il
vedeau numai pe barbatul pe care-1 cuno§tea p il iubea
de ani intregi.
El deschise atunci ochii p ii zambi.
- Batranefea ne da tarcoale sau oare se apropie in ga­
lop, Marj? zise el, ca un ecou al gandurilor ei. Am dor-
mit §i am irosit dupa-amiaza noastra impreunS?
20 Mary Balogh

-N u, Theo, zise ea. Nu ai irosit deloc prima par­

te a amlezii. Ah! Ofta atunci mulpimita $i se intinse
languros, simpnd unul dintre picioarele lui lipit de al
ei. Chiar cred c& devine din ce in ce mai bine odata
cu varsta.
El chicoti.
-D ar inainte nu dormeam deloc, zise el. Schim-
ba apoi subiectul p se intoarse la conversapa care ii
absorbise inainte de a face dragoste. A§adar crezi ca
fata mai mare e mai potrivita? Nu e pupn cam prea
batrana, Marj?
-C a sa-i poarte ni$te fii, dar p nipe fiice? intreba
ea cu dispret. Doamne, Theo, are douazeci p cinci de
ani, nu e absolut deloc ramolita. In plus este o mare
frumusefe. $i are de asemenea p o maturitate placuta.
A suferit mult la viapi ei, sa pii.
-M aturitate, zise el sec. E pupn probabil ca asta
sa-l faca pe Harndon sS innebuneascS de dorinta, dra-
gostea mea. S-ar putea ca fata cealalta sS i se para mai
apetisanta.
-Poate, raspunse ea. Eu nu ii cunosc gusturile. Dar
Agnes are doar optsprezece ani. E intr-adevar destul de
frumoasS p buna la suflet, dar ar fi o simpla jucarie pen-
tru un barbat de varsta $i cu experienp lui Harndon.
Anna i-ar putea fi tovara^a de viapS.
- Marj, unii barbap i§i doresc ca sopile lor sa fie doar
ni$te jucarii. §i potenpale mame, desigur. Iar optspreze­
ce ani imi suna ca o varsta destul de buna pentru asta.
-E , haide, dragul meu, Theo... Se intoarse apoi $i-l
saruta pe obraz... hai sa o alegem pe Anna. Jin foarte
mult la ea. Mi-ar placea la nebunie s-o casatoresc cu un
duce. Cu atat mai mult daca acel duce mai este $i nepo-
tul tau.
El intoarse u$or capul $i buzele li se intalnira.
-D e ce nu? intreba el. Oricum, baiatul nu se lasa
condus cu u$urinpi. A fost nevoie sa ma chinui cu el
doi ani, doar ca sa-l conving sa se intoarca in Anglia. $i
s-ar putea sS mai fie nevoie de inca doi ani, ca sa-l fac
sa se duca la Bowden. §i insista ca nu i$i cauta o sope.
 Inima de piatra 21

Va trebui sa facem cumva sa-i stamina interesul pentru

frunausevea maturS.
-$ i Anna declara foarte categoric cS nu este in cauta-
rea unui so;, spuse Lady Sterne. A fost nevoie de toatS
ingeniozitatea mea, doar ca sa o conving s3-p dea co-
manda de nipe haine la ntoda pe care sa le poata purta
in ora§. Avea un aspect destul de rustic.
Lordul Quinn se stramba.
- Lui Hamdon nu i-ar placea asta, zise el. Bun. Este
foarte posibil sa ne imbarcam intro misiune imposibi-
la... Dar chiar $i a§a, cand crezi ca ar fi bine sa-i aducem
Impreuna? La balul organizat de Lady Diddering?
-Poimaine noapte? zise ea. Da, atunci ar fi perfect,
Theo. Of, Doamne ajuta sa funcponeze! Draga mea
Anna... ducesa... §i bogata. Sunt la fel de nerabdatoare
so vad fericita, ca p cand ar fi propria mea fiica.
El o mangaie u§or pe par.
-Asta a fost una dintre tristeple viepi tale, nu-i a§a,
Marj? Faptul ca nu ai avut copii ai tai? o intreba el. Crezi
ca ar fi trebuit sa incercSm macar... poate...?
-N u, zise ea. Regretele sunt inutile, Theo. Am o
via0 minunatS. $i incS nu s-a incheiat. Nu s-a inche-
iat nici pe departe... am abia patruzeci de ani. De fapt,
inca nu este chiar imposibil si... Dar nu i§i mai termina
propozipa.
- Dar dupa-amiaza aproape a trecut, zise el. Trebuie
sa iau cina cu sopi Potter $i ei sunt mereu prompp in
servirea mesei. Nu ai vrea sa profitam de timpul care
ne-a mai ramas?
- Ba da. Se intoarse spre el p mai ofta o data mulpj-
mita. Ba da, hai sS profitam, Theo.

c a p ito lu l 2
Mama, sora ?i fratele lui vor fi cu siguran^a prezenp
la balul Diddering la care il zorea unchiul sau sa par-
ticipe. Luke banuise asta inca dinainte sa a fie sigur ca
a$a va fi. Ar fi fost mult prea ciudat sa ii vada pentru
prima data dupa zece ani, intr-un astfel de cadru public.
 22 Mary Balogh

Mai cu seamS ca nu avea cum si evite acea reuniune.

La urma urmei, acesta fusese ?i motivul pentru care se
intorsese la Londra - pentru a se intalni cu ei. Chiar
daci mai mult ca sigur ace?tia aflaseri c5 sosise in ora?,
?tia ci nu se putea a?tepta ca ei sa il viziteze pe el. Fara
indoiala Theo avusese grija de asta. Iar daci amana vizi-
ta mai mult de cateva zile de cand venise de la Paris, s-ar
fi putut crede ci se temea si ii intalneasci.
Dar nu ii era teami. Doar ca era ceva ce chiar nu
voia si faci. Ceva ce sperase si nu fie nevoit s3 faci...
vreodata. DacS ar fi mai trait George sau daci ar fi avut
vreun fiu care sa-i devina succesor, lucrurile sigur ar fi
stat cu totul altfel. Din partea lui, ar fi putut rimane
pentru tot restul viepi sale la Paris, unde ar fi putut uita
definitiv ci se niscuse englez. Ar fi putut uita fira prea
mare greutate ci incS mai avea o familie. $i atunci ei nu
ar fi mai avut nevoie de el. $i cu siguranpi nici el nu ar fi
avut vreodata nevoie de ei. Pentru ci dep3?ise de mult o
astfel de nevoie.
Doar ca George murise. $i George - $i Henrietta -
nu avusesera nici un fiu. Iar acesta era liantul care il va
lega pentru totdeauna de Anglia ?i de Bowden Abbey,
locul unde se niscuse. Dar ?i de familia sa, care inca mai
locuia acolo.
Intalnirea cu ei era ceva sigur ?i inevitabil. A?a ci Luke
i?i facu aparitia la Harndon House, cu o zi inainte de
balul Diddering. Aceea era de drept casa lui din ora? -
chiar daca inchiriase un alt conac in Londra pentru o
Luna. Poate ci fusese o mi?care proasta. Sau poate fuse-
se chiar o dovada de la?itate. Dar adevarul era cS pur
?i simplu nu i?i dorea si locuiasci sub acela?i acoperi? cu
mama lui. In plus, nici nu primise vreo invitape de a
locui acolo. Nu ci ar fi avut nevoie de vreo invitape
speciala. Se gandi atunci ci era posibil ca mama lui nici
micar si nu fi aflat c3 se intorsese in Anglia.
Majordomul care il primi in holul de la Harndon
House era un strain pentru el. Dar era un maestru in
arta impasibilitapi, a?a cum cultivata de cei mai buni
din tagma sa. Abia daci apiru vreo sclipire in ochii omu-
lui in clipa in care Luke se prezenta. Cu toate acestea,
 Inima de piatra 23

pleciciunea lui se adanci considerabil §i adopta un

comportament mai respectuos. Era evident ca omul
se confrunta cu o dilema. Nu ?tia daca s&-l prezinte pe
stapanul sSu ca pe un vizitator, sau...
A$a ca Luke ii sari in ajutor.
-O vei intreba pe ducesa vaduva de Harndon daca
prime$te vizite in dimineata aceasta, zise el §i apoi se
deplasa prin holul de marmura, pentru a examina un
tablou destul de bine executat, cu o ram3 aurita, care
infap$a un peisaj pastoral.
De vrerne ce nu i?i anuntase intentia de a veni in vi-
zita, mama lui il primi singura in camera de dimineata.
Femeia se ridicS in picioare in clipa in care intra Luke.
Nu avu la dispozitie decat cateva minute in care sa se
adune $i sa se pregateasca suflete$te sa-1 primeasca pe
fiul ei, pe care nu -1 mai vazuse de zece ani.
- Doamna, zise Luke §i facu o plecaciune chiar din
pragul u$ii. Sper ca te gasesc bine!
- Lucas. Femeia ii rosti intr-un final numele, dupa ce
il privi cateva clipe in tacere. Am auzit ca te-ai schimbat
foarte mult. Nu te-a? fi recunoscut.
Mama lui ramasese exact a§a cum $i-o amintea: era
rece, nu zambea $i tinea spatele drept. Iar parul ei ne-
gru nedat cu pudra era brazdat cu argintiu. Acela era
singurul semn care indica faptul ca imbatranise cu zece
ani. Dar la urma urmei, mama sa nu fusese niciodata
tanara - sau batrana. $i nici zambitoare, calda sau ma-
tema. Datoria fusese mereu principul calauzitor dupa
care i$i ghidase viata. $i orice sentiment de iubire pe
care 1-ar fi simtit vreodata pentru copiii ei fusese ina-
bu$it de devotamentul de a-i pregati pentru pozitiile pe
care trebuiau sa se a$tepte s3 le ocupe in viata. Nu ar fi
pututspune niciodata ca fusese o mama aspra sau negli-
jenta. Dar cu siguranta fusese lipsita de orice sentimente
sau afectiune.
- Eram doar un baietandru pe vremea cand am fost
socotit nedemn de a mai fi fiul tau, zise el. Au trecut
zece ani de atunci.
Femeia nu raspunse in nici un fel afirmatiei sale.
 24 Mary Balogh

-Te-ai tntors in sfar$it acasa la responsabilitaple tale,

zise ea. Dar chiar $i a$a, este nepotrivit ca ai ales sa-p
stabile$ti re<sedinpi intro alta casa, cand aceasta este
casa ta.
Luke inclina din cap spre ea, insa nu ii oferi nici o
explicate cu privire la decizia de a locui in alta parte.
Si apoi, aparentfara nici un motiv, se pomeni Intreban-
du-se daca mama sa il imbrap$ase vreodata. Dar nu-$i
putea aminti sa se fi intamplat vreodata. lar acea primi-
re - daca putea fi consi deratS asta - era exact a$a cum
s-ar fi a?teptat din partea ei. Oare se a$teptase sa-1 pri-
meascS cu bra^ele deschise, cu ochii inlacrimap ?i plini
de dor sau cu cuvinte afectuoase? Adevarul era ca nu ar
fi acceptat toate acestea, nici macar daca i le-ar fi oferit.
Pentru ca ar fi venit cu zece ani prea tarziu. Mama sa
nu Tncercase in nici un fel sa il apere de pedeapsa aspra
a tatalui sau. Nu-1 sarutase de ramas-bun §i nici nu il
asigurase ca il va iubi in continuare, in ciuda a tot ce se
intamplase. Fusese supusa pana la capat.
- Banuiesc ca $i sora $i fratele meu sunt bine? in-
treba el.
- Doris are nouasprezece ani, iar Ashley douazeci ^i
doi, zise ea. Au trait cinci ani fara indrumarea unui tata
?i doi fara cea a unui cap de familie.
Oare acesta era felul ei de a-i cere ajutorul? Sau poate
un reprof, prin care sa-1 faca sa-$i dea seama ca neglijase
indatoririle titlului sau? Decise atunci ca mai mult ca
sigur era a doua varianta.
Se intreba apoi daca mama lui jelise la moartea tata-
lui sau. Sau cand murise fiul ei cel mai mare. George
fusese secerat de holera - o boali care il rSpusese numai
pe el, din toata familia. Auzise insa c3 mai murisera $i
alp capva oameni din sat.
- Este vreo problema? intreba el.
Inca mai stateau amandoi in picioare $i aproape ca
se aflau in colpiri opuse ale incaperii. Nu-1 invitase sa ia
loc. Atunci i$i dadu din nou seama ca nu avea nevoie
de o invitatie ca sa se a?eze. Cu toate acestea, ramase
pe loc. i
 Inima de piatra 25

-Doris este hotAratA cA vrea o cAsAtorie neeligibila,

In ciuda faptului cA am aduso in ora$, ca sA i$i gAseascA
un sot demn de rangul ei $i cA a cunoscut numero?i
domni eligibili, zise mama sa. Iar Ashley... ei bine, a
devenit sAlbatic $i greu de strunit $i a uitat cu totul care
e statutul sAu.
-Cred cA rreaba asta se nume$te „ale tinerepi valuri“,
doamnA, zise el.
-$i cel mai rAu lucru dintre toate este cA au auzit
despre toate isprAvile pe care le-a fAcut fratele lor mai
mare la Paris, zise ea. A§a cA se a$teaptA ca tu sA le spri-
jini toate indiscrepile. Sau cel pupn sA le ignori. Cred cA
pot sA facA ce vor, de vreme ce nu mai sunt in viapA nici
tatAl lor, nici George.
Luke ridicA din sprancene.
- Intr-adevAr? intrebA el, incet.
- Dar e§ti aici, zise vAduva. RAmane de vAzut dacA ai
venit ca sA le ingAdui orice, sA ii ignori sau sA-p asumi
responsabilitAple aferente titlului. $i de aici $i intreba-
rea dacA vei continua sA o la$i pe ducesA - zise ea accen-
tuand cuvantul - sA conducA la Bowden, ca §i cand incA
ar mai fi mAritatA cu capul familiei.
Aha. A$adar exista un conflict intre cele douA femei.
Intre mama lui §i Henrietta. AmAndouA aveau titlul de
ducesA, dar nici una dintre ele nu mai era cu adevArat
ducesa de drept. Nici una dintre ele nu era ducesa lui.
Poate cA acesta era un motiv in plus sA isi caute o sope.
Gandul acesta ii apAru in minte spontan $i involuntar.
Dar de ce i-ar fi pAsat lui dacA exista o vrajbA intre cele
douA femei? AdevArul era cA nu il interesa deloc.
Dar inainte sA poatA continua discupa, U!?a din spate-
•e sAu se deschise larg. IntrA in grabA in salon o domni-
?oarA frumoasA, care purta o rochie largA la modA, peste
° crinolinA voluminoasA si avea pAru! negru nedat cu
PudrA. Se opri la mai pupn de o jumAtate de metru dis­
ta n t de el.
_Era Doris! Cand plecase el, ea era doa'r o copilA plA-
pandA de nouA ani. Fusese singura din familie care I$i
exprimase regretul pentru plecarea lui, mai cu seamA
ca in perioada aceea, Ashley fusese plecat la $coalA.
26 Mary Balogh

Calarise de-a lungul copacilor din apropierea porplor de

la capatul aleii §i apoi se aruncase In calea lui, in timp ce
el se indeparta de casa. Atunci el sarise de pe cal $i o lu-
ase in bra{e. $i o pnuse astfel aproape un minut intreg,
inainte de a-i spune ca trebuia sa fie o fetita cuminte, sa
se intoarca acas3 §i sa devina o domni$oara frumoasa $i
implinita. lar ea plansese necontenit $i nu putuse rosti
nimic altceva in afara numelui lui. Iar ?i iar, si iar.
$i in clipa aceea se uita la el cu ochii ei mari $i negri $i
i$i mu§ca buza. Pentru o clipa, Luke avu impresia ca fu
pe punctul de a se arunca in bratele lui. Dar apoi inte-
lese ca i$i controlase acel impuls. A$a ca nu o imbrap$a
nici el. Nu mai avea de mult obiceiul de a se imbrap$a -
cel pu{in nu doar din simpla afecdune.
- Luke? Parea oarecum indoita. Tu e$ti, Luke? izbuc-
ni apoi intr-un ras care ii taia rasuflarea. Am auzit ca ai
venit. Arad-- atat de diferit.
Cand era copil nu existase nici un om pe lume care
sa se imbrace mai urat decat el. Pentru c§ nu il intere-
sase niciodata nimic cu excepda carplor, a viitoarei lui
cariere in sanul bisericii, a familiei $i a casei sale... $i
bineinfeles, a femeii cu care planuia sa se casatoreasca.
- $i tu la fel, Doris, zise el. Te-ai facut mare. $i e$ti la
fel de frumoasa, cum mi-am imaginat ca vei fi.
Ea se imbujora $i zambi mul^umita. Dar trecuse m o
mentul in care putuse sa fie spontana. Iar Luke in^elese
atunci - poate cu o urma mica de regret - ca nu avea
s3 ii mai sara in bra{e. Chiar daca era fratele ei, era un
strain pentru ea. Ba la prima vedere, chiar avusese $i
indoieli daca era el sau nu.
- De ce stai a$a aici? Se uita nesigura spre mama Iot,
apoi din nou la el. Vino $i stai jos, Luke. O sa vii sa lo-
cuie$ti aici? Mi se pare ciudat s3 locuie?ti altundeva. Ti-a
fost greu sa traie$ti la Paris? Trebuie neapfirat sa-mi po-
veste^ti despre ultima moda de acolo. Ma tern ca noi am
cam ramas in urma cu noutaple in materie. Spune-mi
despre moda pentru doamne. Pot sa imi dau seama ce
poarta domnii. O, Luke, arap absolut splendid. Nu-i
a$a, mama?
 Inima de piatra 27

Vaduva nu raspunse insa, ci se prefacu ocupata $i

suna din clopofel ca sa li se aduca ceaiul.
Era o intoarcere acasa foarte ciudata. Doris deja pa-
lavragea, aparent simpndu-se in largul ei dupa primele
momente de ?oc. Dar cu toate aceasta, in salon tot mai
exista o anumita stanjeneala $i un aer rigid de formalita-
te. Luke se gandi atunci ca se sim^ea exact ca un strain
care venise intro vizita de curtoazie, foarte dificila.
$i intr-un fel, chiar asta $i era.
Doar ca in realitate, in clipa aceea el era capul
familiei.
U$a se deschisa din nou, chiar cand el era pe punctul
de a pleca, $i intra grabit un tan3r zvelt, inalt, frumos ?i
brunet. Luke ramase un moment cu respiratia intretaia-
ta. George? DaT fratele sau mai mare era mort de mult.
Se ridica atunci in picioare. El §i fratele lui mai mic
facura plecaciuni unul in fata celuilalt. Ashley il privea
cu un amestec de nerabdare $i venerape.
- Luke? Se apropie mai mult de el. La naiba! Zau cS
nu te-a$ fi recunoscut. Unchiul Theo rni-a zis ca nu o sa
te mai recunosc. $i la naiba, dar chiar a?a e!
- Ashley.
Luke inclina u$or capul. Fratele sau avea o mina pla-
cuta deschisa. Era u$or de inchipuit ca intr-adevar i§i
traia din plin tinere{ea - o activitate admirabila pentru
orice barbat de varsta lui, atata vreme cat salbaticia ace­
ea nu avea o natura distructiva.
-Am auzit ca e§ti mai priceput in manuirea ei decat
orice alt om din Franca, izbucni Ashley, luand un loc
§i facand semn spre sabia pe care Luke o purta mereu
cu el. $i la fel §i cu pistolul. Este adevarat ca ^i-ai ucis
adversarii in doua dueluri?
Era perfect adevarat. Dar nu era un subiect de con-
versape potrivit pentru urechile unor doamne. lar in
circumstance date era §i mai de prost gust. Pentru ca
tot in timpul unui duel fusese la un pas de a-1 ucide
si pe fratele lor mai mare, George.
-Chiar daca ar fi adevarat, nu e ceVa cu care sa ma
laud, raspunse Luke. $i cu atat mai mult nu este ceva ce
ar trebui discutat in prezen^a mamei ?i a surorii noastre.
 28 Mary Balogh

Ashley se imbujora, p lui Luke ii paru imediat rSu

pentru mustrarea aspra. Pentru ca undeva in cotloanele
minpi sale, inc3 ip mai putea aminti p el cum era sa fie
tanSr, impulsiv p stangaci in societate.
- Imi... Imi pare r3u, mama, zise Ashley.
$i orice conversape se stinse in clipa aceea.
Cateva minute mai tarziu, Luke se indrepta spre casa
lui inchiriata. Era bucuros sS fie singur din nou p ca vi-
zita inifiala se incheiase - mai cu seama ca fusese rigida
p stanjenitoare. In clipa aceea hotari ca nu mai simtea
nimic pentru nici unul dintre ei. Cu topi ii erau straini.
Chiar si Doris. In momentul acela ii era foarte greu s3
mai vada in ea copila pe care o iubise atat de mult in
trecut. Cu toate astea, se simtea u$urat.
$i totup il durea ceva din interiorul lui. Poate ca
simtea fumicaturile usturatoare ale unor amintiri de
demult. Ale unor amintiri de mult reprimate si uitate,
despre cum se simpse cand fusese respins de top cei care
candva oferisera sens p stabilitate viepi sale. A golului
inspaimantator pe care il simpse in suflet cand trebuise
sa dea piept cu via^a de unul singur ?i cand iji daduse
seama ca era lipsit de aparare in fafa ei.
Nu ii era dor de casa. Ba de fapt, nici macar nu voia
sa se duca acasa. Ci ip dorea sa se intoarca la Paris, mai
mult decat orice altceva. Daca putea spune ca in clipa
aceea avea o casa, Parisul era acea casa. Se simtea con-
fortabil acolo, pentru ca era inconjurat de o lume fa-
miliara. O lume care il modelase p il transformase in
barbatul care era in clipa aceea. O lume pe care simtea
ca o putea controla intro anumita masura.
Dar se intorsese in Anglia p ip revazuse familia -
sau cel putin ce mai ramasese din ea. $i simtea din nou
amestecul acela vechi de durere p de furie, indreptat
spre mama sa, care il respinsese. §i la fel p hotararea
aceea de demult de a rupe orice legatura pe care o avea
cu ea... orice legatura existenta intre mama si fiu. Nu
vazuse nici un semn de primire calduroasa din partea
ei in timpul vizitei de la Harndon House. $i nu simpse
nimic care sa-1 poata face sS-p doreasca sa o mai vada
din nou.
 Inima de piatrd 29

Cu toate acestea, o revazuse §i pe Doris. $i il revazuse

$i pe Ashley. Iar mama lui it sugerase ca aveau amandoi
nevoie de Indrumare. De indrumarea lui, in calitate de
cap al tamiliei. Iar el chiar ii iubise - in acea perioada a
inocenfei, cand fusese capabil sa iubeasca.
Oare era el oare in mSsurd sa ofere indrumare?
Era ceva ce putea oferi prompt $i apoi sS se intoarca
la Paris?
Henrietta conducea la Bowden de parca ar fi mai fost
inca stapana locului. Dar in fond, de ce nu? Doar fusese
Sofia lui George. $i suferise foarte mult pentru pozifia
ei. $i era posibil chiar sa fi suferit mai mult decat el,
in ciuda faptului ca avusese o casa confortabila ?i un
rang inalt.
Din partea lui, Henrietta putea continua sa conduca
acolo, iar mama lui n-avea decat sa se agite cat voia din
cauza asta. Dar daca ar fi avut o sofie, nu ar fi mai existat
nici o indoiala cu privire la cine era st&pana de drept.
Iar ii apSruse in minte acel gand! Sa-1 ia naiba pe
Theo, cu tot cu sugestiile lui - care cumva dobandeau
calitSfile unor ace, care ii impungeau zi $i noapte, pana
cand hotSra ca era timpul sa le puna in aplicare.
Dar aceea era o sugestie careia nu voia sa ii dea
curs. Nu avea de gand sa-$i sacrifice libertatea ?i sa
se casatoreasca. Nici macar de dragul ordinii §i a lini$-
tii familiale.
Continua drumul spre^casa lui $i se gandi ca probabil
trecuse ce era mai rau. Ii revazuse pe tofi, mai pufin
pe Henrietta. Dar pe aceasta din urma nu intentiona
sa o mai vada vreodata. Va afla mai multe despre ce se
intampla in viafa lui Doris ?i a lui Ashley ?i, daca va pu-
tea, va rezolva orice probleme existente. Apoi va pune
sa i se aduca registrele de la Bowden $i il va convoca aco-
lo pe insu§i Colby. $i atunci va descoperi daca existau
intr-adevar motive intemeiate sa-1 concedieze ?i daca va
fi nevoit sa numeascS un alt administrator in locul lui.
Iar apoi se va intoarce la Paris. Spera ca va putea rezolva
toate aceste lucruri cel tarziu pana in vara.
Iar intre timp se va distra. Cu siguranta va fi ca o gura
de aer proaspat - sa se invarta prin societatea englezeasca,
30 Mary Balogh

sa vada noile fe{e $i s3 auda ultimele barfe. Theo in-

sistase ca el s& participe la balul organizat de Lady Di­
ddering, care va avea loc in seara urmfttoare. Unchiul
sau ii spusese ca era unul dintre cele mai stralucitoare
evenimente ale primaverii $i ca era locul potrivit pentru
a cunoa^te cei mai de seama oameni ai societa$ii-
Insa mai era ceva ce nu ii spusese unchiul s3u legat de
acel bal - $i anume ca era locul ideal pentru a cunoa?-
te tinere doamne eligibile. Totu$i, Luke in^elesese c3 la
asta se referise de fapt.
$i avea de gand sa mearga oricum. Urmau sa parti-
cipe $i mama sa, $i Doris. Aflase asta de la sora lui, in
timpul vizitei la ceai. Se gandea ca astfel va avea ocazia
sa observe cum se comporta Doris fa{3 de potentialii ei
pretendenp §i sa afle daca era vreo urma de ata§amentul
neeligibil despre care ii vorbise mama sa. In plus, nu
strica niciodata sa priveasca sa danseze cu domni$oare
de rang - chiar daca acestea nu erau facute pentru a fi
amante. Ii facea foarte mare placere sa le curteze $i s§ le
priveasca zambind rojind. §i uneori se bucura chiar
?i sa o escorteze pe cea mai frumoasa dintre ele.
Da, se va duce la baL Poate c3 uitase cum era sa aiba
sentimente profunde pentru cineva, dar cu siguran 0
nu uitase cum sa se distreze.
Urmau sa participe la primul lor bal. Acesta era or­
ganizat de Lady Diddering §i, dupa spusele lui Lady
Sterne, era cel mai important $i magnific eveniment al
primaverii. $i avea sa fie acolo toata lumea buna.
Anna purta cea mai noua §i mai eleganta pnuta a sa.
O rochie deschisa, de culoarea marului verde, care era
impodobita cu o broderie aurie de la gat §i pana la tiv
§i avea un corset acoperit cu aceea?i cusatura in relief.
Corsajul stralucea incantator §i parea sa fie confecponat
in intregime din aur, iar partea de jos a rochiei avea
marginile desfacute $i evidenpa o jupa intr-o nuan^a
mai deschisa, care se unduia minunat datorita crinoli-
nei imense de pe dedesubt. $ovSise atunci cand venise
vorba de a permite ca parul s3 ii fie scurtat, ondulat in
bucle stranse pe laterale ?i la ceafa $i apoi dat cu pudra.
 Inima de piatra 31

Nu ip mai pudrase niciodatA pArul, dar i se pArea cA arA-

ta destul de bine. Mai ales in combinape cu palArioara
micA p rotundA pe care o purta pe varful capului p de
la baza cAreia ii atarnau pe spate douA panglici lungi.
Aceasta era confecponatA tot dintr-o dantelA de cea mai
bunA calitate p se asorta la perfecpe cu cele trei vola­
ne mari ale manecilor cAmA$uiei, care se intindeau mai
jos de manecile trei sferturi aie rochiei. $i purta niste
pantofi de culoare verde pal, brodap tot cu auriu, care
aveau un toe inalt de capva centimetri. Era un alt lucru
cu totul nou pentru ea, a$a cA in ultimele douA zile, ii
purtase destul de mult in intimitate, ca sA se asigure
cAva putea sA mearga p cA nu-p va pierde echilibrul. Nu
folosise deloc produse cosmetice sau semne de frumu-
se{e, in ciuda faptului cA na$a ei o avertizase cA probabil
va fi singura exceppe de la regulA.
Cu toate acestea, Anna nu se gandea deloc la ea in
ultimele minute de dinainte sAvinA trAsura. $i nu aspec-
tul sau apeptArile ei ii aduserA o imbujorare in obraji
p o sclipire in ochi. Statea in salon impreunA cu Lady
Sterne, cand sora ei Agnes cobori p fu uimitA sA des-
copere cA domni$oara splendidA din fapi ei era aceeap
copilA de cu o zi inainte - sau cel pupn a§a i se pArea.
-Agnes! exclamA ea, cu mainile impreunate la piept.
Oh, Agnes, arAp... minunat.
La cat de frumoasA era sora ei, era imposibil sA nu
atragA admiratori. Cu siguranpl va fi suficientA p doar
seara aceea, ca pretendenp eligibili sA roiascA in jurul lui
Agnes p ea sA aibA de unde alege.
- Da, aprobA Lady Sterne. Pe cuvant de onoare cA
e$P superbA, copilA. Si am avut dreptate cand am ales
aceastA nuanfA de albastru! Se potrive?te de minune cu
tenul tAu.
Dar Agnes era o fatA extrem de modestA din fire -
mai ales atunci cand venea vorba de ?nfAp$area ei -, a$a
cA nu avea ochi decat pentru sora sa.
-Anna! exclamA ea p intinse mainile ca sA o im-
brAp$eze. Ai fost mereu foarte frumoasA. De fapt, cea
mai frumoasA fatA pe care o cunosc. Dar acum arAp...
 32 Mary Balogh

Doamne, Dumnezeule, nici nu am cuvinte sa descriu

cat de minunata e?ti. Nu crezi, matu?a Marjorie?
- Intr-adevar, copila, zise Lady Sterne. Cred ca ar tre-
bui sa iau cu mine la bal In seara asta un baf foarte
gros cu care sa tin la distanta tinerii domni care se vor
inghesui In jurul vostru. E cineva la u?a. Probabil este
Theodore, care a venit sa ne ia cu trasura. Sa speram
c3 ?i-a adus cu el ?i bastonul. Fara indoiala are deja sa-
bia ?i este foarte bine, pentru ca sunt sigura ca va avea
nevoie de ea.
Cele doua surori izbucnira in ras ?i se mai privira o
data admirativ. Dintr-odata, amandoua se sim^eau cu
sufletul la gura. Fiind fiicele raposatului conte de Royce,
era de la sine inpeles c3 mai primisera oaspep ?i ca mai
participasera la randul lor la multe baluri ?i evenimente
locale, unde dansasera cu oameni de seama. Dar Lon-
dra li se parea o lume cu totul noua, a?a ca exista un
dram de incertitudine in sufletele lor. Emopile persis-
tara chiar §i dupa ce i?i facu aparipa lordul Quinn, facu
o plecaciune deasupra mainii fiecareia dintre ele si de-
clara raspicat ca nu mai vazuse de mult doua fete atat
de frumoase... ?i chiar ?i dup3 ce le conduse in trasura,
impreuna cu Lady Sterne $i jura ca inainte de incheierea
serii va fi provocat la o groaza de dueluri pentru ca se in-
conjurase cu lacomie cu cele mai fascinante trei doam-
ne de la bal. Se temeau totu?i ca poate comportamentul
lor nu va fi pe placul ora$enilor. Sau conversapa lorva
fi prea plictisitoare. $i ce se intampla daca pa?ii de dans
pe care ele ii cuno?teau atat de bine nu erau aceia?i cu
pa$ii dansurilor de la ora??
$i ce se intampla daca nu voia nimeni sa danseze cu
Agnes?
Anna se uita atunci la sora ei. Era superba. $i Ji venea
foarte greu sa creada ca s-ar fi putut intampla una ca
asta - mai ales de vreme ce ?tia ca Lady Sterne se va asi-
gura ca sora ei sa aiba numero?i parteneri de dans. Dar
cu toate acestea, era destul de nelini?tita. In clipa in care
trasura incetini, simp cum i se stranse stomacul, a?a c3
arunca o privire pe fereastra. Descoperi c3 se aflau in
fa^a unui conac impunator, care avea toate ferestrele
 Inittta de piatra 33

inundate de lumina. U$ile din fafS erau larg deschise,

iar lumina se revSrsa afarft ?i ilumina seara aceea de pri-
mSvara. Putea vedea pe hoi domni $i doamne - $i se
ga'ndi c5 erau cu topi imbracap minunat. Treptele de la
intrare fuseserfl acoperite cu un covor, care se intindea
pans pe caldaram, astfel meat cei care coborau din tr&-
suri sa nu fie nevoip s& calce pe pamantul rece.
Agnes f&cu ochii cat cepele.
- Pelegea mea! exclama lordul Q uinnp apoi le ajuta pe
doamne sa coboare din trasura. Pe cuvant de onoa-
re ca a trecut foarte mult timp de cand n-am mai fost
in centrul atenpei... ?i invidiei tuturor. Mi-a? fi dorit sa am
trei bra{e, dar din pacate am fost binecuvantat numai cu
doua. Pop merge tu fara escorta, Marj?
Anna tl cunoscuse pe lordul Quinn cu o zi inainte
p ii fusese prezentat ca fiind un vechi prieten al na§ei
ei. II placea de el. Avea o Inaltime medie, o constitute
robusta, un aspect placut $i ochi foarte blanzi. Probabil
era cam de aceeasi varsta cu... cu el. Dar in afara de asta,
erau complet diferip. $i avea un mod foarte interesant
de a ajuta odoamna sa ia loc pescaun. Iar in clipa aceea,
cand ea il lud de un brap iar Agnes de celalalt, se gandi
c3 nu era nimeni altcineva cu care i-ar fi plflcut mai mult
sa-?i faca intrarea la primul ei bal din Londra.
- Ai emopi, draga mea? o intreba el pe Agnes.
-Pupn, milord, recunoscu fata.
-U n domn norocos va dansa cu dumneata primul
menuet, zise el. $i sunt sigur ca dupa nici cinci minute
vei uita complet de orice emope. Ba mai mult de atat, ai
S3 vezi ca o sa te miri $i dumneata de ce ai avut emopi §i
apoi o sa continui sa te bucuri de restul serii. Dar dum-
neata, draga mea? intreba el, intorcandu-se spre Anna.
-N u, milord, minp ea. Am venit doar ca sa observ p
s3 ma bucur de privelipea ?i sunetele unui bal de socie-
tate. Nu am de ce s3 am emopi.
Barbatul chicoti, iar apoi Lady Sterne disparu cu cele
aoua surori in sala doamnelor, ca sa-$i netezeasca fustele
?i sa-p aranjeze parul p palarioarete in oglinda. A$a era
op'ceiul, chiar daca afara nu existase nici o adiere de
tit care sa le poata provoca prejudicii.
34 Mary Balogh

Iar apoi veni momentul sa Jntre pentru prima data

intro sala de bal londoneza. IncSperea era impodobi-
ta din abundenpi cu flori p verdeapi, astfel c3 mirosea
precum o gradina de vara, inflorita intro zi calduroasa.
Anna se uita in jur o clipa cu respirapa intretaiata p
apoi se gandi ca florile erau de prisos. Privind oaspepi,
ip putea da seama ca in sala aceea erau adunate laolalta
cele mai somptuoase matasuri, danteluri p bijuterii. Era
greu de spus daca domnii sau doamnele erau cele mai
frumoase p colorate persoane din incapere. Probabil ca
doamnele aveau un avantaj datorita fustelor lor volumi-
noase, care le permiteau sa etaleze mai mult material p
mai multe ornamente. Dar cu siguranpi p domnii erau
avantajap de croielile elegante ale redingotelor lor eva-
zate p ale vestelor lungi pe care le purtau pe dedesubt p
care evidenpau la maximum arta broderilor.
Anna se gandi la stilurile vestimentare purtate de
oamenii de la Elm Court - care erau sobre p ve$nic
neschimbate apoi se uita in jur p studie cu interes
moda londoneza.
-E i bine? o intreba Lady Sterne, cu zambetul pe
buze.
- Este o lume cu totul noua, zise Anna. O lume de a
c3rei existenpi credeam c5 $tiu, dar de fapt... se pare ca
nu am nici cea mai mica idee.
- Ji se citepe pe chip uimirea, copila, spuse na$a ei.
Sper ca acum nu-p mai pare rau c3 team convins sa vii,
nu-i a$a?
- O, nu, deloc, raspunse Anna.
Privi in retrospectiva ultimii doi ani ai viepi sale $i se
pomeni gandind in culori - sau mai degraba, gandin-
du-se la absenpi culorii. Totul avusese nuance de negru
p gri. Dar in fond, acestea erau singurele culori pe care
le purtasera in ultimii doi ani. Abia se implineau doua
luni de cand renun^asera la doliu. $i fusese multa sufe-
rin^a p jale... mai intai cauzata de boala persistenta p de
moartea mamei sale, iar apoi de decesul brusc al tatalui
lor. Dar doliul nu era singurul lucru care le secatuise
via|;a de culoare. Mai erau p restul lucrurilor. Lupta de
a menpne familia units in ciuda tuturor necazurilor,
 Inima de piatra 35

stradania de a evita ruina ?i de a-L d ne Pe tatal lor

sigurantS de inchisoarea datornicilor... de a-i feri pe fra-
tele §i pe surorile ei de sSracie lucie... $i nu in ultimul
rand, eforturile absolut zadarnice $i inutile de a achita
sau a rambursa toate datoriile. $i cel mai ingrozitor lu-
cru dintre toate - plasa care se {esuse inevitabil in jurul
ei, intemni^nd-o §i prinzando pentru totdeauna in
capcana sclaviei. Iar apoi el plecase in America dupa
moartea tatalui ei. Dar ii promisese ca se va intoarce
?i c3 o va cere. Trecuse mai mult de un an de cand era
plecat $i poate ca... sau mai bine zis, ea se ruga din tot
sufletul ca el s§ nu se mai intoarca niciodata.
Iar in momentul acela se afla intro lume cu totul
noua.
Anna zambi cand lordul Quinn ii intalni privirea si-i
facu cu ochiul. Acel zambet se instala pe chipul ei $i
se rSspandi prin toata fiinta sa. Se sim^ea dintrodata
cople$ita in mod nea$teptat de emotie $i fericire. Se afla
intr-o lume noua - intro lume a splendorii. O lume de
basm, la care doar visase cu mutt, mult timp in urma.
Pe vrernea cand inca mai credea ca avea rost sa viseze.
Cu toate acestea, fusese o perioada scurta de timp. $i
era foarte adevarat ca, la urma urmei, el se putea in-
toarce oricand pentru a o revendica... $i pentru a aduce
inapoi intunericul. Dar in clipa aceea se afla intro sala
de bal londoneza. $i era de-abia tnceputul serii. A$a ca
avea de gand sa se distreze.
O, da, exact asta va face! Avea de gand sa se bucuTe
de seara aceea, cum nu se mai bucurase niciodata de
nimic, in toata viapi ei. Ridica evantaiul, care ii atarna
legat de incheietura cu o panglica, il deschise $i i$i racori
chipul. Apoi se uita in jur cu ochi stralucitori ?i un zam-
bet plin ue uimire.

cap ito lu l 3
Luke ajunse la bal chiar spre finalul menuetului de
deschidere. Pentru el, era chiar neobi^nuit de devre-
me, dar se pare ca intarziapi la balurile londoneze erau
 36 Mary Balogh

primip cu privjri incruntate. Sau cel pupn a§a il aver-

tizase unchiul sau - care era evident ca punea ceva la
cale. $i nu era nevoie s3 fie un geniu ca s&-§i dea seama
despre ce era vorba.
- Marjorie a chemat-o pe fina ei de la pira sa-?i petrea-
ca primavara aici, afirmase nonjalant lordul Quinn cu o
seara inainte. Fata contelui de Royce. $i a venit cu ea
?i sora ei mai mica. Te asigur ca sunt doua fete minuna-
te, baiete.
Luke se intrebase atunci care dintre ele intenpona
Theo sa fie viitoarea sa mireasa.
- Intr-adevar? intrebase el. A$adar sunt pupn mai rus-
tice, nu, Theo?
- Doamne, nu, ii raspunsese unchiul sau. Nu $i daca
se ocupa Marjorie de pnutele lor. $i oricum, sunt aman-
doua destul de frumoase §i bine-crescute, incat oricine
poata sa treaca u$or cu vederea faptul ca au fost crescute
la {arS. Sa fiu al naibii, baiete, dar dac3 eram cu doua-
zeci de ani mai tanar...
- Daca ai fi fost cu douazeci de ani mai tanar, dra-
gul meu, tot ai mai fi fost ata§at de Lady Sterne, zisese
atunci Luke. Doar ca te-ai fi simpt mai rupnat de dife-
ren^a de varsta.
Cand auzise spusele lui, unchiul sau izbucnise intr-un
hohot de ras foarte sincer.
-Aici ai dreptate, baiete, ii spusese atunci. Exact a$a
ar fi. Dar, vezi tu, in cazul tau...
-Sa infeleg ca Lady Sterne va participa la balul Did­
dering de maine-seara? intrebase Luke. $i va fi insotita
de protejatele sale?
- Poftim? exclamase atunci unchiul, oarecum speriat.
Balul e chiar maine-seara, baiete? Sa fiu al naibii, dar ai
dreptate. Cat despre intrebarea ta, daca Marjorie va fi
acolo impreuna cu fetele... da, cred c3 e foarte posibil
sa fie. $i sper sa le invite cineva la dans, Luke. Ma refer,
cineva in afara de mine. $tii tu, pentru ca sunt straine
aici §i a$a mai departe.
- Dar sunt ni$te straine frumoase, din cate spui, zise­
se atunci Luke.
 Inima de piatra 37
I se paruse ca unchiul sau chiar exagerase pupa cu
non?alan$a aceea.
-Frumoase? La naiba, a?a e! !i raspunsese lordul
Quinn. Indraznesc sa spun ca nu cred ca le vor lipsi
partenerii de dans.
Luke nu raspunsese in nici un fel acelei afirmapi,
ci schimbase elegant subiectul. Dar ii fusese limpede ca
lumina zilei ce anume punea la cale unchiul s3u.
Venise singur la bal, in ciuda faptului ca Angelique,
marchiza d’Etienne, ii lasase de in^eles ca ar fi fost in-
cantata sa fie insoptoarea lui. La scurt timp dupa ce se
hotarase el sa vina in Anglia, femeia ip declarase p ea
intenpa de a petrece o luna sau doua la Londra. Afirma-
se oftand ca uneori via^a la Paris i se parea cu mult prea
anosta p ca auzise ca putea fi destul ae amuzant la Lon­
dra. Ei doi calatorisera acolo separat p se plimbasera o
singura data impreuna in public. Dar chiar p a?a, de la
sosirea lor in ora?, Luke fusese de doua ori in vizita
la re?edinpi ei p in plus, statuse destul de mult. Cu toate
acestea, nu dorea ca numele lor sa fie asociate p sa fie
considerap un cuplu stabil.
In clipa aceea, menuetul se terminase, iar ringul de
dans incepea sa se mai elibereze, in timp ce tinerele
doamne erau escortate inapoi la insoptoarele lor. Zari
apoi silueta eleganta a lui Lady Sterne. Ar fi recunos-
cut-o, chiar p daca unchiul sau nu ar fi fost langa ea.
O privi din partea cealalta a salii de bal p se gandi ca nu
imbatranise aproape deloc de cand o vazuse ultima data,
cu aproximativ opt ani in urma, la Paris. Alaturi de ei se
afla o tanara doamna. Sau poate mai bine zis, o domni-
?oara. Parea timida p dulce p foarte, foarte tanara.
Luke o dezbraca subtil cu privirea sa cunoscatoare,
insa se simp imediat de parea ar fi comis vreo obsce-
nitate. Era doar o copila. Probabil Theo ip pierduse
minple.
Apoi li se mai alatura un cuplu. Domnul facu o ple-
caciune eleganta ?i apoi se indeparta, lasandu-?i par-
tenera acolo. Fara indoiala doamna aceea era a doua
fiica a contelui de Royce. Luke o studie cu ochi critic.
Era evident pentru el ca era sora cea mare, chiar daca
 38 Mary Balogh

o putea vedea doar din profil. Era imbrficata elegant ?i

la moda, intro rochie verde, care o facea sa para tana-
ra $i ispititoare. facea vant cu evantaiul $i vorbea cu
Lady Sterne. scoase ?i el din buzunar evantaiul $i il
deschise absent.
Dupa ce i$i termina conversafia, se intoarse inspre el.
Avea chipul animat $i zambitor. O, da, cu siguranfa era
destul de rustica. Cateva luni petrecute la Paris - sau
chiar $i la Londra - mai mult ca sigur i-ar fi sters acea ex-
presie de pe chip $i ar fi inlocuito cu una de plictiseala
apatica. Dar in clipa aceea se uita in jur cu o nerabdare
aproape palpabila $i batea u?or din picior, chiar dac3
nu mai canta muzica, iar asta ii facea rochia sa se legene
ademenitor.
Ochii ei ii traversal chipul $i zambi impersonal. Iar
cateva minute mai tarziu, privirea ei se intoarse spre el $i
ramase afintita asupra lui. Daca expresia de pe chipul ei
nu ar fi fost atat de stralucitoare ?i deschisa, ar fi putut
jura ca facea exact ceea ce facuse el mai devreme cu sora
ei mai mica. Apoi, dintrodata, p3ru s3-$i dea seama ca
?i el se uita direct la ea. A?a ca zambi stralucitor §i-$i
ridica evantaiul, pentru a-$i acoperi gura. Dar ochii ei
continuau sa straluceasca pe deasupra lui.
Luke ridica din sprancene §i inclina u$or capul.
Doamne, Dumnezeule! Flirta cu el!
Dar Angelique il gasise deja.
- Luc! exclama marchiza, cu un accept frantuzesc pro-
nunfat $i apoi a$eza o mana alba delicata pe manjeta
lata a manecii lui. Ai venit, chcri. E destul de demodat,
nu fi se pare .7
Demodat7 Oare a§a sa fie.7 Se uita imediat in jur.
Moda englezeasca nu parea sa fi ramas cu mult in urma
tendinfelor pariziene. Dar, pe de alta parte, francezii
aveau obiceiul de a-i disprefui pe englezi. Sau cel pufin
de a-i privi de sus. Existau, desigur, cateva diferenfe sub­
tile - ca de exemplu, mai mult par la vedere §i mai pu-
fina pudra decat era el obi$nuit sa vada la evenimentele
elegante. §i apoi surprinse expresia de pe chipul unei
doamne mai in varsta, care era un amestec ciudat de 50 c
 Inima de piatra 39

$i dispref. lar ochii ei erau a{inti{i asupra evantaiului pe

care-1 flutura.
-Totul este tipic englezesc, Angelique, zise el. Dar ne
aflam in Anglia acum. Cred c&o sa urmeze un cadril. Ai
vrea sfl-mi acorzi onoarea acesrui dans?
Luke era un strain in societatea engleza, din toate
punctele de vedere. Cu toate acestea erau prezenp acolo
$i oameni pe care-i cunoscuse la Paris, alpi care ii cunos-
cusera pe tatal $i pe fratele sau, dar $i domni pe care ii
intalnise cu o seara inainte la clubul White. $i mai erau
desigur $i mama sa, Doris ?i Ashley, pe care se duse sa ii
salute de indata ce se termina cadrilul. Fermeca doam-
nele $i discuta cu domnii, a$a ca dup>a nici o ora ajunse
sa se simta destul de in largul lui. Ii placusera mereu
balurile. $i ii placea sa danseze.
Timp de o ora sau mai mult, le evita cu succes pe
Lady Sterne $i pe finele sale - de$i se parea ca era na?a
doar pentru sora mai mare. Se intreba o clipa cum de
Theo nu facuse nici o mi^care ca sa-1 atraga in cercul
lor. Dar apoi se gandi ca era un diavol mult prea batran
?i viclean pentru asta. Probabil unchiul sau nici nu-$i
daduse seama ca Luke ghicise ce punea la cale.
Cu toate acestea, ramase cu ochii apntip spre sora
mai mare. Continua sa zambeasca $i sa straluceasca §i sa
se distreze cu un aer deschis. Ba mai mult, nu parea
sa duca lipsa de parteneri de dans, spre deosebire de fata
mai mica, care petrecu pe margine un set. §i era evident
c3 $i sora mai mare era con$tienta ca el nu o slabea din
priviri. Ochii ei pareau sa se opreasca asupra lui mult
prea des ca sa fie o simpla coincident, iar zambetul ei
se adancea de fiecare daca cand li se intalneau privirile.
Foarte interesant! O va cunoa$te fara sa se impotri-
veasca, atunci cand Theo va considera ca va fi momen-
tul potrivit. $i atunci va descoperi daca comportamentul
ei era la fel de cochet $i de aproape, cum i se parea de
la distant- Se intreba apoi amuzat daca doamna aceea
avea chiar §i cea mai mica idee ca Theo o alesese pe ea
sa fie viitoarea lui so^ie. Dar apoi se dezmetici. Daca
Theo incepuse sa incurajeze casatoria, era destul de pro-
babil ca $i Lady Sterne sa fie parte din conspira{ie. $i era
40 Mary Balogh

foarte p'osibil ca si fina ei sfl §tie despre ce era vorba -

asta daca ea era aleasa, desigur. Sau poate ca o alesesera
pentru el pe sora mai mica.
Trebuia sa aiba foarte mare grija. Nu avea absolut nici
o intense de a se lasa prins in capcana unei cfisatorii,
cu o farancuta nevinovata $i neexperimentata. Sau cu
oricine altcineva, de altfei.
Annei ii era foarte clar ca Lady Sterne $i lordul
Quinn avusesera grija sa se asigure ca §i ea $i Agnes vor
avea parteneri pentru menuetul de deschidere. $i le era
foarte recunoscatoare amandurora. Chiar daca venise la
bal numai ca sa observe $i sa-i ofere lui Agnes o $ansa
de a cunoa$te domni eligibili, odata ajunsa acolo, ince-
puse sa-?i doreasca sa ia $i ea parte la tot ce se intampla.
Voia sa se simta bine. Voia sa danseze. $i chiar dansa, cu
un prieten de-al lordului Quinn. Picioarele ei se mi§cau
grapos in pa$i de dans. Urechile ei apreciau sunetele re-
zonante ale muzicii cantate de orchestra. $i narile ei in-
spirau nenumaratele parfumuri scumpe. Iar ochii erau
orbip de multitudinea de culori $i de mi$carile elegante
ale matasurilor, satinurilor $i dantelelor. Cu siguran$
era cea mai fericita jumatate de ora din via{a ei. Consi-
dera asta, chiar §i in ciuda faptului ca partenerul ei nu
era cel mai chipe$ barbat din lume... sau cel mai tanar...
§i nici m3car nu facea prea multa conversape. Dar mS-
car era un dansator destul de bun.
Dupa terminarea menuetului, se alatura na$ei ei, lui
Agnes $i lordului Quinn. Ochii ei se desfatau cu toate
splendorile din jur, iar asta o facea sa bata u$or din pi-
cior, ca ?i cand Inca mai putea auzi muzica. Iar atunci
spera... spera din tot sufletul sa o mai invite ?i altcine-
va la dans. I$i dorea sa poata dansa toata noaptea, fara
oprire. I$i dorea sa danseze pana cand facea ba$ici in
talpi §i pana cand nu se mai putea fine pe picioare. Zam-
bi amuzata cand ii venira in minte acele ganduri.
Se sim{ea tanara $i frumoasa $i simfea ca deborda
de energie tinereasca. Atunci, dintr-odata, i§i dadu
seama ca de fapt nu se mai simpse niciodata tanara.
Pentru ca nu avusese ocazia sa-p traiasca tinerepa. Avea
 Inima depiatra 41

deja douazeci p cinci de ani, a$a ca oricine ar fi crezut ca

tinerefea trecuse pe langa ea. DaT nu era a$a. Pentru
ca exista seara aceea. Acea noapte magica in care era
tanara p libera, p frumoasa, p... p fericita. Era atat de
fericita, ca abia ip mai putea stapani exuberanta.
Iar apoi mintea ei inregistra ceea ce vazusera ochii
ei cu cateva momente mai devreme. Se uita din nou la
barbatul care statea in picioare in pragul upi. Se consi-
derase inconjurata de o splendoare desavarpta, dar bar-
batul acela era... OaTe exista vreun cuvant mai puternic
sail mai grandios decat „splendid“? Era absolut superb,
desi nici aceea nu era tocmai o expresie potrivita pentru
a uescrie un bSrbat.
Avea o inalpme medie p era destul de suplu p grapos -
iata alt cuvant care nu parea potrivit pentru a descTie un
barbat. Purta o haina de satin p o vesta aurie. Annan-
doua erau impodobite din abundenpl cu broderii p cu
bijuterii, a$a ca aproape ca straluceau. Pan3 p panto
fii lui aveau catarame cu pietre prepoase p tocuri ropi
inalte, incrustate cu p mai multe pietre prepoase. Iar
manerul sabiei sale era ornamentat cu rubine. Cat des-
pre parul lui, era sigura ca nu purta peruca, dar era evi­
dent ca era pudrat din abunden^a. Pe laterale era strans
atent in ni$te rulouri elegante, iar la spate atarna intT-o
plasa neaga p matasoasa. Chiar p de la d istan t aceea,
tot putea observa $ocata ca avea chipul infrumusefat de
produse cosmetice. $i spre deosebire de ceilalp barbap
din sala de bal, purta pudra p fard ro?u de obraz.
Dar ceea ce-i atrasese atenpa in mod deosebit p o
facuse s3 se intoarca din nou sa se uite la el, era acel mic
evantai alb cu care-p racorea fa^a.
Anna il privi neincrezatoare p se gandi ca ar fi trebuit
sa arate efeminat. $i totup, nu era a$a. Ba mai mult,
avea ceva aproape sufocant de masculin. Poate ca era
ceva din privirea lui.7 Ochii lui o pntuiau direct p con­
stant de sub pleoapele grele.
Abia atunci ip dadu seama ca se holbase la el p ca el o
observase facand asta. Dar daca era a$a, asta insemna ca
facusepel acelap lucru. Fusese la fel de nepoliticos ca ea.
§i dintr-odata simp o atracpe fizica tulburatoare pentru
42 Mary Balogh

acel barbat. Dar aceea era o lume cu totul noua pen-

tru ea. O lume care i se pSrea aproape ireala. §i tocmai
pentru ca se simfea tanara, frumoasa §i libera, ip ignora
acel prim impuls de a-p muta privirea, confuza. Ba mai
mult, in loc sa-p fereasca privirea, Anna continua sa se
uite la el, sa-i zambeasca p sa recunoasca faptul ca se sur-
prinsesera reciproc, masurandu-se din priviri.
Ba chiar mersese mult mai departe de atat. Un in­
stinct ciudat - unul de mult reprimat ?i nebanuit de
feminin - o facu sa-p acopere partial fa{a cu evantaiul,
lasandu-p doar ochii la vedere p sa rada de el. Dar el nu
ii zambi tnapoi. In schimb, ridica din sprancene, facu o
plecaciune u§oara din cap p ramase cu privirea apntita
asupra ei, pans cand o aka femeie - care era la fel de
superba ca el - ii atrase atenpe, a$ezandu-p o mana pe
maneca sa.
Anna avea cate un partener pentru fiecare set de dan-
suri, a$a ca profita la maximum de seara aceea magica.
Traia fiecare clipa din plin p se bucura cu buna §tiinpa
de fiecare moment. $i to tup era tot timpul conpien-
ta de domnul acela inve$mantat in stacojiu §i auriu,
care conversa p se purta cu o elegant p o grape care
fusesera evidente inca de la inceput. Se intreba apoi
daca poate avea de gand sa se prezinte mai tarziu.
Sau daca poate o va invita la dans.
Spera s-o invite. Ochii ei il c3utau cu neobrSzare, in
timp ce dansa cu alp parteneri. $i ii zambea fara nici o
rupne, ori de cate ori li se intalneau privirile. Flirta cu
el de la distant, cu mare indrazneala.
Anna se gandi atunci ca era minunat sa flirteze. Dar
nici mScar acel gand care ii aparu in minte nu o facu sa
se simta rupnata. Momentul ei de tinere{e p libertate va
fi fost desavarpt, daca ar fi invitato la dans.
Luke o privise pe sora lui dansand p comportan-
du-se absolut adecvat fa{3 de partenerii ei de dans -
dar p fapa de alp tineri, pe care in mod evident ii cuno$-
tea p care veneau sa discute cu ea intre seturi. Il vazuse
p pe Ashley dansand o data p apoi disparand. Probabil
 Inima de piatrd 43

in camera unde se jucau jocuri de noroc. $i desigur

c3 $i el insu$i dans3, discuta $i nu o slabi nici o clips din
priviri pe Lady Sterne.
La un moment dat, Luke renunpl la dans, ca s3 se
indrepte spre camera de jocuri de noroc. Odata ajuns
acolo, observa ca, de?i nu se juca pe mize mari, fratele
sau c5?tiga. Dar §i bea destul de mult. Iar aceea nu era
o combinape prea fericita. Descoperise $i el asta inca
de timpuriu. Nu ar fi ca$tigat niciodata averea pe care
o avea, dac3 nu ar fi avut mintea limpede atunci cand
juca - pentru ca aburii alcoolului tindeau s3 intunece
mintea oricui. Se hotari atunci ca in urmatoarele careva
saptamani trebuia s3 fie cu ochii pe Ashley. Dar apoi
cineva ii distrase atenpa de la fratele s3u. Doi domni
tocmai se angajau intro conversape cu el.
$i tot in incaperea dedicata jocurilor il gasi $i pe lor-
dul Quinn. Acesta se alatura grupului de barbap timp
de cateva minute, apoi il lua de bra^ pe Luke $i il condu-
se non$alant spre sala de bal.
-Te distrezi, bsiete? il intreba Theo. Pe legea mea, ai
intors multe capete in noaptea asta. Cred ca evantaiul e
de vin3... din nou, adauga apoi §i chicoti.
- Ma gandeam ca poate te-a$ putea convinge s3 m3
prezinp finei lui Lady Sterne, Theo, zise Luke, intrand
oarecum in ofensiva. E sora mai mare, nu? Cea care
poartS rochia verde?
Pe chipul unchiului se instala o expresie inabu$ita de
victorie, care era aproape amuzanta.
-D a, baiete, zise el. $i toate temerile mele au fost
pentru nimic. Fata nu a stat pe margine nici m3car un
dans. Sa in^eleg atunci c3 ai observat-o $i tu?
-D oar pentru ca mi-ai vorbit tu despre ea, minp
Luke. Daca imi perm ip, a$ vrea sS dansez §i eu o data cu
ea... ca o curtoazie pentru Lady Sterne.
In clipa aceea, orchestra se oprise din cantat $i dansul
era intrre seturi. Luke il urma prin sala pe lordul Quinn,
spre locul unde se afla Lady Sterne, impreuna cu inso-
ptoarele sale. Cand il vSzu apropiindu-se, fata cea mai
mare se opri din a-§i face vant cu evantaiul. Dar apoi
 44 Mary Balogh

incepu din nou, intr-un ritm aproape alert. Cobori o

clipa privirea, dar apoi o ridica din nou, cu indr 3 zneala.
Pe mSsuTS c6 se apropie de ele, observa c3 doamna avea
nijte ochi mari p verzi, a c3ror culoare era accentuatS p
mai mult de nuan^a deschisa a rochiei.
-Marjorie, draga mea, n-o s3-p vina sa crezi, zise lor-
dul Quinn tare p cu entuziasm. lata cu cine am dat nas
in nas in camera de jocuri. $i tocmai ce ip spuneam cu
o jumatate de ora in urma c3 sunt $anse mari ca in toata
aglomerapa asta s3 nu am timp sa schimb nici m 3 car un
cuvant cu propriul meu nepot.
- Harndon, zise Lady Sterne, zambind grapos. Ma
bucur sa te revad. Indraznesc sa spun ca a fost o in-
tamplare fericita ca Theodore a trecut pe langa camera
de jocuri.
„A, intr-adevdr! Fara indoiala este p ea parte din con-
spirape", gandi atunci Luke.
- Doamna, zise el p facu o plecadune eleganta.
- Permite-mi, te rog, s3 p o prezint pe fina mea, zise
Lady Sterne. Lady Anna Marlowe, fiica dragei mele pri-
etene, raposata contesa de Royce. $i Lady Agnes, sora
ei mai mica. Anna, dansul este Excelen^a Sa, ducele de
Harndon.
Cele doua domnijoare facura atunci reverence, iar
Luke facu p el o plecadune eleganta. Le saluta pe aman-
doua cu plecaciunea sa, ins3 toata atenpa lui era con-
centrata spre fata mai mare.
- Incantat de cuno^tinfa, $opti el.
O doamna pariziana s-ar fi considerat pe jumatate
dezbracata, s3 apara in public fara un strat semnificativ
de machiaj p fara alunife false, amplasate artistic. Dar
Lady Anna Marlowe nu purta nimic din toate acestea.
Luke observa ca tenul ei era curat, delicat p sanatos.
Buzele ei luasera forma unui zambet p ochii ii strata-
ceau. Odata ce se apropiase de ea, nu mima nici un fel
de indiferenpi. Poate ca ii placea s3 flirteze, dar sigur nu
era o femeie cocheta.
 Irtima de piatra 45

- Excelen^a Sa s-a intors recent in Anglia, dupa ce a

petrecut mai multi ani la Paris, le explica Lady Sterne
celor doua domni$oare.
- Lady Anna a sosit de curand de la farS, dupS o pe-
rioada lunga in care a purtat doliu pentru parin^ii ei, ii
explica lordul Quinn, aproape in acela$i timp.
Dar in clipa aceea, Lady Anna ii zambea, de parca
nu ar fi jelit nici macar o secunda in via{a sa. De parca nu
ar fi cunoscut vreodata nici macar un singur gand plin
de tristefe.
- Condoleanpde mele, zise el, adresandu-se celor
doua surori.
- Probabil a fost absolut fascinant, spuse Lady Anna
in acela?i timp cu el. Avea o voce senina $i la fel de ne-
rabdatoare ca expresia intiparita pe chipul ei.
Ii zambi, iar el inclina u$or capul.
In ultimii ani avusese de-a face aproape in exclusive
tate cu oameni care dadeau dovada de sofisticare. A§a
ca se sim^ea u$or amept de aprecierea fap$a a femeii
$i de bucuria ei evidenta pentru mediul in care se afla.
Dar era totodatS §i u$or uimit. Deja se formau cuplurile
pentru urmatorul dans, care era unul campenesc.
-Doamna, zise el, inclinand din nou u$or capul, dar
de data aceea adresandu-i-se direct lui Lady Anna. Pot
doar sa sper ca nu ai fagaduit altui domn acest dans §i c3
a? putea avea onoarea de a te escorta pe ring?
- Da, mulpjmesc. Raspunsul ei veni aproape inainte
ca el sa-$i termine intrebarea $i intinse imediat mana
pentru a o a$eza intr-a lui. Da, multumesc, Excelenpi.
Zambetul pe care il arunca Lady Anna parea sa as-
cunda in spatele lui intreaga stralucire a soarelui. Apoi
Luke il auzi pe unchiul sau zicand:
-C e noroc! Este chiar dansul de dinainte de cina!
O, da, desigur. In fond, unchiul sau era un uneltitor
desavar$it. Luke o conduse atunci pe partenera sa pana
la $irul de doamne, apoi i$i lua §i el pozipa in linia dom-
nilor. Tocmai incepea muzica.
Era extrem de grapoasa. Iar Luke era obi$nuit sa
danseze cu doamne grapoase. La urma urmei, dansul
era o indeletnicire foarte la moda. Cu toate acestea,
46 Mary Balogh

Lady Anna Marlowe era mai mult decat grapoasa. Era

ca p cand ar fi absorbit notele muzicale in interiorul ei
p apoi, in timp ce dansa, ar fi devenit ea insap o melo­
dic p un ritm. Cu ea, dansul era mai mult decat o inde-
letnicire la moda. Devenea o placere in sine p o forma
de exprimare. Ramase zambind si cu privirea apntitS
asupra lui pe tot parcursul melodiei - cu exceppa mo-
mentelor scurte in care figurile de dans o conduceau
spre alp parteneri.
Inainte de incheierea dansului, Luke se intreba cum
de pia asta. Cum altfel ar fi putut sa pie? Fara indoiala
p privirea lui fusese mereu apntita asupra ei. Lady Anna
avea o frumuse^e p o sinceritate pe care le considera
destul de reconfortante. Dar p destul de diferite. Nu
pi a cu exactitate cap ani avea, dar putea banui ca era
majora. Doliul p doua pierderi grele o pnusera captiva
in provincie. Trebuia sa fi fost foarte dificil pentru ea -
mai cu seama daca era vorba despre doua rude apro-
piate. Dar, in afara de asta, aprecia ca era o temeie cu
foarte pupna experienfa de viapl. §i implicit, fara prea
mare profunzime de caracter. Nu arSta ca o persoana
care suferise prea mult la viapi ei.
Cu toate acestea, inocenta p simplitatea pSreau lu-
cruri minunate, atunci cand erau combinate cu zambete
p exuberanpL Nu ii mai pSrea deloc rau ca unchiul s3u
il manipulase so invite la dans, cbiar inainte de cina.
Era nerabdator sa aiba ocazia sa stea de vorba cu ea. $i
spera in sinea lui ca era priceputa in arta conversapei.
Spera ca nu avea doar sa ropasca p sa chicoteasca - a$a
cum se intampla de cele mai multe ori in cazul fetelor
fara experieipa sociala p de via^a.
Anna pia ca tp va aminti de noaptea aceea pentru tot
restul viepi. Era ca o nestemata neapeptata p nepretuita
aparuta pe drumul intunecat al viepi ei, a§a ca se aga^a
de ea cu lacomie. Mai cu seama pentru ca pia ca era
foarte posibil ca aceea sa fie singura astfel de seara de
care va avea parte vreodata. A doua zi, via^a ei avea sa
revina la normal. $i nu se apepta sa mai traiasca ceva
asemanator, chiar daca va mai petrece aproape doua
 Inima de piatra 47

luni In ora$. Pentru cfl nu mai puteau exista alte seri

precum aceea.
Aparent, ducele de Harndon traise mulp ani la Paris.
Asta explica multe. Se spunea ca parizienii erau cu mult
inaintea englezilor In materie de moda p frivolitate. $i
doamna care il abordase p dansase cu el la scurt timp
dupa sosirea lui acolo era tot de la Paris - dupa cum
aflase Anna pe parcursul serii. Era marchiza d’Etienne.
Femeia avea pfirul mai scurt p mai ondulat decat al ori-
c3rei alte doamne din sala de bal p in plus era machiata
destul de ciudat. Avea chipul dat cu foarte multa pudra
alba, iar fardul de obraz pe care-1 purta era de culoare
ro$u aprins p aplicat in cercuri mari - fara a fi deloc es-
tompat. Iar buzele ei erau pictate intro nuanpi de ro§u
corespunzatoare. §i cu toate ca i se spusese ca aceea era
moda ffanpizeascS, Annei ii venea foarte greu sa nu se
holbeze amuzata la femeie.
Traise la Paris p era duce. $i avusese dreptate in
legStura cu ochii lui. Avea un fel de grape molatica p
totul la el era elegant. Totul cu exceppa ochilor, care
erau de culoare cenupu-inchis p pareau foarte ageri,
in ciuda faptului ca ii ascundea adesea sub pleoape
grele. Banuia c9 privirea lui observa tot ce se intampja
in jur. $i mai avusese dreptate p in alta privin{3. In
ciuda aspectului sau exterior, avea un aer nedefinit,
dar inconfundabil de masculin, care nu se tragea doar
de la ochii lui cenupi.
O lasa pe Anna cu respirapa intretaiatS. Ea crezuse
intotdeauna ca barbatul visurilor ei trebuia s9 fie inalt.
Iar ducele era doar cu capva centimetri mai inalt decat
ea. $i totu?i se pomeni imaginandu-p ca s-ar fi simpt
mult mai confortabil in brafele lui, decat in brafele
unui alt b9rbat mai inalt... $i c& i-ar fi placut mult mai
mult sa se cuibareasca pe mu^chii gatului sSu.
Fu IngrozitS de indata ce infelese faga$ul spre care
se indreptau gandurile ei. Nu era obi$nuita cu astfel de
reverii lascive. In plus, totul era inutil p probabil la sfar-
ptul noppi nu i-ar fi adus nimic altceva decat §i mai
multa durere. Iar atunci i?i dadu din nou seama ca se
sim^ea foarte singura p c5 va rSmane la fel de singura
48 Mary Balogh

pentru tot restufviepi ei. Se cutremura, cand se gandi c3

ar fi trebuit s3 fie recunoscStoare pentru acea singurafa­
te. Pentru ca daca el se intorcea in Anglia, atunci nu ar
mai fi avut nici m3car asta. Dar nu voia s3 se gandeasca
la el. Nu atunci. Nu In noaptea ei magica.
Apoi veni randul lor - al ei f i al ducelui de Harndon -
sa se invarta fi sa danseze pe intreaga Iungime a spapu-
lui gol dintre cele doua firuri. Se gandi ca ifi va aminti
pe vecie de clipa aceea. De mainile lui calde care le p-
neau strans pe ale ei. Avea intr-adevar maini putemice
fi frumoase. Iar cand ridica ufor capul fi ii zambi, gura
lui se afla la doar capva centimetri distant de a ei. Afa
ca privirea ei cobori o cLipita spre buzele lui.
Cugeta apoi ca ducele era un om care-f i petrecuse
anii maturitapi in inalta societate. La Paris. Era un om
sofisticat f i fermecator - simpse asta, chiar daca pana in
clipa aceea abia daca schimbasera cateva cuvinte. Dar
era fi un om cu un caracter frivol. Cineva cu care putea
flirta fara nici o teama. Cineva in compania caruia se
putea relaxa fi cu care putea discuta o jumatate de ora,
pe timpul cinei. Era un barbat care nu reprezenta nici
un pericol pentru ea.
Ducele era foarte diferit de... de el. Se gandi o clipa
la celalalt barbat. La trupul lui inalt fi subpre, la chi-
pul lui ingust f i chipe$. La vocea lui blanda $i placuta.
Ii placuse de el, de cand il cunoscuse prim a data. De
fapt, toata lumea il placuse $i probabil il placea in conti-
nuare. Iar ea il considerase salvatorul ei. Se a$teptase ca
el sa o ceara in casatorie $i fusese gata sa accepte. Nu
din iubire. Ci din respect fi simpatie fi ceva ce crezuse
atunci ca se putea transforma intr-un devotament sincer
fi real. Insa el nu fusese interesat de casatorie - fi nici
de seducpe, de altfel. Iar acest ultim lucru o nedumeri-
se fi o tulburase probabil mai mult decat orice altceva.
Daca nu voia sa se insoare cu ea fi nu voia nici sa o
aiba trupefte in afara sfintei taine a casatoriei, atunci
de ce...
Dar nu! Gata! Timp de doi ani, barbatul acela ii
controlase via^a fi ii bantuise sufletul, zguduind-o pana
in miezul fiintei sale - chiar daca un an din doi fusese
 Inima de piatra 49

absent de Idnga ea. Dar nu §i in seara aceea. Nu, aceea

era noaptea ei magica §i nu voia sa permita nici macar
unui singur alt gand sa-i perturbe bucuria.
Anna asculta plina de regret cum muzica se apropia
de final. insS incd mai urma cina - probabil cea mai fru-
moasa parte a unei seri deja perfecte. Cum ar fi putut
perfecpunea sa fie mai perfecta de atat? Zambi cand ii
veni in gand acea intrebare.
-Doamna, zise ducele de Harndon $i ii intinse braful
lui. Imi acorzi onoarea de a lua cina cu mine?
Anna i§i a$ezd brapil pe satinul sclipitor al manecii
lui $i-i simp caldura trupului.
- Mulfumesc, Excelen^a Voastra, zise ea.
„Fat'Frumos“, gandi ea §i apoi zambi vesela, amu-
zandu-se de propriile fantezii. Se intreba atunci daca
$i Prinpil din povestea Cenu^iresei purtase tot stacojiu $i
auriu. Dar apoi i$i dori sa nu-$i fi amintit deloc de po-
vestea aceea. Pentru ca la miezul noppi, toate podoabele
Cenu$aresei se transformasera la loc in zdrenlje, prin^ul
cel frumos fusese lasat in urma, iar ea se pomenise cala-
rind un dovleac. Era inutil sS-$i reaminteasca faptul ca
Fat-Frumos ramasese cu un pantof de sticla, pe care-1
folosise apoi pentru a-$i regasi aleasa inimii.
Cenu§areasa traise intr-un basm. Lady Anna Marlowe
traia in lumea reala.

cap ito lu l 4
-Pe cuvantul meu ca se leaga lucrurile, zise Lady
Sterne §i a$ezd mana pe brapil lordului Quinn. Uite-te
la ei, Theo.
Lordul Quinn tocmai ii privea $i el. Nepotul sau §i
fina lui Lady Sterne stateau la o masa, care se afla la
mica distant de a lor ?i erau concentrap in intregime
unul asupra celuilalt, in ciuda faptului ca erau inconju-
rap de invitap. Era ceva ce observase $i mai devreme.
Nepotul lui avea capacitatea de a-i oferi in orice mo­
ment unei doamne toata atenpa sa - aproape de par­
ed ar fi uitat cu totul de existenpi dricarei alte femei.
50 Mary Balogh

$i probabil tocmai acela era lucrul care-1 transforma-

se pe Luke in cel mai ravnit barbat din Paris - a tat ca
sop cat fi ca amant. De obicei insa, atenpa lui era con-
centrata spre vreo frumusep de rang inalt fi de mora-
vuri Ufoare... o frumusep pe care se putea aftepta pe
buna dreptate sa o ademeneascS in patul lui fi s3 o fi
finS acolo ceva timp.
Doar ca in ciuda comportamentul ei vesel - care
aproape ca ar fi putut fi descris ca fiind cochet - lordul
Quinn nu credea ca nepotul sau ar fi putut-o considera
pe Lady Anna Marlowe o cucerire ufoara sau posibila.
Sau, cel pupn, nu ca amanta.
- Ip garantez, Map, zise atunci, vor avea un baiat in
mai pupn de zece luni.
Lady Sterne ofta mulpimita. Era mult prea obifnuita
cu modul de a vorbi al iubitului ei ca sa mai fie focata
de sinceritatea cuvintelor lui.
-Doamne, Theo! Sper sa ai dreptate! exclama ea.
Anna a dus o viap foaTte grea. Iar faptul ca aproape ca a
depart varsta de casatorie, in ciuda frumusepi fi a ran-
gului ei, sta ca o marturie a acestui lucru. Lucy nu mi-a
ingaduit deloc sa o vizitez cat timp a fost bolnava, f i eu
nu am vrut niciodata sa ii forpz mana, dar trebuie sa-p
marturisesc ca mi-am dorit de multe ori sa o fi facut.
Si mi-am dorit asta cu atat mai mult, cand am aflat fi
despre celelalte necazuri. Cu siguranpa Royce a pierdut
top banii fi aproape ca. a adus familia in sapa de lemn.
Din cauza jocurilor de noroc, din cate se spune.
-D a, zise lordul Quinn. Sa auzit despre asta pSna
fi aici, chiar daca nu 1-am cunoscut niciodata personal.
Nu avem dreptul sa-i judecam pe alpi, dar mi se pare o
crima ca un om sa se delecteze cu un stil de viap nechib-
zuit, cat timp inca mai are copii care nu fi-au aranjat
vieple. A lasat in urma un baiat fi trei fete, nu?
- Patru. Mai este fata cea mai mica, care inca mai lo-
cuiefte acasa fi Charlotte, care s-a cisatorit recent cu un
pastor... la aproape un an dupa moartea lui Royce. Dar
cred c3 asta a fost o casatorie buna.
 Inirna de piatrd 51

- Da, a fost o treaba destul de urata, spuse lordul

Quinn. La cSderea de pe acoperi§, ma refer. Ingrozitor
lucru.
- Exista o mica terasa acolo, zise Lady Sterne. Imi
amintesc de ea de-acum mulp ani. Casa se afla pe varful
unui deal §i de pe terasa de pe acoperi§, e o priveli$te
superba a imprejurimilor. Doar ca, din cate Imi amin-
tesc eu, balustrada ajungea pana undeva la nivelul taliei.
$i eu, personal, n-am vrut niciodata sa ma apropii prea
tare. Dar se pare ca Royce a facut-o. Theo, ar fi caloin­
itios sa spun asta, $i draga de Anna n-ar recunoafte a$a
ceva nici daca a§ intreba-o direct, dar eu bSnuiesc ca
bause mai mult decat putea duce.
- Da, e foarte probabil, zise lordul Quinn.
- O iubea la nebunie pe Lucy, spuse Lady Sterne. B&-
nuiala mea este ca a innebunit de durere in clipa in care
ea s-a imbolnavit de tuberculoza $i apoi a murit.
- Da, Marj, zise el. Probabil e ingrozitor de greu sa
pierzi o persoana pe care ai iubit-o aproape toata viapu
I$i a^eza pentru o clipa mana pe masa, peste a ei, $i o
mangaie u§or. Dar nu o lasa acolo. Erau mereu foarte
discrep in public.
- Cred ca, fiind cu patru ani mai mare, Anna a fost
nevoita sa indure singura toate poverile. $i au dara-
mato toate necazurile astea, Theo. Nu ma refer doar
la durerea de a-$i pierde ambii parinp intr-un timp atat
de scurt, ci la mult mai mult de atat. Mi-a$ fi dorit sa
fi ?tiut mai devreme ^i sa fi mers la Elm Court ca sa o
pot ajuta.
- Dar o ajup acum, Marj. Ai aduso in ora$, ai in-
ve$mantat-o in cele mai la moda haine $i ai prezentato
celor mai ravnip burlaci din toata Anglia. Acum daca
1-am mai putea struni $i pe baiat...
- Uite-te pupn la el, zise Lady Sterne, razand. Uite-te
la evantaiul acela al lui, Theo. Este absolut scandalos.
Este o pretenpozitate, nu crezi?
- O, ba da, zise lordul Quinn. Totul este o pretenpo-
zitate la Luke. $i ceea ce conteaza cu adevarat, Marj, este
ceea ce se ascunde sub acest artificiu. insa cine poate $ti
cu Luke? Dar pe cuvantul meu de onoare cd mi se pare
 52 Mary Balogh

ca e destul de fermecat de ea. Lady Anna este o fata

minunatS.
- Da, aproba Lady Sterne p oft a. M-a? bucura din tot
sufletul sa o vad pnand in bra{e un copil al ei, Theo! $i
sa o $tiu aranjata p fericita pe viapi.
El o mai mangaie o data pe mana.
Anna se sirn^ea imbujorata p infierbantata dupa
dans p probabil ca se vedea asta. Ducele de Harndon
umplu doua farfurii p se a?eza langa ea, la una dintre
mesele lungi amenajate pentru oaspep. Dupa care ip
scoase evantaiul p ii rScori u$or chipul. Ea incepu sa
rada pupn de el.
-Top domnii din Paris folosesc evantaie, Excelen^a
Voastra?
- In nici un caz. Ochii lui ratadra imediat pe chipul
ei. Eu nu urmez moda, doamna. Eu o stabilesc.
- A?adar o sa vad din ce in ce mai mulp domni cu
evantaie prin Anglia, in saptamanile care urmeaza?
intreba ea.
- Nu ma indoiesc de asta, ii raspunse el.
- Trebuie sa fie minunat sa locuie$ti la Paris, rosti ea
melancolica. Nu-i a$a?
- Daca ip place o via$ de frivolitate stralucitoare,
atunci nu exista nici un loc pe lume mai frumos ca Pa-
risul. A$adar? Ip place?
Anna rase u$or.
- Habar nu am, Excelen{a Voastra. Eu am trait toata
viapi la pira p abia recent am ajuns in ora§. Dupa cum
s-ar spune, sunt o pirSncupi.
A$ezase cotul pe masa, ignorand complet mancarea
din farfuria sa p ip odihni barbia in palma, zambind.
Incerca in mod intenponat sa obpna un compliment p
nu avea nici o indoiala ca va reup. Nu mai facuse nici-
odata nimic atat de indraznef p nerupnat. $i i se parea
absolut minunat.
- Daca e adevarat ce spui, doamna, zise atunci Luke,
atunci se pare ca mi-am petrecut via{a in locul nepotri-
vit. Poate ca ar fi trebuit sa locuiesc p eu la pirS.
 Inima de piatra 53

- Ah, dar atunci sigur ar fi fost o regiune provincials

cu totul diferita, Excelen^a VoastrS, zise ea. Asta este
problema cu provincia. Este prea mare.
- Da. Se opri o clips din a-i face vant cu evantaiul.
Dar se pare cS pans la urmS am f&cut ce trebuia cand
am ajuns in Anglia, doamnS. A fost un mare noroc
cS am venit In ora§, in loc sS merg undeva la {arS.
Anna i?i primise complimentul ?i sim^ea furnicSturi
de bucurie prin tot corpul, care se intindeau pans in
varful degetelor de la picioaTe. El Inchise apoi evantaiul,
?i se apucarS sS mSnance. Dar in ciuda faptului cS ?tia
cS na?a ei se afla la o masS nu foarte departe de acolo,
impreunS cu lordul Quinn ?i cS Agnes cina ?i ea impre-
unS cu unul dintre partenerii de dans pe care i-i alesese
Lady Sterne, Anna nu eTa intru totul constiencS de ce
se intampla in jur. Ducele de Harndon vorbea numai ?i
numai cu ea, ii povestea despre Paris ?i o amuza cu de-
talii ale modei pariziene $i anecdote ale barfelor locale.
$i i se pSrea cS avea toatS atenpa lui - la fel cum $i toatS
aten pa ei era concentratS asupra lui. Exista ceva extrem
de interesant in comportamentul lui. Nu-$i putea da
seama cu exactitate despre era vorba, dar era ceva ce o
fScea sS se simtS specials ?i aproape prefuitS.
Se angrenase intr-un joc extrem de palpitant. Era ceva
absolut neobi?nuit pentru ea ?i intrecea cu mult expe-
rienfa ei. Ceva de care nu s-ar fi crezut in stare cu cateva
ore mai devreme. Era un joc menit sS dureze doar o
searS - sau cel pupn pans cand cina avea sS se incheie,
iar ceilalp oaspep din jurul lor se indreptau inapoi spre
sala de bal.
-O sS m3 interesez dac3 o voi gdsi acasS pe Lady
Sterne maine dup3-amiaz3, iar dacS da, o s3 imi acord
onoarea de a o vizita, zise ducele de Harndon. DacS
avem parte de vreme bun3, doamn3, poate p-ar plScea
s3 te plimbi cu mine prin parcul St. James. Dup3 cum
?tii deja probabil, este locul din ora? pe unde se plimbs
toatS lumea bunS.
Nu, nu ?tia. Dar era o invitape pe care nu putea -
$i nu trebuia - s3 o accepte. Nu trebuia sS incerce s3
prelungeascd fantezia dincolo de acea singura noapte.
54 Mary Balogh

Farfl indoiala, pentru el nu insemna nimic sa danseze

cu ea in seara aceea, iar apoi sa iasa la o plimbare in ziua
urmatoare - in fond, aceste lucruri nu erau vreo decla-
rape a ata$amentului. Dar era foarte posibil ca lucrurile
acestea sa insemne ceva mai mult pentru ea. Deja se
indragostise de el in felul acela in care se indragosteau
toate fetele de print cand citeau povestea Cenu$aresei -
intr-un mod cald $i deta$at, care le-ar fi smuls suspine
de nostalgie, dar nu $i vreun soi de suferinta adevarata.
Dar daca ar fi ie§it la plimbare cu el...
Nu. Nu voia sa se indragosteasca. De fapt, o ingrozea
acel simplu gand. In ultimii capva ani, viapi ei fusese $i
a$a destul de dificila $i de trista. Dar ar fi devenit de-a
dreptul insuportabila daca ar fi fost intr-atat de nesa-
buita, tncat sa se indragosteasca. Instinctele §i judecata
sdnatoasa ii spuneau foarte clar lucrul acesta. Nu tre-
buia sa fie tentata sa continue flirtul mai departe de
noaptea aceea.
Auzi apoi o voce $i i?i dadu seama ca ea insa$i era cea
care spunea:
-Atunci va rrebui sa ma rog cu ardoare in noaptea
aceasta, ca vremea sa fie favorabila maine dupa-amiazS,
Excelen^a Voastra.
El impinse u$or scaunul, se ridica in picioare $i ii
intinse mana, ca sa o ajute. Dupa ce se ridica, facu
o plecaciune deasupra mainii ei $i-$i lipi u§or buzele
de degetele ei. Anna abia se putu stSpani sa nu-$i traga
mana, de parca s-ar fi a$teptat ca atingerea gurii lui sa-i
arda pielea.
Cinci minute mai tarziu se afla din nou in sala de
bal, dansand un cadril cu altcineva. $i inca mai zambea.
$i inca mai sim^ea acel val de bucurie, care pusese sta-
panire pe ea §i o facuse sa pluteasca toata noaptea in al
nouSlea cer. Oricat de mult ar fi incercat sa se mustre
pentru raspunsul pe care i-1 oferise ducelui la cina $i ori
de cate ori $i-ar fi spus ca va regreta, tot nu simfea nici
o remu§care. Cu doar doua zile in urma i$i promisese
sie$i c3 se va bucura din plin de acele cateva luni. Dar
chiar §i a$a, nu se a?teptase niciodata ca acea „bucu'
rie“ sa fie atat de vie sau atotcuprinzatoare. Dar atunci
 Inima de piatra 55

de ce se incapapina sa se limiteze la o singura seara? De

ce nu p-ar fi putut oferi o perioada mai lunga de timp .7
Inca o zi, spre exemplu. Sau poate chiar doua luni, de ce
nu .7 Ar fi fost minunat sa poata sa traiasca din plin, timp
de doua luni fntregi.
Oare ce s-ar fi putut intampla daca isi permitea sa se
bucure pupn de viapi, atunci cand avea ocazia? Oare via-
ta ei ar fi putut fi mai ingrozitoare decat era deja, dupa
ce se va intoarce acasa? „Da!“ li $opti un mic demon,
ascuns undeva in cotloanele minpi ei. $i intr-adevar,
viapi ar fi fost insuportabila odata ce va fi aflat ca putea
trai 51 altfel. $i totup... daca ip refuza asta, era posibil sa
regrete pentru totdeauna ca nu profitase de nestemata
care rasarise in calea ei in seara aceea.
In plus, era foarte probabil ca intreg viitorul ei sa fie
sumbru. Dar, pe de alts parte, ar trebui sa fie recunosca-
toare s8 fie numai atat. Pentru ca ar fi putut fi cu mult
mai rau, daca se intorcea el din America. Dar nu avea
cum sa se mai intoarca. Cu toate acestea, gandul ca s-ar
fi putut intoarce o facea sa se cutremure de panica - p
in fond ii promisese ca va veni inapoi. Nu ar fi putut
indura asta. Mai degraba ar fi preferat s5 moara.
Ducele de Harndon nu dansa. Statea in apropierea
upi p purta o conversape cu doi domni p cu marchiza
d’Etienne. Dar o privea. Anna ii zambi stralucitor in cli-
pa in care ii intalni privirea. Dupa aceea isi intoarse din
nou toata atenpa spre partenerul ei ?i cadrilul in curs.
Luke se trezi devreme a doua zi diminea^a - a§a cum
facea mereu, indiferent de ora la care se culca. Apuca sS
iasa la o plimbare calare lunga $i energica §i s5 ia micul
dejun, inainte sa primeasca o vizita nea^teptat. $i nepo-
trivit de matinala.
Dar, pe de alta parte, vizitatorul sau nu avea in el
nimic formal - dupa cum i§i dadu seama de indata ce
il vazu, dupa o pauza de zece ani. Omul era pupn mai
rumen in obraji §i mai corpolent decat $i-l amintea,
a§a ca Ip ar3ta din plin varsta de douazeci ?i noua de
ani. Dar in afara de asta, nu se schimbase deloc. Pur­
ta o peruca cu bucle lejere, care era pudrata neglijent,
56 Mary Balogh

o red ingots cu o croialS destul de uratS, o vests demo

dat de lungs $i ciorapi suflecap peste pantalonii pans la
genunchi - in locul unor pantaloni care sS se fncheie
elegant deasupra ciorapilor. Era evident cS era un ora
care locuia la pirS §i cSruia nu-i pSsa absolut deloc de
moda de la ora$.
-Will! exclamS Luke, in clipa in care William Webb,
baronul de Severidge intrS in camera de diminea^S, in
urma majordomului care-i anun^a sosirea. Dragul meu
prieten!
Lordul Severidge se opri brusc $i rSmase cu gura cSs-
cats, intr-un mod deloc elegant.
- Luke? intrebs el. Doamne, omule, tu e$ti? Dar pro
babil fu convins de identitatea fostului sSu prieten, pen-
tru cS ii stranse mana tare $i o scuturS energic in sus $i-n
jos de cateva ori. Ce naiba p-a fScut Parisul?
-E i bine, se pare cS asta! zise Luke, privind in jos la
halatul de mStase cu care se imbrScase dupS ce se intor-
sese de la cSlSrie.
-La naiba! exclamS William. BSgS mana in buzuna-
rul interior al redingotei. Am auzit noi cS te-ai intors
in Anglia! De data asta sunt doar un mesager. Vezi tu,
Luke... am avut ceva afaceri, care m-au obligat sS vin la
ora? pentru cateva zile. Sunt nevoit sS vin aici cam de
douS ori pe an. $i asta inseamnS cam de douS ori prea
mult pentru gustul meu. Ji-am adus o scrisoare de la
Henrietta.
-Ah! fScu Luke, ignorand senzapa cS tocmai primise
o loviturS in stomac. LuS scrisoarea din mana prietenu-
lui lui ?i o strecurS in buzunarul halatului. Foarte fro
mos din partea ta, Will. Ce mai face? $i m ce mai faci?
Nu-mi spune! E?ti cSsStorit ?i ai deja ?ase copii energici
de crescut?
Chipul deja rumen al lui William se inro$i $i mai
tare.
-N u sunt cSsStorit, zise el, $i nici nu-mi caut nevastS.
Londra este singurul loc unde a? putea face asta cum
se cuvine, $i pur $i simplu nu pot indura gandul de a
petrece timp aici §i de-a mS perinda pe la baluri, im po
popanat ca o paia^S. Oh, scuze, Luke.
 Inima de piatrd 57

Luke ii facu semn sa ia loc pe scaun ?i suna sa li se

aduca o gustare, tn timp ce lordul Severidge se a?ez3.
- A?adar... p se pare ca arat ca o paiapi impopopana-
ta, Will? Intreba el. Vai mie! exclama. $i nici macar nu
sunt imbracat tn cele mai bune haine ale mele.
William parea sa se simta destul de incomod.
- Henrietta e bine, zise el dintrrodata, raspunzand in-
trebarii de mai devreme.
Luke se a?eza picior peste picior. Inca de cand era co-
pil i se paruse incredibil cS William ?i Henrietta puteau
fi frate ?i sora. Pe vremea aceea, Henrietta fusese mini-
ona ?i foarte slabupi. Se pomeni atunci intrebandu-se
daca tnca mai arata a?a.
-Nu a fost niciodata fericita, continua William.
A pierdut copilul, dar fara indoiala ai aflat deja. Nu au
fost niciodata apropiap, iar el s-a schimbat mult dupa
aceea... a devenit mult mai morocanos. Se opri o clipa
?i tu?i. Dar nu vrei sa auzi asta, nu?
Mana lui Luke se strangea ?i se deschidea pe brapil
fotoliului.
- Astea sunt $tiri vechi, Will, raspunse. Foarte vechi.
Prietenul lui l$i §terse fruntea cu o batista mare §i
zise:
-A fost foarte nelini$tita de cand am aflat ca te-ai
intors tn Anglia. Se gande$te ca poate din cauza ei nu
te intorci acasa.
- Ah! zise Luke, meet. Nu, Will. Am o aversiune foar­
te mare pentru provincie. Cam la fel cum ai tu fa^a de
ora?. Locul meu este la Paris, sau cel pufln la Londra.
Nu, se in?al§.
Ramasera apoi tacup, cat timp un lacheu intra cu o
tav3 ?i le turna fiecaruia ceva de baut - lui Will ni?te vin
?i lui Luke apa.
-N u ?tiu ce p-a scris in scrisoare, zise William, dand
din cap in direepa buzunarului unde o pusese Luke.
De$i trebuie sa spun ca parea sa fie destul de lunga. S-o
ia naiba de treaba, Luke, dar ?tii $i tu cat bat campii
femeile, atunci cand au un toe in mana. Eu, unul, stau
cu tocul in aer, cand am ceva de scris ?i imi apare un gol
 58 Mary Balogh

imens In minte. Abia pot s& store doua propozipi intro

ora... p asta daca am noroc.
- O sS citesc scrisoarea mai tarziu, zise Luke.
-A insistat sa p-o aduc eu p p-o inmanez personal,
preciza William. $i a insistat sa ip spun p personal ca
Bowden este al tau, ca locul tau e acolo p c3 ar fi foarte
fericita sS te Intorci. $i c3 ar ranio foarte mult sa pie ca
te pne departe de ceea ce este al tau de drept.
- Dar nu face asta, spuse Luke. $i pop s3 io spui si
tu, Will.
- O doare sa pie ca te-ai intors In Anglia, dar ca nu ai
vrut sS te duci la Bowden. Ar fi venit aid cu mine, Luke,
dar nu a vrut sa te oblige sa o vezi din nou. Aparent, are
senzapa ca o invinuiepi pentru... Fir-ar sa fie de treaba,
dar lucrurile de genul acesta nu-s deloc pe gustul meu.
Jur pe viata mea c3 o sa fie ultima data cand fac pe me-
sagerul pentru cineva.
-W ill, lasa-ma sa ma schimb p apoi putem merge
impreuna la White, zise Luke. Epi membru acolo? Eu
am fost acceptat recent.
- Da, da, sunt. Prietenul siu era vizibil u$urat de fap-
tul ca schimbase subiectul. De obicei e un loc unde se
pot purta conversapi interesante.
- Despre pamant p vite p alte astfel de lucruri? in-
treba Luke. Ma cutremur numai gandindu-ma la asta.
AcoTda-mi o jumatate de ora, Will. O sa ma grabesc de
dragul tau.
- O jumatate de ora? intreba William, incruntandu-se.
Pai ce naiba ai de facut In afara de a-p lua o haina ?i
o palarie?
-Noua, paiafelor impopopnate, ne ia ceva mai mult
sa ne facem toaleta, zise Luke, apoi parasi incaperea.
In realitatea, nu avea nevoie chiar de o jumatate de
ora ca sa se pregateasca. Dar voia in schimb sa citeasca
scrisoarea de la Henrietta. Dupa zece ani de tacere, In
clipa aceea avea din nou in mana o particica din ea. $i
era foarte tentat sa o rupa in bucap p sa pastreze intre
ei acea d istan t rece, care se instalase in ultimii zece ani.
Dar pia ca trebuia neaparat sa o citeasca. $i pia p cS nu
putea apepta nici macar pana mai tarziu.
 Inimd de piatra 59

Henrietta trecuse direct la subiect $i ii scrisese ca

facuse o gre$eala. Scrisul ei i se parea surprinzator de fa­
miliar. ii spunea ca ar fi trebuit sa se marite cu el, chiar
$i dupa tot ce se intamplase. La urma urmei, ii fusese
promisa lui $i il iubise, iar el tot Ip mai dorise ca ea sa
se casatoreasca cu el. Facuse o alegere gre$ita - dar la
\Temea aceea crezuse ca era singura alegere posibila.
Se in$elase $i fusese foarte nefericita.
„Ca sa vezi!“, gandi Luke p se opri din citit. „Foar-
te bine!“ Dar nu o putea invinui pentru decizia care
schimbase cursul viepi a numerop oameni - inclusiv a
lui. Chiar daca nu fusese voia ei, purtase totup in pan-
tece copilul lui George. $i se cSsatorise cu el. Pe vremea
aceea era doar o copila - avea doar §aptesprezece ani.
Ins3 tot ceea ce ii scrisese era inutil in clipa aceea. Pen­
tru ca era viduva lui George. $i in momentul acela
era libera sa-$i caute fericirea p sa se marite cu oricine
dorea. Cu exceppa lui, desigur. Fiindca o femeie nu se
putea casatori cu fratele soptlui ei mort.
Dar ip dorea ca el sa se intoarca acasa. Ii scria ca era
nevoie de el acolo. Afacerile nu mersesera tocmai bine
dupa moartea lui George p nici ea, nici mama lui, nu
piau nimic despre administrarea unei mopi. Aparent,
Laurence Colby facea tot ce poftea p se bucura de pute-
rea pe care o avea ca administrator pe mopa unui pro-
prietar absent. Cat despre administrarea gospodSriei...
Se pare c3 Henrietta voia sa schimbe aproape tot mo-
bilierul ?i toate draperiile din casS. Pentru ca tot ce era
acolo i se p 8 rea invechit ?i mohorat. Doar ca soacra ei
voia sa pastreze tradipa $i se opunea vehement oricarei
schimbari. Cu toate ca ea - Henrietta - nu incerca sa
faca altceva decat sa puna in aplicare toate renovSrile pe
care le aprobase George inainte sa moara.
Scria ca Luke trebuia neaparat sa se intoarca acasa.
Ca acolo era locul lui. Ca el iubise mereu Bowden Ab­
bey. Il intreba daca uitase cumva asta. Daca uitase cum
crescusera acolo impreuna. $i daca nu i?i dorea sa reva-
da tot ce il a$tepta acolo.
Ii trimitea respectul $i dragostea ei.
 60 Mary Balogh

Luke impaturi intenponat scrisoarea dupa cutele ori-

ginale. $i-ar ft dorit ca Will s3 nu ft fost jos, a$teptan-
du-1. $i-ar ft dorit ?i sa ft lasat scrisoarea aceea pentru a
o citi mai tarziu.
Cu mufti ani in urma, ucisese ni$te sentimente pro-
funde din adancul sufletului lui. Inabu$ise iubirea pe
care o siirpea pentru ea, suferin^a cauzata de pierderea
ei ?i agonia pentru via^a pe care ea probabil o ducea.
Dar alungase toate acele sentimente din el. Se iubisera.
$i trebuiau sa se casatoreasca - a$a tineri cum erau -,
iar ea trebuia sa mearga cu el, atunci cand fti incepea
viapi bisericeasca. Iar apoi se intorsese George, dupa
ce facuse marele tur al Europei, o sedusese §i o lasase
grea. Henrietta jelise isteric in bra^ele lui, in timp ce-i
povestise toate cele intamplate. Iar cand Luke il con-
fruntase, George nu recunoscuse nimic. Nici nu negase,
nici nu confirmase povestea pe care i-o spusese Henri­
etta - insa se grabise sa ii ceara man a. $i cu toate ca
Luke tot ar ft mai ft luat-o de sope, Henrietta alesese
sa se marite cu barbatul care o sedusese, nu cu cel pe
care-1 iubise.
A?a c3 avusese loc duelul cu pistoale. George trasese
in aer, ostentativ §i apoi ramasese neclintit p -1 privise
pe Luke - care la vremea aceea nu mai pusese nicio-
data mana pe o arma - indreptand pistolul spre el, cu
o mana tremuranda. Iar Luke ftntise sa rateze cu doi
metri, dar sfarpse prin a-1 impusca in piept pe fratele
sau mai mare, aproape omorandu-l. $i atunci top crezu-
sera ca intenponase sa-1 ucida. La vremea aceea fusese
un pnta$ mult mai slab decat il considera toata Iumea.
II acuzasera §i il condamnasera pentru ca incercase sa-1
omoare pe George pentru titlu, pentru avere $i pentru
Henrietta. Nimeni din familia lui nu aflase vreodata po-
vestea adevSrata. Cu topi crezusera ca Henrietta il prefe-
rase pe George $i comisese o indiscrete cu el, ne§tiind
ca aceasta promisese sa se marite cu Luke. $i presupu-
sesera cu topi ca provocarea la duel venise din gelozie
§i furie. De fapt, el aruncase manuka numai pentru a
demonstra ceva. O facuse in numele onoarei.
 Inima de piatra 61

$i pentru ca se simpse sfa$iat de un sentiment de trS-

dare. George, fratele sau mai mare cu patru ani, fusese
mereu idolul lui. $i se intorsese din marele tUT al Eu-
ropei, parand $i mai grandios $i elegant. George fusese
mereu extrem de chipe§ - la fel cum era Ashley in clipa
aceea. Luke petrecuse atunci mult timp cu el, sorbind
fiecare povestire despre calatoriile lui $i delectandu-se
din nou cu placerea companiei sale. Iar apoi George ii
furase femeia in cel mai grosolan mod cu putinpi.
Nu, cu siguran^a aceea nu era o amintire care sa me-
rite retraita. §i nu-1 mira deloc faptul o reprimase fara
mila. Dar Henrietta fusese nevoita sa traiasca cu asta
zece ani - sau mai degraba opt, pnand cont ca George
murise cu doi ani in urma. Nu fusese deloc fericitd cu
el. §tia asta §i de la William, $i din scrisoarea ei.
Dar ea ramanea ducesa de Harndon. §i avea planuri
de a efectua renovari radicale la Bowden Abbey - pla-
nuri cu care mama lui nu era de acord. A?a ca el era
invitat acasa pentru a se alia cu una dintre ele. Sau mai
exact, ca sa-i poata fine partea Henriettei. $i ura gandul
de a se implica intro asemenea disputa.
Nu-i pasa deloc de ce se intampla cu Bowden. Din
partea lui, nu aveau decat sa arda casa din temelii $i sa
pustiasci pamantul. $i apoi, pe nea$teptate, fu napadit
de amintirile casei pe care o iubise in copilarie. Nu ?tia
exact ce avea de gand sa faca Henrietta, dar pur §i sim-
plu nu-$i putea inchipui conacul Bowden renovat. Acea
fosta manastire avea un aer minunat §i stravechi - chiar
daca schimbarile arhitecturale efectuate de-a lungul se-
colelor ajunsesera sa ascunda aproape in totalitatea ori-
ginile ecleziastice ale casei. $i se temea ca va lua partea
mamei sale, daca va fi obligat sa aleaga.
In plus, era evident ca administratorul Colby nu fa-
cea o treaba buna ?i ca trebuia inlocuit. Cu toate aces-
tea, cum 1-ar fi putut inlocui pe administrator inainte
sa aiba timp sa observe cu ochii lui ce facea sau ce nu
facea? Oare cum ar fi fost mai corect? Sad concedieze pe
baza unor zvonuri? Sau a unor. dovezi care se regaseau
in registrele pe care planuia sad puna sa i le trimita? Sau
chiar a unei vizite persona le a respectivului la Londra?
62 Mary Balogh

Luke se gandi atunci cu o certitudine mohorata cS

va trebui sa se duca personal pana acolo. La naiba
cu tot, dar chiar nu avea cum sa evite s5 mearga pana la
Bowden Abbey!
Iar daca se ducea acasa, sigur ar fi fost prins la mijloc
intr-un scandal de proporpi intre ducesa, care era cum-
nata lui, fi ducesa vaduva, care era mama sa.
Asta dac3 nu cumva...
Insa nu-fi duse la capat acel gand. Se imbraca cu re-
dingota, ajutat de valetul sau, dupa care ifi lua tricornu 1
fi bastonul.
Asta daca nu cumva aducea cu el acasa o a treia duce-
s3 de Harndon. O sope.
Gandurile ii zburara atunci la noaptea precedenta fi
la balul la care participase. Doamna aceea era proaspata
fi fermecatoare. $i nevinovata, in ciuda flirtului in care
se angajase cu atat de multa indrazneala. Avea o strain-
cire aparte fi un mod inconfundabil de a se bucura de
viapi. Erau nifte calitap pe care nu era obifnuit sS le
intalneasca la o femeie fi care il uimisera neafteptat
de mult. Dupa plimbarea din diminea^a aceea se oprise
la o florarie fi aranjase sa-i fie trimisa o duzina de tran-
dafiri rofii. $i in dupa-amiaza aceleiafi zile, urma sa o
scoata la o plimbare prin parcul St. James. Se gandise la
asta fi pe timpul plimbarii matinale fi in timp ce luase
micul dejun. Era nerabdator sa se intample. Mai nerab-
dator decat fusese pentru orice, de mult timp.
Avea un rang suficient de inalt. Era fiica unui conte.
Nu ftia daca avea sau nu avere, dar nici nu-1 interesa
prea mult asta. Pentru ca el avea dou3 averi imense -
una pe care o caftigase el singur, din munca proprie,
fi alta pe care o primise moftenire cu doi ani in urma,
odata cu titlul fi proprietSple.
Era sop a pe care i-o alesese Theo. Cu siguranfa Theo
o alesese fi pentru ca era fina amantei lui - dar chiar fi
afa, unchiul sau nu s-ar fi lasat convins doar cu atat. In
plus, femeia avea un trup pe care i-ar fi placut sa-1 simta
sub al lui in pat.
 Inima de piatra 63

Iar daca va avea fii - preferabil mai mult de unul -

atunci ar ti existat o stabilitate mai mare in familie, pen-
tru ca asta ar fi asigurat automat un succesor.
La scurt timp dupa ce trecuse jumatatea de ora, $i
intra in camera de diminea^a, unde il a^tepta lordul
Severidge. Omul se plimba de colo-colo prin camera,
vizibil nerabdator.
Plecara apoi impreuna. William i$i indesa palaria
peste peruca, in timp ce Luke o pnea pe a lui elegant $i
modern sub brap.il drept.
Desigur, el nu avea nici cea mai mica intense sa se
casatoreasca. Nici in clipa aceea, nici mai tarziu.
Dar, uneori, dorinpde personate ale cuiva nu pareau
sa conteze foarte mult.

c a p ito lu l 5
- Dar mi-a placut la bal, protesta Lady Agnes Mar­
lowe. O, da, normal dk mi-a placut, Anna. Se uita apoi
in jos la cele doua mici buchete de flori pe care le pri-
mise chiar in dimineapi aceea de la doi dintre domnii
care-i fusesera parteneri de dans in seara precedenta. Le
ridica apoi $i le invarti intre degete.
- Dar?... o indemna Anna, zambindu-i cu blande{e.
-Nici un dar, zise Agnes. Mi se pare minunat sa fiu
in ora§, Anna. E ceva de care imi voi aminti mereu cu
placere. Ji-am spus doar ca nu-mi pot inchipui cum unii
oameni pot avea un stil de via{3 atat de frivol.
Anna ofta atunci.
-Im i doresc sa ip gase§ti un sop Agnes, zise ea. Sa
gase$ti pe cineva de rangul tau. Pe cineva care sa te poa-
ta face fericita. Acasa nu exista nici un domn care sa
prezinte interes. Charlotte a avut noroc, intr-adevar, dar
nu exista nimeni pentru tine acolo.
- Da, $tiu asta, spuse Agnes. Dar am doar optsprezece
ani. Inca nu am depart varsta eligibila pentru casatorie.
Se inro§i insa imediat $i se uita la sora ei, temandu-se
ca poate o ranise cu afirmapa ei. Cand'ne-a invitat ma-
tusa Marjorie sa venim in ora§, tu ai fost foarte dornicS
64 Mary Balogh

s3 accept invitapa ei, a$a c3 am acceptat gandindu-ma

ca poate id vei gSsi pe cineva aici. §i chiar cred c3 te-ai
simpt bine la bal. PSreai extrem de fericita $i erai de zece
ori mai frumoasa decat oricare alta doamna prezenta.
Apropo de asta... ai vazut-o pe doamna aceea franfuzoai-
ca? Ai vazut obrajii ei fardafi cu cercuri ro$ii? Arata...
foarte ciudat.
-Era marchiza d’Etienne, zise Anna.
- $i l-ai vSzut $i pe ducele de Harndon? intreba atunci
Agnes. Am crezut cS e $i el francez, pan3 cand ni 1-a
prezentat lordul Quinn ca fiind nepotul sau. Anna, tu
a trebuit sa dansezi $i sa cinezi cu el, dar in locul tau, eu
a? fi fost ingrozita.
- Ingrozita? se mira Anna $i o privi nedumerita.
-N-am mai vazut niciodata un domn imbracat a$a,
zise Agnes. De fapt, mi s-a parut ca ar3ta splendid, nu
crezi? Dar era ceva ciudat la el, Anna. Ceva legat de ochii
lui, cred. Ceva ce m-a facut sa m3 gandesc ca este un om
cu totul diferit de imaginea pe care o afi$eaz3.
Anna zambi.
-A fost foarte fermecator, spuse ea. $i foarte amu-
zant. A zis ca o va vizita pe matu^a Marjorie astazi §i
c8 dupa aceea m3 va scoate la o plimbare in parcul
St. James. Se pare c3 acela este locul pe unde se plimbs
toata lumea bun§.
-O h! exclama Agnes. Un duce, Anna! $i in plus e
foarte tan3r §i chipe§, in ciuda pudrei ^i a fardului de
obraz. Ma bucur foarte mult pentru tine! §i m3 bucur
$i c3 domni atat de important ca el observa cat de e?ti
de frumoasa.
Anna izbucni in ras.
-O , Agnes, nu cred ca e pe punctul de a-$i declara
iubirea nemuritoare pentru mine, zise ea. Nu ar fi nimic
mai mult decat o simpla plimbare prin pare... Asta dac3
nu cumva a $i uitat deja.
Agnes las§ jos buchetul ei de flori §i atinse unul din-
tre trandafirii ro$ii pe care ii primise sora ei.
-Sunt de la el? intreba ea. Am fost atat de surprinsa
de cele doua buchete pe care le-am primit eu, incat nici
 Inima de piatrd 65

macar nu te-am intrebat nimic despre buchetul tau. E

de la el?
Anna incuviin^a din cap.
- Pai atunci, nu cred ca va uita sa vina sS te scoata la
plimbare. M-a$ bucura extrem de mult sa ip gasepi pe
cineva, Anna. Meriti sa fii fericita mai mult decat orici-
ne altcineva. La un moment dat, am crezut cu topi ca
Sir Lovatt Blaydon...
Numele acela.
- Nu! zise tn graba Anna §i se ridica in picioare.
I$i lu3 apoi buchetul $i dadu s3 urce la etaj, ca sa-1
duca in camera ei.
- $tiu ca era suficient de batran sa-p fie tata, conti-
nua Agnes. $i mi s-a parut mereu ca e mare pacat. Dar
a fost foarte bun cu noi top $i in plus, deosebit de atent
cu tine.
- Incerca doar sa fie un bun vecin, zise Anna. Se aple-
ca apoi ca sa inhaleze mirosul unuia dintre trandafiri.
Se sim{ea inca destul de amepta. In plus, cunopea fami-
lia mamei noastre.
- Tu erai prima de care intreba, de fiecare data cand
venea in vizita, spuse Agnes, zambind. $i era mereu
dezam3git cand nu te gasea acasa. Obi?nuia sa te scoata
la plimbare $i dansa mereu numai cu tine la evenimen-
tele sociale. Am crezut mereu cu topi ca este atras de
tine, Anna.
-N u, replica ea cu fermitate. Trebuie sS pun tranda-
firii in apa. O sS ii due sus ?i o sa cer o vaz§.
-Im i pare rau, daca te-am suparat. Anna... Te-a cerut
cumva in casatorie $i tu 1-ai refuzat? De aceea a plecat
imediat dupa moartea tatei? Ne-am fi a?teptat cu topi sa
ramana, tocmai ca sa fie un fel de sprijin pentru tine.
Un fior rece ii trecu Annei pe $ira spinarii.
-N u, zise ea. Nu a fost nimic de genul acesta. De
fapt, nu a fost absolut nimic intre noi. Dupa cum ai
spus §i tu, era un barbat mai in varsta. Era interesat de
mine doar dintr-o prietenie de buna vecinatate. $i la fel
a fost p-n cazul meu.
- E foarte bine atunci, zise Agnes. Oricum era prea
batran pentru tine. In schimb, ducele de Harndon
66 Mary Balogh

este un barbat mult mai tanSr. Poate ca este p el atras

de tine.
Sora ei se retrase apoi in grabs, iar asta o fiicu pe Ag-
nes sS izbucneasca in ras.
Anna se grSbi sa urce, de parca ar fi incercat sS scape
de niste deraoni care se aflau pe urmele ei. De indata
ce ajunse in dormitorul ei, aplecS din nou capul spre
trandafiri, pentru a le inhala parfumul. Primise o du-
zina de trandafiri ropi - la fel de ropi ca redingota pe
care o purtase ducele la balul de cu o searS inainte. $i
mai primise p un bilevel odata cu buchetul. II citi p ob-
serva atunci caracterul apSsat al scrisului sSu de manS:
„Complimente din partea umilului dumitale servitor,
Harndon". Se gandi ca erau doar nipe cuvinte formale
p conventionale. Dar cu toate acestea, ii faceau inima
sa bata tare.
Pur p simplu nu se putea descotorosi de starea care
pusese stapanire pe ea la balul de cu o searS inainte. $i
nu putea reveni la o judecata sSnatoasS p la ganduri
mai serioase. $tia ca ar fi trebuit sa ii para rSu pentru
ca acceptase invitatia lui de a se plimba prin pare, dar
pur p simplu nu reu$ea sa ip puna sentimentele in
acord cu rapunea. Se pomeni atunci intrebandu-se cum
va arSta in ziua aceea. Oare va avea un aspect banal p
obi?nuit, cand nu va mai fi inconjurat de toata straluci-
rea p splendoarea balului? Poate ca nu va mai semSna
deloc cu Fat-Frumos. Sau mai bine zis, spera sa fie a§a.
Trebuia s3 spere ca toata magia va dispSrea dupa aceea
dupS-amiaza.
Sir Lovatt Blaydon. Anna inchise ochii, inclina u$or
capul p stranse p mai tare trandafirii la piept, gandin-
du-se ca ar fi trebuit sa puna de mult florile in apa.
Da, toata lumea il placuse - toata familia ei p top ve-
cinii. Poate cu exceptia lui Emily. Dar, pe de alta parte,
Emily nu reactiona de obicei ca top ceilalp oameni. Ii
pScalise pe top cu aspectul lui elegant p cu farmecul
s3u debordant.
Se stabilise in cartier la doar cateva zile dupa moartea
mamei sale p inchiriase o casS, care altfel ar fi rSmas
 Inima de piatra 67

goala pe termen nedefinit. O cuno§tea de mult pe

mama sa $i intreaga ei familie. Spusese cS doar o coin­
cident il impinsese sS vinS $i sa se stabileasca acolo $i
c& apoi descoperise cS de fapt o cuno$tea de mult pe re­
cent decedata Lady Royce. Grija $i simpatia sa parusera
autentice la inceput. Fusese foarte bun $i incurajator cu
ei top, dar mai ales cu ea. Anna o ingrijise ani de zile
pe mama sa ?i abia dac& plecase de langS patul ei, multe
siiptamani la rand. Iar dupa moartea $i tnmormantarea
mamei sale, se simpse stoarsa din punct de vedere fizic
$i emotional.
Sir Lovatt Blaydon fusese unicul sprijin pentru ea.
Nu avusese pe nimeni altcineva in afara de el. Tatal ei
era deja un om frant pe vremea aceea, iar fra tele ei Vic­
tor se intorsese la universitate, imediatdupa inmorman-
tare. Dar, pe de alta parte, el avea doar nouasprezece ani
la momentul respectiv.
A$a ca se sprijinise pe Sir Lovatt. $i ajunsese sa a$-
tepte cu nerabdare vizitele lui. Anna chiar ii marturi-
sise o parte dintre grijile ei - griji legate de tatal ei, de
surorile sale §i de viitorul lor. Iar el fusese foarte bun
§i intelegator.
Anna deschise ochii si privi absenta trandafirii cateva
momente. Apoi rraversa dormitorul cu pa?i fermi $i tra-
se de cordonul clopo{elului de langa pat. Florile aveau
nevoie de apa. Erau superbe. $i erau de la el... de la
Fat-Frumos al ei. Acel gand ii aduse zambetul pe buze.
Da, se va concentra asupra zilei in curs. Pentru c3
era foarte posibil ca ziua aceea sa fie tot ce va avea
vreodata. Zambi din nou cand ii veni in minte acel gand
autocompatimitor.
Luke se intrebase daca poate va fi mai put;in ferme-
cat de Lady Anna Marlowe, cand o va vedea la lumina
zilei - nemaifiind inconjurata de toate capcanele unui
bal grandios. Dar era la fel de stralucitoare, minunata ?i
plina de viafa, cum fusese seara trecuta. .
Se plimbara de-a lungul promenadei strajuite de co-
paci din parcul St. James, salutand in trecere oamenii
pe care ii cuno$teau din multime. Se oprirS ocazional
68 Mary Balogh

ca s5 facft schimb de amabilitap cu cunoscupi pe care li

intalneau acolo, dar in cea mai mare parte a timpului,
se plimbara $i discutara numai ei doi. Experienpi il inva-
{ase un lucru foarte important - $i anume ca unei femei
ii placea sa aiba parte de toata atenpa unui barbat. A$a
ca nu !?i permitea niciodata ca aprecierea sau atenpa sa-i
zburde spre o alta femeie, atunci cand se afla in compa-
nia vreunei doamne.
Dar nu ii era deloc dificil sa-i acorde toata atenpa
lui Lady Anna. Pentru ca stralucea la fel cum facuse cu
o seara inainte, iar ochii ii dansau de bucurie, in timp
ce ii descria agonia §i absurditatea de a sta nemi^cata
ore intregi, cat o croitoreasa ii luase masurile pentru o
garderoba cu totul noua.
-Se pare ca hainele pe care le-am adus cu mine de
La {arS nu erau potrivite pentru altceva decat pentru a
ajunge in lada de gunoi, zise ea. Dar trebuie sa marturi-
sesc ca am avut totup grija ca nu cumva sa ajunga acolo.
Madame Delacroix m-a asigurat ca pana p servitoarele
s-ar simp insultate sa primeasca ni$te haine atat de de-
modate, adaugS apoi razand.
Luke se gandi atunci ca probabil o femeie care putea
rade astfel de ea insa^i nu era foarte vanitoasa.
-Milady, a? putea pune pariu ca $i in hainele acelea
de fara ai fi mult mai frumoasS decat orice alte doamne,
care ar purta pnutele cele mai la moda de la Paris.
Lady Anna rase atunci din nou.
Era intr-adevar foarte frumoasa in hainele ei noi.
Luke privea cu apreciere palaria de paie cu boruri late,
pe care o purta u$or inclinata, $i impodobita cu pan-
glici albastre la baza cefei. Admira de asemenea modul
grapos in caTe se unduia partea din spate a rochiei ei
cu pliuri, dar $i corsajul stramt §i decoltat, croit dupa
model englezesc, care dezvaluia corsetul brodat, pe care
il purta pe dedesubt.
Discutau despre banalitap, ins5 mintea ii zbura - fara
voia lui - la gandurile pe care le avusese in dimineapa
aceea. Se intreba atunci cum at fi fost sS traiasca perma­
nent cu femeia aceea. Oare era mereu la fel de straluci-
toare $i vesela? La fel de amuzanta ?i spirituala? $i oare
 Inimd de piatra 69

s-ar fi s&turat repede de acea veselie fi frivol itate? Oare

caracterul ei avea alte profunzimi, care nu erau evidente
la prima vedere?
$i oare cum ar fost sa aiba aceeafi tovarasa de pat
pentru tot restul vietii sale? Era o femeie incantatoare.
Sim^ea o dorinpi tulburatoare crescand in interiorul
lui, pe masura ce o dezbraca cu ochii sai cunoscatori
fi se imagina ajezand-o pe patul sau. Dar oare va fi la
fel toata viata? Imparpse patul cu unele dintre cele mai
frumoase fi mai experimentate femei din Franca... dar
tot se plictisise in cateva luni, de fiecare dintre ele. $i
se saturase fi de Angelique, chiar dac9 petrecuse doua
dupa-amiezi satisfftcatoare in patul ei, de cand sosisera
in Anglia. Nu se afteptase fi nici nu-fi dorise ca ea sd-1
urmeze la Londra.
Nu cumva faptul ca era neprihanita bar fi facut sa se
plictiseasca fi mai repede de ea? Fara indoiala era foar­
te neexperimentata. Probabil nu ftia cum sS-1 satisfaca
altfel decat sa-fi lase trupul posedat de el. Ar fi trebuit sa
o instruiasca pe toate planurile. $i ar fi trebuit s3 o inve-
fe cum sa primeasca placere, fara vreo vina sau jena.
Lady Anna zambi stralucitor ca raspuns la o poveste
pe care i-o spunea - despre o calatorie furtunoasa pe
mare pe care o traise candva, cand traversase Canalul
Manecii fi despre efectul pe care il avusese aceasta asu-
pra celorlalp pasageri. Fu atunci nevoit sa-fi marturi-
seasca siefi ca i se parea destul de atragator gandul de a
instrui in arta amorului o femeie de o asemenea frumu-
se{e fi vitalitate.
Insa ceea ce il ingrijora era gandul ca ar fi trebuit sa-fi
petreaca intreaga via^a cu ea.
Ifi reaminti apoi ca el era ducele de Harndon. Pro­
babil toata lumea era conftienta de titlul sau fi de vas-
ta avere pe care o depnea. Precum fi de faptul ca avea
treizeci de ani fi ca era inca necasatorit. Se gandi atunci
ca pesemne in primavara aceea era un mare trofeu pe
f >iap> cSsatoriilor - dac3 nu cumva chiar cel mai mare,
n cei doi ani de cand devenise succesorul fratelui sau,
 70 Mary Balogh

nu fusese niciodatS nevoit s& se gandeascS la astfel de

lucruri. Sau la cSsStorie, de altfel.
Dar oare in clipa aceea chiar se gandea serios la lucrul
acesta? O parte din mintea lui neg& asta imediat. Dar o
alts parte din el...
Era absolut posibil ca Lady Anna Marlowe - care,
daca nu se in$ela, trecuse de ceva timp de varsta de do-
uazeci de ani - sS se fi hotarat s3 incerce sa-1 prinda in
plasa. lar na§a ei ?i unchiul sau erau de partea ei. Noap-
tea trecuta facuse tot posibilul sa-i capteze atenpa $i sa o
mentina pe tot parcursul balului. In plus, cochetase cu
el destul de fati$. Sau poate ca adevSrata Lady Anna era
cu totul diferita de doamna stralucitoare, care ii zambea
in acel moment. Poate ca avea sa-$i arate adev3rata fata,
abia dupa ce se casatoreau.
Dupa ce se casatoreau?
Trebuia sa fie extrem de atent.
O ora mai tarziu i$i lua Ja revedere de la ea in holul
conacului lui Lady Sterne. Ii saruta mana elegant §i facu
in acela$i timp o plecaciune.
- Plimbarea din dupa-amiaza aceasta mi-a placut mai
mult decat orice alt lucru pe care l-am fScut de cand
m-airi intors in Anglia. Desigur, cu exceppa unei anu-
mite ore de la balul de asearS, zise apoi. Dar pentru care
trebuie sa-p mulpimesc tot dumitale, doamna.
-$ i eu dumitale, zise ea. Nu am avut nici cea mai
mica idee ca viafa in ora? poate fi atat de... de placuta.
-Maine-seara am de gand sa le escortez pe mama $i
pe sora mea la teatru, zise el, vorbind dintr-un impuls.
O sa mai invit §i alte cateva persoane sa ni se alature in
loja mea personala. Aj vrea sa-mi faci onoarea de a te afla
printre ele, doamna? Impreuna cu sora ?i na?a dumitale?
adauga in graba, dupa o clipa scurta de gandire.
In momentul acela avu din nou senzapa ca Lady
Anna Marlowe nu era o femeie cocheta. Se apleca u?or
spre el, cu buzele intredeschise $i cu ochii stralucindu-i
de emope p aproape c5 vorbi inainte ca el sa-si termine
intrebarea:
 Itiima de piatra 71

-O , da, Excelen^A, zise ea. Ar fi minunat. Nu am fost

niciodatS la teatru $i imi doresc de foarte mult timp sA
vAd un spectacol. Este vorba despre o piesA de teatru?
El tncuviin{A din cap.
- Este Opera Calicilor, zise el. O operA de mare succes
a regretatului Sir John Gay1.
- O, da, desigur! exclamA ea. Am auzit de ea.
Ducele mai fAcu atunci o plecAciune adancA §i ele-
gantA.
- Pe maine-seara atunci, doamnA, zise el. Orele se vor
scurge extrem de lent panA atunci.
O lAsA pe hoi zambind p pleca. Se intrebA imediat
ce se intampla cu el. Orele se vor scurge extrem de lent
panA atunci. Era obi§nuit sA rosteascA astfel de lucruri
curtenitoare femeilor care tn^elegeau foarte clar cA in-
cerca sA le manipuleze sA se angajase intro legAturA ili-
citA cu el. Nu erau genul de cuvinte pe care obi?nuia sA
le spunA doamnelor inocente de rang, pe care nici nu
i$i dorea, nici nu putea spera sA le atragA in patul lui in
afara cAsAtoriei.
$i totup ii adresase acele cuvinte lui Lady Anna Mar­
lowe, la mai pupn de o orA dupA ce se avertizase pe sine
sA fie foarte atent in ce o privea.
Si oare ce anume il determinase sA-i spunA cA avea de
gand sA le ducA la teatru pe mama sa p pe Doris? Mai
cu seamA cA nu ip dorea vreun soi de contact social cu
familia sa - ci era doar dispus sA-?i asume o oarecare res-
ponsabilitate pentru cele douA. PlAnuise, tntr-adevAr, sA
meargA el insu$i la teatru, pentru cA Opera Calicilor era
o piesA pe care-?i dorea demult sA o vadA §i in plus, loja
familiei sale era incA pAstratA, chiar $i dupA moartea lui
George. Dar nu intenponase nici o clipA sA ducA acolo
un grup mai mare de oameni. Dar SlavA Domnului cA
mAcar se gandise sA le extindA invitapa ?i surorii ei $i lui
Lady Sterne.
'John Gay (1685-1732) a fost un dramaturg, fabulist, poet $i scriitor
englez din perioada Iluminismului. Este cunoscut mai ales pentru
piesa O pera Calicilori, prezentata in 1728. (n.tr.)
 72 Mary Balogh

„La naiba“, gandi apoi. Nu prea voia sa^i reinnoias-

ca relapile cu familia sa - mai ales cu mama lui. Nu o
iertase inca $i se indoia ca o va putea ierta vreodata.
Sau cS va vrea sa o faca. Iar dupa vizita scurti pe care
i-o facuse $i intalnirea de la balul de cu o seara Inainte,
era evident pentru el ca nici femeia nu dadea semne
ca ?i-ar fi dorit iertarea lui. Poate ca mama sa inca mai
credea ca incercase cu adevarat sa-1 omoare pe George.
Blestemata treaba! I$i dori sa fi ramas la Paris $i sa-i fi
dat naibii pe top.
Se indrepta apoi spre re^edinpi lui ducala din ora§.
In seara urmatoare, Anna era la Covent Garden $i
statea in loja ducelui de Harndon, impreuna cu Agnes
?i Lady Sterne. Privea in jur plina de uimire $i admi-
ratie. In adolescent §i in tinere{e i§i reprimase foarte
mult dorintele de a ie$i in societate §i de a incerca lu-
cruri noi. A$a ca inainte de a veni in ora$, abia dacS
fusese con^tienta de d o rin t ei de a vedea Londra, de
a participa la baluri $i concerte p de a vedea spectacole
de teatru $i de opera. Se gandi atunci ca probabil facuse
asta pentru ca pe vremea aceea i se parusera lucruri inv
posibil de realizat.
Dar in clipa aceea era acolo. Era cu adevarat acolo. $i
totul era cu mult mai minunat decat p-ar fi putut ima-
gina vreodata. In ultimele cateva zile renunease la orice
prudent- Se convinsese pe sine ca ar fi fost o prostie sa
nu se bucure de cele doua luni, din simplul motiv ca
?tia ca totul va lua sfarpt. A§a ca urma sa se bucure din
plin de timpul petrecut la Londra $i de compania duce-
lui. Si avea de gand sa $i flirteze cu el - atat cat el ii va da
ocazia sa o faca. Pentru ca odata ce se va intoarce acasa,
nu il va mai vedea niciodata. nici nu va mai conta ce
fel de impresie ii lSsase.
Se uita peste umar, spre locul unde statea ducele.
Tocmai ii saluta pe lordul Quinn $i pe un alt tanar,
inalt $i chipe§, care intrase in loja odata cu el. In seara
aceea, ducele de Harndon purta o redingota aurie §i o
vesta stacojie. $i era din nou machiat - lucru care nu
se intamplase cu o zi inainte, in timpul plimbarii lor
 Itiimd de piatrd 73

prin pare. Se intreba atunci cat de lung era de fapt parul

lui - pe care-1 purtase mereu strans intr-un saculet negru
de matase $i care era culoarea lui naturala, sub toata
pudra aceea aplicata cu grija.
Tanarul chipe? era lordul Ashley Kendrick - fratele
mai mic al ducelui de Harndon. Cand se facura prezen-
tarile, el !L zambi §i facu o plecadune elegants. Anna se
gandi ca era la fel de fermecator ca fratele lui mai jnare,
de?i, cu siguran^a, zambea mai u§or decat ducele. In afa-
rS de asta, nu semanau absolut deloc. O saluta pe Lady
Sterne §i apoi lua loc langa Agnes. Annei i se pa re a ca
sora ei era extrem de timida, in ciuda farmecului sau.
Din clipa in clipa, trebuiau sa i$i facS aparipa $i
mama ?i sora ducelui, care venisera acolo insopte de
cei doi domni. Lordul Quinn lua loc langa Lady Sterne
$i le explica imediat ca cele dou3 doamne se opriserS pe
coridor ca sa schimbe cateva cuvinte cu un prieten.
Ea era acolo impreuna cu familia ei, iar el cu a lui.
Cand aflase despre invitapa inipala a ducelui, Lady
Sterne afirmase ca era un lucru foarte important si im-
bucurator. Dar Anna doar zambise $i Incuviinpise din
cap. Iar apoi, na§a ei ii spusese c5 era exact ceea ce spent-
se de la inceput. Ducele de Harndon era nepotul lordu-
lui Quinn §i, in plus, un om foarte bogat, care depnea
numeroase proprietap - dintre care cea mai importanta
era mo?ia Bowden Abbey, din Hampshire. $i intenpo
na sa o prezinte pe Anna mamei lui. Parea un inceput
foarte promipltor.
Pe Anna insa vestea o nelini?tise din prima clipa.
Cu toate acestea, i$i spusese ca nu avea nici un motiv
de fngrijorare. Era ridicol. Ducele doar dansase ?i ci-
nase cu ea la balul organizat de Lady Diddering $i apoi
o scosese la o plimbare intro dupa-amiazS, prin parcul
St. James. Iar in clipa aceea o inso^ea la teatru - impreuna
cu sora $i na?a ei. Nu avea nici un motiv sa-$i faca griji -
chiar dacS celelalte persoane din grupul lor erau mem-
bri ai familiei lui. La urma urmei, probabil era cel mai
eligibil burlac din Londra. Si in plus, extrem de elegant
$i chipe$. Ar fi fost absurd sa-$i inchipuie ca ducele se
gandea sa inceapa sa o curteze. Anna nu avea de gand
 74 Mary Balogh

s& se sperie §i sa fuga de el, din cauza unor astfel de

fnchipuiri fanteziste.
Apoi Ufa lojei se deschise din nou fi intrara doua
doamne. Anna se ridica f i facu o reverend, atunci cand
fu prezentata ducesei vaduve de Ham don - o femeie
foarte eleganta fi frumoasa, care avea un aer regal - fi
lui Lady Doris Kendrick - o fata slabupi si frumoa­
sa, care avea o limba ascupta. Sau cel pupn ceva ce
Anna - care avea trei surori mai mici - considera ca fiind
o limba ascupta.
Ducesa vaduva le saluta pe Lady Sterne fi pe Agnes,
printr-o inclinare u?oara a capului, apoi se intoarse ?i o
studie indeaproape pe Anna.
-Sunt incantata de cunoftinpi, Lady Anna, zise fe-
meia, incuviinptnd din cap, grapos. Dumneata efti sora
tanarului conte de Royce?
Anna dadu aprobator din cap.
- Imi pare r5u pentru pierderile pe care le-ai suferit de
curand, spuse apoi Excelenpi Sa. Probabil te bucuri
de vizita dumitale in ora$, acum ca a trecut perioada
oficiala de doliu.
Lady Doris se a$eza langa Anna fi ii zambi.
-C biar m3 intrebam daca e§ti dumneata sau nu, zise
ea. fin minte c3 te-am vazut dansand cu Luke la balul
organizat de Lady Diddering fi ca rochia dumitale mi
s-a parut foarte frumoasa. Chiar m-am intrebat daca
dumneata e?ti cea pe care o va insop aici in seara aceas-
ta. Este absolut minunat ca s-a intors acasa de la Paris,
Lady Anna. Nici nu-p pop inchipui. Eu eram doar o
copila cand a plecat, acum zece ani. Se apleca apoi spre
ea f i ii spuse in foapta: Tata a fost un om foarte sever, $i
George, fratele meu mai mare, care a fost ducele timp
de trei ani, era fi el destul de rezervat. $i acum Luke a
intrat in posesia titlului. Eu am sperat din tot sufletul
ca se va intoarce acasa fi ca va ramane aici. De fapt, cu
topi am sperat asta.
Asadar ducele fusese plecat la Paris §i nu se intor-
sese acasa nici macar pentru inmormantarea tatalui fi
fratelui sau? $i niciodata de atunci? Nu-fi mai vazuse
 Inima de piatrd 75

sora mai mica de zece ani? Asta i se pArea foarte ciudat

Annei. Oare se dedicase intr-atat unei viep pline de fri-
volitate, incat nu mai avusese nevoie de familia sau de
casa lui? Sau de responsabilitSple pe care le avea ca duce
de Hamdon? I se pArea de neinchipuit cA cineva putea
fi atat de frivol sau de nemilos, incat sa intoarca spatele
propriei familii.
Dar in clipa aceea era cu ei.
- Poate c3 dumneata sS-l pop face sa ramanA in An­
glia p sa se intoarca acasa la Bowden Abbey, Lady Anna,
ii ?opti Lady Doris.
Sosirea unui alt nou-venit o scuti pe Anna de la a-i
oferi un raspuns. Era un tanAr corpolent, bronzat si tm-
bujorat, care parea ca se simtea la fel de nelalocul lui in
Londra, cum se simtiserA p ea p Agnes cu cateva sApta-
mani in urma. BArbatul fu prezentat ca fiind baronul
Severidge, care locuia aproape de Bowden Abbey. Ii sa-
luta scurt pe toti cu o incuviintare rapida din cap, apoi
se tranti pe scaunul de langA Agnes - pe care-1 lAsase
liber o clipa lordul Ashley. De dragul surorii ei, Anna se
simp foarte deranjata de gestul lui.
Dar uita in curand de orice altceva, cad se pomeni
extrem de interesatA spectacol. Opera era pe cale sa
inceapa. Ducele de Hamdon se a$ezA pe scaunul liber
de langa ea. Anna intoarse capul §i ii zambi scurt, iar
apoi se concentrS intru totul pe ceea ce se intampla
pe scena.
Era absolut fascinatA de muzica p de acpune, a$a cA
timp de ora - sau mai mult - nu mai vAzu p nu mai auzi
nimic altceva. Uita complet de ea p de imprejurArile in
care se afla. Nu mai trAise niciodatS ceva atat de minu-
nat. Dar, in cele din urma, nevoia de a-p impArtap uimi-
rea o fAcu sA intoarcA u§or capul in direcpa ducelui.
Statea sprijinit de spatarul scaunului p o privea pe
ea - nu ce se intampla pe scenA. Ii cerceta chipul, pupn
nesigurA. Tinea in poala evantaiul, inchis, dar in cli-
pa aceea il ridica p plimba u?or varful obiectului de-a
lungul mainii ei - care se odihnea pe rriarginea de ca-
tifea a lojei. De la incheieturA, panS la varful degetului
76 Mary Balogh

mijlociu. $i nu-fi lua nici o clipa ochii de la ea. Dar nici

nu ii zambi.
Anna se sim^ea de pares tocmai impartafisera un mo­
ment de intimitate profunda. Ifi intoarse apoi privirea
inapoi spre scena - dar nu fi atenpa. Se gandi ca nu
s-ar fi putut pne pe pictoare, daca ar fi fost nevoita sa se
ridice chiar in clipa aceea.
$i pentru tot restul serii, fiecare fibra a trupului ei
fu conftienta de faptul ca el statea extrem de aproape
de ea.
Pe drum inapoi spre casa, Anna statea vizavi de sora
fi de nafa ei. $i chiar langa duce. Iar acea conftientizare
sporita a apropierii lui facea ca spapul intunecat din in-
teriorul trasurii sa i se para fi mai mic fi f i mai sufocant.
El nu o atinse deloc. Dar, cu toate acestea, ii putea simp
caldura corpului infiorandu-i bratul care se afla cel mai
aproape de el.
-T>'a pl&cut spectacolul? o intreba el.
Cu toate ca abia il putea vedea in spapul acela intu-
necos, Anna i$i intoarse zambetul stralucitor catre el.
-O , da, a fost minunat! zise ea. A fost chiar mai
frumos decat mi-am imaginat eu. Dumitale cum p
s-a parut?
Anna observa atunci ca na$a ei se angajase intro
discupe animata cu Agnes ?i se gandi ca Lady Sterne
incerca sa le ofere un soi de intimitate, aparenta.
- Mi-a placut seara, zise incet ducele, accentuand ul-
timul cuvant. Dar ma tern ca altceva mi-a distras atenpa
de la piesa.
- Oh! exclama ea, dar silaba iep ca un fel de suspin
moale $i gutural.
Ducele nu mai spuse nimic, insa ramase cu privi-
rea apntita asupra ei pentru cateva clipe, inainte ca ea
sa-i zambeasca fi sa-fi mute atenpa spre bancheta din
fa{a ei.
Ajunsera apoi la conacul lui Lady Sterne, fi ducele
de Harndon le conduse inauntru. Dar cand na?a §i sora
ei urcara scarile, el o prinse de bra{ si o facu sa ramana.
O tinu pe loc fi aftepta ca doamnele sa ajunga in capa-
tul scarilor.
 Inima de piatra 77

-Milady, a? vrea sS-p cer permisiunea de a te vizita

maine-diminea^fl pentru a discuta cu dumneata o ches-
tiune destul de important^, ii spuse.
A doua zi dimineajfl? O chestiune destul de impor-
tanta? Inima incepu sa-i bata incomod de tare, iar gam
durile ii alergara prin minte prea repede pentru a mai
putea gandi limpede.
- Da, desigur, Excelenpl, zise ea.
I se pSru ca acele cuvinte ii iepra pe gura ca §i cand
ar fi avut respirapa intretaiatS. De parca tocmai alergase
peste un kilometru, cu vant puternic din fa^a.
Se instala apoi o clipa scurta de tacere.
- E?ti majora, milady? o intreba el.
- Da, raspunse ea §i facu ochii mari. Am douazeci $i
cinci de ani, Excelenta. Probabil sunt mai mare decat
te-ai fi a?teptat.
Dintr-odata, era disperata sa fac3 cumva sa-i para cat
mai neatragatoare cu putinpt. Sau poate ca interpretase
gre§it lucruri. Da, asta trebuia sS fie. Dar atunci de ce o
mai intrebase daca era majora?
-Atunci inseamna ca nu ar trebui sa vorbesc cu fra-
tele dumitale, inainte de a discuta orice problema cu
dumneata? o intreba el.
Ea se uita la el cu ochii mari.
-N u, ii raspunse ea, pe o voce $optita.
$i apoi aparu din nou pe scari Lady Sterne, care il
invita pe duce sa urce sa guste cate ceva. Dar el o re-
fuza politicos, facu o plecadune in fafa amandurora
?i apoi pleca.
- Intr-adevar, copila, zise Lady Sterne, care cohort la
ea. O lua apoi de bra{ pe Anna si o conduse tnapoi in
direcfia scarilor. Ap face un cuplu minunat. ?i trebuie
sa spun ca toata seara nu a avut ochi pentru nimeni alt-
cineva decat pentru tine. Cred ca nu ar fi deloc fantezist
sa te a?tepfi la o declarape pana la inceputul verii.
-Matu$a Marjorie! exclama Anna, inspaimantata.
Dar adevarul era ca nu $tia ce alt motiv aT fi avut sa o
viziteze a doua zi diminea^a.
-Agnes ne a^tepta in salon, zise Lady Sterne ?i o con­
duse pe scari pe fina ei. O sa planuim impreuna nunta
 78 Mary Balogh

in seara asta, toate trei, inainte de a ne duce la culcare.

Rase apoi vesela.
Anna intrft in salon, impreunS cu na§a ei. Dar mai
mult decat orice altceva, §far fi dorit sa se poata duce
in dormitorul ei ?i sa incuie u$ile - chiar $i u$ile minpi
sale. Sim^ea cum i se strangea stomacul.

c a p ito lu l 6
Luke avea un sentiment foarte puternic ca incepuse
ceva ce nu mai putea opri $i ca o facuse dintr-un impuls
cu totul nebunesc, cauzat de faptul ca se gandise prea
putin inainte de a acpona - sau ca nu gandise deloc.
Se stradui cu incapa{anare sa-§i termine micul dejun,
cu toate ca, in clipa aceea, gandul de a manca i se parea
la fel de respingator ca acela de a se arunca intr-un cuib
de viespi.
Se gandi cu mare atenpe la tot ce spusese seara trecm
ta. Poate ca totu§i nu fusesera destul de explicite cuvin-
tele sale. Oare exista vreo modalitate prin care se putea
retrage onorabil? Era vreo $ansa sa poata sa faca sa para
ca $i cand intentionase numai sa o invitate la o alta
plimbare prin pare? Sau la o plimbare cu trasura?
Dar raspunsul la toate intrebarile sale era un „nu“
categoric. Ii spusese ca o va vizita in dimineafa aceea, cu
toata ca dupa-amiaza era un moment mai potrivit pen-
tru vizite sociale. $i ii mai spusese $i ca voia sa discute
cu ea o chestiune destul de serioasa. O plimbare? Nici-
decum. In plus o intrebase daca era majora. Iar apoi...
Luke se stramba ?i renun0 sa se mai chinuie sa termine
§i ultima felie de paine prSjita. Apoi afirmase ca in cazul
acela nu mai era nevoie sa discute cu fratele ei inainte
de a discuta orice problema cu ea.
Intr-adevar, nu avea nici o porti^a de scapare. Doam-
na ar fi trebuit sa fie idioata ca sa nu inteleaga sensul
cuvintelor lui. $i banuia ca de?i nu avea vreo mare pro-
funzime de caracter, Lady Anna Marlowe nu era deloc
o femeie proasta.
 Inima de piatrd 79

O comisese! Petrecuse zece ani construindu-$i o via-

0 independenta, in care doar el i$i dictase sie$i ce sa
faca, iar apoi capitulase in trei zile - in numai rrei zile
blestemate! - in fa^a responsabilitaplor sale ducale $i
familiale. Nu-§i dorea deloc acele responsabilitap. Voia
sa se intoarca la Paris $i sa-$i reia stilul de via^a, care i
se potrivise manuka atat de multi ani. Voia sa uite de
Anglia $i de familia lui. $i-ar fi dorit ca George sa mai fi
fost inci in via^a §i tatal a zece fii sanato$i. $i-ar fi dorit
sa fie iarasi doar lordul Lucas Kendrick.
Dar omul nu putea avea mereu tot ce-$i dorea. Nu
se putea intoarce in Franca. Ba chiar mai rau de atat,
nu putea face altceva decat sfi continue pe acel faga? pe
care $i-l stabilise singur cu o seara in urma, impins de
o impulsivitate pe care nu o mai cunoscuse de pe vre-
mea copilariei. Dar, la urma urmei, poate ca nu fusese
chiar atat de impulsiv pe cat se considera in clipa aceea.
Adevarul era ca toate evenimentele din ultima vreme il
impinsesera in direcpa aceea - atat cele care avusesera
loc inainte sa se intoarca §i cu siguran^a $i cele care avu-
sesera loc dupa aceea.
In momentul acela i$i dorea sa se poata convinge pe
sine sa se duca sus, sa se imbrace $i apoi sa porneasca in
graba spre conacul lui Lady Sterne. Acum ca lucrurile
devenisera inevitabile, nu voia altceva decat sa termine
mai repede cu tot. Pe de alta parte, nu prea putea merge
in vizita la o doamna, la primele ore ale diminefii. $i
nici nu $tia ce parere va avea despre asta peste aproxima-
tiv o ora - cand o putea vizita in mod adecvat.
Dar problema aceea se rezolva imediat ce fu anun^at
ca venise in vizita fratele lui, care il ruga sa stea de vorba.
Luke se ridica in picioare plin de recuno$tin{a §i arunca
?ervetul pe masa.
- A, Ashley, zise el $i ie?i in hoi, unde il a$tepta fratele
sSu. Il gasi pe acesta examinand o sculptura a lui Venus,
cSreia o adiere nevazuta ii lipea atat de tare vesmantul
de corp, incat parea aproape goala. Vino in biblioteca si
spune-mi carui fapt ii datorez aceasta onoare.
Lord Ashley Kendrick ranji la el, apoi se indrepta
spre incaperea indicata de fratele sau.
80 Mary Balogh

-N u eram sigur dacS e§ti treaz la ora asta, Luke, in-

cepu el. Pe legea mea, dar porp un halat de dimineapi
al naibii de frumos. Nuan^a de ro$u e aproape la fel de
strAlucitoare ca cea a redingotei pe care ai purtato la
balul Diddering.
- Ia loc. Luke ti fftcu semn spre un fotoliu de lang5
§emineu $i el se a§ezS pe cel de vizavi de el.
Observa ca fratele sau, care era un tanar inalt, frumos
$i zvelt, i§i purta hainele cele mai elegante cu un aer
destul de neglijent $i se gandi imediat ca era un domn
englez tipic.
- A fost al naibii de bun spectacolul de aseara de la
Covent Garden, zise Ashley. Si nici muzica nu a fost
deloc rea.
- A?a cred si eu, aproba Luke. Pe de alta parte, nu-mi
aduc minte sa fi v3zut vreodata o producpe proasta a
acestei piese.
- Aici ai dreptate! exclama fratele s3u. $i Lady Anna
Marlowe este o doamna extrem de frumoasa. Doris a
spus asta aseara, In drum spre casa, $i mama a fost de
acord. Sa $tii ca am impresia c9 incepe sa-$i fac3 spe-
rante. Ii arunca apoi fratelui sau un zambet fermecator
§i rautacios. Speran^e ca o sa devii in sfar§it un domn
respectabil, vreau sa zic.
- Serios? intreba Luke incet, ridicand din sprancene.
II privea pe fratele s9u tnchizand si deschizand pumnii
pe bra^ele fotoliului. Avea un aer destul de tensionat, in
ciuda jovialitapi pe care o afi$a. Dar n-ai venit acum aici
ca sa discutam despre spectacol sau sa-mi faci compli-
mente pentru gusturile pe care le am la femei, dragule.
Ce anume te pTeocupa?
Ashley ranji din nou.
-O , nimic foarte important, zise el. Colby a cam in-
trecut orice limita.
- Administratorul meu? intreba Luke, surprins. Pai
ce a facut care sa te afecteze pe tine?
- Mi-a trimis inapoi toate facturile neachitate, stivu-
ite intr-un teanc ordonat, asta a facut, replica Ashley.
Fir-ar a naibii de treaba! Dar ip pop Tnchipui imperti-
nenta omului, Luke? A spus ca iar mi-am depasit alocapa
 Inimd de piatrd 81

pe luna asta $i c& nu-mi poate plati facturile fata aproba-

rea ta. $i ca trebuia sa-p cer permisiunea explicit...
Luke intinse atunci mana $i fratele lui il privi fara
sa inteleaga.
- Facturile? ii ceru Luke.
Ashley se inro§i la fapL
-Pai nu le-am adus acum. Tot ce trebuie sa faci,
Luke... m5 rog, asta dac3 vrei... este sa-1 insarcinezi pe
Colby sa le plateasca $i sa nu mai fie a?a de neghiob
pe viitor.
- Facturi de ce natura? intreba Luke.
-Haine, veste, pantofi, bastoane, palarii... de unde
naiba vrei sa §tiu eu de la ce sunt? exclama Ashley, poate
pupn prea non^alant. Haide, Luke, fii baiat bun. Ip jur
c3 nu i-am dorit niciodata raul lui George, dar trebuie
s3 recunosc ca a fost un lucru care nva bucurat foarte
mult dupS ce a murit el... si asta a fost ca ai devenit tu
capul familiei. Tu ai fost mereu un tip mai relaxat. Imi
amintesc cum obi?nuiai s3 ai rabdare s3 te joci cu mine
$i cu Doris, cand eram copii, cu toate ca erai cu capva
ani mai mare decat noi.
- Mai ai $i alte datorii? intreba Luke, refuzand sa se
abata de la subiect. Cum ar fi, poate, datorii de la jocuri
de noroc?
Ashley se Tnro§i din nou.
- La naiba! exclama. Incerci sa ma faci sa-p spun chiar
toate secretele mele, Luke? $tii cum e, mai $i pierzi, mai
$i ca$tigi. Dar totul este in spiritul jocului.
-Sau poate ca e de vina natura jucatorului, dragule,
daca ajungi sa pierzi mai mult decat ca§tigi.
- La naiba, Luke, zise Ashley, foindu-se incomod in
scaun. Chiar trebuie sa-mi spui „dragule“, pe un ton
a$a de dulce... de parca a§ fi vreo feti^canS? $i ce vrei sa
insinuezi? Ca nu sunt un jucator bun?
- Mi-am pus doar parerea, ii raspunse Luke. Nu te-am
acuzat de nimic.
-O , Doamne, doar n-o sa incepi sa-mi pi morala
acum, nu? exclama fratele lui, incruntat. Luke, tu nu
$tii cum e sa fi nevoit sa traie$ti dintr-o indemnizape
 82 Mary Balogh

mizerabila, cand trebuie s& mai pastrezi §i apaTen^ele.

Tu cheltuie$ti o avere pe haine! Am vazut o parte din
pnutele tale, §i nu trebuie sa fii expert in moda ca sa-p
dai seama ca sunt printre cele mai elegante din Paris.
Vrei ca fratele tau sa arate ca un cer^etor?
Luke scoase o tabachera din buzunarul halatului sau
?i priza ni$te tutun. Il privi intrebator $i pe Ashley, dar
fratele sau clatina din cap.
-Ashley, poate ca ai uitat ca pana acum doi ani am
fost §i eu fratele mai mic, ii zise Luke.
-Tu ai gusturi fine, afirma Ashley. $i pun pariu ca
Colby nu a refuzat niciodata sa plSteasca nici unele din
facturile tale.
Luke il privi staruitor pe sub pleoapele grele.
- Da, a$a e, zise el. Pentru ca nici unele dintre facturi-
le mele n-au ajuns niciodata la Colby... Sau la tata, sau
la George. Eu nu am mai primit nici o indemnizape de
cand am plecat de acasS.
Fratele s3u ramase cu gura cascata la auzirea spuse-
lor lui.
-Sa imi trimip facturile astazi mai tarziu, continua
Luke. O sa le platesc, dar vreau mai Intai s3 le vad. O sa
m3 interesez $i despre natura ?i valoarea indemniza^iei
tale. $i o so mai maresc, daca voi considera ca e cazul.
Dar incepand de luna viitoare o sa m3 astept sa traie^ti
din ea.
- Sa traiesc din ea? Ashley era alb ca varul. Asta e impo-
sibil, Luke! Ar trebui sa locuiesc acasa ca sa pot face asta.
Luke inalta din sprancene. Ashley se ridica in picioare.
- Ve^tile circula repede, zise el. $i noi am auzit foarte
multe lucruri despre tine in ultimii ani, Luke... despre
greutatea pe care o ai pe langa curtea franceza, despre
duelurile tale $i despre femeile de seama cu care ai rela-
pi. $i am crezut tot, mai pupn un singur lucru. Se spune
cS e$ti un om fara inima ?i cfl nu-p pasa de nimic altceva
in afara de propriile placed. Am refuzat mereu sa cred
asta. Pentru ca imi aminteam de fratele meu mai mare,
care obi$nuia sa se joace cu mine cand eram copil...
de cel pe cared veneram cand eram mic. La naiba cu tot,
 Inimd de piatrd 83

Luke, dar nu mai sunt sigur ca acel frate mai mare de

care tmi aminteam eu este incS in viatS.
- Pai nu mai este, raspunse incet Luke. A murit acum
zece ani, de o moarte violenta. George a fost singurul
supraviepjitor al acelui duel.
Ashley traversa camera p se indrepta spre u§a. Dar se
opri de indata ce puse mana pe clan^a p se uita neincre-
zator la ceafa fratelui sau.
- O sa-p trimit facturile, zise el, dupa care se instala o
clipa de t ace re. Ip multumesc ca te ocupi de ele, adauga
apoi pe un ton aspru.
Luke auzi u$a deschizandu-se p inchizandu-se. Ip
sprijini capul de spatarul inalt al scaunului, apoi inchi-
se o clipa p ochii. Tocmai ip facuse un du$man. §i inca
in cel mai rau mod cu putinta. II umilise pe fratele s3u.
Ashley se sirnfea deja jenat din cauza faptului ca fusese
nevoit sa vina sa vorbeasca cu el p s5-l implore s3-i achite
facturile neplatite. $i in loc sa fluture din mana negli-
jent p sa-i spuna ca da, sigur ca ii va trimite lui Colby
scrisoarea ceruta p apoi sa schimbe subiectul, el tntinse-
se mana ca sa ceara facturile pe care $tia foarte bine ca
Ashley nu le adusese cu el.
Oare de ce procedase astfel? Oare Incercase sa-i dea
fratelui sau o lecpe despre asumarea responsabilitapi?
Sau o facuse ca sa il pedepseasca, pentru ca la douazeci
de ani el insup nu avusese niciodata $ansa de a fi un
fratele mai mic? Oare pentru ca el nu se bucurase de
luxul de a fi rasfapit p iresponsabil?
Ip amintea de perioadele acelea la care facuse referire
Ashley. Pentru ca la vreme aceea, el fusese adesea fratele
mai mare din familie - mult mai mult decat George. Iar
cei mici il adorasera la fel de mult cum il adorase el pe
George. Iar el raspunsese in aceeap masura sentimen-
telor lor, oferindu-le timpul, rabdarea p afecpunea sa.
Tanarul inalt p chipef, pe care tocmai il lSsase sa piece
rupnat p furios, era acelap cu baietelul entuziasmat cu
care se catarase in copaci, pe care-1 invatase s3 inoate p
pe care-1 dusese la pescuit.
Dar asta se intamplase cu mult, mult timp in urmS.
Aproape ca i se p3rea ca fusese intr-o alta viatp.
84 Mary Balogh

Adevarul era ca uitase cum sa iubeasca. Ba chiar mai

mult de atat, se autoeducase sa nu iubeasca. Sa mi se
arate vulnerabil in fap umilirii §i a tradarii. $i fusese
fericit timp de aproape zece ani - pe atat de fericit pe cat
putea fi un om care eliminase din viafa lui orice forma
de iubire.
$i totu§i, in clipa aceea - dupa ce il r3nise §i-l umilise
pe fratele sau - se sim^ea aproape vinovat. Dar nu avea
de ce. Un om nu putea sa traiasca cheltuind mai mult
decat il tinea punga §i apoi sa se a$tepte ca altcineva
sad plateasca datoriile, fara sa dea nici o socoteala. Nici
macar atunci cand achitarea acelor datorii nu insemna
nici cat negrul sub unghie pentru averea acelui altcineva
in discupe.
Ashley avea de invapt o lecpe de via pi importanta. $i
cu cat o invata mai repede, cu atat era mai bine pentru
el. Pentru ca aceasta lecpe presupunea, de fapt, sa inve^e
cum sa supraviepiiascS intr-o lume dura. Sentimentele
i§i aveau locul lor intre un copil $i un tan3r. Insa nu
aveau ce cauta intre doi adulp.
Luke se hotari apoi ca nu avea de ce sa se simta vino-
vat pentru felul in care gestionase acea situatie.
Se indrepta brusc de spate $i se ridica de pe scaun.
Avea alte lucruri la care trebuia sa se gandeasca in di-
mineap aceea. Se uita la ceasul de pe $emineu. Era
timpul sa se imbrace sa se porneascS spre conacul lui
Lady Sterne.
Lasa instrucpuni ca valetul sau sa fie trimis de indata
in dormitorul lui, apoi urea scarile. Se gandi atunci ca
vizita lui Ashley macar servise unui scop. II facuse sa nu
se mai gandeasca la ceea ce probabil urma sS fie cea mai
importanta or3 din viap lui.
Se hotari totu$i sS nu mediteze asupra acelui fapt. In
clipa aceea trebuia sa se gandeasca doar la infap$area
lui. Va purta ceva pupn mai formal decat se obi^nuia
de diminea^a, dar nu ceva ostentativ sau vulgar pentru
aceea ora din zi.
Se pomeni atunci tanjind dupa Paris $i dupa ruti-
na placuta a zilelor petrecute acolo. Vizita lui Ashley
 Inima de piatra 85

p modul in care gestionase problema aceea il descuraja-

serS mai mult decat voia sa recunoasca.
Anna statea in camera de dimineapl impreuna cu
Lady Sterne. Lucrau la broderiile lor p discutau despre
evenimentele sociale care urmau sa aiba loc in sapta-
mana aceea. Cel mai important dintre toate era balul
organizat de Lord si Lady Castle, care avea loc chiar in
seara aceea. Agnes iepse la cumparaturi cu una dintre
pupnele ei prietene p cu mama acesteia.
-Poate c9 la balul acesta Agnes o sa cunoasca un
domn care sad placa mai mult decat cei pe care i-a intal-
nit pan3 acum, zise Anna. Capva domni au dat semne
ca ar putea fi interesap, daca ar primi pupn mai multa
tncurajare din partea ei. Doar ca ea nu a parut sa incu-
rajeze pe nimeni. Chiar p aseara rn-am gandit ca poate
lordul Ashley Kendrick este domnul cel mai potrivit
pentru ea... Dar apoi s-a ridicat pentru o clipa §i lordul
Severidge i-a luat locul langa Agnes. M-am simpt pupn
ofensata pe moment, dar trebuie sa recunosc ca bietul
om a parut foarte politicos.
-S a nu uitam faptul ca Agnes are doar optsprezece
ani, ii aminti Lady Sterne. Dar chiar si a$a, este o fata cu
o judecata sanatoasa. $i bag mana-n foe ca nu va accepta
prima oferta de casatorie care ii iese in cale. Asta daca
nu cumva acel domn este pe placul ei. Nu trebuie sa-p
faci atatea griji pentru ea, Anna. Oricum, sunt sigura ca
daca lasam sa treaca pupn de timp, totul se va aranja a$a
cum e cel mai bine pentru ea.
-O , dar cum sa nu tmi fac griji? intreba Anna, of-
tand. Victor este foarte tanar p, in plus, urmeaza sa se
casatoreasca. Nu i?i va dori sa fie impovarat de doua
surori nemaritate p de datoria de a le gasi sop... nu ca
Emily ar fi ajuns la varsta de mariti$. $i oricum, este
foarte pupn probabil ca vreun domn sa se arate dispus
sa se casatoreasca cu ea, in ciuda firii ei placute. Cel
pupn nu fara o zestre considerabila... iar asta e ceva ce,
din pacate, nu are.
- Doua surori nemaritate, zise Lady Sterne, plecaind
din limba. Observ ca nu te-ai inclus p pe tine in ecuapa
 86 Mary Balogh

asta, copila. Sa nu-mi spui c3 te consideri deja prea ba-

trana pentru rnSriti?.
Anna se inro$i $i se gandi la ceea ce se chinuise din
rasputeri sa uite toata dimineapi. Nu ca ar fi uitat de
fapt vreo clipa. Se uita tn jos la rochia noua pe care
o purta, in ciuda faptului ca eTa doar dimineafa. Lady
Sterne afirmase ca arata minunat pentru o ora atat de
matinala. Doar ca ea nu-i spusese tot adevarul na$ei sale.
$i era ceva ce trebuia spus.
-A... a... aproape am uitat, zise ea ?i i§i dadu seama
cu stupoare ca se balbaia. Era ceva ce nu i se mai intam-
plase de ani de zile. Ducele de Harndon a zis ca e posibil
sa vina in vizita in dimineapi asta.
- Ca e posibil? Lady Sterne ridica brusc ochii de la
ceea ce/acea $i ramase cu acul suspendat deasupra bro-
deriei. In dimineapi asta? O, Doamne, Dumnezeule, co-
pila! Se intampla intocmai cum am crezut $i am sperat.
Vine ca sa-si declare sentimentele fa^a de tine.
-A , nu, zise Anna, destul de speriata. Daca vine, o
face doar ca s5 ne prezinte complimentele lui, matu$a
Marjorie. IndrSznesc sa cred ca vine numai ca sa se asi-
gure ca ne-am simpt bine la teatru seara frecuta.
- Da de unde, copila, zise Lady Sterne, apoi Impaturi
broderia $i o a?eza pe brapil fotoliului. Tu ai mintea cea
mai limpede, a$a ca spune-mi... nu a mai zis ?i altceva?
N-a spus nimic despre motivul vizitei sale?
- N... nu, minp Anna. Nu a spus nimic altceva. Poate
ca nici nu o sa vina, de fapt. A zis doar ca e posibil...
$i in plus, a facut-o destul de neglijent. Indraznesc sa
spun ca nu cred ca va veni.
„MiIady, a? vrea sa-p cer permisiunea de a te vizita
maine-dimineata pentru a discuta cu dumneata o ches-
tiune destul de importanta."
Cuvintele lui ii ramasesera intiparite in memorie. Iar
daca nu fusese deja absolut clar la ce se referise, urma-
toarele lui vorbe spulberasera orice urma de indoiala.
O intrebase daca era majora. Iar cand ii spusese cap
ani avea, el afirmase ca nu mai era nevoie sa discute cu
Victor inainte de discuta problema aceea cu ea.
Avea de gand sa o ceara in casatorie.
 Itiima de piatra 87

Fusese atat de sigurS de insemnatatea cuvintelor lui,

incat avusese parte de o noapte lungft de nesomn. Iar in
clipele scurte in care reupse s3 adoarm.5, fusese chinuitft
de co$maruri ingrozitoare.
Trebuia sa il refuze, desigur. Nu avea de ales in pri-
vinpi aceea. §i nu ar fi avut de ales, nici macar daca
Sir Lovatt Blaydon nu s-ar fi mai intors niciodata
din America. Nu se putea casatori niciodata. Mai cu
seama ca era foarte posibil ca el sa se intoarca - doar ii
spusese ca o va face. $i dacS se intorcea - sau mai degra-
ba cand ea ar fi fost legata de el mai strans decat orice
Sclav de stapanul sau. In noaptea precedenta, zacuse in
pat p o trecusera toate transpirapile, ba de cald, ba de
frig... §i ip amintise tot. Ba de fapt, nu se putuse opri
sa nu-p arriinteasca felul in care ip a$ezase o data lejer
mainile in jurul gatului ei. $i apoi cum le stransese ex-
trem de u§or, in timp ce ii descria cum se strangea o
funie in jurul gatului unui criminal condamnat. Cum
nodul franghiei se a$eza chiar sub ureche. $i faptul ca
funia nu frangea mereu gatul celui spanzurat, cand se
deschidea trapa de dedesubt p omul cadea in gol. Anna
aproape c9 lepnase de spaima atunci.
Da, trebuia sa-1 refuze cu orice chip pe ducele de
Harndon. Nici macar nu ar fi trebuit sa-i fie greu
s9 faca fa^a acelei diminefi. O va cere in casatorie, ea il va
refuza, apoi el va pleca. Totul era foarte simplu. Doar ca
Anna §tia foarte bine ca in timpul acelor cateva minute
ale intalnirii lor, se va confrunta cu cea mai mare tenta-
pe a viepi ei.
Doamne, Dumnezeule! Dorin^a disperata de a sc9pa
de ea insap p de realitatea viepi sale era aproape de ne-
suportat. Grevise cand cedase In fata ispitei de a gusta
via^a aceea plina de libertate. $i odatS ce o gustase, rav-
nea din toata fiinfa ei sa se infrupte cu intregul festin.
Dar asta nu ar fi facut altceva decat s-o ucida. La fel
o otrava mortala.
Si ar fi uciso literalmente.
- Indraznesc sS spun ca nu va veni, Ii mai repeta o
data in graba na§ei sale, apoi ii zambi. Cred ca este
 88 Mary Balogh

genul de lucru pe care-1 spune un domn unei doamne

atunci cand o escorteaza acas3.
-O , Doamne, nu! exclamS Lady Sterne, clatinand
din cap.
InsS nu avu ocazia s5 spuna mai mult de atat. Pentru
ca majordomul deschise u$a §i le intreba pe domnia sa
$i pe Lady Anna daca il primeau in vizita pe Excelenfa
Sa, ducele de Harndon.
Anna inchise ochii strans o clipita, dar Ti redeschi-
se repede. Simfea $i mai tare ame^eala cand pnea ochii
inchi$i.
Ducele purta verde smarald $i auriu. In ochii An-
nei, era mai frumos ?i mai stralucitor ca oricand. Dar
poate ca se intampla asta §i pentru ca nu mai era un
Fat-Frumos cu care indraznea sa flirteze, ci un barbat
care ajunsese sa o ispiteasca foarte mult. Un barbat pe
care trebuia sa-1 respinga $i sa-1 indeparteze pentru tot-
deauna. Intr-adevad Dupa doar cateva zile scurte, dispa-
ruse bucuria aceea minunata de a-$i abandona propria
fire ?i circumstan^ele in care se afla, pentru a flirta cu
cel mai frumos crai din Londra. Basmul acela ajunsese
la finalul sau inevitabil.
O vreme se gandi ca pana la urma se in§elase. Timp
de aproape cincisprezece minute, ducele statu de vorba
cu ea $i cu Lady Sterne, afi$and o amabilitate non$a-
lanta $i un farmec care pareau sa dezminta orice motiv
suplimentar al vizitei sale. Dar chiar cand Anna se mai
relaxa un pic, el rosti in cele din urma acele cuvinte
pe care se temuse sa le auda. Pentru o clipa, mintea ei
abia percepu afirmapa sa. Se intorsese sa se adreseze
na$ei ei.
- Doamna, zise el. Va pot cere permisiunea de a vorbi
cateva minute intre patru ochi cu Lady Anna despre o
chestiune privata?
Lady Sterne se ridica imediat in picioare, zambind cu
caldura ?i bunavointa.
- Lady Anna nu mai este adolescenta §i nu mai are
nevoie sa fie insopta cu stricte^e, a$a ca da, Harndon,
zise ea. Dar nu mai mult de zece minute. Ma intorc in
scurt timp.
 Inima de piatra 89

Ducele se ridica $i traversa IncSpeTea, pentru a-i des-

chide u§a na$ei sale. Anna se ridica si ea $i se duse la fe-
reastra in virtutea inerfiei. Se uita afara, absenta. Inima
ii batea tare si o asurzea. Isi simfea inima in gat, ca pe
un nod care o lasa farS rasuflare.
„0, Doamne. Te rog, Doamne. Doamne, Dumneze-
ule...“ se ruga frenetic in tScere. Dar $tia ca astfel de
rugaciuni erau inutile. De ani intregi, Dumnezeu fusese
doar un observator tacut al viefii ei. Nu fusese deloc
bun cu ea. Sau poate ca in clipa aceea o testa, la fel cum
il testase pe Iov, ca sa vada cat de mult putea indura. $i
uneori chiar se simfea de parca era pe marginea pripas-
tiei, la un pas de a ceda definitiv.
Vocea lui rasuna atunci din spatele ei.
-Milady, zise el incet. Cred ca §tii de ce am venit in
dimineafa asta §i ce am s3 if i spun.
„Intoarce-te. Spune-i acum. Pari nedumerita $i spu­
ne-i ca nu ai nici ce mai mica idee. Nu, nu e bine a$a.
Mai bine pari serioasft. Ingandurata. Spune-i ca te neli-
ni$te§te sa $tii ca a interpretat gre§it situafia. Spune-i ca
ai pe altcineva. Ca ai pe cineva care te afteapta acasa.“
Dar se cutremura la gandul ca poate omul acela chiar
era acolo, a§teptand-o.
A$a ca se intoarse spre el. Dar de indata ce o facu,
i?i puse $i masca. Pana atunci nu se gandise niciodata
la comportamentul ei ca la o masca - ci doar ca la o
manifestare a ceea ce simfea $i ce voia sa simta, pana
cand venea vremea sa piece acas3. Dar in clipa aceea era
o masca. Zambi luminos §i intredeschise u$or buzele, iar
asta ii facu ochii sa straluceasca.
-O , vai, nu, Excelenfa, zise ea. Nici o femeie nu in-
drazne$te sa creada ca ?tie astfel de lucruri. Daca se in-
?ala? Gandeste-te cat de stanjenitor ar fi un asemenea
moment, adauga apoi ?i rase cristalin.
I$i dorea din tot sufletul sa mai vada o data sclipirea
care se nastea in ochii lui, ca raspuns la cuvintele ei.
Aparu atunci in ea o nevoie feminina adanc inradaci-
nata de a avea putere asupra unui barbat. De a-1 atrage.
Macar pentru o ultima data.
 90 Mary Balogh

Se studia p se asculta pe sine, si era deopotrivS con-

sternata p confuza. $i profund nefericita.
-A i dreptate. Ochii lui o pntuira de sub pleoapele
lene?e p o privi in felul sau necuviincios, care-i facea ge-
nunchii sa se inmoaie. Iarta-ma. Dar acest gen de situa-
pe^nu se incadreaza in experien^a mea de zi cu zi.
Ii lua apoi mana dreapta intr-a Lui p o intoarse cu
palma in sus, astfel incat s3 se odihneascS in mana lui
stanga. Apoi o a$eza pe cealalta deasupra palmei ei. Mai-
nile lor se atingeau. A ei era prinsa la mijloc intre ale
lui. I se parea ceva incredibil de intim. Anna simp brusc
o durere in gat.
Apoi o surprinse, coborand intr-un genunchi. Nu
arata absolut deloc ridicol in postura aceea.
-Milady, zise el. Lady Anna, ai vrea sa-mi acorzi
onoarea p sa m3 faci cel mai fericit barbat din lume,
devenind sopa mea?
Rostise acele cuvinte. Cuvintele pe care se a$teptase
sa le auda. Pentru care se pregatise suflete?te de cu o
seara inainte. Dar dintr-un motiv sau altul, cuvintele
acelea nu voiau sa capete nici un sens in mintea ei.
II privi in ochi p se apleca u§or spre el. $i atunci totul
capata sens ?i descifra acel cod secret.
Erau intocmai cuvintele la care se a§teptase fi pentru
care se pregatise. §i pareau la fel de noi $i de minunate
ca soarele care rasarea iar $i iar, in fiecare dimineata. Pu-
tea deveni sopa lui. Putea pa$i in libertate p in fericire,
lasand totul in urma, la fel ca un ?arpe care se lepada de
propria-i piele. Putea sa fie sopa lui.
Ba nu, nu putea.
- Excelenpi, tncerca ea sa spuna, dar vocea ei suna ca
o $oapta. Poate nu $tiai asta, dar eu nu am nici o avere.
Tatal meu a pierdut aproape totul fara... fara nici o vin3
a lui. Iar fratele meu e tanar p inca nu a avut timp sa-§i
revina dupa toate cele intamplate. Nu am zestre.
-Te vreau doar pe dumneata, zise el, ridicandu-se din
nou in picioare, dar fara a-i elibera mana. Am eu o avere
destul de mare, care n-are nevoie sa mai fie sporita.
 Inima de piatra 91

O voia pe ea. Pe ea. Nu voia nici un alt stimulent.

Ci doar pe ea.
Anna mai incerci o data:
-A m douazeci p cinci de ani, Excelenpt, zise ea. Cu
siguranpi ti-ai fi dorit o sope mai tanara.
- Imi doresc o sope care sa aiba exact varsta dumitale,
zise el. Indiferent ce varstS inseamna asta. Te vreau pe
dumneata.
O dorea pe ea. O, Doamne, Dumnezeule! O voia
pe ea!
-A... aaa... am surori, continua ea. Am doua surori,
pentru care ma simt responsabila, acum ca mama p ta-
tal nostra au murit amandoi. Fratele meu este prea ta-
n3r sa-p asume responsabilitatea pentru ele, altfel decat
financiar. Trebuie sa ma intorc acasS sa am grija de ele.
-Surorile dumitale pot locui cu noi, daca asta ip do-
repi, zise el. $i daca ceea ce te ingrijoreaza este faptul ca
nu au zestre, atunci le voi oferi eu una.
Temerile ei pentru Emily mergeau mult mai departe
de faptul ca nu avea zestre. Dar era dispus sa ii ofere o
casa lui Emily. $i lui Agnes. $i zestre. In schimbul faptu-
lui ca se cSsatorea cu el. Atat de mult o dorea.
- Mai sunt $i alte motive pentru care nu ar trebui sa
te cer in casatorie? intreba el. Alte secrete intunecate,
Lady Anna?
Doar faptul ca ar fi putut fi aruncata in inchisoare
pentru o serie de infracpuni. Sau spanzurata pentru al-
tele - inclusiv CTima. $i faptul ca nu se putea casatori
niciodata - chiar p in ciuda celorlalte motive.
- Nu, $opti ea.
- Foarte bine atunci, zise el. Anna i§i dadu dintr-oda-
ta seama ca avea mainile calde p ferme. Lini?titoare ?i
suspnatoare. Atunci accepti? Vrei sa fii ducesa mea?
Nu s-ar fi mai putut pne pe picioare, daca §i-ar fi in-
departat mainile. S-ar fi prabu§it la podea. In plus, dacS
p-ar fi retras mainile, corpul ei nu ar fi mai avut nici
o alts sursa de caldura. Ar fi inghe^at pe loc. $i exact
asta ar fi facut, dar i-ar fi spus „nu“. Toate gandurile
acelea nebunepi ii alergau prin minte, fara incetare.
 92 Mary Balogh

Nu se opreau nici m3car suficient de mult cat sa le poa-

te cantari rational.
-D a.
Anna fopti incet acel cuvant, dar simp ca grandoarea
p puterea lui i-ar fi putut frange mintea p poate chiar
Insap existence Nu-i venea sa creada ca ea rostise acel
cuvant, dar pe de alta parte, era perfect con$tienta ca nu
era nimeni altcineva care sa o fi putut face. $i in clipa
aceea nu facea nimic ca sa-p retraga raspunsul. Plutea in
aer deasupra capului ei, ca un obiect palpabil.
El se ridicase p-p indepartase mana dreapta. Ii ridica
atunci mana p-i deschise palma cu degetul mare, apoi
i-o saruta.
-Atunci m-ai facut cel mai fericit barbat din lume,
doamna, zise el.
Acele cuvinte convenponale ii mangaiau sufletul ca
o manu?a de catifea. $i in acelap timp, o spintecau ca o
sabie ascuptS.
Ii zambi atunci stralucitor. Aparent, masca ei era ceva
mobil.

c a p ito lu l 7
In momentul acela, Luke se sim^ea foarte recunosca-
tor ca il a$tepta o zi aglomerata. Lady Sterne se pnuse
de cuvant p se intorsese dupa zece minute in salonul de
dimineapi. Dupa cum era de a$teptat, fusese incantata
la aflarea vepii. Era convins ca femeia planuise totul
impreuna cu Theo p ca in clipa aceea se felicita pentru
indeplinirea rapida a speran^elor lor.
Lady Anna Marlowe nu ip dorea o nunta mare - adi-
ca genul acela de ceremonie care ar fi necesitat o luna
de pregatire. Voia doar sa fie chemat acolo p fratele ei -
care se afla acasa la logodnica lui, adica la mai pu-
pn de o zi calare distan^a. §i nu voia sa a$tepte sa fie
adusa ^i sora ei cea mai mica, intrucat asta ar fi durat
prea mult.
Luke era u§urat. Facuse acel pas crucial, fara a-p acor-
da timp s3 se gandeasca prea mult. A$a ca in clipa aceea
 Itiima de piatra 93

i$i dorea doar ca totul sa se termine mai repede. Nu voia

s5 treaca prin saptamani sau poate chiar luni intregi in
care s8 se Intrebe daca mai avea vreo portipa de scSpare.
Pentru cS nu mai exista nici o cale de scapare. Voia sa
se casatoreasca mai repede, astfel incat sa aiba timp sa se
obi§nuiasca cu noua sa situape.
Sugerase ca putea obpne o licenpt speciala, care sa le
permita sa se casatoreasca in decurs de trei zile, iar ea ac-
ceptase imediat. Se vor casatori la Londra $i vor ramane
acolo o perioada dupa nunta. Inca nu se putea convinge
sa mearga la Bowden $i se gandea ca poate ca inca mai
putea evita s-o faca. Dar in sinea lui $tia ca nu era ceva
plauzibil. De fapt, inevitabilitatea intoarcerii lui acolo
jucase un rol important in decizia de a se casatori. Nu
facea acest pas dintro dorin^a personala.
$i totu$i, in timp ce o privea pe logodnica Lui - logod-
nica lui! - nu era sigur c3 era complet adevarat. Lady
Anna zambea $i stralucea, §i era incredibil de frumoasa.
Se gandi atunci pentru prima data ca probabil se im-
bracase special pentru ocazia aceea - pentru ca era mai
eleganta decat s-ar fi cuvenit intro dimineapi normala.
Fericirea ei era evidenta, chiar daca fusese foarte cinstita
$i ii spusese deschis toate neajunsurile care o decadeau
din dreptul de a fi mireasa lui. Se pomeni apoi intreban-
du<se daci il iubea.
II incercase mereu o nelini^te aparte atunci cand ba-
nuise ca o femeie era indragostita de el. Pentru ca el nu
putea oferi in schimb un astfel de sentiment. $i pusese
mereu capSt cu fermitate oricarei relapi, chiar daca nu
se plictisise inca de femeia in cauza. $i totu^i lucrurile
erau complet diferite cu Lady Anna Marlowe. Urma sa
devina sofia lui. $i chiar daca nu o putea iubi, sim^ea
o anumita placere la gandul ca va avea in via;a Lui acea
frumuse^e, fericire §i vivacitate care o caracterizau.
Se ridica in picioare ca sa piece ?i se gandi ca daca
trebuia sa se insoare cu cineva - $i parea ceva absolut
obligatoriu - atunci se bucura ca se casStorea cu ea,
mai degraba decat cu orice alta femeie pe care o intal-
nise vreodata.
 94 Mary Balogh

„Cu exceppa Henriettei“, zise apoi o voce nedorita

din interioTul sau. Dar asta fusese Intro alta viapa.
La fel ca mai devreme, lua mana lui Lady Anna intre
ale lui palme §i apoi facu o plecaciune deasupra ei.
- Doamna, zise eL Pot sa sper ca imi vei face onoarea
de a-mi acorda dansul de deschidere $i cel de dinainte
de cina la balul soplor Castle?
Zambetul ei era stralucitor. Cand il privea de aproa-
pe, aproape ca sim^ea nevoia sa faca un pas In spate,
involuntar.
- Mulfumesc, Excelenpi, zise ea. Voi a$tepta cu nerab-
dare ambele dansuti.
- La fel ?i eu, zise el. Le a$tept cu nerabdare pe
amandoua. Sunt sluga dumitale. Ii ridica apoi mana
la buzele lui.
Decise fara tragere de inima c3 era imperios necesar
sS faca o vizita la Hamdon House. Era foarte posibil sa
ajunga sa regrete ca se Intorsese in Anglia $i ca reluase
legatura cu familia sa. Dar le facuse pe amandoua. $i in
clipa aceea i se parea ca nu putea merge decat inainte.
Nu mai avea nici un rost s3-§i doreasca sa se fi putut
intoarce in timp $i sa hotarasca sa nu paraseasca Parisul,
sau viafa pe care o cunoscuse acolo.
Mama $i sora lui erau amandoua acasa. Discutara cu
el despre ieprea la teatru din seara precedenta. Doris
zambi rautacios $i facu un comentariu pe seama fap-
tului ca ii acordase lui Lady Anna Marlowe mai multa
atenpe decat oricui altcuiva din loja.
-C red ca este foarte frumoasa, adauga apoi. Mult
mai frumoasa decat marchiza aceea d’Etienne, in ciuda
splendorii ei pariziene.
- Doris! exclama taios ducesa vaduva, in timp ce Luke
ridica din sprancene. Te rog nu uita de maniere.
Doris ii facu semn cu ochiul ffatelui ei.
-Lady Anna Marlowe pare o tanara cu o educatie
aleasa, ii spuse vaduva fiului ei. Ca de fiecare data de
cand se intorsese, Luke observa din nou ca mama sa nu
se uita niciodata direct la el. In plus, este fata contelui
de Royce. Are un rang potrivit, Lucas.
 lnima de piatra 95

- Pentru ce, m& rog, mama? intreba el, cu sprancenele

inca ridicate.
-Succesiunea a fost nesigura pentru pTea mult timp,
zise ea. $i a sosit timpul ca la Bowden Abbey sa existe
din nou o stapana de necontestat... o doamna care este
sopa actualului duce. Lucas, a venit timpul sa pui da to-
ria pe care o ai mai presus de placerea ta personala.
- Ca sa te mulfumesc pe tine, mama, zise el, ma voi
casatori cu doamna. E bine pentru tine peste trei zile?
Femeia il privi atunci oarecum suspicioasi p fara
cuvinte.
-A m venit direct de la Lady Sterne, continua el,
unde am cerut-o in casatorie, p propunerea mea a fost
acceptata. Ma voi casatori cu Lady Anna peste trei zile.
Doris scoase atunci un ppat ascupt p strabatu in fuga
camera, complet lipsita de elegan^a, ca sa se arunce in
braple lui p sa-1 sarute pe obraz.
- Luke! striga ea. $tiam eu ca se va intampla. $tiam
eu ca te vei indragosti de ea, ca te vei casatori p apoi vei
veni sa locuiepi inapoi acasa. $i acum totul o sa fie iar
ca inainte. Sunt a$a de fericita ca imi vine sa pp!
-Te rog, nu, draga mea, zise Luke, incet.
- Doris! o atenpona cu asprime mama lop
Dar Doris nu voia sa se lase intimidata. Ip incle$ta
mainile in jurul gatului fratelui ei p se lasa pe spate pe
toata lungimea brapdor.
-E fratele meu, mama. $i vine acasa! O, Luke, ai r3-
mas acelap sub toate bainele acelea frumoase, sub ele-
gan^a p comportamentul tau plictisit! Acum ^tiu asta p
ma bucur enorm. O, da, trebuie sa spun ca o sa-mi placa
foarte mult de aceasta cumnata a mea.
Doris sublinie intenponat acel cuvant, sugerand fap-
tul ca poate nuu placuse prea mult de cealalta cumnata
a ei. Oare Henrietta fusese dificila? Oare impartapse p
altor oameni propria ei nefericire?
- A$a sper, Doris, zise el, in ciuda faptului ca se sim{ea
pupn incomod cu o astfel de manifestare a afecpunii.
$i totup, Doris ramasese intru catva o copila. li pla-
cuse mereu sa imbrap?eze p sa fie imbrap§ata. Ii placuse
sa-1 pna de m§na cand se plimbau. $i cand era foarte,
 96 Mary Balogh

foarte micS, ii placuse si stea coco fata pe umerii lui $i

sa se agafe de parul sau. Iar ultima data cand se intalni-
sera, avusese loc acea imbrafi?are disperata pe aleea din
fafa casei.
Se gandi atunci ca probabil Doris va fi dezamagita de
el. Pentru ca nu mai era fratele pe care $i-l amintea ea.
BSrbatul acela nu mai exista demult.
Mama lui parea mulfumita. Cu toate acestea, Luke
se pomeni intrebandu-se daca i?i dorea sincer ca el sa
ramana in Londra $i sa se intoarca la Bowden sau daca
nu cumva i$i dorea doar sa o vada pe Henrietta inlocui-
ta ?i spera ca Anna sa fie mai u$or de condus.
Ashley nu era acasa. Luke se intreba daca va fi mul-
fumit de noile ve$ti sau daca i$i dorea ca fratele sau sa
ajung in iad - sau cel pufin sS se intoarca la Paris.
Luke pleca apoi $i se duse la clubul White, ca sa ma-
nance §i sa se relaxeze un pic, dupa o dimineafS ten-
sionata. Acolo se intalni cu unchiul sau $i ii imparta$i
noutafile. Dupa cum era de a$teptat, lordul Quinn pri-
mi anunful cu voie buna $i-i scutura mana strainic -
de parca ar fi incercat s5 io disloce din incheietura. Iar
gestul lui agitat atrase atenfia $i altor domni. $i la scurt
timp dupa aceea, jumatate din cei prezenfi in club afla-
sera deja despre logodna sa. Luke se gandi cu tristefe
ca probabil toata lumea buna din societate va afla asta
pana la Balul Castle.
$i dacS tot avea sa fie a$a, se duse sa publice anunful
logodnei $i casatoriei iminente in ziarul de a doua zi. Iar
dupa aceea merse sa fac3 rost de licenfa speciala, care le
va permite sa se casatoreasca peste trei zile.
Era deja destul de tarziu in dupa-amiaza, cand ajunse
la hotelul unde era cazata marchiza d’Etienne. Femeia
abia se intorsese de la o plimbare cu ni$te noi cunojtin-
fe, dar era deja schimbata intr-un neglijeu destul de le-
jer. 11 primi cu brafele deschise $i cu zambetul ei, destul
de arogant.
-A , chert! exclama ea si-i intoaTse obrazul pentru un
sarut. Sunt furioasa pe tine, non! Am auzit ca aseara ai
dus o englezoaica la teatru, pentru ca urma sa fie aco­
lo $i mama ta $i fi-era rujine sa ii prezinfi o marchiza
 Inima de piatra 97

ffanpuzoaicS. Iar azi te-am a?teptat o ora sa vii, dupS care

am zis: „Non, n o sa il mai a$tept pe iubitul necredincios.
O sa ma intorc la Paris §i o sa acord favorurile mele altui
amant domic, non?“ Mulpi le cer$esc in mod jalnic.
- $tiu, Angelique, zise el. Onoarea de a fi iubitul t3u
este mai ravnitS si mai laudata in Franca chiar decat cea
de a primi favorurile regelui.
-A h, lingu§itor neru$inat! exclama ea. Luc, cel cu
limba auritS. Te voi ierta numaidecat, cheri, chiar daca
ar trebui sa te pedepsesc cel pupn o ora cu furia mea.
Dar ar fi o ori irosita, non? Te voi primi in patul meu,
§i tu te vei lauda cu asta englezilor lenp care locuiesc in
Londra. Vino, trebuie sa fii leul meu astSzi... o faci atat
de bine. Sunt gata sa ma supun atacului, mon amour...
Marchiza inchise ochii pe jumatate $i vocea ei cobori
intro ?oaptS r§gu?ita.
O jumatate din el intenponase sa o posede inainte
de a-i vestea. Angelique era foarte meticuloasa §i foarte
priceputS in arta seducpei. Dar era nedrept din partea
lui sad ascunda ceva ce foarte probabil i-ar fi schimbat
complet atitudinea fa?a de el. La urma urmei, nu era o
femeie pe care o platea pentru favorurile acordate $i care
nu avea nici un drept sa $tie despre starea lui maritala.
-Angelique, zise el. Poate ca ar fi trebuit sa ramai la
Paris. Acolo straluce$ti, draga mea. Aici doar te irose$ti.
Poate ca ar fi mai bine sa te intorci acolo.
Ea tuguie buzele $i mima un sarut.
- Ne vom intoarce impreuna. §i acum, sa nu mai vor-
bim. Hai sa trecem la fapte. O sa ma atingi $i o sa ma
mangai $i o sa m3 faci sa implor indurare §i sa pip de
extaz. Atinge-ma, leul meu!
-Doam na pe care am escortato aseara la teatru,
Lady Anna Marlowe, incepu el. In dimineap asta a fost
de acord sa fie sopa mea, Angelique. Ne vom casatori
peste trei zile.
Femeia il privi absents cateva secunde, iar apoi palma
ei se lipi nea$teptat de tare $i dureros de obrazul lui.
Deveni apoi o salbaticiune $i se arunca asupra lui.
Il atacS cu pumnii, cu unghiile ?i cu dinpii si il lovi cu
picioarele. §i tot timpul il blestema, folosind un limbaj
 98 Mary Balogh

demn de scursurile Parisului. El nu vru sA o loveascS

inapoi, dar fu nevoie de toata forta lui §i o perioada
de timp considerabila, ca sft o potoleasca. $i reu$i cu
greu in cele din urma, impingand-o spre pat, a$ezand-o
cu forpa §i apoi imobilizandu-i trupul $i picioarele cu
greutatea corpului lui $i imobilizandu-i incheieturile
deasupra capului.
Angelique tacu pans la urma, dar inca se mai cutre-
mura sub greutatea lui.
- Luc, zise ea $i ura din ochii ei disparu cand se uita
in ai lui, care se aflau la doar capiva centimetri de ai ei.
Luc, m-am facut de ras ingrozitor de tare pentru tine.
Te-am urmat aici, de?i tu nu m-ai invitat sa te insopesc.
Te-am iertat in dupa-amiaza asta, cand ar fi tTebuit sa-mi
pun servitorii s3-pi tranteasca u$a in nas. $i cand mi-ai
spus ca urmeaza sa te casatore$ti, am fost furioasa, in loc
sa te disprepuiesc. Nu mi s-a mai intamplat niciodata a$a
ceva. Sunt marchiza d’Etienne. Eu sunt cea care frange
inimi, non?
-D a, zise el. Parisul este plin de barbapi ale caror
inimi le-ai frant, Angelique. Ba de fapt, sunt imprS^tiapi
prin intreaga Franpa.
- Dar iata-ma in sfar§it facandu-ma de ras, spuse ea.
Se pare in cele din urma, tot mi-am lasat inima sa fie
franta. A§ fi acceptat sa fiu sopia ta, Luc. Crezi ca nu a$
fi fost dispusa sa parasesc Franpa ca sa locuiesc aici? A? fi
locuit cu tine, oriunde pe pamant. A? fi fost ducesa ta.
Luke nu avea nici un rSspuns pentru ea, dar conti-
nua sa o priveasca in ochi.
- Fa dragoste cu mine, ?opti ea. Fa dragoste cu mine,
cum numai tu §tii, mon amour.
Insa Luke se dadu la o parte, se ridica in picioare §i-$i
aranja hainele. Dintr-odata, camera i se parea de o mie
de ori mai mica ?i mai sufocanta decat i se paruse la
vizitele precedente. Iar in clipa aceea nu se putea gandi
decat sa scape de acolo $i sa iasa afara la aer curat $i
spapiu deschis.
 Inima de piatrd 99

- Nu pot, Angelique. Ar fi nedrept fafa de tine. Imi

pare rau, draga mea. Credeam ca ne-am unit pentTU pla-
cerea noastra reciproca.
- Ah, Luc! exclama marchiza. Zacea in continuare pe
pat, exact in pozitia in care o lasase el, cu mainile intin-
se deasupra capului. A$a a fost. Chiar a?a a fost. Motivul
a fost mereu aceasta placere mai mare decat oricare alta
pe care am cunoscut-o vreodata.
Luke i$i ridica tricornul §i bastonul, apoi se indrepta
spre 115a. Trebuia sa piece de acolo. Dar vocea ei il opri
cniar in clipa in care dadu sa deschida u§a.
- Este adevarat ce se spune despre tine la Paris, zise
ea. Nu am vrut sa ascult de gura lumii, dar se pare ca ar
fi trebuit sa o fac. Doar ca am crezut mereu ca noi doi
suntem la fel. Se spune ca e$ti un om fara inima, cheri.
Luke se stapani atunci sa nu piece in graba. Cobori
lent scarile hotelului $i ie§i afara in strada. Era a doua
oari in aceea$i zi, cand i se spunea lucru acela - mai
intai i-1 spusese Ashley, iar apoi Angelique. $i amandoi
aveau dreptate, desigur.
Se gandi ca oamenii deveneau foarte nesabuifi cand
i$i permiteau sa iubeasca. Grabi pasul $i i$i umplu pla-
manii cu aerul rece. Dragostea nu aducea cu ea nimic
altceva decat umilire $i o furie salbatica ?i neputincioa-
sa. Iubirea rapea unui om orice forma de rafiune sau
control asupra propriului destin.
I§i intoarse in mod voit gandurile spre seara care
urma $i spre cele_doua seturi pe care le va dansa cu Lady
Anna Marlowe. Intr-un fel, ea era ca o gura de aer proas-
pat in via{a lui. Spera ca ti va zambi §i in seara aceea...
?i ca va flirta cu el chiar §i atunci cand nu dansau.
$tia c3 va petrece toata seara in sala bal, in ciuda faptu-
lui ca nu va dansa mai mult decat acele doua seturi. §i
era perfect co n sen t de faptul ca va proceda a$a doar
pentru placerea de a o privi §i de a observa exuberant
ei simplista fafa de viafS.
Anna avea impresia ca cele trei zile de dinainte de
nunta treceau atat de repede, incat nici macar nu avea
timp sa-$i traga sufletul. !?i tot promitea ca va reconsidera
100 Mary Balogh

problema ?i c&va g&si o cale de ie$ire din dilema aceea in

care o aruncaserS ispita $i impetuozitatea. Dar dintr-un
motiv sau altul, nu gSsi niciodatS timpul necesar.
Ducele de Harndon dansa cu ea de doua ori la Balul
Castle - intocmai dupS cum li promisese iar restul
serii, o privi cu ochii lui in$elator de lene§i, inchizand
$i deschizand languros evantaiul acela ridicol al sau.
Era din nou machiat $i purta o aluni^a falsa pe obraz,
dar p5rea foarte diferit de acea prima seara in care il
vazuse. Era imbracat intr-un costum albastru pal §i ara-
ta de-a dreptul stralucitor, datorita unei multitudini de
diamante, care sclipeau orbitor dintre faldurile lavalie-
rei sale, de pe degetele lui, dar $i de pe manerul sabiei
lui ceremoniale.
Anna nu tl scapa nici ea din priviri toata seara. Doar
ca ea nu rata nici un dans $i flirta cu el neincetat pes-
te umerii partenerilor ei, pe deasupra evantaiului sau
aruncandu-i zambete stralucitoare din celalalt colt al sS-
lii. I$i zise ca nu se oprise din zambit toata noaptea.
Totu$i, ceva era diferit in seara aceea. $i parea ca lo-
godna lor era ceva $tiut de toata lumea. A$a ca toata
noaptea se privira §i flirtara unul cu celalalt in public -
sub privirile interesate $i indulgente ale lumii bune. Era
ceva minunat $i foarte palpitant. $i simplul fapt ca o
privea - de$i $tia ca toti ochii erau atintiti asupra lui -
i se parea ceva uimitor. O voia pentru el. Doar ii
spusese asta. $i in clipa aceea simtea $i ea ca era adevS-
rat. O dorea.
Iar a doua zi dupa-amiaza o duse tn vizita la el acasa,
ca sa ia ceaiul cu mama $i cu sora lui. Anuntul logodnei
$i al casatoriei lor iminente aparuse in ziarul de dimi-
neats, a§a c3 in momentul acela, totul era oficial - asta
dac3 nu fusese deja $i inainte.
Ducesa vaduva de Harndon o primi cu amabilitate,
iar Lady Doris Kendrick chiar o imbrati$a $i o saruta
pe obraz. Parea ca avea aprobarea lor. I$i aminti atunci
ca la urma urmei, era $i ea fiica $i sora unui conte de
Royce - adica era o logodnica de rang potrivit pentru
un duce. Chiar $i fara avere.
 Itiirna de piatrd 101

Ducele r&mase acolo In tacere, iar sora lui li zambi cu

cdldura, in timp ce ducesa vaduvd tncepu sa-i povesteas-
ca despre Bowden Abbey ?i despre toate responsabilita-
file care o ajteptau pe oxice ducesa de Harndon.
- $i odatS ce te vei cSsatori cu Harndon, vei Inlocui
desigur orice alte doamne cu care imparp acest titlu, li
explicS vaduva. Aici m3 refer la nora mea §i la mine.
Vei fi ducesa lui Lucas, Lady Anna. $i noua stapana de
la Bowden Abbey.
Aparent, femeii nu li pftrea deloc rau ca avea sa fie
inlocuita. Sau cel pupn a$a se gandi Anna. Dar la urma
urmei, i se mai intamplase asta $i cand murise sopil ei, $i
fiul cel mai mare preluase titlul de duce. Anna aflase ca
ducele - sau mai exact ducele ei - avusese un frate mai
mare, care fusese casStorit §i care depnuse titlul timp de
trei ani, dupa moartea tatalui sSu. Doar ca fratele cel
mare nu avusese fii $i nici alp copii.
Se gandi ca probabil toata lumea se va a$tepta din
partea ei sa ramana grea fara intarziere ^i sa poarte in
pantece un fiu al actualului duce. Iar acest simplu gand
o facu sa se infioreze.
Lord Ashley Kendrick aparu inainte ca ei sa-$i termi-
ne ceaiul. li explica Annei ca tocmai sosise acasa ?i afla-
se ca ea venise in vizita, ca sa ia ceaiul cu mama sa, a$a ca
venise sa o salute. Afi$a un zambet frumos §i ?trengaresc
?i facu o plecadune eleganta, inainte de a-i lua mana $i
a i-o saruta.
-S unt absolut incantat, zise el. Nici eu nu a§ fi facut
o alegere mai buna, daca a§ fi avut ocazia sa-mi aleg sin-
gur cumnata, Lady Anna.
Ashley, Lady Doris $i Lady Anna se amuzara copios
pe seama afirmapei tanarului, in timp ce mama lui le
zambea amabila._ Ducele continua s3 o priveasca pe sub
pleoapele grele. Insa nu era o privire lene^a sau somno-
roasa... Ci una care o facea sa se infioreze de placere.
Lord Ashley se intoarse apoi ca sS-i strangS mana fra-
telui sau, sa-l felicite $i sa-l asigure ca era un diavol extrem
de norocos. Desigur, mama lui il mustra aspru pentru
folosirea unui astfel de limbaj in fafa unor doamne.
 102 Mary Balogh

Anna decise imediat c3 avusese dreptate - era intr-ade-

var un tanar foarte chipe$ p energic. Apoi ii zbura gan-
dul la Agnes p la supararea pe care o simpse la teatru,
cand lordul Severidge II tmpiedicase pe lordul Ashley sa
ip reia locul langa sora ei. Ar fi facut un cuplu minunat!
$i cu siguranpl nu era o diferenfa mare de varsta intre
ei. Banuia c3 lordul Ashley era cu capva ani buni mai
tanSr decat ducele p, fara indoiala, nu era cu mult mai
in varsta decat Victor. Poate ca va putea incuraja o casa-
torie intre sora sa p fratele sopilui ei.
Soful ei. Simp cum i se stranse stomacul p cum puse
stapanire pe ea o spaima cumplita. Dar o alunga fara
mila. Nu era ceva menit pentru momentele publice.
A doua zi, sosi p fratele ei, Victor. Singur. Ii explica
faptul ca o lasase pe Constance acasa cu parinpi ei,
de vreme ce nu avusese suficient timp la dispozipe ca
sa-i gaseasca o insoptoare potrivita sau ni^te prieteni
adecvafi la care sa locuiasca pe perioada ?ederii la Lon-
dra. Ii spuse ca era absolut incantat pentru ea, apoi o
stranse tare in brafe $i o saruta pe ambii obraji. Parea
c3 fratele ei fusese foarte ingrijorat ca nu cumva Anna
sa-$i fi pierdut $ansa la o casatorie avantajoasa §i fericita
din cauza faptului ca ii ingrijise atat de mult timp pe
parinpi lor.
- Desigur ca o vreme ne-am a$teptat cu topi ca Blay-
don sa te ceara in casatorie p ca tu sa accepp, zise el.
Dar trebuie sa recunosc ca mie nu mi s-a pSrut nicioda-
ta o casatorie potrivita. Adica, da, era un om destul de
amabil, dar era mult prea batran pentru tine, Anna.
A§ putea baga in foe ca era aproape de aceeap varsta
cu tata.
Anna nu-i raspunse in nici un fel, dar se grabi apoi
sa-1 intrebe despre propriile lui planuri de nunta - in
fond casatoria lui se stabilise pentru toamna aceluiap
an. Afla ca parinpi lui Constance ip doreau ca fiica lor
sa sarbatoreasca implinirea varstei de optsprezece ani,
inainte de nunta.
Ducele de Harndon veni in vizita dupS-amiaza, ca
sad cunoasca pe fratele ei p sa bea ceaiul impreuna.
Iar mai tarziu, cei doi barbap se retrasera, ca sa discute
 Itiima de piatra 103

in particular. Nu se putea pune problema unei zestre,

desigur. $i de vreme ce Anna era majors, nici nu intra
in discupe faptul ca ar fi avut nevoie de consimpiman'
tul fratelui ei. Dar se pare c& cei doi barbap considerau
ca era necesar sa discute tntre patru ochi despre alte
aspecte ale acelei casatorii. I se parea absurd ca Victor sa
discute despre casatoria ei - $i tocmai cu logodnicul sSu,
dintre top oamenii. In ciuda faptului ca purta o peruca
eleganta $i ni$te baine foarte la moda, fratele ei Victor
parea inca destul de tanar.
Anna ramase singura cu na§a ?i cu sora ei $i se gandi
ca a doua zi era ziua nuntii sale. A doua zi pe vremea
aceea, va fi Anna Kendrick, ducesa de Harndon. O co-
ple§i incS o data un sentiment inexplicabil de spaima,
pe care il inabup ins a in graba. Dupa aceea zambi p
fu de acord ca Victor devenise intr-adevar un tanar
foarte chipep care-p purta titlul cu multa demnitate
§i chibzuire.
Se concentra apoi pe evenimentele din trecut. Une-
ori i se parea c3 tot ce se intamplase meritase din pLin
osteneala. Lui Victor i-ar fi revenit oricum titlul de con-
te dupa moartea tatalui lor dar era foarte posibil ca
pana atunci sa nu-i fi mai ramas nimic altceva. Desigur,
nici in clipa aceea nu putea spune ca avea foarte mult,
tnsa era un inceput de la care putea cladi mai departe.
Iar Victor era un om inteligent $i chibzuit, care era dis-
pus sa munceasca din greu pentru a-fi recladi averea.
Nu trebuia sa uite ca facuse un lucru bun. Nu trebuia sa
uite niciodata asta.
Cele trei zile trecura ca prin farmec, dar o nelini^tirS
cdt pentru o via^a. Cand era in preajma altor oameni,
putea pne spaima aceea la distant. Dar cand era singu-
ra, se sim{ea atacata din toate parole - ca $i cand s-ar fi
luptat sa scape de o hoarda de demoni venip tocmai din
iad, ca so chinuiascS. Nu se putea casatori cu ducele.
Pur $i simplu nu putea. Trebuia sa-j. spuna adevarul. $i
va face asta la urmatoarea lor intalnire.
Probabil fusese nebuna! Nu, cu siguran^a fusese com-
plet nebuna ca sa cedeze in fa(a tentapei. Dar parea ca
ori de cate ori il vedea, nebunia aceea punea stapanire
 104 Mary Balogh

pe ea §i o invaluia in masca zambetelor strSlucitoare §i a

fliturilor periculoase. $i uneori simfea cS se chinuia cu
disperare sa o sfa$ie din interior, ca sS o poata scoate la
iveala pe Anna cea reala $i penrru ca el sa o vada drept
cine era cu adev3rat, inainte sa fie prea tarziu. Cu toate
acestea, nu t$i putea smulge masca.
I$i spuse ca trebuia sa fie o nebunie. Pentru ca in
Tealitate nu existau demoni ?i nu exista nici o masca.
Nu trebuia decat sa-i spuna tot adevarul. Inca nu era
prea tarziu pentru asta. Inca mai avea timp, pana la ce-
remonia de cununie. $i inca mai putea sa o faca, chiar
daca va fi ingrozitor sa rupa logodna dupa ce devenise
atat de publica - dupa ce el procurase dispensa speciala
pentru casatorie - $i dupa ce venise $i Victor. Dar trebu-
ia sa o faca, inainte sa fie prea tarziu.
Cu toate acestea, fiecare clipa care trecea o aducea §i
mai aproape de acel moment in care va fi cu adevarat
prea tarziu.
Nu se putea casatori cu el. Pur §i simplu nu putea.
$i totu§i, exact asta va face a doua zi. Maine-diminea^a.
Hainele pe care trebuia sa le poarte fusesera deja alese §i
pregatite. Iar na§a ei avusese o discupe cu ea, in care ii
explicase la ce sa se a^tepte pentru noaptea urmatoare -
adica ce urma s3 se intample in patul conjugal $i cum
trebuia sa raspunda ea. Dar ii mai spusese $i ca nu avea
de ce sa-i fie frica. Ca ducele de Harndon era un bar-
bat de treizeci de ani $i fara indoiala avea foarte multa
experienta. Ca va §ti cum s3-i aline temerile ?i cum sa
faca sa o raneasca cat mai pupn cu putin^a, cand ii fran-
gea bariera fecioriei. Lady Sterne ii reamintise ca $i ei ii
placuse de el, la fel de mult cum ii placuse lui de ea, iar
apoi ii zambise. $i adaugase ca va ajunge sa-i placa $i ei
dupa prima noapte, sau doua.
Era ultima noapte de dinaintea nunpi ei. Ultima
noapte de dinainte de noaptea nunpi. $i abia atunci in-
felese Anna ca urma sa faca un lucru imposibil. A doua
zi se va casatori cu el. Zacu ore intregi privind baldachi-
nul patului, apoi inchise ochii si $i-l imagina. Era cu
doar capva centimetri mai inalt decat ea, grapos, chipe$
§i foarte elegant. Era atat de elegant, incat ar fi putut
 Inima de piatrd 105

fi considerat efeminat. Insa in realitate, barbatul acela

nu avea in el nimic care sa fie catup de pupn feminin.
Era un barbat pe il dorea. $i fu nevoita sa-§i recunoas-
c3 asta in cele din urma.
$i p el o dorea pe ea. O iubea.
Poate ca... Doamne, Dumnezeule! Poate ca pana la
urma nu era un lucru atat de imposibil, pe cat p3rea.
Poate!
„Maine noapte pe wemea asta...“, gandi ea p inghiti
apasat. Noaptea urmatoare pe vremea aceea el ii va fi
supus deja trupul acelor lucruri pe care i le descrisese In
detaliu matu$a Marjorie. $i poate ca...
In noaptea urmatoare pe vremea aceea va fi o femeie
maritata. Dar in acelap timp era posibil p ca mariajul
ei s3 ia sfarpt.
Se intreba unde se afla Sir Lovatt Blaydon in clipa
aceea. Oare era inca in America? Sau poate in drum
tnapoi spre Anglia? Sau chiar in Anglia? Sau mort? $i-ar
fi aorit s3 fie mort. Ba de fapt era un singur lucru pe
care p -1 dorea mai mult decat acela - p anume ca el sa
fie mort p ea s5 afle despre asta.
Apepta sa fie coplepta de un sentiment de vinovape
pentru ca dorise moartea altei fiin(e umane. Dar acesta
nu aparu.
Ip dorea ca el sa fie mort.
Era foarte tarziu in noapte, dar Sir Lovatt Blaydon
era inca treaz. Statea singur, cu o carafa de coniac in
dreptul cotului p cu un pahar gol in mana, pe care nu -1
mai umpluse de peste o ora. Privea absent jarul rfimas
in $emineu de la focul pe care il aprinsese valetul sau cu
mult timp in urma.
Iar langa carafa se afla un ziar de dimineapi - vechi
de aproape doua zile. Era deschis p indoit la pagina cu
anunpiri. Iar el pia pe de rost acel anume anunp
Reu^ise tot ce ip propusese sa faca in America. Cum-
pSrase o mope p o casS, pe care o mobilase apoi cu
multa grija p mult bun gust. Angajase servitori, care-i
fusesera recomandap pentru abilitaplor lor, dar p pen-
tru manierele lor fine p instruite. $i ramasese acolo
106 Mary Balogh

ca sS se impuna printre vecini. Pentru a se face placut

$i penrru a fi acceptat $i cautat de toata lumea. Li fusese
mereu u$or sa se faca placut de oameni. Inca de cand
era copil, mama lui obi§nuise sa-i spuna ca, daca voia,
putea fermeca si pasarile sa zboare din copaci.
Pregatise totul. Pentru ea. Pentru Anna. $i apoi se
intorsese dupa ea, crezand ca probabil il a$tepta. Ba de
fapt, era sigur de asta. Biata Anna! Se asigurase ca avea
sa il ajtepte. Dar sosise vremea sa se rupa de familia ei.
Pentru ca ei nu mai aveau nevoie de ea. $i nu mai de-
pindeau de ea pentru tot. Draga $i puternica lui Anna,
care purtase singura pe umeri toate poverile $i-§i pnuse
familia unita, in timp ce Royce se prabu^ise sub ochii
ei, chinuit de dependent de alcool ?i de jocurile de
noroc... care il iubise pe tatal ei $i avusese grija de el,
protejandu-i in acelaji timp de nenorociri pe surorile
$i pe fratele ei. Anna, care facuse tot ce-i statuse in pu-
tere pentru a rambursa datoriile pricinuite de conte $i
pentru a-$i salva familia de la ruina... §i pentru ca fratele
ei mai mic sa aiba ceva ce sa mo$teneascS.
Dar gata cu chinul pentru ea. In clipa acea era libera.
$i venise momentul s& o poarte spre viafa rasfa^atS $i
traita in puf, pe care o merita. Nu va mai cunoa$te ni-
ciodata vreo clipa de nelini$te. Pentru ca venise timpul
sa culeaga roadele eforturilor sale. Pentru tot restul vie-
{ii lui, avea de gand sa ii ofere tot ce putea. Inclusiv
devotamentul sau etern. $i putea sa aiba grija de ea,
chiar $i dincolo de viapL Pentru ca avusese grija sa ii
asigure viitorul.
Anna lui va fi o femeie fericita.
Sau cel pupn a$a crezuse, pana cand se intorsese $i
constatase ca ea nu era acasa. Ca nu era nimeni acolo,
cu exceppa fetei celei mai mici. Anna plecase la Londra
cu una dintre surorile ei - Agnes - ca sa petreaca doua
luni cu na§a ei.
$i venise la Londra $i gasise asta... Intoarse capul
pe jumatate pentru a privi ziarul, insa nu il ridica. Dar
nici nu avea de ce so faca - intrucat $tia continutul
— looodita cu ducele de Harndon
 Initna de piatrd 107

p urmau sa se casatoreasca peste doua zile. De fapt, a

doua zi.
Sir Lovatt Blaydon sitr^ea ca ceva din interiorul sau
murise. $i c3 o alta parte din el se transformase intro
furie de ghea^a. Oare chiar nu intelesese? Nu se asigu-
rase dincolo de orice urma de indoiala ca ea s3 pie ca
era a lui? Ca ii poseda trupul p mintea? Ba da. Nu lasase
loc de nici o indoiala, atunci cand plecase. Ba de fapt,
daca nu ar fi fost absolut sigur de asta, nici nu ar fi mai
plecat fara ea in America. $i nici nu i-ar fi acordat acel
an de doliu, in care sa-1 jeleasca pe Royce p sa se asigure
ca fratele p surorile ei ip reveneau complet dupa pier-
derile suferite.
Nu injelesese. Sau ma rog, sigur c3 injelesese la ce se
referise. In fond, Anna lui era o femeie inteligenta. $i in
plus foarte curajoasa. Singura problema era ca nu reup-
se sa vada imaginea de ansamblu p probabil ajunsese la
concluzia ca el voia doar sa o distruga. Pentru ca nu pia
ce planuise pentru tot restul viejii ei. A$a ca incercase
sS ii scape.
Draga p curajoasa lui Anna. In mod surprinzStor,
nu putea ramane furios pe ea. Ba aproape ca simjea o
admirajie nedorita fapi de sfidarea ei. $i odata cu acea
admirape, luase fiinja in mintea lui p o decizie. Desigur
ca primul sau impuls fusese acela de a se asigura ca nu
va fi oficializata casatoria. Dar in clipa aceea hotari ca va
permite sa aiba loc ceremonia. $i inca avea p u n motiv
foarte bun pentru asta.
O, da! Era si el insup surprins ca nu se gandise la
asta mai demult. Va fi perfect. $i va transforma un viitor
deja fericit intr-unul de-a dreptul ideal. Desigur, asta in-
semna ca mai avea ceva timp de apeptat. Ca trebuia sa
o mai apepte pe ea. Dar, pe de alta parte, era obi$nuit
sa apepte. I se parea ca intreaga lui viaja fusese o apep-
tare continua.
A$a ca mai putea apepta pupn perfecpunea.
Draga de Anna. Ip sprijini u§or capul de spatarul
fotoliului si inchise ochii. Se intreba daca ea ip dadea
seama cat de mult o iubea... daca ip dadea seama ca ajun-
sese sa fie flacara care-i mistuia existenja. Ca singurul
 106 Mary Balogh

ca s& se impuna printre vecini. Pentru a se face placut

§i pentru a fi acceptat p cSutat de toata lumea. Ii fusese
mereu u$or sa se faca placut de oameni. Inca de cand
era copil, mama lui obi?nuise sa-i spuna ca, dac3 voia,
putea fermeca p pasarile sa zboare din copaci.
Pregatise totul. Pentru ea. Pentru Anna. $i apoi se
intorsese dupa ea, crezand ca probabil il a$tepta. Ba de
fapt, era sigur de asta. Biata Anna! Se asigurase ca avea
sa 11 apepte. Dar sosise vremea sa se rupa de familia ei.
Pentru ca ei nu mai aveau nevoie de ea. $i nu mai de-
pindeau de ea pentru tot. Draga p puternica lui Anna,
care purtase singura pe umeri toate poverile p-p tinuse
familia unita, In timp ce Royce se prabupse sub ocbii
ei, chinuit de dependent de alcool p de jocurile de
noroc... care 11 iubise pe tatal ei p avusese grija de el,
protejandu-i in acelap timp de nenorociri pe surorile
p pe fratele ei. Anna, care facuse tot ce-i statuse In pu-
tere pentru a rambursa datoriile pricinuite de conte p
pentru a-p salva familia de la ruina... p pentru ca fratele
ei mai mic sa aiba ceva ce sa mo?teneasca.
Dar gata cu chinul pentru ea. in clipa acea era libera.
$i venise momentul sa o poarte spre viafa rasfafatS $i
traita in puf, pe care o merita. Nu va mai cunoa$te ni-
ciodata vreo clipa de nelini$te. Pentru ca venise timpul
sa culeaga roadele eforturilor sale. Pentru tot restul vie-
pi lui, avea de gand sa ii ofere tot ce putea. Inclusiv
devotamentul sau etern. $i putea sa aiba grija de ea,
chiar $i dincolo de viapa. Pentru ca avusese grija sa ii
asigure viitorul.
Anna lui va fi o femeie fericita.
Sau cel putin a$a crezuse, pana cand se intorsese $i
constatase ca ea nu era acasa. Ca nu era nimeni acolo,
cu exceppa fetei celei mai mici. Anna plecase la Londra
cu una dintre surorile ei - Agnes - ca sa petreaca doua
luni cu na?a ei.
$i venise la Londra ^i gasise asta... intoarse capul
pe jumatate pentru a privi ziarul, insa nu il ridica. Dar
nici nu avea de ce so facS - intrucat ?tia conpnutul
pe de rost. Scria ca era logodita cu duceie de Harndon
 Inima de piatrd 107

$i urmau sa se casatoreasca peste doua zile. De fapt, a

doua zi.
Sir Lovatt Blaydon simtea ca ceva din interiorul sau
murise. $i ca o aha parte din el se transformase intro
furie de ghea0 . Oare chiar nu intelesese? Nu se asigu-
rase dincolo de orice urma de indoiala ca ea sa ?tie c3
era a lui? Ca ii poseda trupul $i mintea? Ba da. Nu lasase
loc de nici o indoiala, atunci cand plecase. Ba de fapt,
daca nu ar fi fost absolut sigur de asta, nici nu ar fi mai
plecat fara ea in America. $i nici nu i-ar fi acordat acel
an de doliu, in care sa-1 jeleasca pe Royce $i sa se asigure
ca fratele $i surorile ei i§i reveneau complet dupa pier-
derile suferite.
Nu injelesese. Sau ma rog, sigur ca intelesese la ce se
referise. In fond, Anna lui era o femeie inteligenta. $i in
plus foarte curajoasa. Singura problema era ca nu reu^i-
se sa vada imaginea de ansamblu $i probabil ajunsese la
concluzia ca el voia doar sa o distruga. Pentru ca nu $tia
ce planuise pentru tot restul viepi ei. A$a ca incercase
sa ii scape.
Draga $i curajoasa lui Anna. In mod surprinzator,
nu putea ramane furios pe ea. Ba aproape ca sim^ea o
admirape nedorita fa{3 de sfidarea ei. $i odata cu acea
admirape, luase fiinta in mintea lui $i o decizie. Desigur
ca primul sau impuls fusese acela de a se asigura ca nu
va fi oficializata casatoria. Dar in clipa aceea hotari ca va
permite sa aiba loc ceremonia. $i Inca avea §i un motiv
foarte bun pentru asta.
O, da! Era $i el insu$i surprins cS nu se gandise la
asta mai demult. Va fi perfect. $i va transforma un viitor
deja fericit intr-unul de-a dreptul ideal. Desigur, asta iiv
semna ca mai avea ceva timp de a§teptat. Ca trebuia sa
o mai a$tepte pe ea. Dar, pe de alta parte, era obi$nuit
sa a?tepte. I se parea ca intreaga lui via^a fusese o a$tep-
tare continua.
A§a ca mai putea a?tepta pufin perfectiunea.
Draga de Anna. I?i sprijini u$or capul de spatarul
fotoliului §i inchise ochii. Se intreba daca ea i?i dadea
seama cat de mult o iubea... dac3 i$i dadea seama ca ajun­
sese sa fie flacara care-i mistuia existen^a. Ca singurul
 108 Mary Balogh

lucru care mai conta pentru tot restul zilelor lui era ea,
fericirea $i prosperitatea ei. Bfinuia cS nu i§i dadea sea-
ma. Fusese nevoit sa fie nemilos cu ea. $tia ca fusese
nemilos. Dar gata.
li permitea sa se marite cu ducele ei $i astfel se
asigura ca fericirea ei finala va fi $i mai puternica de-
cat planuise el initial. $i va continua sa fie fericita
chiar $i dupa moarta lui. In plus, nu va mai fi nicioda-
ta singura.
Dar a$teptarea aceea va fi extrem de dificila pentru el.
„Oh, Anna!“ Va fi o adevarata tortura.

c a p ito lu l 8
Luke statea in fafa altarului din biserica rece §i aproa-
pe goala, impreuna cu mireasa lui $i asculta cuvintele
rostite de preot, care ii uneau pentru vecie in sfanta tai-
na a casatoriei. Ciudat, dar nu ii pSrea rau deloc.
Fratele ei o condusese langa el la altar cu cateva mi­
nute in urma, iar ea ii aruncase acel zambet stralucitor
obi$nuit. $i chiar dac3 in clipa aceea ii disparuse zam-
betul, inca ii mai straluceau ochii ?i ramasese la fel de
imbujorata. Era atat de frumoasa, cS i se taie rasuflarea.
Purta o rochie alba de satin, o mantie bogata cu o bro-
derie aurie, jupa crem $i un corset impodobit, care il
facea sa para cu totul confecfionat din aur. Iar dantela $i
$nururile bonetei sale, precum $i panglicile de la mane-
cile cama^ufei ei de corp erau fesute tot cu fir auriu.
Cu toate acestea, nu era bucuros ca se casatorea cu ea,
doar pentru frumusefea ?i vitalitatea ei. Avusese multe
femei frumoase la viafa lui §i totu?i nu simfise niciodata
dorinfa de a crea o relafie permanenta cu nici una din-
tre ele. in plus, aflase ca Lady Anna Marlowe nu era atat
de frivola $i de superficiala pe cat crezuse la inceput. Era
capabila de loialitate, iubire $i sacrificiu de sine.
Fratele ei ii spusese totul. Timp de mulfi ani, Lady
Anna avusese grija de mama lor bolnava de tubercu-
loza, condusese gospodaria $i se ocupase de fratele
$i de surorile ei mai mici. Iar dupa moartea mamei,
 Inima depiatra 109

ea continuase sa se ingrijeasca de ei, in timp ce fatal lor

se lasase dSramat de durere $i se confruntase cu ruina,
din cauza unor probleme financiare. Royce ii martini-
sise ca sora lui nu se gandise deloc la ea $i ca la var-
sta de dou5zeci $i unu de ani, chiar refiizase o cerere
in casatorie complet eligibila, pentru ca nu voise sa i$i
abandoneze familia. Iar dupa un an §i ceva murise ?i
fatal lor. $i astfel, la doar douazeci §i patru de ani, Lady
Anna Marlowe devenise capul familiei $i se ingrijise de
bunastarea frafilor ei.
In ciuda faptului ca Royce nu ii spusese nimic, Luke
dedusese ca fatal lor fusese un bepv $i un parior inrSit
?i c8 decaderea lui fizica, mentala $i financial surveni-
se in urma a ani Intregi de slabiciune $i nechibzuinpi.
In fond, ruinarea financial nu era ceva ce se intampla
peste noapte.
Dar Lady Anna rezistase tuturor incercarilor. Luase
pe umerii ei toate poverile $i nu se lSsase invinsa de ani
intregi de greutSp. Reupse sa pnS familia unita in ciuda
tuturor necazurilor $i le oferise copiilor mai mici - in-
clusiv actualului conte de Royce - ?ansa de a create cu
un oarecare sentiment de siguranpi. Iar in acest proces
aproape cS i§i pierduse §ansa la implinire personals.
Respinsese o ocazie de a se casStori $i de a renunfa la
toate poverile pe care le avea.
Luke o privi in timp ce preotul le vorbea despre sfan-
ta taina a casStoriei. $i in clipa aceea se gandi ca ar fi
putut face o alegere mult mai rea decat ea. Cu siguran^S
se va descurca admirabil ca ducesa. In plus, era o femeie
frumoasa §i dezirabila. Lini^tea din interiorul bisericii
$i caracterul straniu al acelui moment il facurS pe Luke
sa indr3zneasca sS se gandeasca ca poate... uneori via^a
oferea o a doua §ansa $i celor care nu facusera nimic in
zece ani pentru a o merita.
Poate cS, pan3 la urma, sentimentele se puteau in-
toaTce in viap) lui. Afecpunea, loialitatea, devotamen-
tul, increderea - dar cel mai mult increderea. Strecura
apoi verigheta pe degetul Annei ?i i$i dadu seama, oa-
recum surprins - dar fSra nici o spaimd reala - ca se
indragostise putin de ea.
110 Mary Balogh

$i apoi cuvintele preotului capatara sens in mintea

lui. Erau sof p sofie. Lady Anna era sofia lui. Du-
cesa lui.
Ii lu& ambele maini intr-ale lui p facu o plecSciune
deasupra lor, aproape respectuos. Apoi le ridica pe rand
la buze p privi in ochii ei mari p verzi. Pentru o clipa,
aparu o sclipire ciudata in ochii ei, dar dupa aceea ii
zambi. Oare era o licarire de spaima?
Da, fara indoiala era spaima. Avea douazeci p cinci
de ani. Dar ii va alina toate temerile in noaptea aceea. $i
ii va face placere s3 facS asta. Foarte mare placere.
Mama sa ip lipi pentru o clipa obrazul de al lui. Do­
ris il imbrap$a strans p-I saruta pe buze. Ashley ii stranse
mana p ii ranji - poate pentru c5 $tia ca ii fusesera plati-
te toate datoriile. Inclusiv cele mai excentrice, care aveau
legatura cu haine p bijuterii pentru femei p cu inchiri-
erea unei case p angajarea de personal - lucru care, de
altfel, avea un singur scop evident. Theo ii stranse p el
mana p-1 batu pe spate viguros. Lady Sterne il saruta
pe ambii obraji, pretinzand privilegiile aferente unei
soacre mici. Royce incuviinfa din cap cu caldura. Lady
Agnes Marlowe ip apnti privirea spre barbia lui p facu
o reverents eleganta, apoi p3ru destul de inspaimantata
in clipa in care ii lua mana p i-o saruta.
Sopa lui era p ea imbrap?ata p sarutata la randul
ei. Era p mai imbujorata ca mai devreme p radea din
tot sufletul. Parea incredibil de fericita. Luke se gandi
atunci ca merita sa fie fericita. Apoi se intreba daca el
va fi capabil sa-i ofere acea fericire... daca era suficient
sa fie Sofia lui, stapana casei sale p mama copiilor sai. $i
chiar daca ar fi fost suficient de nesabuit sa se indragos-
teasca de ea, nu ?tia daca ii putea oferi p iubirea pe care
o merita. Dar parea sa fie o fire vesela de la natura.
Se pomeni apoi numarand in minte zilele de cand
o vazuse prima data, in noaptea Balului Diddering.
Dar nu ip mai amintea in ce zi a sSptamanii avusese
loc balul. AstSzi era luni. „Lncredibil!“, ip zise, efectu-
and calculele in minte. Probabil balul avusese loc marfi.
Marfea trecuta. Trecuse mai pupn de o sSptamana
 Initna de piatra 111

de cand o vazuse prima data pe Lady Anna Marlowe -

In clipa aceea, ducesa de Harndon.
Lucrul acesta i se p3rea oarecum ameptor. Ce $tiau
de fapt unul despre celalalt? Aproape nimic. $i totup,
erau sof p sope.
$i apoi o conduse afara in lumina zilei p soare, mana
ei odihnindu'i-se formal pe bra^ul sau. Acolo ii a$tepta
trasura.
In piafa de langa biserica se stransese o mica mulp-
me obi$nuita, formata din curiop. Intr-un fel sau altul,
se raspandise vorba ca inauntrul bisericii se oficializa o
casatorie solemna. Aproape top spectatorii faceau parte
din clasele de jos p majoritatea ip exprimau cu voce tare
admirapa fapi de frumusepa mirilor. Se gasi desigur
p un glumep care sa-1 informeze pe o voce in falset pe
Luke - p pe un grup de admiratori din apropiere - ca
era la fel de frumos ca o femeie. Apoi cineva - de data
aceea o femeie - striga cateva predicpi libertine despre
noaptea care urma p altcineva - tot o femeie - afirma
ca peste noua luni mireasa va ajunge sa regrete distracpa
din seara aceea.
Luke nu baga in seama comentariile acelea. Iar dupa
expresia care era intiparita pe chipul miresei sale, in timp
ce se indreptau spre trasura, in^elese ca p ea le ignora.
Doar ca in acelap timp observa p acel unic spectator,
care nu facea parte din clasa de jos. in ciuda faptului ca
statea parpal ascuns in spatele trunchiului unei stejar
batran din mijlocul piefei, parea sa fie tot un spectator.
Purta o redingota lunga p neagra p avea tricornul a§ezat
astfel incat sa-i acopere parpal fapi. Era un domn inalt,
dar destul de slab p chipe?, de varsta mijlocie.
Luke il observa doar pentru o clipa, insa asta il facu
sa se incrunte, cand urea in trasura, ca sa-p ia locul lan-
ga sopa sa. O amintire trecatoare aluneca prin cotloane-
le memoriei sale, dar apoi disparu. $i nici el nu facu nici
un efort sa o aduca in prim-plan - pentru ca in clipa
aceea nu era suficient de importantd. Apoi uita de ea,
imediat ce trasura se puse in mi$care.
 112 Mary Balogh

Nimeni din grupul nunta$ilor nu il recunoscuse pe

Sir Lovatt Blaydon $i nimeni altcineva nici mScar nu
privise !n direcpa stejarului batran.
Anna nu §tia cS ducele de Hamdon nu locuia la
Harndon House. Nu-§i daduse seama ca el nu locuia
acolo impreuna cu mama si cu frapi sai, nici atunci
cand o escortase s3 ia ceaiul impreuna cu ducesa vaduva.
$i nici macar in dimineata aceea, cand se dusesera acolo
s3 ia micul dejun nuptial. In^elese asta abia tarziu du-
pa-amiaza, cand el se ridica ?i ii sugerS sa o duca acasa.
Pentru o clipa nebuneascS, Anna se gandi ca intern
tiona s3 o conduca inapoi la casa na§ei sale. $i din acelap
motiv, inima aproape c3 ii sari din piept de bucurie.
I se parea foarte ciudat ca nu locuia in casa lui din
Londra $i c5 intrase la mari cheltuieli pentru a inchiria
o alta. Iar cand ajunsera in cele din urma la conacul
unde locuia de fapt, Anna observa ca era o casa foarte
impunatoare. Asta o facu sa-$i puna inrrebari despre na-
tura relapei pe care o avea cu familia lui. $i abia atunci
i$i dadu seama ca nu $tia aproape nimic despre el. Ba de
fapt, ?tia ingrozitor de pupne lucruri. In timpul intalni-
rilor lor de p£n5 atunci, ducele ii vorbise, o fermecase $i
o facuse sa rada. Insa ii spuse foarte pufine despre el.
Se gandise cu teama la stanjeneala cauzata de a se
afla in aceea$i casa cu familia lui in ziua $i in noaptea
nunfii ei. $i in ciuda faptului cS in clipa aceea se simfea
oarecum eliberata de griji, tanjea totup dupa compania
altor oameni. Era singurfi cu el - cu barbatul care era
sopil ei. Insa asta o inspaimanta atat de tare, ca abia mai
putea respira.
Cinara singuri, destul de tarziu. §i observa ca el era
imbracat parca pentru a participa la un alt bal. Se schim-
base din costumul albastru regal cu auriu, pe care-1 pur-
tase la ceremonia de nunta, intr-un altul, confecponat
din catifea maro, o broderie aurie §i dantela. $i vorbea
cu ea cu acela$i farmec non?alant obi$nuit, risipind at-
mosfera stanjenitoare la care se ajteptase. I$i dadu seama
apoi, destul de surprinsS, ca ajuta $i ea la asta - zambea,
 Inirna de piatra 113

radea p vorbea cu el ca p cand ar fi fost o mireasS obip

nuita in ziua nunpi ei.
Se gandi ca probabil orice alts mireasa ar fi fost ten-
sionata p nelinipita intr-un astfel de moment. Dar
s-ar fi naruit cu totul, daca ar fi incetat sa zambeasca p
sa rada.
Dupa cina, ducele o conduse in salon, unde mai dis-
cutara un pic, la un ceai. lar cand il intreba daca dorea
sa il lase singur acolo, ca sa bea un pahar de vin de
Porto, el ii spuse c3 nu obi$nuia sa bea, dar ca o facuse
in timpul toasturilor de la micul dejun nuptial, doar
din concesie pentru o ocazie festiva. Era un alt lucru
neapeptat pe cared afla despre el. Anna nu cunopea aid
barbap care sa nu bea alcool.
1 se parea ca el se ridicase in picioare prea repede p
mult prea devreme, insa arunca apoi o privire spre cea-
sul apzat pe pm ineu p tp dadu seama ca era trecut de
ora zece. Apoi ii intinse mana.
-Vino, doamna, zise el p o privi staruitor pe sub
pleoapele lenep. O sa te conduc in dormitorul t3u. Ina-
inte de culcare, avem de sarbatorit noaptea nunpi-
Simp afirmapa lui ca pe o lovitura putemicS de
pumn, drept in stomac. Dar nici m&car o astfel de k>
vitura nu i-ar fi ptitut taia rSsuflarea mai eficient decat
cuvintele lui. Cu toate acestea, ip a?eza mana intr-a lui
p se ridicS, zambind. Se pomeni atunci gandindu-se
prostepe la dureri de cap, la oboseala acumulata dupa o
zi aglomerata... sau la o perioada nepotrivita a lunii.
- Da, a$a e, Excelen^a, zise ea.
Ducele deschise u?a dormitorului ei p o lasa acolo,
spunandu-i c5 va avea onoarea de a o vizita peste o ju-
matate de ora.
Anna zambi in semn de consinpamant.
Cand veni la ea - peste pupn mai mult de jumata-
te de ora - aproape c3 ii venea sS ppe de isterie, din
cauza faptului cS intarziase p ca prelungise apeptarea
teribilului deznodamant. Se gandi atunci cS ucigapi
condamnap nu aveau dreptul de a-p savura ultime-
le clipe petrecute pe pamant. Ei trebuie ca apeptau
114 Mary Balogh

cu jind momentul spanzurStorii care se apropia $i i$i d o

reau ca procesul lent al legii sa accelereze la o grab a in-
decentS. Dar aparipa nefericita a gandului spanzuratorii
o facu sa incremeneasca de groaza. Chiar $i simplul fapt
de a respira devenise extrem de anevoios §i dureros.
Ducele purta o cama§a de noapte de satin, de culoa-
re albastru-deschis. Anna observa atunci ca farS pan-
tofi cu toe era cu doar vreo zece centimetri mai inalt
decat ea. In plus, parea foarte slabu{ fara vesta sa groa-
sa $i redingota. $i totu$i lapmea pieptului §i a ume-
rilor sugera ca era un barbat putemic. Nu mai avea
nici o urma de machiaj pe fa{3 sau de pudra in par. I$i
dadu seama destul de surprinsa ca nuan^a naturala a
parului sau era castaniu-inchis. Avea parul legat lejer la
baza cefeiAcu o panglica neagra, dar nu mai era strans
in plasa. Ii cadea pe spate des $i ondulat $i ii ajungea
aproape pana la talie.
Anna ii observS in cel mai mic detaliu aspectul fizic
§i atractivitatea. Dar fara nici o reaepe emoponala. Stu-
dia aproape clinic toate detaliile, incercand cu disperare
sa concentreze fabulapile numeroase ?i incontrolabile,
care prindeau fiinpa in mintea ei. Se intreba daca poate
ar fi trebuit sa o roage §i ea pe camerista sa-i prinda
p3rul in coada, in loc sa i-1 lase despletit pe spate. Sau
poate ar fi trebuit sa-?i puna macar o boneta?
Incerca sa-i zambeascS, insa descoperi ca ti era fizic
imposibil sa-fi ridice colturile gurii. In clipa aceea i§i
pierduse masca. Se uita la el in tacere.
Luke se apropiase de ea $i ii luase mainile intr-ale
lui.
-Se intampla dupa cum am banuit, zise el incet. Mai-
nile tale sunt ca ni§te sloiuri de ghea^a. $i ai o expresie
de groaza intiparita pe chip. Ce s-a intamplat cu zambe-
tele tale, Anna? Chiar sunt atat de infrico$ator? Ti se
pare atat de ingrozitor actul de consumare a casatoriei
cu mine?
Era prima data cand ii rostea numele, fara nici un
titlu. A$a cS se concentra pe sunetul ciudat de lini$titor
de a-$i auzi numele rostogolindu-se de pe buzele lui. Dar
o parte necontrolata a mintii ei ii aducea in prim-plan
 Inima de piatra 115

imagini cu ea impinsa cu for^a pe pat p imobilizata, cu

bratele desfScute p Intinse deasupra capului p cu inche-
ieturile legate strans de stalpii patului.
- A^adar imi raspunzi cu tacere, zise el p-i elibera mai-
nile, ca sa le poata ridica pe ale lui sa-i cuprinda fa^a.
Anna, nu sunt un monstru. Am auzit ca prima data
poate fi dureros pentru o femeie... dar e o durere mica,
care pne doar cateva clipe. Ip promit c3 voi fi bland,
draga mea. §i o sa vezi ca e o nimica toata. Vino, hai sa
ne a$ezam, vrei?
Nu avea sa existe nici o durere. O, Doamne, Dumne-
zeule, nu o va durea deloc. $i oricum, nu era o durere
mica, care dura cateva clipe. Ci una puternica p ascup-
ta, care lasa cicatrici pe suflet pentru totdeauna.
- Da, Excelen^a, §opti ea.
- Luke, zise el. Numele meu este Lucas, dep numai
mama tmi spune a$a.
- Luke, $opti ea.
Anna se a$eza pe pat p se trase spre margine, ca sa-i
facS loc p lui. El stinse lumanarile p dupa cateva secun-
de i se alatura in pat. Ip dadu seama c3 era gol, aproape
inainte sa o atinga.
Luke ip strecura un brat pe sub gatul ei, iar cu celalalt
o intoarse pe oaparte, cu fa^a la el p ii atinse obrazul.
Apoi o saruta. li sim^ea buzele calde p ferme pe ale ei.
Mana lui cobori atunci p mai mult pe trupul ei, pana
cand ajunse mai jos de talie. Apoi o trase mai aproape,
foarte u$or p bland. Gestul lui nu avea nimic amenin-
tator. Ii putea simp corpul puternic p masculin... Era
cald p gol, p nu ii despar^ea decat mater ialul sub tire al
camapi ei de noapte.
Gura lui o elibera pentru o clipa pe a ei p zise:
-Anna, epi foarte tensionata. Relaxeaza-te, draga
mea. Nu e nici o graba. Avem toata noaptea la dispo-
zipe. Ba de fapt, avem o viajS intreagfi. O sfl-ti las timp
sa te obi§nuie§ti cu atingerea mea. Nu o sa te patrund
pana cand n o sa fii pregatita. Haide, o sa descoperi ca
nu e a$a un calvar, pana la urma.
 116 Mary Balogh

„Nu mai intarzia. Fa-o acum! Sa scapSm odatS de

asta. Fa-o chiar acum!“ !i striga ea in gand, in timp ce
trupul ei incerca sS-i asculte porunca.
Luke sSruta cu buzele intredeschise. Ii sftruta fieca-
re centimetru din fapi $i gat, in timp ce mainile lui se
plimbau u$or $i atent pe spatele ei, mai sus $i mai jos
de talie. Apoi una din mainile sale ii atinse stomacul,
laterala $oldului $i talia. $i apoi ii mangaie extrem de
u?or sanii cu mi$cari circulate. Atat de u$or ca p 3 rea ca
nu o atingea deloc.
in clipa in care incepu s3-i desfacS nasturii c5ma$ii de
noapte, Anna avea deja ochii inchip - dar nu incle§tap
strans. Buzele ei erau intredeschise p trupul ei era lipit
de al lui de la $olduri in jos. A$a ca a$tepta ca el sa o atin-
ga din nou acolo, unde ii placuse cel mai mult. Pe sani.
Era de doua ori mai bine sa-i simta atingerea direct
pe piele. ii atinse sanii u$or, cu mijcari circulare p
apoi i-i framanta, la fel de u§or. Apoi ii mangaie sfarcul
cu degetul mare §i-i facu intregul trupul sa se infioreze.
$i dupa aceea simp o durere putemicfi... care nu era de
fapt durere.
Anna auzea gemete u$oare, dar nu le baga deloc in
seama. Ii simp barbapa tare pe burta ei, a$a ca se lipi
p mai mult de el. El scoase atunci un sunet gutural de
apreciere.
Dupa aceea se ridica intr-un cot, o intoarse pe spate p
incepu sa-i coboare u$or c3ma$a de noapte peste umeri
p peste bra{e.
- Hai sa scap3m de asta, Anna, zise el p ip apropie
chipul p mai mult de al ei. Este doar o mica piedica,
nu-i a$a?
Anna ridica ?oldurile ascultatoare p il lasS sS-i scoa-
ta de tot cama$a p sa o arunce peste marginea patului.
Redevenise ea insap. Era timpul. $i $tia p ea foarte bine
ca venise momentul sa se intample. Statea intinsa pe
spate. Se relaxase pentru el. §i simpse ca p el era foarte
pregatit.
O saruta din nou cu caldura, aproape languros p cu
gura deschisa. Palma lui cobori pe trupul ei p ii atinse
 Inima de piatra 117

din nou sanii, apoi se lipi de stomacul ei - sau poate mai

degraba de pantecul ei - p rSmase acolo cateva clipe.
Apoi se muta deasupra ei p ii simp toata greutatea.
O sSruta inca o data, apoi ii $opti la ureche, in timp ce
ii desficea larg picioarele cu gen unchi i. M intea ei nu
putea descifra sensul acelor cuvinte, dar ii simp mainile
fixandu-se ferm pe fesele ei, ca sa o pna nemi§cata.
Inspira adanc p-p pnu rasuflarea, cand ii simp
barbapa tare lipindu-se de ea p apoi alunecand u?or
inauntru - in locul unde nu exista nici o bariera. Se
gandi c3 implicit, nu va exista nici o durere. Il sim^ea
patrunzand-o u$or p ferm.
Cand se opri in cele din urma din mi$care, mintea
ei ii spuse ca o patrunsese deja destul de adanc. Mai
adanc p mai tare, decat p-ar fi putut imagina vreodata.
Se sim^ea deschisa larg. Un barbat. Era pentru prima
data cand trupul ei era posedat de un barbat. De el... de
Luke. II putea vedea cu ochii minpi. Arata splendid, im-
bracat in ro$u si auriu. Cu obrajii dap cu pudra p fard
ro$u. Cu parul pudrat. Racorindu-p fafa cu evantaiul
sau alb cu auriu. $i cu ochii lui cenupi apntip asupra
ei. Iar in clipa aceea il p sim{ea. Ii simfea goliciunea pe
carnea ei expusa. $i era cufundat adanc in ea, in intimi-
tatea imbrap^arii supreme.
In ciuda a ceea ce p-ar fi dorit, ii placea sa-1 simta in
ea, in timp ce apepta ca totul sa se termine. $i pana la
urma nu ii parea deloc rau. Cel pupn nu pentru acel
moment. Pentru ca in clipa aceea se simfea femeie.
Ramase nemipat §i adanc cufundat in ea o perioada
tunga, inainte de a rupe tacerea magicS. Iar apoi, cand
Ii p p ti ceva incet la ureche, Annei i se p3ru ca vocea
lui era complet inexpresiva. Dar adevarul era ca nu ip
putea da seama cum ii suna cu adevarat vocea.
- Relaxeaza-te, ii spuse el.
$i abia atunci ip dadu seama p ea ca ip incordase top
muphii din corp p ca inca ip mai pnea respirapa. A§a
ca il asculta.
El se retrase u?or din ea, p Anna simp cum o mica
parte din inima ei murea in interiorul sau... atat de
mult, ca aproape ii venea sa ppe de agonie. Dar se opri
 118 Mary Balogh

la intrarea locului ei secret p apoi se impinse din nou

adanc in interiorul ei. Repeta. de mai multe ori miparea.
Dep realitatea era cu totul diferita de descrierea verbala,
Anna i$i aminti dintr-odata ce o invapise n ap ei. In-
tr-adevar, realitatea era mult mai... fizica. Impingerile p
retragerile devenira constante p ritmice si in scurt timp
erau efectuate in confortul neapeptat dat de umezeala,
astfel incat sunetele p miparea se completau reciproc
intr-un dans care-i facea treptat trupul sa se relaxeze p
s3 raspunda.
Mintea ii spunea ca Luke indeplinea actul marital cu
ea, dar u pr, u p r trupul ei se deschidea p ii ceda, adop-
tandu-i p urmandu-i ritmul.
Placerea se revarsa prin ea, cu o clipa inainte ca el
sa se opreasca brusc, adanc in interiorul ei. Simp apoi
un val fierbinte raspandindu-se ca un pvoi in miezul
fiin^ei ei. Actul marital fusese finalizat p in clipa aceea,
pantecul ei primea samanp» lui.
Anna ip simp atunci ochii impanzip de lacrimi
fierbinp.
El se relaxa, §i greutatea moale a trupului sau cobori
deasupra corpului ei. Anna intoarse u?or capul ?i-p lipi
obrazul de umarul lui umed. Se gandi atunci ca poate
Luke nu observase. Ca poate nu era atat de evident,
precum crezuse ea.
Ii p3rasi apoi trupul p o lasa simpndu-se pentru o
clipa nefericita p goala pe dinauntru. Apoi se ridica
?i se a§ez3 pe pat, langa ea. Anna ip apropie picioarele p
ramase nemi^cata. Ar fi vrut sa se intoarca pe o parte.
Trupul lui cald nu o mai invelea ca o patura, apa ca p-ar
fi dorit sa se acopere macar cu un cearpif. Dar ii era
frica sa se mipe dintr-un motiv sau altul, a$a c3 ramase
neclintita. Se putea face confortabila dupa ce se ducea
el inapoi in camera lui. $i-ar fi dorit, de asemenea, ca el
sa nu spuna nimic inainte sa piece.
Era pe punctul de a dormi, cand se simp inv§luita
pana la umeri in caldura apernutului. Se intoarse pe
o parte, cu fa{a la el. Ii simtea caldura, cu toate ca nu
se atingeau deloc, a?a ca se relaxa sub protectia oferita
 Inima de piatra 119

de pfttura p de trupul lui p aluneca domol in Lumea

splendida a viselor.
Luke nu dormea niciodata cu femeile cate ajungeau
in patul sau. Tocmai din acest motiv aranja ca legiturile
sale amoToase sa aiba loc aproape exclusiv dupa-amiaza -
mai ales ca ii p placea sa le vada pe femeile cu care se
culca. Ii placea sa faca dragoste de doua sau chiar de trei
ori la rand, sa se relaxeze intre partide p apoi sa piece,
odata ce nevoile trupepi ale lui p ale femeii ajungeau
la saturate. Considera somnul una dintre cele mai in-
time activitap umane. $i tocmai de aceea ii placea sa
doarma singur.
A$a ca se trezi dezorientat p descope ri ca adormise
in patul sopei sale. Ii putea auzea respirapa adanca p
linipita. $i chiar daca nu se atingeau, ii putea simp cal-
dura pe partea stanga a corpului. Era uimit ca adormise
acolo. Se intoarse pe spate p-p a$eza brapil pe frunte,
ascunzandu-p ochii. Se gandi ca ar fi trebuit sa fie fu-
rios. Oare era furios? Pe de alta parte, supararea i se
parea un lucru oarecum prostesc, in condipile acelea.
La urma urmei, avea douazeci p cinci de ani. Poate ca
era dezamagit, atunci? Da, cu siguran^a exista o oare-
care dezamagiTe. Ip amintea ca fusese absolut incantat
de vioiciunea p de farmecul ei nevinovat. §i ca in ziua
aceea - sau mai bine zis in ziua de dinainte, pentru cS
banuia ca era deja marp - se gandise ca poate viapi ofe-
rea oamenilor o a doua ?ans5. O a doua $ansa de a avea
parte de inocenpS... p de linipe.
Ei bine, poate cS via{a chiar oferea astfel de §anse.
Dar nu p lui.
Se gandi atunci ca comisese o grepala impardonabi-
la. Ip permisese sa se indragosteasca p sS aiba incredere
din nou. Statea cu privirea apntita spre tavan. Ip sinpea
inima rece. La fel p ochii. Tinea dinpi stranp p maxila-
rul inclepat.
Intenponase sa o aiba o singura data in noaptea ace-
ea. Se gandise ca p>cului consumarii-casatoriei ar fi fost
mai mult decat suficient pentru ca ea sS-i faca fapl intr-o
singura noapte. Mai ales ca atr3gea dupa sine durerea
120 Mary Balogh

intima p neobi$nuita, cauzatS de incalcarea fecioriei.

A$a ca intenponase sa nu o mai aiba din nou pana
noaptea urmatoare. $i poate chiar p atunci u?or p tot
o singura data.
Dar in clipa aceea nu mai avea nici un motiv sa-p
nege placerea de a o avea de mai multe ori. Avea un trup
minunat p ispititor. $tia asta, chiar daca pana in mo-
mentul acela il experimentase doar prin atingere, gust
p miros. In plus, Anna era sopa lui. Era dreptul lui sa
o aiba de cate ori ip dorea p oricum voia. $i dorea sa o
aiba chiar atunci.
Furia pe care o respinsese mintal mai devreme se in­
state in el ca un uragan. §i o data cu ea veni p o duTere,
inca tagaduita. §i nevoia nerecunoscuta de o rani p el.
Ip a?ez3 mana pe umarul ei p o intoarse, mi§candu-se
odata cu ea. li desfacu larg picioarele cu ale lui, o ri-
dica cu mainile p o patrunse cu o singura impingere
ferma. Anna se trezi cu un ppat scurt p ip trase picioa­
rele in sus pe a$ternuturi, pana cand ajunsera langa
coapsele lui.
Actul de a face dragoste fusese mereu pentru el o ex-
perien^S comuna de daruire p primire. Primea place-
re p daruia ceea ce sim^ea c3 avea nevoie partenera sa.
Pentru el, era o chestiune de mandrie s5 nu-p lase nici-
odata tovara?a de pat nesatisfacuta. $i $tia ca dobandise
reputapa de a fi unul dintre cei mai pricepup p grijulii
amanp din Franca. Dar de data aceea nu ip dorea alt-
ceva decat sa ia. A$a ca timp de cateva minute lungi, ip
impinse in ea toata furia, durerea p nevoia. $i in cele
din urma veni p eliberarea binecuvantata. Doar ca in
acelap timp, auzi p strigatul ei, care-1 surprinse p-I facu
sa se cutremure. Era un strigat de satisfacpe sexuala.
Se simp imediat vinovat. Luke detesta sa se simta
vinovat. De fapt, UTa sa simta orice forma de emope
putemica. Ip ridica fafa din parul ei - din acel par lung,
ondulat p aproape blond, care il incantase de cand o
vazuse prima data fara bucle atent aranjate p pudra. $i
atunci ii acoperi gura a lui p o saruta tandru, ca o scu-
z3 muta p nerecunoscuta. Brafele ei se incotecira ime-
diat in jurul umerilor lui p-l stranse in brafe cu caldura.
 Inimd de piatra 121

Apoi ip lasS u$or picioarele in jos pe pat, astfel incat s3-i

simta suple(ea picioarelor pe ale lui.
Ramase in patul ei toata noaptea. Mai facu o data
dragoste cu ea pe intuneric, apoi din nou, in lumina
difuzS a zorilor. §i ultima data se ridica pe antebrat;e ca
sa o priveasca pe ea si ceea ce facea cu ea.
Anna inca dormea, cand Luke pleca din patul p din
camera ei, pentru a-p face plimbarea de dimineapl prin
frigul ploii marunte.

c a p ito lu l 9
De cum se depepta din somn, Anna ip dadu sea-
ma c9 era singurS in pat p c9 era mult mai tarziu decat
ora ei obipiuita de trezire. Dar nu conta. Pentru ca era
diminea^a de dupa ziua nunpi ei. Diminea{a de dupa
noaptea nunpi. A$a c9 nu s-ar fi apeptat nimeni si se
trezeasca devreme. Ba era chiar posibil ca servitorii sS
creada ca era vreo problema, daca se trezea prea devre-
me. Zambi cand ii veni in minte acel gand.
Se intinse lene$a sub apernutu rile calde p simp pe
pielea ei acea moliciune necunoscuta. Nu mai dormise
niciodata goala, p era o senzape placuta. Cu toate aces-
tea, se simp stanjenita o clipa cand v3zu ca pe noptiera
de langa pat se afla o cea$c3 de ciocolata calda, acopentS
cu o pelicula maronie p ip dadu seama c3 servitoarea ei
intrase in camera mai devreme. Probabil femeia obser-
vase c3ma$a ei de noapte aruncata pe podea, langa pat.
Dar nu conta. Cel pupn a§a, toata lumea din cas5
va pi ca ducele de Harndon se culcase intr-adevar cu
ducesa lui.
Se gandi atunci c3 toate temerile ei fusesera in zadar.
Sau cel pupn cele de moment. Pentru ca mai avea p
altele, la care nu voia s3 se mai gandeascS. Cand p dac5
se va intoarce in Anglia, Sir Loyatt Blaydon va afla ca il
sfidase. O va g3si casatorita. $i poate ca i§i va recunoape
inffangerea. Sau poate ca nu. Dar nu voia sa-p mai fric3
griji in privinfa aceea.
 122 Mary Balogh

Se pSrea ca pan3 la urma nu fusese nimic evident.

Luke nu observase. Facuse dragoste cu ea de patru ori.
Anna rase tare, cand i§i aminti asta. Nu avea nici cea
mai mica idee ca se putea intampla mai mult de o data
pe noapte. Rase din nou §i se simp pupn prostupi. In
fond, nu era ca p cand ar fi existat vreo regula in acest
sens. O dorea. O iubea. §tiuse asta inca de dinainte de
nunta - doar ca pana atunci, spaima pe care o simpse
intunecase bucuria conpientizarii acelui lucru minu-
nat. Dar gata. Noaptea trecuta facuse dragoste cu ea
de patru ori, iar ultima data fusese aproape lumina
in camera. Iar el se ridicase pe antebra^e p o privise in
mod deliberat. Se simpse stanjenita pentru o clipa
scurta... dar el fusese in ea, iubind-o. $tiuse de la bun
inceput ca o considera frumoasa, dar gestul lui o facuse
sa se p simta frumoasa. A$a cS ip lasase si ea privirea sa
calatoreasca pe trupul lui - peste m uphii puternici ai
pieptului sau cu par negru, peste umerii p brafele sale.
$i tot mai jos. Privise actul minunat al uniunii trupu-
rilor lor.
Anna se intinse lene§a, inca o data. Se sim{ea femeie.
Ba nu. De fapt, nu era asta. Se simpse mereu femeie.
In dimineafa aceea se sinpea ca o femeie casatorita, p
era un lucru minunat. Cu trei sau patru ani in urma ip
pierduse orice speranpl ca se va casatori vreodata, iar
in ultimii doi ani ajunsese sa creada ca era ceva absolut
imposibil. Mintea ei se impScase cu gandul cS ip va trfti
restul zilelor ca o fata bitrana - sau cel pupn Incerca-
se sS se impace cu ideea c5 nu va cunoape niciodata
un barbat.
Dar iata ca in clipa aceea cunoscuse un barbat in sen-
sul biblic al cuvantului. $i el o cunoscuse pe ea. Iar in
diminea^a aceea sinpea asta in fiecare fibra a trupului
ei. Ip sinpea sanii sensibili p durero$i. $i la fel si sfarcu-
rile. Avea picioarele in^epenite, de la faptul ca Ie tinuse
departate multe minute la rand. §i sinpea^o durere in
interiorul ei - in locul secret unde o iubise. In plus, avea
un sentiment general ca fusese cunoscuta pe deplin.
Respirapa ei capata un ritm alert, in clipa in care se
gandi ca avea sa se intample din nou in seara aceea.
 Inima de piatra 123

§i la fel p in seara urmatoare p tot a$a. §i probabil va

face asta in mod regulat pentru tot restul viepi ei. Cu ex-
ceppa a cateva zile in fiecare lunS p cand... Se intoarse
atunci pe o parte. De patru ori. Indeplinise actul mari­
tal cu ea de patru ori noaptea trecuta. Poate c& ramasese
deja grea.
Ceva din interiorul ei incepu sa faca tumbe de bucu-
rie, cand i se infiripa in rninte acel gand. Trupul ei se
va umple de saman^a lui, de fiecare data cand vor face
dragoste. Era sopa lui. Era sopa lui pentru totdeauna.
Ip mu$ca buza de sus p rase din nou, cand simp lacri-
mile alunecandu-i pe obraji p cazand pe perna. Nu pau­
se niciodata ca fericirea se putea simp ca o agonie. Iar in
diminea^a aceea o duTea fericirea pe care o sim^ea. $i ip
dorea sa il vada din nou. Voia sa ii vada ochii. Dar mai
mult decat orice, ip dorea sa vada in ochii lui conpien-
tizarea faptului ca erau so{ p sope p c5 impartSpsera o
noapte intreaga intimitaple casatoriei.
Anna se dezveli apoi p trase de cordonul clopoijelului
de lSnga pat.
Dar dupa cum se apeptase, Luke nu se afla in salonul
unde se servea micul dejun. Probabil mancase deja de
mult p se dusese la clubul unde era membru... sau ori-
unde altundeva mergeau domnii pe timpul zilei. Spera
totup ca o sa se intoarca acasi pana la lasarea serii.
$i poate chiar se va intoarce, de vreme ce era ziua de
dupa nunta sa. Anna ip umplu o farfurie cu mancare
de pe platourile calde care se aflau pe bufet p apoi se
a$eza sa ia micul dejun. Era hotarata sa se bucure de
ziua aceea - chiar daca o petrecea de una singura.
Ins5 nu ramase mult timp doar ea. Luke i se alatu-
ra c4teva minute mai tarziu. Arata impecabil ?i splen­
did in halatul sau de diminea{a de matase, de culoare
ro?u-inchis, pe care-1 purta peste pantaloni p cama^a.
Avea parul strans in doua rulouri pe lateralele capului,
prins in plasa la spate p dat cu pudra. Se gandi ca avea
un aer extrem de formal, in ciuda faptului ca purta haine
confortabile. Facu o plecaciune deasupra manii ei p o
ridica la buzele lui. Apoi se a$eza p ii facu un semn
 124 Mary Balogh

majordomului cu degetul aratStor, prin care ii indica

faptul c3 va bea doar cafea.
Anna il privi p-p simp fiecare fibra a corpului pul-
sand. Ip amintea foarte viu tot ce se intamplase in tim-
pul noppi. $i cum arata p cum se simfea trupul sau
dezgolit. Ii zambi cu caldura.
-Te-ai trezit de mult? Il Intreba ea. Cand m-am trezit,
mi-a fost pupn rupne de cat de tarziu era.
- Eu ma trezesc mereu devreme, ii raspunse el. Imi
place sa ies sa caldresc, inainte sa se aglomereze p s3 m i
incetineasca mulpmile. Dar tu pop sa dormi pana cat
de tarziu vrei, draga mea. $i in diminea^a asta ai avut
toate motivele s-o faci.
Anna simp ca se inro$ea. Dar nu-i mai pas a dacS el
o vedea imbujorata p continua sa ii zambeasca. Inainte
p ea obi§nuia sa iasa la plimbare diminea^a devreme.
Fusese mereu singura parte a zilei care simpse ca ii apar-
pnea intru totul numai ei. Din pacate neglijase acest
obicei de cand venise la Londra. Poate ca ii putea sugera
sa se plimbe impreuna intro diminea^a. Oare 1-ar fi de-
ranjat? Dar era sopa lui p o iubea. Cu siguran^a nu s-ar
fi supSrat.
- O sa p se raceasca mancarea, ii spuse el, facand
semn spre farfuria ei.
Anna ip muta atunci atenpa spre farfurie, in timp ce
el o amuza cu o povestioara hazlie despre o servitoare
nefericita pe care o vazuse in dimineafa aceea in Hyde
Park, plimband cinci caini in lesa. Aparent, femeia
afi$ase o demnitate netulburata, pana in clipa in care
trecuse el pe langa ea. Anna zambi p apoi izbucni in
ras. Luke ii descria foarte viu cum reacponase fiecare
caine in parte p cum se comportase femeia in incerca-
rea de a-p linipi. Apoi ii povesti cum fusese nevoit sa
calareasca inapoi p sa descalece, penttu a putea restabili
ordinea p armonia in randul cainilor agitap p pentru a
o elibera pe biata servitoare din inchisoarea celor cinci
lese incurcate.
Ii vorbi pe acel ton u$or p amuzat, pana cand Anna
i§i termina micul dejun. Dupa aceea ii trase scaunul p
ii oferi brapil lui.
 lnima de piatra 125

-Sa mergem in biblioteca, draga mea, zise el.

Avea de gand sa petreaca ziua cu ea. $tia foarte bine c3
nu se putea a$tepta la asta in fiecare zi. $i cu siguranpi nu
era de dorit s3-§i petreaca fiecare clips impreuna. Totu$i,
aceea era o zi speciala - pentru ca era ziua de dupa noap-
tea nunpi lor. I$i strecura brapil pe sub al lui, in loc sa-$i
a?eze formal mana pe maneca sa §i apoi ii zambi.
-Acolo este sanctuarul tau secret? il intreba ea.
- Este incaperea din care conduc majoritatea afaceri-
lor, ti raspunse el.
Afaceri. Probabil erau scrisori de scris si aspecte
financiare $i interne de discutat. Chestiuni de zi cu zi,
care aveau sa tntSreasca $i mai mult legatura dintre ei.
Legatura dintre so^ §i sope. Da, a?a trebuia petrecuta
ziua aceea.
O a§eza pe fotoliul de piele din fapi biroului s3u mare
de stejar, apoi se duse $i lua loc pe locul mult mai im-
punator, din spatele biroului. Ramase acolo, privind-o
cateva clipe lungi. $i chiar daca nu spunea nimic, in
clipa aceea, Anna in{elegea ca se in$elase.
-C red c5 ai cateva explicapi de dat, doamna, zise el
pep voce inspaimantator de lini^tita.
II privi in ochi ?i simp cum ii disparea de pe chip
ultima farama de zambet. La urma urmei, nu il pacali-
se. I?i daduse seama - exact cum o avertizase Sir Lovatt
ca i§i va da seama orice barbat.
-Aparent, este un adevar general recunoscut ca un
barbat are dreptul sa aiba o mireasa virgina, zise el. Poa-
te parea pupn nedrept ca o femeie s3 nu aiba aceleap
drepturi, cand vine vorba de mirele ei. Dar aceasta este
natura lumii noastre $i a societapi in care traim. Nu ai
venit la mine neprihanita, doamna.
„0, ba da! Ba da!“, gandi ea, plina de amaraciune.
- Poate ai vrea sa imi explici, continua el.
Tonul placut al vocii lui era mai infrico§ator decat ar
fi fost o furie fap$a. Pentru ca parea ca se ascundea ceva
taios dedesubtul lui.
Sa-i explice? Cum i-ar fi putut explica? Nu ii putea
explica doar acel fapt, fara a-i spune tot adevarul. Iar
simplul adevar nu ar fi avut nici o logica, scos din
126 Mary Balogh

context. I-ar fi fost mai u?or s3-i explice o siluire. Acesta

ar fi fost un raspuns de sine statator. Dar ea nu fusese
siluita - cel pupn nu in adevaratul sens al cuvantului.
Fusese ceva mult mai rau de atat. Mult mai cu sange-re-
ce. §i Anna nu intjelesese niciodata de ce nu o violase
pur §i simplu. Dar nu. Nu ii putea spune totul. De fapt,
nu ii putea spune nimic. Era ceva imposibil.
- Di-mi voie sa simplific lucrurile pentru tine, zise el.
S-a intamplat o singura data sau de mai multe ori?
Ea se holba la el neincrezatoare.
O data? Nu se intamplase nici macar o data.
-C u un barbat sau cu mai mulp? intreba el pe un
ton bland.
$i-ar fi dorit sa fipe la ea. $i se pomeni brusc dorin-
du-$i sa ii strige sa ppe la ea. Tacerea se prelungi, ?i
asta o facu sa-$i doreasca sa fuga din camera $i din casa
aceea §i sa iasa afara la aer. Simfea ca se sufoca. Dar
continua s5 se uite in ochii lui.
- L-ai iubit? se au2 i vocea lui, ca o $oapta. Cand ea tot
nu ii raspunse, o mai intreba o data: L-ai iubit?
l$i aminti de Sir Lovatt Blaydon stand in picioare
langd pat §i vorbindu-i pe un ton lini$titor, in timp ce
un barbat $i o femeie ii imobilizau incheieturile $i
gleznele de stalpii patului. Femeia ii ridicase apoi jupa
$i cama$a de corp pana la talie $i i le a^ezase atent - de
parca ar fi mai contat daca i se §ifonau hainele. Iubire?
lubire?! Oare existase vreun moment in viafa ei, care sa
fie mai lipsit de dragoste decat acela?
Chipul sopilui ei se inceto$a brusc §i atunci i$i dadu
seama umilita ca ochii i se umplusera de lacrimi.
Cateva momente mai tarziu, Luke se ridica u$or in
picioare, traversa camera §i se duse la fereastra, unde
se a$eza cu spatele la ea. Anna i$i mu$ca tare buza de
sus, sperand ca poate a$a i$i va putea inabu$i lacrimile.
Dupa doua minute se intoarse la ea - dar Anna avea
senzapa dk trecuse deja o ora. Nu se mai a§ez5 in spatele
biroului, ci veni in fapi scaunului ei.
- Nu te voi condamna, zise el. Banuiesc ca impulsu-
rile sexuale ale unei femei pot fi la fel de staruitoare
ca ale unui barbat... $i pot sa infeleg ca este normal
 Inima de piatra 127

ca $i o femeie sa caute alinare in aka parte, atunci cand

trece de varsta de dou&zeci de ani $i circumstan{ele fa-
miliale o impiedica sa se cSsStoreascS 31 s5-$i satisfac9
acele nevoi in mod obi$nuit. Mai ales dacS exists §i un
dram de iubire. Nu te voi condamna $i nu voi insista
sa-mi raspunzi la intrebare. Pop s5 tp pastrezi secretele.
Totu$i o sa-d spun ceva, doamna. Uite-te la mine.
Anna inchisese ochii strans $i ramSsese a$a. Dar in
clipa aceea ii deschise $i il privi. §i-ar fi dorit sS poata
face un pas in spate. Sau chiar doi.
-E§ti so^ia mea, ii zise el. Imi apardi- Nu ip pot po-
runci sa ai sentimente pentru mine. Dar pot §i o sa ma
asigur c& trupul tau este al meu $i numai al meu. A§a c3
din clipa acesta $i pans la moartea mea, eu voi singurul
barbat care ip va penetra trupul p saman{a mea va fi sin-
gura care se va raspandi in pantecul tau. Vreau ca asta
sa-d fie clar, doamna. Nu considera o slabiciune decizia
mea de a nu pedepsi o indiscrepe din trecut, care a avut
loc cu mult timp inainte de casatoria noastra. Dar sa $tii
cd daca imi vei nesocoti porunca, o vei face pe propriul
rise. Pentru ca vei fi pedepsita. $i iubirea ta va muri.
Orice om care ma cunoa§te te-ar putea asigura ca eu nu
fac ameninplri de$arte.
Anna i$i dadu seama atunci pentru prima data ca sub
ochii lui se ascundea o raceala de ghea^a. Se holba la el
incordata $i ingrozita. $i totu$i o parte din mintea ei
se razvrStea. Se gandi cu amarSciune ca erau top la feL
Tod barbapi erau la fel. Puterea insemna totul pentru
ei. Puterea $i nevoia de a poseda $i de a controla erau tot
ce conta pentru ei. Crezuse ca acest barbat era diferit.
Dar fusese necugetata. Nu era cu nimic diferit de Sir
Lovatt. §i totu?i, ceva din fiinpi ei urla ca protest la acea
comparape. Nu era adevarat. Nu putea fi adevSrat.
Oare chiar nu exista nici un barbat pe lume care sa
aiba inima? Dar §i asta era ceva nedrept. Anna refuzase
sad raspunda la intrebari. Era drept ca nu ii putea oferi
nici un raspuns, dar indiferent de motivele ei, tot un re-
fuz ramanea. A$a ca avea dreptul sa fie mult mai furios
decat era deja.
 128 Mary Balogh

- Ai tacut suficient, doamnS, zise el. A$a ca acum a?

vrea s5 aud ce ai de spus, te rog.
- Ieri, zise ea, strigand mult prea tare cuvantul. Inghi-
fi apftsat, apoi continua: Ieri am facut ni?te juraminte,
Excelenta. Jie ?i lui Dumnezeu. $i le-am rostit in fa$a
familiilor noastre. Eu nu fac juraminte pe care nu intern
ponez sa le pastrez.
- Foarte bine, zise el, dupa o clipa de tacere. Atunci
nu e cazul sa mai discutam pe acest subiect. Vom conti-
nua cu casatoria, dupa cum ne-am In^eles ieri.
Anna inchise ochii strans.
- Mulpimesc, ?opti ea.
In clipa aceea nu ?tia daca ii fusese salvata casnicia
sau daca ii fusese distrus sufletul - din nou. Se gandi ca
doar timpul va decide asta. Dar cel pupn nu o dadea
la o parte §i nu o facea de ru$ine in public, dupa doar o
zi de la casatorie. Inca nu $tia daca trebuia sa fie bucu-
roasa sau sa ii para rau. Vazuse raceala care se ascundea
in ochii lui $i o auzise §i in vocea sa. Ii fusese frica de
el... ba fusese chiar inspaimantata! De el... de acel om
pe care-1 considerase inofensiv cu cateva zile in urma.
Poate ca de fapt nici nu facuse dragoste cu ea noaptea
trecuta. Poate ca dupa ce descoperise ce era de descope-
rit, o avusese a$a cum ar fi avut o tarfa. Era o posibilitate
care-i facea inima sa-i inghe^e in piept.
$i totu$i - „Vom continua cu casatoria, dupa cum
ne-am inteles ieri." Acestea fusesera intocmai cuvintele lui.
Avea inima de piatra.
Luke nu putea accepta faptul ca il rSnise sa §tie ca
Anna il iubise pe omul care-i rdpise fecioria. Il ranise?
Cum a$a? Doar se educase sa fie invulnerabil la durere.
Iar cand vazu privirea pierduta $i indurerata din ochii
ei - care de obicei straluceau ca doua stele - $i apoi lacri-
mile care se involburau, gata-gata sa i se reverse pe obraji,
pur $i simplu nu se mai putuse uita la ea. Simpse nevoia
sa se ridice in picioare $i sa se duca inapoi la fereastra.
Il iubea pe omul acela - oricine ar fi fost el. Lua-l-ar
naiba sa-1 ia! Chipul ei ?i acele lacrimi care refuzau sa i
se reverse exprimau mai mult decat ni$te cuvinte.
 Inima de piatra 129

Cu siguranpi doar mandria lui era ranita, nu $i ini-

ma. In fond, el nu avea inima. Oricat de vanitos ar fi
sunat, Luke stia foarte bine c5 daca le-ar fi oferit pupn
mai multa incurajare, oricare dintre amantele lui fran-
fuzoaice $i oricare dintre nenumaratele femei cu care se
iubise ar fi profitat imediat de ocazia de a deveni sofia
lui. Dar el alesese o femeie fericita §i plina de via^a. O
femeie pura. §i fusese pacalit. Nu doar ca nu era nepri-
hanita... dar i$i $i daruise inima altui bSrbat. Sau cel
pupn a§a sugera reactia pe care o avusese la intrebarea
lui. Refuzase sa vorbeasca.
Statea la fereastra, cu spatele la ea si la intreaga came­
ra. I§i spuse atunci ca lui nu-i pasa de fapt de inima ei.
Dar Dumnezeu ii era martor c5 nici un alt barbat nu ii
va mai atinge trupul. Doar daca nu cumva nu era pre-
gatit sa faca din asta ultimul lucrul pe care-1 mai facea
in via{a lui.
A§a ca traversa incSperea, cu gandul de a i-o spune ?i
ei. Ii porunci sa se uite in ochii lui §i ea se supuse. Iar in
clipa aceea in^elese inca ceva. I$i dadu seama ca toate
zambetele, flirturile ?i scanteia dintre ei nu fusesera
altceva decat o prefacatorie. I?i dadu seama ca femeia
aceea din fafa lui purtase o masca in toata saptamana
de cand se cuno^teau.
Sau poate ca nu. Poate ca exagera. Nici el nu era sigur
de ce spera sS se in$ele, de vreme ce i?i consolidase sta-
panirea asupra ei, iar ea acceptase realitatea.
Se intoarse §i se duse in spatele biroului, unde i§i re-
lua locul pe scaun. Cand venisera acolo dupa micul de-
jun, simpse nevoia sa puna o anumita d istan t intre ei.
O distanta formala. Iar lapmea biroului era impersona-
la $i indica o separare simbolica intre stapan §i servitor.
Dar ea nu era servitoaTea lui. Ci sopa sa.
-Anna, zise el. Ea il privea extrem de serioasa $i era
foarte palida. Disparuse de pe chipul ei orice urma a
zambetului de mai devreme. Cred ca ar fi cel mai bine
sa vorbim deschis unul cu celalalt. Am facut deja asta, in
ciuda secretului pe care tu ai refuzat sa mi-1 spui $i eu nu
am vrut sa mai insist. Sper sa facem asta §i in continuare,
130 Mary Balogh

ca s5 ne putem incepe cSsnicia fara neintelegeri sau a$-

teptari false. Spune-mi de ce te-ai casatorit cu mine $i
am sa-ti spun $i eu tie. Vreau sa §tiu tot adevarul, chiar
dacfl poate parea dureros. Spune-mi.
Luke credea ca avea de gand sa taca din nou. Totu§i
a^teptS. Era un subiect pentru care chiar era dispus
sa insiste. Dacfl paraseau biblioteca in clipa aceea $i-?i
vedea fiecare de drumul sau pentru tot restul zilei, era
foarte posibit sa nu mai poata avea niciodata o relafie
functional. Dar in cele din urma ea vorbi, fara a mai
prelungi momentul de tacere.
-A m douazeci $i cinci de ani, zise ea. De la moartea
mamei mele... $i intr-un fel chiar de dinainte de asta,
eu am lost stapana casei in care m-am nSscut. Dar nu
mai sunt. Acum fratele meu este stapanul §i mai tarziu
anul acesta se va casatori §i se va muta acolo, impreuna
cu sopa lui. Am preferat sS ma marit, decat sa fiu sora
ramasS fata batrana care locuie§te in casa cu ei. $i mi s-a
oferit ocazia de a ma casatori un tine... un barbat cu un
rang inalt §i o avere considerabila. A$a c3 am profitat de
?ansa aceasta.
„$i ai uneltit ca sa obpii asta?“ si-ar fi dorit sa o intre-
be. Oare despre asta fusese vorba cand flirtase cu el la
Balul Diddering? Dar oare mai conta de fapt?
- Asta e tot? o intreba el.
Anna §ovai o clipa, dar apoi continua:
- Surorile mele. Ti-am mai voTbit despre ele, dar nu
am mentionat niciodata ca sora mea cea mai mica este...
este... In ciuda faptului ca tin foarte mult la ea, cred ca
fratele meu nu este capabil sa se ingrijeasci de ea.
$i logodnica lui §i-a exprimat ingrijorarea de a accepta
ca Emily sa locuiasca in casa ei.
-C are este problema cu Emily? intreba el.
-Este surdo-muta, raspunse ea. Este mai dificil de
comunicat cu ea. $i... ratace$te de una singura prin im-
prejurimi. Nu se comporta a?a ca alte fete.
-A§adar, in parte, te-ai casatorit cu mine $i ca sa-i
pop oferi o alta casa? intreba Luke.
- Da, zise ea.
 Inima de piatrd 131

Se intreba ce altceva ii mai ascundea femeia aceea

simpla cu care credea c5 se casatorise. Femeia aceea In
care crezuse cd pucea avea incredere. Un barbat pe care-1
iubise, dar cu care nu se putuse casatori, dintr-un motiv
sau altul - poate din cauza ca era deja casatorit. O sora
surdo-muta. Oare mai avea §i alte secrete?
A$tepta sa auda ce mai avea de spus $i se intreba daca
va mai putea avea vreodata incredere ca femeia aceea -
sopa lui - sa ii spuna tot adevarul.
- Eu am fost plecat zece ani de acasa $i de langa fa-
milia mea, ii spuse apoi, cand vazu ca ea ramane tacuta.
§i nu intenponam s3 ma mai intorc aici sau la ei. Nu
am vrut asta nici macar dupa moartea fratelui meu, cu
doi ani in urma, care mi-a adus povara nedorita a titlu-
lui. Dar se pare cS un om nu-p poate ignora responsa-
bilitaple, cu una, cu doua. Sunt asaltat din toate parple
de probleme. Unele cauzate chiar de membrii familiei
mele, altele survenite la Bowden Abbey. Se pare c3 e
foarte posibil sa fiu nevoit sa merg acolo, mai devreme
sau mai tarziu. Titlul de duce atrage dupa sine foarte
multe responsabilitati p uneori e nevoie sa renunp
la dorintjele personale in favoarea responsabilitaplor.
Aveam nevoie de o sope.
Intenponase s5 fie sincer, dar nu brutal. Anna lasa
privirea in pamant pentru o clipa, apoi o ridica din nou
si asta il facu sa tnteleaga ce sugerau de fapt cuvintele
lui. Dar le rostise deja. $i in plus, erau adevarate. Daca
i§i inchipuise vreodata ca era tndr&gostit de ea, in clipa
aceea, acel sentiment disparuse cu desavarpre.
-A fost de dorit sa-mi aleg o sope de rangul fiicei
unui conte, ii spuse el. Ti-am mai spus $i in trecut c&
pentru mine averea nu conteazfl deloc. Am deja doua.
Una pe care mi-am cladit-o eu singur $i una pe care am
mo$tenit-o. Unchiul meu mi te-a recomandat ca fiind o
femeie de rang adecvat. $i nu am considerat necesar sa
caut mai departe.
Anna lasa privirea in pamant.
-N u este bine ca frapi sa fie succesorii until altuia,
odata ce au trecut de o anumita varsta, adauga el. In
timp, am in teles ca principala mea datorie ca duce este
 132 Mary Balogh

aceea de a produce mopenitori. $i aveam nevoie de o

sope care sa-mi aduca pe lume acepi fii. Daca m3 dove-
desc capabil p tu fertila, te voi lasa grea la intervale de
timp corespunzatoare, astfel incat sa te recuperezi com-
plet intre sarcini, pana cand vom avea cel pupni doi fii.
$i fiicele vor fi bine primite desigur, dar te anunf de pe
acum ca eu imi voi dori fii.
- Desigur. Inca nu se uita la el, ci la biroul a$ezat intre
ei. $i eu la fel, Excelenpi.
Luke se ridica atunci din spatele biroului p veni p-i
intinse mana. Anna ip apza mana intr-a lui. Se sinpea
u$urat - de parca tocmai indepartase o povara grea de
pe umerii lui. Fusesera sinceri unul cu alttd p in clipa
aceea, casnicia lor avea la baza ceva concret. In momen-
tul acela parea lipsit de im portant faptul c3 fusese fer-
mecat de vivacitatea ei calda p ca uitase intr-atat lecpile
pe care le inva^ase in zece ani de zile, incat ip permisese
s5 spere c3 putea fi ceva mai mult intre ei. Dar fusese
doar o iluzie. Aceea era realitatea. $i la urma urmei, se
dovedea ca nu era o realitate pe atat de ingrozitoare, pe
cat crezuse. Poate ca il iubea pe barbatul ei misterios,
dar era ducesa lui p ii va fi loiala. $i va fi capabila sa-?i
exercite atribupile de ducesa. Dupa spusese fratelui ei,
avusese parte de o pregatire temeinica.
-Anna, zise el, cand ea se ridica in picioare. Conti-
nua s3 o pna de mana ?i o prinse §i de cealalta. $tiu ca
nu p-a facut deloc placere ora aceasta. Dar este bine
ca am fost sinceri unul cu celslalt $i c3 am avut ocazia sa ne
cu noape m ceva mai mult. Trebuie sfl recunoapem ca
ne-am cSsatorit cam in graba. Dar cred ca ne vom in-
lelege bine, daca vom fi mereu sinceri p deschip unul
cu altul. $i cred ca e bine p c3 nu exista sentimente
foarte profunde intre noi. Dupa cum am descoperit cu
mulp ani in urma, sentimentele nu due la altceva decat
la suferin^a.
Aparu atunci o sclipire in ochii ei. Da, fara indoiala
descoperise p ea asta. Altfel de ce nu era casatorita in clipa
aceea cu barbatul pe care-1 iubise p caruia i se daruise?
-A m descoperit p ca placerea este un principiu mai
bun dupa care sa te ghidezi in via$, adauga el. $i chiar
 Inima de piatrd 133

daca azi-noapte in pat eram straini unul pentru celalalt,

tot am cunoscut o placere comuna. Eu m-am bucurat
de trupul tau §i am suficienta experien^a cu femeile ca
sa-mi dau seama ca $i tu te-ai bucurat de al meu. A$a
ca vom pnti sa ne indeplinim indatoririle pe timp de
zi $i sa ne rasfatam unul pe altul, oferindu-ne placere
pe timp de noapte... dar §i sa ne indeplinim datoria de
a produce mo§tenitori. Eu te voi invapi cum sa-mi sa-
tisfaci nevoile $i tu m3 vei tnvapi pe mine cum sa le
satisfac pe ale tale.
- Da, zise ea.
O stranse pufin mai tare de maini.
- $i a§ vrea sa te vad fericita din nou, zise el. Sa te vdd
zambind. Zambetele tale nu au fost doar ni§te artificii,
nu-i a§a, Anna? Mi-au placut. $i mi-ar placea sa te vad
zambind din nou.
- Da, repeta ea.
Luke ridica atunci din sprancene.
- Dar nu acum, continua ea. Mai tarziu da, Excelen-
^a, dar nu acum. A? vrea sa fiu singura, daca se poate.
El ii ridica pe rand mainile la buze $i se uita cu atenpe
in ochii ei mari, verzi $i tri^ti. Inclina u?or din cap, apoi
ii dadu drumul la maini. Traversa camera $i ii deschise
u$a, dupa care o inchise incet in urma ei.
Se intreba atunci daca poate Anna regreta c3 renun-
pise la iubire - chiar ?i la una nefericita - pentru rang,
avere, datorie §i placere.
Daca era a?a, atunci problema se afla la ea. Poate ca
inca nu inva^ase lecpile iubirii. Dar le va cunoa§te.
Le va oferi ei ?i surorilor sale casa de care aveau nevote.
Ei ii oferise deja prestigiul oferit de statutul de doamna
casatorita - care in mod evident era destul de important
pentru ea. $i in plus, siguran^a de a avea un rang inalt §i
o avere. $i ii va oferi §i placere... atat de multa placere,
ca va uita de iubirea aceea nebuneasca, care-i adusese
tristetea in ochi pupn mai devreme 51 o facuse sa nu
mai poata zambi.
Ii va umple nopple de placere. $i pe ale lui la fel.
Da, in ciuda descoperirii pe care o facuse noaptea tre-
cuta $i a refuzului ei din diminea^a aceea de a fi complet
134 Mary Balogh

sincera cu el, lui Luke nu-i parea deloc rau ca se casato-

rise cu ea. Poate ca intr-un fel era p bucuros ca descope-
rise - la atat de pupn timp dupa nunta - ca in esenfa,
era singur, chiar daca era casatorit. Ca nu trebuia sa se
a$tepte la nici un soi de dragoste adevSrata sau increde-
re reala. Invapise lecpa aceasta prea devreme in casnicie,
ca s3 se simta tradat de aflarea ei.
Se ridica in picioare, agitat. Se va duce la clubul
White si va indura toate remarcile licenpoase, care fara
indoiala il ape p tau acolo. Avea nevoie de ceva care sa
indeparteze tristefea aceea inexplicabila, care nu se ri-
sipise, in ciuda faptului ca avusese o discupe sincera p
satisfacatoare cu soda sa.
Majordomul o informa pe Anna ca scrisoarea fusese
adusa de un mesager particular, care avea instrucpuni
stricte de a io inmana personal Excelentei Sale ducesa,
dar ca el ip luase libertatea de a-l convinge pe ora ca va
lua sarcina aceea asupra lui. Ea lua scrisoarea p se grabi
spre dormitorul ei de la etaj.
Se duse direct in salonul ei privat, unde se a?eza ca so
citeasca. Desfacu acea unica foaie din care era compusa
scrisoarea p fu coplepta imediat de un presentiment de
dezastru, care-i facu mainile sa tremure.
Ai fast tare neascultatoare, draga mea Anna, ii
scrisese el. Ma intristeaza gandul ca poate trebuie sd
induri o bataie serioasa in di mi neata asta. Ducele tau
are reptitafia de a fi un om mandru p nemilos. Dar
am permis ca aceasta casdtorie sd aiba loc p trebuie
sd recunosc ca nu te-am vdzut mciodata mai jrumoasd
decat atunci cand purtai rochia aceea alba cu auriu.
$i iti promit cd o vreme nu o sd ma amestec in nici
un fel in casnicia ta. Dar, Anna, nu uita cd ducele de
Hamdon te are doar cm titlu de imprumut. Ar fi o
grefeala gravd din partea ta sd te atasezi de el. La mo-
mentul potrivit, o sd vin dupa tine p o sd te due acasa.
In cele din urmd vei fi fericitd acolo. $i vei fi asa pen-
tru tot restul vietii tale. Iti promit asta.
Servitorul tau, Blaydon
 Inima de piatra 135

Impaturi scrisoarea incet $i grijuliu, dupa faldurile

sale originate, apoi ramase acolo mult timp, cu privirea
apntita in poala $i cu ochii uscap.
- De ce nu ai oprit-o? §opti ea in cele din urmS. Oh,
de ce ai oprit-o?

cap ito lu l 10
Henrietta ii scrisese din nou. Voia sS fie construita
o fantana in gradina englezeasca. Se pare ca George
aprobase construcpa inainte sa moara, dar nu avusese
timp sa mai implementeze decizia. Domnul Colby nu
voia sa-i permita sa inceapa construcpa, fara aprobaTea
stapSnului sau. $i ca rSspuns la acpunea sa, Henrietta
ii scrisese c3 nu era de acord cu arogan^a administrate-
rului. Ca i$i depa$ea adesea atribupile $i ca uitase ca ea
inca era ducesa de Harndon.
Tonul scrisorii se schimba insa, chiar in clipa in care
Luke incepea sa aiba impresia neplacuta ca Henrietta se
transformase intr-o femeie aroganta $i ar^agoasa.
Vino acasa, Luke, ii scrisese ea. Adevarul este ca
nu-mi pasa deloc sd aduc modifiedri casei, sa constru-
iesc o fantdnd sau ca trebuie suport tirania domnului
Colby. Toate acestea sunt doar scuze menite sd te ade-
meneasca sd vii acasa. Of, cum a$ putea sd nu fiu
sincera cu tine, cand toate incercarile mele de pdna
acum nu au reusit sd te aduca aid? Vino acasa. Mi
se pare ca a trecut o etemitate ingrozitoare de cand
ne-am vazut ultima datd. Te rog sd nu md mai pedep-
sejti pentru o singura decizie gresitd pe care am facut-o
acum zcce ani. Am suferit deja destul, Luke. §i inainte
si dupd.
Luke a§eza scrisoarea pe birou ^i se lasa pe spate in
scaun. Se gandi ca, mai mult ca sigur, Henrietta nu
aflase despre casatoria sa. Will se intorsese acasa chiar
in ziua in care el o ceruse in casatorie pe Anna, a$a ca
nu luase vestea aceea odata cu el. Nu ca acea casatorie
 136 Mary Balogh

ar fi schimbat ceva, in vreun fel sau altul. Sau cel pupn

nu in ceea ce ii privea pe ei doi. Desigur, asta in-
semna cS ea ip va pierde acea aparentS a puterii. $i nu
?tia cat de tare o va afecta acest lucru.
Henrietta regreta decizia pe care o luase. Sentimente-
le ei pentru el nu muriserS de-a lungul anilor, cum se In-
tamplase In cazul sau. Sau poate ca ea nu facuse aceleap
eforturi de a le ucide din radadni. Biata Henrietta -
probabil pierderea copilului fusese ceva deosebit de
crud pentru ea. Iar in clipa aceea Ip dorea ca el sS se
intoarca acasa - chiar dac3 sigur pia ca nu se puteau
casatori. Legea era foarte clara in acea privinpi.
Luke ucisese in el iubirea pe care o sinpea pentru
ea. Sentimentele acelea nu mai existau. Dar atunci de
ce ii era groaza sa se intoarca la Bowden Abbey? De ce il
ingrozea gandul de a o vedea din nou?
Luke batu u§or darabana in birou p se gandi ca tot
va li nevoit sa se ducS acasa. Candva. Candva, curand.
Lucrul acesta devenise inevitabil, din clipa in care se ca-
satorise. In momentul acela nu mai avea oppunea de a
se intoarce la Paris. Sau la stilul de viapl cu care era obi$-
nuit. $i nu putea locui pe termen nedefinit in Londra
cu noua lui ducesa. Inchiriase casa aceea doar pentru
trei luni. In plus, odata ce Anna va ramane grea, va avea
nevoie sa mearga la tara.
Da, era ceva cu care trebuia sa se confrunte cat de
curand.
Dar nici prea devreme. Voia sa se mai bucure o peri-
oadd de placerile Londrei, impreuna cu Anna. Mai ales
ca avea de ce sa se bucure. Dupa discupa pe care o avu-
sese cu ea cu o zi inainte p dupa felul in care se retrasese
in camera ei, Luke se gandise ca avea de gand ca stea sin-
gura, inchisa acolo toata ziua. Crezuse ca vor fi nevoip
s3-p anuleze planurile de a participa la serata organizata
de Lady Burnsides in seara aceea p ca va trece destul de
mult timp inainte so vada zambind din nou.
Dar apoi ip facuse aparipa la cina, imbracata absolut
splendid, intro rochie largS de satin roz, pe care Luke
nu o mai vazuse pana atunci, cu parul ondulat p pudrat
p purtand o boneta frivola, compusa numai din dantela
 Initna de piatra 137

§i panglici, care ii ajungeau pana La talie. In mod evi­

dent, fusese pregStita pentru seratS. Stralucea $i avea o
imbujorare m inunati in obraji - care il fScuse sa se bu-
cure din nou ca nu folosea prea multe cosmetice. Buzele
ei luasera forma unui zambet seducator ?i nerabdator §i
ii sclipisera ochii. Luke interpretase intotdeauna sclipi-
rea aceea ca fiind fericire.
„$i poate chiar asta este“, gandise el $i o privise plin
de admirape. Apoi in timpul cinei ii ascultase palavra-
geala spirituala $i destul de frivola. Poate ca se gandise la
discupa lor $i ajunsese la concluzia ca rezolvasera totul
in mod satisfacator. Poate ca faptul ca putusera vorbi
sincer $i deschis fusese $i pentru ea o usurare - a$a cum
fiisese pentru el.
Continuase apoi sa straluceasca pe tot parcursul sera-
tei §i paruse sa savureze faptul c5 era in centrul atentiei
tuturor - mai cu seama ca era prima ei aparipe in public
ca ducesS de Harndon. Mama lui fusese §i ea prezenta
$i purtase o pnuta demna de o reginfi. Femeia o luase
de brat Pe Anna cu un aer regal $i o prezentase unor
oameni care-i erau straini pana §i lui. lar atunci Luke se
pomenise urmarind-o la fel de indeaproape cum facuse
in saptamana de dinaintea nunpi $i i?i daduse seama c3
era din nou fermecat de frumusetjea $i de vivacitatea ei.
!i spusese ca ziua se vor ocupa indeosebi de indatori-
rile lor, iar noaptea indeosebi de a-?i oferi placere unul
altuia. Luke lasa absent scrisoarea de la Henrietta in
varful unui mic morman de alte scrisori, felicitari §i in-
vitadi, apoi se lasa din nou pe spate in scaun, cu bratele
a$ezate pe rezematoare §i cu degetele intinse.
Anna il apeptase goala, in pat. $i ii oferi o noapte
de placere viguroasa. Dormisera foarte pupn. $i in di-
mi neat;a aceea, chiar se $i trezise tarziu $i intarziase cu
plimbarea lui matinala pTin ploaie. Ea nu era foarte
Eiriceputa in artele amorului - sau cel pudn, nu fusese
a inceputul noppi. Luke i$i pusese atunci intrebari o
clipa despre relapa pe care o avusese cu iubitul ei mis-
terios, dar apoi inabu$ise acel gand. Tre'buia sa uite de
barbatul acela. Dar chiar daca ii lipsea priceperea, com-
pensase prin dorinpi de a multumi $i prin bunavointa
 —
138 Mary Balogh

de a-i permite sS-si ia orice libertap. $i i?i permisese des-

tul de multe. Dar apoi se hotarase s3 aiba rabdare p s5
lase pentru alta noapte o parte dintre deliciile camale
care siguT ar fi $ocat-o cel mai mult, lar Anna se aratase p
ea dornica de a fi mulpimita p de a-p exprima placerea.
Fusese o noapte de care se bucurase din plin p pe
care era nerabdator sa o repete. Cu toate acestea, ip
dadu seama ca inainte de a avea parte de mai multe
astfel de nopp, trebuiau sa ia !n considerare p faptul c3
trebuiau sa doarma mai mult - ca sS se poata ocupa de
sarcinile care ii a$teptau a doua zi. Luke nu era obi?nuit
sa fei sacrifice somnul in favoarea satisfacpei sexuale.
Ip batu u$or barbia cu degetul aratator p se gandi c3,
in fond, nu il impiedica nimic sa o posede pe sopa Iui
?i in timpul dupa-ainiezii. Nu? Rase incet cand ii aparu
in minte acel gand. Intr-adevar! In dimineapi aceea se
simfea foarte mulpimit de casatoria sa.
Dar familia Iui de sange facea tot ce ii statea in putere
ca s3 aiba parte de atenpa lui. $i, la urma urmei, ei erau
motivul pentru care revenise in Anglia. $i pentru care
se casatorise, de altfel. Majordomul Iui anunpi atunci
sosirea Iordului Ashley Kendrick. El !l chemase acolo.
Fratele sSu pap in camera p pe chipul lui se putea citi
un amestec ciudat de neincredere p prudenpi. Luke ip
aminti atunci cu tristepe de anumite intalniri pe care
le avusese cu tatal sau. Omul se a$eza intotdeauna in
spatele unui birou grandios. Deveni imediat con$tient
de locul unde statea p el, in clipa aceea. Ii era destul de
dificil sa se familiarizeze cu ideea ca in momentul acela
el era figura autoritapi in familie. Se ridica in picioare,
iep dm spatele biroului p-i intinse mana fratelui sau.
- Cand vine vorba de Anglia, toata lumea se gandepe
la o fara plina de iarba verde, copaci infrunzip p gradini
pline de fieri colorate, zise el p-i stranse mana fratelui
s3u, dupa care ii facu semn sa ia loc pe scaun. Nu piu
cum se face ca toata lumea uita mereu de ploaia asta
infernala, care face totul posibil.
- Draga noastra Anglie, spuse Ashley p-i arunca un
ranjet nastru$nic fratelui sflu, dupa care lua loc.
 Inima de piatrd 139

Luke se intoarse la birou ?i ridica o hartie, a§ezata

sub scrisoarea de la Henrietta. Se gandi imediat ca fra-
tele sau parea destul de agitat, a$a ca decise sa treaca
peste conversapa de complezenpi - oricum ar fi §tiut
amandoi foarte bine ca exact asta era. Un domn putea
fi invitat sa vina in vizita dupa-amiaza. Dar era mereu
chemat cu un scop anume, cand venea vorba de o intal-
nire matinala. Iar in clipa aceea era diminea^a, §i Ashley
fusese chemat acolo.
- Fara indoiala ai o explicate pentru asta, zise el si-i
inmana hartia fratelui sau. A venit ieri, dupa ce le-am
platit deja pe toate celelalte. Poate ca asta s-a emis mai
tarziu, nu? Dupa cum vezi, factura este pentru o suma
destul de mare, platita pentru... ei bine, pentru o bra-
tara cu smaralde. Poate a fost un cadou pentru mama?
Se a$eza apoi $i-$i incruci^a picioarele.
Ashley izbucni in ras.
-Pe legea mea! Auzi, pentru mama! exclama el.
Ce gluma buna, Luke! A fost pentru o doamna care-
ia ii plac gablonzurile. O doamna pe care imi place sa
o mulpimesc.
- O doamna? intreba Luke $i ridica din sprancene.
Aceea$i pentru care ai inchiriat o casa §i ai angajat ser-
vitori? Si aceea^i pe care o imbraci in cele mai fine ma-
tasuri ?i satinuri?
-M erita din plin, Luke, raspunse fratele sau. Se spu-
ne ca tu ai avut mereu cele mai frumoase femei din Paris.
Iar acum te-ai casatorit cu una dintre cele mai frumoase
femei din Londra. Vezi tu... de fapt, nu fac altceva decat
sa pastrez aceasta tradipe de familie. $i trebuie sa recu-
nose ca nu am avut niciodata o femeie mai bun5 ca ea.
- Ma simt obligat sa te informez ca este prea scumpa
pentru tine, dragule, Ii zise Luke.
- La naiba! exclama Ashley, albindu-se la fapl $i incor-
dandu-§i maxilarul. Sa fiu al naibii, dar nu e$ti cu nimic
diferit de tata sau de George, Luke. Am douazeci §i doi
de ani. Ar trebui sa traiesc ca un calugar? §i nu-mi mai
spune „dragule“. Parca ai fi un blestemat de...
140 Mary Balogh

Luke a?tepta politicos cateva clipe, ca s5 vada daca

fratele lui avea de gand sa mai termine sau nu propozi-
pa, dupa care spuse:
- Presupun ca, la fel ca in Paris, ?i la Londra exista nu-
meroase bordeluri care se bucura de o reputape buna.
Bordeluri unde fSra indoiala pop gasi fete curate ?i pri-
cepute, care sa se ocupe de nevoile tale masculine... p
care nu sunt incurajate sa-i pacaleasca pe cei mai naivi
dintre clienp sa le invaluie in cele mai scumpe matasuri
p bijuterii.
- La naiba cu asta! exclama Ashley. Nu vreau o cur-
va, Luke. Vreau o amanta. Sunt fratele p mopenitorul
ducelui de Harndon p sa fiu al naibii, dar trebuie sa ma
ridic p eu la nivelul reputapei tale, Luke.
-Aha, zise Luke incet. E?ti foarte tanar, dragul meu.
Oh, iarta-ma. Am uitat pentru o clipa c3 ma aflu in
AngLia p ca aici barbapi trebuie sa fie barbap p ca tra-
iesc cu spaima de a sugera chiar p cel mai mic semn de
feminitate, prin cuvinte sau fapte. Dar, ca sa continui...
Un om nu trebuie sa se ridice la inalpmea nimanui alt-
cuiva... ci doar la inalpmea propriilor a?teptari. Mai ales
atunci cand este liber de responsabilitap. Te-ai plictisit?
Ai p alte planuri pentru via{a ta decat acela de a te ri-
dica la inalpmea reputapei mele? Dar chiar p a?a, ar
trebui s3 ?tii ca aceasta reputape nu e chiar atat de reala
pe cat se spune... eu nu am platit niciodata o amanta ?i
am pus foarte rar gura pe alcool dupa ce am implinit
douazeci p unu de ani.
- Dar tu n-ai nevoie sa plate?ti o femeie, afirma Ashley
cu o tristefe amara. Se spune ca doamnele cele mai de
seama se grabesc sa se arunce in patul tau p ca nu tre-
buie sa faci altceva pentru asta decat sa ridici dintr-o
spranceana. Se spune ca marchiza d’Etienne a venit la
Londra ca sa...
-A i grija ce spui, il atenpona Luke, incet. Doamna se
invarte in cele mai inalte cercuri. Se duce unde vrea p face
ce vrea. $i revenind... spune-mi, te rog, ce planuri ai?
-Sigur nu armata, zise Ashley, ferm. Acesta era
planul pe care-1 avea tata pentru mine. George duce,
tu in biserica p eu in armata. Nu sunt la?, Luke, doar
 Inima de piatra 141

ca nu imi doresc sa fiu carne de tun, ori de cate ori oa-

menii de stat se hotflrasc sa se certe. $i nu vreau nici la
biserica... chiar daca mama p George s-au aratat dornici
de asta, dupa ce i-ai dezamagit tu. Ma due la biserica nu-
mai atunci cand trebuie so fac, ma arat milostiv oricand
cineva apeleaza la mine pentru o cauza nobila si din cate
imi amintesc, nu am furat sau ucis pe cineva vreodata.
Dar nu-mi place ideea de a fi cleric. Nici macar daca o sa
am perspectiva de a deveni episcop intro zi, cu ajutorul
intluenfei ducale. $i daca e$ti un om bun, nu vei incer-
ca sa ma obligi sa fac nici una dintre astea doua, Luke.
-Totup, Ashley, zise Luke. Pari a fi un om energic p
care lupta impotriva restriepilor. E§ti independent, dar
tot cheltui mai mult decat p se cuvine. O sa ip placa sa
vii umil la mine sau la administratorul meu, pentru tot
restul viepi tale?
- Pe viapt mea ca nu! exclama Ashley si sari in picioa-
re. Tu epi cel mai rau dintre top, Luke. Macar ei ar fi
tun at p-ar fi fulgerat. Tu stai acolo, in pozipa aia elegan-
ta, m3 privepi cu ochi reci ca gheapi si-mi spui „draga“,
ca p cand a? fi vTeo feti$can3. Uneori ma gandesc ca e
posibil sa-1 fi ucis pe fratele meu Luke acum zece ani
p sa-i fi luat locul. Pentru ca uneori nu semeni cu el
absolut deloc. Luke cel pe care mi-1 amintesc eu a tost
un om cald p generos.
- Pop sa lap factura acea pe birou, zise Luke p se ridi-
ca p el in picioare. O sS p o platesc. Dar asculta cu aten-
pe ce-p spun, Ashley. Este ultima astfel de factura pe
care p o mai platesc. DacS vrei sa-p satisfaci apetitul se­
xual cu o amanta scumpa, atunci va trebui sa te limitezi
la indemnizapa pe care o primepi. Dar nu va fi u?or...
nici macar cu cre$terea pe care o voi pune in vigoare
de luna viitoare. Ar fi mult mai bine so lap sa piece p sa
pi cont de sfaturile mele. Sa $tii ca o sa ma pn de tot ce
am spus. Poate vei vrea sa ajungi la un fel de inpdegere
cu femeia aceea. $i daca e a$a, atunci pop sa-mi aduci p
factura pentru asta.
-Sa fiu al naibii daca nu e o umilin^a insuportabila!
exclama Ashley, care, evident, nu auzise u$a bibliote-
cii deschizandu-se in spatele sau. Ochi reci p o inima
 142 Mary Balogh

de piatra. Mi-a$ dori sa fi ram as unde erai, Luke. Ba nu.

Imi doresc mai mult. Mi-a$ fi dorit sa te duci naibii, mai
bine decat s5 vii aici.
- Buna dimineapt, draga mea, ii zise Luke sopei sale,
vorbind peste umSrul fratelui sflu.
Lady Anna rSmasese in pragul upi, neclintita, spe-
riatS ?i jenata.
Ashley se rasuci ?i se duse spre ea.
- Milady, zise el, facand o plecaciune grabita $i luandu-i
mana oferita pentru a o saruta. Sunt servitorul dumitale.
Mi-e mila de dumneata, din adancul sufletului meu. Se
grabi apoi sa paraseasca incaperea, fara a privi in Urma.
- Intra, draga mea, zise Luke.
Anna aruncS o privire grabnica dupa Ashley, apoi se
supuse, ezitanta.
-Im i pare rau, spuse ea. Nu ?tiam ca e§ti cu cineva.
Ar fi trebuit sa ma anunp.. sau poate s3 ma interesez ca
e?ti ocupat $i sa m3 intorc in camera mea.
. Luke traversa incaperea ?i inchise u?a din spatele ei.
I$i a$eza mainile pe umerii ei $i apoi o saruta in maniera
europeana - mai intai pe un obraz, apoi pe celalalt.
- Asta este casa ta, doamna, zise el. Pop sa te duci ori-
cand oriunde vrei, fara sa ceri permisiunea nimanui...
inclusiv a mea. Ai dormit bine?
- Am dormit pana foarte tarziu, raspunse ea. A proa-
pe ca a trecut diminea^a.
- Dac3 nu ai fi dormit pana tarziu, raspunse n-ai fi
dormit deloc, zise el. li placea s3 o vada imbujorandu-se.
Celelalte femei cu care fusese de-a lungul timpului fu-
sesera mult prea blazate in relape cu viat^a, ca sa se mai
imbujoreze macar. Draga mea, Ip multumesc pentru o
noapte de placere extraordinara.
- Lordul Ashley era suparat? intreba ea.
-Probleme de familie, zise el. L-am mustrat pupn
pentru anumite facturi, care depa§esc cu mult ceea
ce i§i permite el sa plateasca. M-a acuzat de cruzime...
O acuzape care mi-este destul de familiara, de altfel.
-$ i nu vei plati facturile? intreba ea. O sa il la§i sa
ajunga la ruina? Sau poate chiar sa ajunga in inchisoarea
datornicilor? Dar tu esti foarte bogat, nu?
 Inima de piatra 143

Luke i$i aminti ca $i tatal ei fusese ingropat in datorii

panS la gat - $i cS eTa foarte probabil sS fi tost un parior
inrSit. Probabil acela era un subiect excesiv de sensibil
pentru ea.
- Facturile au fost plfttite, sau daca nu, urmeazfi sa fie,
zise el. $i am dat anumite ordine in sensul acesta. Sunt
capul familiei, doamnS. $i abia recent am preluat fraiele
conducerii. Mi se pare corect ca tod cei care depind de
mine sS afle unde voi trage linie §i care vor fi consecin-
(ele, dacS vor ie$i din cuvantul meu.
-A$a este, zise ea. Dar iubirea este ceea ce une$te o
familie. Se uitS in jos la mainile ei §i vocea ii scSzu la
nivelul unei §oapte. Dar tu nu crezi in iubire. I§i inalfa
ochii §i-i intalni privirea, dar nu ridicS in nici un fel
vocea. Care este problema cu tine $i cu familia ta? De
ce nu locuie§ti la Harndon House? De ce ai fost atata
vreme instrSinat de familia ta? $i de ce nu intentionai
sS te mai intorci vreodatS acasS sau sS ii vezi? IartS-mS,
dar te rog s& nu spui ca nu este problema mea. Pentru ca
este. Acum familia ta este $i a mea. $i ai spus cS trebuie
sS fim mereu sinceri unul cu celslalt.
Se incruntS dintr-odatS, se imbujora foarte tare §i i§i
mutS ochii de la el.
- Am fost un tanSr destul de sSlbatic, zise el.
Se gandi cS incepea cu o minciunS - fusese exact
opusul adjectivului sSlbatic. Cel mai adesea, se auzise
descris ca fiind „dulce“ $i „potolit“. Fusese desigur $i
exuberant, dar niciodatS intr-un mod distructiv. $i in-
credibil ?i extrem de naiv. $i mai fusese ?i indrSgostit -
de vocatia pe care o avea spre viata de cleric ?i de iubita
din copilarie.
-M-am luptat in duel cu ffatele meu mai mare, George,
dintr-un motiv pentru care nu mi-1 mai amintesc...
Mintea din nou. Se luptaserS pentru Henrietta, pe care
George o sedusese, o lSsase grea §i apoi se oferise sS o ia
in cSsStorie. Dar nu ii putea spune asta... §i am ajuns,
literalmente, la un pas distantS de a-l omori, adSugS
apoi. Din cate am auzit, a suferit de febrS mare timp
de cateva sSptSmani. Eu nu am fost de fata. Plecasem.
Fusesem izgonit. S-a considerat, desigur, ca fratele meu
 144 Mary Balogh

e cel care a avut dreptate, de vreme ce el a fost cel aflat

la un pas de moarte. El a fost suficient de nobil ca sS
traga in sus, iar glonp.il sau s-a pierdut undeva in aer,
deasupra capetelor noastre. Am fost suficient de sincer
pentru tine, draga mea?
Anna se holba la el, alba ca varul.
-$ i intr-adevar, el avea dreptate? intreba ea.
Luke in^elegea ca Anna era profund $ocata. $i asta
il facu sa se inchida $i mai mult din punct de vedere
emotional. Era ceva ce facea incon^tient - dar, pe
de alta parte, era ceva la care devenise expert de-a
lungul anilor.
- Dupa cum am spus, zise el, duelul a avut loc din-
tr-un motiv pe care nu mi-1 mai aduc aminte. $i fara
indoiala, la momentul respectiv, consideram ca aveam
cea mai mare dreptate. Dar el a fost mai nobil decat
mine. In special pentru ca Luke nici m3car nu auzise
expresia „a devia arma“, pana dupa duel. $i in plus, la
vremea aceea, fusese un pnta$ atat de slab, incat glonpil
lovise la doi metri d istant de pnta vizata... La doi metri
de salcia aceea batrana, care se afla cu mult in lateralul
fratelui s3u. Vezi tu, draga mea, zise el, fara a con^tien-
tiza urma de amaraciune aparuta in vocea lui, tot ce I-ai
auzit pe fratele meu zicand cu cateva minute in urma
e complet adevarat. Chiar nu am inima. A§a ca este cu
atat mai bine ca noi am decis ieri sa ne mulpjmim
cu placerea trupeasca. Nu crezi?
- Mama ta vrea sa le inso^esc pe ea $i pe Lady Doris in
dupS-amiaza asta in ni$te vizite, zise Anna. Mi-a trimis o
scrisoare. Pot sa m;\ due, Excelen^a? Sau ai alte planuri?
Doar acela de a se culca din nou cu ea $i a-$i satisface
dorintele carnale.
-Trebuie sa trimip un bilet prin care accepp, zise el.
Trebuie sa ajungi si le cuno$ti foarte bine, Anna. DupS
cum ai spus chiar tu, acum ele sunt §i familia ta.
-Mulpimesc. II privi o clipa nesigura, apoi dadu
sa piece.
Dar el ii prinse mainile §i ramase o clipa pnandu-le
strans intr-ale sale. Se pomeni dorindu-p sa... sa se
 lnima depiatrd 145

apere In fata ei? Sa-i spunS toata povestea, dupa cum

se intamplase cu adevSrat? Sa-i spuna despre Henrietta?
Dar se educase de mult sa aiba o incredere In sine care
nu lasa loc pentru autoaparare. Lui nu-i p3sa ce spu-
neau sau ce credeau oamenii despre el. N-aveau decat sa
creada orice voiau. Chiar dacfl nu era adevarat. Numai
un om slab Isi facea griji pentru reputapa sa - un om
caruia li p3sa cum era vazut de ceilalti.
- Vizite placute, zise el $i facu o plecaciune deasupra
mainilor ei. Ne vedem la cina. Orele de acum pana
atunci mi se vor parea fara sfar?it.
Rostise galanteriile acelea obi§nuite, fara nici un gand
con?tient. Totu$i se dovedira adevarate... se pomeni aca-
parat de tristep:, de Indata ce Anna parasi Incaperea.
O dorea. Chiar ?i dupa doua nopp nedormite, in care
facusera dragoste viguros, el tot o mai dorea.
Pentru o clipa, dorinfa pe care o sim^ea pentru ea i se
p3ru atat de puternica, incat se gandi cS poate era ceva
mai mult decat o simpla atracpe fizica. Dar doar pen-
tru o clipa. In momentul acela $tia mai bine decat sa-?i
permita sa cada in capcana spre care II puteau conduce
gandurile acelea.
-Spune-mi, te rog, casatoria chiar e un lucru cu totul
$i cu totul minunat? intreba Lady Doris ?i o lua de braf
pe Lady Anna, inclinand capul spre ea.
Tocmai luau ceaiul acasa la Lady River. Era a treia lor
vizita din dupa-amiaza aceea $i mai sosisera §i alte doam-
ne dupa ele. Lady Doris nascocise o metoda prin care
so atragS langa ea pe Anna, astfel incat sa stea a$ezate
impreuna pe o canapea mica.
-P un pariu ca este, continua fata, visatoare. $i Luke
este absolut splendid, nu crezi? Imi place sa vad cum
toate doamnele se uita lung dupa el la baluri. Trebuie
sa fie minunat sa fii casatorita cu.cineva ca Luke. Fe-
meile §u?otesc mereu atunci cand cred ca nu le asculta
nimeni. Vorbesc despre casatorie ?i despre ceea ce tre-
buie indurat noaptea, ca fiind pre^ul care trebuie platit
pentru a fi respectatS $i a avea o pozi^ie sociala buna.
146 Mary Balogh

Dar eu nu cred c3 e ceva atat de ingrozitor, pe cat se

spune. Ba chiar indraznesc s9 spun c3 tanjesc sa aflu $i
eu cum este. A$a ca, te rog, spune-mi. Este palpitant?
Anna avea amintiti destul de alarmante §i de nepotri-
vite despre degete masculine lungi $i subpri, care o man-
gaiau in locul ei secret. Ar fi trebuit sa se simta stanjenita
ca se gandea la felul In care ni$te degete o atingeau acolo.
In schimb, o coplep o senzape primara de excitape.
- Este... placut, zise ea.
-O , vai! Placut! Doris i$i inabu§i un chicotit $i se
uita ru^inata la mama ei, care, din fericire, nu o privea.
E§ti foarte rafinata, Anna! E$ti indragostita profund? Se
spune ca o jumatate din doamnele din Paris alergau cu
patima dupa el, de pe vremea cand era doar lordul Lu­
cas Kendrick, ?i ca trei sferturi dintre ele 1-au urmarit $i
mai cu ardoare dupa ce a devenit duce. E$ti indragostita
de el, Anna?
Da. O, Doamne! Se temea ca era indragostita pan3
peste cap de un barbat despre care avea indoieli, tot mai
multe §i tot mai grave. Dar era prea tarziu pentru in­
doieli. Luke era soptl ei. Totup, poate ca avea dreptate
intr-o anumita privinfa. Poate ca placerea pe care i-o ofe-
rea in pat merita din plin, in ciuda a orice altceva. Poate
ca era chiar mai buna decat iubirea. In fond, dragostea
pentru familia ei nu facuse altceva decat sa provoace
toate acele incurcaturi imposibile in viapi ei. Poate c3
era cu atat mai bine ca Luke nu-?i iubea familia - $i im­
plicit, nici pe ea. Se pomeni atunci intrebandu-se daca
ii va iubi pe copiilor lor.
-Sim t foarte multa afecpune pentru Excelenpa Sa,
raspunse ea.
-Afecpune, repeta Doris. Excelen^a Sa? Doamne, eu
sigur o sa simt mai mult decat afecdune pentru sopil
meu, atunci cand ma voi casatori. $i am s3 ma adresez
lui mai intim, spunandu-i pe numele mic sau cu orice
alta forma de alint. Dar poate ca faci §i tu asta deja in
intimitatea... camerelor tale, zise ea si chicoti din nou.
Anna se gandi ca Doris era mult mai imatura decat
Agnes, cu toate ca era cu un an mai mare. Probabil ca
sora ei mai mica fusese nevoita s3 se maturizeze mai
 lnima de piatra 147

repede, din cauza situapei materiale precare in care se

aflasera capva ani p in ciuda faptului ca Anna facuse
tot ceu statuse in putin^a sa ii apere de griji pe Agnes
p pe VictoT. Ba chiar ip vanduse sufletul diavolului, in
incercarea de a-i proteja de vicisitudinile viepi.
„Nu uita ca ducele de Harndon te are doar cu ritlu de
imprumut“. Se cutremura involuntar. Nu. Nu, se hota-
rase sa nu se gandeascS la asta. Arsese scrisoarea. Zambi
atunci cu caldura.
-T u ai cunoscut vreun domn de care p-ai dori sa
te ata$ezi? o intreba pe Doris. Probabil ai avut foarte
mulp pretendenp care s-au aratat interesap de tine. E?ti
foarte frumoasa.
- $i in plus, fiica p sora unui duce, zise Doris, oftand.
Ca sa nu mai spun ca sunt p posesoarea unei zestre
enorme. Dar, da, Anna, da. L-am cunoscut pe barbatul
visurilor meu p am de gand sa ma casatoresc cu el p sa
traiesc fericita pana la adanci batranep.
- Poveste^te-mi despre el.
Anna sim^ea ca acela era motivul pentru care o luase
deoparte Doris. Poate ca era singura femeie mai tanara
in care putea avea incredere fata. Dar chiar §i a§a era
pupn ciudat. Doar avea deja o cumnata, care locuia la
Bowden Abbey, nu?
-M ama nu este de acord, zise Doris. Ba de fapt,
mama mi-a interzis in mod categoric sa il mai v&d. Doar
pentru c3 este sarac, Anna. Ip pop imagina un motiv
mai ridicol de-atat pentru dezaprobarea ei? Acum cateva
luni a fost angajat sa-mi faca un portret. Vezi tu, pentru
asta a fost considerat suficient de bun, chiar dac3 inca
nu a dobandit faima sau o avere. Dar sigur va reup.
Da, sunt absolut sigura c3 intr-o zi va deveni cel mai
celebru p cautat pictor din toata Anglia. Sau chiar din
toata Europa. Oh, Anna, ne-am indragostit nebune§te.
$i ne vom casStori. f in atat de mult la el, incat mi-ar fi
absolut imposibil sa renunf la el.
O, Doamne, Dumnezeule! Chiar daca urechile ei fu-
sesera asaltate adesea de confidence surorilor ei mai
mici, Anna nu fusese niciodata nevoita sa se confrunte
cu a?a ceva. Dintr-odata, era extrem de recunoscatoare
148 Mary Balogh

ca barbatul de care se indrflgostise Charlotte fusese

eligibil - chiar daca nu era o partida prea grozava.
Dar $i cS Agnes nu se arfltase niciodata interesata de
vreun dornn.
-Presupun ca mama ta se gande§te la fericirea ta,
Doris, ii spuse Anna.
-O , ba nu, deloc, replica fata, destul de afectata.
Se gande§te numai la mandria familiei. Pentru ea, este
inacceptabil din punct de vedere social ca fiica ducelui
de Harndon sa se casatoreasca cu un pictor sarac.
- Sftracia nu e deloc un lucru placut, zise Anna meet.
Mai ales daca nu e§ti obi$nuita cu ea. $i cu siguran^a nu
are nimic romantic.
-U ffl exclama tan3ra. Dar vom avea zestrea mea!
Vom putea trai din ea, pan3 cand se imbogafe$te Da­
niel. $i in plus, mie nu mi-e fries de sSrade. Luke o sa-1
lase sa se casatoreasca cu mine, sunt sigura!
Anna i$i reaminti atunci scena la care asistase in di-
minea^a aceea, cand intrase in biblioteca sopilui ei. I$i
aminti de umilinta $i suferin(a pe care le citise pe chipul
lordului Ashley, in clipa in care o salutase. $i numai din
cauza ca avea niste datorii proste^ti. Nu eft datoriile ar fi
putut fi vreodata un lucru prostesc. Sau poate c3 Luke
dorise numai s3-l mustre, ca s3-i dea o leepe.
- Ai vorbit cu el despre asta? o intreba atunci.
-Inca nu am avut ocazia, zise Doris $i chicoti. De
cand s-a intors in Anglia, a fost foarte preocupat sa se
insoare cu tine. Dar este cu atat mai bine! Pentru
ca acum sigur va inielege ce simpm eu $i Daniel. O sa
vorbesc cu el §i el ii va spune mamei ca am voie sa ma
casatoresc cu Daniel... §i incS pans la sfar$itul anului.
Nu avem cum sa a?tept3m mai mult de-atat. Oh, Anna,
o s3 fim cel mai fericit cuplu de pe fa^a pamantului.
Anna nu era la fel de sigura.
Doris se apleca din nou spre ea §i adaug3:
- Luke va fi de acord. El a fost mereu persoana mea
preferata din intreaga lume. $i cand a plecat, am crezut
ca voi muri de inima franta. Dar acum ai putea vorbi
§i tu cu el, Anna. Ai putea sa ii explici ca sunt absolut,
dar absolut sigura de Daniel $i ca nu a$ putea fi fericita
 Initna depiatrd 149

cu nimeni altcineva. Ca bogapa p rangul social nu in-

seamna absolut nimic pentru mine. Ai vrea? Ai vrea, te
rog, s3 ma ajup?
-Doris, zise Anna p-i atinse u$or mana. Aceasta este
o chestiune asupra careia Excelen^a Sa ar trebui sa se
sfatuiasca cu mama ta p abia apoi sa ia o decizie. Trebu-
ie sa vorbepi cu ei. Chiar daca sunt cumnata ta, eu ip
sunt de fapt o straina. Sunt casatorita cu fratele tau de
doar doua zile.
- Dar asta a cea mai buna parte, Anna, raspunse Do­
ris. Pentru ca probabil este inca indragostit de tine pan5
peste cap p o sa-p dea orice ip dorepi. Chiar daca de
fapt in cazul acesta ar face-o pentru mine. Te rog... vor-
bepe cu el!
-O sa vad ce pot sa fac, spuse Anna, nefericita. Dar
nu am de gand sa ma amestec in asta, Doris.
Fata nu parea deloc dezamagita. Din contra, chiar
zambea mulfumita. Dar nu mai aveau timp sa stea de
vorba. Ducesa vaduva se ridicase in picioare p le facea
semn ca era timpul sa piece.
Anna se gandi cu triste^e c3 Luke o va desfiinta pe
fata, li recunoscuse destul de sincer ca nu avea inirna,
p vazuse cu ochii ei ca era adevarat. Nu avea sa ingadu-
ie ca sora lui sa se casatoreasca cu un nimeni, care nu
avea un chior in buzunar. In plus, Anna trebuia sa-fi re-
cunoasca siep faptul ca Luke avea dreptate sa se opuna
acelei casatorii - sau cel pupn sa aiba indoieli cu privire
la a consimp o asemenea uniune. Cu toate acestea, se
temea de metodele lui.
Omul era complet lipsit de dragoste. Cu atat mai
mult cand venea vorba de familia care-1 respinsese cu
zece ani in urm3 - chiar daca dupa spusele lui, o facuse-
ra pe buna dreptate.

c a p ito lu l 11
Timp de o luna, Luke reupse cumva sa se agate de
o viat& aproape familiala. Izbutise intru catva sa pna
la distanta problemele de familie p sa se convinga
 150 Mary Balogh

c3 se rezolvaserft toate. In plus, in acel rastimp, reu$ise

s3-$i transforme cdsnicia in ceva absolut placut - dupa
cum sugerase de la bun inceput. $i statuse cu succes
departe de Bowden Abbey.
Ii scrisese Henriettei $i ii povestise despre casatoria
lui - chiar daca probabil aflase deja despre asta, din alte
surse. In scrisoare, ii vorbise numai despre chestiuni de
afaceri $i avusese grija sa pastreze un ton destul de im­
personal. Ii spusese ca, in circumstanfele date, probabil
era mai bine sa a mane o vreme orice modificari ale ca-
sei sau ale gradinilor. Fusese un mod plin de tact de a
o informa ca in clipa aceea sop a lui era noua stapana
de la Bowden Abbey, lar dupa aceea, Henrietta nu ii
mai scrisese deloc. Luke chiar sperase sa nu-i mai scrie.
$i spera in continuare sa poata evita cumva sa o intal-
neasca. In clipa aceea simfea prapastia dintre ei, aproa-
pe ca pe ceva palpabil. 1 se parea mai adanca §i mai mare
ca niciodata - cu toate ca fusese de netrecut, inca de
dinainte de casatoria lui cu Anna.
Ii scrisese $i lui Colby $i-i ordonase, ca incepand de
luna urmatoare sa creasca indemnizatia lui Ashley cu o
suma considerabila. Il vazuse extrem de rar pe fratele
sau in luna aceea. Dar de fiecare data cand se intalnise-
ra, Ashley fusese exagerat de politicos cu el $i extrem de
galant $i fermecator cu Anna. Apoi intr-o zi, o factura
foarte mare i$i gasise loc pe biroul sau, iar Luke inpde-
sese fara nici o explicate suplimentara ca fratele sau se
lipsise de serviciile scumpe ale amantei sale.
Timp de zece ani, Luke rupsese orice legatura cu fa-
milia sa §i nu-i pasase deloc de nici unul dintre ei - cu
exceppa unchiului sau. Totu$i, un sentiment ciudat se
na$tea in el, ori de cate on il vedea pe Ashley.^Era un soi
de apasare neidentificata. Un fel de... regret. I$i amintea
de baie^elul energic ?i nazdravan, care-1 privise mereu
ca pe un erou. Dar ochii lui vedeau un tanar chipe$,
nerabdator $i destul de sSlbatic, a carui via0 putea intra
pe doua faga§e complet diferite. Da, in momentul acela
fratele sau se afla la un prag important $i impresionabil
al viefii sale. Era un tanar care avea nevoie de indruma-
re. $i Luke nu era sigur daca i-o putea oferi - sau daca
 Inimadepiatra 151

voia sa i« ofere, de altfel. Dar cine ar fi putut face asta

in locul lui?
In luna aceea nu-1 mai intrebase nimic pe fratele sau,
dar sperase in sinea lui ca extravagantele iresponsabile
s5 fi ajuns la bun sfar§it. Evita orie soi de implicare emo-
ponala - chiar ?i cu fratele sau.
Cu toate acestea, se stradui pupn mai mult in pri-
vinpi lui Doris. La cateva zile dupa nunta, se duse in
vizita la mama lui, pentru a afla mai multe despre acea
legatura neeligibila pe care o menponase aceasta in
timpul primei sale vizite. Un pictoT portretist fuse-
se angajat sa vina la Harndon House, ca sa o picteze
pe Doris. Fusesera cinci §edin^e lungi, la care asista-
sera mereu ducesa vaduva sau camerista lui Doris, pe
post de insoptoare. Sau cel pupn a§a crezuse vaduva.
Pentru ca mai tarziu, Doris suspnuse ca ea si pictorul
se iubeau §i ca intenponau s3 se casatoreasca. $i a$a se
descoperise ca de fapt, camerista fusese adesea alungata,
ca sa nu le stea in cale.
- Este fiul unui carciumar, ii explicS vaduva, plina de
disprep A cunoscut un oarecare succes ca portretist $i
acum este convins ca va ajunge bogat $i celebru in de-
curs de un an sau doi. Sau cel pupn a$a pretinde Doris.
Dar in prezent, cred ca traie§te in saracie lucie.
- Ai vorbit cu el? intreba Luke.
-Despre asta? exclama mama lui, aroganta. Te rog,
Lucas... Drept cine ma iei? Desigur ca nu am vorbit cu
el. Doar am interzis orice fel de comunicare intre ei doi.
Este o legatura care iese din discupe.
-$ i totu$i, inca te mai ingrijoreaza povestea asta, nu-i
a§a, doamna? zise Luke. $tii dac5 inca se mai intalnesc?
Vaduva stranse din buze.
-M a tern ca inca mai comunica, cumva, zise ea. Do­
ris este o fata fbarte incflpapmata, $i au trecut doi ani de
cand nu a mai avut parte de indrumarea unui tata sau a
unui frate mai mare.
- O s5 merg sa vorbesc cu el, zise Luke. Cum il
cheama?
- Daniel Frawley, raspunse ducesa, rostind acel nume
ca §i cand ar fi vorbit despre un vierme.
 152 Mary Balogh

Dupa ce vizita atelierul §i rataci pe acolo fara graba,

examinandu-i tablourile, Luke hotari ca Daniel Frawley
era un om cu un talent mediocru. Probabil $i-ar fi putut
ca$tiga existenta executand tablouri care sa puna mode-
lele Intro lumina magulitoare - dar care n-ar fi capturat
niciodata adevarata esen^a a personalitatilor lor. Daca
aspira sa devina un alt Joshua Reynolds1, atunci era con-
damnat la dezamagire.
Frawley nu spuse mare lucru despre relafia lui cu Do­
ris. Insa Luke insista, plin de raceala $i aroganta, a$a
ca In cele din urma, pictorul recunoscu faptul c3 erau
Indragostip si c3 i$i doreau sa se casatoreasca. Spunea
ca o va suspne din veniturile sale §i pretindea ca obp-
nea deja comisioane considerabile de la persoane influ-
ente - cum era lnsa$i ducesa vaduva de Harndon, de
exemplu. Omul chiar credea ca va ajunge celebru cat
de curand $i sustinea ca dupa aceea se va invarti prin
Inalta societate, de parca facuse mereu parte din ea.
- Lady Doris Kendrick este o tan3ra impulsivS si ima-
tura, orbita de idei romantice, spuse Luke $i se a§eza,
fara nici o invitafie, pe canapeaua tare $i plina de coco-
loase. Scoase apoi din buzunar tabachera si priza ni?te
tutun. Cu siguranpl i se pare irezistibila ideea de a fla-
manzi intr-o mansarda, cu un artist Inca neapreciat. Dar
ea este obi$nuita cu un cu totul alt stil de viata, Frawley.
$i i-ar fi imposibil sa se acomodeze la stilul tau de viata...
chiar dacS eu a? fi dispus sa o las sa Incerce. Ar ajunge sa
fie cumplit de nefericita, in doar cateva luni.
-Inteleg, zise artistul, cu o privire ostila intiparita pe
chip. Ochii lui nu ascundeau deloc dispreprl pe care-1
simtea pentru splendoarea pariziana a oaspetelui sau.
Dar nici eu nu sunt sigur ca m-a§ putea obi^nui sa tra-
iesc viata asta fara ea, Excelenta.
-Aha, facu Lukeincet. Ridicadinsprancene$iil privi
pe artist pe sub pleoapele lene^e. Chiar ma intrebam...
II masura din priviri pe Daniel Frawley, apoi continua:
Cat vrei?
1Sir Joshua Reynolds (16 iulie 1723 - 23 februarie 1792) a fbst un
important $i influent pictor englez al secolului al XVlII-lea. (n.tr.)
 Inima de piatra 153

Frawley i$i linse buzele. Privirea lui agitata studie cu

aten{ie atelierul din jurul sau.
- Cinci mii de lire, rSspunse.
Luke nu se grabi sa vorbeasca.
- Zestrea lui Lady Doris este mai mare de atat, zise
el. Ai fi putut sS ceri mai mult, Frawley. Zece mii. Sau
poate chiar douazeci...
Pictorul se stradui din rasputeri sa nu-§i arate
mahnirea.
-N u sunt un om lacom, rosti el, incordat. Nu-mi va
fi deloc u$or sa renting la ea. O iubesc.
- Atunci poate ar fi trebuit sa pui un pret mai mare
pe dragostea ta, zise Luke amabil. Dupa aceea se ridica
in picioare ?i se indrepta fara tragere de inima spre ce-
lalalt barbat, mai inalt $i mai solid. Dar nu conteaza.
Raspunsul meu ar fi fost acela$i, indiferent daca mi-ai
fi cerut cinci, zece, douazeci sau cincizeci de mii. lata
raspunsul meu.
In clipa imediat urmatoare, Daniel Frawley se pra-
bu$i la podea. Chipul lui era schimonosit de durere.
Ridica palma §i-§i freca obrazul dureros.
Luke indoi mana dreapta $i se uita cu triste^e la
incheieturile degetelor sale. Se inro?isera.
- Este de la sine in^eles ca din clipa aceasta vei pas-
tra o distant considerabila fa^a de Lady Doris Ken­
drick, rosti el pe acela§i ton amabil pe care-1 folosise $i
mai devreme.
Artistul continua sa zaca pe jos, in tacere, in timp ce
oaspetele s3u pleca singur.
Dupa aceea Luke se duse din nou in vizita la Ham-
don House §i ceru sa vorbeasca cu Doris. Mama lor vru
sa li se alature, insa el preciza ca dorea o intrevedere
intre patru ochi cu sora sa.
-Ce-ai facut?
Dupa ce ii spusese ce avea de spus, sora lui rama-
sese incremenita in mijlocul camerei, cu ochii mari de
uimire.
- I-am interzis sa mai aiba de-a face cu tine, Doris,
repeta el.
154 Mary Balogh

- Serios? Vorbea incet, dar Luke putea vedea ca piep-

tul i se mi$ca intr-un ritm alarmant. A$a, deci? Presupun
ca ai facut-o pentru ca este un artist sdrac §i pentru ca
tatal lui nu a fost gentleman. Pentru ca nu a ajuns inca
bogat $i celebru. lar eu trebuie sa m3 casatoresc cu un
barbat bogat $i de rang inalt, indiferent dac3 il pot iubi
sau daca voi putea fi fericita cu el, nu? A$a stau lucruri-
le, Luke?
-Draga mea, zise el, privindo cu raceala. Accepta,
te rog, ca sunt mai in varsta $i mai inpdept decat tine
$i ca acela$i lucru este valabil §i pentru mama noastra.
Accepta faptul ca poate noi putem vedea mai bine decat
tine cine sau ce te-ar face nefericita. Iar Daniel Frawley
nu te putea face fericita.
Doris inca mai respira greu §i ii straluceau ochii de
furie. Luke ofta in sinea sa §i se pregati suflete§te. $tia
ca o sa fie nevoit sa se confrunte cu o criza de isterie fe-
minina - iar asta era ceva ce ura din toata fiinpi sa $i ce
evita cu orice prep Pentru ca $tia ca femeile jucau mur-
dar. Nu se dadeau in laturi de la a folosi un limbaj us-
turator, de la a zgaria, a mu$ca $i de la a lovi cu pumnii
$i cu picioarele. Iar daca barbatul cuteza sa raspunda cu
cea mai mica injurie sau cu cea mai mica palma, atunci
sigur femeia il acuza de crimS. $i apoi, desigur, intreaga
lume era de partea ei - barbap §i femei, deopotriva.
Dar Doris nu exploda intro criza de furie, dupa cum
se a§teptase el. Ci ochii i se umplura de lacrimi, care i se
revarsara apoi pe obraji.
- $i tu, Luke? intreba ea, aproape in ?oapta. $i tu e$ti
incapabil s3 vezi ca sunt §i eu o fiinpa umana, care are
sentimente $i visuri proprii? Doar pentru ca sunt fiica
unei duce $i sora ta? Chiar trebuie sa faci tot ce Ip sta
in putere s3 te asiguri ca viitorul meu reflecta rangul $i
mandria familiei? Ce vreau eu chiar nu conteaza deloc
pentru tine? Chiar trebuie sa-mi porunce?ti ce sa fac cu
viapi mea, de parca a^ fi un obiect, in loc de o fiinpi
umana, in carne $i oase, care respiTa, gandepe §i simte?
Luke infelese imediat greseala pe care o facuse. Ba de
fapt, gre$elile. Ar fi trebuit sa discute cu sora lui, inainte
de a se duce la Frawley. Ar fi trebuit sa incerce sa o fac3
 Inima de piatrd 155

sa in^eleagS c4 un astfel de atafament era nepotrivit f i ca

existau fanse foarte mici sS-i fi adus o fericire de durata.
$i ar fi trebuit s3 procedeze diferit fi cu ceea ce-i spuse-
se. Nu ar fi trebuit si ii crufe sentimentele, ascun-
zandu-i informapa ca iubitul ei perfect fusese dispus - ba
chiar dornic - s& accepte sS^i retraga cererea in cSsSto
tie pentru un prep Dar in clipa aceea nu se putea abate
de la drumul pe care pornise. Alesese drumul auto
ritapi fi trebuia sa se pna de el. Oricum, cu siguranpi
Doris nu bar fi crezut, nici dacS bar fi spus adevarul. Nu
mai fusese niciodata nevoit sa relaponeze cu sora lui
mai mica din postura figurii autoritare. §i ceea ce era
limpede ca lumina zilei pentru el nu era la fel de clar
fi pentru ea.
- Nu a vorbit Anna cu tine? il intTeba Doris.
- Ba da, zise el. A vorbit.
Anna ii spusese ca Doris se indragostise cu toata inv
petuozitatea fierbinte a tinerepi fi ca era foarte posibil ca
obiectul atafamentului sau sa fie un barbat nepotrivit.
Adaugase insa apoi ca sentimentele fetei erau sincere.
Chiar dac& sentimentele tinerilor se dovedeau adesea
nechibzuite, erau in aceeafi masura fi intense. Iar tinerii
puteau simp la fel de multa durere ca fi oamenii mai in
varsta - sau poate chiar mai multa. Afa ca il rugase sa
gesdoneze cu blande^e situapa cu sora lui.
Insa Luke nu ftia nimic despre blande^e. Afa ca nu
era sigur daca putea fi o solupe viabila - indiferent de
problema in discupe. Viapi era dura, fi ca atare, oferea
lecpi dure. Inva^ase asta pe propria piele. Dar nu-i parea
rau pentru nimic.
- Imi pare r3u pentru Anna, zise Doris, incet. Ca s-a
casatorit cu tine, adica.
$i Ashley spusese acelafi lucru, referitor la Anna.
- Doris, incepu el. Intro zi vei in^elege cS fac ce e mai
bine pentru tine.
-M a intreb... oare parinpi fi frapi mai mari chiar
cred lucrurile astea pe care le spun? Nu m-af fi afteptat
niciodata sa aud asta de la tine. De la oricine altcineva
da... dar nu de la tine, Luke.
 156 Mary Balogh

- Vreau s3-mi prom ifi ceva chiar acum, spuse el. Pro-
mite-mi c3 nu vei mai fine leg3tura cu Frawley.
-Sau ce? intreba ea, sfidStoare. Ce-o sS-mi faci dac3
refuz s3 promit, Luke? Sau dacS nu m3 fin de promi-
siune? O s3 m3 pui peste genunchi fi o s3 m3 bafi
la fund?
- Eu nu fac ameninfSri stupide, Doris, zise el. Cu ma­
te acestea, ar fi bine s3 infelegi c3 o s3-fi par3 foarte r3u
dac3 nu-mi dai ascultare in aceastd privinfd.
- Afadar asta nu e o ameninfare? Doris i§i privi maini-
le, apoi ii intalni privirea. Ce fi-au f3cut acolo in Franfa,
Luke? Dac3 fi-af descheia redingota, vesta fi c3ma?a, af
descoperi c3 ai o cicatrice pe partea stang3 a pieptului,
care a r3mas de cand fi-au scos inima?
Toate intrebarile ei erau pur retorice, afa c3 Doris nu
mai adepts un rSspuns. Se intoarse si se grabi spre us3.
F3r3 a promite ins3 nimic.
Luke oft3. Incetase s3-§i mai doreascS ca George s3
nu fi murit, sau mScar s3 fi avut deja o duzin3 de mol­
ten itori inainte de asta. $i incetase s3-fi mai doreascS
s3 fi r3mas la Paris fi s3-fi fi lasat familia sa-si g3seasc3
propriul drum c3tre tai sau c3tre iad. Cu toate acestea,
tot mai era furios uneori. Se simfea profund mahnit fi
furios pe soarta care-i afezase pe umeri toate acele res-
ponsabilit3fi nedorite. Fusese fericit inainte - tr3ind
viafa pe care ?i-o fSurise cu propriile maini.
Dar totul p3ru s3 fie bine in urmdtoarele s3pt3mani -
in sensul c3 mama sa chiar credea c3 luase sfarfit orice
Ieg3tur3 dintre Frawley fi fiica ei. Iar Doris era supus3,
ori de cate ori era obligatS s3 se afle in compania lui. Nu
se uita niciodat3 direct la el f i nici nu ii adresa vreun cu-
vant, dac3 putea s3 evite s-o fac3. Dar nu ar3ta ca fi cand
suferea in continuare dup3 o dragoste pierdut3. Dan-
sa fiecare set la balurile la care participau, iar la serate
fi concerte stStea de vorba cu domnii care o admirau.
Avea o hoard3 de admiratori. Iar cafiva dintre ei erau
burlaci foarte eligibili - pe care i-ar fi putut incuraja f3r3
probleme, dac3 ar fi vrut s-o fac3.
Poate cd se va indrSgosti de altcineva pan3 la var3 -
cand va fi timpul s3 se intoarcS acas3. Era suficient
 Inima de piatra 157

de tanSrS, incat sa uite repede de iubirile trecatoare.

Doar ca fara voia sa, isi aminti de cineva care trecuse
prin ceva asemanator - de el insu$i la varsta aceea. Lui
nu ii fusese deloc u?or sa uite, a$a ca avusese parte de
un an infernal.
Cat despre casatoria sa... Luke se pomeni regretando
din ce in ce mai pupn, odata cu trecerea saptamanilor.
Anna era o tovara$a interesantS $i spiritual cand se
aflau in intimitatea camerelor lor... o ducesa straluci-
toare si fermecStoare in public... $i o iubita calda §i pa-
sionala in pat. Uneori facea dragoste cu ea dupa-amiaza,
ca sa poata dormi amandoi pe timpul noptii. Sau cel
pupn a?a ii spunea ei. $i a$a i$i spunea ?i lui insu$i. Fu-
sese destul de incordata ?i de stanjenita prima data cand
se intamplase pe lumina - pentru ca dintr-odata nu mai
avea intuneric, semiintuneric sau a$temuturi sub care
sa se ascunda. Cu toate acestea, nu ii luase mult sS o
convinga. I$i folosise mainile, gura $i trupul, mai degra-
ba decat cuvintele, dar in cele din urma o facuse sa-$i ac-
cepte frumusefea $i sexualitatea. $i o facuse sa infeleaga
ca pentru el era perfecta exact a?a cum era.
$i, in mod ciudat, se pomenea ducandu-se sa doarma
in patul ei chiar §i in nopple in care nu faceau dragoste.
Aproape de parca ar fi fost patul sau. Nu se atingeau
niciodata, cand nu faceau amor, dar Luke considera
lini$titoare respirapa ei moale, caldura corpului s3u ?i
mirosul ei feminin. $i u$or, ufor, ajunsese sa-?i dea sea-
ma c& dormea mai bine cu ea decat dormise vreodata
singur. Aparent, descoperea un lucru surprinzator §i
placut despre casnicia sa.
Anna ii oferea placere. Dar Luke $tia ca $i reciproca
era valabila. §i el ii oferea placere. Atat in via^a sexuala,
cat $i in viapi sociala. Participau la aproape toate eveni-
mentele de seama ale primaverii - §i chiar organizara $i
ei cateva petreceri. O data invitara la cina capva prieteni
apropiap, iar alta data organizara o serata informala de
dans $i jocuri de carp. $i Anna stralucea intotdeauna,
emanand bucurie §i caldura - exact ca la primul bal,
cand o cunoscuse. §i binein{eles, era mereu admira-
ta. Iar Luke ?tia foarte bine c3 era de invidiat de alp
 158 Mary Balogh

barbap. $i la un moment dat descoperi ca o studia mult

mat indeaproape decat ip studiau alp domni sotiile.
Dar ii placea sa o priveasca p sa observe ca p ea tl privea
aproape la fel de intens. Se intreba daca ii placea aspec-
tul lui fizic la fel de mult ii placea lui al ei.
Se hotSri atunci ca, in comparape cu dragostea, pla-
cerea era o baz3 mult mai sanatoasa, mai solida p mai
trainicS pentru o relape. $i era bucuros - ba chiar foarte
bucuros ca nu existau sentimente de iubire intre el p
sopa lui. Se bucura p ca descoperirea lui din noaptea
nunpi p refuzul ei de a-i raspunde la intrebarea din di-
mineafa urmatoare omorasera iubirea aceea prosteasca
pe care o simpse la inceput. Da, era intr-adevar mulpa-
mit de faptul ca relapa lor nu avea o profunzime mai
mare. $i ca tot ce conta era placerea.
Prima luna petrecuta in Anglia, adusese odata cu ea
un nou mod de via^a - de care nu putea spune ca era
pe deplin nemulpimit. Uneori se gandea ca probabil ar
fi ajuns s5 fie aproape la fel de fericit ca la Paris, daca
lucrurile ar fi continuat a$a.
Dar apoi veni noaptea balului mascat de la Ranelagh
Gardens. $i pana in dimineap. urmatoare inplese ca
nu mai putea amana intoarcerea la Bowden Abbey p
ca via£a lui urma s3 se schimbe radical.
§i nu era deloc o perspectiva fericita.
Ranelagh Gardens din Chelsea se deschisesera de
doar capva ani, dar reprezentau inca ultima moda in
materie de petrecere_ a timpului liber pentru oamenii
de seama de Anglia. In marea rotonda, oamenii puteau
sa se plimbe sau sa bea ceai ori cafea, in timp ce ascultau
muzica. Si mai populare erau insa parcurile englezesti,
cu lacul lor artificial p canalul, amenajat cu barci p o
pagoda chinezeasca pitoreasca. Iar aleile imprejmuite de
copaci, de pe o parte p de alta a canalului, erau prefe-
rate de indragostip - cu precadere la lasarea serii, cand
gradinile erau iluminate de sute de lampioane aurite.
Anna se afla pentru prima data acolo. De altfel, era p
prima data cand participa la un bal mascat. Era extrem
de emoponata, p asta o enerva la culme - in fond, era
 Inima de piatra 159

o doamnS maritata de douazeci p cinci de ani. Uneori

avea senzapa ca toate lucrurile tinere?ti pe care le ratase
la momentul oportun se intorceau in clipa aceea cu varf
p indesat. lar pe Luke nu pSrea niciodata sa-1 deranjeze
asta. In plus, era extrem de bucuroasa ca la baluri p la
alte evenimente sociale, el continua sS o priveasca la fel
cum facuse inainte sa se casStoreascS - fluturand absent
din evantai p racorindu-p fapi.
$i cu toate ca erau casatorip p iubip de o luna Intrea-
ga, ea inca mai flirta cu el cand ie§eau in public.
Se costumase in prin^esa turca pentru balul mascat
din seara aceea. Insa cand o vazuse, Luke afirmase c3
era mai degraba imbracata ca o membra a haremului. $i
apoi ii spusese ca putea face parte din haremul lui, ori-
cSnd dorea ea. Iar Anna izbucnise in ras p fluturase din
gene pe deasupra voalului auriu greu, care ii acoperea
fa{a mai jos de ochi, in loc de masca. $i chiar daca el nu
vazuse, se imbujorase din cauza dorinfei fap$e pe care o
citise o clipa in ochii lui.
$alvarii stacojii de damasc, brodap cu flori aurii p
bluza aceea alba §i subpre de matase, tivita cu damasc
auriu, o faceau sa se simta delicios de comod §i de fe-
minina - §i poate §i pupn pacatoasa. Se sim^ea aproape
goala, in ciuda faptului ca purta pe deasupra un caftan
stacojiu, strans cu o Centura aurie. $i chiar daca avea
corsetul strans la fel de tare ca de obicei, i se parea des-
tul de ciudat sa umble prin lume fara armura oferita
de crinolina. Mai cu seama c3 avea p p3rul nepudrat p
impodobit doar cu o toca mica de catifea rope, decorata
cu perle.
Luke refuzase sa poarte costum de sultan - chiar p ca
sa-i faca pe plac. Dar apoi ii explicase c3 daca ar fi purtat
a§a ceva, sigur nu ar fi escortat-o la un bal mascat, unde
o putea vedea p admira toata lumea. Ci ar fi ascuns-o in
spatele unor up ferecate p ar fi pus sa fie pazita de ni§te
eunuci musculop p inalp de doi metrt. Dar de vreme ce
dominoul lui eta ro$u p tivit cu auriu, iar masca p vesta
sa tot aurii, Annei i se parea c3 arata destul de splendid
ca sa fie sultanul ei.
 160 Mary Balogh

Agnes participa $i la ea la balul mascat. Se costumase

in pastorita §i era insopta de Lady Sterne $i de lordul
Quinn. §i era acolo Doris, costumata in zei{a Diana,
care venise impreuna cu mama sa. Anna ii iubea pe to^i
$i petrecu mult timp vorbind ?i razand cu ei. Identitaple
petrecareplor mascati erau amuzant §i u$or de ghicit.
Unii domni - majoritatea purtand dominouri $i ma$ti
inchise la culoare - se ascundeau printre umbre sau in
aer liber. Anna se gandi ca probabil aceia erau oameni
pe care societatea ii marginaliza in mod normal, dar care
fusesera totu$i dispup sa plateasca taxa de participate.
. Cu toate acestea, nu-p petrecu toata seara inSuntru.
Inainte de a intra, ea ?i Luke se plimbarS o orS intreaga
de-a lungul canalului. $i i$i dori in sinea ei s3 se mai fi
plimbat o or&, inainte de a p5§i in mijlocul petrecSre-
plor $i inainte de a fi desparpta de soptl ei de regulile
sociabilitipi. I se parea minunat sa se plimbe cu el prin
astfel de imprejurimi magice $i sa simta romantismul
plutind in aer. Sa $tie c3 erau menip sa fie impreuna.
Ca erau amanp $i ca... insa Anna ascunse in interiorul
ei speranpi aceea secreta $i emoponanta, care Incepuse
sa capete fiin{3 in sufletul ei in ultimele zile.
Nu vorbira aproape deloc in timpul plimbarii. Dar ii
placea. Pentru ca a$a putea privi reflexiile stralucitoare
ale lampilor pe suprafata apei. $i i$i putea imagina ca $i
el simfea atmosfera romantica, care plutea in jurul lor...
?i ca poate incepea sa existe o legStura mai puternica
intre ei decat cea oferita doar de datorie §i placere. Cand
i?i odihni palma pe brapil lui, Luke o acoperi cu mana
sa libera, $i Anna simp atingerea aceea ca pe un gest
extrem de intim.
Intrara apoi in rotonda, doar ca nu mai rasuna mu-
zica, a?a ca ramase singura cu Doris. Anna era inca in
relapi bune cu fata, in ciuda faptului ca se crease o anu-
mita ruptura in relapa ei cu Luke. Sau poate ca „ruptu-
r3“ nu era cel mai potrivit cuvant. Luke nu era de fel
apropiat de familia lui. §i aparenp nu gestionase prea
bine problema cu idila lui Doris. II vizitase pe Daniel
?i ii interzisese sa o mai vada sau sa mai comunice cu
ea vreodata. Asta ii spusese chiar Luke. Iar cand omul
 Inima de piatra 161

protestase ca o iubea pe Doris, Luke il ameninfase.

$i apoi ii oferise bani - mai exact douSzeci de mii de
lire - ca s& stea departe de sora lui. Iar cand pictorul re-
fuzase, Luke ii triisese un pumn $i-l doborase la pamant.
Aceste ultime detalii le aflase de la Doris.
Anna incercft sa nu se gandeascS la partea de vina pe
care o avea Luke in toata povestea aceea. Pentru c3 altfel
i se na$tea din nou in minte ideea unei lipse totale de
respect pentru sentimentele ?i punctul de vedere al unei
femei ?i acel sentiment ca barbapi aveau o nevoie co
plefitoare de a controla totul. Poate ca fapta in sine nu
fusese atat de rea, dar cu siguran^a trebuia s3 fi existat
si o modalitate mai blanda de a o descuraja pe Doris de
la a se avanta intro casatorie nein^eleapta. insa, barbapi
nu alegeau niciodata calea mai blanda. Aparent, ei nu
ftiau nimic despre blandefe fi totul despre putere.
Pe de alta parte §i povestea pe care io spusese Doris
p5rea s5 dovedeasca faptul ca tanarul ei pretendent nu
luase in seama un avertisment. $i era mai mult decat
evident ca cei doi indrflgostip mai comunicasera cel pu-
pn o data de la nefericitul eveniment. Iar Annei nu ii
dadea pace gandul ca poruncile neinduplecate ale lui
Luke i-ar fi putut conduce la disperare pe tinerii indra-
gostip. I-ar fi placut sa poata avea incredere in el §i sa-i
spuna tot ce avea pe suflet. Dar din pacate, nu avea.
Nu voia sa se gandeasca la cum §i-ar fi pedepsit sora
daca ar fi aflat ca primise o scrisoare interzisa. Dar poate
c3 la urma urmei, fusese doar o scrisoare inofensivS
de ramas-bun.
Doris parea foarte emoponata in seara aceea, insa in-
cerca sa^i ascunde entuziasmul.
-Este un eveniment minunat, nu crezi? o intreba
Anna $i lua loc langa ea. Atat de multe costume, cladiri
impunatoare $i gradini superbe. Probabil sunt frumoase
fi ziua, dar noaptea par de-a dreptul incantStoare.
Ochii fetei cercetau frenetic umbrele din interiorul
rotondei fi din gradina din exterior, prin intermediul
Ufii deschise.
-N u m3 intereseaza nimic din toate acestea, zise ea.
Se aplecS o clipa in fa^a, cand trecu pe afara un domn,
 162 Mary Balogh

imbracat intr-un domino de culoare inchisa, dar apoi

se indrepta de spate. Nu-mi place deloc viafa asta plina
de bogSpe p de placeri infinite p lipsite de sens. Nu
inseamna nimic pentru mine. Am de gand sa renting la
toate. Vreau sa fiu fericita.
Poate ca fata nu intenponase sa vorbeasca in termeni
atat de simpli, insa pentru Anna deveni imediat foarte
clar c3 fusese aranjata o intalnire amoroasa ilicita. Ce
loc putea fi mai bun pentru a$a ceva decat Ranelagh
Gardens? Mai ales seara p mai cu seama in timpul unui
bal mascat. Dar oare ce avea de gand s3 faca? Sa se in-
talneasca pur p simplu cu Daniel al el pentru cateva
minute? Cuvintele ei sugerau ceva mai mult.
- Doris. Ip a$eza mana pe brapul fetei. Spune-mi, ce-ai
pus la cale?
Doris o privi, apoi zise:
-C u cat spun mai pupne, cu atat mai bine! Imi
place de tine, Anna p mi-e mila de tine ca te-ai casatorit
cu Luke. Fratele meu a devenit un monstru fara inima.
Mi-a? dori foarte mult sa-1 fi cunoscut p tu cu mulfi
ani in urma, cand era persoana mea preferata din toata
lumea. Imi place de tine, dar epi sopa lui $i poate te vei
simp obligata s3-i spui orice confidence pe care p le-a?
marturisi. E mai bine sa nu ?tii nimic.
Oh! Biata fata prostufa! Sensul cuvintelor ei era la fel
de evident ca $i cum 1-ar fi rostit cu voce tare.
- Doris, nu face ceva ce s-ar putea sa regrep, o aver-
tiza Anna.
-O h, nici nu am de gand, zise fata, aplecandu-se mai
aproape de ea $i vorbindu-i cu ardoare: Nu voi regreta
niciodata ce am sa fac in seara asta, zise §i brusc izbucni
in ras. Ma refer la a dansa cu cei mai chi pep domni
prezenp aici.
In clipa imediat urmatoare, aparu loTdul Quinn,
care facu o plecaciune deasupra mainii Annei p ii ceru
onoarea de a o conduce in urmator set de dansuri. Ea ii
zambi p se ridica in picioare.
- Pe legea mea, zise el. Nu pot rezista niciodata s3
nu dansez cu o fata recent scapata de la harem, ipi dau
 Inima de piatrd 163

cuvantul meu cS nepotul meu este un barbat foarte

norocos.
Anna rase, apoi il cauta pe sop.il ei prin mulpme -
dupa cum era obi$nuita sa faca. Luke statea de vorba cu
alp capva domni, insa putea vedea prin fantele ma$tii
sale aurii ca ochii lui erau apntip asupra ei. Xinea evan-
taiul inchis $i lipit u§or de barbie. Nu o putea vedea
zambind pe sub valul pe care-1 purta, a§a ca facu ochii
mari la el.
Oare ce planuia sa faca Doris? Sa petreaca atat de
mult timp cu Daniel al ei, incat Luke sa fi fbst obligat
sa consimta casatoria? Sa fuga cu el $i sa se casatoreas-
ca in secret? Anna avea mare nevoie sa vorbeasca cu
sopil ei, dar totu$i ezita so faca. Daca de fapt planui-
sera doar o intalnire inofensivS? Oare era ceva atat de
r3u in asta, de vreme ce fata era tanara $i se considera
indrSgostita? Cu toate acestea, Anna $tia in sine ei ca
planuise ceva mai mult. Dar ce se intampla daca tanarul
nici mScar nu aparea? I-ar fi ficut probleme lui Doris
degeaba. Sau poate ca venea in seara aceea, tocmai pen-
tru a face planuri pentru o alta noapte?
Anna se gandi la casatoria lor din ultima luna. Adu-
sese dupa sine o apropiere fizica intre ei §i o relape
cocheta ?i amuzanta, pe plan social. Dar partea cea
mai rea era ca, mintal, nu erau deloc pe aceea$i lungi-
me de unda. Sim^ea o reticenja - ba chiar aproape o
stanjeneala - de a discuta cu el cu privire la orice pro-
blema serioasa.
Anna dansa p discuta ?i i?i lasa ochii sa-i straluceas-
ca. Dar se ?i ingrijora. Oare ce era mai bine sa faca?
Se hotari in cele din urma ca singurul lucru pe care-1
putea face era sa nu o scape din ochi pe Doris $i sa se
asigure ca nu facea ceva iremediabil de prostesc.
Iar in timpului urmatoTului dans - un menuet - Do­
ris, care statea langa u?a §i refuzase deja doi potenl;iali
parteneri, fu abordata de un barbat inalt, imbracat in
gri. Dar nu pentru un dans. Cei doi disparura pe u?a
atat de repede, ca pana ?i ea, care-i privea indeaproape,
abia avu timp sa-i vada plecand.
 164 Mary Balogh

In clipa aceea Anna dansa cu domnul Hatwell, o cu-

no^tinfS. Se uita in jur repede, ciutand-o pe soacra ei.
Vaduva era cu spatele la u$a $i discuta un cuplu. Anna
i?i muta privirea spre locul unde statuse soful ei, cateva
minute mai devreme. Luke era tnca acolo $i inca se mai
uita la ea. Infelesese imediat c3 era ceva in neregula cu
so pa lui. Anna t§i dadu seama brusc ca se oprise din
dans $i c3 se intorsese complet cu spatele la partenerul
ei. Luke venea spre ea.
- Sofia mea nu se simte bine, Hatwell, zise ducele $i
facu o plecaciune eleganta in fafa partenerului ei. Ai
vrea, te rog, sa o scuzi?
Domnul Hatwell facu §i el o plecaciune $i apoi i$i
exprima $optit ingrijorarea pentru starea ei de sanatate.
-S-a intamplat ceva, draga mea? o intreba Luke, dupa
ce o lua de braf.
O conducea abil in afara ringului de dans.
- Este voTba de Doris, Luke, zise ea. Ceva din ce a
spus mai devreme m-a ficut sa ma tern ca poate a pus la
cale o intalnire clandestina cu tanarul ei in seara asta.
$i tocmai a plecat in graba cu un barbat inalt, care pur-
ta un domino $i o masca de culoare gri-inchis. Nu ?tiu
daca era el sau nu. Dar oricum, nu cred ca ar trebui sa
fie singura cu nimeni.
In cateva clipe erau afara, in intunericul rece $i ilumi-
nat de lampadare. El o lua de mana $i o stranse tare.
- Ramai aici, zise el, pe o voce atat de rece, ca o facu
sa se cutremure. Ma intorc imediat. Se intoarse apoi $i
se indrepta in direcfia porfilor exterioare.
A$adar, nu avea de gand sS iroseasca timpul, cerce-
tand aleile de-a lungul carora s-ar fi putut plimba sora
lui cu iubitul ei.
Anna ezita o clipa, dar apoi se grabi dupa el.
- Luke, zise ea, s3 nu fii prea dur cu ea. Este tanara $i
se considera indragostita. Crede c3 aceasta este singura
ei ?ansa de a fi fericita.
El nu ii raspunse. Dar nici nu ii porunci sa se duca
inapoi. Privirea lui ascufita cerceta cu atenfie in toate
direcfiile. Anna se cutremura din nou. Oare facuse bine
ca apelase la el? Parea cuprins de o raceala criminala.
 Inimd de piatra 165

Tinerii Indragostifi nu avuseserS timp s3 fugfi p sa-p

piarda urma. Tocmai se apropiau de porfile exterioare,
cand Luke ii opri. Doris se rasuci brusc spre el p scoase
un fipat scurt. Se fineau de mana. Prin fantele ma?tii
i se vedeau ochii mari p plini de spaimS p de disperare,
care se mutau frenetic de la Luke la Anna. In cele din
urma se intoarsera la ea, plini de reprop Anna ip cobori
privirea in pamant, chiar daca pia ca nu avea de ce sa se
simta vinovata.
- Plecafi undeva? intreba Luke, pe un ton amen inf a-
tor de amabil.
- Da, raspunse Doris cu o voce sfidatoare. Plecam de
aici. Mergem undeva, sa ne casatorim.
- Peste cateva minute, incepu Luke, o sa te duci acasa
cu mama. Ip muta apoi atenfia spre domnul inalt p
tScut. O caufi cu lumanarea, nu-i a$a, Frawley?
-Asta e ce ip dorepe sora ta, zise tanarul, cu vocea
plinS de manie. $i este ce imi doresc $i eu.
-D a, nu ma indoiesc deloc in privinfa asta, spuse
Luke. La urma umeri, eu te-am informat ca zestrea ei
valoreaza mai mult decat cele cinci mii de lire pe care mi
le-ai cerut ca sa rupi orice legatura cu ea.
- Oh! E o minciuna! striga Doris. Tu i-ai oferit bani,
Luke... douazeci de mii de lire. $i Daniel te-a refuzat.
-A! facu Luke, tintuindu-l cu privirea pe Daniel
Frawley. Se pare ca uitasem acest mic detaliu.
Anna auzi amabilitatea din vocea lui p asta o facu sa
se cutremure inca o data.
Dar, dintr-odata, celalalt barbat scoase o sabie din
teaca subfire, ascunsa sub dominoul sau ?i o indrepta
direct spre Luke.
- Eu §i Doris plecam.
Luke nici nu tresari, nici nu schimba tonul vocii.
- Un lucru foarte imprudent, dragul meu, ii zise lui
Daniel Frawley. Ti-a§ sugera so bagi in teaca acum, cat
mai ai ocazia.
Daniel facu gre§eala de a pufni-batjocoritor. Anna
avu senzafia ca vazu sabia in mana sofului ei, inainte
de auzi sunetul metalic al scoaterii din teaca. $i apoi...
cumva... ochii ei nu mai erau suficient de rapizi pentru
 166 Mary Balogh

a urma succesiunea exacts a evenimentelor. Sabia lui

Daniel Frawley zburfl prin aer, descriind un arc de cere
fi se izbi de pftmant, la patru metri distant. Apoi varful
sabiei lui Luke era la gatul pictorului. Anna era mult
prea ingrozita ca sa se mifte. Incremenise in loc fi privea
fascinatS nifte margelufe de culoare inchisS, care ince-
puserS s5 curgS de-a lungul gatului omului.
- Ip spun eu ce o sa faci, rosti Luke, pe acelaf i ton
neschimbat. O s5 pleci singur, Frawley. Cu viapa ta fi cu
aproape tot sangele tncS in corp... asta dacS efti baiat
bun. O sS te ufurez de mult mai mult de atat dacS te
mai apropii vreodatS de Lady Doris Kendrick. Chiar fi
de la distanta. Poate p-af fi ingaduit sa te mai intalnefti
cu sora mea de cateva ori, sub o supraveghere strictS,
dacS nu te-ai fi arStat atat de dornic de a-mi lua banii fi
de a te cSsStori cu ea. As fi permis asta, in speranfa cS if i
va da singurS seama cA o asemenea schimbare in stilul de
via^S nu ii putea aduce fericirea la care spera. Dar acum
ip vei pune in pericol viapi daca vei mai comunica in
vreun fel cu ea. Pop sa ip iei sabia inainte sS pleci. Co-
bori apoi usor spada fi o puse la loc in teacS.
Daniel Frawley facu intocmai dupa cum i se spusese.
Doris statuse incremenita, cu ambele maini lipite
peste gura. Le cobori in cele din urma, in timp ce-fi
privea Lubitul disparand in noapte.
-Te urSsc, ii zise rece lui Luke. §i o sa fac tot ce-mi sta
in putinpi ca sa te sfidez. O sa fug cu el cu prima ocazie
fi tot o sa ne casatorim.
-Anna, spuse Luke, dar rSmase cu ochii apntip
asupra surorii lui. Vrei sS fii buna s3 te duci in roton-
da fi sa o rogi pe mama sa vina pana aici? Explica-i, te
rog fi ca o sa o duca imediat acasS pe Doris. RSmai
acolo cu Lady Sterne, pana vin eu dup& tine.
Anna se grabi spre sala de bal. Era pentru prima data
in via{a ei cand in{etegea ce simpse probabil Iuda Isca-
rioteanul, atunci cand pSrasise Gradina Ghetsimani.
Se simpse ca un tradator. Doar c3 in cazul acela, Doris
fusese salvata de la un viitor dezastruos. Mai ales daca
era adev3rat tot ce spusese Luke despre bani.
 Inima de piatra 167

intr-un fel, tindea s3 creada mai mult versiunea

lui Luke asupra pove$tii, decat cea pe care i-o spusese
Doris - care venise, de altfel, chiar de la Daniel Frawley.
Sau poate c3 voia s3 il creada pe Luke.
Cinci minute mai tarziu, ducesa vaduva de Harndon
se indrepta spre porple exterioare. Auzise suficient din
explicapa scurta a Annei ca sa infeleagi exact ce anume
se intamplase.
Anna ramase cateva clipe afara, la intrarea in rotonda,
§i o privi indepartandu-se. Primea cu bra^ele deschise
intunericul, racoarea §i acea intimitate relativa. Vru s3
se lini§teasc3 o clipa, inainte de a urma instrucpunile
sopilui ei §i a se alatura na^ei ei, inauntru.
Dar inainte sa poata face asta, o umbra inalta §i intu-
necata se a$ez3 intre ea §i cea mai apropiata lumina.
-Ah! Singura in sfarjit! rosti o voce infrico?ator de
familiara. imi pare bine ca ne-am intalnit, Anna mea!

c a p ito lu l 12
I se parea c3 se stinsesera brusc toate luminile §i ca tot
aerul se evapora din jurul ei. Fu cuprinsa de panica... O
panica primordiala ingrozitoare, care o facu s3 increme-
neasca in loc.
-Sopil tau este ocupat cu altceva in clipa asta, zise el.
Dar va fi placerea mea sa ip pn companie, Anna. Haide
sa ne plimbam pe malul canalului.
Ii intinse apoi brapjl ?i facu un mic pas in lateral,
astfel incat sa-i straluceasca peste um3r lumina oferita
de singurul lampadar din jur.
-C e vrei? 1 se incle$tasera buzele §i abia daca mai
putea vorbi.
-Vreau si m3 plimb singur cu Anna mea, timp
de cateva minute lini$tite, zise el. Ia-ma de brap
Gandul de a-1 atinge i se parea dezgustator.
-Te rog! Auzea $i ea tonul cumplit de rugator al vocii
ei, dar nu putea face nimic ca sa-1 schimbe. Te rog sa m3
la$i in pace. Te rog. Sunt casatorita acum. Totul este de
domeniul trecutului.
 168 Mary Balogh

$tia $i ea ca acele cuvinte erau inutile §i false. Nimic

din ce se intamplase nu putea fi catalogat ca fiind de
domeniul trecutului.
- Ia-mS de brap Anna.
Il lu5 de brat ?* inchise ochii strans. Dintr-odata, in-
telese de ce ii placea inalpmea lui Luke. Barbatul acesta
era inalt - abia daca ii ajungea pana la barbie. Simtea ca
o cople$ea §i o invaluia cu puterea lui... §i ca ii fura orice
notiune despre propria identitate.
El o conduse spre canal §i spre poteca inconjurata de
copaci de dincolo de el. Pe langa ei se perindau $i alp
petrecareti mascap, care vorbeau $i radeau. Capva din-
tre ei o salutara pe Anna. Dar ea trecu pur $i simplu pe
langa ei, prin intuneric, pa$ind in umbra acelui barbat
inalt §i imbracat in negru din cap pana in picioare. I se
parea incredibil ca era aceea?i alee fermecata pe care se
plimbase mai devreme cu Luke.
- Ce vrei de la mine? il mai intreba o data.
-Asta e tot ce vreau, draga mea, Anna, raspunse el,
aratandu-i gradinile de agrement din jurul lor ?i atm-
gandu-i u$or mana.
Ea nu indraznea sa-§i traga mana dintr-a lui.
-A m tanjit sa fiu din nou acasS, alaturi de tine. Am
fost extrem de dezamagit cand m-am intors in sfarjit $i
am aflat ca plecase§i. $tiam ca va mai dura ceva timp
pana voi putea veni la Londra s3 te revendic. $i totu$i,
cand am ajuns aici, am descoperit c3 au mai aparut §i
alte complicatii. Cu toate astea, p-am permis sa-^i con-
tinui planurile neascultatoare de a te casatori. Am ales
sa fac un pas in spate ?i s3-ti permit sa-p petreci putin
timp cu ducele tSu. Dar trebuie si $tii ca nu mi-e u?or
deloc. Aceste cateva clipe vor mai alina intru catva golul
pe care-1 simt in suflet.
- Ce ai de g§nd sa-i spui? il intreba ea.
-Absolut nimic, raspunse el $i ochii ii stralucira prin
fantele ma$tii. Nu va fi nevoie sa-i spun nimic. Pentru
ca o sa vii singura la mine la momentul potrivit, draga
mea, Anna. $i el nu va trebui sa $tie nimic, cu exceppa
faptului ca te-ai plictisit de el. El nu trebuie sa ?tie ca e$ti
 Inima de piatra 169

o tradatoare, §i o hoapi, ?i o criminala... §i o tarfa... Ma

Tog, asta daca nu cumva te arSp dificila.
-Intenponez sa rambursez toate datoriile tatalui
meu, zise ea. $i atunci nu o sa mal ai nici un motiv sa
m3 terorizezi.
-Sa te terorizez? exclama el. Inca nu ma crezi ca te
iubesc, Anna? §i ca la momentul potrivit o sa vin s3
te iau $i sa te fac mai fericita decat p-ai inchipuit vreoda-
ta? Chiar nu §tii ca datoriile acelea nu inseamna nimic
pentru mine? Ca mi le-am asumat doar ca sa ridic o po-
vara insuportabila de pe umerii tai, iubita mea, Anna?
-L e voi plati, zise ea. In bani. Nu le voi mai accepta
nici pe cele mai mici dintre ele, sub forma de cadouri
sau de favoruri oferite. Le voi plati pe toate.
El o batu u$or pe mana.
-Sa nu vorbim despre astfel de lucruri, spuse el.
Haide doar sa ne bucuram de o plimbare lini$tita. Ah!
E minunat sa te vad $i sa te simt din nou langa mine.
Anna mca i§i mai amintea recuno$tinfa profunda pe
care o simpse fafS de el atunci cand se mutase pentru
prima data in vecinatate, la scurt timp dupa moartea
mamei sale. Paruse foarte calm $i bun, $i lini$titor in
comparape cu fatal ei, care se pierduse pe sine in ba-
utura $i autocompatimire, iar apoi se prabupse aproa-
pe complet cand murise sopa sa. Sir Lovatt Blaydon o
vizitase de multe ori $i nu paruse nici o clips s5 aiba
motive sau interese ascunse. $i in cele din urma ii ca?-
tigase increderea. I$i amintea cum se plimbasera o data
la braj prin gradina de la Elm Court - la fel ca in acel
moment - p cum crezuse ca gasise o alinare in puterea
$i in simpatia lui. A?a ca ii povestise despre datoriile
tatalui ei $i despre cat de aproape de ruina se aflase fa-
milia sa. La vremea aceea nu §tiuse ce se va intampla cu
copiii. Chiar §i Victor i se parea inca doar un flacSu, in
ciuda faptului ca avea nouasprezece ani. $i cel mai tare
o ingrijorase Emily, care era surdo-muta.
La momentul respectiv, fusese o u?urare enorma
chiar §i numai sa se descarce de nelini$tile care-i apasau
sufletul. Nu se oprise nici o clipa sa se intrebe daca era
bine sau nu sa se destainuie unui strain. Doar ca atunci
 170 Mary Balogh

nu i se paruse c3 era un strain. Il considerase mai degra-

ba o figura paterna - ba chiar una de incredere, compa-
rativ cu propriul ei tata.
Iar apoi Sir Lovatt cumparase toate datoriile tatalui
sau. I$i amintea cum ii spusese asta, tot cand se aflau
!n gradina. $i i$i amintea ca ramasese fara cuvinte de
recuno$tinpi $i de u$urare. I$i amintea cum ii stTanse-
se mainile de bucurie $i apoi le ridicase la obrajii ei...
cum i$i mu^case buza de sus, ca s3-?i opreasca lacrimile
sa nu-i napadeasca obrajii $i cum izbucnise in ras, in
clipa in care i se revarsasera totusi din ochi. I$i amintea
ca i paruse imposibil sa rosteasca chiar ?i un cuvant sim-
plu de mulpimire.
Anna crezuse atunci ca facuse toate acestea pentru ca
o iubea. Se a$teptase sa se intoarca a doua zi $i sa o cear§
in casatorie. Lji inchipuise c3 va transforma toate acele
datorii intr-un cadou de nunta - $i i se paruse cel mai
frumos cadou cu putinpi. Se bucurase atat de mult, in-
cat confundase acele sentimente cu iubire adevarata. $i
nu i se paruse deloc ca facea un sacrificiu, casatorindu-se
cu el. Ba chiar i?i dorise sa se marite cu el. $i i§i dorise
sa-?i petreaca tot restul viepi aratandu-i recuno$tinpi ei.
Dar in ciuda faptului ca incepuse sa i se adreseze cu
„Anna mea“, el nu-§i dorise nici o clipa sa se insoare
cu ea. Ci doar s3 aiba putere asupra ei. $i incepuse s3-i
vorbeasca despre via^a pe care o vor avea impreuna ?i
sa pretinda ca o iubea. $i cu cat o atrasese mai mult in
plasa lui, cu atat afirmase mai cu tarie ca o iubea.
Uneori se intreba de ce o alesese pe ea ca victima.
Doar pentru ca fusese acolo la momentul potrivit?
Sau pentru ca ii fusese aproape ridicol de u$or sa o
transforme in victima lui? Probabil nu va $ti nicioda-
ta adevarul.
- Ah! exclamS el, in timp ce se intorceau pe cararea
batatorita... Te a$tepta sopil!
Anna observa atunci ca Luke statea nemi$cat in fapi
rotondei $i-i privea. Se intreba in sinea ei daca cei doi
barbati aveau sa se cunoasca. $i ce se va intampla atunci.
Sentimentul acela de panics dispSruse de mult $i lasase
 Inima de piatra 171

In urma altul apasator, de nenorocire. Dar nu era In

puterea ei s§ controleze situapa.
Sir Lovatt Blaydon se opri Insa cand aj unsera la o dis­
ta n t mica de Luke, o lua de maini $i facu o pleciciune
deasupra lor. Anna inchise ochii strans de teama, insa
el nu i le saruta.
- Pop sa te mai bucuri pupn de el, Anna mea, zise
el. Voi mai comunica cu tine din cand in cand, ca s3
ma asigur c3 nu ai uitat ca te are doar cu titlu de tm-
prumut, prin amabilitatea mea. Dar nu trebuie sa-p faci
griji pentru reputapa ta. Te iubesc mai decat te-ar putea
iubi oricine altcineva.
Anna l$i retrase mainile din ale lui, inspira lent $i-$i
umplu plamanii cu aer, apoi se intoarse de la el. Se in-
drepta spre Luke, care ramasese in locul unde era ?i mai
devreme. Incerca din rasputeri sa se stapaneasca $i s3
nu se grabeasca spre el, in ciuda faptului cd simfea de-
monii trecutului pe urmele ei. Zambi §i-$i lasa ochii sa-i
straluceasca pe deasupra valului, pana cand i?i aminti ca
zambetul acela era complet nepotrivit - din mai multe
motive. Asa ca il lasa sa se stinga.
Luke o privea apropiindu-se de el. Cand se intorsese
in rotonda §i descoperise ca Anna nu se afla nici cu
Lady Sterne, nici cu nimeni altcineva, simpse o panica
prosteasca $i complet necaracteristica. $i pentru o clipa
ifi imaginase ca fugise $i ea. Dar, desigur, era afara ?i se
plimba - la fel ca majoritatea petrecareplor prezenp la
Ranelagh Gardens.
Nu il recunoscuse pe barbatul care o insojea, de?i era
foarte posibil sa fie o cuno$tinpi comuna. li era foarte
greu sad identifice din cauza ma$tii negre §i a dominou-
lui intunecat, a carui gluga ii acoperea partial fapi.
Era perfect acceptabil ca sofia lui sa se plimbe cu un
alt barbat. $i se gandise ca poate ar fi fost mai bine sa se
intoarcd in rotonda, ca nu cumva ei - $i alpi - sa creada
cS o spiona. Petrecuse deja destul timp privind-o in sali
de bal ?i in sufragerii, $i fara indoiala observasera asta §i
alte persoane. Nu-§i dorea deloc sd fie considerat indra-
gostit pan3 peste cap de sopa lui.
 172 Mary Balogh

Cu toate acestea, rfimasese unde era, privindu-i. Avea

un sentiment inexplicabil cd poate sofia Lui va avea ne-
voie de el. Dar cei doi il v3zusera deja. in clipa aceea
omul facea o plecSciune deasupra mainilor ei $i se retrS-
gea. Pentru o clips pasagerS, Luke se gandi ca probabil il
cuno$tea, dar pur §i simplu nu 11 putea recunoa^te.
Ocbii ei zambira pe masura ce se apropia, dar apoi
devenira din nou seriop.
- Cineva pe care il cunosc? intreba el.
- Oh! exclama ea p rase scurt. Nu. Era doar un vecin
de acasS. Candva am fost desul de apropiata de fiica
lui. Sunt uimita c3 m-a recunoscut. Eu, una, nu Lam
recunoscut pana nu s-a prezentat. Ai trimiso acasd
pe Doris?
- Da, zise el. $i le-am condus pe ea §i pe mama la trS-
sura. Imi pare rSu ca ai fost martora la violenta, Anna.
- Nu a fost vina ta, zise ea $i il studie indeaproape.
Unde ai invafat sa manuie§ti sabia atat de bine?
- La Paris, raspunse el. Printre altele.
Anna se cutremurS brusc $i se aplecS atat de mult
spre el, incat Luke fu nevoit so prinda de mans, ca sa
o sprijine.
-Vreau s3 plecam, zise ea. Putem pleca, te rog,
Luke?
-Tocmai asta voiam sa-fi sugerez $i eu, spuse el. Mi-e
greu sa ma mai bucur de petrecere, dupa ce sora mea a
fost pe punctul de a-$i ruina viafa, doar pentru e prea
tanSra ca s5-§i dea seama ce se intampla cu adevSrat.
l$i luarS apoi la revedere de la Lady Sterne, Theo $i
sora Annei §i cinci minute mai tarziu se aflau deja in
tr3sura, in drum spre casS. Luke las3 capul pe spate
$i inchise ochii - intr-un fel se bucura c3 Sofia lui era $>i ea
prea indispusa s3 vorbeasca. Ruinarea putea fi mult mai
dezastruoasS pentru o femeie decat pentru un barbat. El
insu$i fusese doar cu un an mai mare decat era Doris in
clipa in care viafa se naruise in jurul lui. Iar el i?i putuse
fauri o nou a viafS, doar pentru c3 era barbat. Lui Doris
i-ar fi fost mult mai dificil s3 fac3 acela§i lucru.
li mai dispSruse mania, cat timp a^teptase cu Doris
s3 vina mama lor, ca s3 o ia de acolo §i s3 o duc3 acas3.
 Inima de piatra 173

Dar chiar p a$a, nu regreta deloc decizia pe care o luase.

Iar a doua zi, sora lui avea sa fie trimisS acasa la Bowden
Abbey, unde putea fi supravegheata mai tndeaproape.
$i mama lor se putea duce cu ea. Le spusese femeilor
planul sau p, de asemenea, ca avea sa le viziteze a doua
zi diminea^a, ca s3 le vada plecand.
-$ i sa ma bap inainte sa plec? il intrebase Doris, sfi-
datoare p plina de amaraciune. N o sa ma lap sa scap
fara o mama de bataie, nu-i a$a, Luke?
-Taci din gura, fato! ii raspunsese mama lor cu ra-
ceala. Sa pii ca eu nu a$ avea nimic de obiectat, daca
s-ar hotari sa te disciplineze astfel... chiar p folosind un
bici. E ceva ce ar fi trebuit sa p se intample cu mult timp
in urma.
Dar Luke nu mai spusese nimic. Fusese mult prea
furios pentru cuvinte. Dar in clipa aceea, ip amintea
afirmapile mamei sale p se intreba daca o bataie strain i-
ca era intr-adevar ceea ce ii lipsise lui Doris in copilSrie
p adolescenpi. Sau poate ca de fapt ii lipsise dragostea.
Poate daca mama lor ar fi imbrap$ato de cateva ori...
Dar el nu credea in dragoste. tubirea ar fi distruso
pe Doris, la fel de sigur cum se pare cS facuse p lipsa ei.
Se gandi apoi ca totup nu o putea acuza pe mama lui de o
lipsa totala de iubire. Doar ca pusese mereu pe primul
plan datoria p decenpi - ca p cand aratarea afecpunii
nu ar fi fost altceva decat o slabiciune prosteasca.
§i totup era posibil ca Doris sa aiba nevoie de mai
multa afecpune decat i-ar fi putut oferi ea... sau el,
de altfel. La urma urmei, fusese un copil extrem de
afectuos.
Luke inghip in sec. Apoi ip dadu seama brusc ca o
pnea destul de strans de mana pe sopa lui, pe scaunul
liber dintre ei. $i nu era ceva ce ii statea in caracter. Era
aproape ca p cand i-ar fi luat mana pentru ca simpse
nevoia so fac3. Dar el nu avea nevoie nici de ea, nici
de nimeni altcineva. Se educase pe sine sa fie foarte in­
dependent. $i nu trebuia sa-p permits sa ajunga sa aiba
nevoie de Anna, in orice alt mod decat cel sexual. Ip
trase atunci mana dintr-a ei.
174 Mary Balogh

Anna r&mase cateva dipe nemi^catS, in lini$te. Dupa

aceea se inclina spre el, astfel meat braful ei sS se atinga
de al lui $i-?i freca tare obrazul de umarul lui. Luke des-
chise ochii, speriat $i deschise brapde, ca sa o stabilizeze,
dar ea se ridica in picioare cu stangacie §i apoi se a§eza
in poala lui. l?i trase valul in jos, pans ii aluneca sub
barbie ?i t$i incolaci bratele in jurul gatului sau. Apoi
i?i frees sugestiv sanii de el $i gura ei o gasi pe a lui
in intuneric.
Doamne, Dumnezeule! Luke o stranse in bra{e ime-
diat, intredeschise buzele plin de apreciere §i i$i strecura
limba in caldura gurii ei. Ea gemu gutural $i el simp
imediat fiorii excitapei punand stapanire pe el.
-La urma urmei... zise ea, dand capul pe spate §i
razand... de ce sS irosim o plimbare buna cu trSsura?
Era obi$nuit ca Anna sa flirteze cu el in mod nevino
vat. Nu era deloc familiarizat cu latura ei de seducatoa-
re. Dar ii placea. Ea i$i impra$tia sarutari pe chip.
-Te doresc, ii $opti ea, printre saruturi. Te doresc!
Putea simp forma $i cSldura picioarelor ei prin
imbracSmintea subpre. Corsetul ii ridica sanii $i era ca
o armuta, care-i impiedica mainile s3-i atinga trupul.
Dar, dintr-un motiv sau altul, asta il excita $i mai mult.
-A id in trasurS? intreba el. Sunt mai mult decat
dispus s3-p fac pe plac, doamna, daca pop indura
disconfortul.
-Aici ?i acum. Vocea ei se transformase intr-o $oap-
ta guturala. $i nici o clipa mai tarziu. FS-o cu mine,
acum.
Daca ar fi avut mai mult timp la dispozipe, ar fi trans-
format indepartarea pantalonilor ei intr-un preludiu
erotic. Dar mainile ei se alaturarS alor lui §i trasera ne-
rabdatoare de ei, aruncandu-i apoi la podea. I$i desfacu
§i el pantalonii, apoi o trase deasupra lui pe bancheta.
Era fierbinte, $i o dorinta aproape frenetics pusese sta-
panire pe ea. §i il infierbantase §i pe el. Luke se bucura
ca voia sS faca dragoste chiar in clipa aceea. Pentru ca nu
credea cS mai putea a^tepta pana cand ajungeau acasa.
-Acum sa fie, atunci, zise el.
 Irtima de piatra 175

O cuprinse apoi cu mainile de $olduri $i o conduse

u$or ca sS'l cuprinda cu totul.
Era calda §i umeda, $i atat de pregatita pentru amor,
incat striga $i exploda, chiar in clipa in care o p&trunse.
O lasa sa se cutremure $i sa se relaxeze, apoi i$i sa-
vur3 pe indelete propria placere, acompaniat de geme-
tele ei satisfacute.
Ramasera a$a, pana cand Luke se temu ca probabil
se apropiau de casa. Se gandi somnoros ca avea parte
de un tratament minunat. Era pentru prima data cand
facea dragoste intro trasura §i era bucuros ca nu sarise
peste acel pas din educapa lui sexuala. Ba chiar, foarte
bucuros. O saruta u$or pe obraz.
-Este posibil ca vizitiul meu sa faca un atac de apo-
plexie dac3 ne gase$te a?a, cand deschide u$a, zise el.
Propun sa ne transformant din nou intr-un cuplu re-
spectabil $i sa reluam indecenpi mai tarziu, in dormito-
rul nostru.
$tia ca i$i va dori sa o mai aiba o data. Partida aceea
scurta de amor nu reu$ise decat sa-i starneasca apetitul
pentru ea.
Anna chicoti in felul acela gutural pe care-l observase
§i mai devreme, apoi ofta cand se dezlipi de trupul lui.
Se apleca sa-$i ia pantalona$ii §i §i-i trase la loc. In clipa
in care trasura se opri $i vizitiul veni sa le deschida por-
tiera $i sa le coboare scara, Luke $i Anna stateau unul
langa altul pe scaune $i nu se atingeau deloc.
Luke o conduse la dormitorul ei $i-i deschise u$a.
-Curand, doamna? intreba el, ridicand u$or din
sprancene.
Ea ii arunca un zambet stralucitor.
-$ i mai curand, Excelenta, zise ea $i intra plutind in
camera sa.
Era imbracata in voaluri din cap pana-n picioare,
broderiile aurii straluceau minunat ?i era fascinant de
feminina.
Curand. O, da. Sau ?i mai curand. Se indrepta apoi
spre camera lui.
★
 176 Mary Balogh

DeznSdejdea dispSruse p lasase loc panicii. O pani­

cs pe care incercase s5 o controleze in trSsurS. In mod
neobi^nuit p miraculos, Luke o luase de mans, iar ea se
concentrase cu toatS fiinpi asupra acelui contact fragil
p ip lSsase Tntreaga sdnState mintala pe atingerea mai-
nii lui. Iar cand el ip indepSrtase mana, simpse toatS
rapunea p controlul dispSrand odata cu ea. A^a cS se
aruncase in bra^ele lui, condusS de o singurS nevoie pri-
marS. Nevoia de a se ascunde in interiorul lui... de a
deveni o parte mica p ascunsS din el, astfel incat sS n-o
mai gSseascS nimeni niciodatS.
Iar cand o pStrunsese, tare p lung p real de palpabil,
senzapa aceea se transformase intro lini$te minunatS,
care insemnase totul pentru ea. Care de fapt chiar era
totul pentru ea. Pentru cS ip permisese luxul de a se
pierde in el. $i apoi il lSsase sS o strangd in brafe. Fusese
un sentiment cald p sigur sa-i simtd trupul incS fScand
parte din al ei.
Dar cand ajunse in siguran^a casei p a dormitorului
ei, Anna descoperi cS panica aceea nu dispSruse cu ade-
vSrat. Se sim{ea singurS p inspa imantatS, chiar p in pre-
zen^a cameristei ei. Se lupta cu isteria, cat il a$teptS sS se
intoarcS la ea. El veni mai devreme decat de obicei - dar
chiar p a?a, i se pSrea cS il a?tepta deja de ore intregi.
li zambi din pat p indepSrtS cearceaful de pe trupul ei
dezgolit, in timp ce el ip scoase cSma§a de noapte.
„"fine-mS in bra{e! Salveaz5-mS!“ Intinse brafele
spre el.
- Fa dragoste cu mine!
-Asta intenponez pe deplin, doamna, zise el, dupa
cum observi cu siguran^a.
Se aplecS apoi spre lumanSri p le stinse.
Intunericul nea$teptat aduse cu el un val de pani­
cs, dar apoi Luke era langa ea in pat, mangaindo p
incepand ritualul tot mai familiar - dar de fiecare data
nou - de a face dragoste cu ea.
-Anna. Ii placea sa continue incetp sS transforme fi­
ecare mijcare intro o atingere chinuitor de agonizanta,
dar p chinuitor de placuta. E$ti foarte flSmanda?
 lnima de piatra 177

-Absolut hamesita, li raspunse ea. Sunt lihnita,

Luke. Umple-ma.
-N u pot rezista unei asemenea invitapi, spuse el.
l$i desfacu apoi picioarele pentru el, cand veni dea-
supra ei. I$i dorea cu disperare sa fie din nou plina cu
trupul sau. Era infierbantata ?i gafaia de dorin^a. Insa
prima atingere veni de la degetele lui... de la degetele lui
deosebit de pricepute, a caror mangaiere tandra o putea
ridica pe culmile nebuniei $i extazului. Dar in noaptea
aceea cunoscu o nevoie dureroasa §i trepidanta, in clipa
in care ii saruta sanii ?i-i supse u§or sfarcurile.
Se putea auzi implorandu-1, in timp ce mainile ei ii
desfaceau panglica de la ceafa §i-i eliberau parul peste
sanii ei dezgolip.
§i apoi gura lui se muta in locul secret unde o man-
gaiasera degetele sale. Era ceva $ocant de nea^teptat...
dar limba lui se mi$ca $i mai sensibil $i mai erotic decat
o facusera degetele lui. Ii cuprinse sanii cu palmele $i-i
stranse u$or sfarcurile intre degetul mare $i cel aratator.
- Mai tare! se pomeni implorandu-l $i apoi presiunea
crescuta o facu sa ppe din cauza unei dureri §i placeri
insuportabile.
Se cutremura sub el. Simp durerea aceea acumu-
landu-se $i cutremurand-o, apoi acumulandu-se ?i elibe-
randu-se din nou.
Cand o acoperi cu trupul s5u §i o patrunse, Anna
simfea o dorin^a puternica, care o facea sa geama... o
dorinpt care fusese satisfacuta iar $i iar, dar care inca
nu voia sa dispara. Se relaxa recunoscatoare in impin-
gerile lui ferme cateva minute, pana cand patrunse atat
de adinc in sufletul ei, incat devenira o singura fiinfa $i
disparu orice gand sau sentiment con$tient.
Pana cand ramase doar iubire. O iubire perfecta.
Era singura cand se trezi. O, nu, nu singura in pat! El
era chiar acolo langa ea, ca in fiecare noapte. Dormea.
Dar se simfea singura, in sensul ca nu se atingeau deloc.
Nu $tia cat era ceasul, dar ghici cS dormise cateva ore.
Fusese uimitor... §i nu se a$teptase s3 adoarma deloc.
Se simpa in siguranpi. Se afla in patul ei §i sopjl sau
era chiar acolo, langa ea. IncercS sft-^i pna trupul relaxat
 178 Maty Balogh

fi sS retrSiascS in minte felul in care f&cuse dragoste cu

ea. Fusese cea mai minunata partida de amor, dintro
lunS intreaga de facut dragoste. Incerca apoi s3 se con-
vinga pe sine ca va ajunge fi el s-o iubeasca pe ea, la fel
cum il iubea ea pe el fi ca vor trai fericid pana la adanci
batranep.
Dar panica aceea revenea in sufletul ei fi nu o pu-
tea indeparta in nici un fel. $i odata cu ea, revenea fi
amintirea cofmarului pe care-1 traise in acele saptSmani
fi luni interminabile de dupa plecarea lui fi de dinainte
de a-1 fi cunoscut fi de a se fi cSsatorit cu Luke. Din-
tr-odata, patul i se pare a o prapastie de un kilometru,
pe ale carei margini stateau ei. Se simfea inconjurata de
o nimicnicie rece fi de ameninfarea ingrozitoare a unor
maini care incercau sS ajunga la ea.
Se rostogoli pe o parte fi se lipi de corpul cald, pu-
ternic fi palpabil al sofului ei. Apoi se strSdui sa-fi faca
loc printre brafele lui fi-fi ghemui capul la pieptul sau,
chiar sub barbie. „Tine-ma in bra^e. Te rog, fme-ma in
bra{e!“
Braful lui se stranse in jurul ei fi mormai ceva som-
noros. $i apoi se trezi.
- Anna, ce s-a intamplat? o intreba el. Vrei s5 raman
olog fi impotent de atata acfiune? Lasa-ma cateva clipe
f i o sS fiu iar gata pentru tine.
-N uu, nu, se tangui ea. In clipa aceea nu ifi mai do-
rea placere, ci alinare. $i iubire. Du-ma acasa, Luke. Te
rog, du-ma acasa. Vreau sa merg acasa. Se gandea c3 poa-
te va fi in siguranfa acolo.
- La Elm Court? intreba el, nedumerit. T>'e dor de
casa? Ti-e dor de sora ta mai mica? Te due acolo, daca
asta ifi doref ti.
- Nu, nu acolo, raspunse ea. Nu vreau sa ma mai
intorc niciodata acolo. Du-ma acasa. Acasa la Bowden
Abbey.
El o stranse in brafe o vreme, fara sa zica nimic. Anna
aproape ca avea senzapa ca se retragea de langa ea.
- La Bowden? intreba el. Anna, ce este? S-a intam­
plat ceva?
 Inima de piatra 179

-N u, nimic, $opti ea la pieptul lui. Nu s-a intamplat

absolut nimic. Dar m-am situ rat de Londra. Vreau s3
merg acasa. Te rog, du-mS acasa.
-Acasa, repeta el. Anna il putea simp cum inspira
adanc. Da, acolo e intr-adevar acasa. Dar s-a intamplat
ceva, Anna. Spune-mi... ce s-a intamplat?
Ea inghip apasat p se lipi p mai tare de pieptul lui.
- O sa am un copil, zise ea, cu toate ca nu intenpona-
se sa-i spuna inca. De fapt, nici ea nu era complet sigura
de asta inca.
- Deja? Una din mainile lui se mutase pe crepetul ei.
Degetele lui ii dezmierdau parul p ii masau scalpul.
-Mi-a intarziat o saptamana, zise ea. Mie nu-mi intar-
zie niciodata. Cred ca e posibil sa fiu insarcinata. Vreau
sa merg acasa.
Luke ramase tacut o perioada indelungata. Continua
sa-i maseze capul lin i$titor, in timp ce mana ei se aga^ase
de o §uvita groasa din parul lui, care ii alunecase peste
umar pe fa^a ei.
- Da, zise el foarte incet. A sosit timpul. Primul nos-
tru copil trebuie sa se nasca la Bowden. $i tu ai nevoie
de lini$tea de la ;ara, in timp ce el crepe in pantecul tau.
O sa mergem acasa.
Un sentiment de siguran^a si pace se instala atunci in
interiorul ei p fu pe punctul de a adormi din nou.
-Anna, zise Luke. Ma bucur foarte mult ca epi insar­
cinata. Mulpimesc.
Ea zambi somnoroasa. Dupa o luna intreaga de apro-
piere fizica, pasiune p de distant emoponala, acelea
erau primele cuvinte care pareau sa invinga departarea
dintre ei. Veneau aproape ca o declarape de dragoste. $i
aproape ca erau suriciente pentru noaptea aceea. A$a ca
se lasa sa alunece de tot pe taramul somnului, in sigu-
ran^a in brafele sopilui ei.
Luke era sincer inspaimantat. A doua zi diminea^a
devreme, calari repede prin pare. Crease o viapi noua.
El si Anna creasera via^a. O via{3 noua in interiorul tru-
pului ei. $i va fi responsabil pentru totdeauna pentru
via^a aceea p cea a sopei sale.
180 Mary Balogh

Era pe deplin legat de viaffl $i de sarcinile §i respon-

sabilitaple ei. $i de cel pupn alte doua persoane - so-
{ia sa ?i copilul care cre$tea in pantecele ei. Crezuse
intotdeauna c2 acea legaturS sacra a casatoriei va fi
cea mai apSsatoare pentru el. Nu se afteptase nici-
odata ca vestea pe care i-o daduse noaptea trecutS sa ii
uneascacuatat mai mult. Puteaindeplini, faradar^ipoa-
te, nevoile materiale ale copilului sau. Dar va fi responsa-
bil §i pentru nevoile emofionale ale pruncului. In mintea
lui se infiripa pentru o clipa gandul de dragoste, dar
apoi dispSru.
Era ceva ce nu putea face. Petrecuse ultimii zece ani
deta$andu-se de legaturile interumane §i de complicapi'
le lor emoponale. $i fusese foarte multumit de rezultat.
Oare se putea intoarce? Oare putea redeveni omul care
fusese candva? Doar ca sa fie distrus din nou.7 Doar ca
s§ fie vulnerabil ?i sa i se aminteasca de singuratatea lui
fundamentala?
Era absolut speriat. Ingrozit. $i ce se intampla daca
ar fi murit Anna? Daca o condamnase de fapt la moarte
in clipa in care ti implantase o via$ in pantec, cand in
realitate nu era gata sa ingrijeasca acea via{3 dincolo de
pantecul mamei? Daca prin asta omorase toata frumuse-
tea §i vivacitatea care o caracterizau pe Anna?
Slabi u$or fraiele, in clipa in care i$i dadu seama ca
risca atat via^a calului, cat ?i pe a sa. Nu-$i mai putea
permite luxul de a-$i risca nici mScar propria siguran-
{3. Pentru ca un copil $i mama lui depindeau de viafa
$i de siguranfa lui. Odata cu acel gand, fii cuprins de o
senzape amefitoare ?i apasatoare. Nu voia sa depinda
cineva de el din punct de vedere emotional. Nu putea
gestiona o Tesponsabilitate atat de mare.
Daca se dovedea c3 semana cu mama lui $i ca nu pu-
tea oferi unui copil dragostea de care avea nevoie?
Dar el nu era capabil s3 iubeasca.
Ba de fapt, nu voia sa fie capabil sa iubeasca. Pentru
ca nu voia sa fie capabil sa simta $i durere.
Din fericire, gasi altceva cu care sa-$i ocupe mintea in
timp ce calarea spre casa. Doris. $tia ca sora lui suferise
$i ca va mai suferi o vreme, in continuare - $i i$i putea
 Inima de piatrd 181

aminti intru catva cum se sim^ea durerea. Dar, In ciuda

unei nelini$ti persistence, in dimineata aceea era incS
foarte convins ca procedase corect. $i era neinduplecat
in intenpa sa de a o trimite acasa la Bowden. Da, in
dimineata aceea se va duce, dupa cum promisese, $i le
va trimite acasa pe sora ?i pe mama lui.
Asta il facu sa se gandeasca din nou la copila care
fusese Doris. §i la tanarul care fusese el, cu mult timp
In urma. Ofta in timp ce se a$eza sa ia micul dejun §i
se uita prin mormanul de scrisori $i invitapi, stivuite
ordonat langa farfuria lui.
Intr-una dintre scrisori se afla o chitanta, care cerea
ca ducele de Harndon sa faca plata unei sume ridicol de
mari, de vreme ce fratele sau, lordul Ashley Kendrick,
p3rea in imposibilitatea de a o achita el insu^i. In partea
de jos a chitanfei era mazgalita semnatura lui Ashley.
Cand Luke ajunse la Harndon House, Ashley era
inca in pat. Inainte de a le vedea pe mama p pe sora
lui, Luke se duse personal in camera fratelui sau. Lua
un pahar de apa de pe noptiera $i goli conpnutul direct
pe fa(;a fratelui sau. Ashley se trezi imediat.
- Fir-ar a naibii! Ce, Doamne, iarta-ma? izbucni
Ashley $i sari ca ars.
Luke ii arunca atunci chitanpi pe piept. Fratele lui o
ridica ?i o privi in tacere cateva momente.
-Lua-l-ar naiba! exclama apoi. Nu avea nici o treaba
sa tio trimita tie, Luke. O sS ma ocup eu sa o achit.
Pleaca §i lasa-ma sa dorm.
-In clipa asta ai de ales, rosti Luke, rece. Aproape ca
il putea auzi pe tatal sau vorbind prin vocea sa... chiar
daca tatalui s3u nu-i oferise ?i lui de ales, cu zece ani in
urma. Poti s3 pastrezi factura asta §i n-ai decat s3 te duci
naibii, pentru ca nu o sa mai vezi nici o indemnizatie de
care sa te ajuti, sau... poti sa mi-o dai mie sa o platesc,
sa te dai jos din pat §i sa-p faci bagajele, in timp util sa
pleci cu mama ?i cu Doris la Bowden, unde vei ramane
pana cand ma vei convinge ca ai un motiv bun sS mai
pleci de acolo. Ai cinci minute sa te hotara$ti. Traversa
apoi camera, se duse la fereastra, trase draperiile groase
 182 Maty Balogh

$i rSmase acolo, privind afarS la piafa insoritS. Uitase c3

soarele strilucea.
In realitate, Ashley era Intre ciocan $i nicovala. Avea
de ales intre a trai fara nici un mijloc de a se suspne
material - la fel cum se pomenise ?i Luke cu zece ani In
urma, cand fusese izgonit de acasa - $i a se confrunta cu
capitulare umilire totala. Dar Luke i$i impietri inima
?i nu mai spuse nimic altceva.
- La ce ora pleaca? intreba fratele lui, de undeva din
spatele sSu.
Probabil ca trecusera in jur de patru minute.
- De indata ce e$ti tu gata, ii raspunse Luke, fara sa
se intoarca spre el.
Cateva clipe mai tarziu, auzi u$a dormitorului deschi-
zandu-se §i apoi inchizandu-se. Se intoarse apoi ?i des-
coperi ca factura pentru jocuri de noroc se afla pe pat.
Luke se duse $i o ridica, cu inima impietrita.
„A§adar, inapoi la Bowden1*, gandi el. Indoi apoi har-
tia $i o baga in buzunar. Se intorcea la trecutul sau. Si
lua odata cu el prezentul ?i viitorul.
Pleca apoi sa o caute pe mama lui.

c a p ito lu l 13
Bowden Abbey. Luke a$tepta oarecum temator. Co-
pil fiind, iubise conacul §i parcul sau, fermele ?i satul. $i
detestase ideea de a fi vreodata departe de toate acestea.
indurase sa fie plecat la $coala $i la universitate, dar nu-
mai pentru ca a$teptase cu nerabdare vacan^ele - cand
putea s3 se intoarca acasa. §i daca nu s-ar fi intamplat
acea nenorocire cu George, poate ca nu ar fi trebu it sa
se mute deloc de acolo. Poate ca tatal s3u i-ar fi permis
si locuiasca in continuare la Bowden.
Pe de alta parte, stia ca nu il ingrozea atat locul in
sine, cat amintirile asociate cu el. Intr-un fel, era p3cat
ca acele ultime amintiri ramasesera cel mai adanc inti-
parite in sufletul sau ?i ca aproape $tersesera orice urma
a celor frumoase. I§i amintea ca se bucurase foarte mult
cand se intorsese George din marele tur al Europei.
 lnima de piatra 183

Luke {inuse mereu extrem de mult la fratele s&u mai

mare, insa acea diferen^a de patru ani fusese uneori un
obstacol, pe vremea cand erau copii. Dar in clipa ace-
ea i se pSrea ceva infim. Crescusera impreuna $i erau
ffa{i. Iar candva fusesera saptSmani intregi in care vorbi-
sera $i calarisera impreund, pescuiserS, jucasera biliard
§i vizitaserS imprejurimile - intnun cuvant, fusesera
nedespar{i{i. Sau cel pu{in, a$a crezuse el. Pentru ca in
mod evident, fusesera $i momente in care GeoTge
nu fusese cu Luke - altfel ceea ce se intamplase nu
ar fi fost posibil.
Iar tradarea aceea spulberase ceva in sufletul lui
Luke. Ceva ce nu se mai reparase niciodatS. George $i
Henrietta. George care o siluise pe Henrietta. Dar nu.
In acel moment, avea treizeci de ani, a$a ca mintea lui se
ferea sa foloseasca acel cuvant. Poate fusese mai degraba
seduc{ie. Cu siguran^a fratele lui crezuse cS Henrietta
i§i dorise $i ea sa fie cu el - Luke $tia foarte bine felul in
care dorin{a sexuala putea intuneca judecata sanStoasa
a oricui. Dar chiar ?i simplul gand c3 George ar fi se-
dus-o tot ii mai aducea un gol dureros in stomac.
Cu toate acestea, amintiTea clipei in care il infruntase
pe George era inca vie in mintea lui. Inca mai putea
vedea imaginea lui - cu chipul palid $i buzele stranse -
refuzand sa fac5 orice comentariu cu privire la povestea
spusa de Henrietta. Refuzand s& se apere pe sine sau
sa-$i apere ac{iunile. Refuzand s3 ii accepte provocarea
la duel... $i in cele din urma, refuzand sa lupte cu el,
tragand in aer intenijionat $i apoi privind ferm cum
Luke lua in colimator salcia batrana. $i apoi prabu^in-
du-se la pamant in tacere, in clipa in care fusese nimerit
de glonp
Luke inspira adanc. Nu-$i mai vazuse fratele de
atunci. Iar in clipa aceea $tia foarte bine ca nu-1 va mai
vedea niciodata. $i in mod uimitor, abia atunci i?i amin-
ti ceva ce reprimase de mult. Dupa sase luni, primise un
colet de la George, in care nu se afla nimic, cu excepfia
unei hartii pe care era mazgalita Semnatura lui §i un
teanc de bani destul de gros. Luke trimisese inapoi co-
letul, fara nici un cuvant in plus. Oare fusese o ramura
 184 Mary Balogh

de maslin? Sau bani p&tafi de sange? Nu §tiuse nicioda-

ta. Reprimase amintirea, dar in clipa aceea ii revenea in
minte, involuntar.
La fel fuseseri retumate $i toate scrisorile pe care le
trimisese el parinfilor lui. Fusese indepSrtat. Izgonit.
$i totu$i, printr-o ironie suprema a sorfii, in clipa ace-
ea lui ii aparpnea totul. Se apropia de mo$ia Bowden.
$i o facea in calitate de duce de Harndon. Se intorcea la
ni$te responsabilitap pe care nu $i le dorise niciodata.
Se intorcea la Henrietta - la vSduva fratelui sau.
Se intoarse atunci instinctiv spre prezentul $i viitorul
sau. Sofia lui statea langa el in trasura $i privea tacuta
peisajul care se derula in exteriorul ferestrei. Daca sora
ei nu ar fi stat pe scaunul din fafa ei, poate ca ar fi in-
cercat sa o ia de mana. Dar se bucura c3 doamna aceea
era acolo - pentru ca asta il impiedica sa arate un aseme-
nea gest de slabiciune. In ciuda recomandarii Annei
a protestelor lui Lady Sterne, Agnes ii implorase sa o ia
cu ei. $i fata era la fel de timida ca intotdeauna, in ciuda
faptului c3 era foarte frumoasa. Luke se gandi atunci ca
probabil Londra, cu balurile ?i petrecerile ei vesele,
nu era deloc pe gustul ei. §i trimisese vorba sa fie adusa
§i cealalta sora a sopei lui - fata surdo-muta - pentru ca
§tia ca pe Anna o ingrijora sa stea atat de mult departe
de ea.
Prezentul ?i viitorul lui. Sofia lui tot nu sangerase in
cele trei zile de cand il implorase sa o aduca acasa. Era
aproape sigur insarcinata.
Anna ii simp privirea, a$a ca intoarse capul $i ii
zambi. Se putea citi din nou fericirea pe buzele ei. Iar
postura corpului ei exprima relaxare, in ciuda unei cala-
torii lungi ?i plictisitoare. Il uimea faptul ca ajunsese sa
urasca Londra. Paruse sa se fi bucurat din plin de viafa
sociala de acolo - mai cu seama ca toata lumea cautase
sa se afle in compania ei. Dar in ultimele trei zile fusese
aproape disperata sa piece - ba chiar indemnase servito-
rii sa grabeasca pregatirile. Poate ca era genul de persoa-
na care, odata ce ii intra in cap o idee, voia ca totul sa se
intample imediat... sau chiar ieri.
 Inima de piatra 185

- In cateva minute o s& trecem prin sat, zise el. Aproa-

pe am ajuns acasa.
- Serios? Ochii i se luminara imediat de emope p se
aplecJ u$or in scaun, ca sa vada mai bine pe fereastrS.
Intro clipita ajunsera in satuc p trasura fu nevoi-
ta sa incetineasca din cauza unor posibili pietoni sau
animale domestice. In mod absolut §ocant, totul parea
neschimbat. Luke se intreba atunci la ce se apeptase. Ca
totul sa se fi schimbat p s3 fi devenit de nerecunoscut in
zece ani?
Cu toate astea, ceva chiar se schimbase. Cu zece ani
in urma, el era doar un baiat p fiul cel mai mic al unui
duce. Iar trasura lui nu atragea prea mare atenpe atunci
cand trecea prin sat. Dar in momentul acela era ducele
de Harndon p se intorcea acasa, dupa o absent inde-
lungata. Iar faptul ca nu avea nici un blazon inscription
nat pe trasura nu pflrea sa conteze vreun pic. Probabil
se raspandise vorba ca era apeptat in orice moment,
pentru ca in clipa aceea se deschideau ufile tuturor ca-
selor ?i pupnii clienp aflap prin taverne sau pravalii se
inghesuiau sa iasa in strada.
Luke fu luat prin surprindere, dar apoi se apleca ?i
ridica mana in semn de salut. Oamenii continuara sa
fluture din maini ?i majoritatea dintre ei ti zambeau
primitor.
- O, Luke! exclama Anna ?i rase de incantare. Este
absolut minunat! §i ea flutura din mana $i privea pe
fereastra.
Dar cand se apropiara de capatul strazii §i de biserica,
Luke se lasa pe spate brusc p intoarse capul. Nu, nu-p
dorea deloc sa vada biserica sau cimitirul. Ip dadu sea-
ma dintr-odata ca nu doar amintirile p prezen^a Henri-
ettei il facusera sa ii fie groaza sa se intoarca acolo. Era
ceva mult mai r3u de atat. $i anume mormintele din
cimitir... mormintele celor doi oameni pe care nu avu-
sese ocazia - sau dorinta - de a-i ierta in timpul viepi. $i
pe care nu-i putea ierta nici in clipa aceea.
-Ah! exclama apoi destul de u$urat, in clipa in care
trasura coti p intra pe poarta de piatra inalta p impu-
natoare, care ii ducea in parcul de la Bowden Abbey.
 186 Mary Balogh

Probabil satenii au auzit c3 vine o ducesa noua $i minu-

nata. Iar cei care s-au aflat pe partea ta vor avea ocazia s3
se $i laude c3 te-au v3zut, draga mea.
Anna izbucni inca o data in ras.
-C red c3 mai degraba voiau sa vada cum anume
te-a schimbat pe tine Parisul, zise ea. Oo! exclama apoi.
Copacii aceia! Sunt foarte batrani, nu-i a$a? O! §i uite,
Agnes! Caprioare. Sunt o turma intreaga! E o zona mai
umbroasa aici! O sa fie o pauza placuta de la tot soarele
din ultima vreme.
Cand strabatuse ultima data aleea aceea, lui Luke i se
paruse o noapte intunecata. Trecusera deja de locul in
care il a$teptase Doris.
-O hbh! exclamara impreuna Anna §i Agnes, de in­
data ce trasura parasi copacii $i lasa In urma zona aceea
umbroasa.
Splendoarea parcului care se intindea in fata lor le
lasase cu respirapa intretaiata. Se vedea un pod mare
de piatra cu doua arcade, care se inalfa falnic peste un
rau ce curgea repede. Pa$uni intinse ?i netede urcau lin.
Terasele cu patru niveluri ale gradinilor engleze$ti, in-
floritoare $i imbibate de culoare. $i mai era $i conacul
grandios, cu multitudinea sa de turnule^e $i de ferestre
cu $prosuri. Casa era un amestec de nedescris de stiluri
arhitecturale, dar cu toate acestea era absolut splendida
?i impunatoare.
Luke se uita la conac, la fel cum privise $i satul cu
cateva minute in urma. Era uimit ca era neschimbat.
Se gandi ca intreaga mo$ie avea un aer atemporal, care-1
facea s3 nu-$i dea seama daca se afla in prezent sau cu
un secol in urma.
Trasura traversa podul $i i^i croi drum pe alee, pe
langa paji§ti $i apoi pe langa gradinile engleze^ti, inainte
de a urea spre terasa pietruita, care se intindea in fa{a
treptelor de marmura §i a u?ilor masive. U$ile conacului
erau deja deschise, inainte sa se opreasca trasura ji viziti-
ul sa vina sa deschida portiera $i sa a$eze treptele.
Luke cobori hotarat. O ajuta mai intai pe cumnata
lui sa coboare, iar apoi pe sopa lui. Observa atunci cS
Annei ii disparuse zambetul. Dar continua sa aiba ochii
 Inima de pintra 187

mari de uimire p o TmbujoraTe minunatft ii acaparase

obrajii. Ii oferi brapil, iar ea ip a§ezft mana pe mane-
ca redingotei sale. Poate eft ar fi trebuit so Incurajeze
in vreun fel. insft in clipa aceea nu putea incuraja pe
nimeni. Se gandi eft probabil acela era cel mai dificil
moment din toatft viata lui. Sau poate nici chiar a$a -
dar cu siguranpi unul dintre cele mai dificile.
O conduse pe sopa lui in holul grandios cu lambriuri
de stejar, inalt de douft etaje, care era decorat cu pom e­
te uria$e ale strftmoplor sfti, cu douft $emineuri masive
identice, situate de o parte p de alta, pe podeaua placatft
cu gresie. Servitorii pftreau foarte mici in comparape cu
mftrepa inconjurfttoare. Stftteau aliniati de o parte p de
alta a upi, in semn de bun venit, p a$teptau ca ducele
p noua lui ducesft sft-i treaeft in revista.
Luke se intrebft atunci daeft nu cumva aceea era mana
mamei sale.
Apftru Cotes, bfttranul majordom al tatftlui sftu p fftcu
o plecftciune adaneft p rigidft, pe care Luke p-o amin-
tea foarte bine. Dupft aceea io prezentft pe intendentft,
doamna Wynn - o femeie pe care el nu o mai vftzuse
niciodatft. Luke le prezentft la randul sftu pe ducesa lui
$i pe Lady Agnes Marlowe. Apoi el $i Anna inspectarft
?irurile de servitori. Stftteau cu totii incordap, in pozipe
de drepp $i aproape tuturor le strftluceau ochii de cu-
riozitate. Dupft cum se a$teptase, sopa lui se dovedi la
inftlpmea situapei, cu toatft ufurin^a datft de experienpi.
Anna zambi cu cftldurft fieeftruia in parte §i discutft scurt
cu majoritatea dintre ei. De$i era obositft de pe drum p
probabil p de la faptul eft era in primele sftptftmani
de sarcinft, nu se grftbi deloc cu acea pTimft indatorire a
ei, ca stftpanft a Bowden Abbey. Ba chiar pftrea sft ii faeft
foarte mare plftcere.
Asta il fftcu pe Luke sft se gandeaseft din nou eft fftcuse
o alegere minunatft. Anna ip va face datoria meticulos
p cu grape. Era foarte mandru de ea.
- Familia vft a§teaptft sus, in salon, Excelenpi, zise
doamna Wynn dupft finalizarea inspeepei, adresan-
du-i -se lui Lady Anna. Mergep sft ii salutap mai intai sau
vft retragep in camerele dumneavoastrS?
 188 Mary Balogh

- Da, vom merge mai intai in salon, zise Anna §i-§i

intoarse chipul zambitor $i intrebator catre Luke.
El mcuviin^a din cap.
- Dar cred ca Lady Agnes ar prefera sa se odihneasca
pufin mai intai, zise Anna.
Agnes parea u$urata.
Doamna Wynn incuviinpi din cap, apoi ii con-
duse pe sub arcada ascupta, inspre scara grandioasa
de stejar.
Luke venea in spatele femeii, la bra{ cu sopa sa. Se
simfea de parca ar fi avut greutap de plumb in pantofi.
Candva acel conac fusese caminul lui. $i urma sa devina
din nou casa lui - dac3 se mai putea a?a ceva. Familia
lui ii a$tepta in salonul de la etaj. Mama sa, care-i Intor-
sese spatele atunci cand avusese cea mai mare nevoie de
dragostea unei mamei. Fratele pe care il umilise $i cu
care se comportase aproape la fel de dur, cum se pur-
tase cu el tatal sau, in trecut. Sora lui, careia ii fransese
inima f5r3 mila, in ciuda faptului ca demult ?tiuse $i el
cum se sim{ea o inima franta. $i Henrietta.
Iar in sat, in cimitirul bisericii, tatal s3u. $i George.
Familia era reunita in salonul principal. $i chiar daca
se cunoscuserS deja cu topi la Londra - mai pupn ci-
neva, desigur - in clipa aceea tot trebuia sa indure for-
malitatea felicitarilor. Pentru ca in momentul acela se
intorsese acasa, impreuna cu ducesa lui. Luke o saruta
pe obraz pe mama lui $i facu o plecSciune rigida, ca r3s-
puns la salutul lui Ashley. Apoi mai facu o plecaciune,
prin care raspunse reverenfei surorii sale, Doris. Dupa
aceea privi cum Anna ii imbrap?S cu cSldura pe fiecare
in parte §i ii intreba despre calatoria lor, iar apoi cum le
povestea incantata p cu emope in glas, despre primirea
de care avusesera parte in sat.
Dar mai era cineva in camera. O persoana care statea
?i privea totul in lini^te, de langa fereastra. $i de care
Luke fusese dureros de consent din prima clipa in care in-
trase in salon. Inca nu o privise, dar $tia in sinea lui
ca era la fel de miniona, slabufa, grapoasa §i splendid
de frumoasa ca in adolescenfa.
 Inima de piatra 189

Mama lui se intoarse atunci spre Anna p facu pre-

zentarile.
-Anna, dumneaei este Henrietta, Ducesa de Ham-
don p vaduva a fiului meu cel mai mare. Dupa aceea se
intoarse spre Henrietta p adauga: Henrietta, dumneaei
este noua ducesa de Harndon, Anna.
Luke se uita la ea intr-un sfarpt. Chipul ei in forma de
inima p ochii sSi albapri pareau u$or imbatranip. Parul
ei negru era pudrat p purta o rochie foarte la moda.
li auzi apoi vocea joasa p melodioasa, iar asta il facu
sa se cutremure. Suna la fel cum ip amintea.
-Anna, zise ea zambind p intinse ambele maini. E§ti
absolut superba. Dar la urma urmei, cred ca era ceva de
apeptat de la sopa lui Luke, nu-i a$a? Am apeptat cu
nerabdare sosirea dumitale. Va fi minunat sa am o noua
sora... p sper ca p o nouS prietena.
-O b! Anna rase p Luke privi cum cele doua femei
ip stransera mainile. E§ti foarte tan3ra, Henrietta. Nu
piu... adicS, oare de ce ma apeptam la cineva mai in
varsta? Da, suntem surori. $i din clipa aceasta am doua
surori noi p un frate. Sunt extrem de norocoasa. In­
toarse capul ?i le zambi $i lui Doris §i lui Ashley, apoi
lui Luke.
Henrietta se intoarse spre el in cele din urma, $i Luke
i$i dadu seama ca nu-$i dezlipise deloc privirea de la ea.
$i in clipa aceea totul din jur incepu sa se stinga. Doam-
ne, Dumnezeule! Iubirea lui din copilarie. Smulsa de
langa el, intr-un mod atat de brutal. Daca lucrurile nu
s-ar fi intamplat a?a, in momentul acela ar fi fost sopa
lui de noua ani sau chiar mai mult. $i ar fi avut copii.
Oh, Henrietta!
-Luke! exclama ea. Zambetul ei se indulci, ip trase
mainile dintr-ale Annei p le intinse spre el. A trecut
foarte mult timp. Mi s-a spus ca te-ai schimbat foarte
mult. Trebuie sa marturisesc ca e bine ca m-au avertizat
dinainte. Dar epi de zece ori mai frumos decat baiatul
pe care-1 piam cand m-am casatorif cu George. Bun ve-
nit acasa, frate.
- Henrietta. O prinse apoi de mainile intinse p fu p>
cat de familiaritatea senzapei. Ridica una dintre mainile
 190 Mary Balogh

ei la buze, ca sa io sSrute, $i arunci amandoi vflzura §i

simfira pietrele prefioase ale inelului stralucitor pe care
i-1 daduse George. E bine sa fiu acasS.
Minfea cu mare u,surinfa $i cu o eticheta invafata.
- Ah, iata $i tava de ceai, zise mama lui §i-l aduse ina-
poi in realitate. Ai vrea sa tom eu ceaiul astazi, Anna?
Anna. Sofia §i ducesa lui. Aproape ca uitase de ea,
chiar dac5 pSrea un lucru prostesc. Se duse $i se a?eza
langa ea o lasa sa il incalzeasca cu zambetul ei caldu-
ros, in timp ce mama lui tuma ceaiul.
Ramasera cu tofii in salon o jumatate de ora, ca sa
ia ceaiul $i, intr-un fel sau altul, chiar reu?ira sa discute
aproape ca o familie. Luke se gandi ca nu era o atmosfe-
rS fericita in care sa-§i aducS noua sotie, insa pe de alta
parte, acesta era motivul pentru care se casatorise cu ea.
Dar Anna facea fata cu bine situafiei $i chiar reu$ea s3
smulga cateva zambete de la Doris $i Ashley. $i apoi, in
timp ce erau conduji spre camerelor lor, Luke se gandi
c5 fusese exact genul de primire la care se a§teptase. Nici
mai bine, nici mai r3u. $i reu^ise cumva sa supravietu-
iasca ?i intalnirii cu Henrietta.
$i intro parte tradatoare a minfii lui, se infiripa ideea
ca era chiar mai frumoasa ?i mai fascinanta decat fusese
arunci cand avea §aptesprezece ani.
Ei aveau apartamentele principale din partea din faf3
a casei. Nu toate dormitoarele casei aveau vedere spre
gradina din faf3 intrucat, conform planului vechii ma-
nastiri - pe temeliile careia fusese construit conacul -
cladirea era mai mult lunga, decat lata. Cu toate acestea,
majoritatea camerelor laterale aveau o vedere minunata
spre paji$ti, gradini $i copacii indepartafi.
Trecu in graba sa inspecteze camera sa si le gasi acolo
pe camerista Annei $i inca o menajera, care erau ocu-
pate cu despachetatul. Se oprira amandoua din treaba,
cand intra el $i facura reverence adanci. Luke i se alatura
apoi sofiei lui in dormitorul alaturat. Anna statea in pi-
cioare langa fereastra de lemn $i privea afara. Cand auzi
u?a deschizandu-se, se uita peste umar $i ii zambi, a$a ca
Luke se duse langa ea.
 Inima de piatra 191

- Priveliftea asta minunatS imi taie r&suflarea, zise ea.

Daca a? fi ftiut ca este afa de frumos, te-af fi zorit mai
demult s& mS aduci aid, adaugS apoi, razand.
Dintr-odata, Luke se sirn^ea extrem de ufurat ca lasa-
se in urma cea mai rea parte a intoarcerii acasS fi ca era
din nou singur cu sopa lui. O lua de maini fi o rasuci
spre el.
-B un venit la Bowden Abbey, Anna, zise el. li ridi-
ca apoi pe rand mainile fi i le saruta. Bun venit acasa,
ducesa mea.
-Acasa, repeta ea fi ochii i se impanzira de lacrimi
stralucitoare. O, Luke, habar nu ai cat de minunat suna
asta pentru mine. Ma afteptam sa-mi traiesc restul zile-
lor in casa fratelui meu, ca fata batrana.
Aproape ca simp nevoia sa ii dea drumul la maini
fi sa o traga in brafe. II ajutase sa faca fa^a chinului de
a se intoarce acasa. lar ea parea foarte mulpimita ca se
afla acolo. Putea vedea lacrimile de bucurie din ochii
ei. Dar Luke traia un moment rar de vulnerabilitate...
fi experien^a il inva^ase ca trebuia sa se lupte cu
acel sentiment.
Candva Anna aparpnuse altcuiva - la fel ca fi el, de
altfel. Doar ca Anna inca mai era capabila sa verse la-
crimi pentru iubirea ei din trecut. El nu.
Afa ca in loc sa o cuprinda in bra^e, o stranse mai
tare de maini.
- Cu siguran^a nu ii puteam permite placerea asta fra-
telui tau, de vreme ce va avea o mireasa noua in curand,
zise el.
Anna lasa capul pe spate f i zambi.
- Imi place de Henrietta, zise ea. Mi-a fost teama ca
poate nu o sa ii placa de mine, dar are un suflet bun. E
mare pacat ca a ramas vaduva atat de timpuriu. Dar poa-
te ca se va recasatori candva. Este foarte tanara. Probabil
a fost o mireasa copila.
Luke o saruta. Nu voia nici sa se gandeasca la Hen­
rietta, daramite sa vorbeasca despre ea. Anna ofta, ifi
incolad bralele in jurul gatului s3u fi il saruta inapoi.
Impartafira un sarut profund fi prelung, care era ciudat
de lipsit de sexualitate. Ba chiar alarmant de asexual.
 192 Mary Balogh

Sarutul acela nu cSuta placere, ci pSrea sS aiba o cu to

tul alta insemnatate. Mintea lui se feri sS dea un nume
acelui „altceva“ pe care-l simfea - chiar daca ar fi putut
s9 o faca cu u$urinpi.
Sarutul trebuia condus inapoi spre un faga? mai fami­
liar. Luke ridica u?or capul $i se uita la Sofia sa printre
pleoapele pe jumatate coborate, apoi i$i muta privirea,
in mod sugestiv, spre pat.
- Asta va fi mai mult decat suficient pentru moment,
zise el... pana la noapte, cand voi avea ocazia sa-fi ofer
un „bun venit acasa“, a§a cum se cuvine.
Rasul ei i se parea mereu extrem de incantator. II fa-
cea sa se simta mult mai bine decat chicotelile sofisticate
cu care era obi§nuit.
- Excelenfa Voastra, zise ea. Nu pot sa spun decat ca
abia a^tept.
Luke simfi in cele din urma aceea dorinfS trupeasca
lini§titoare cu care era obisnuit §i care nu implica nici
un sentiment real. Se gandi apoi cu oarecare tristefe la
slujnicele care se aflau in dormitorul alaturat.
- Daca tot suntem aid, cred ca va trebui sa respectam
programul de fara. $i m5 refer cu precadere la faptul ca
va trebui sa ne culcam mai devreme.
Anna rase din nou.
Relafia lor revenise pe faga$ul mai sigur, al flirturilor
u§oare.
in saptamana de la sosirea ei la Bowden Abbey, Anna
incepu usor, u$or, sa se simta din nou fericita. Era un
loc superb, iar soarele, care rasarea devreme pe timp de
vara, invaluia totul intro magie de poveste. I se p9rea
minunat sa fie din nou la fara $i sa se simta eliberata de
constrangerile viefii londoneze. Nu ca i-ar fi displacut
sa traiasca in Londra - pana in noaptea balului mascat
de la Ranelagh, mai exact. Dar dup5 aceea se simfise
sufocata de ora$.
Iar in momentul acela se simfea libera din nou. $tia
ca acel sentiment de libertate nu era altceva decat o ilu-
zie - pentru ca nu scapase de Sir Lovatt Blaydon ?i nu va
scapa niciodata. Cu toate acestea, ii placea iluzia aceea
 lnima de piatra 193

$i se agSfa de ea cu toata fiinfa ei. Sim^ea c& putea respi-

ra la Bowden $i c5 avea loc sa se mi$te. Sirn^ea ca putea
cunoa$te fericirea acolo.
Poate.
Bowden Abbey nu era intru totul un loc fericit. $i o
parte din motive erau evidente. Ashley $i Doris se
Intorsesera acasa in dizgrape, impotriva voin^ei lor.
§i in consecin;a exista un dram de suparare, sau chiar de
ostilitate, indreptat spre Luke. lar el nu facea nimic ca
sa incerce sa imbunata^easca lucrurile. Era rigid $i dis­
tant fa^a de ei ?i nu facea nici un efort si discute cu ei
sau sa le explice de ce se purtase a$a. Dar compoTtamen-
tul lui era destul de justificat in ambele cazuri. Cu toate
acestea, ar fi trebuit sa existe $i iubire acolo. Dragostea
fusese mereu un sentiment predominant in familia ei,
$i o nedumerea sa vada ca nu era a$a in cazul tuturor
familiilor. Dragostea ar fi putut alina o lovitura in man-
drie sau sentimente ranite. $i poate ar fi putut repara
legaturile frame dintre ei.
Dar Luke p3rea lipsit de iubire.
Anna se stradui sa nu dea curs acelui gand.
Mai erau §i alte motive, dar mai pupn evidente.
De$i era buna cu ea, vaduva, soacra Annei, nu parea o
persoana prea calda. Petrecu destul de mult timp expli-
candu-i cum mergeau lucrurile ?i ajutand-o sa se obi$nu-
iasca cu noul ei titlu de ducesa de Harndon, stapana a
Bowden Abbey $i conducatoare sociala a oamenilor din
imprejurimi. Dar nu exista aproape nici o caldura intre
Luke ?i mama lui ?i aproape nici o comunicare. $i to-
tu§i, gksisera o cauzS comuna in preocuparea lor pentru
bunastarea lui Ashley §i a lui Doris.
Luke avea un comportament rigid chiar §i fa0 de
Henrietta §i nu parea sa se simta deloc in largul lui in
compania ei. Iar asta o nedumerea, pentru ca Henrietta
era o persoana buna $i amabila $i fusese foarte priete-
noasa cu ea, de la bun inceput. Dar fusese sopa fratelui
lui. Oare il urase atat de mult pe fratele sau, incat ii era
greu si fie politicos chiar §i cu vaduva acestuia?
Anna se gandi ca probabil fratele sau, George - rapo-
satul duce de Harndon - trebuia sa fie cheia intregului
 194 Mary Balogh

mister. Luke aproape c5 il omorase pe acesta in timpul

unui duel. Dar suspnea cS nu ifi mai amintea care fu-
sese motivul disputei. Iar dupa cateva zile petrecute la
Bowden, pe Anna o uimea faptul ca il crezuse vreodata.
Cum ar fi putut uita cineva motivul unei dispute care
dusese la duelul dintre doi frap fi aproape la moartea
unuia dintre ei?
Indiferent ce se intamplase, trecutul atarna asupra
Bowden Abbey aproape ca un giulgiu palpabil fi con-
cret. $i totufi, Anna nu putea pune intrebari despre
asta. Sa intrebe pe oricine din familie ar fi insemnat sa il
tradeze pe Luke. $i era absolut imposibil s3 il intrebe pe
el. Cu toate ca erau cSsatorip de peste o luna, nu discu-
tasera niciodata nimic altceva in afara de banalitap. Se
bucurau de compania unul altuia, ifi vorbeau deschis fi
spiritual fi se tachinau reciproc. Dar cu exceppa placerii
trupefti, nu ifi impartafisera niciodata nimic despre
ei infifi. $i asta stabilise un tipar in relapa lor. Afa c3
in clipa aceea nu ftia cum s-ar fi putut duce s3-i puna o
asemenea intrebare. Mai incercase o data, fara succes,
la inceputul casniciei lor, sa il intrebe ce anume se in-
tamplase cu zece ani in urmS fi de ce ii marcase viapi.
Pentru ca era evident ca ii distrusese viapi. Candva
Luke fusese altfel. Chiar Doris ii spusese asta.
$i totufi, avea un sentiment de fericire fi de libertate
la Bowden. Avea o relate buna cu Luke - daca se putea
mulpjmi cu superficialitatea aceea. In noaptea sosirii
lor ii urase „bun venit acasa“, exact dupa ii promisese ca
va face - cu o pricepere lenta fi meticuloasa. Iar dupa
aceea ii spusese c3 din momentul acela trebuia sa o lase
sa doarma mai mult noaptea, de vreme ce era aproape
sigur insSrcinata.
-O singura data pe noapte va trebui sa fie suficient
sa-mi satisfaca apetitul devorator, ii spusese.
$i se pnuse de cuvant in nopple care urmasera.
Poate ca ar fi trebuit sa fie o dezamagire pentru
Anna - din moment ce apetitul ei parea la fel de nesSp-
os ca al lui. Dar se dovedi ca nu era cazul. Pentru ca de-
cizia lui sugera ceva ce semSna foarte mult cu tandre{ea.
 Itiima de piatra 195

Sugera o preocupare pentru sinStatea ei $i pentru bu-

nSstarea copilului lor.
Era aproape ca §i cand i-ar fi pflsat cu adevSrat de ea.
$i la un anumit nivel, Anna chiar credea ca li p3sa.
A$a ca se incepu sa se trezeasca diminea{a devreme,
ca sa meaTga sa calareasca impreuna cu el. Luke rasese
atunci cand il intrebase prima oara daca era de acord
sa mearga sa el, pentru ca nu credea ca ea se putea trezi
atat de devreme. $i apoi starnise in ea indignarea pentru
prima data de cand se cuno§teau prin faptul ca ii in$eua
o iapa batrana. Dar chiar §i atunci, rasese de mania ei,
inainte de a da alte ordine grajdarilor.
Dimineata devreme deveni astfel timpul lor de in-
timitate - sau cel pupn a$a traducea ea plimbarile lor
matinale. Vorbeau, radeau ?i se tachinau reciproc. $i
de multe ori, el i§i strunea calul $i ramanea sa mearga
u$or in spatele ei. Iar intro zi, cand Anna il privise peste
umar, intrebatoare, Luke ii aruncase o privire admira-
tiva §i ii explicase faptul ca facea asta pentru a-i putea
admira fundul splendid.
intro alta diminea^a chiar facura intrecere calare
pana inapoi la grajduri $i o lasase sa ca$tige la o distan t
foarte mica, dar apoi negase ferm ca ar fi facut a$a ceva.
Dupa aceea o ridicase din ?a ?i o a$ezase pe pamant ?i ii
spusese serios ca nu vor mai face astfel de intreceri, pana
dupa na?tere. Pentru ca fiul ?i mo^tenitorul sau trebuia
sa fie protejat de or ice rau nesabuit.
- Sau fiica noastra, ii spusese ea, zambind.
- Mai ales daca este fata, doamna, zise el. Poate ca are
sensibilitap delicate §i ii e frica de viteza, spre deosebire
de mama ei.
I se ingradea u$or libertatea. Luke nu ii mai permitea
sa faca dragoste mai mult de o data pe noapte. $i nu ii
mai permitea nici sa calareasca la galop. Comportamen-
tul lui incepea sa semene tot mai mult cu tandre^ea. Era
ceva minunat.
Henrietta devenise prietena ei. I se parea grozav sa
aiba o prietena. Anna i§i dadu seama atunci ca in ultimii
 196 Mary Balogh

ani, nu mai avusese timp pentru prietenie. Ci doar pen-

tru formalitate.
A doua zi dupa ce sosise la Bowden, Henrietta fusese
cea care petrecuse cu ea multe ore, explicandu-i cum sa
administreze gospodaria, aratandu-i parti ale casei care
o vor ajuta in sarcina sa, explicandu-i aespre treburile
casnice p apoi insopnd-o in timpul $edin{ei zilnice cu
doamna Wynn. In plus, cu o caldura care paruse since-
ra, Henrietta insistase cS n u o deranja absolut deloc sa
renunfe la controlul asupra mopei.
- Mi-au placut foarte mult responsabilitaple pe care
le-am avut ca ducesa, Anna, zise ea, in timp ce se plim-
bau la bra( prin gradinile englezepi. Nu voi nega asta.
Dar bucuria aceasta a disparut de la moartea lui George.
In plus, uite ce primesc in schimb pentru ca pierd
aceasta putere. Luke este in sfarpt acasa, unde ii e locul.
Te am pe tine... p trebuie s3-p marturisesc ca am tanjit
mult timp sa am o prietena atat de apropiata p tnc5
0 sorS. O am pe Agnes, care este atat de frumoasa p de
dulce... p pe Emily, care veni in curand. $tiu deja ca o
sa o iubesc p pe ea. O stranse de bra{ pe Anna. Poate
ca voi putea fi fericita din nou. Chiar cred asta.
OdatS cu trecerea zilelor, Anna incepuse si creada ca
poate va putea fi p ea fericita din nou. $i uneori chiar
credea c3 era posibil.
Se strSduia constant sa nu se gandeasca la cuvintele
acelea, care ii bantuiau uneori visele... §i asupra carora
nu avea nici un fel de control: „Nu uita ca ducele de
Harndon te are doar cu titlu de imprumut11. Dar macar
atunci cand era treaza, avea control asupra gandurilor
ei. A?a ca alegea sa fie fericita. Sau macar sa incerce.

c a p ito lu l 14
O fapi mica $i palida era lipita de fereastra vechii
trasuri $i se uita afar8 cu oarecare nerabdare. Mai intai
la conacul impunator ?i apoi la oamenii care erau adu-
nap pe aleea pietruita, a?teptand sosirea ei - Luke,
Anna, Agnes, Doris p Henrietta. Nelini?tea de pe chipul
 Inima de piatra 197

ei se accentua pentru o clipa, dar apoi ochii i se lumina-

ra. Straluceau la fel ca ai surorii ei. $i apoi zambi.
Luke observa imediat ca zambea la fel ca Anna - cu
ochii stralucindu-i ca un soare. II ingrijorase Intru catva
perspectiva de a avea o fata surda-mutS locuind In casa
sa, pentru ca nu mai avusese niciodata de-a face cu o
persoana cu handicap. Anna ii spusese ca era destul de
dificil de comunicat de ea. Oare cum se comunica mai
exact cu o persoana ca ea? Parea ca fata nu §tia nici sa
citeascS, nici sa scrie. Dar nici nu ar fi avut cum sa $tie
de vreme ce nu auzise ?i nu vazuse niciodata un alfabet.
A§a ca ie$ea din discufie sa ii scrie §i sa-i arate ceea ce
voia sa-i comunice.
Se consolase Insa cu gandul ca era grija Annei. La
urma urmei, Sofia lui era cea care i§i dorise ca sora ei
sa vina acolo $i, in plus, ea avusese de-a face cu ea toata
viata. §i, dupa cum avea sa constate, venea cu ea $i o in-
sofitoare. Nu avea de ce sa se preocupe de ea, mai mult
decat a-i oferi o casa §i protecfia lui. Cu toate acestea,
$tiuse ziua in care trebuia s3 soseascS §i ramasese acasa
din curtoazie fafa de sofia lui. Iar in clipa aceea ie§ise
afara cu Anna, de indata ce li se spusese ca se apropia
pe alee o trasura necunoscuta. Sofia lui deborda de
emofie stapanita.
In mod normal, ar fi facut un pas in fata ca sa aju-
te un oaspete sa coboare din trasura, cand ajungea la
u$a casei sale. Dar ramase pe loc in clipa in care cobori
lacheul - care calatorise sus pe capra, impreuna cu vi-
zitiul. Omul a$eza scarile $i ii oferi mana, sa o ajute sa
coboare.
Lady Emily Marlowe avea paisprezece ani, o inalfime
medie $i o constitufie subfire. Trupul ei abia incepea sa
infloreasca spre feminitate. Purta o rochie inchisa peste
jupe grele, dar nu $i crinolina. Parul deschis la culoare
§i nepudrat era prins astfel Incat sa nu ii stea pe fafa,
dar i se increfea liber pe spate. Nu purta nici boneta.
Ii amintea lui Luke de un vfastar tanar.
$i apoi era in brafele Annei, iar aceasta radea
plangea. Fata scoase cateva sunete incoerente. Agnes se
alatura atunci surorilor ei ?i le imbrafi$a pe amandoua.
 198 Mary Balogh

RSmasera cateva clipe ghemuite impreuna, intro imbrS-

fifare stransa.
In cele din urma, Anna o lua de mana pe fata fi-i
vorbi:
-Emmy, zise ea, vreau sS fi-1 prezint pe soful meu,
ducele de Harndon.
Luke observa ca sofia sa nici nu vorbi mai lent, nici
nu ppa, dar totufi fata intoarse capul In direcfia lui.
Avea chipul Imbujorat fi ochii ei cenusii il cercetara des-
tul de indeaproape. El se gandi atunci cS aproape la fel
facuse fi sora lui In seara Balului Diddering. Se af tepta-
se sa vada pe chipul ei aceeafi teama pe care o citea pe
meTeu pe fa fa lui Agnes. Dar poate c3 „teama“ era un
cuvant prea dur. De cand se mutase la Bowden Abbey,
el nu facuse nici un efbrt de a se adapta la moda locala
fi in timp, ifi daduse seama ca tinerele domnifoare se
simfeau uneori intimidate de aspectul lui.
Luke facu un pas in fafa fi intinse mainile spre fata.
Emily ii studie mainile pe rand, apoi le ridica fi ea pe ale
ei fi le a§ez& Intr-ale lui. Avea maini micufe ?i reci. Copi-
la aceea il facea sa simta o tandrefe nea$teptat3. Dar se
simfea $i destul de proste$te. Ce ar fi trebuit sa faca in
momentul acela.7 Era inutil sa spuna ceva, dar tacerea
i se parea nefireasca pentru astfel de circumstanfe.
-Emily, zise el, ca ?i cand ea 1-ar fi putut auzi, bun
venit in noua ta casi. Eu sunt Luke, noul tau frate.
Observa atunci c5 ochii ei erau afintifi spre buzele
lui. Fata ridica u$or capul, cand el se opri din vorbit $i
afi$3 un zambet mic ?i stralucitor. Iar atunci o stranse
mai tare de maini. „Doamne!“ gandi el $i i^i dadu seama
de indata ca fata ii citise pe buze. Ii trase u§or mana prin
braful lui, iar ea nu se opuse deloc. Apoi se intoarse, ca
s3 i le prezinte pe Doris $i pe Henrietta. Doris ii zambi
?i parea la fel de stinghera, cum se simfise el cu cateva
clipe mai devreme. Henrietta spuse ca era o copila dra-
ga ?i dulce, care va aduce fericirea surorii ei fi lor tofi.
Doar ca i se adresa Annei, in loc sa-i vorbeasca direct lui
Emily. $i atunci Ifi dadu seama Luke ca fata se finea
destul de strans de braful lui.
O batu ufor pe mana fi ea ridica imediat privirea.
 Inima de piatrd 199

- Hai sa mergem in casa, sa luam ceaiul, zise el.

Emily zambi u$or din nou p incuviin^a din cap.
- De obicei nu prea ii plac strSinii, spuse Anna p veni
langS sora ei, in timp ce Luke o conducea in casa. Dar
cred ca pe tine te place, Luke.
Se sim^ea ciudat de mulpumit. Nu prea se simpse
deloc placut de familia sa, de cand se intorsese aca-
sa, dep nici nu facuse prea multe ca sa merite asta.
Era doar bucuros ca nu exisrase o exprimare deschisa
a antipatiei.
Mama lui fu politicoasa cu nou-venita, insa in timpul
ceaiului nu facu nici o incercare de a-i acorda atenpe.
Emily era inca o copila p, dupa conceppile stricte ale
mamei sale, ar fi trebuit sa se afle in odaia copiilor. Fata
statea pe canapea, intre surorile ei. Din cand in cand se
mai uita la Agnes p uneori la el, dar cel mai des o privea
pe Anna. Dar intotdeauna privea indelung p niciodata
nu arunca o scurta ocheada. Se gandi apoi ca probabil
vazul era mult mai important pentru o persoana care nu
auzea, decat pentru cei care puteau auzi.
Ashley veni tarziu la ceai. Dar avea obiceiul sS intar-
zie la mese p uneori nu venea deloc. Luke nu pia unde
sau cum ip petrecea zilele. Nu existase aproape nici o
comunicare intre ei de cand se intorsesera de la Londra
p aproape ca nici nu se priveau in ochi. Dar Ashley nu
era o fire ursuza. Era mereu politicos cu restul familiei p
de multe ori vesel. $i era vesel p in clipa aceea.
Saluta din cap politicos spre top cei care se aflau in
salon, apoi zise:
-A m auzit ca a sosit sora ta, Anna. $i iata ca acum
vad o necunoscuta stand langa tine pe canapea. Fa-ne
cuno§tinia, te rog.
Anna facu prezentarile p Ashley ramase in picioare,
chiar in fa{a lor.
-Pe legea mea, zise el p ranji, in timp ce facea o
plecadune. O frumuse^e in devenire. Sunt servitorul
dumitale, doamna. Lua apoi mana fetei' p o ridica la
buzele lui.
Luke observa imediat ca fratele s3u vorbea cu farme-
cul sau neglijent, obi$nuit. $tia, desigur, ca sora mai
 200 Mary Balogh

micS a Annei era surdo-muta. Sau poate c3 la fel ca p

el, vorbise pentru ca tacerea i se parea nefireasca. Dar
Luke studie reacpa fetei la afirmapa sa. Nu zambi, cum
facuse mai devreme cu el. In schimb, ochii ei studiara
atent buzele lui Ashley p apoi il urmarira prin camera
pe fratele s3u, care se a§ez5 p accepta o cea$c3 de ceai de
la Doris. $i continua s3-I priveasca p dupa ce acesta ii
intalni privirea si ii facu cu ochiul.
Luke se gandi oarecum amuzat c3 fratele lui facuse
o cucerire.
In saptamanile de dupa ce se intorsese la Bowden,
Luke petrecu mult timp interesandu-se despre afacerile
familiei, discutand cu Laurence Colby p revizuind cu el
registrele, calarind la fermele sale, vizitandu-i pe lucra-
tori p stand de vorba cu fermierii arendap. Trebuiau s3
fie facute cateva mici ajustari. Luke descoperi ca Lau­
rence Colby era un om eficient, zgarcit p lips it de umor,
care era mult mai domic s3 aduca bani mopei - care
era deja foarte prospera - decat s3-i cheltuiasca. $i poa­
te c3 era oarecum intemeiata acuzapa c3 in ultimii ani
se comportase mai degraba de parc3 ar fi fost stapanul
mopei p nu doar administratorul ei. Dar omul p3rea
foarte cinstit p farS indoiala pSzise mopenirea lui Luke
de extravaganza celor care ar fi vrut s3 o cheltuiasca in
locul lui. Pe de alta parte, nu daduse bani nici celor
care aveau cea mai mare nevoie de ei, iar rezultatul era
ca fermierii lui avusesera de suferit p erau destul de ne-
mulfumip.
Luke concluziona, fara tragere de inima, c3 trebuia
sa-p consolideze pozipa de duce p s3 se implice in viapi
celor care depindeau de el. Dar acel simplu gand il facea
s3 se cutremure. Apoi ip dadu seama u?or, u$or, ca in
ultimii zece ani se finuse cat mai la distant de relapile
cu alp oameni - mai intSi in mod voit, apoi in mod
inconpient. $i c3 se implicase in relapi intern mane nu-
mai pentru a c3uta placere.
Intr-o dupa-amiaza, c3nd calarea inapoi de la una din-
tre fermele sale, Luke cugeta asupra schimbarilor care
avusesera loc in via^a lui p asupra celor care trebuiau
puse in aplicare pe mopa lui. In timpul petrecut acolo
 Inima de piatra 201

descoperise c& Anna ii vizitase deja pe localnici, ca gus-

tase din cidrul lor facut in cas5, c3 pTomisese sa impar-
ta$easca cu ei re^eta ei $i ca sugerase ca poate se putea
interesa despre organizarea unei $coli pentru copiii mai
mid. Iar atunci i$i dadu seama cu tristep ca trebuia sa
se dovedeasca vrednic de ducesa lui.
Apoi ii atrase atenpa ceva roz din frunzi$ul din jurul
sau. Ridica privirea $i o vazu pe Henrietta stand pe un
parleaz, care separa campul de fan de poteca de-a lungul
careia calarea el. Statea cocopta acolo, cu o carte des-
chisa in mans $i p3rea dureros de frumoasa. $i in clipa
aceea ceva din interiorul lui se zdruncina incomod.
Reu$ise sa evite sa fie singur cu ea. Reupse chiar p
sa se convinga pe sine ca nu avea nimic de evitat. Intab
nirea lor inipala fusese mai u§oara decat se a$teptase,
iaT ea se arStase amabila cu el... p chiar p mai prietenoa-
sa cu Anna. Era evident ca tot ce fusese intre ei era mort
p ingropat. $i de domeniul trecutului indepartat. Cu
exceppa faptului ca existasera acele scrisori pe care i le
trimisese la Londra $i propria lui groaza de a se intoarce
acasa. A^a ca evitase sa fie singur cu ea si avea sa evite
asta in continuare, pe cat de mult posibil.
I?i struni calul o clipa, dar ea il vazuse deja, desigur.
inainta apoi fara tragere de inima.
Ea inchise cartea ?i il privi, fara sa zambeasca.
-Luke, zise ea, nesigura. Credeam c3 ip petreci
dupa-amiaza in birou cu domnul Colby.
-N u, zise el $i i$i opri calul in apropierea gardului.
Ii ap3ru in minte o amintire foarte vie a felului in
care o daduse jos de pe acelap gard, intr-o zi, cu mult
timp in urma. I$i amintea ca ii alunecase intenponat
trupul in jos pe al lui, inainte de a-i fura un sarut, cand
picioarele ei atinsesera pamantul. Ea il certase atunci,
dar apoi se aplecase spre el $i ridicase gura spre a lui,
pentru un alt sarut. Crescusera impreuna, a$a ca le fu-
sese mai u$or decat ar fi trebuit sa rataceasca pe acolo
nesupravegheap - uneori chiar ?i pentru o ora intreaga.
Cu toate acestea, el nu facuse mai mult decat sa o sa-
rute cu gura inchisa. Pe vremea aceea nu avusese nici
mlcar nopunile elementare despre ce insemna sa faca
 202 Mary Balogh

dragoste - dadi nu cumva un sarut cu gura inchisS era

considerat lucrul cel mai elementar. Dar nu $tiuse ni-
mic altceva in afara de asta. Fusese o perioada a unei
incredibile inocenfe.
- Oh! exclama ea $i se imbujora. Interveni o tacere
scurta §i ciudata, inainte sa adauge in graba: Luke, jar-
ta-ma pentru scrisoarea pe care p-am trim iso la Londra.
Mi-am jurat ca nici n o sa-p spun, nici n o sa ifi scriu
vreodata acele cuvinte ?i ca voi lua cu mine in mormant
secretele inimii mele. Dar le-am scris si p-arn. trimis
scrisoarea prin William. Am crezut ca urma sa piece
cu o zi mai tarziu decat in realitate. Am calarit pans la
Wycherly, dar acolo am aflat c§ plecase deja. Am fost
innebunita de durere. Mi-a§ fi dorit mai bine sa mor.
Lui Luke nu ii venea in mintea nici un posibil ras-
puns. A§a c3 nu spuse nimic. Nu mai era nimic de spus
sau de facut. In plus, lui i se paruse mult mai personala
a doua scrisoare pe care io adusese Will. Nu prima. Dar
era periculos sa fie singur cu ea ?i sa vorbeasca despre
asemenea lucruri. $i era periculos sa priveasca in ochii
ei alba$tri, mari $i plin de nefericire.
-Vrei sa continui sa cite$ti? o intreba el, dupa alta
tacere scurta. Sau e$ti gata sa mergi acasa.7
-E timpul s5 merg acasa, raspunse ea. Dar tu iao
inainte, Luke. O sa vin §i eu in ritmul meu. Dar vrei, te
rog, sa m3 ajup sa cobor?
In clipa aceea i$i dorea s5 fi ales alt drum spre casa.
Dar un alt traseu i-ar fi prelungit cu mult calatoria. I?i
dori sa nu-1 fi rugat sa o ajute sa se dea jos de pe parleaz.
Nu voia sa o atinga. $i desigur, odata ce descalecase, nu
putea sa se urce inapoi pe cal $i sa calareasca spre casa,
lasando sa vina singura pe jos, in urma lui.
Parea delicata ?i minunat de nevinovata, stand coco-
tatS acolo cu cartea ei. Doamne, Dumnezeule! O iubise
enorm! Sau mai exact, cel care o iubise fusese acel ta-
nar nevinovat din trecut, care in clipa aceea era mort
de mult. I$i dadu seama dintrodata ca era imbracata
foarte elegant, in rochia aceea deschisa, de culoare roz,
care-i accentua silueta $i se completa minunat cu corse-
tul ?i jupa de culoare alba $i cu palaria de paie, decorata
 Itiima de piatra 203

cu flori adevarate. §i purta $i crinolina. $i toate acestea

numai ca sa stea singura pe un gard?
Descaleca $i se apropie de parleaz. Ea nu facu nici
o mifcare sa-i dea mana, pentru ca el sa o poata ajuta
s3 coboare acei doi pa?i pana la sol. Dupa expresia de
pe chipul ei, parea ca-i parea rau c3 ii ceruse so ajute.
Totufi, ceva din fiin^a lui il facea sa se intrebe daci era
intr-adevar o intalnire pur intamplatoare. Intinse mai-
nile, o cuprinse de talie §i o dadu jos, in timp ce ea ifi
a^ezS mainile pe umerii lui, ca sa se stabilizeze. Avea
talia la fel de micu^a ca la faptesprezece ani. Iar trupul
ei era u§or ca o pana. $i avea un parfum special, care ii
inunda narile ?i memoria.
O iubise cu tot idealismul romantic §i,cu toata pa-
siunea arzStoare caracteristice tinerepi. inainte sS ii
dea drumul, pnu din nou in mainile sale toate amin-
tirile fi tot trecutul. Dar numai pentru o clipa. §i i se
paru ca dispareau toti anii aceia in care fusesera despar-
pp. O auzi inspirand fi expirand destul de nesigur. Dar
nu se uita la ea.
- Vrei sa calarefti fi sa merg eu pe jos? o intreba el.
Auzea fi el tensiunea din propria voce. Dar f tia ca nu
ar fi putut calari, purtand crinolina.
-N u. Vorbea foarte incet. O s3 merg fi eu pe jos
cu tine, Luke.
Dintrodata fi in mod nebunesc, Luke ifi dori ca
Anna sa fi fost acolo cu el. Anna... cu zambetele ei stra-
lucitoare fi cu palavragelile ei spirituale fi amuzante.
Anna, sopa lui, prezentul lui. $i femeia care purta in
pantec copilul lor... viitorul lui. Nu voia sa-f i recunoasca
siefi ca se temea. Sau ca se sim^ea tentat de Henrietta.
- Luke, zise Henrietta, cu o voce la fel de incordata
ca a lui. Ai o casnicie minunata. Imi place la nebunie
de Anna. Este perfecta pentru tine... frumoasa fi ferine-
cdtoare, fi devotatS indatoririlor ei. Sper ca ea sa poata
face pentru tine ceea ce eu nu am putut face pentru
George. Inspira adanc, apoi eliberao expirape lunga fi
tremuratoare. Sper sa ip poata darui fii.
Luke ifi dadu seama atunci ca, in mod iraponal, i§i
dorea o fiica. O fetita pe care sa o rasfe{e fi de care sS fie
 204 Mary Balogh

mandru. Da, adev&rul era ca nu 1-ar fi deranjat deloc ca

pruncul din pantecul Annei si fie o feti^a. $i revelapa
aceasta il surprinse. In fond, se casatorise cu Anna ca sa
aiba fii. $i tot ceea ce conta cu adevarat in casnicia lor
era ca sopa sa sa-i ofere mopenitori - cel pupn unul,
dar preferabil doi sau mai mulp. $i cu toate acestea, el
ip dorea o fetifa.
-E u nu i-am putut oferi lui George decat un unic
fiu nascut mort, zise atunci Henrietta p vocea ii cobori
intro $oapta. Daca numai a? fi piut...
- 1mi pare rau pentru asta, Henrietta, zise el. Probabil
a fost o experienpi dureroasa pentru tine. Se gandi apoi
ca fara indoiala era mult prea pupn spus.
- Daca doar a§ fi piut, repeta ea. Nu ma puteam ca-
satori cu tine, Luke, chiar daca tu mi-ai cerut sa fac asta
p dupa ce ai aflat. Daca ar fi trait, copilul acela ar fi fost
fiul lui. $i toata lumea ar fi piut asta. Dar macar a? fi
fost cftsatorita cu tine... Nu, ar fi fost imposibil! Sigur
p-ai dat p tu seama de asta. M-ai urat in top anii acepia?
il intreba ea pe o voce subpre p tremuratoare.
Ip aminti atunci cum nascocise ceva ca sa fie singur
cu ea la cascada. Ifi amintea ca incercase sa o sarute $i ca
ea intorsese brusc capul. I$i amintea cum ii spusese apoi
totul... Cum ie?ise sa se plimbe singura ?i cum se intal-
nise cu George, care o insopse apoi la plimbare. Cum
acesta apeptase sa ajunga intr-un loc mai retras, inainte
de a o lua in brap ?i de a incerca sa o convinga sa il lase
sa o Imbrap$eze mai mult. Cum se infierbantase p deve-
nise tot mai insistent la refuzul ei, pana cand ajunsese so
siluiasca p sa o lase grea. Cum descoperise crudul adevar
?i cum il infruntase pe George, care se simpse obligat sa
o ceara in casatorie. Cum ea crezuse ca nu avea de ales,
decat sa accepte. $i cum se hotarase in cele din urma sa-i
spuna vepile acelea mai intai lui, inainte de a le spune
oricui altcuiva.
Ip amintea $i cum se prabupse apoi in braple lui,
plangand in hohote p cum plansese p el, odata cu ea. Ip
amintea cum o rugase p o implorase sa se casatoreasca
oricum cu el. Atunci nu avusese timp sa se gandeas-
ca la toate implicapile lucrurilor pe care i le spusese.
 lnima de piatra 205

Nu se putuse gandi decat la faptul c& o va pierde. Ca va

pierde iubirea viefii sale fi singura lui rafiune de a trai. In
clipa aceea nici macar nu se putuse gandi la George...
Era o durere prin care nu ifi dorea sa mai fie nevoit
sa treaca niciodata. §i petrecuse atafia ani impietrin-
du-fi inima, tocmai ca sa nu mai fie nevoit sa traiasca
asta vreodata.
-N u te-am urSt, Henrietta, ii raspunse el. Mi-am fa-
urit o via^a noua in Franca. Iar acum m-am intors, dar
sunt un alt om. $i m-am intors cu o sope. Totul pare
ceva ce s-a intamplat intro alta viafa. $i altei persoane.
Imi pare rau daca ai suferit mai mult mine, draga mea.
-A m suferit in fiecare zi, cat timp a fost in viapi fi in
fiecare zi de cand a murit, fopti ea, atat de incet, incat el
abia daca auzi cuvintele.
O auzi inghipnd apasat de doua ori, dar ramase cu
privirea apntita spre cararea care se intindea in fa fa lor.
Nu se uita sa vada daca plangea. $tia ca daca ar fi vazuto
plangand, ar fi procedat la fel ca orice alt domn. Dar
nu avea incredere in el sa o fina in brafe. §i nu avea
incredere in invulnerabilitatea inimii lui. ifi dorea sa fi
fost mai aproape de casa. Dar tot mai aveau cel pufin un
kilometru de parcurs.
- Ma bucur ca te-ai cdsatorit inainte sa vii acasa, zise
ea fi in cele din urma, vocea ei suna normal. $i ma bu-
cur ca te-ai casatorit cu cineva ca Anna. Cu cineva care
sa te merite. Ai ales bine, chiar daca te-ai casatorit nu-
mai din cauza mea... Am dTeptate, nu-i a?a?
Oare afa facuse? Oare acela fusese principalul s3u
motiv? $tia c& avea partial dreptate, dar spera sa nu fie
in totalitate adevarat.
- M-am casatorit, raspunse el, pentru ca era timpul fi
pentru ca am intalnit pe cineva cu care mi-am dorit sa
m3 casatoresc.
Da, acela era adevarul! Ifi aminti de Anna la Balul
Diddering. De felul in care flirtase cu el fi in care il
fermecase. Da, asta era cel pufin parpal adevarat. Din-
trodata, se pomeni dorindu-fi cu disperare s3 simta ca
se casatorise cu Anna pentru cine era ea cu adevarat.
Ifi aminti apoi cu oarecare amaraciune ca afa fi facuse.
206 Mary Balogh

l$i permisese s3 se indragosteasca de ea, chiar dacS doar

pentru scurt timp.
- Iarta-ma, spuse Henrietta, larta-ma c3 am indr3z-
nit s3 sugerez altceva. Nimeni nu s-ar putea intreba de
ce orice bSrbat s-ar putea indragosti de Anna ?i s-ar c3-
satori cu ea, totul in decurs de o saptamana. Ma bucur
c3 o iube?ti. Daca nu ar fi a$a, ar fi fost periculos ca noi
doi sa petrecem timp impreuna. De fapt, nici acum
nu at trebui sa fim impreun§. Mi-a? dori sS fi $tiut ca
erai plecat de acasa in dupa-amiaza asta. Atunci nu a?
fi mai plecat, ca s3 fiu singura ?i s3 citesc. Nu trebuia
sa te oprefti cand m-ai vazut, Luke. Trebuia s3 mergi
mai departe.
Dar $tiuse. $i fusese o intalnire planuita. Oare nici in
Henrietta nu putea avea incredere s5 spuna adevarul?
- E$ti cumnata mea, Henrietta, zise el ferm. Tot ce
s-a intamplat intre noi a fost cu mult timp in urma.
in plus, s-a intamplat intre doi copii care nu mai exis­
ts acum.
§i totu?i inca mai existau. In ciuda tuturor eforturilot
sale, undeva adanc in interiorul lui, inca mai exista acel
baiat care fusese in trecut. $i undeva acolo mai exista §i
Henrietta. $i George.
- Da, zise ea. Acesta este adevarul. Acesta trebuie sa
fie adevarul.
Cararea de-a lungul cSreia mergeau disparu dupa ce
ie$ir3 dintre copaci. Poteca aceea dadea in zona de est
a casei $i intro paji$te, care se intindea pe mai pufin de
doi kilometri distant de gradinile engleze$ti din fapi
casei. $i in clipa aceea se aflau destul de aproape de
gradinile unde se plimba Anna, insopta de Emily $i
de Doris.
-O , Doamne! exclama imediat Henrietta, apoi ridica
mana §i o flutura spre cele trei doamne din gradina.
Anna, jur ca nu o sa m3 mai plimb niciodata cu so-
pil tSu, exclama ea vesela de indata ce intrara in raza
auditiva. M-am intalnit cu el cand m3 caf3ram peste
gardul din vale $i de atunci nu a facut altceva decat sa
te ridice in slavi $i s3 i$i declare dragostea pentru tine.
 Inima de piatra 207

Nici m&car nu m-a complimentat pentru noua mea pa-

larie de paie.
Anna se uita scurt la Luke, cu ochii mati, apoi ii zam-
bi Henriettei p se apropie de gardurile vii care separau
terasa inferioara de pajipe.
-$ i este intr-adevar o palarie foarte frumoasa, Hen­
rietta, zise ea. O sa-p fac eu complimente pentru ea,
adauga p rase vesela.
Luke acpona atunci dintr-un impuls. Se apleca pes-
te gradul viu, o prinse de talie pe sopa sa p o ridica
peste el, in ciuda ppatului ei uimit de protest. Rase
din nou, in clipa in care o lasa jos de partea cealalta
a gardulepilui.
- Peste cateva luni n o sa-p mai fie la fel de u$or sa
faci asta, Excelen^a, zise ea, apoi se imbujora p-p mu$ca
buza de jos.
-O h, Anna, zise Henrietta, apoi o apuca de maini
p i le stranse tare la piept. Asta inseamna ce cred eu
cS inseamna?
Luke observa atunci ca Emily se apleca sa miroasa
florile, dar ca Doris asculta discupa lor cu interes.
-A nna este insarcinata, zise el p-i oferi bra^ul. Apoi
o sorbi din priviri, la fel cum facea mereu p cum
facuse de fiecare data. Dar in clipa aceea i se p3rea o
u?urare sa o vada, sa o atinga p sa exprime cu voce tare
legatura profunda p irevocabila pe care o avea cu ea.
Mintea lui se agSpv de prezent p respingea inca o data cu
fermitate trecutul. Calul lui necheza atunci nerabdator
sa o ia din loc din nou.
Dar Henrietta nu se putu abpne s3 nu o imbrap§eze
p sa nu o sarute prima. Iar apoi interveni Doris, care
facu acelap lucru, aplecata peste gardul viu. Toate cele
trei femei vorbeau p radeau impreuna. Luke se stram-
ba p ii intalni privirea lui Emily. Fata observa entuzias-
mul, dar era evident ca nu infelegea motivul. Ridica din
umeri p apoi din sprancene, iar micu^a ii zambi.
- O sa fie baiat, zise Henrietta. Sunt sigura de asta,
Anna. Trebuie sa fie baiat. Sunt foarte fericita pentru
tine! §i pentru Luke, desigur... chiar daca nu m-a com­
plimentat pentru palarie. $i poate chiar o sa-1 p iert
 208 Mary Balogh

pentru asta! ad&uga ea, razand $i se indrepta spre gaura

din gard, ca s& poata intra in griidina englezeasca. O sa
m3 due in cas3 cu Doris §i cu Emily. Infeleg cand trei
sunt deja prea mulfi.
Luke o privi plecand $i se simp ciudat de abatut. O
dorise din nou, timp de cateva minute. Cu toate aces-
tea, nu fusese o dor inf a fizica reala, cat una nostalgica.
Pentru c5 i$i dorise ca el sa fie din nou baiatul acela
din trecut, iar ea sa fie din nou fata pe care o iubise. i$i
dorise sa schimbe Iumea. Avusese dreptate sa-i fie groaza
de intoarcerea acasa.
Anna il lua de braf pe Luke §i pomira impreuna spre
grajduri.
- Imi pare foarte rau, zise ea. Trebuia sa te fi lasat pe
tine sa faci anunful. Sunt sigura ca fi-ai fi dorit si o faci
intr-un cadru mai formal.
- Sa m3 fi lasat pe mine? repeta el. Doamna, dupa pa-
rerea mea, in comparafie cu tine, eu am contribuit doar
cu o mica parte la concepfia copilului nostru. A$adar,
zici c3 in cateva luni nu o sa mai pot sa te ridic, ei? Este
cumva o provocare la adresa puterii mele?
Anna rase. Iar rasul ei era la fel de stralucitor §i de
senin ca o zi de vara.
I$i dori dintr-odata sa nu fi fost nevoifi sa mearga in
salon sa ia ceaiul cu familia. $i-ar fi dorit sa-l poata bea
In intimitate, in dormitorul sofiei sale. Nu neaparat ca
s3 faca dragoste cu ea acolo - de$i adevarul era ca ideea
i se parea destul de ispititoare. Dar ca sa o poata privi ex-
clusiv pe ea, fara a da dovada de nepolitefe. $i sa poata
vorbi doar cu ea. $i s3 o asculte numai pe ea.
Se cutremura o clipa, atunci cand i$i dadu seama cat
de mult ajunsese s3 depinda de natura vesela ?i de cal-
mul ei simplu. Mai ales acolo, la Bowden. Daca nu era
ea, nu era sigur ca nu ar fi fugit inapoi la Paris in doi
timpi $i trei mi$cari.
„Dar de ce sa nu ajung sa depind de ea?“ se gandi
apoi. In fond, era sofia lui. Da, avea un trecut $i un
secret pe care refuzase sa i-1 dezvaluie - dar nu avea $i
el trecuuil $i secretele lui? Oricum, in ciuda tuturor
 Inima de piatra 209

lucruriior, dupa noaptea nunpi lor, Anna nu-i mai da-

duse nici un motiv sa nu aiba tncredere in ea.
- $i cam cate luni vor trece, doamna, pana cand mi se
va pune puterea la incercare? o intreba el.
Anna incepu sa rada.
- Pana cand o sa fiu grasa ?i urata? intreba ea. Sper ca
cel pufin inca vreo doua luni. Mai cu seama ca deocam-
data nu s-au implinit nici macar doua luni intregi.
-Grasa $i urata? repeta el §i se incrunta piezi? la ea.
Urata, Anna? Cand porfi in pantec copilul meu? Urata
pentru cine, m3 rog?
li placea sa o tachineze ?i sa o faca sa rada. Abia in-
v5fa cum sa faca asta. Dar nu era singurul. $i ea invafa
cum sa-i faca lui acelap lucru. Cu toate acestea, exista-
se o vreme - §i nu cu mult timp in urma - cand $i-ar
fi scos imediat sabia din teaca, daca ar fi indraznit sa-1
tachineze un barbat. Iar dac3 ar fi incercat asta vreo fe-
meie, cu siguranfa i-ar fi aruncat o privire incruntata $i
aroganta.
-Vezi tu, de fapt cer$esc un compliment, zise ea. $i
de vreme ce nu i-ai facut unul Henriettei - ceea ce, apro-
po, a fost destul de rau din partea ta, Excelenpi! - m3
gandeam ca vei putea pastra unul pentru mine. A$adar,
spune-mi... o sa fiu urata?
- Doamna. Se opri $i facu o plecaciune deasupra mai-
nii ei, apoi o ridica la buzele lui, in timp ce Annei ii
straluceau ochii. Nu pot concepe decat o singura moda-
litate, prin care sa fii $i mai frumoasa in ochii mei, de-
cat e$ti deja in clipa asta. §i anume cand vei avea burta
umflata de noua luni de sarcina.
-O h! exclama ea. Nastru$nicia disparu imediat din
ochii ei §i lasa loc pentru ceva ce semana foarte mult
cu nostalgie. Este adevarat ce spui, Excelenfa? Sau este
doar o galanterie pariziana?
- Doamna, zise el ?i inclina din nou capul. Ip jur ca
nu este un discurs pe care obi$nuiesc sa-l spun doamne-
lor. Nu-mi face placere sa primesc o palma peste fa fa.
Anna i$i arunca atunci capul pe spate §i izbucni
intr-un hohot de veselie.
 210 Mary Balogh

- Este timpul pentru ceai, spuse el. Oamenii se vor

sup&ra pe noi daca intarziem., Anna.
- Da, a$a este, aproba ea. In plus, mi-e foame. Mi se
tot aminte§te ca in clipa asta mSnanc pentru doi.
$i chiar daca a$ fi dispusa s5 imi refuz mie ceva, nu ar
fi corect sa refuz ceva cuiva care nu poate vorbi in nu-
mele lui.
- Sau al ei, zise Luke.
- Sau al ei, repeta Anna, bucuroasa.
Luke i$i dadu seama in clipa aceea ca Anna avea o
predilecpeAspre fericire. Dar $i darul de a o imparta^i §i
celorlalp. intr-adevar, facuse o alegere foarte buna.
DupS ceai, Henrietta o prinse din urma pe scari pe
cumnata sa §i urcara impreuna, la brap
-Anna. Speram sa pot vorbi o clipa cu tine intre
patru ochi, fara nici o intarziere.
Anna o privi intrebatoare.
-N u trebuie sa interpretezi gre§it ceea ce ai vazut,
zise Henrietta. Chiar nu ai de ce. A fost ceva absolut
nevinovat.
Anna p3rea nedumerita.
- O! exclama apoi Henrietta i?i mu?c3 buza. Dar ai
interpretat deja gre?it lucrurile, nu-i a$a? $i acum incerci
sa te prefaci ca de fapt nu conteaza. Crede-ma cand ip
spun, chiar am crezut ca Luke o sa-fi petreaca dupS-a-
miaza acas3. Am luat cu mine o carte ca sa pot sa stau
pupn singura ?i el m-a gasit stand pe gard, cand se intor-
cea acasa. Chiar i-am sugerat sS o ia inainte $i sa ma lase
sa vin singura pe jos, pentru ca nu am vrut sa ne vada
cineva impreuna §i sa interpreteze gre$it lucrurile. Dar,
desigur, Luke a fost foarte galant, ca intotdeauna. El a
insistat sa venim pe jos impreuna. Dar nu a fost nimic
mai mult de atat, Anna. Ip jur. Te rog sa ma crezi.
Anna o privea uimita.
- Henrietta, zise ea, ce gand nebunesc din partea ta!
Normal ca ?tiu ca n-a fost nimic mai mult.
-Ah! Henrietta rasufla atunci, vizibil u?urata. Ai un
suflet foarte nobil. $i normal ca e?ti destul de sigura de
dragostea pe care p-o poarta Luke, ca sa ai incredere
 Inima de piatra 211

In el. $i sper ca epi suficient de sigura p pe prietenia

noastra, ca sa ai incredere p In mine. In^etegi ca trecutul
e trecut p ca totul s-a terminat. Dupa cum a spus p Luke
in timp ce ne plimbam, eram doar nipe copii pe atunci
p totul s-a intamplat acum mai bine de zece ani.
Anna simp brusc un fioT rece pe pra spinarii.
-C e anume s-a intamplat acum mai bine de zece ani?
intreba ea.
Henrietta ip lipi imediat palma de gura p o privi tn-
grozita.
-N u piai? $opti ea. Nu p-a spus? Of! exclama apoi p
inchise ochii pentru o clipa. Doamne, mi-a§ dori sa fi
piut asta. Ce mult mi-a$ dori sa fi piut!
Annei ii era mila de cumnata ei. Irpelegea mult prea
bine cum era sa spuna ceva p apoi sa-p fi dorit sa nu fi
spus - pentru ca odata rostite, cuvintele nu mai puteau
fi retrase. Dar in acelap timp, se sinpea ingrijorata. §i
nu era sigura daca voia sa pie. Deschise u§a salonului ei
privat p zambi.
- Intra p ia loc, zise ea. Poate ar fi mai bine sa-mi spui
ce s-a intamplat, Henrietta.
Henrietta se prabup imediat intr-un fbtoliu p-p aco-
peri fafa cu mainile.
- Doamne, ce nechibzuita sunt! exclama ea. Era nor­
mal sa nu-ti fi spus. Oare de ce am presupus ca p-a spus?
Ridica apoi privirea, hotarata. Chiar nu a fost nimic,
Anna. Eu p Luke am crescut impreuna p cand am ajuns
la o anumita varsta, am considerat ca suntem indrdgos-
tip unul de celalalt. $i trebuia sa ne casatorim.
Luke p Henrietta. Crescusera impreuna. Se indragos-
tisera. Doi oameni frumop. Da, desigur. Sigur ca da.
- $i ce s-a intamplat? intreba Anna.
Dar nu ip dorea cu adev3rat sa pie ce se intamplase.
Venise timpul p i se oferea raspunsul pe care, cu ceva
vreme in urma, ip dorise cu disperare sa-1 pie. Doar ca
in clipa aceea nu mai voia sa afle. Po^te ca era mai bine
ca acea cutie a Pandorei sa ramana inchisa. Dar din pa-
cate fusese deja deschisa. Luke p Henrietta.
Henrietta ramase mult timp cu ochii inchip p cu
mana lipita de buze.
212 Mary Balogh

- Cum a§ putea sS-p spun? zise Henrietta in cele din

urma. Dar cum a§ putea sa nu ip spun? Probabil deja ip
inchipui lucruri mai ingrozitoare decat realitate... asta
dacS exists ceva mai groaznic de-atat. George m-a necin-
stit §i m-a lasat grea. Luke m-a implorat sa ma casatoresc
cu el oricum... a plans in bra^ele mele, Anna... dar nu
am putut s-o fac. Eram insarcinata cu copilul fratelui
s3u. A$a ca m-am casStorit cu el... dupa ce Luke La pro-
vocat la duel ?i aproape 1-a omorat. $i apoi Luke a fost
izgonit. George aproape a murit, dar eu am crezut ca
1-am ucis $i pe Luke. O lunga perioada de timp am auzit
tot felul de zvonuri despre o salbaticie care a pus stapa-
nire pe el. Apoi am auzit cum ca am ucis o parte din el.
$i s-a zvonit cd nu mai avea inima. Dar sa nu crezi asta,
Anna. Are o inima. $i te iube$te. Cu siguranpi p-a spus
asta. Totul s-a intamplat cu mult timp in urma.
Nu. Nu ii spusese a$a ceva. Ba chiar opusul, de fapt.
ii spusese ca nu sim{ea nici un fel de iubire. Ca se cSsS-
torise cu ea doar ca s3-i nasca fii. $i $tiuse ?i ea asta de la
bun inceput. $i nu era nimic ingrozitor in a auzi in clipa
aceea confirmarea acelui lucru.
Dar candva, demult, iubise. Iubise suficient de pro­
fund, incat sa incerce sS-1 omoare pe fratele sau pentru
asta. $i destul de profund ca dupa tragedie sa ucida orice
faramS de iubire din el. O iubise pe Henrietta. $i nu-$i
dorise sa se mai intoarca niciodata la Bowden. Nici
m3car cu cateva saptamani in urma. Nu-$i dorise sa se
intoarca la Henrietta. !i fusese teama sa se intoarca.
Iar in momentul acela, cei doi se reintSlnisera. §i se
plimbasera singuri suficient de mult, incSt acest simplu
fapt sa o tulbure nespus pe Henrietta. $i totu^i, erau
desparpp pe vecie de faptul ca ea fusese casatOTita cu
fratele lui $i c3, in clipa aceea, el era casatorit cu Anna.
-M a bucur ca mi-ai spus, Henrietta, zise ea. E ceva
ce trebuia sa ?tiu. §i un lucru in legatura cu care am fost
curioasa. Vezi tu, $tiam despre duel, zise ea $i zambi. A^a
ca nu trebuie sa ip para rau ca p-a scSpat.
- O, dar imi pare foarte rau, rosti Henrietta, cu since-
ritate. Pentru ca lucrul acesta o sa ne afecteze prietenia,
§i mi-a placut atat de mult sa am o prietena.
 Inimd de piatrd 213

Anna se ridica din fotoliul ei p se grabi sa o

imbrap$eze.
-§ i mie la fel, zise ea. Nu o sa ne afecteze nimic prie-
tenia, prostu{o. Epi sora si prietena mea.
Anna spera din tot sufletul ei s5 fi rostit adevSrul.
Henrietta o imbrap§a p ea.
-Anna, ip jur ca totul este de domeniul trecutu-
lui, zise ea. $i pentru mine, p pentru Luke. Trebuie
sa fie. Oricum nu s-ar fi putut casatori cu mine, chiar
daca nu s-ar fi casatorit cu tine. A$a ca nu ai de ce sa-p
faci griji. Nu s-a intamplat absolut nimic indecent in
dupa-amiaza asta.
-Fata prostupi, zise Anna.
$i to tup, fara voia ei, i se nascu in minte gandul ca
protestele cumnatei sale erau aproape prea vehemente.

c a p ito lu l 15
Ashley era ingrozitor de plictisit. Se intorsese acasa de
doua luni p nu se mai simpse niciodata atat de inactiv.
Citise, calarise, se plimbase, pescuise, vizitase imprejuri-
mile p flirtase cu fiicele vecinilor. $i chiar se p culcase
cu fiica frumoasa p domica a unuia dintre lucratori, dar
apoi pusese capat relapei, aproape inainte de a tncepe
cu adevarat. Nu voia sa se confrunte cu rupnea de a
avea un copil bastard pe mopa familiei p de a fi nevoit
sa-1 intrepna. Tatfll lui fusese mereu foarte strict in astfel
de privin^e.
Era instrainat de Luke. Abia daca schimbasera cateva
cuvinte in doua luni. $i cel mai rau lucru dintre toate
era ca Ashley pia ca grepse. Dusese o viapi nechibzuita
la Londra. §i cheltuise cu mult mai mult decat ip per-
mitea, in ciuda faptului ca avea o indemnizape foarte
generoasa pentru situapa sa de fiu cel mai mic - pe care
Luke i« mai p mSrise, intocmai dupa cum ii promisese.
Ashley fusese plecat la $coala cand murise tatal sau p
apoi la universitate, cand se prSpadise p George. Dar
§tia foarte bine ca §i ei 1-ar fi certat la fel de aspru ca Luke,
daca ar fi avut indrazneala sa traiasca atat de salbatic,
 214 Mary Balogh

cat ei erau inca In viapi. De§i probabil ei ar fi fost §i mai

duri. Ashley nu $tiuse niciodata ca lui Luke i se taiasera
complet orice fonduri, dupa duelul fatidic de cu zece
ani in urma, a$a ca presupusese mereu ca fratele s3u i§i
primise in conti nuare indemnizapa.
Ashley descoperea ca cea mai mare problems venea
din faptul ca nu era atat de u?or sa-?i recunoasca public
gre$eala. Pentru ca asta ar fi insemnat o lovitura puter-
nica in mandrie. $i era dificil sa-i fie drag cineva care il
punea intro lumina proasta. $i tocmai din acest motiv,
in clipa aceea, Luke nu-i mai era deloc drag.
Tot se mai sim^ea tradat de faptul cS fratele sau se
schimbase atat de mult. $i i§i amintea cu oarecare nos­
talgic de fratele mai mare pe care il idolatrizase. Pe vre-
mea aceea Luke era blajin, mereu zambitor, indulgent
?i rabdator. Iar intre el $i George existase dintotdeauna
o d istan t mult prea mare, data de varsta $i de titlu, ca sa
poatS avea o relape mai apropiata in anii copilariei. In
plus, acesta fusese extrem de nefericit in ultimii ani. Dar
Luke fusese mereu Ianga el. Mereu dispus sa se joace,
s3-l ajute cu lecpile, sd-1 asculte $i s3-l infeleaga, atunci
cand era pedepsit pentru vreo nazbatie. Abia atunci i$i
dadu seama ca Luke fusese cel ale carui aprobare $i iu-
bire $i le dorise mereu cel mai mult. Doar ca la vremea
respectiva nu in^elesese lucrurile astea.
$tiuse ca Luke nu mai era acela$i om. In top anii co­
pilariei ?i adolescenfei, Ashley ascultase avid orice veste
cat de mica despre fratele s3u, care ajungea la urechile
lui - de obicei de la unchiul Theo. $i i$i construise o
imagine mentala a unui frate elegant, chipe§, indrSznet
?i nep3sator. Iar cand aflase ca Luke urma sa se intoar-
ca la Londra, se a?teptase ca fratele lui sa fie cel mai
mare aliat al sSu. A$a ca i$i inchipuise ca vor bea, ca
vor petrece, ca vor juca jocuri de noroc $i ca vor umbla
dupa femei impreunS. $i i?i imaginase ca top prietenii
lui il vor invidia pentru ca avea un frate mai mare atat
de extravagant.
Dar Luke nu semSna deloc cu fratele pe care $i-l
amintea. $i nici cu reputapa pe care o avea. Da, era
intr-adevar extrem de elegant $i fSra indoiala foarte
 Inima de piatra 215

atragator pentru femei. Dar avea de asemenea ?i o reti­

cent, o raceala $i o asprime care !l uluisera pe Ashley la
inceput $i apoi il facusera sa se indeparteze de el. Luke
parea chiar mai dedicat datoriei $i conservarii patri-
moniului decat fusese tatal sau sau George. Iar daca se
gandea la cum se comportase cu biata Doris - sau cu
el - avea sentimentul ca nu exista nici o urma de iubire
in fratele sau. $i nici un dram de compasiune. Chiar
daca $tia foarte bine ca $i el, §i Doris gre$isera, lucrurile
acelea tot i se pareau pur $i simplu nefire?ti, venind din
partea lui Luke.
Luke ii spusese ca va putea pleca din nou de acasa
abia dupa ce il va convinge c& avea un motiv bun sa
0 fac3. Ashley §tia ca era vinovat, dar in acela$i timp,
sim^ea o hotarare incapa^anata de a nu se duce sa se mi-
logeasca de fratele lui - sau mai exact, sa nu o faca din
nou. $i ce motiv bun putea g3si pentru a pleca? Habar
nu avea ce voia sa faca cu via{a lui. A$a ca ramasese acasa
plictisit, nefericit $i fara nimic de facut.
intr-o dupa-amiaza, ratacea farS {inti de-a lungul ra-
ului, care ferpuia printre copacii aflap la vest de casa
§i curgea din ce in ce mai repede, pana cand ajungea
sa se reverse peste o panta lunga $i destul de abrupta.
Priveli$tea apei curgatoare - dar mai ales sunetul ei -
1 se paruse intotdeauna lini§titoare. Pe masura ce se
apropie de cascada, se hotari ca se va a$eza pe bolovani
?i va sari peste ceai. Oricum nu ii era foame.
Insa era deja cineva acolo. Fata stfitea in picioare la
marginea standi plate care se intindea peste cascada.
Era descult $i i?i innodase fusta la talie, astfel incat sa
aiba gleznele ?i gambele expuse. Purta o rochie inchisa,
dar pe dedesubt nu avea nici crinolina, nici jupoane gre-
le. Avea parul desfacut si ii flutura in bucle incalcite pe
spate ?i in jurul fe^ei. Chiar dac5 avea o inalpme medie,
parea prea inalta pentru greutatea $i silueta ei. Femi-
nitatea ei abia incepea sa infloreasca. I^i finea rochia
ridicata §i intindea un picior spre caderea de ap3.
-A r fi bine sa ai grija sa nu cazi in apa, ii striga el.
Ashley nu credea ca exista iritr-adevar pericolul sa se
inece cineva in cascada. Asta daca nu cumva se lovea
216 Mary Balogh

cu capul de stand in cidere. Cu toate acestea, ftia din

proprie experien^a ca apa era foarte rece fi c3, implicit,
caderea in apa nu ar fi fost deloc o experien^a placuta.
Cand nu primi nici un raspuns, ifi aminti cS copila
nu auzea. Se aptopie incet de ea, ca nu cumva sa o spe-
rie. Emily il vazu in cele din urma, afa ca puse piciorul
inapoi pe stanca. Apoi se intoarse fi ii zambi. Avea un
zambet foarte stralucitor, care semana foarte mult cu al
Annei. Fata cobori de pe stanca, {opai pe ceilalp bolo-
vani fi se uita in sus la el. Creftetul capului ei abia ii
ajungea la barbie.
- Ai evadat fi tu, caprioara mica? o intreba el.
$tia ca nu avea nici un rost sa vorbeasca, dar se sim-
{ea destul de prostesc sa stea tacut fi sa zambeastii ca
un idiot.
Se gandi atunci ca surda sau nu, ochii aceia minunap
ai ei aveau sa franga inimile a numerofi barbap, peste
cativa ani. Privirea ei ramase atintita spre buzele lui in
timp ce vorbea. Apoi ii zambi din nou fi incuviinpi din
cap. Oare inpdegea ce spunea?
- Ai voie sS te plimbi singura? o intreba el. Unde este
doica ta?
Zambetul ei deveni nastrufnic fi ii facu semn printre
copaci, in direcpa casei.
- Ip place sa stai singura? o intreba el.
Emily intoarse capul fi privi raul, copacii fi cascada.
Ifi afeza mainile in dreptul inimii fi facu un gest larg in
jurul ei, apoi ifi intoarse privirea spre el.
- Ip plac toate astea? Se gandi apoi ca oricui i-ar fi
placut frumusefea fi singuratatea aceea. Dar nu-fi putea
inchipui cum ar fi fost sa nu poata auzi apa. $i preferi sa
evadezi fi sa vii aici sa fii singura, nu?
Socotea ca o deficient de auz putea intemnipj pe
oricine intro lume foarte restransa. $i ca probabil ar fi
dus la singuratate, sau chiar la insingurare. Se intreba
daca fata aceea se sinpea singura. Avea totufi un zanv
bet fericit.
-Te-am deranjat, zise el. O sa plec acum. Dar ai grija.
Ii facu un semn spre stanca pe care statuse cocofata,
apoi dadu sa piece.
 Inima de piatrd 217

Dar ea ii prinse mana intre ale ei p clatina din cap.

Ashley se gandi atunci surprins ca aparent exista cineva
care avea nevoie de el - chiar daca era doar un copil.
-C e s-a intamplat, caprioara mica? o intreba el.
Ca raspuns, ea il trase de mana p il conduse inapoi
catTe stand. Se ca^ara pe bolovani p se coco^a inapoi pe
stanca aceea care se intindea deasupra cascadei. Ashley
se chinui sa se urce dupa ea. Emily se a$eza jos p-i facu
semn sa ia loc langa ea, apoi ip lasa picioarele sa atarne
peste marginea standi p le legana in apa. Intoarse capul
p ii zambi din nou.
- Asta e o provocaTe? o intreba el.
Emily se apleca u$or, cu mainile impreunate p lua
nipe apa in palme. Ashley se apepta imediat sa o fo-
loseasca ca sa Tl stropeasca, a?a ca se pregati sufletepe
pentru $ocul pe care i bar fi dat apa rece ca ghea{a. Dar
fata doar ridica mainile, inchise ochii si ip inmuie pe
rand obrajii in apa rece de rau. Pe chipul ei ip facuse loc
o expresie de extaz.
El se intreba daca oare celelalte simpjri se ascufeau
mai mult in absenfa unuia.
Dar oricum, era o tentape irezistibila. Ashley ip scoa-
se pantofii si-i a$eza langa el, dupa care i$i desprinse cio-
rapii de sub benzile inguste ale pantalonilor lui pana
la genunchi p se descal^a de tot. Ip atarna prudent pi-
cioarele peste marginea stancii, apoi icni, cand le baga
in apa.
- La naiba! exclama el.
Emily il privea p radea de el. Scotea nipe sunete ciu-
date p destul de greoaie.
El ip trase picioarele din apa, ip odihni calcaiele pe
marginea stancii p ip incolaci bra^ele in jurul genunchi-
lor. Emily ip ridica p ea picioarele din apa, ip stranse
bra^ele in jurul lor, apoi ip odihni obrazul pe genunchi.
11 privea staruitor.
- La ce te uip, caprioara mica? o intreba el. Apa este
rece ca ghea^a.
Dar ea doar ii zambi visatoare. Era o copila foarte
dulce. Oare did ani avea? Parc3 o auzise pe Anna zi-
c5nd ca paisprezece? A§adar avea doar paisprezece ani,
 218 Mary Balogh

in comparape cu cei douSzeci $i doi ai lui. Era o diferen-

de opt ani intre ei - la fel ca intre el $i Luke. Oare §i
Luke il considerase pe el un copil? $i totu$i fratele s9 u nu
se arfltase niciodata neingaduitor cu el. Nu ii lasase nici-
odata impresia c9 avea lucruri mai bune de ficut, decat
sa-^i petreaca timpul cu o pacoste de frate mai mic.
Ashley i$i intoarse chipul spre ea.
- In{elegi ce spun, zise el, aar nu pop face sa te in{e-
leg $i eu. Este dureros, caprioara mica?
Ochii aceia extrem de expresivi §i minunap se urn-
plura de tristefe. Ashley se intreba atunci dac& fata avea
vreo cale prin care sa comunice cu oamenii din viapi ei.
Existasera cateva gesturi din mana mai devreme. Oare se
gandise cineva - poate Anna - sa se foloseasca de acele
gesturi simple $i sa construiasca din ele un soi de limbaj,
prin care ea s3 poata comunica? Dar chiar ?i a$a... oare
ar fi fost posibil ca Emily sa^i exprime sentimentele cele
mai profunde?
Ii zambi apoi.
- Raspunde-mi la intrebare, zise el bland.
Ea incuviinpa din cap pe genunchi. Avea ochii tri§ti.
Ashley intinse mana §i ii netezi u§or o §uvipi razlea^a
de par, care ii cazuse pe fapi. Emily zambi din nou $i
ridica. mana. Arata cu degetul spre el, facu o mi$care
batanta, prin care-$i lipea patru degete de degetul mare,
apoi facu semn spre ea. Repeta gesturile, cand el nu avu
nici o reacpe imediata.
- Vrei sa-ti vorbesc? intreba el.
Ea incuviin^a din cap.
A$a ca ii vorbi. Ii povesti despre copilaria lui. Despre
cum se intorsese acasa in vacant ?i descoperise ca Luke
plecase. Despre comportamentul prostesc $i imatur pe
care il avusese la Londra - dar evita sa o menponeze p
pe amanta costisitoare pe care nu $i-o putuse permite.
$i despre cat de tare se plictisea acasa. Ii vorbi despre
sentimentele lui de tradare $i de vinovape.
Descoperi atunci ca a se destainui cuiva ii oferea
un sentiment de mare u$urare - chiar daca persoana
cu care vorbea nu putea inpdege prea multe din ceea ce
spunea §i oricum nu 1-ar fi putut ajuta, nici macar daca
 Inimci de piatra 219

1-ar fi in^eles. I se p3rea liniftitor sa aiba parte de simpa-

tie umana. Era ceva ce ii alina singuratatea.
-Sunt o creatura jalnica fi infamS, caprioara mica,
rise in cele din urm3 fi ii ranji.
Ea clatina Ufor din cap.
- Efti o ascultatoare foarte buna, zise el, conftienti-
zand atat ironia, cat f i adev3rul cuvintelor sale.
Emily ii zambi.
Dupa aceea Ashley nu mai zise nimic, ci ramase pur
fi simplu ascultand cursul rapid al apei fi privind in
adancimile stralucitoare fi repezi. Apoi o mana mica o
prinse pe a lui. Iar el o stranse tare, primind fi oferind
alinare. Ea era o copila care avea nevoie de dragoste, iar
el un adult care avea nevoie de companie.
- Ashley! Ce naiba se intampla .7
Vocea aceea rece fi trufafa ii spinteca liniftea ca un
cupt. !ntoarse capul §i-l zari pe fratele sau stand capva
metri mai incolo, in apropierea copacilor.
Luke se apropie.
- Presupun ca nu p-a trecut prin cap ca Anna o sa fie
aproape innebunita de ingrijorare? zise el. Tu ai aduso
aid? Este o copila, care trebuie sa stea cu doica ei.
Dar Emily if i daduse seama ca mai era cineva acolo,
a$a ca intorsese deja capul ca sa se uite la el. Se ridica in
picioare fi papai pe stand ca un fel de creatura salbatica
fi grapoasS a padurii. Apoi intinse mainile spre el. Luke
o prinse de maini fi ii zambi. Ashley ifi dadu seama in
clipa aceea c3 era prima data in zece ani, cand il vedea
pe fratele s3u zambind.
-A nna este ingrijorata pentru tine, draga mea, ii spu-
se Luke lui Emily.
Afadar in^elesese fi el ca Emily citea pe buze.
-Vii sa luam ceaiul? o intreba Luke.
Ea il lua de brap apoi se intoarse spre Ashley fi ii
intinse fi lui celalalt brap Dar el clatina din cap.
- Cred ca ar fi mai bine sa vii, zise Luke rigid.
Ashley se IncSlpi cu ciprapii fi cu pantofii, apoi se ri-
dica in picioare. Emily inca mai pnea brapjl intins spre
el. Pe chipul ei era o expresie vesela fi nerabdatoare.
O lua de brat fi se pomeni format sa porneasca pe lungul
 220 Mary Balogh

drum spre cas3, impreuna cu fratele lui - desparpp fi-

ind doar de un copil surdo-mut. Se intreba atunci, oare
cSt de mult tn^elesese Emily din tot ce ii spusese.
- La naiba, Luke, izbucni Ashley dupa cateva minute
de mers in tacere. Ce parere ai despre mine? Ca sunt un
risipitor, un parior inrait, un bepv $i un afemeiat? Ai
dreptate. Dar pe legea mea ca nu sunt vreun pedofil.
Se uita apoi la fratele sau peste cre?tetul capului lui
Emily. Parea la fel de rece, de calm $i de spilcuit ca intot-
deauna. Avea pSrul dat cu pudra §i se imbracase elegant
pentru ceai. Purta o haina verde de matase ?i pe dede-
subt o vesta intro nuan^a mai deschisa.
- Fir-ar sa fie de treaba, Luke! zise el. Spune ceva!
-$tiu ca nu e$ti, spuse Luke, fara sa se uite la el.
Dar este un copii care se afla in grija mea, Ashley. $i
soda mea fine foarte mult la ea. In plus, are un han­
dicap, care i-ar face imposibil sa auda strigatele oame-
nilor care o cauta sau sa ceara ea singura ajutor. Este
dupa-amiaza tarziu §i nop^ile devin tot mai intunecate
odata cu apropierea toamnei. M-a supdrat... de fapt,
m-a infuriat sa vad ca nu (ii cont de lucrurile astea. Sau
de faptul ca Anna ar fi foarte ingrijorata. Dar probabil
te invinuiesc prea mult. Emily nu se afla in grija ta. $i
am incredere in tine ca te vei comporta cu acest copil
nevinovat a§a cum s-ar comporta orice frate al meu sau
orice alt domn.
Oare acela era un mod de a-$i cere scuze? Ashley nu
era sigur. Insa cuvintele rostite il aruncau in postUTa
unui frate mai mic, de la care nu s-ar fi a$teptat nimeni
sa se comporte responsabil. Cuvintele acelea il enervau
$i il dureau. Dar il §i $ocau cu adevarul lor. Ar fi trebuit
sa-?i dea seama ca probabil o mai cSuta $i altcineva, in
afara doicii ei.
- Imi pare rau, se auzi apoi spunand. Cuvintele nu-i
ie?ira deloc ca $i cand i-ar fi parut cu adevarat rau. Dar
m3car le rostise.
Luke nu ii raspunse o perioada indelungata.
-Am incredere in tine, Ashley, zise in cele din urma.
Nu la asta ma refeream, cand te-am vazut cu ea.
 Inima de piatra 221

Cu toate cS il vSzuse pnand-o de mans pe copila? O,

ba da, la naiba! Chiar la asta se referise. Dar Ashley se
gandi apoi c8 probabil ceva mai apropiat de o scuza nu
putea auzi de la fratele lui.
Emily mergea tacuta intre ei §i ii pnea de brat pe
amandoi. Se uita la ei pe rand, apoi le zambi fiec9ruia
in parte, oferindu-le zambetul ei senin ?i luminos.
Ashley se tntreba daca fata $tia ce anume se petre-
cuse pe deasupra capului ei. Avea o senzape ciudata
ca $tia p ca ea fusese cea care impinsese lucrurile sa
se desfa$oare astfel. Dar era imposibil, desigur. Era un
copil surdo-mut.
Luke descoperea ca era destrul de dificil s3 aiba de-a
face cu o familie. Nu era obi$nuit. In plus, i$i cultivase
intenponat un soi de independent p nu !i facea pla­
cere sa din nou faca parte dintr-o familie. Cu atat mai
mult sa fie capul uneia. Uneori tanjea cu nostalgie pro­
funda dupa viapi lui de la Paris.
Intr-o dim ineat in timp ce calareau, Anna ii vorbi
despre Doris. Nu ii convenea deloc ca sopa lui deschi-
dea un astfel de subiect intr-un moment din zi pe care
incepuse sa il considere ca fiind al lor $i doar al lor. Ii
placea sa calareasca pupn mai in spatele ei, ca sa admire
priveli$tea eleganta a sopei lui in $a $i i?i doTea ca poata
fi singuri undeva - poate la Paris - unde sa nu trebuias-
ca sa se preocupe $i pentru alte persoane in afara de ei
doi. Ajunsese sa conftientizeze bucuria pe care i-o oferea
o astfel de dim ineat- In curand, sarcina ei va fi atat de
inaintata, incat va fi nevoit sa ii interzica cu totul sa mai
calareasca. lar atunci va putea calari singur. Dar perspec-
tiva aceea i se parea surprinzator de neatragatoare.
Se baza pe Anna sa aduca lumina in v ia t lui, a§a ca
nu-i convenea deloc ca introducea un subiect serios in
discupa lor.
- Luke, zise ea, dintr-odata. Doris este nefericita.
De parca nu observase asta $i el. De parca nu-1 neli-
ni^tise asta $i pe el - de$i $tia ca nu avea nici un motiv
sa se invinova^easca.
222 Mary Balogh

- Sta supftrata ca un copil bosumflat p apeapta sa fie

bagata in seamS, zise el, mai rece decat intenponase.
- Exact asta spune p mama ta, rosti Anna incet.
A$adar p mama lui o ignora cu raceala pe Doris?
Ii statea in fire sa procedeze a$a. Pai p atunci asta insem-
na ca el era ca mama lui? Oare ajunsese si semene cu ea
de-a lungul anilor? Ip amintea cum Doris calarise cu el
in §a, cand era mica, chiar daca parinpi lor o certasera
intotdeauna, spunandu-i cd numai bebelupi Impar^eau
un cal cu frapi lor. Dar el o incurajase, pentru ca ii pla-
cuseri mereu palavragelile ei. Abia atunci i§i dadu sea-
ma ci p el fusese un copil singuratic, care se bucurase
de adorapa oferita de sora p de fratele lui mai mici. Ip
amintea ca odata, in timp ce calarea cu capul sprijinit la
pieptul lui, Doris ii spusese c5 avea de gand sa se casato-
reasca cu el, cand se facea mare. Probabil avea cinci ani
la vremea aceea.
- Nu cred ca pot face ceva ca so ajut, doamna, ii zise
Annei. Nu puteam sa fac altceva decat sa pun capflt ace-
lei asocieri p s-o trimit acasa, ca sa previn alte comunica-
pi clandestine p o posibila repetare a incercSrii de a fugi
cu el. $i nu imi pare rau ca am procedat a$a.
-N u, zise Anna, ai facut bine ca ai salvat-o de ea
insap. Dar...
- Dar ce? Nu avea nevoie ca Anna sa joace rolul con-
piinfei lui. $i spera sa nu incerce sa faca asta.
- Cred ca Doris are impresia ca de fapt incercai s3 te
aperi pe tine de consecin^ele unei asemenea legaturi.
Pe tine p mandria familiei, zise ea. Cred ca are impresia
ca nu o iubepi, Luke.
„Nu te pop casatori cu mine, Dor!“ ii spusese chico-
tind surorii lui de cinci ani$ori. „Eu sunt fratele tSu.“
„Dar te iubesc mai mult decat pe oricine altcineva pe
lume“, protestase ea p il privise cu ochi indurerap. „Mai
mult decat pe mama §i pe tata, p pe George. $i pupn
mai mult decat pe Ashley!". Iar el ii imbr3p?ase trupul
firav, cu un singur brap „$i eu te iubesc", ii spusese
atunci. „Mai mult decat pe oricine altcineva, in afara de
Ash" - chiar daca il adorase p pe George. „Va iubesc pe
amandoi la fel de mult. §i ne vom iubi mereu intr-un fel
 Ittitnd de piatra 223

special, pentru ca suntem frate §i sor&.“ lar ea se cuiba-

rise din nou la pieptul lui, in timp ce el ghidase calul.
„0 sa ii cer voie regelui“, zisese ea apoi. „E1 o sa ma lase
sa ma casatoresc cu tine, Luke.“
Se instalase o tacere indelungata intre el $i sop a lui.
- Ei bine? il indemna ea, pe o voce destul de tensio-
nata. O iube$ti?
-N u $tiu nimic despre iubire, Anna, ii raspunse el.
Ti-am spus asta foarte clar, din diminea^a nunpi noas-
tre. Nu pot decat sa indeplinesc cat de bine pot respon-
sabilitatile pe care le am aici. Ai face bine sa repi ca
nu are rost sa faci apel la ni$te sentimente pe care nu
le am.
Ea nu ii raspunse, dar dupa o alta scurta tacere dadu
pinteni calului, mai intai pentru un mers mai titmat,
apoi pentru a porni la galop. El pnu pasul cu ea, iar apoi
o dadu jos de pe cal in tacere, odata ce se intoarsera la
grajduri. Nu $tia daca acel galop fusese o sfidare inten-
ponata a ordinului sau. Cu toate acestea, nu o mustrS.
Pentru ca $tia cS p-ar fi indreptat mania spre persoana
nepotrivita. Anna ii aratase propria sa neputin^a $i el
detesta sa fie facut sa se simta vinovat.
Il deranja faptul ca ea i§i propusese sa fie con§tiin-
ta lui. Doris era sora lui. Familia lui. $i se va ocupa
de ea, a?a cum considera de cuviinpi. Nu avea nevoie de
imboldul ei pentru a acpona. Avea nevoie de Anna pen-
tru... Se incrunta brusc. Nu, era nedrept din partea lui.
Avea nevoie de ea pentru mai mult de a tat. Avea nevoie?
Se incrunta din nou, cand conpientiza cuvantul pe care
tl alesese mintea lui.
§i in cele din urm5 chiar incerca sa vorbeasca cu Do­
ris. Insa facu gre$eala de a o chema in biroul lui ^i de a
se retrage in spatele mesei de lucru, cand veni. Desigur,
nici ea nu ajuta In vreun fel lucrurile, cand refuza sa
ia loc pe scaunul oferit, din fapt biroului. Ii spuse in
schimb ca prefera sa stea in picioare. $i exact asta facu,
stabilind astfel o relape disciplinafa parinte-copil, ina-
inte de a se spune ceva important.
- E?ti nefericita, spuse el.
 224 Mary Balogh

Ea incepu sfl rada.

- Doris, zise el. A fost un lucru inadmisibil. Chiar
?i daca te-ai fi putut adapta sa traie?ti in sSracie $i s3 ip
pierzi statutul $i, odata cu el, tot luxul cu care ai fost
Inconjurata de la na$tere, tot nu ai fi putut fi fericita cu
Frawley. Voia averea ta, mai mult decat te voia pe tine.
-C hiar §i a$a, poate c3 m-a vrut mai mult decat am
vrut eu sa vin aici, zise ea. Exista o raceala inconfunda-
bila in ochii §i in vocea sa.
- Locul tau este aici, zise el. Ai o familie aici. E?ti sora
mea. Nu crezi c3 a fost dispus sa ia bani - cinci mii de
lire sterline - ca sa renunte la a-p mai face curte?
- Poate ca tu nu ai cunoscut niciodata sarftcia lucie,
zise ea. In cazul acesta chiar $i cinci mii de lire pot fi
o ispita copleptoare. Dar fara indoiala pe p se pare o
suma mizera.
- La naiba, Doris! exclama el, incruntandu-se. Chiar
ii iei apflrarea?
- II urSsc, tocmai pentru ca te cred, spuse ea cu calm.
Dar pe tine te urSsc §i mai mult pentru ca Lai ispitit §i ai
scos la iveala aceasta slabiciune din el.
Luke batu darabana pe birou.
- Ma ura?ti pentru ca te-am salvat de un viitor nespus
de ingrozitor, zise el.
- Da, raspunse ea, fara a-i oferi nici o explicape su-
plimentara.
„Te urasc!“, ii spusese candva. Probabil ca avea doar
opt ani la vremea aceea. Un caine batran, la care pnea
foarte mult, se imbolnavise p suferea enorm. Iar Luke o
pnuse intenponat departe, in timp ce bietui animal era
impu§cat $i ingropat. Ea fusese innebunita de durere la
intoarcere, mai ales pentru ca descoperise ca fratele ei
$tiuse ce se intampla p o pnuse departe de acolo.
„Te urasc. Nu o s& te mai iubesc niciodata."
Cum gestionase situapa atunci? O prinsese $i o imbra-
p?ase strans la piept, in timp ce ea ppase ?i se luptase s3
scape. $i o pnuse strans In bra{e, pana cand izbucni-
se in lacrimi. Iar apoi o legSnase §i plansese odata cu ea -
In ciuda celor nouasprezece ani ai lui. Apoi o dusese
 Inima de piatrd 225

In camera ei, unde o {muse in poala, pan5 cand adormi-

se ?i o putuse a?eza u?or pe patul ei.
Asta facuse atunci. Dar in clipa aceea era altceva. In
momentul acela batea darabana pe birou ?i o privea cu
ochi intunecafi.
-O sa rSmai aid peste iarnS, zise el. Poate ca anul
viitor o sa-p dau voie sa te intorci in ora?. Pana atunci
o sa-1 uifi pe Frawley ?i vei fi gata sa cunojti un domn
mai eligibil.
Intenponase ca vorbele lui sa fie impaduitoare.
Ea afi?a atunci un zambet stramb.
- Pot pleca acum?
Luke incuviinpi din cap.
Dadu sa piece, dar se opri inainte de a ie?i pe u?a.
-Intotdeauna am crezut ca cel mai rau lucru din
lume ar fi sa nu te mai vad niciodata, zise ea. Dar m-am
in?elat. S-a dovedit ca intoarcerea ta acasa a fost cel mai
rau lucru cu putin fa. Sper ca Anna sa aiba un fiu. Spec
s3 aiba mulp fii. Pentru ca sunt ?anse mari sa-1 pierd ?i
pe Ashley, daca devine vreodata duce.
$i mai era ?i Henrietta.
- Luke, ii spuse Anna intro zi, dupa ce se a?eza pe
pat §i el o acoperi cu paturi. Luke observase ca era obo-
sita dupa o vizita de la amiaza ?i insistase sa o aduca in
camera ei, ca sa se odihneasca. Henrietta considera ca
ar trebui schimbate mobila ?i draperiile in unele dintre
camere. E de pSrere ca ?i conacul ar trebui sa reflecte
faptul ca ne aflam la mijlocul secolului al XVIII-lea. M-a
rugat sa discut cu tine pe tema asta.
Luke se a?eza atunci pe marginea patului.
- §i tu ce parere ai despre asta? o intreba el.
Anna ?ovai o clipa.
-Im i place atmosfera de antichitate ?i eleganfa de
aici, zise ea. Nu-mi place ideea de a schimba ceva. Dar
pot sa infeleg la ce se refera.
- Vom face intocmai dupa cum ifi dQre?ti tu, zise el.
-D ar este ceva ce a planuit impreuna cu soful ei,
spuse Anna, parand extrem de amarata. Cred ca situ-
afia aceasta i se pare destul de dificila, chiar daca a fost
 226 Mary Balogh

mereu amabila $i jura ca e incantata sa ma aiba aici.

Poate ar trebui sa...
Luke se apleca spre ea.
- Poate at trebui sa nu uitfim c3 tu e§ti ducesa mea,
doamna, zise el. $i nu Henrietta. Nu vom schimba
in nici un fel mobilierul sau draperiile din casa. Asta
este decizia mea, facutfi la recoma ndarea ta. $i nu se
va schimba.
Anna il privi nesigura.
- Este prietena mea, spuse ea. Nu vreau sa fie neferi-
cita din cauza mea, Luke. Mi-a povestit ce s-a intamplat,
spuse $i-$i mu$ca buza. $i de ce s-a casatorit cu fratele
tau §i nu cu tine.
Luke se indrepta de spate.
- Cred ca era inevitabil, zise el. Trebuia sa afli mai
devreme sau mai tarziu. Dar s-a intamplat cu mult timp
in urma. Totul este de domeniul trecutului.
Anna zambi slab.
Si in loc sa discute problema in continuare - a?a cum
se gandea ca ar fi trebuit -, Luke se ridica in picioare $i
parasi camera, fara nici un cuvant in plus. Dar de fapt
nici nu mai avea nimic altceva de spus. In plus, prefera
sa nu discute cu Anna despre astfel de lucruri. Anna era
prezentul $i viitorul lui. Nu voia sa ajunga sa fie incurca-
ta in trecutul sau.
Dar mai era Henrietta. Mereu Henrietta. Daca ie$ea
singur s3 calareasca o intalnea pe ea. Daca ie$ea singur
sa se plimbe, din nou se intalnea cu ea. Daca era in
biblioteca, sau in orice alta camera din conac, ea i se
alatura acolo. Intotdeauna din intamplare. $i era mereu
tulburatS de faptul ca Luke se afla tntr-un anumit loc, la
unanum it moment dat.
I$i dadea seama ca de fapt totul era planuit. La fel ca
acea prima intalnire de la parleaz. Henrietta nu isi inv
pietrise inima a$a cum facuse el. Ii spusese ca suferise in
fiecare zi a casniciei ei $i in fiecare zi de atunci. §i nu pu-
tea sta departe de el nici macar cand $tia ca era casatorit
$i ca oricum nu s-ar fi putut casatori cu ea, chiar daca
nu ar fi fost. Era nefericita cand se afla in apropierea lui,
dar totu$i nu putea sta departe.
 Ittima de piatra 227

Dar cum rSmanea cu sentimentele lui? Oare mai era

incS atras de ea? Da, cu siguranpi era. Dar in fond, Hen­
rietta era o femeie foarte atragatoare. $i chiar fi o min-
te obiectivS trebuia si recunoascS asta. Dar oare incS
o mai iubea in adancul sufletului? Oare inc3 mai era
capabil sa iubeasca?
Nici macar el insufi nu ftia raspunsurile la aceste in-
trebari. Dar traia cu groaza ca le va descoperi. $i traia
cu groaza acelor intalniri premeditate. §i se temea de
ce s-ar fi putut alege de ele, daca lasa garda jos chiar fi
pentru o clips. Cu toate acestea, nu-fi putea exprima
nemulpimirea fa^a de Henrietta. Avusese deja parte de
prea multa suferin^a in via{a ei.
Henrietta calarise singura la Wycherly ca sa-1 viziteze
pe fratele ei. Avea obiceiul de a cSlari singura fi de a
merge in vizita, tot singura. Neliniftea devenise o a doua
naturS pentru ea de cand... ei bine, de cand facuse nifte
alegeri nesabuite fi dezastruoase, cu mulfi ani in urma.
Tocmai ii spusese fratelui ei ca i se parea insuportabil
sa-1 aiba pe Luke inapoi acas3. Candva ii aparpnuse ei fi
numai ei fi fusese precum lutul in mainile sale. Ifi amin-
tea cum plansese in bra^ele ei cand ii spusese ca trebuia
sa se marite cu George. Ifi amintea c5 de dragul ei, il
provocase la duel pe George fi ca aproape il omorase. Se
intrebase mereu ce s-ar fi intamplat daca ar fi reufit sa-1
ucida. Oare s-ar fi putut casatori cu el atunci? Dar oare
chiar ar fi facut-o?
Dar i se parea insuportabil ca el sa fie inapoi acasa.
$tiuse de la inceput ca nu s-ar fi putut casatori nicioda-
ta, dar ifi inchipuise ca vor trai impreuna la Bowden,
ca duce fi ducesa - chiar daca nu erau casatorip- Se
imaginase stapana la Bowden Abbey fi facand orice voia
acolo - lucru pe care George nu i-1 permisese niciodata.
Iar pe Luke fi-1 imaginase ingaduitor fi indragostit de ea
pana peste cap. Nu crezuse niciodata toate poveftile pe
care le auzise despre el.
Cu toate acestea, el se intorsese acasa cu o sope. $i
ii era imposibil sa ftie daca pnea sau nu la ea. Dar era
228 Mary Balogh

clar ca intenfionase ca Anna sa fie noua stSpana de la

Bowden. $i o mai fi lasase grea.
Calarea singura spre casa pe drumul intunecat fi
intortocheat de pe mofia fratelui ei fi privea absenta
cararea care se intindea in fal-a sa. Nu va uita nicioda-
ta dezamagirea pe care o traise cand nascuse un copil
mort. $i nu va uita niciodata ce ii spusese George, in
felul sau brutal obifnuit. Ca se bucura. Ca nu fusese
niciodata mai fericit de ceva in toata via pi lui. Ca se va
asigura ca nu va mai avea niciodata fansa de a purta in
pantece un copil de-al lui.
Cu un zambet ciudat fi diform pe chip, George ii
spusese ca Luke va fi moftenitorul sau.
Iar acum Luke chiar moftenise titlul.
Henrietta ridica brusc capul fi toate acele amintiri
neplacute disparura. Pe aleea din fapi ei se afla un cal,
care statea complet nemifcat. Calarepil era un om in alt
fi slab fi complet invaluit intr-o mantie lunga fi neagra.
$i purta tot o masca neagra, care-i acoperea mai mult de
jumatate din fapi fi un tricorn tras pe frunte.
- Doamna, zise el incet. Te-am speriat.
Henrietta se gandi indignata ca era un talhar pe m o
fia lui William. Ridica barbia fi se incrunta la el. Mai
bine murea, decat sa-i arate ca ii era frica de el.
- Ce vrei? intreba ea. Nu am nimic de valoare cu ex-
ceppa inelelor pe care le port fi a catorva monede din
saculep Fratele meu o sa te spanzure.
Barbatul parea destul de atragator cand zambea.
- Nu vreau nimic din ce ip apaTpne dumitale, ducesa
de Hamdon, zise el fi o facu pe Henrietta sa ridice din
sprancene, uimita. Poate ca vreau doar sa-pi restitui ceva
ce-p aparpne de drept.
-O h? Henrietta era intrigata, dar fi indignata. Pleaca
de aici, omule, zise ea, brusc. Nu o sa primefti nimic de
la mine azi.
Dar el se apleca ufor in fa fi ii zambi din nou.
-N u m3 mira deloc faptul ca ducele este indragostit
de dumneata, doamna, spuse el.
-C red ca ai grefit ducesa, omule, raspunse ea. $i
acum te rog sa ma scuzi.
 Initna de piatra 229

Dar in clipa aceea, el ip conduse calul langS ea, atat

de aproape, incat aproape li se atinserS genunchii. Ochii
lui o studiau cu interes printre fantele m£$tii.
-A m nevoie doar de pupn ajutor din partea dumita-
le, doamna, zise el.
Henrietta se gandi ca un talhar mascat, calare, avea o
aur9 inconfundabila de masculinitate. $i o privea cu
o apreciere fap?3. Iar ei ii lipsise foarte mult timp admira-
pa unui barbat. Desigur, nepunandu-i la socoteala §i pe
mo§ierii locali - dar acepia nu meritau deloc atenpa ei.
- Ducele are o sope, spuse talharul, care s-a casatorit
cu el din motive necinstite.
-Anna? se mira Henrietta.
-Anna, da, zise el meet. $i il va par£si mai devreme
sau mai tarziu.
Henrietta se incrunta atunci p uita de aerul distant p
disprepiitor pe care-1 afi§a.
-Este cumva...
-Ah, nu. Privirea lui o mangaie u?or de la palaria de
calarie pe care o purta pana la decolteul costumului ei
de echitape. Nu exista niciAun soi de ata§ament roman­
tic intre mine $i doamna. Imi doresc doar sa-1 eliberez
pe duce de o povara, in interesul justipei. Iar dumneata
ma pop ajuta, doamna.
-Eu? De obicei, Henrietta purta o e$arfa la piept
pentru a-p proteja decenta. Dar era mandra de pieptul
ei §i in clipa aceea se bucura c3 nu-$i pusese e$arfa. Cum
a?a, domnule?
- Da-mi voie sa ip explic, zise el.
Dar inainte de a spune altceva, ii lua mana dreapta
intre ale lui, ii trase u$or manuka ?i apoi duse incheie-
tura ei dezgolita la buzele lui. O saruta mai intai pe ex-
teriorul incheieturii, apoi pe interior. Iar ea simp varful
limbii lui pe partea interioara.
Henrietta se cutremura de placere.
- Cine e$ti? intreba ea.
El ii zambi.
- Doua intrebari una dupa alta,' doamna, spuse el.
Hai sa ne ocupam mai intai de prima. A doua nu are
nici o importanpi.
230 Mary Balogh

c a p ito lu l 16
Anna cedase tentafiei. Cand Luke i$i strecurase u$or
braful de sub capul ei $i-$i desprinsese trupul de al siu,
ca sa se trezeasca penrru plimbarea lui matinala obi?nui-
ta, ea mormaise nemulfumita si deschisese ochii.
-Culca-te la loc, ii sugerase el, dupa cum facea in
majoritatea diminefilor.
Iar in acea dimineafa, se rostogolise inapoi in caldu-
ra lasata de trupul lui pe pat $i adormise la loc. A$a ca
ratase plimbarea lor de dimineafa - care era partea ei
favorita a zilei.
In momentul acela statea la fereastra dormitorului
ei. Privea absenta gradinile care i$i pierdeau repede
culoarea §i copacii indepartafi care dadeau semne ale
schimbarii anotimpului. Cineva intrase in camera ?i
facuse focul in $emineu. Probabil dormise foarte pro-
fund, daca nu auzise nimic. Dar la urma urmei, dormea
pentru doi, i?i aminti apoi ca o scuza pentru faptul ca
trandavise pan a tarziu.
I$i puse mana pe pantec. Se imbracase cu cama$a
de noapte dupa ce se ridicase din pat. Dar putea simp
umflatura aceea imbucuratoare, chiar $i prin fesatura
subfire. Luke o atinsese pe burta noaptea trecuta - dupa
cum facea tot mai des in ultima vreme - $i afirmase ca
probabil i$i pierduse talia pe undeva.
Lunile de casatorie ii aausesera destul de multa mill-
fumire. Copilul pe care-I purta in pantec devenise o fun-
fa reala, pe care o putea simfea §i fizic, nu doar mintal.
$i se confrunta din ce in ce mai mult cu oboseala, o
foame nesafioasa, greutate in mi$care $i cre$terea bur-
fii. Dar se bucura de matemitatea iminenta cu toata
recuno§tinfa profunda a unei femei care se a^teptase sa
r3mana fata batrana pentru tot restul zilelor.
Trecusera mai bine de trei luni. $i erau acasa de mai
mult de doua luni. Incepuse sa creadS in libertate. §i
incepuse sa creada ?i in fericire.
Toate lucrurile mergeau bine in gospodarie. I?i
ocupa timpui cu indeplinirea indatoririlor care venise-
rS odata cu statutul de ducesa a lui Luke ?i considera
 Inima de piatrd 231

ca o placeau top angajapi sopilui ei. Se imprietenise de

asemenea cu top vecinii p organiza frecvent serate, pe-
treceri cu jocuri de carp 51 ceaiuri dansante neprotocola-
re pentru tineri. $i accepta entuziasmata toate invitapile
pe care le primea. Sinpea tot mai mult ca vecinii ajunse-
sera sad accepte din nou pe Luke - chiaT daca la inceput
se aratasera oarecum neincrezatori.
Emily parea mai fericita acolo decat fusese acasa.
Luke se dovedise neapeptat de dr3gu{ cu ea, iar Emmy
il placea destul de mult. In plus, sora ei gasise un erou
In Ashley p il urma peste tot, ori de cate ori avea ocazia.
Anna se scuzase p ti spusese acestuia sa nu o lase pe fata
sa devina o pacoste pentru el, dar Ashley ii raspunsese
ca o placea pe copila p ca se bucura de compania ei.
Adesea nici nu mai era nevoie ca Emily sa se pna dupa
el - pentru ca o ducea din proprie inipativa la plimba-
re sau chiar la calarie. Dar tntotdeauna cu permisiunea
Annei p a doicii sale. Erau o pereche absolut induiopi-
toare - copila surdo-muta p tanarul singuratic p neferi-
cit. $i amandoi pareau sa gaseasca un soi de mulpimire
unul In compania altuia.
Anna nu reupse sa aprinda nici o scanteie intre Agnes
p Ashley, in ciuda faptului ca incercase subtil sa ii aduca
impreuna. Dep era foarte frumoasa, Agnes continua s3
fie timida in prezen^a barbaplor chipep - iar Ashley era
extrem de chipe?. Desigur, mai erau p alp tineri chipep
in vecinatate p unii chiar se aratasera interesap de ea.
Cu toate acestea, Agnes parea sa il prefere pe banalul,
plictisitorul p destul de corpolentul Lord Severidge -
fratele Henriettet. $i in ciuda faptului ca omul nu pia
sa vorbeasca despre altceva in afara de fermele, caii p
cSinii lui de vanatoare, Agnes putea sta ISnga el la mas3
in timpul cinei, ascultandu -1 p discutand cu el cu un
interes vizibil.
Anna se gandea ca probabil va fi o casatorie buna,
daca se ajungea vreodata sa se discute despre asta. Dar,
Doamne, cat de plictisitoare ar fi fost casnicia lor! Zam-
bi cand ii veni in minte acel gand. Indiferent cu cine se
va casatori Agnes, va fi alegerea ei p numai a ei. $i daca
alegea sa se casatoreasca cu un barbat plictisitor, atunci
232 Mary Balogh

ea nu se va opune. Totu$i nu in^elegea cum ar fi putut

sa-1 prefere cineva pe William lui Ashley. Nu c3 Ashley
s-ar fi arStat vreun pic interesat de sora ei, desigur. Dar
Anna banuia ca Ashley era mult prea tan3r ca sa fie
interesat de orice casatorie. $i In plus era nefericit $i
nehotSrat. Bietul Ashley!
Doris era $i ea nefericita - chiar daca era pupn mai
lini^tita decat ffatele ei. In plus, in continuare nu exista
nici un soi de comunicare intre ea $i Luke. Anna incer-
case sa-i explice o data sopilui ei cS sora lui se sim|ea
neiubita. Insa in clipa aceea nu dorea sa-§i aminteasca
raceala raspunsului lui. Totul i se pftrea foarte trist. Dar
macar prietenia dintre Doris $i Anna revenise pe un fa-
ga$ normal.
$i la un moment dat, in timpul unei discupi, Doris
chiar deschisese subiectul Ranelagh $i recunoscuse ca
nimic din tot ce se intamplase nu fusese vina Annei.
Iar prietenia ei cu Henrietta nu se racise in nici un
fel, in ciuda nelini$tii de care daduse dovada femeia in
dupa-amiaza in care ii povestise despre trecut. $i chiar
dac5 ii vorbise o data lui Luke despre asta, Anna era
foarte hotarata sa lase trecutul in urma. Pentru ca nu
avea nimic de-a face cu prezentul lor.
Anna incerca sa nu se gandeasca nici la trecutul ei.
Iar noua ei casS, sarcina avansata $i mulfumirea aceea
profunda ?i nou-descoperita cu siguran^a o ajutau in
acest sens. Simtea ca i§i recSpata treptat sSnatatea min-
tala $i fizica.
§i totu$i, era ceva ce nu putea dura, desigur.
In dimineata aceea, Anna o auzi pe camerista sa la
u$a dormitorului, inainte s3 fie chemata, a?a c5 se in-
toarse de la fereastra, chiar in clipa in care fata ciocani
?i deschise u$a timid.
- A sosit o scrisoare pentru dumneavoastra, doamnS,
zise ea. A fost adusa de un mesager particular, care a
insistat sa va fie adusa personal.
Anna i§i aminti ca in timp ce statuse la fereastra,
aparuse pe alee un calaret necunoscut $i apoi plecase
in decurs de cateva minute. Nu bagase asta prea mult
 Inimd de piatra 233

in seama la momentul respectiv. $i probabil ca in clipa

aceea, necunoscutul disparuse deja printre copaci.
Dar $tia de la cine era. Lua scrisoarea §i se uita la
scrisul de pe plic, chiar dacS nu mai era nevoie so fac3.
$tia deja cine era expeditorul.
-Mulpimesc, Penny, zise ea. O s3 vreau s3 m3 imbrac
in curand. Pop s3 revii peste o jumatate de ora?
- Da, doamna, zise fata, facu o reveren^a §i apoi se
retrase, inchizand u$a in urma sa.
A trecut muit timp, Anna mea, ii scrisese el. line-
ori imi regret decizia de ate lasa sa te casdtoresd. Dar
rabdarea ne va aduce amandurora o fericire infinitd $i
desavarsita. Am auzit cd porti in pdntec mostenitorul
lui Hamdon.
Anna i?i lipi mana de burta $i inchise ochii pentru ca-
teva clipe. Se simfea dintrodata amefita ?i infrigurata.
Dar esti frumoasa chiar si in aceasta stare de ma-
temitate iminenta, continua scrisoarea. Acum doua
dimmed, cdnd te plimbai prin gr&dind, pdreai o parte
din natura cm rochia ta verde de dimineata... aceea din
satin, cu pelerina mai inchisa la culoare. lar tdnarul
Collins te-a admirat aproape pdnd in punctul indis-
crefiei la serata organizatd de mama sa, cdnd purtai
rochia aceea albastrd eleganta. Vezi tu, nu sunt nicio-
data prea departe de tine, Anna mea.
Fu pe punctul s3 le$ine. Dar avea mu^chii mult prea
incordap, ca s3 se prabu$easc3. Simp;a ca era privita pe as-
cuns din spatele fiecArui copac Dar nu se putea intoarce.
Sd nu wifi, ii scrisese in continuare, cd ducele de
Hamdon te are doar cu dtlu de imprumut. A fost doar
un mic test, Anna mea... te rog sd md ierfi. Existd in
continuare problema acelei datorii neachitate, care tre-
buie pldtita. Vezi tu, doua sute de liresterline nu sunt
o sumd mare. La mai putin de o suta de metri vest de
porfile de la intrarea in Parcul Bowden se afld o cabana
 234 Mary Balogh

veche de vandtoare. In pragul u$ii este un bolovan mare.

O sd gasesti factura acolo astazi■ Pop sd o iei, Anna
mea, p sd o inlocuiesti cu banii. Dupa aceea voi consider
ra datoria achitata. Pana la lasarea serii, te rog.
Servitorul tdu, Blaydon
Dupa cateva minute, Anna indoia la loc scrisoa-
rea, cu mani doar pupn tremurande. Era obi§nuita cu
astfel de scrisori. Rascumparase in acelap mod multe
dintre datoriile tatalui ei. Dar §tia ca mai existau inca
suficient de multe, ca sa o pna in sclavie pentru tot re-
stul viepi ei. Cu toate acestea, nu era vorba doar despre
datorii. Daca ar fi fost numai asta, s-ar fi dus de indata
sa-1 implore pe Luke sa-i dea banii necesari sa le achite.
$i §tia ca so{ul s3u le-ar fi platit de dragul ei - chiar daca
in clipa aceea, Victor era cel care ar fi beneficiat de ges-
tul sau $i nu bietul ei tata, care era mort de mult. $i nici
vreuna dinrre fete. Charlotte era casatorita. lar Agnes ?i
Emmy erau in siguranpi la Bowden.
Da, daca ar fi fost numai datoriile acelea, s-ar fi
dus indata sa-l implore pe Luke sa le achite. $i §i-ar
fi salvat mandria, insistand sa ii inapoieze banii, pupn
cate pupn, din indemnizapa ei. $i atunci i-ar fi putut
spune adevarul §i fratelui ei. Bietul Victor! El nu $tia
despre amploarea datoriilor $i credea ca tatal lor le pla-
tise pe toate, prin vreun miracol, inainte de a muri.
$i atunci Victor i-ar fi putut inapoia treptat banii
sopilui ei.
Chiar daca datoriile erau foarte mari, lui Luke nu i-ar
fi lipsit banii aceia. Doar ii spusese ca avea doua averi
enorme. In plus, era sigura ca nu ar fi refuzat-o.
Dar nu era vorba numai despre datorii. Acestea re-
prezentau doar o mica parte din problema. Le rascunv
parase pe majoritatea - chiar daca pe aproape nici una
dintre ele cu bani. Palavragise senina cu vecinii sai de la
Elm Court §i le distrasese atenpa acestora la petreceri
sau la serate, in timp ce el furase podoabe neprepiite
§i bijuterii. Ii fermecase pe domni in timpul partidelor
de carp - flirtand din spatele evantaiului, expunand
 Itiimd depiatra 235

accidental prea mult din decolteul ei sau zambindu-le

cu caldura - $i le distrasese atenpa de la joc, in timp ce
el tri$ase $i ii u$urase de mici averi. O data, chiar il §i
acompaniase intr-un ora$el unde nu o cunogtea nimeni
§i se tocmise singura cu un bijutier pentru vanzarea
unor podoabe - pe care el le furase de la vecinii $i pri-
etenii ei.
Dupa astfel de ocazii, el obi?nuia sa ii returneze una
sau mai multe dintre facturile tatalui ei. Uneori chiar
impachetate sub forma de cadou.
Iar misterul disparipei a atat de multe obiecte de
valoare din vecinatate nu fusese niciodatfi deslupt. Cu
toate acestea, Sir Lovatt Blaydon ii spusese c3 avea mulp
„martori“, care puteau sa ateste faptul ca Anna fusese
hoa^a. $i ca mai avea $i doi martori care erau dispu§i
sa depuna marturie c3 era o criminala - c3 il impinsese
pe fatal ei de pe acoperi$ul casei lor. $i va parea ca §i
cum ar fi avut un motiv pentru toate acele infracpuni.
Pentru ca toata lumea §tiuse c3 tatal ei fusese in pragul
ruinei. Toata lumea ar fi crezut ca furase ca sa previna
falimentul familiei ?i ca il ucisese pe tata ei, pentru a
evita sa se mai adune $i alte datorii.
Toata lumea §tia c3 era extrem de devotata fratelui §i
surorilor ei.
A§a ca nu se putea duce la Luke. Pentru c& nu era
doar problema simpla a achitarii datoriilor. Acestea re-
prezentau doar mijloacele prin care o avea la mana Sir
Lovatt - din motive ascunse, care depa$eau puterea ei
de intelegere.
Datoriile acelea nu vor fi achitate niciodata. Nu ar fi
ajutat-o la nimic nici chiar sS se duca la Luke §i sS-l con-
vinga sa le rascumpere pe toate. In plus, daca s-ar fi dus
sa vorbeasca cu el ar fi riscat sa starneasca mania lui Sir
Lovatt. $i era foarte posibil ca acesta sa puna in sfar$it
in aplicare toate amenin^arile facute. $i atunci Luke ar
fi crezut ca se casatorise cu o femeie despre care martorii
puteau demonstra ca era o hoapi $i o criminala - $i ade-
varul era ca, in realitate, chiar era complice la toate acele
infracpuni. $i in consecin^a, nici toata averea $i pozipa
lui Luke nu ar fi putut-o salva de la spanzuratoare.
236 Mary Balogh

Anna se duse atunci In salonul ei privat. Intr-un ser-

tar al biroului eTau bani. Suficienp bani. Luke insistase
s3 ii primeasca In ciuda faptului ca ea ii spusese cfi nu
prea avea pe ce s& ii cheltuiasca acolo la Bowden. Se
a$e_zS p numara doua sute de lire.
ip lipi apoi fruntea de birou p inchise ochii. Inspira
p expira de mai multe ori, luptandu-se cu greapi p cu
senzapa de lepn. Rochia ei verde de dimineapi. O pur-
tase cand se plimbase prin gradina cu Henrietta p cu
Emmy. Iar rochia albastra de searS o purtase la serata or-
ganizata de familia Collins, unde tanarul Cecil Collins
o atinsese p o stanjenise destul de mult cu admirapa
sa copilareasca - lucru care ll amuzase copios pe Luke.
Oare de unde §tiuse? Se ridica in picioare hotarara p se
duse in dormitor sa o cheme pe camerista ei. De ce sa
mai apepte sa treaca intreaga jumatate de ora?
Era o zi frumoasa, dar u§or racoroasa, din cauza ae-
rului de toamna. Iar Emily era afara, ca de obicei. Ii pla-
cea foarte mult sa petreaca timp in aer liber p nu ii era
deloc dificil sa evadeze de langa doica ei, mai ales de
vreme ce avea paisprezece ani p era aproape adulta. Era
singura in dimineata aceea, intrucat Ashley plecase sa-§i
viziteze ni$te prieteni. §i nu o deranja niciodata s3 rama-
na singura, cu toate ca il iubea pe Ashley ca pe ochii din
cap. Fusese singura aproape toata viapt ei, dar cu toate
acestea, nu se simpse niciodata solitara. $tiuse mereu ca
era iubita - mai ales de catre Anna.
Exact in clipa in care gandi lucrurile acelea, o v3zu pe
Anna in depSrtare, iepnd din casa. Chipul i se lumina
imediat p facu capva pafi grabip in direcpa surorii ei.
In ultima vreme, era din ce in ce mai dificil sa o aiba
pe Anna doar pentru ea. Sora ei era aproape mereu cu
Henrietta sau cu un alt membru al noii ei familii. Sau
cu Luke. Emily il iubea foarte mult p pe Luke, dar ii pa-
tea rau ca era un om atat de nefericit. Tomp, se bucura
foarte mult ca sora ei se casatorise cu un barbat atat de
chipe?, elegant p bland. Iar Luke avea intr-adevar un
suflet foarte bun, chiar daca Ashley nu credea asta.
 Inimd de piatra 237

Dar Emily se opri, inainte s-o vada sora ei. Ip putea

da seama ca nu voia companie. Anna se uita in jur pe
furip de pe terasa, apoi se grabi s3 traverseze gradinife.
Mergea cu capul plecat p nu se bucura deloc de imp re-
jurimi. Era clar ca avea o destinape anume in minte. §i
se ducea acolo singura p pe jos.
Emily se incrunta. Ceva din comportamentul surorii
ei ii amintea de... Doamne, aproape ca uitase! $tia care
era cea mai mare fericire din viapi Annei. II iubea din
tot sufletul pe Luke p urma sa aiba un copil cu el. Iar
Emily aproape cS uitase de cea mai mare nefericire a su-
rorii sale. Sau cel pupn o indepartase din minte, presu-
punand ca totul se terminase. Cu toate acestea, in clipa
aceea, exista ceva ciudat in comportamentul Annei...
Emily se pomeni urmarind-o pe sora ei p avand grija
sa stea ascunsa, ca sa nu fie descoperita. Nu era un lucru
tocmai u§or de facut pe pajipea intinsa de dincolo de
gradini, insa din fericire pentru ea, Anna nu se mai uita
deloc in jur. Se grabea sd inainteze p pnea privirea apn-
tita spre cararea din fata. Iar dupfl ce ajunsera in padure,
Emily o putu urmari mai indeaproape.
Oare unde se ducea? Se grabea printre copaci cu un
scop, dar se afla mult prea departe de alee p de porp,
ca sa mearga in sat. Emily pia ca undeva in apropiere se
afla o veche cabana de vanatoare. O descoperise in tim-
pul uneia dintre plimbarile ei p se gandise cS putea fi
un refugiu confortabil, unde sa stea p sa mediteze in li-
nipe, in zilele friguroase sau ploioase. Doar ca gasise u$a
incuiata p ii fusese frica sa sparga vreuna dintre ferestre-
le mici - chiar daca era o cladire veche p darapanata.
Spre surprinderea ei, inpdese in foarte scurt timp ca
aceea era intr-adevar destinapa Annei. Cu toate acestea,
sora ei nu o gasi cu u?urin^a ?i rataci prin padure cateva
minute. Iar cand ajunse intr-un sfarpt la cabana, Emily
se ascunse dupa un copac p privi. Sora ei se apropie
$ovaielnica p uitandu-se in toate direcpile. Era aproape
de parca s-ar fi apeptat sa traga cineva in ea de la vreuna
din ferestre sau din spatele vreunuia dintre copacii din
apropiere. Dupa aceea se apleca repede p ridica un colt
al pietrei grele care zacea in pragul upi.
238 Mary Balogh

Emily nu putea vedea cS se afla ceva dedesubt. P&rea

sa fie o bucata de hartie. Anna se ridica, privi in jur
grabita, apoi scotoci prin fanta rochiei ei deschise p
cauta intr-unul din buzunarele jupei sale. Scoase ceva
ce adusese in schimbul acelei hartii, se apleca la loc p
indesa acel ceva sub piatra. Dupa aceea se ridica, se in-
toarse p aproape ca fugi inapoi, in directia casei. Emily
se lipi p mai mult de copac, ca sa nu o vada sora ei.
Cu toate acestea, intrezari chipul Annei. Era palida p
parea speriata.
Inima i se facu cat un purice. Emily tnchise ochii p-p
sprijini o clipa fruntea de trunchiul copacului. A$adar,
era adevarat. Totul va incepe din nou. Simtea asta.
Primul ei instinct fu acela de a se grabi la u§a cabanei,
ca sa vada ce ascunsese Anna sub bolovan. DaT ezita o
clipa p precaupa o facu sa ramana pe loc. Iar cateva
minute mai tarziu se bucura ca ramasese unde era. Din
cealalta parte a padurii iep un strain. Omul se grabi la
cabana, se ghemui in fapi upi, ridica bolovanul, scoa-
se ce era ascuns acolo p cerceta cu mare atenpe. Emi­
ly putea vedea ca numara niste bani, pe care ii scosese
partial dintr-un sac mic de panza. Dupa aceea, se ridica
in picioare, arunca o privire in jur p dispSru din nou in
spatele copacilor.
Emily lasa din nou capul pe trunchiul copacului p
inchise ochii. Simtea ca i se facea rau. Ii venea sa planga.
Fusese atat de fericita acolo! $i Anna fusese foarte ferici-
ta la Bowden. Dar incepea din nou. $i in ciuda faptului
ca nu il mai vazuse niciodata pe omul care luase banii,
intr-un fel sau altul, pia in sinea ei ca el era in spatele ce-
lor intamplate - la fel cum fusese in spatele tuturor ne-
fericirilor Annei. Emily $tiuse asta dintotdeauna, chiar
daca nu in^elesese niciodata de ce $i chiar daca toata
lumea in rest paruse sa-1 placa.
Dintr-odata, i?i dorea sa fie acolo §i Ashley. Ip do-
rea ca mana lui putemica sa o pna strans pe a ei p ca
trupul lui voinic p barbatesc sa fie aproape, ca s-o pna
in siguranpi. Daca ar fi existat o cale de a-i spune ce se
intampla! El sigur ar fi indreptat lucrurile. Sau Luke.
 Initna de piatra 239

Da, el far& indoiala ar fi facut ca totul sa fie bine pen-

tru Anna.
Dar nu avea cum sa le spuna nimic.
Ashley nu era singurul care se ducea uneori la casca­
de, pentru sentimentul de pace izolata pe care i-l dadea
pSdurea f j_zgomotul apei. $i lui Luke ii placea s3 mear-
ga acolo. In aceeafi dimineata se indreptase spre casa,
dupa ce petrecuse o ora cu unul dintre chiriaf ii sdi, care
mai nou era foarte mulpimit de schimbarile implemen-
tate. Dar se oprise o clipa pe pod fi se uitase in jos la
apa, iar asta il facuse sa cedeze tentapei de a fura o ora
numai pentru el. If i condusese calul de-a lungul malului
fi disparuse printre copaci, chiar inainte sa iasa Anna
din cas3.
Ifi lega calul de trunchiul unui copac fi ramase pri-
vind cascada, cu un picior ridicat pe stanca fi cu bra-
pul sprijinit pe genunchi. Inspira pacea fi racoarea de
toamni. Ii plScea parfumul special al frunzelor tomna-
tice umede. Mirosul acela ii evoca intotdeauna o mul-
(ime de amintiri din copilarie. Se gandi ca trebuia sa o
aduca f i pe Anna acolo in curand. Inainte ca toate frun-
zele sa se desprinda din copaci. Sigur i-ar fi placut acolo.
In plus, puteau fi singuri o vreme. In ultima perioada,
le era din ce in ce mai greu sa petreaca timp impreuna
singuri in afara intimitatii camerelor lor private.
Auzi apoi trosnetul unei crengi rupte, care ii semna-
la ca se apropia cineva, afa ca intoarse capul. Poate ca
descoperise de una singura locul fi venea acolo chiar
in momentul acela. Era inca in pat cand plecase el, dar
asta fusese acum mai bine de doua ore.
Dar era Henrietta.
-O h, Luke! exclama ea. Se opri imediat fi-fi duse
mana la inima. M-ai speriat. Credeam ca efti plecat cu
treaba. $i tie iti place sa vii aid?
O, nu, nu din nou! Erau deja prea mult_ intalniri
„accidentale“. Prea multe intalniri inventate. In ultima
luna avusese parte de una dintre cele mai triste, dar fi
linif titoare realizari. Nu o mai iubea. Nu mai simtea de-
cat o anumita nostalgie pentru ceea ce fusese fi pentru
240 Mary Balogh

ce-ar fi putut fi intre ei. $i un dram de mila pentru cat

de mult suferise $i, in mod evident, incS mai suferea.
Cu zece ani in urma, se straduise din rasputeri sS ina-
bu§e orice sentimente puternice pe care le avea pentru
ea. $i aparent, reu$ise asta cu foarte mare succes. Era
mulpimit de felul in care se a^ezase viafa lui. Ba chiar
nea?teptat de mulpimit.
Lasa piciorul jos $i se intoarse spre ea.
-N u, Henrietta, zise el. Nu credeai ca sunt plecat.
M-ai vazut $i m-ai urmarit aici.
Ea se inro$i la fa{3 $i-$i mu?ca buza.
-O f, Luke, $opti ea $i ochii i se impanzira de
lacrimi.
- Dar nu se poate a$a ceva, continua el. Te voi condu­
ce inapoi acasa.
Henrietta inchise ochii. Chipul ei parea palid in um-
brele intunecoase ale copacilor. Parea de o frumuse^e
delicata $i tinereasca. Dar cu toate acestea, el nu sim^ea
altceva decat mila.
- Dar $i tu simp la fel, zise ea. $tiu asta, Luke. Te pre-
faci ca nu ai inima pentru ca nu vrei s3-p recunosti nici
macar pe insup c3 trecutul e inca viu pentru tine. Dar
?tiu sigur ca p tu simp la fel.
- Ba nu, zise el. Nu simt nimic, Henrietta. Trebuie sa
in^elegi asta. $i toate intalnirile acestea intamplatoare
nascocite trebuie s3 ia sfarpt. Ce s-a intamplat a fost
foarte dureros pentru amandoi. Pentru ca amandoi am
fost victime ale... ale destinului. Dar trecutul este mort
§i ingropat.
- Ai jurat ca o sa ma iube$ti pentru totdeauna, spuse
ea cu lacrimi in ochi.
-D a. Luke ofta $i dadu sa-p scoata tabachera, dar
apoi ip dadu seama ca nu o avea cu el. Dar s-a dovedit
ca nu e a§a, Henrietta.
-O iube$ti pe Anna, zise ea p lacrimile ii pi$nira pe
obraji. $i $tiu ca nu te pot tnvinui pentru asta. Este mi-
nunatS p fara prihana. Sunt sigura ca nu a facut nicio-
data nimic condamnabil. $i eu insami o iubesc. I-ai spus
p ei ca o s-o iube?ti pentru totdeauna?
 lnima de piatra 241

- Henrietta, c&snicia mea este o chestiune privata, in-

tre mine §i Anna, raspunse el, cat putu de bland.
Ea i§i acoperi fa{a cu palmele, dar el ramase unde
era, cu mainile stranse la spate. Nu se va duce la ea. Ar
fi putut interpreta gre§it un asemenea gest.
-A i fost mai puternic decat mine, zise ea. $i mai
infelept. Atunci probabil ca va trebui sa caut in alta
parte admirape §i iubire. Sa ?tii ca m-am simpt foarte
singura, Luke.
- Da, $tiu, zise el. §i cu siguran$ vor exista barbap de
seama, care vor fi dispuji sa te iubeasca, Henrietta.
Ea ridica u§or capul.
- Exista deja unul..., zise ea.
-Serios? Intreba el, zambind.
- Dar n-o sa fie niciodata ca tine, zise $i il privi trista.
Ma intreb ce s-ar fi tntamplat daca nu te-ai fi casatorit
cu Anna...
-N u, zise el ferm.
Henrietta ridica b§rbia.
-N u, repeta ea. N-ai fi putut sa uip ca am fost a lui
George, nu-i a$a?
El nu li raspunse. In loc, ii oferi brapil lui $i pornira
impreuna prin padure, in direcpa casei. Cu mana libe­
ra, Luke ducea calul de capastru.
Cand ie?ira dintre copaci, o vazura pe Anna grabin-
du-se spre casa, cu capul in pamant. Era singura ?i se
comporta aproape ca §i cand ar fi crezut ca o urmarea
cineva. Ridica pana la urma privirea, cand ajunse in gra-
dina. Ii v3zu, dar tot se grabi mai departe. !§i apleca din
nou capul $i p3ru sa mareasca pasul.
Luke se incrunta.
-Te las^zise Henrietta. O sa m3 due sa beau un ceai
cu Anna. Imi pare rau, Luke. Imi pare rau ca nu am
avut la fel de mult sange-rece ca tine. Ma ierp?
Insa nu mai aftepta nici un raspuns. Se grabi pe
paji$te ?i inspre casa, in timp ce el i§i conduse calul
spre grajduri.
Se intreba atunci unde fusese Anria. Era neobifnuit de
singura. $i de ce se grabea atat de tare? $i oare de ce nu le
zambise ?i nu se indreptase spre ei, dupa ce ii vazuse?
242 Mary Balogh

Era dezamagit. Deja i se facuse dor de dimineple lor

petrecute impreuna la calarie.

c a p ito lu l 17
Luke, Anna, ducesa vaduva, Doris, Henrietta $i Ag­
nes trebuiau sa meargS in vizitd la familia Wilkes, ca
sa ia ceaiul. Primisera o invitape oficiala $i acceptasera.
Urma sa fie o dupa-amiaza protocolara, mai cu seama c3
acasa la sopi Wilkes tocmai sosisera ni$te veri§ori de-ai
lor de la Londra.
Trecusera deja zece minute de cand ar fi trebuit
sa piece. Dar o persoana din grupul lor inca nu co-
borase, iar mama lui Luke era vizibil iritata. Ducesa
vaduva considerase mereu punctualitate un semn de
buna-cre$tere.
-N u imi place sa a?tept, Lucas, zise ea. Sotia ta trebu-
ie sa invefe ca in acest col^ de lume noi nu avem obice-
iul de a intarzia intenponat, pentru a convinge pe toata
lumea de im portant rangului nostru. Poate ca acolo de
unde vine ea...
-N u e sfar$itul lumii daca intarziem cateva minu­
te, doamna, zise Luke. O sa merg pana sus sa vad ce
o repne.
$i el intarziase cinci minute. La Paris, daca ajungeai
mai devreme, sau chiar la timp, aproape ca era conside-
rat un semn de proasta create re. Sositul mai devreme la
un eveniment social semnala prea multa nerabdare - §i
regulile bunelor maniere socoteau ca nerabdarea nu era
un semn bun.
Dar pentru Anna era ceva neobi$nuit sa intarzie.
Luke observa surprins ca nu era nimeni in garderoba
sau in biroul sopei ei. Batu la u$a dormitorului ei $i o
deschise. Anna statea la fereastra $i privea afara. Purta
un halat de dimineapi, confecponat de mStase, strans
simplu in talie cu un cordon. Dar nu purta crinolina.
Iar parul ii atarna pe spate, necoafat $i nepudrat.
-Anna? Intra in camera $i inchise u$a in urma lui.
Ai uitat ca trebuie sa lu3m ceaiul cu sopi Wilkes?
 Itiima de piatra 243

- Nu, ii raspunse ea meet $i fara intonape, dar nu se

Intoarse de La fereastra.
Traversi incaperea $i se apropie de ea.
- Mergep f5ra mine, zise apoi. Vreau sa fiu singura.
Ii vorbea intro n fel destul de neobi$nuit pentru ea,
cu o voce vlaguita. Statea adusa de umeri.
-C e s-a intamplat? o intreba el, incruntandu-se.
- N imic. Doar ca nu am chef sa Les.
-T e simp rau? o intreba din nou. Se uita apoi la tru-
pul ei p in^elese ca nu purta corset. Silueta ei supla de
altadata disparuse vizibil.
-N u, raspunse ea.
Luke continua sa se incrunte.
- Vrei sa lipse$ti de la ceai fara nici un motiv, dupa ce
am acceptat deja invitapa? spuse el. Nu p se pare pupn
nepoliticos, doamna? $i nu crezi ca e nepoliticos p sa le
lap pe mama p pe surorile noastre sa te apepte jos, fara
s9 le fi spus sa nu mai stea dupa tine?
- Pleaca, zise ea.
Pentru o clipa, o scanteie periculoasa ap5ru in ochii
lui. Dar auzise despre diversele maladii care pareau sa
puna stapanire pe femei pe timpul sarcinii. Iar irasci-
bilitatea era una dintre el. Anna fusese uimitor de
bine pana in clipa aceea, iar asta il facea sa uite une-
ori ca trupul $i mintea ei trebuiau sa faca fa^a anumi-
tor schimbari $i funepi necunoscute. A§a ca i$i struni
temperamentul.
-V ino ?i intinde-te, spuse el §i'§i a$eza u§or mainile
pe umerii ei. Ai nevoie de odihna, Anna. O s-o trimit pe
camerista sa-p aduca ceva cald de baut. $i voi inventa
ni$te scuze pe care sa i le transmit doamnei Wilkes, din
partea ta. Oricum, cred ca toata lumea ?tie de starea in
care te afli.
Ea ridica din umeri §i ii indeparta mainile.
- Pleaca, repeta atunci. Iar apoi incepu sa ppe la el:
Lasa-ma singura! Nu e asta camera mea? Chiar nu pot s3
am nici pupn de intimitate nicaieri? '
Nu o mai vazuse niciodata furioasa. O privi uimit
cSteva clipe, cu sprancenele ridicate. Luke nu tolera
244 Mary Balogh

crize de isterie din partea femeilor. IncercaserS asta ca-

teva dintre fostele lui iubite, dar apoi se pomenisera
alungate repede $i ferm. Ii intoarse spatele $i se indrepta
spre u$a.
- Luke! Vocea ei il opri chiar cand puse mana pe clan-
fa. In clipa aceea nu mai fipa. Parea chiar panicata §i tre-
muratoare. Se intoarse $i se uita la ea, din cealalta parte
a camerei. Pe chipul lui se instalase o expresie rece $i
aroganta. Nu pleca! $opti ea. Avea ochii strans inchi$i.
Se indrepta spre ea incet, a§a ca Anna deschise ochii
$i il privi. Avea ochii mari $i se putea citi in ei o nefe-
ricire profunda. Ceva era in neregula. $i nu era vorba
despre sanatatea ei.
- Ce s-a intamplat? o intreba. Anna, spune-mi ce s-a
intamplat.
Ea clatina u?or din cap $i se inrinse spre el.
-Nimic, raspunse, cand o luS in brafe. Tremura.
Nimic. Doar ca nu m i simt bine. Sunt obosita §i ma
simt vlaguita.
Luke $tia c& nu aceea era problema de fapt. Dar era
evident ca nu voia sa-i spuni ce o tulbura in realitate.
- Atunci ar fi mai bine sa te intinzi $i sa te odihne$ti,
zise el. Trebuie sa plec. Ceilalfi ne a$tept3 jos, iar mama
nu e deloc mulfumita de intarziere. Haide, lasS-ma sS te
ajut sa-fi dai jos halatul.
Dar ea se ag3f3 de el, cand el vru s5-i dea drumul.
-N u ma par3si, ii spuse ?i se lipi de el. Nu ma parasi.
Nu ma parasi. $opti asta iar ?i iar, in timp ce i§i incolaci
brafele in jurul gatului sau. Apoi inchise ochii $i gura ei
o cauta pe a lui.
Luke o saruta ?i o stranse $i mai tare in brafe. Era ceva
familiar in comportamentul ei din acel moment. Nu era
prima data cand era in starea aceea, §i el nu avu nevoie
de mult timp ca sa-$i aminteasca. Fusese a$a ?i in trasu-
ra, cand se intorceau acasa de la Ranelagh Gardens... ]
pasionala, aproape salbatic de senzuala... §i i se oferise
atat de frenetic, incat il convinsese sa comita acea indis-
crefie incredibila de a face dragoste cu ea in interiorul
unei trasuri descuiate, pe strazile Londrei. §i fusese la fel
 Inima de piatra 245

de salbaticS p pasionala p dupa ce ajunseserS acasa. Fu-

sese noaptea in care ii spusese ca era insarcinata. Noap-
tea in care il implorase sa o duca acasa la Bowden.
O saruta profund p-p strecura limba in caldura aceea
familiara. Mainile ei trageau de panglica care-i tinea pa-
rul strans p de plasa care-i ascundea lungimea parului.
Simp apoi cum parul i se revarsa peste umeri p in jurul
fe^ei ei. Dar cu toate c3 era foarte excitat, tot se gandi o
clipa la mama lui care il apepta jos.
-Fa dragoste cu mine. Avea buzele ropi p umflate p
ochii intunecafi de dorinpa. Fa dragoste cu mine, Luke.
Te rog. Te rog, fa dragoste cu mine. Trupul ei era incor-
dat de dorinpi. Incordat de disperare.
-Vino.
Luke o conduse spre pat, ii dezlega cordonul halatu-
lui §i i-1 lasa in jos de pe umeri. Purta doar cSma^a de
corp pe dedesubt. Anna ridica bra^ele cand o dezbra-
ca de cama?a, apoi il imbrap$a cand dadu la o parte
apernuturile p o cobori pe saltea. Dar el nu i se ala-
tura imediat. Traversa camera p incuie ambele up de
acces - p pe cea care dadea in bol p pe cea care dadea
in garderoba. I$i scoase redingota grea de matase p se
descal^a de pantofii cu catarame, dar nu parea ca avea
sa lepede p restul hainelor. Se descheie apoi la panta-
loni p cobori in bra^ele ei domice.
Putea citi cu u?urin^a nevoile trupului ei. Era o iscu-
sin^a in tainele careia se educase bine de-a lungul anilor.
$i dup3 mai bine de trei luni de intimitap zilnice, era
familiar p cu corpul Annei. $i pia c3 in clipa aceea nu
avea nevoie de preludiu. Ci avea nevoie sa-1 simta in
ea. Se elibera din materialul pantalonilor p o patrunse
adanc p ferm.
Anna suspina si se relaxa aproape imediat sub greuta-
tea p penetrarea lui.
Avea nevoie de el, atat cat putea sta el in interio-
rul ei. Luke putea simp asta. Intr-un fel ciudat, nu era
excitata p nici nu ip dorea sa ajunga la orgasm. Avea
nevoie de trupul lui. De apropierea lui. Corpul lui re-
cunoscu instinctiv nevoia aceea p se grabi sa o satisfaca.
O patrunse incet p se stabili in ea adanc si firiinliu
 246 Mary Balogh

In ultima perioada era mult mai tandru $i nu o patrun-

dea la fel de adanc, fiind con$tient de sarcina ei. Dar
?tia ca in ziua aceea avea nevoie sa-1 simta adanc in inte-
riorul ei. $i intr-adevar, gemea cu fiecare impingere.
Paru sa nu bage de seama ca intra cineva in gardero-
ba ei, chiar daca persoana in cauza ciocani incet, mai
intai la usa biroului sau, apoi la a dormitorului. Nu auzi
nici cand Henrietta ii striga incet numele sau cand in-
cerca clan^a sovaielnicS. Luke i§i lipi atunci gura de a
ei $i absorbi sunetul gemetelor ei, pana cand auzi u$a
exterioara a garderobei ei tnchizandu-se la loc.
I se oferi cat de mult putu. Pana cand nu mai fu capa-
bil sa se controleze $i se revarsa in ea, oftand. Dar conti-
nu3 sa o tina strans in brafe chiar $i cand o intoarse pe
o parte $i aproape ca ii acoperi capul cu a?ternuturile.
Ea se lipi de umarul lui $i ip cufunda fa pi in matasea
vestei lui, in timp ce-$i incolacea brapd in jurul taliei lui.
El o mangaie u$or pe par §i o simp alunecand u?or $i
profund spre lumea viselor.
Ramase cu privirea apntitft la fereastrS peste create-
tul ei.
Se intamplase ceva. La fel cum se intamplase ceva
$i in noaptea aceea la Ranelagh. La momentul respec-
tiv considerase ca mai mulp factori erau responsabili
pentru starea ei - nelinipea pe care o simpse pentru
Doris, faptul ca luase parte la violent confruntarii lui
cu Frawley $i con^tientizarea faptului ca probabil era in-
sarcinata. Nu cercetase lucrurile mai in profunzime. Iar
acel ultim lucru paruse s§ explice ?i rugaminple ei de a
o aduce acasa.
Oare era posibil sa fi fost ?i altceva? A$a cum sim^ea
ca era in clipa aceea.7Se incrunta ?i se stradui sa-§i amin-
teascfl toate evenimentele din seara cu pricina. Nu prea
mai petrecuse mult timp cu ea dup5 plimbarea lunga
din gradinile din jurul rotondei. Dar pe de alta parte,
nu era obligatoriu sa !§i petreaca tot timpul cu sopa,
atunci cand ie$eau in societate. Cu toate acestea, o prwi­
se cand dansase cu alp barbap. $i la fel ca intotdeauna,
stralucise de bucurie $i de vitalitate. Iar acea stralucire a
ei era lucrul care-i atragea mereu atenpa spre ea - chiar
 Inima de piatra 247

§i atunci cand era Inconjurat de alte frumusep. Abia da-

c5-?i dezlipise privirea de la ea toata seara - cu exceppa
acelor cateva minute in care fugise sa o cheme pe mama
lui, iar el rftmasese la poarta cu Doris. Dar nu ar fi avut
ce sa se intample intr-un timp atat de scurt.
Doar ca... odata ce se gandi mai serios la seara aceea,
i$i aminti. Atunci cand se intorsese dupa ce le conduse-
se pe mama lui §i pe Doris, descoperise ca Anna se plim-
ba cu un om invaluit intr-un domino intunecat §i cu
masca neagra. Ii spusese ca era un fost vecin de-al ei de
acasa. Barbatul insa nu o adusese pana inapoi la el, iar
ea nu facuse nici o incercare de a le face cuno^tin^a.
Nu era ciudat? Mai cu seama ca ii spusese ca era un
vecin p fatal unei prietene apropiate. La momentul re-
spectiv nu i se paruse nimic curios tn asta. Dar in cli-
pa aceea, cand ip rascolea memoria pentru ceva ciudat
care se intamplase in noaptea aceea... ip dadea seama ca
fusese un lucru straniu.
Omul avusese un aer destul de sinistru. Pe de altS
parte se aflasera desigur, la un bal mascat p toata lumea
purtase masca. Iar Anna nu paruse deloc tulburata, cand
se intorsese la el. Doar c& exact acela fusese momentul
in care il intrebase claca puteau pleca. Pe moment, pre-
supusese ca probabil o suparase toata povestea cu Doris
?i Frawley $i cfl probabil ii disparuse tot cheful de petre-
cere - cum se intamplase §i in cazul lui, de altfel.
$i poate ca intr-adevar asta fusese tot.
Doar ca simpse $i in clipa aceea ca era ceva mai mult
decat atat.
$i cum ramanea cu ziua in curs? Oare ce se intampla-
se ca sa-i aduca supararea, criza de furie, sentimentalis-
mul §i nevoia aceea aproape disperata de a-1 avea cat mai
aproape de ea cu putinta? Era ceva destul de neobi^nuit
pentru Anna. Era o amanta pasionala ?i dezinhibata.
Nu exista nici o forma de intimitate pe care sa nu accep-
te sau care sa nu-i aduca placere. Dar ?tia foarte bine ca
sopa lui adora ca placerea sa se acumuleze treptat si sa
o conducd la un orgasm exploziv - la fel cum ii placea
?i lui, de altfel. In plus, ea nu inipa niciodata actul de a
face dragoste. Ci doar accepta dornica ori de cate
248 Mary Balogh

ori inipa el. Sau mai exact, niciodata... cu exceppa a

doua dap.
Oare ce se intamplase? Henrietta? Oare ii vazuse in-
torcandu-se impreuna din padurea care ducea la casca-
da? Oare i$i inchipuise ca fusese o intalnire clandestina?
Dar nu, nu era asta. Ci ceva ce se intamplase inainte.
I$i aminti atunci ca o vazuse grabindu-se spre casa. I?i
aminti ca fusese foarte surprins ca nu venise la ei ca
nici nu-i a$teptase sa intre in casa impreuna. §i de cat
de mirat fusese sa o vada singura - mai ales ca mereu
era cineva dornic sa aiba parte de compania ei. Nu
fusese o plimbare de placere. $i abia in clipa aceea i$i
dadu seama.
Oare avea de-a face cu scrisoarea aceea pe care o prb
mise prin curier special? Luke se intalnise la poarta cu
mesagerul, cand se indrepta spre re$edinpi, §i se oferise
sa livreze scrisoarea in locul sau. Dar omul ii explicase
c3 primise instrucpuni stricte sS ii livreze personal scri-
soarea ducesei sau cel mult sa o inmaneze cameristei
sale. Luke ridicase din sprancene, dar apoi ip vazuse de
drum fara alte comentarii.
Oare exista vreo legStura intre scrisoare, plimbare ?i
starea ei din acel moment?
$i totu^i, dupS pranz, cand o intrebase despre scri-
soare, Anna ii zambise stralucitor $i ii povestise toate
ve§tile $i barfele pe care i le spusese Lady Sterne. Iar apoi
disparuse la etaj - aparent pentru a se pregati pentru
vizita la conacul Wilkes. Doar ca scrisoarea de la Lady
Sterne venise prin serviciul postal obifnuit - vSzuse asta
cu ochii lui. Anna nu precizase nimic despre cealalta
scrisoare pe care o primise. Iar el nu cercetase mai in
amanunt. Pentru ca i se pSruse ceva neimportant la mo-
mentul respectiv. Pur §i simplu presupusese ca venise de
la una dintre noile ei prietene din imprejurimi. Anna
se imprietenise recent cu mai multe doamne din partea
locului, dar la urma urmei, era placuta peste tot unde
se ducea.
Luke o trase mai aproape $i o cuibari §i mai mult la
pieptul lui, iar ea ofta in umarul sau. Trebuia sa afle
ce anume avea atat de multa putere asupra starii sale
 Inima de piatrd 249

de spirit. Ce anume avea un efect atat de negativ asm

pra ei. Nu ii placea cand ii dispSreau straluciTea fi
bucuria. $i de fiecare data cand o vedea nefericita, sim-
(ea ca murea fi un dram de lumina din interiorul lui.
Gandul acela atent formulat de mintea lui il facu sa
se incrunte. Nu, asta nu era adevarat. Nu avea cum
sa fie posibil ca starea lui de spirit sa fie afectata de cea a
sopei lui. Pentru ca ar fi insemnat ca avea un soi de
putere asupra lui... un soi de control. Ca In vreun fel
inexplicabil, ajunsese sa fie dependent de ea.
Niciodata! Nu, absolut niciodata! Lucrul care-i placea
cel mai mult la Anna era tocmai faptul ca nu ii pretindea
sa aiba sentimente. Era complet diferita de Henrietta.
Anna se agita in bratele sale, scanci, se agata de el,
apoi se relaxa la loc in somn. Iar Luke o cuibari la piep-
tul lui.
La Elm Court, Anna fusese intotdeauna nevoita sa
poarte singura povara aceea. Nu existase nimeni in care
sa poata avea incredere. Nimeni pe umarul caruia sa se
sprijine. $i nimeni care sa ii ofere iluzia sigurantei. $i fu-
sese mai bine atunci. N-ar fi trebuit sa cedeze niciodata
tentapei de a se casatori.
Nu ftia exact cat dormise, dar simtea ca destul de
mult. Cu toate acestea, Luke era inca acolo cu ea fi
inca o mai tinea strans in brate. Era complet imbri-
cat, fi Anna avea sentimentul ca era treaz. Nu ftia cum
se va mai putea uita la el, cand va fi nevoita sa ridice
capul din scobitura umarului sau. Nu ftia nici ce i-ar fi
putut spune.
Se gandea ingrozita la comportamentul ei de mai
devreme. Inca ii mai rasuna in minte propria voce n>
gatoare fi inca mai auzea propriile gemete, din clipa in
care el ii daduse ceea ce-i ceruse fi exact afa cum avusese
nevoie. Luke parea sa ftie mereu ce avea nevoie. Se im-
bracase in costumul lui albastru regal, tivit cu argintiu,
fi fusese pregatit sa mearga in vizita la ceai la familia
Wilkes. $i arStase la fel de spilcuit ca intotdeauna. Anna
ifi amintea cu groaza cum trasese de panglica din parul
250 Mary Balogh

lui, din dorin^a de a-i simp parul in jurul chipului ei.

Parul Lui lung o excita intotdeauna.
Se sim^ea foarte rupnata.
Ridica u§or capul $i ii privi chipul, precauta, sperand
ca poate totu?i dormea. Dar el o privea staruitor pe
sub pleoapele lene§e. Iar in clipa aceea ceva ii spunea
ca nu dormise deloc. $tia ca statuse intins acolo o ora
sau chiar mai mult. 11 impiedicase sa se duca jos p sa se
alature mamei sale p celorlalp. $i il impiedicase macar
sa Le trimita vreo explicate. II impiedicase sa s3-p inde-
Eilineasca obligapa de a merge in vizita la ceai la vecinii
or. Iar Luke ip lua mereu indatoririle foarte in series.
Il impiedicase sa piece, implorandu-1 sa se culce cu ea...
sa faca dragoste cu ea.
Ce ar fi putut sa ii spuna? Ca nu se sim^ea bine?
Ca era deprimata din cauza ca se ingra$a p se ura^ea? Ca
nu avusese suficienta energie sa se imbrace pentru vi-
zita la conacul Wilkes? Ca ii parea rau? Dadu sa spuna
ceva, dar se opri In ultima clipa, pentru ca nu se putea
hotari ce anume sa-i spuna. El o privea tacut, p in cele
din urma asta o facu s3-p ascunda din nou fa^a in
umarul lui.
-fi-e frica, Anna? o intreba el incet. Este ceva sau
cineva de care p-e teama?
„Sa nu te pierd pe tine!“ Sir Lovatt Blaydon. O celu-
la de inchisoare. „Sa mor spanzurata.“ „Sa nu te pierd
pe tine!“
-N u, zise ea.
-S-a intamplat ceva astazi, zise el. Ceva ce te-a
nelini$tit.
„Da, cineva $tie cum sunt imbracata cand ies sa m3
plimb in gradina mea personala sau ce se intampla cu
mine inauntru... Cineva care nici macar nu e aici. Dar
care ma urmare$te din umbra. Cine pie de cand?“
- Nu, repeta.
Luke o mai pnu in bra£e cateva momente, apoi se
elibera din brapde ei p se ridica din pat. Ip incheie pan-
talonii cu spatele la ea, se incalpl p apoi se apleca sa-p
ia haina. Vesta lui superba cu broderie era groaznic de
pfonata. Se intoarse p se uita in jos la ea.
 Inima de piatra 251

- Eu ap3r mereu ceea ce al meu, Anna, zise el. Cu

viapj mea, daca e nevoie. Nu mS laud deloc cand te asi-
gur c5 reputapa mea de pnta$ $i spadasin extraordinar
este pe deplin meritata. Tu e$ti a mea. $i nu trebuie
sa-p faci griji pentru siguranpi ta. Asta daca nu cumva
ceea ce te sperie este chiar na$terea in sine. Pentru ca,
din pacate, acesta este singurul pericol de care nu te pot
apara. De asta p-e teama?
Nu-i era teama de durere. Nici de moarte. Ci doar
de a nu-§i pierde copilul. Se temea numai sa nu-?i
piarda copilul.
- Doar sa nu nasc un copil mort, zise ea. Atunci a§...
cred c3 pentru o vreme a? vrea sa mor ?i eu.
El incuviinpi din cap, fara sa o scape din ochi.
- Culca-te la loc, daca pod, zise el. In ultima perioada
nu te-ai odihnit suficient. Va trebui sa insist sa te odih-
ne§ti mai mult pe viitor.
O studia foarte atent, $i asta o facu sa i§i mu§te buza.
-Poate ca asta ar trebui sa fac, spuse ea. Mulpimesc,
Luke.
Pentru o clipa umbra unui zambet aparu pe buzele ei.
- Placerea e de partea mea, doamna, zise el. imi face
mereu placere sa ip fiu de folos. Se intoarse apoi $i para-
si TncSperea, inchizand incet u$a in spatele lui.
Da, era mai bine la Elm Court, cand era singura.
Pentru ca atunci nu fusese atat de predispusa spre au-
tocompatimire. in clipa aceea statea intinsa pe spate in
pat, neclintita, §i incerca sa ignore lacrimile fierbinp
care i se strecurau printre pleoape $i i se prelingeau pe
obraji, alunecand apoi pe perna de o parte $i de alta a
capului ei.
„Tu e$ti a mea. Tu e$ti a mea.“ $i vorbise serios cu
acele cuvinte. Pentru ca se referise strict la posesiune.
Dar dorinja de a fi iubita de el devenise o suferinpi
insuportabil de dureroasa.
Anna statea nemi$cata $i cu ochii inchi^i. Luke pleca-
se, $i era din nou speriata. Se sim^ea privita. Dar era im-
posibil. Nu exista nici un ascunzi$in camera ei. Dar daca
s-ar fi ridicat din pat $i s-ar fi dus la fereastra - in locul
 252 Mary Balogh

unde statuse cand venise Luke - fara Indoiala se va simp

urmarita din nou. Se va simp privita din spatele fiecarui
copac.
Ii era frica sa se dea jos din pat.
Se intreba cat timp va trece pana cand va aparea o
alta scrisoare ?i o alta cerere de bani, sau altceva. Oare
cat timp va mai putea ramane cu Luke, „cu titlu de im-
prumut"? Pana dupa ce se va na$te copilul ei? Sau mai
mult? $i ce se va intampla apoi? Oare va pleca supusa
cand va sosi timpul? Sau se va lupta?
Ii rasunau in minte cuvintele lui: „Eu apAr mereu
ceeaUce al meu... cu viafa mea, daca e nevoie. Tu esti a
mea .
Oare ce s-ar fi intamplat daca i-ar fi marturisit totul?
Daca i-ar fi spus tot adevarul? Pentru ca fusese de multe
ori pe punctul de a o face. Dar nu se pacalise niciodata
sa creada ca pasiunea fizica ?i nevoia unui barbat de a
proteja ceea ce ii aparpnea insemnau afecpune reala -
sau ceva mai mult. Ar fi trebuit sA o iubeasca foarte
mult ca sa poata accepta ce avea sa-i spuna. §i poate
chiar §i atunci...
Dar Luke nu mai era capabil sa iubeasca. Era un sen­
timent pe care-1 omorase in el cu mulp ani in urma. In
plus, el nu ar fi putut sa o apere.
„Eu apSr mereu ceea ce al meu... cu viafa mea, daca
e nevoie."
Fusese onorata $i vizita la sopi Wilkes. Doamnele de
la Bowden Abbey ajunsesera acolo cu o jumatate de ora
intarziere, dar gazdele ajteptasera sosirea lor, inainte de
a lua ceaiul. Iar ducesa vaduvA traise umilin^a de a fi
nevoita sa inventeze ni§te scuze care sa justifice absenpi
ducelui $i a ducesei - care, in mod evident, trebuiau sa
fie oaspepi de onoare. Le explicase ca nora ei nu se sim-
pse bine. Era o scuza acceptata cu u$urin^a, de vreme ce
toata lumea §tia despre staTea in care se afla ducesa - cu
toate ca majoritatea doamnelor de rang tnalt ar fi facut
un efort sa treaca peste acea indispozipe. Dar cum ar fi
putut explica absen^a fiului ei? Sa spuna ca o ingrijea pe
sopa lui oolnava? O astfel de scuza ar fi fost o insulta.
 Inima de piatra 253

Luke stranse din buze $i asculta tirada mamei sale.

Era prima lor confruntare de cand se intorsese acasS.
- A$a ca nu am spus nimic, concluziona ea cu raceals,
cand toata familia era adunata in salon inainte de cinS.
Toata familia, cu excepfia Annei, care intarzia din nou.
Lam lasat sa traga siguri concluziile, continuS. Dar am
fost $i sunt in continuare foarte nemulfumita, Lucas.
O lasa pe mama sa sa spuna ce avea de spus. Dar
sim(ea cum se acumula in el o furie rece, care depa?ea
cu mult motivul in sine. Cum indr3znea? Cum naiba
indraznea sa o critice pe Anna? Dar trecuse de mult mo-
mentul in care ar fi putut exploda intr-o criza de furie
necontrolata.
-Doamna, zise §i se uita in ochii pe mamei sale, fin-
tuindo cu cea mai rece privire a sa. Sofia mea a avut ne-
voie de mine in dupa-amiaza aceasta. Asta este singura
explicate pe care o am pentru tine sau pentru oricine
altcineva. $i este explicafia pe care am trimis-o §i sofilor
Wilkes acum o ora.
Cunoscufii lui Luke de la Paris ar fi recunoscut ime-
diat privirea aceea §i tonul vocii. $i ar fi fost suficient de
infelepfi sa nu mai spuna nimic.
-A nna este intro stare de sanatate foarte delicata,
zise vaduva, cu o expresie aspra pe chip. Cum o sa mai
fie, f5ra indoiala, la intervale de timp regulate, in urma-
torii zece ani, sau mai mult. $i nu e nimic anormal in
asta. CameTista ei este destul de capabila sa se ocupe de
nevoile ei. $i dac5 va fi nevoie, o sa fie chemat §i un doc­
tor. Dar, Lucas... Trebuie sa infelegi ca responsabilitafile
tale principale sunt cele care fin de pozifia ta. §i, im­
plicit, dorinfele tale personale §i nevoile imaginare ale
unei femei bolnavicioase trebuie lasate pe planul doi,
atunci cand se bat cap in cap cu indatoririle pe care le ai
ca duce de Harndon. $i este ceva ce trebuie sa o invefi $i
pe Sofia ta. Din pacate, se pare ca lecfia asta nu a facut
parte din educafia ei.
Restul familiei tacea. Ascultau cu tofii altercafia ne-
lini§tifi §i cu diferite grade de interes. Agnes il privea
ingrozita pe Luke $i in obrajii ei aparuse o imbujorare
de indignare.
 254 Mary Balogh

- Ba pardon, doamnS, zise Luke incet, dar pe un ton

destul de taios. Eu sunt singurul cSruia trebuie sS-i dea
socoteala sopa mea pentru comportamentul ei. Mie p
numaL mie. $i in ceea ce ma privepe, o sa pun mereu pe
primul plan dorintele mele personale... asta daca nevo-
ile sopei mele p protejarea Bunastarii ei, pot fi numite
astfel. Sa nu uitam ca eu sunt cel responsabil pentru
starea delicata a sanatapi ei.
- Lucas! exclama femeia p ii arunca o privire incru n-
tata p rece. Amintepe-ti, te rog, ca vorbepi lucrurile as-
tea in prezen^a a doua domnijoare nemaritate. Dar nva$
fi apeptat la asta de la tine. Ingaduin^a asta prea mare
fata de propria persoana a fost mereu slabiciunea ta cea
mai chinuitoare.
- Doamna, zise el, incet. M-am intors acasS in pofida
dorintelor mele, ca sa ma ocup de responsabilitapLe pe
care le am aici. Am venit pentru ca unchiul meu a
sugerat ca e nevoie de prezenta mea aici p intalnirea
pe care am avuto cu tine la Londra m-a convins ca
avep cu topii nevoie de mine. M-am casatorit cu Anna
pentru ca era nevoie de o ducesa aici... de o ducesa a
mea p de nipe fii ai mei. $i vreau sa fie foarte clar ca ea
va fi mereu pe primul loc in viata mea. Inainte de orice
alt membru al familiei mele sau al ei p inainte de toate
indatoririle pe care le am ca duce. $i nu voi permite sa
critice aceasta decizie. Nici macar tu. A p ca nu vreau
sa mai aud vreodata asta de la tine.
Luke asculta cuvintele pe care le rostea, aproape ca p
cand ar fi fost spuse de altcineva. II surprindea adevarul
care se ascundea in spatele lor. Nu ip dorise sa piece de
la Paris. $i nu ip dorise nici sa ip schimbe modul
de viata. Dar le facuse pe amandoua. $i daca era ceva -
sau cineva - care facea ca viata lui din acel moment sa
fie suportabila, atunci aceea era Anna.
Mama lui ii privea $ocata p neincrezatoare, dar era la
fel de mandra p aroganta ca el.
- $i vreau sa fie clar ca la bine p la rau, eu su nt ducele
de Harndon p Anna este ducesa mea, continua el. Ea e
stapana Bowden Abbey. $i in consecinta, nimeni, cu ex-
ceptia mea, nu o poate critica pentru comportamentul
 lnimd de piatrd 255

sSu. Cred c5 o casa trebuie sa aiba o singura stapana, ca

sa nu existe certuri p conflicte constante. $i Anna este
stapana aici.
Mama lui nu mai spuse nimic p se a$temu tacerea
pentru cateva momente tensionate. Dar lui Luke nu-i
parea rau cS spusese ce avea de spus. Venise acolo im-
potriva voin^ei lui, pentru cS era nevoie de el. $i top
membrii familiei sale - mama lui, Doris, Ashley p chiar
p Henrietta - intenponasera sS se foloseasca de el, ca
sa obpnft viata pe care p o doreau. $i astfel, intr-o mS-
sura mai mare sau mai mica, cu topi erau responsabili
de venirea lui acolo. $i odata ce venise, avea de gand
sa ramana. Dar in condipile stabilite de el. Iar in clipa
aceea condipile fusesera exprimate foarte clar - nu doar
pentru mama sa, ci pentru top cei de fap5.
Anna aparu in salon, inainte ca vreunul sap gaseasca
cuvintele sa mai spuna ceva. Luke se gandi ca era inca
destul de palida, dar cu toate acestea, era imbracata la
patru ace - p avea corsetul bine strans. §i zambea din
nou, in felul ei stralucitor obifnuit.
- Am intarziat foarte mult? intreba ea. Imi pare rau,
dar am dormit mai mult decat intenponasem. $i imi
pare foarte r3u pentru ce s-a intamplat in dupS-amiaza
aceasta, mama. Cred ca p-a spus Luke cS nu ma sim-
team bine. Sper totup cS absenta noastra nu a suparat-o
prea tare pe doamna Wilkes. O sa o vizitez maine.
Luke traversa incaperea, ii lua mana p o ridica la bu-
zele lui.
- Nu ai intarziat deloc, draga mea, zise el. $i oricum
te-am fi a$teptat, chiar p dac3 ai fi intarziat. Te simp
mai bine?
- Da, mulpimesc, raspunse ea. Ma simt mult mai
bine. Ii zambi cald, apoi se intoarse p le zambi ?i celor-
lalp aflafi in incapere. Trebuie neaparat sS ne povestifi
p noua ce am ratat la familia Wilkes. Veri^orii lor din
Londra au fost incantatori? Ashley, ai lipsit p tu, la fel
ca noi, nu? Sa-p fie rupne! Trebuie neaparat s3 ne poves-
te?ti cum p-ai petrecut dupa-amiaza.
Tensiunea parea sa se risipeasca in mod vizibil. Luke
se intreba daca Anna o observase mScar. Dar, pe de alta
 256 Mary Balogh

parte, Sofia lui avea un dar innascut de a aduce cu ea

buna dispozifie intro incSpere, de indata ce intra pe
u?a. $i de asemenea, prezenfa ei parea sa lini$teasca
pe toata lumea. Mama lui era singura care inca mai sta-
tea incruntata.
Anna era palida. $i isi pastra secretul doar pentru ea.
Inca un secret - daca nu cumva $i acela avea de-a face
cu celalalt. Doar ca de data aceea pastra un secret in
casnicia lor.
O, nu, trebuia sa fin3 minte c3 nu era bine s3 o
a$eze pe un piedestal. Trebuia sa refina sa nu se a§tepte
sa fie perfects. $i nu trebuia sa se ata§eze prea mult
de ea. Sau s3-$i permita sa depinda prea mult de ea sau de
increderea ei.
Avea secrete fa fa de el. $i era de parere c3 nu era vor-
ba de ni$te secrete neinsemnate.

c a p ito lu l 18
Henrietta era amSrata. Nimic in viafa ei nu ie$ise
dupa cum i$i dorise. La fel ca toata lumea, se luptase
toata viafa s3 fie fericita. Cu toate acestea, i se parea ca
nu cunoscuse nici macar o singura clipa de fericire.
Iar in momentul acela Luke o respingea. Se a$teptase
ca ei doi sS devina amanfi. Ba se a?teptase la asta, chiar
?i dupa ce aflase vestea cutremuratoare ca se casatorise.
Doar, la urma urmei, casatoriile dintre aristocrafi
nu implicau aproape niciodata sentimente adevarate.
In plus, i$i amintea cat de mult o iubise Luke $i cat de
furios $i indurerat fusese cand o pierduse.
Dar o respinsese. Cel pufin pentru moment. Poate
c3 tn timp...
Henrietta mai avusese $i alfi amanfi. Cum sa nu fi
avut, de vreme ce George nu se culcase niciodata cu
ea dupa cSsatorie? Avea $i ea anumite nevoi. I-ar fi fost
imposibil s3 r3mana celibatard in tofi acei ani. George o
dusese de multe ori la Londra $i acoio i?i gSsise amanfii.
$i probabil cS soful ei ?tiuse asta, doar c3 nu ii pasase.
Dar in fond, de ce i-ar fi p3sat lui George?
 lnitna de piatrd 257

Cu toate acestea, nu avusese niciodata un amant aco

lo, la para. $i nu fusese cu nici un bftrbat in afara unui
pat comod, dintr-un budoar confortabil. $i cu siguranpa
nu avusese nici un amant al cSrui trup sau chip s5 nu-1
fi vazut pi sa nu-i fi placut in prealabil. Aspectul pi fizicul
contau foarte mult pentru Henrietta.
La a treia lor intalnire clandestina saptamanala, tal-
harul ei mascat facuse dragoste cu ea pentru prima data,
pe un morman nu foarte curat de paie pi intr-un ham-
bar unde eTa curent. Fusese o zi racoroasa, pi el ramasese
complet imbracat tot timpul - cu exceppia acelei ajustari
esenpiale a pantalonilor sai, desigur. Nu-pi scosese nici
macar cizmele sau masca. $i ea ramasese tot complet
imbracata - cu exceppia fustei costumului de calatie, pe
care i-o ridicase neglijent pana la talie.
Actul sexual se consumase fara preludiu pi fara nici o
finepe. Se impinsese in ea de cateva ori, repede pi tare -
aproape violent - in timp ce o pintuise pe grimada
de pate cu toata greutatea trupului.
Nici macar nu era sigura de ce ii placuse atat de mult
sau de ce se intorsese la el nerabdatoare in urmatoarele
saptamani. Nu ii spusese numele lui pi nici nu-?i scosese
vreodata masca sau mantia. Nu $tia nimic despre el, cu
exceppia faptului c& era mai in varsta. Avea o vaga banu-
iala ca era cu zece sau cincisprezece ani mai mare decat
ea, dar in afara de asta, $tia doar ca omul era expert
in a maguli o femeie. $i ca-i placeau intalnirile sexuale
rapide pi senzuale.
In plus, inpelesese aproape de la inceput ca atracpia
principala consta tocmai in misterul lui. Poate ca pi-ar
fi pierdut interesul dac5 1-ar fi vazut fara masca, daca i-ar ft
aflat numele sau daca ar fi ptiut orice altceva despre el.
Cu toate acestea, asta nu o opri sa incerce s& afle mai
multe.
- De unde o cunopti pe Anna? il intreba ea. De ce epti
interesat de ea?
-Asta nu te privepte, Henrietta, ii raspunse el. Draga
mea, e in interesul tSu sa cooperezi cu mine... pentru ca
intr-o zi sa popi obpine Tnapoi pozipia pe care o ravnepti.
 258 Mary Balogh

„Sa coopereze cu el“ Insemna sa-i furnizeze detalii ba-

nale $i aparent neimportante despre Anna - cum erau
aspectul $i activitaple ei de zi cu zi. Dar poate ca de fapt
nu erau atat de neimportante. Observase o schimbare
la Anna. Zambea din ce in ce mai rar, era mai palida $i
parea mai reticenta sa iasa din casa, sau chiar sa se de-
plaseze dintro camera in alta. $i uneori ii fugeau ochii
in toate pirple, de parca ar fi crezut ca era urmarita.
- $i totu$i, zise Henrietta. Spui ca nu ai nici un inte­
rns personal in ea.
El rase incet.
- Nu ai nici un motiv sa fii geloasa, doamna, zise el.
-Geloasa! exclama ea, indignata. E, haide, domnule,
nu e ca $i cand a? avea vreun motiv sa fiu geloasa pe
cineva ca Anna. Dar ce a facut ca sa o urmare§ti?
- Asta nu e treaba ta, repeta el. Dar o sa te scap de ea,
Henrietta. Asta ip dore^ti, nu-i a$a.7 Ba mai mult, o sa-1
scap de Harndon de ea. Pan3 cand o voi lua de aici, el
va fi gata sa se intoarca la tine $i tu vei redeveni ducesa
de Harndon. $i cred ca ip dore$ti asta mai mult decat il
vrei pe el. Iar intre timp, ai o mangaiere in intalnirile
noastre saptamanale.
- Ei, haide, zise ea. Sunt sigura ca a? putea trai ?i fara
ele.
Dar el o lipi de trunchiul unui stejar vechi, ii ridica
fustele, i?i ajusta propriile haine §i incepu sa-i arate
cat de mult se in$ela. Apoi rase, cand auzi gemetele ei
pline de dorin^a.
$i astfel, toate poftele ei camale erau satisfacute. $i in
plus, ii alimenta §i mandria $i speranpde de viitor. Doar
ca ramanea curioasa - atat in privinfa talharului ei, cat
§i a Annei. Iar acea curiozitate inca nesatisfacuta era o
dorinpi in sine... una care o impingea s&se intoarca la el
saptamana dupa saptamana §i o facea s3 se intalneasca
cu el, oriunde ii indica.
Incepuse sa se joace cu mintea Annei. Complota sa
fie vazuta singura cu Luke §i apoi se scuza nelini$tita fapa
de cumnata sa.
- Doar ca am crescut impreuna, exclama ea, din cand
in cand. $i ne-am bucurat mereu de compania unul
 Inima de piatra 259

altuia. inc£ ne mai face placere. Dar, Anna, ip promit

c£ nu este nimic mai mult decat atat. Nu te deranjeazS,
nu-i a§a? Dac£ te deranjeazfl, spune-mi p atunci voi sta
departe de el, chiar p in detrimentul bunelor maniere.
-O , nu fi prostufa, ii spunea Anna p o lua de brap
Hai s£ bem un ceai in salonul meu.
-C hiar nu vreau s& crezi cJ am ceva de ascuns,
Anna, ii spunea Henrietta cu alte ocazii. Sunt sigura
c3 pii c£ Luke te iube^te. Vorbe$te neincetat despre
dragostea pe care p-o poarta. E adevarat c£ m-a iubit
pe mine candva... dar a fost foarte demult p este de
domeniul trecutului.
- Nu ai de ce sa te simp vinovata, Henrietta, ii spunea
Anna. Vii cu mine so vedem pe Emmy?
Henrietta se straduia din rasputeri sa repna diferitele
nimicuri expuse prin camera de zi a Annei p de ase-
menea gesturile pe care le faceau ea p Emily, prin care
comunicau una cu alta.
$i pe masura ce trecea timpul, ochii Annei pareau
din ce in ce mai ingrozip.
Henrietta se intreba tot mai adesea cand va veni tab
harul ei so ia de acolo pe Anna. Cu toate acestea, nu
ip dorea sa fie prea curand. Pentru ca o excita barbatul
acela misterios.
Scrisorile continuau sa vina - intocmai dupa cum ba-
nuise. Uneori se rezumau la a face referiri la trecut, la a
o asigura c£ va fi foarte fericita in viitor, dar p la a-i cere
achitarea vreunei facturi restante. Alteori, unicul lor
scop p£rea sa fie acela de a o face sa incremeneasca de
groaza - lucru care funcpona intotdeauna. El cuno$tea
interiorul casei §i chiar §i aspectul salonului ei privat.
$tia ce haine p ce bijuterii purta. $i chiar p ce spunea $i
ce facea. $i pia §i ce ii spuneau ei alte persoane.
Era inutil sa ramana inchisa in casa, dar facea asta
cat de mult putea. §i el era intotdeaiina inauntru alamTi
de ea. Parea so inso^easca in fiecare camera. Era mereu
chiar in spatele ei. Ajunsese chiar sa deschida ochii une­
on cand facea dragoste cu Luke §i sa priveasca tematoare
260 Mary Balogh

pe furi$ in jurul patului. I$i inchipuia... $i sim^ea c3 el

vedea tot ce se intampla. Dar absolut totul.
Prefera scrisorile in care ii cerea bani, chiar daca nu
avea mereu disponibila intreaga sums ceruta de el. lar
intro zi fu nevoita chiar sS se duca la Luke ?i sa-i ceara
un avans.
- Desigur, ii spuse el $i traversa camera ca sa deschida
un sertar, apoi ii inmana intreaga suma a alocapei sale.
Dar nu e un avans, Anna. Considera asta mai degraba
un cadou. Dar a? putea sa §tiu $i motivul?
Venise pregatita cu o poveste despre un cadou pentru
Victor $i rochii noi pentru Agnes $i Emily. Dar nu il
putea minp. Se uita lung la banii pe care i-i intindea.
- Ai secrete? o intreba el pe un ton neobi$nuit de as-
pru. Iara?i, Anna?
Ea ridica ochii $i il privi.
- Dar nu am avut secrete, zise ea. Reu$ise sa il minta
pana la urma. Dar Luke o privea cu ochi reci $i cinici.
-U na este sa ai secrete, doamna, zise el. $i cu totul
altceva s3 ma minp. Poftim, ia banii ?i pleaca din ochii
mei. Sunt ocupat.
Se simpea ca si cand i-ar fi dat o palma peste fa^a.
Anna se cutremura, lua banii $i apoi dadu sa piece. Dar
vocea lui o opri tnainte sS ajunga la u?a.
-Anna, zise el, e$ti sopa mea. Nu sunt niciodata prea
ocupat pentru sopa mea. Vino §i stai jos... o s8 cer sa ni
se aduca ni$te ceai. Will a venit in vizita mai devreme.
Cred ca o place pe sora ta. Cu siguranpi se inro?e§te §i
se balbaie destul cat pentru zece peptori chinuip de sa-
geata lui Cupidon. Daca sora ta accepta vreodata, trebu-
ie sa o convingi sa-1 tachineze pana cand scapa de peruca
aceea ingrozitoare in noduri §i incepe sa poarte una de
tip plasa, care e mult mai la moda $i eleganta. Ma dor
ochii, numai cand vad imaginea capului sau. Top oame-
nii din Paris ar le$ina pe loc, daca Lar vedea vreodata.
Anna se a$ez3 p ramase acolo, strangand banii in
maini, pana cand el ii aduse un scaunel pentru picioare
$i lua banii ?i ii puse pe birou. In clipa aceea i$i dorea
sa poata da timpul inapoi, ca sa ofere un raspuns sincer
intrebarii lui. I-ar fi putut spune ca banii erau pentru
 lnima de piatra 261

achitarea uneia dintre datoriile de la jocuti de noroc ale

tatalui ei. Dar ar fi fost oare suficient? Oare Luke ar fi
vrut s3 $tie mai multe?
Anna i$i dorea din tot suflet sa-i poatS spune mai
multe. Tanjea sa-i spuna tot adevarul. Dar nu putea face
asta. Nu indraznea sa i$i asume un asemenea rise. Pen-
tru ca in pantecul ei cre§tea un copil nevinovat - care ar
fi putut fi izgonit odata cu ea. $i aruncat in inchisoare
oaata cu ea. Sau chiar...
-C red ca Agnes il place a$a cum e, Luke, zise ea. 11
prive$te de parca ar fi intruchiparea vie a lui Fat-Fru-
mos. Trebuie sS marturisesc ca m.a surprinde pupn asta.
Eu, una, am cautat mereu...
- Da, doamna? intreba el, fara so scape din priviri.
Anna isi aminti dintrodatS de felul in care o privise
din celalalt cap3t al salii de bal la conacul Diddering.
- Un chip frumos, zise ea §i se imbujora.
- intr-adevar? se mira el, ridicand din sprancene. $i ai
primit ceea ce i^i doreai?
- Da, raspunse ea. Sim{ea ca ii luasera foe obrajii.
- In ceea ce ma privejte... §i eu am cautat mereu un
chip frumos, zise el. $i a? putea sa adaug ca 1-am gasit.
Relapa lor revenise pe un fdga$ normal. Flirtau §i se
tachinau reciproc. Iar Anna facea tot posibilul sa nu se
mai uite la banii care se aflau pe birou.
In decursul saptamanilor $i lunilor de dupa ce primi-
se prima scrisoare, Anna inva^ase sa traiasca mai mult
in interiorul ei. Desigur, asta nu insemna ca i§i neglija
responsabilitaple sau obligapile sociale. Dar i$i crease o
lume interioara privata, in care se retr3gea ori de cate
ori se apropia teroarea.
Luke $tia despre scrisori. Vazuse cand fusesera livrate
o parte dintre ele - dar §tia intotdeauna, chiar §i daca
nu vedea nimic. Ajunsese s3 o cunoasca mult mai bine
decat credea ea. Mult mai bine decat cunoscuse vreoda-
ta orice aka femeie. §i $tia intotdeauna.
$tia ?i ca scrisorile nu veneau de la- cineva din par-
tea locului $i ca nu aveau legatura cu nici o problema
locala. Erau ceva foarte personal $i tulburator pentru
 262 Mary Balogh

ea. Poate c3 aveau legatura cu trecutul ei. Poate c3 erau

chiar de la fostul ei iubit. Dar chiar $i a$a, sirrpea ca o
cuno$tea mult prea bine pe Anna ca sa suspecteze ca
s-ar fi angajat intro astfel de corespondent clandes-
tina. Totu?i banuia cS, intr-un fel sau altul, era implicat
un soi de $antaj. Iar acest gand era alimentat de faptul
ca ii ceruse la un moment dat un avans mai mare din
indemnizapa ei.
Oare ce anume simtea ca trebuia s3 li ascunda.7 Ce
putea fi atat de grav incat sa fie dispusa sa plateasca,
pentru a pastra secret? Poate era ceva ce avea legatura cu
acel fost iubit? Oare cineva o ameninfa ca o s3-i dezva-
luie lui toate detaliile fostei ei relapi? Dar oare putea fi
ceva atat de ingrozitor in asta?
In cele din urma, se hotari s3 incerce s3 discute cu
ea. Era chiar o zi In care primise una din acele scrisori.
Luke nu vazuse efectiv livrarea §i nu ?1 vazuse nici pe
mesager. S ttea in biroul lui $i se ocupa de propria co­
respondent, cand auzi o bataie in u?3- Ignora cioc3ni-
tul, gandindu-se c3 probabil era Henrietta. Dar u$a se
deschise oricum. Luke nu ridica privirea.
-S unt ocupat, zise el scurt. Poate mai tarziu.
Dar simp o atingere $i o mangaiere pe um3r, a?a c3
ridica privirea incruntat. Zambi apoi, lasa jos tocul §i
acoperi mana aceea m icut cu a lui.
- Emily, zise el, cu ce te pot ajuta, draga mea?
Ea se uita in ochii lui. Avea o privire plina de triste{e-
-C e s-a intamplat? o intreba $i-i lua mana intre
ale sale.
Luke ajunsese sa pn3 foarte mult la copila - lucru
care ll luase prin surprindere la inceput - §i in timp in-
cepuse chiar sa banuiasca cd sub tacerea ei se ascundea
o personalitate foarte complexa. In afara zambetelor ei,
ochii erau singura fereastra care ii ofereau indicii cu pri-
vire la sufletul ei. Iar in ziua aceea nu zambea deloc.
Emily arata cu degetul in sus ?i Luke se pomeni
privind spre tavan.
-L a etaj? intreba el. Ce este acolo sus, draga mea?
Sau cine e acolo?
 Inima de piatra 263

Dar ea doar il privea in tacere.

- Anna.7 intreba el, $i ea incuviinfa din cap.
$tia ca Anna primise o scrisoare $i in ziua aceea. Citi-
se adevarul acela pe chipul ei.
- Este supSrata? intreba apoi. Are nevoie de mine?
Emily incuviinfa din cap.
Dar nu se intoarse imediat de la ea. Se pomeni cer-
cetandu-i ochii, aproape de parcA s-ar fi a§teptat s3 ga-
seasca ni$te rSspunsuri acolo. §i intr-un fel, aproape ca
le gasi.
-Tu $tii, nu-i a§a? zise el. Tu $tii ce o face sa fie atat
de suparata.
Ochii ei se luminara imediat.
- Este ceva legat de trecutul ei, spuse apoi.
Insa Emily nici nu nega, nici nu confirma banuiala
lui. Ii facu inca o data semn spre etaj.
-O sa ma due la ea, zise el. Ii stranse mana intr-ale
lui, apoi o ridica la buzele sale. Mulfumesc, Emily. E$ti
o sora buna. O iube?ti foarte mult, nu-i a?a?
Emily se intoarse $i-$i trase mana dintr-a lui, apoi fugi
u$or prin camera. Deschise u$a $i ie§i, inainte sa aiba
el timp sa mearga sa i-o deschida. Fugi in sus pe scari
inaintea lui, dar se opri de cateva ori, ca sa se asigure
ca Luke o urma. Se opri intr-un final la u§a salonului
Annei, unde il a$tepta sa o prinda din urma. Apoi fugi
din nou la scari. Luke o privi alergand la etajul superior,
unde se afla camera ei.
„Da!“ gandi el $i ridica mana ca sa bata la u$3. Era
timpul s3 incerce sa discute cu ea.
Anna statea langa foe $i era pe punctul de a deschide
o carte. Luke deschise u?a $i intra. Infelese imediat ca
Sofia lui tocmai luase cartea aceea, ca raspuns la bataia
din u$a. Nu il invitase sa intre, chiar daca in clipa aceea
zambea $i inchidea la loc cartea.
-O h! exclama ea. Citeam §i am pierdut nofiunea
timpului. Am uitat ceva? Este timpul pentru ceai?
-N u, ii Taspunse el. Se a$eza apoi ?i o privi cu
atenfie.
Pe de o parte zambea, dar pe de alta avea chipul pa-
lid ?i ochii pustiifi. Iar neconcordanfa aceea i se parea
264 Mary Balogh

inspSimantatoare. Purta o rochie de dimineapi, infa?u-

ratS lejer in jurul trupului, p sarcina ei p5rea mai ina-
intatfl de $ase luni. Tot i se vedea burta rotunda, chiar
p cand era imbracata in Tochia aceea mai larga in par-
tea din fa^a, croita dupa moda franpizeasca, pe care io
sugerase el, dupa ce ii interzisese sa mai poarta corset.
Mama lui se aratase scandalizata de faptul ca nu mai
purta corsete si sugerase sa se pna departe de ochii so-
cieta^ii pana dupa na^tere. Iar Anna ii spuse ferm, dar
bland - in modul ei unic p confundabil - ca soptl ei ii
poruncise sa nu mai poarte corsete p ca ip va onora in
continuare obiigapile sociale, atat timp cat el va consi-
dera de cuviinta. Sau cel pupn a§a ii spusese Henrietta.
Henrietta, care ii mai sugerase p sa vorbeasca cu Anna
intre patru ochi p sa o convinga sa se comporte mai
cuviincios. De parca ar fi fost ceva necuviincios in faptul
ca Anna era insarcinata.
- Ce s-a intamplat? intreba ea. Dintr-un motiv sau
altul, ii disparuse zambetul. De ce te uip a?a la mine?
- Emily tocmai a venit la mine in birou, zise el, ca
sa-mi spuna ca epi suparata.
Ea il privi absenta pentru o clipa, apoi rase.
-Emily p-a spus? intreba ea. Dar Emily nu poate sa
vorbeasca.
-O , ba da, poate, replica el. Ochii ei spun mai multe
decat vocile multor oameni.
-§i ochii ei p-au spus ca sunt suparata? intreba ea.
- Da, raspunse el p o cerceta cu mare atenpe.
Paru ca voia sS spuna ceva de cateva ori, dar pana la
urma nu zise nimic. O privi inghipnd apasat. Studie
mi$carea mainilor ei pe bra^ele fotoliului. Cand invap»-
se s3 manuiasca spada ?i sa foloseasca o arma de foe, des-
coperise ca mi$carile mainilor unei persoane spuneau
foarte multe despre sentimentele care se involburau in
interiorul fiinfei sale. $i in clipa aceea, mainile ei erau
inclepate in tapi^erie.
- Ma simt greoaie, zise ea in cele din urma. $i nu mi-e
tocmai bine. Se pare ca am ghinionul de a fi una dintre
acele femei care se ingra$3 foarte mult odata cu sarcina.
Rase apoi scurt. $i inca mai am trei luni pana la na§tere.
 Ittima de piatrd 265
Am fost pupn deprimatA. MA simt un pic... un pic nea-
trag&toare. $tiu cA probabil este o prostie, dar...
-Te-am fAcut eu sA te simp neatrAgAtoare? intreba el
p miji ochii.
- Nu, zise ea, aproape in $oaptA. Nu, Luke.
-V ino incoace, spuse el.
Ea il privi nesigurA cateva clipe, apoi se ridicA §i veni
ascuItAtoare in fafa fotoliului sAu. El desfacu atunci cor-
donul care-i pnea rochia stransA la talie p indepArtA ma-
terialul de mAtase. CAma$a eide corp stAtea destul de
intinsA pe pantecul ei umflat. Ip a$ezA ambele maini pe
burta ei p apoi se uitA in sus la ea.
-Ip amintepi ce p-am spus mai demult despre cum
te voi vedea eu cand vei avea pantecul p mai umflat din
cauza sarpnii? o intrebA el.
- Da, rAspunse ea.
-Ti-am spus adevArul, zise el. IncA mai vin noaptea
in patul tAu, Anna. $i imi cer in continuare drepturile
conjugate de douA sau de trei ori pe sAptAmanA, chiar
dacA in perioada asta trebuie sA flu mai atent sA nu te
impovArez cu greutatea mea. Cred cA e§ti con$tientA cA
incA te consider dezirabila.
-Da. Anna cobori ochii p ii privi mainile.
-Sau poate cA vrei sA fli atrAgAtoare p pentru alpi,
doamnA... nu doar pentru sopil tAu?
Ea se uitA in ochii lui p clAtinA u$or din cap.
-Atunci hai sA terminAm cu prostiile astea, cum cA
te simp rAu p neatrAgAtoare, zise el. Candva am cAzut
de acord cA sinceritatea este esenpalA pentru o cAsnicie
trainicA. 'p-am perm is sA pAstrezi un secret. §i am fAcut
asta pentru cA am considerat cA era ceva legat de trecut
p care va rAmane pentru totdeauna acolo. Dar ne aca-
pareazA prezentul. $i nu pot permite asta. Au mai fost p
alte secrete, Anna.
Anna fAcu ochii mari de urmire. Mainile lui se odih-
neau ferme pe $oldurile ei p o impiedicau sA facA un
pas in spate.
- Nu, $opti ea.
- Ba da, zise el. Tu e?ti a mea, Anna. Trup p suflet. O
sAte am toatA de acum p panA la sfarptul zilelor noastre.
266 Mary Balogh

Era p el uimit de inver$unarea tonului vocii lui p de pu-

terea sentimentelor sale. Nu intentionase sS ii vorbeasca
astfel. Gata cu secretele!
- Oh! oftS ea p ip acoperi fata cu mainile. Dar chiar
p a$a, el putea vedea c3 avea chipul alb ca varul. Nu fo-
losi cuvlntele astea, Luke. Nu spune trup p suflet. Nu
ca o pasSre captivS intro colivie, nu privata de libertate
p de intimitate. Nu trup p suflet.
Doar ca el se infuriase deja. Inca de cand rostise acele
cuvinte, simpse ca ii era imposibil sa ii posede p sufle-
tul. Ca nu ip dorea sa faca asta. Dar chiar p a$a, se sim-
tea exclus... exclus din cele mai profunde semnificatii
ale viepi ei. $i ip dadu seama atunci brusc cat de pupn
o cuno$tea de fapt. Chiar p dupa $ase luni de casnicie.
11 exclusese dintr-un segment intreg al viepii ei p va con-
tinua sa faca asta.
Iar intelegerea aceea il infuria. Nu-p dorise niciodata
sa pie astfel de lucruri despre ea. Ce anume se schimba-
se? Se ridica in picioare, dar continua sa o pna strans.
- Cine era? ceru sa pie. Vreau un nume, doamna.
Un gol vizibil ii acoperi atunci ochii, aproape ca un
giulgiu. Se holba la el p devenea p mai palida - daca era
posibil a$a ceva.
- Iubitul tau, zise el. Barbatul care te-a avut inainte sa
te casatorepi cu mine. Cine era? Cine este?
-N u. Vocea ei scazuse intro §oapta tremuranda. Ai
spus...
- El este motlvul nefericirii tale, daca nu ma in$el,
zise el. Scrisorile sunt de la el? Sau de la cineva care ip
scrie despre el?
-Scrisorile? Groaza se instala in ochii ei.
- Probabil ma crezi prost, doamna, zise el.
Ea clatina din cap.
-U neori mai primesc scrisori de la doamna H...
Hendon, raspunse ea. Are nevoie de ajutor cu... cu fa­
tal ei. Este un om batran p bolnav. Ma due uneori s5
o ajut.
Luke o privi ferm fara a spune nimic. In cele din
urma, Anna inchise ochii p Ip m upa buza.
 Inima de piatra 267

- Vreau numele lui, Anna, zise el. Ji-a luat deja virgi-
nitatea... pe care ar fi trebuit sS p-o Lau eu. Nu va avea
mai mult din tine. $i va muri, daca va incerca s3 ia
mai mult.
Ea deschise ochii brusc.
-Ba nu, zise ea. Ba nu mi-a luato. Am fost numai
$i numai a ta. Nu m-am culcat cu nici un alt barbat in
afara de tine. E$ti singurul barbat din viapi mea.
-O , dar iarta-ma, doamna, zise el ironic. E clar ca nu
am avut suficienta experienpi la viapi mea, ca sa-mi dau
seama de diferenpi dintre o fecioara p o femeie care a
avut deja parte de experien^a sexuala. Se pare ca p-am
facut o mare nedreptate, doamna.
Anna ip mu?ca buza din nou, apoi inspira adanc.
-D ar tu? zise ea, ridicand vocea. $i tu ai avut un se­
cret fapi de mine. Mi-ai zis ca nu-p mai aminte$ti de
motivul disputei cu fratele tau... de parca e posibil a$a
ceva. Nu mi-ai spus nimic despre Henrietta. $i nu mi-ai
spus nimic nici despre numeroasele intalniri pe care
le-ai avut cu ea de cand am venit aici. Nu te puteai c3sa-
tori cu ea, pentru ca era vfiduva fratelui tau, nu-i a§a? $i
nu puteai s5 vii aici fara o sope, pentru ca atunci nu ar fi
fost cuviincios sa petreci atat de mult timp in compania
ei. Dar acum totul este comod pentru voi amandoi. De
asta te-ai casatorit cu mine, Luke? Nu doar sa aduci pe
lume ni$te fii mo$tenitori... ci ca sa pop trai in decenpi,
in timp ce reaprinzi flacara pasiunii cu iubirea ta din
trecut, nu?
Doamne, Dumnezeule!
-Doamna, ai intrecut masura, zise el cu raceala.
-O , da, normal. Sigur ca da. Doar traim in lumea
reala, nu-i a$a? Traim in lumea reala, unde se aplica un
set de reguli diferit pentru barbap, decat pentru femei.
Eu trebuie sa fiu condamnata pentru ca aparent nu
am fost virgina in noaptea nunpi. Dar tu pop recu-
noa$te fap? ca ai suficienta expCrien^a, incat sa-p fi dat
seama cu u§urin^a de secretul meu. Eu trebuie sa tra-
iesc fara amintiri $i sa fiu legata de tine trup §i suflet,
in timp ce tu te pop delecta nu doar cu amintirile, dar
 268 Mary Balogh

$i cu reconstituirea lor. Te culci cu ea, Luke? Sau o sope

nu are voie si-?i intrebe soful a§a ceva?
Luke o apucS de incheietura mainii §i o trase spre
u$a. Con$tientiz3 unde anume o duce §i cu ce scop,
abia dup& ce ajunsera in dormitorul ei, ii scoase rochia,
o dezbr&ca de cama§u{3 §i o impinse pe pat. O privi in
timp ce-$i scoase $i el hainele. Se simtea furios $i frus-
trat. lar ea se uita la el palida §i inexpresiva, cu maxila-
rul incle§tat.
Ingenunche intre coapsele ei desfacute ?i ii trase
picioarele peste ale lui. Ii ridica bazinul cu mainile $i se
impinse in ea incet $i ferm. Ramase nemi?cat acolo, ip
a$ez3 mainile de o parte p de alta a capului ei $i-p lipi
buzele de ale sale. Ii deschise gura cu a lui p-$i infipse
limba adanc in gura ei, apoi ridica u$or capul, ca sa se
uite in ochii ei.
- E$ti a mea, Anna, zise el. $i asta este ceva ce vei face
numai cu mine pentru tot restul viepi tale. Este ceva
ce eu voi face numai cu tine pentru aceea$i perioada de
timp... §i ceva ce am facut numai cu tine de cand ne-am
casatorit. Xi-am raspuns la intrebare?
Ea inchise ochii ?i ramase sub el supusa ?i inerta.
-Tu e$ti sopa mea §i eu sunt sotul tau, spuse apoi. $i
daca asta te face sa te simp ca o pasare captiva intro coli-
vie... fara libertate §i intimitate, atunci a?a sa fie, Anna.
A fost alegerea ta sa te c3satore?ti cu mine.
Continua sa o priveasca atent §i s3 se mi?te in ea in
ritm constant, timp de cateva minute. $i fu prima data
cand indemanarea sa nu-1 ajuta la nimic. Nu ca s-ar fi
folosit de vreo indemanare speciala in clipa aceea. Fa-
cea doar ceva ce era extrem de satisfacator pentru un
barbat - dar mai pupn pentru o femeie, daca trupul ei
nu era deja pregatit sau daca nu fusese pregatit dinain-
te. Uniunea aceea intima era singura atingere care avea
loc intre ei. Cu toate acestea, nu putea starni nici un
raspuns in ea.
Dar nici macar nu era sigur daca voia asta. Cand se
apropie de orgasm, i$i dadu seama ca nici macar nu fa-
cea dragoste cu ea. Ci o insemna cu pecetea posesiunii
lui ?i ii reamintea ca nu exista nici o parte a ei care
 Inima de piatra 269

sa nu-i apaTpna lui... pe care sa nu o poata lua, oricand

avea chef.
Se revarsa in ea si in^elese atunci pentru prima data
ca satisfacpa fizica p cea emoponala erau doua lucruri
complet diferite, care nu veneau intotdeauna impreu-
na. Se pomeni atunci intrebandu-se daca poate o siluise
pe so pa lui - chiar daca putea parea o contradicpe de
termeni. Se retrase din ea p se ridica din pat. Ip aduna
apoi hainele de pe podea.
-DacS ceea ce ip dore$ti este libertate p intimita-
te, Anna - spuse el, auzind raceala din propria voce -
atunci le pop avea intro mica masura. Salonul tau
privat va fi exact asta. Nu voi mai veni niciodata aco-
lo, neinvitat. Si nu voi mai veni nici in patul tau, pana
dupa na^tere... pana cand va fi timpul sa ramai insar-
cinata din nou. Sa spunem, timp de $ase luni, dupa
na^tere? Sau poate patru, daca va fi sa am o fiica.
Anna statea cu ochii inchip. Nu o mai acoperi-
se cand se daduse jos din pat - cum facea de obicei.
A$a ca ip arunca jos hainele p o acoperi. Apoi se apleca
sa le ia din nou.
- Daca vei dori vreodata sa discup cu mine des-
pre scrisorile tale, eu sunt pregatit sa te ascult, zise el.
Numb pot imagina sa fii vinovata de ceva atat de ingro-
zitor precum probabil ip inchipui tu. Dar pne minte
ca e$ti a mea, Anna! Ca asta este ceva ce nu se va
schimba niciodata.
Ea ramase nemi$cata. El trecu prin garderoba ei si se
duse in dormitorul lui - unde nu dormise niciodata.
Se sprijini de u?a p inchise ochii. Se dusese la ea pentru
ca era suparata. Facuse asta in incercarea de a-i aduce o
alinare... de a o ajuta.
Doamne, Dumnezeule!
Ar fi trebuit sa $tie ca era incapabil sa aline pe ci-
neva. §tia de mult ca nu mai era capabil sa iubeasca.
Dar nu §tiuse ca era capabil de cruzime. $i fusese crud
cu ea. Exact atunci cand avusese nevoie de alinare
p inpdegere.
Ip permisese sa devina frustrat din cauza refuzului ei
de a-i marturisi adevarul p furios din cauza acuzapilor
270 Mary Balogh

cum ca ii fusese infidel cu Henrietta. $i asta era alts

problema pe care trebuia sa o rezolve cumva. Ii permi-
sese Henriettei sa gaseasca alinare in compania lui p sa
indrepte conversapile lor spre probleme personate. Dar
Anna devenise suspicioasa. Oare o putea invinui pen-
tru asta? Trebuia s3 rezolve problema. O ranise, cand de
fapt nu-p dorise deloc asta.
Deschise ochii p se uita la patul sau. Cu pupn timp
in urma protejase intimitatea somnului s3u p avusese
grija sa nu doarma niciodata cu o femeie cu care facuse
dragoste. Iar in clipa aceea se intreba daca va putea sa
doarma singur in pat. $i pentru cat timp? $ase luni, ii
spusese. Sau patru, dac3 era fetpa. Plus cele trei luni
de sarcina pe care le mai avea. A$adar noua luni. Sau
poate $apte.
Noua luni de singuratate.
Acel ultim cuvant ii rasuna in minte p se cutre-
mura. Singuratate? A?adar se ata$ase de ea? Devenise
dependent de ea? Oare lucrul cu care se va confrunta
eTa intr-adevar singuratate sau doar privarea de activita-
te sexuala?
Ip dadu seama apoi ca era intr-adevar singuratate.
In mod ironic, scrisorile incetara sa mai soseasca la
scurt timp dupa ce Luke o confrunta in legatura cu
ele. Nu mai aparu decat una singura. Una care sosi
la doar cateva zile dupa cea anterioara $i o informa ca
restul datoriei tatalui ei putea rSmane neplatita pana
dupa napere.
„Nu a$ vrea s3 fii nelinipita in vreun fel in cele trei
luni pe care le mai ai pana la na$tere, Anna mea“, ii
scrisese el.
Inainte de Cradun, Anna ii asigura pe so^ul ei ca se
simfea suficient de bine incat sa calatoreasca ?i se duse
la nunta lui Victor, insopta de Luke, Agnes $i Emily.
Ba chiar imparp dormitorul cu el acasa la parinpi lui
Constance. Dar dormira pe laturi opuse de pat p nu
se atinsera nici macar o singura data in cele trei nopti
petrecute acolo. Anna ii vazu apoi pe fratele ei §i pe
mireasa lui. Amandoi erau foarte tineri p foarte fericip,
 Inima de piatrd 271

a$a cS nu ii putea parea rau pentru povara pe care o

luase asupra sa, pentru ca ei sa poata fi liberi §i sa poata
avea o casa §i un viitor.
Nu, nu-i parea rau deloc.
Apoi, de Cradun, in timpul unei petreceri organizate
la Bowden Abbey, William, lordul Severidge - care lip-
sise neobi$nuit de mult de acasa, timp de o saptamana
intreaga §i se intorsese doar cu o zi inainte - anunpi
ca il vizitase pe Victor, ca sa-i ceara mana suroTii lui §i ca
propunerea lui fusese acceptata. Atat din partea conte-
lui de Royce, cat p din partea lui Agnes.
Agnes se imbujora foarte tare p ramase cu privirea
apntita spre chipul lui.
Dupa multe urari, felicitari, imbrap?5ri p sarutari
care ii intrerupserS discursul, William adauga ca intern
pona ca nunta sa aiba loc in primavara p ca dupa aceea
avea de gand sa o ia pe noua lui mireasS p sa calatoreas-
ca prin Europa. Timp de un an intreg. Cunoscuse un
domn la Londra, care se aratase nerabdator sa inchirie-
ze Wycherly Park pentru un an.
Dupa acea parte a anunpilui, aparura alte urale p ho-
Kote de ras. Ata$amentul pe care il avea lordul Severidge
pentru casa lui devenise un soi de amuzament in zona
p in plus, toata familia lui Agnes §tia c3 ea nu era o fire
aventuroasa. Dar parea o decizie luata de comun acord.
$i tnca una care ii bucura foarte mult pe amandoi.
Timp de cateva clipe, Anna fu cople$ita de o panica
ingrozitoare - pe care putu totup sa o controleze. Dar
numai datoTita experien^elor sale indelungate cu astfel
de emopi.
-A§adar, inchiriezi Wycherly Park? il intreba pe
William.
-D a, unui tip pe cinste, zise el. Colonelul Lomax.
A facut parte din regimentul din America, dar s-a pen-
sionat de curand. Ip dau cuvantul meu de onoare ca o
sa va placa tuturor de el.
Anna rasufla u^urata.
Se pregatea in linipe pentru na$tere §i i§i concentra
toate energiile $i toata iubirea spre copilul nenascut din
pantecul ei. Traia singura in lumea din mintea ei, la fel
 272 Mary Balogh

cum facuse $i pe parcursul celor doi ani de dinainte sS

se casStoreascS.
Cu toate acestea, ii era dor de apropierea de Luke. $i
sim{ea un gol chinuitor in suflet.

c a p ito lu l 19
Ducesa vaduva statea in camera ei si lucra meticulos
la broderia sa. Doris §i Agnes se plimbara putin pe afa-
ra, prin gradina din apropierea casei, dupa care se in-
toarsera inauntru $i se dusera intr-unul din saloanele de
la parter. Amandoua erau destul de agitate, emoponate
?i curioase in legatura cu ce se intampla. La un moment
dat, Doris ii spuse lui Agnes ca probabil va afla §i ea,
pe propria piele, cum se sim{ea, peste un an sau mai
mult. Agnes se imbujora imediat. Emily scapa de doica
ei $i se ghemui intr-un colp$or lini$tit in sera. Ashley
o gisi acolo §i ii zambi, dupa care se a?eza langa ea §i o
lua de mana. Dupa o vreme, Emily apleca u§or capul §i
i$i sprijini obrazul de umarul lui. Henrietta i se alatura
lui Luke in biroul sau, dar apoi se retrase in camera ei,
cand inpdese ca Luke nici macar nu con$tientiza pre-
zen^a ei acolo.
Luke se plimba de colocolo.
Anna era la etaj in dormitorul ei. Statea in pat $i era
in travaliu. Durerile na$terii incepusera la scurt timp
dupa ce se retrasese in camera sa cu o noapte inainte.
$i in loc sa i$i cheme imediat camerista, Anna se du-
sese in camera lui Luke, de indata ce fusese sigura de
ceea ce sim^ea. Luke sarise din pat, de parca cineva
aruncase apa oparita pe el $i, in ciuda protestelor ei ca
era capabila sa mearga singura, o luase in bra{e o dusese
inapoi in camera ei. La scurt timp dupa aceea venisera
acolo camerista sa ?i doamna Wynn §i fusese chemat
§i doctorul. Nu deranjasera pe nimeni altcineva. Anna
sperase ca va naste pana la ivirea zorilor. Ca top ceilalp
se vor trezi dimineapi $i vor fi anuntap ca se nascuse cu
bine un mortem tor.
 Inima de piatrd 273

Doar cS dimineapi venise ?i trecuse, $i ea inca nu

nSscuse. $i i se parea ca travaliul nu se va mai termi-
na niciodata. Auzea si ea sup§rarea din propria voce,
cand implora sa se deschida ferestrele, sa i se puna pe
fa0 o carpa rece $i umeda $i sa o frece cineva pe spate.
Cu toate acestea, nu i§i putea schimba tonul porun-
citor al vocii. Parea sa aparpna altcuiva - cuiva din
afara ei. $i adevarata Anna parea sa se ascunda undeva
adanc in interiorul ei, departe de durere, de nelini$te
$i de emotia nerabdatoare. Departe de teama ca ar fi
putut muri... sau chiar mai rau, de teama c3 i-ar fi putut
muri copilul.
Se facuse deja ora pranzului, cand natura durerilor
ei se schimba - nu ca Anna ar fi fost con^tienta vreun
pic de cat era ceasul. Auzi apoi o voce care nu parea
sa-i aparpna, strigand panicata dupa doctor. Dupa ace-
ea totul se transforma intro durere ingrozitoare, impins
frenetic §i incercarea disperata de a-§i trage rasuflarea in
clipele scurte de ragaz. $i undeva dincolo de coate aces-
tea, auzea voci care o lini^teau $i-i ofereau instrucpuni,
pe care ea le urma orbe§te.
Simd apoi explozia finala de durere, presiunea pu-
temica, §uvoiul cald §i in cele din urma auzi scancetele
indignate.
Anna se pomeni atunci plangand neputincioasS
?i razand in acela^i timp, a?a ca intinse bra^ele dupa
copilul ei, care plangea. Era plin de sange, ura^el ?i to-
tu$i frumos.
Luke se opri imediat, cand se deschise u$a biroului
sau. Aparu doamna Wynn, care facu o plecaciune. Se
holba la ea, cu chipul alb ca varul.
- Excelen^a Sa a nascut cu bine, zise femeia §i ii zam-
bi. Mama §i feti^a sunt gata sa va primeasca, Excelenta.
Luke ramase Tncremenit o clipa, holbandu-se la ea.
Sim^ea ca ii tiuia capul $i se intreba daca acel bazait era
zgomotul pe care-1 auzeau oamenii cand erau pe cale
sa lesine. Trecu apoi pe langa ea fara sa spuna nimic
§i pomi pe scarile care duceau la etajul superior. Co­
tes §i doamna Wynn il urmarira plecand, apoi omul ii
spuse femeii ca trecusera mai bine de cincisprezece ani
274 Mary Balogh

de cand Excelenfa Sa nu mai urease scSrile acelea cate

dou5 o data.
Era lini$te in dormitor. Nu se auzea nimic, cu excep-
pa agitapei nou-nascutului. Luke nu o vazu pe carneris-
ta sopei sale facand o reverenpi p parSsind incaperea.
Statea nemi^cat in pragul upi p cu ochii apntip spre
patul in care se afla sopa lui. Anna il privea cu ochii
mari p pnea in scobitura brapilui un ghemotoc infa?u-
rat in paturi.
- Luke, zise ea cu vocea u$or tremuranda p-p muta
privirea de la el.^Ai o fiica.
Avea o fiica. Ii puira din nou urechile o clipa, apoi
simp aerul rece invadandu-i narile. O fiica. Ramase cu
privirea apntita spre sopa sa.
- E$ti bine? o intreba el.
-D a. Sunt doar pupn obosita, ii raspunse ea, fara
vlaga.
O fiica. Se apropie de pat prudent p se uita spre ghe-
motocul din bra^ele ei. Prin deschizatura paturii, putea
vedea o fapi mica, grasu^a p cu pete ropetice p doi ochi-
?ori mici. Avea un par inchis la culoare, care parea ud.
Apoi v3zu o manuka mica. Micupt, dar perfecta. Cu cinci
degefele mici p cinci unghiu{e. Era tot pStata de ro$u.
Fiica lui. A lui p a Annei. Era tata. Nu mai era singur
p nu mai era raspunzator doar pentru propria persoa-
na. Nu mai era doar parte dintr-un cuplu p responsabil
pentru bunastarea femeii pe care o luase de sope. Era
tata. Era capul propriei sale familii. Avea o fiica, care era
sange din sangele lui.
Intinse mainile, ca intr-un vis p le strecura u$or sub
ghemotocul invelit in patura. Puse una chiar sub capul
copilului p il ridica incet. Era u?or ca un fulg. I se paTea
c3 nu sim{ea altceva decat greutatea paturii. Dar era cald
si moale, p se agita in continuare, in timp ce examina
lumea prin ochi$orii sai ingufti p nefocalizap.
Doamnel O, Doamne, Dumnezeule! In mainile lui
se afla viapi. Viapi umana. O viapi la crearea efireia aju-
tase. O via^a pentru care va fi responsabil mulp ani de
acum incolo.
Copilul lui.
 Inima de piatra 275

Fiica lui.
$i in ciuda faptului ca nu era pe deplin con§tient de
acel gand, Luke descoperi c5 dragostea ren5$tea in el $i
ii prindea inima ca intro menghina. Iubirea era cel mai
puternic $i inalpitor sentiment pe care il avea de oferit
viapi. Dar ?i cel mai infrico§ator. Frica $i exaltarea se
amestecau $i erau de nedesparpt, facand parte una din
cealalta. Dragostea fScea ca viapi sa merite triita. Nu
cSutarea placerii. Ci dragostea. Dragostea, care ingloba
intregul spectru al emopilor umane.
Iubirea ii invada intreaga fiinpi, sub forma ghemo-
tocului mic de umanitate pe cate il pnea in maini. $i
nici m5car nu putea spune ca era un ghemotoc extrem
de frumos. Dar era al lui $i al Annei. Era fiica lor. Co-
moara lor neprefuita. Dupa cateva clipe in care statu in
picioare, u$or intors de la pat, Luke avea ochii atat de
inceto$ap, incat abia daca mai vedea ce tinea in maini.
Putea doar simp caldura §i u$urimea miraculoasa a iubi-
rii. $i ii putea auzi ganguritul.
- Luke, zise vocea din spatele lui, tremuranda §i oare-
cum nefericita. Imi pare foarte r3u.
-Ip pare r3u? Clipi ca sa se dezmeticeasca $i se uita
peste um3r.
- Poate ca vom avea un fiu anul viitor, zise ea.
Luke ii in^elese imediat nefericirea. $i era ceva
absolut normal. La urma urmei, de aceea se casatorise
cu ea. $i fusese suficient de neghiob incat sa-i fi spus
asta foarte clar, de la bun inceput. Oare cum putuse fi
atat de incredibil de netot?
-Anna, zise $i se intoarse spre ea cu totul. Vocea
lui era ca o ?oapta. Nici macar nu pot sa incep sa m3
gandesc la anul viitor. Ci doar la astazi. La momentul
acesta. Avem o fiica. $i este superba. Uite-te la ea. Este
absolut minunata.
-N u e§ti foarte dezamagit? il intreba ea $i ii intalni
privirea. Ochii ei erau rugatori $i plini de speran^a.
- Dezamagit? A$eza copilul inapoi in scobitura brapi-
lui ei, lua loc pe pat §i atinse cu degetul obrazul mic ?i
grasup Anna, eu imi doream o feti^a. Datoria imi cerea
276 Mary Balogh

sa sper sS fie baiat. Dar in secret, eu mi-am dorit mereu

o fetpa. Mai exact, aceasta fetipa.
Anna izbucni in Iacrimi ?i i$i acoperi imediat fa{a
cu mana, intro incercare stangace de a-?i inabu$t
suspinele.
-C hiar credeai ca o sa fiu dezamSgit? o intreba el.
Sau poate ca o so resping din simplu motiv ca nu
e baiat?
Cu toate astea, $tia c3 Anna nu avea nici un motiv sa
creada cS el ar fi simpt ceva pentru oricare dintre copiii
sai - chiar $i pentru fiii lui. Poate cu exceppa satisfacpei
de a-$i fi peTpetuat dinastia. li spusese de nenumarate
ori ca era incapabil sa iubeasca.
Nici macar el insu$i nu avusese de unde sa §tie ca va
putea iubi din nou. Ca i$i va iubi propriul copil aproa-
pe din momentul na?terii sale. Cum ar fi putut sa
$tie ca il a$tepta un asemenea un miracol... §i o aseme-
nea teroare?
-A m fost atat de... fericita, se tangui ea, apoi inghip
apasat. Am fost incredibil de fericita cand s-a nascut...
Cand am vazut-o $i am stranso in brafe. Tot ce a contat
pentru mine a fost ca era vie $i nevatamata. $i mi-am
dorit sa vii sa o vezi imediat... dar apoi mi-am aminPt.
- Cred ca ai nevoie sa dormi, Anna, zise el. E§ti exte-
nuata. Dar sa $tii ca sunt foarte fericit cu fiica noastra.
Ca nu a? fi putut fi mai fericit, nici daca ai fi nascut
baiep triplep. Anna izbucni atunci intr-un hohot de
ras neasteptat $i tremurator. Vom avea timp §i pentru
fii, draga mea. $i daca nu va fi s3 fie, presupun cS lu-
mea tot va reu$i cumva sa mearga mai departe. Cum sa
o botezam?
-N u m-am gandit deloc la nume de fete, spuse ea. In
mod prostesc, am fost convinsa ca o sa fie un baiefel.
Catherine? Elizabeth? Isabelle?
-C red ca mai degraba Joy1, zise el. Lady Joy Kend­
rick... cu cateva nume mijlocii lungi, care sa-i acorde
multa im portant. Ip place?
1la traducere din limba engleza, joy insemna „bucurie“.
 Inimd de piatra 277

-Joy? Anna i?i mu?ca buza §i apoi ii zambi pentru

prima data. $i era un zambet absolut stralucitor, chiar
daca $i pupn tremurator $i inlacrimat. Da. Joy.
Mai atinse o data obrazul fiicei sale, apoi se ridica, se
apleca §i o saruta pe buze pe sopa lui.
-Mulpimesc, Anna, zise apoi. ip mulpimesc pentru
Joy. Este un cadou neprepiit. $i acum culc3-te. O sa-p
trimit camerista.
Dupa ce pleca, Anna se gandi c3 era intr-adevar epui-
zata. Doar ca nu era sigura ca putea adormi imediat. In
sufletul ei inca se mai involburau emopi tumultoase.
intoarse capul $i se uita la copil. La fiica ei.
Joy. Luke o botezase Joy. Spusese ca era un cadou ne-
prepiit. $i ca I$i dorise sa aiba o fiica. Nu era nici supa-
rat, nici nemuipimit.
$i ap3ruse o stralucire deosebita in ochii lui in clipa
in care o privise pe fiica lui - pe Joy. O stralucire pe care
nu o mai vazuse niciodata. Nu minpse doar ca sa o faca
pe ea sa se simta mai bine. Fiecare cuvant rostit fusese
complet sincer.
O iubea pe fiica lor.
Indrazni apoi sa se gandeasca ca poate... poate mai
exista speranpi. Poate ca avea un viitor. Un viitor inv
preuna cu Luke $i cu Joy §i cu alp fii §i fiice - de$i in
clipa aceea nu se putea gandi cum ar.fi fost sa treaca din
nou prin chinul pe care-1 traise in noaptea $i In dimi-
neapi aceea.
Dar va trece din nou prin asta - iar $i iar - daca a$a
il putea avea inapoi pe Luke. In ultimele tTei luni se
cascase o prapastie intre ei. In ziua aceea era prima data
cand o sarutase, in trei luni de zile. Poate ca se va in-
toarce la ea. $i poate ca toate celelalte lucruri luasera
sfar§it. in clipa aceea era sope $i mama. Poate ca o va
lasa in pace.
Poate c3 mai exista speran^a.
-O , vai mie, doamna! exclama camerista sa cateva mi­
nute mai tarziu $i traversa camera tlptii, apropiindu-se
de pat. Nu plangep, milady. Excelen^a Sa a fost aspru cu
dumneavoastra? Jur pe top sfinpi ca o sa avep un baiat
 278 Mary Balogh

anul viitor pe vremea asta. $i ea e o fiinpi asa de mica

$i cuminte. Doar ca a venit pupn prea devreme. Ar fi
trebuit sa a?tepte sa vin3 pe lume mai intai fratele ei.
Anna zambi printre lacrimi la ghemotocul ei de
bucurie.
- Cel care a ordonat sa bata clopotele bisericii du-
pa-amiaza trebuie mustrat foarte aspru... indiferent cine
a fost, zise ducesa vaduva in timpul cinei din seara zilei
in care se nascuse nepoata ei. Am incredere ca te-ai ocu-
pat deja de asta, Lucas.
Luke ii arunca atunci o privire taioasa.
- Eu am ordonat sa bata clopotele, doamna, zise el.
Ca sa anun^e na$terea primului meu copil.
-A r fi trebuit sa te consulp cu mine inainte, Lucas,
spuse ea. La Bowden, clopotele bisericii bat dintotdea-
una, numai ca sa anunfe na$terea unui fiu. $i astazi s-a
transmit mesajul gre?it.
-B a nu, zise el. A fost transmis mesajul corect. $i
anume ca ducesa de Harndon a nascut un copil astazi.
$i tu, doamna, nu mi-ai spus nimic altceva azi, in afara
de a m3 intreba cum se simte Anna. Ashley mi-a strans
mana, Doris m-a sarutat $i Agnes a facut o reverend
in fapi mea... dar top trei au p3rut precaup, ca ?i cand
le-ar fi fost team3 sa nu para prea incantap in fapi mea.
Iar Henrietta chiar mi-a transmis compatimirea ei. Ca
s3 nu mai vorbesc despre servitori, care au fost cu topi
foarte abatup, de parca ar fi avut loc un deces in familie.
Emily a fost singura care m-a imbrap^at $i m-a sarutat $i
a plans pe lavaliera mea, apoi mi-a zambi $i mi-a spus
din ochi cat de fericita este pentru mine.
-Luke, Emily nu inplege cat de important este
pentru un om cu titlul t3u sa aiba un mo?tenitor, zise
Henrietta cu blandefe. Biata Anna. Probabil este foarte
trista. Va trebui sa incerc sa o inveselesc.
- Sa speram c3 i§i va face datoria anul viitor, zise du­
cesa vaduva.
 Inima de piatra 279

-Mama, vrei s3 spui ca au batut clopotele bisericii

cand s-au nascut George, Luke p Ashley, dar nu p cand
m-am nascut eu? intreba Doris.
-Vor bate la nunta ta, Dor, zise Luke p apoi o vazu
pe sora lui facand ochii mari de uimire, cand auzi acea
folosire incon^tienta a prescurtarii numelui ei. Nu-i mai
spusese a$a de cand erau copii. $i vor bate de fiecare
data cand se va na$te un copii de-al meu, indiferent de
sex. E un copii sus la etaj cu Anna. Fiica noastra,
pe care nu a? schimba-o nici pentru o duzinS de fii. Am
s3 le scriu lui Theo, lui Lady Sterne, lui Royce p celei-
lalte surori a Annei ca sa le transmit ve$tile bune, In
speranpa ca vor putea participa la botezul ei.
-La urma urmei, ai deja un mo$tenitor, Luke, zise
Ashley, ranjind. Dar trebuie sa m3 grabesc sa adaug ca
nu ravnesc deloc pozipa ta.
- Nu am planuri imediate de casatorie, spuse Doris
p-1 privi precauta pe Luke.
- Dar vei avea, spuse el. Din observapile mele, chiar
p cele mai frumoase p mai eligibile doamne cad prada
sagepi lui Cupidon, mai devreme sau mai tarziu. $i tu
e$ti amandoua, Dor.
Sora lui se imbujora de placere cand auzi complimen-
tul acela p se uita in jos in farfurie.
- Cotes, dupa asta, vei deschide trei sticle de vin pen-
tru cina servitorilor p vep bea in cinstea sanatfipi lui
Lady Joy Kendrick, spuse Luke, adresandu-i-se majordo-
mului sau impasibil, care statea langa bufet, tmpreuna
cu un valet. §i vei informa personalul ca sarbatoresc
na$terea copilului meu. Daca maine mai vad vreo fa^a
lunga, atunci va fi concediata, cu tot cu proprietaTul ei.
Ai inpdes?
- Da, Excelen^a Voastra, $opti majordomul §i inclina
capul cu demnitate.
Dupa aceea, Luke p restul familiei sale se ridicara de
la masa. El nu permitea niciodata Qa doamnele sa piece
primele - cu exceppa cazurilor in care aveau musafiri.
Le spusese tuturor clar p raspicat ca nu va permite ca
datoria sS ii guvemeze via{a p sa-i rSpeasca bucuria - p
folosise cel mai potrivit cuvant in acest sens. Bucurie
280 Mary Balogh

era un cuvant mult mai bun de folosit, decat placere.

Pentru ca placerea nu aducea altceva cu exceppa unei
distracpi pustii $i lipsite de emope. Joy ii aducea... ei
bine, totul! Ii aducea iubire $i fericire, teama §i durere.
$i vulnerabilitate.
Int;elegea foarte bine cS iubirea daramase toate zidu-
rile pe care le construise in jurul inimii lui, atent §i deli-
berat in ultimii zece ani - ba chiar aproape unsprezece.
$i o singura clipa reu?ise sa spulbere toata stradania lui
de ani de zile. Mai exact, clipa in care o privise pentru
prima data pe fiica lui. O iubea cu o intensitate atat de
mare pe micut;a lui Joy, ca aproape il speria.
Da, il speria pentru cS il facea sa simta nevoia ne-
obi^nuita de a-$i imparta?i sentimentele. Poruncise sa
bata clopotele, chiar daca nici macar nu se apropiase
de biserica de cand se intorsese la Bowden. I$i mustrase
familia pentru raceala felicitarilor lor. $i planuise deja
petrecerea de botez. In plus, simpse o anumita tandrep-
fa^a de Ashley §i de Doris - de care era instrSinat - p o
dorinpi puternica de a indrepta cumva lucrurile cu ei.
Fusese una dintre pupnele dap in care i$i vorbisera,
in decurs de opt luni.
Cat despre Anna... aproape c5 se instrainase $i de ea
in ultimele trei luni. Fusesera politico^ unul cu altul,
dar distanp. Ramasese datoria, dar disparuse placerea.
Iar in clipa aceea i$i dorea sa existe din nou placere in-
tre ei... $i poate 51 pupna bucurie. Cu siguranpi relapa
lor trebuia sa insemne mai mult decat doar datorie si
placere. Un bebelu§ gasise fisura din armura lui ?i o dis*
trusese cu totul. Doar ca fara armura aceea se simpa
gol. $i ii era teama. Nu era deloc sigur ca nu voia sa 0
reconstruiasca la loc $i sa dea la o parte abilitatea aceea
nou-descoperita de a-§i iubi copilul.
Luke i$i bau ceaiul in salon, impreuna cu familia sa,
iar apoi se scuza $i se duse la etaj, spre camera sopei sale.
Putea vedea pe sub u$a o licarire slaba de lumina. CiocS-
ni incet §i apeptfl sa vina camerista ei sa deschida usa.
-Pop sa te duci sa iei cina cu restul servi tori lor,
Penny, zise el.
 Inima de piatra 281

Fata filcu o plecSciune scurta $i plecS. Luke intrfi tip-

til, in eaz cS sopia §i fiica lui dormeau. Dar Anna era
treaza $i statea in pat, sprijinita de o gramada de perne.
Tinea copilul la san. Se inro§i la fapa $i zambi, cand il
v5zu. El traversa camera $i se a$eza pe pat cu grija. Ochii
lui coborarS spre chipul ei.
lubirea ii taia rasuflarea.
-Se agita, zise Anna. M-am gandit ca poate ii era foa-
me, dar se pare c3 nu ii e.
Gura fiicei lui molfaia sfarcul Annei, dar nu sugea.
- Este foarte cuminte, spuse el.
-Cred ca se simte bine aici, zise ea. Luke, imi pare
ran ca ai nimerit intr-un asemenea moment. Arapi abso-
lut splendid. Porpi hainele pe care le purtai cand te-am
vazut prima data.
Nimeni nu facuse nici un comentariu cu privirea la
lelul in care i?i facuse aparipia la cina. Cu toate acestea,
$tia ca unii il privisera chiora? pentru ca se imbracase cu
cel tnai elegant costum de seara, pentru o simpla cina
in lamilie. $i probabil ca nu tnpelesesera de ce simpise
nevoia sa arate cel mai bine. $i intr-adevar, rezistase cu
greu dorinpei de a-§i aplica ?i cosmeticele. Dar, din paca-
te, fusese nevoit sa faca ni§te mici concesii pentru a se
adapta la traiul de la para.
-In timp ce eu arat... a$a, adauga Anna $i rase, ca
S3 se scuze.
-Mi-ai parut absolut splendida in seara aceea in ro-
ehia ta de bal, verde cu auriu, zise el. Dar in seara asta
ejti de zece ori mai frumoasa.
-Oh! exclama ea $i rase din nou, incantata. De unde
api invapat asemenea galanterii, Excelenpa Voastra? Joy,
auzi cum fatal tau o magule?te pe mama ta?
Dar fiica lor nu dadu semne ca ar fi inpeles ce se in-
tampla. Parea mult prea mulpumita acolo unde era.
- Clopotele bisericii au rSsunat in sat o jumatate de
ora in dupa-amiaza asta, zise el. lar servitorii beau vin la
cina in seara asta in sanatatea fiicei noastre. Maine vom
frimite invitapii rudelor noastre absente $i na$ei tale
sa participe la botez. $i eu am imbracat haina stacojie
282 Mary Balogh

$i vesta aurie. Nu se intampla in fiecare zi s3 devii tata

pentru prima data.
Anna i§i sprijini capul de perne §i ii zambi.
- O, Luke. Vru sa spuna mai multe, daT se opri apoi
?i clatina din cap, zambind din nou.
- Imi dai voie? intreba el $i intinse mainile ca sa
ia copilul.
11 surprinse faptul ca, spre deosebire de prima data,
de data aceea ii tremurau mainile. Lua feti^a in scobitu-
ra brapilui s3u $i o privi. Apoi zambi.
- Nu mai are pielea la fel de plina de pete ro$ii ca mai
devreme, zise Anna.
- Serios? intreba el, continuand s3 zambeasca. Mi se
pare ca e la fel de frumoasa ca inainte.
Anna ramase cu capul sprijinit de perne, dar ridica
ochii de la copil. Cerceta atunci chipul sotului ei. $i ra-
mase a$a, privindud cu uimire $i cu o oarecare nostalgie.
Zambea.
Laurence Colby nu fusese prea incantat de cand se
intorsese Luke la Bowden Abbey. Avusese mans libera
in administrarea mo$iei timp de aproape cinci ani. In
decursul primilor trei ani fusese a$a, intrucat George,
ducele de Harndon, era un ora nefericit, caruia nu ii
pSsa prea mult de buna funcponare a proprietaplor
sale, iar in urmatorii doi, pentru ca Lucas, ducele de
Harndon, locuise la Paris ?i pSruse complet indiferent
fa{3 de casa $i proprietaple sale.
Ii era destul de dificil s3 se obi$nuiasca acum cu
intoarcerea acasa a ducelui $i cu interesul deosebit pe
cared manifesta pentru afacerile de la Bowden - mai
cu seama ca avea idei foarte dare §i de nezdruncinat cu
privire la felul in care trebuiau gestionate lucrurile. Idei
care implicau cheltuirea banilor, care fusesera agonisifi
cu migala in ultimii ani. Idei care prevedeau ni$te im-
bunatapri care pareau sa fie mai degraba in avantajul
locatarilor, decat a ducatului in sine.
Colby era un om cinstit. Doar ca de aproape un an,
devenise $i unul destul de nemulpjmit. Iar cand se ivi o
ocazie, in forma unei oferte de angajare la o proprietate
 Initna de piatra 283

care se afla la optzeci de kilometri distant, profits de

ea fSra sS stea pe ganduri - chiar dacS nu implica nici o
mSrire de salariu. Dar banii nu insemnau totul pentru
administratorul de la Bowden. Ci controlul. A§a cS pie-
cS de acolo cu un preaviz de o sSptSmanS, in mijlocul
lunii martie, chiar cand se apropia primSvara $i odatS
cu ea, cea mai aglomeratS perioadS a anului la ferme.
Luke se simtea neputincios. Chiar dacS se preocu-
pase foarte mult de activitSple mopei de la intoarcerea
sa acolo, adevSrul era cS ?tia mult prea purine lucruri
despre aspectele care pneau de afaceri. Intr-o dimineapi
intrS in biroul sSu ?i se incruntS. Pusese ca toate regis-
trele §i caietele contabile sS fie aduse de la biroul lui
Colby $i stivuite pe serin $i alSturi. Habar nu avea de
unde sS inceapS. Ceea ce ii trebuia cu adevSrat era
un administrator nou §i experimental Dar oare unde
ar fi putut gSsi unul imediat? Se gandi cS poate era mai
bine sS se ducS pans la Wycherly, ca sS-1 intrebe pe Will
dacS nu ii putea recomanda pe cineva. Will pSrea sS $tie
tot ce se putea despre agriculture.
Dar sop a lui veni in incSpere §i ii intrerupse $irul
gandurilor.
- Doarme? intreba ea.
-Poftim? zise el ?i apoi se uitS la copilul care stStea
cuibSrit in bratele lui.
Familia $i servitorii sSi fuseserS foarte mirap sS vads
cS o lua adesea cu el pe fiica lui. Aparent, tapi nu aveau
nici o obligape de a-$i vedea copiii mai mult de cateva
minute pe zi. $i uneori, nici atat. Sau cel pupn a$a ii ex-
plicase mama lui, dupS ce o pnuse in bra^e pe Joy intro
dupS-amiaza cand primiserS oaspep.
-A , da! Probabil a appit de plictisealS, cand am uitat
sS mai vorbesc cu ea. Ai vSzut vreodatS o dezordine mai
mare decat asta, Anna? Se incruntS apoi privind biroul
?i podeaua de langS el.
Ea ii luS copilul din brafe.
-Merg sS o due in odaia ei, zise ea. $tii ce pSrere
are mama despre a rSsfapi copiii pnandu-i in bra^e prea
mult. Ii zambi apoi. Bietul de tine, Luke! A fost foarte
284 Mary Balogh

urat din partea domnului Colby sa piece atat de din

scurt. Te-ai gandit la Ashley?
- La Ashley? intrebs el, incruntandu-se absent.
-D a. Doris mi-a spus ca dupS ce ai plecat tu, obi$-
nuia s3 se pna dupa domnul Colby, cand venea acasa
in vacan^e, zise ea. $i $tii ca petrece foarte mult timp cu
William.
Luke nu $tia asta. $i cum naiba o facuse pe Doris sa-i
spuna a$a ceva?
-Sugerezi si il rog sa m3 ajute? intreba el.
- Pai pentru ce e familia? replica ea.
Doar ca el nu avea o familie normala. Nu ca a ei.
Cum ar fi putut sa-1 roage tocmai pe Ashley - dintre
top oamenii - sa il ajute? $i totu$i... poate ca era chiar
portita pe care o cauta deja de luni intregi. In cele trei
saptamani de cand nascuse Joy, el ?i Ashley i$i dadusera
tarcoale precaup, la figurat vorbind. Luke nu putea uita
felul in care ii ranjise fratele sau in seara najterii fiicei
sale. $i nici cum ii amintise ca avea deja un moltenitor.
lar in ziua urmatoare, Ashley ii stransese mana mult
mai calduros decat facuse pana atunci §i ii spusese ca
era cu adevarat fericit pentru el.
- Nu va face nimic ca sa ma ajute, ii spuse Annei.
- Poate ca nu, zise ea, a$ezand copilul pe umar $i fre-
candu-1 bland pe spate. Dar nu ai de unde sa $tii pana
nu-1 intrebi, Luke. Haide, intreaba-l. Te rog?
Ar fi trebuit sa ^tie ca se va Intampla asta - ca va juca
rolul con§tiin^ei lui $i ca il va lingu$i pana cand il va
convinge sa faca lucruri pe care nu-p dorea in mod deo-
sebit sa le faca. Era aproape la fel de rea ca Theo.
Il gasi pe Ashley afara, plimbandu-se cu Emily pe
paji^tea dinspre padure. O pnea de mana. Fata finea
narcise in cealalta mana §i radeau amandoi. Chiar daca
Emily radea in stilul ei ciudat $i oarecum greoi, tot era
un sunet destul de atragator.
-A§ dori sa vorbesc cu Ashley, spuse Luke, cand
ajunse suficient de aproape, ca Emily sS-i poata citi pe
buze. Daca vrei, pop sa mergi sa vezi copilul, inainte so
culce Anna.
 Inima de piatra 285

Emily afi$S un zambet larg ?i fericit, apoi se grabi spre

casS. Ashley il privea precaut.
-C e am facut? intreba el. Pari foarte serios. E$ti sigur
c3 nu ai vrea sa stai la birou $i eu sS ma aflu de cealalta
parte a lui, Luke?
- Nu te-a$ putea vedea din cauza registrelor domnului
Colby, spuse Luke. Am nevoie de ajutorul tSu, Ash.
Fratele siu ridica din sprancene, uimit.
- Pe legea mea! exclama el. Nu mi-a mai spus nimeni
de mult a§a, zise $i apoi se incrunta. Ce fel de ajutor?
-Te-ai imaginat vreodata administrator de mo$ie? il
intreba Luke.
- Vrei sa-i iau locul lui Colby, zise Ashley, pe un ton
extrem de surprins.
- Daca crezi ca pop so faci, zise Luke. $i daca vrei,
desigur. Nu ai nici o obligate fa{3 de mine.
-Asta-i problema cu toata viafa mea blestemata, zise
Ashley. Ca nu am nici o obligate fapi de nimeni. Dar
toata lumea e obligata sa aiba grija de mine. Uneori ma
gandesc ca ar fi mai bine sa-mi pun pistolul la tampla.
- Nu o face, rosti Luke taios.
-Probabil ar fi trebuit sa ma mulfumesc sa intru
in rSnduiala bisericeasca sau sa m3 inrolez in armata,
atunci cand mi s-a sugerat asta, zise Ashley.
-N u ?i daca nu sunt potrivite pentru tine, spuse
Luke. Trebuie sk discutam $i despre asta, Ash. $i sa ga-
sim ceva care sa p se potriveasca ?i care sfi-p ofere un
scop in via^a. Dar intre timp, ai vrea sa m3 ajup, pana
cind gasesc pe cineva care sa-i ia locul lui Colby?
Ashley incuviinfa din cap incet.
-La drept vorbind, nvau interesat mereu afacerile,
Luke, zise el. Lam menponat o data tatei Compania In-
diilor de Est $i a explodat. „Nici un fiu de-al lui...“ ma
rog, cred cA pop sa ghice$ti ce a urmat. Dar ma tenta
ideea de a pleca in India.
Luke il studie in interes.
- A$adar, acum nu te mai tenteaza? intreba el.
Ashley ridica din umeri.
 286 Mary Balogh

-Atunci este o idee ce trebuie exploratS fara intarzi-

ere, spuse Luke. Daca asta ip dore$ti cu adevarat, Ash.
Dar vrei sa ma ajup pana cand gasim ni$te raspunsuri?
intreba, ridicand din sprancene.
Ashley ranji.
-Toate registrele sunt pe biroul tSu? intreba apoi.
O sa arunc o privire. Nu §tiu daca $tiai, dar candva il
puneam pe Colby sa imi explice tot. Da, o sa fac asta
pentru tine, Luke.
Luke ii intinse atunci mana $i Ashley i-o stranse, dupa
o clipa de ezitare. Dadura mana ferm, dar calduros.
- Ash, zise Luke. Am cam dato in bara cu o groaza de
lucruri de cand m-am intors. Imi acorzi o a doua $ansa?
Ashley rase.
- Daca in ultimul an ar fi fost tata in locul tau... sau
George... a$ fi stat aplecat peste cel mai apropiat birou
$i a? fi incasat o bataie zdravSna, spuse el. $i a§ fi me-
ritat pe deplin fiecare lovitura. Disprepil tau a fost mai
rau intr-un fel, pentru ca a fost ceva nea^teptat. Dar,
Luke, trebuie sa recunosc ca a dat rezultate mai bune
decat ar fi dat orice bataie. Tu ai vrea s3 imi acorzi o a
doua §ansa?
Luke il batu pe um3r.
- Da, zise el. Incepand chiar din clipa asta. Hai sa mer-
gem in biroul meu, dragule. Pardon. Vreau sa spun... sa
mergem in biroul meu, frate.

c a p ito lu l 2 0
In cele doua luni de la na$terea copilului sau, Anna
avea impresia ca traia cu sufletul la gura. Dar fusesera
doua luni ocupate $i fericite.
$i nu mai aparuse nici o scrisoare.
Se gandi ca poate se plictisise sa o chinuiasca. Ca
poate se recunoscuse infrant, $tiind ca urma sa adu-
ca pe lume copilul lui Luke. Ca poate intelesese c3
o pierduse.
Nu credea asta absolut deloc.
 Inima de piatra 287

Dar cu toate astea incerca p se pref&cea a crede.

$i uneori aproape cS ii reu$ea.
Nunta lui Agnes urma sft aiba loc la o sSptamana dup&
botezul lui Joy. Totul se aranjase astfel incat invitapi care
veneau de departe s3 participe la un eveniment si poata
r3man5 p pentru celalalt. Anna abia apepta sa ii revada
pe top- Pe Victor p pe Constance, pe Charlotte p pe
sopil ei p nu in ultimul rand pe matu§a Marjorie. Dar
p pe lordul Quinn, unchiul lui Luke.
Dar fericirea ei nu era motivata doar de absen^a scri-
sorilor p de pregatirile aglomerate. Perioada in care ea p
Luke fusesera instrainap parea sa fi luat sfarpt. Copilul
lor ii adusese impreuna. De multe ori cand se ducea in
odaia micu{ei ca sa o hraneasca, il gasea acolo pe Luke,
jucandu-se cu ea sau incercand in zadar s3 o aline atunci
cand era foarte flamanda. $i spre consternarea evi-
denta a doicii, o data chiar ii schimbase scutecul fetipi.
$i aproape mereu ramanea acolo, sa vada cum o alapta
pejoy.
O iubea pe fiica lor. lar Anna era peste masura de
bucuroasa. Dar in acelap timp, se sinpea p pupn me-
lancolica. $i-ar fi dorit ca Luke sa o priveasca p pe ea a§a
cum o privea pe Joy.
$i totup era fericita. Vorbea cu ea mult mai mult de-
cat inainte. $i nu numai despre banalitap. Uneori chiar
se intreba daca Luke ip dadea seama c3 o trata ca pe o
sotie mult mai mult decat facuse pana atunci.
Ii spunea ca ip dorea ca Doris sa se intoarca la Lon-
dra cu mama lor dupa botez p ca se straduia din raspu-
teri sa gaseasca un administrator nou, pentru ca Ashley
sa se poata alatura Companiei Indiilor de Est. $i intr-o
dupa-amiaza magica, le duse pe ea p pe Joy la cascada,
unde statu p le povesti despre copilaria lui.
- Faceam mereu o groaza de nazdravanii pe aici, spu-
se el. Era strict interzis sa ne apropiem de ap3, a$a ca
desigur, obi$nuiam sa facem tot posibilul sa coboram
cascada, farS sa ne udam. Obi?nuiam sa-1 incurajez pe
Ashley sa faca asta, chiar daca eram suficient de mare ca
sa piu mai bine.
-$ i George te incuraja pe tine? intreba ea.
288 Mary Balogh

ApSru o clips scurta de tScere.

- Presupun ca da, spuse el.
Anna observase ca Luke nu vorbea niciodata despre
fra tele lui mai mare.
- Ce vremuri fericite, zise el incet. A? vrea ca $i copiii
no$tri sS fie la fel de fericip, Anna.
Ea lmbrap§a acele cuvinte aproape de parcS erau
o declarape de dragoste sau o garanpe a viitorului ei.
Apoi Luke se ridicS in picioare, a$ez3 grijuliu copilul in
bra tele ei $i se duse sa culeaga un buchet de narcise.
-DoamnS. Ii oferi florile §i facu apoi o plecSciune
formala, chiar daca purta o redingota neprotocolara $i
pantaloni simpli §i avea parul nepudrat. Florile sunt
aproape la fel de frumoase ca zambetul tau stralucitor. Le
a?ezS pe brapil ei liber $i o lua din nou in bra;e pe Joy.
-Excelenpi Voastra, zise ea §i-$i duse mana la inima.
Ma magulip. Rase incet, dar adevSrul era ca ii exploda
inima de placere.
Si-ar fi dorit ca acea dupS-aimazS sa nu se mai termi-
ne niciodata.
Lui Luke ii placea foarte mult agitapa zilelor de di-
naintea botezului fiicei sale $i a nunpi cumnatei lui cu
Will. Fratele Annei §i sopa lui sosira intro zi impreuna
cu cealalta sora a ei $i sopil sSu. Iar in ziua urmatoare
venira $i Lady Sterne p unchiul lui. Dintr-odata, casa
p3rea inundata de rasete p veselie.
Luke era surprins ca ii placea atat de mult toata verva
aceea. Cand locuise la Paris, ii placuse sa iasa in socie-
tate p alesese intotdeauna evenimentele cele mai stralu-
citoare p aglomerate. Dar cu toate acestea, se bucurase
de toate intro manierS deta$ata p nu se implicase nici-
odata trup si suflet.
Dar in clipa aceea era inconjurat de familia lui p de
familia sope sale p ii placea sa se simta implicat. Avea
sentimentul ca fScea parte din acel intreg. $i ca acolo
era intr-adevar locul lui.
-Sa fiu al naibii, dar sunt foarte mandru de tine, ii
zise unchiul sau p -1 batu pe spate, cand ramasera sin-
guri pentru prima data. Am $tiut mereu ca nu aveai
 Inima de piatrd 289

nevoie decat de o mica incurajare ca sS vii aici fi sa-p

faci datoria.
- Dragul meu, exista voci care ar spune ca a fost un
gest ingrat din partea mea sa zamislesc prima data o
feti^a, zise el. Lua apoi putin de tutun ?i priza delicat
pe fiecare nara.
Lordul Quinn rase din toata inima.
- Ba deloc, dar e nevoie de exercipu, mai mult decat
de orice altceva, zise el. De data asta o fetipl fi pe urma
unjiu. E timp suficient, baiete.
Intr-un fel, Luke sim{ea ca i?i cam pierduse fiica. Joy
era mereu in bra{ele vreunei femei, iar toate celelalte se
inghesuiau in jurul ei, afteptandu-?i randul sS o ia in
brate. Dar adevarul era ca numai el fi Anna o puteau
face sa zambeasca. Iar cand fusese suficient de nesabuit
sa se laude cu asta, mama lui ii spusese ca era doar o
pura intamplare. Dar in realitate, el fi Anna ftiau foarte
bine ca fiica lor zambea doar mamei f i tatalui ei.
Uneori Luke se gandea la omul care fusese la Paris ?i
se intreba dacS mai era aceeafi persoana.
$i a$a cum aparent trebuia sa faca un tata, cand ex is-
tau in jur suficiente matufi de gradul unu si doi care
sa amuze copilul, Luke ifi petrecea timpul lucrand sau
discutand cu fratele, cu cumnatii ?i cu unchiul sau.
$i cu Will, care in perioada aceea arata mereu de pare a
bar fi strans prea tare lavaliera.
Cu cateva zile inainte de botezul fiicei sale, se intalni
cu Henrietta. Sau mai exact, ea ap3ru in drumul sau, in­
tro zi pe pod, cand se intorcea acasa, dupa ce se ocupase
de nifte treburi in sat. Statea fi se uita la apa, alcatuind
o imagine frumoasa, dar destul de melancolica. Se simp
obligat sa descalece $i sa discute cu ea. Paruse destul de
deprimata in ultima vreme, ?i Luke se gandea ca pro-
babil nafterea lui Joy ii rascolise amintiri despre fiul ei,
care se nascuse mort.
Ii era mila de Henrietta $i se simfea f i pupn vinovat ca
intoarcerea lui acasa paruse sS-i adanceasca ?i mai mult
nefericirea. Ramase acolo vorbind cu ea timp de cateva
minute, apoi smulse un fir de narcisa de pe malul rau-
lui §i i-1 oferi. Dupa aceea i§i continua drumul.
290 Mary Balogh

Se intreba daca oare ar fi continuat sa o iubeas-

ca, daca nu s-ar fi intamplat toata povestea aceea cu
George. Poate ca da.
Henrietta ramase pe loc, uitandu-se dupa Luke. Strivi
apoi in mana floare de narcisa, fara ca macar sa se uite
la ea.
Exista o singura bucurie in via{a ei din acel moment.
Dar chiar §i aceea era o alinare destul de mica. Era ex-
trem de fericita ca copilul fusese fetipa. Anna e$uase.
$i poate ca nu va mai exista o a doua $ansa. Poate ca
inainte sa poata zamisli inca un copil...
Dar talharul ei disparuse in urma cu cateva luni. La
fel de brusc ?i de misterios cum aparuse. Intro sapta-
mana se intalnisera, facusera dragoste ca de obicei ?i
planificasera o alta intalnire pentru saptamana urma-
toare. Doar ca el nu mai aparuse, in ciuda faptului ca il
asteptase mai mult de o ora. $i de atunci nu-1 mai vazuse
$i nici nu mai primise vreo veste de la el.
$i Anna era inca acolo. $i inca mai era stapana la
Bowden.
Iar Luke era tot distant §i politicos.
Cu toate acestea, Henrietta refuza cu fermitate s5
mearga la Londra cu Doris §i cu soacra ei, cand Luke
ii sugera acest lucru. Se gandi apoi cu amaradune ca
probabil lui i-ar fi convenit de minune daca ea s-ar fi re'
casatorit. Dar nu, locul ei era acolo la Bowden. Bowden
Abbey era al ei. $i a§a fusese mereu.
Nu avea de gand sa piece nicaieri.
Luke se Intoarse la biserica pentru botezul fiicei lui.
Cobori din trasura impreuna cu Anna $i parcursera
amandoi c3rarea pietruita. Dar nu-§i lua nici o clipa
ochii de la Joy, care era inve§mantata minunat in roba
de botez a familiei. Abia dupa ce intra, l$i inal^a capul
?i se uita in jur.
Era inconjurat de familie - a lui $i a Annei. Iar pro-
pria lui familie - care era formata din so{ia $i fiica sa -
se afla in imediata apropiere. Incerca sa i§i aminteascS
de ce avusese aversiunea aceea faf3 de casatorie cand
 lnima de piatra 291

se aflase la Paris p de ce fusese atat de reticent s3-p ia

o sotie dupa ce se intorsese la Londra. Cel pupn pan a
cana o vSzuse pe Anna p decizia aceea nu mai fusese in
mainile lui.
Nii'i p3rea rau.AIi ramase in minte acel gand pe tot
parcursul slujbei. II cantari pe toate papile p cugeta asu-
pra lui, fara s3 aud& un singur cuvant din ceremonia de
botez. Dar nu putea gSsi nimic in neregula. Chiar nu ii
parea rSu deloc.
Cu toate acestea, ii incolti un alt gand, care-i zdrun-
cina conpiinia. Dar reup sa-1 pna la d ista n t Familia nu
era completa. Afara se aflau alp doi membrii ai familiei
sale. Mai exact, afara, in cimitir. Tatal sau p GeoTge.
George. „Cum ai putut face a?a ceva, George? Te-am
iubit. Ai fost eroul meu."
Joy incepu sa se agite $i sa protesteze, de indata ce ii
fu turnata apa pe cap. Tatal ei se uita in jos la ea ?i-i zam-
bi. Avea inima inundata de o iubire aproape chinuitor
de dureroasa.
Se mai intoarse o data la biserica in saptamana ur-
matoare, pentru nunta cumnatei lui cu Will. $i desco-
peri ca ti fu mai u?or a doua oara. Cu precadere pentru
ca de data aceea evenimentul nu implica nici un menv
bru al familiei sale - ci a Annei §i a Henriettei.
Micul dejun nuppal se pnu la Bowden Abbey. Fu
un eveniment stralucitor, vesel si zgomotos, care se in-
tinse destul de mult spre dupa-amiaza. Timida, micu{a
?i lini$tita Agnes, pe care Luke abia daca o observase in
anul pe care-1 petrecuse la Bowden Abbey, stralucea de
bucurie in clipa aceea $i i?i privea noul so^ cu admira-
tie fap?a. Will era imbracat la patru ace, dar era destul
de vizibil ca se simfea inconfortabil. Purta o redingota
groasa de satin, o vesta brodata, pantofi cu tocuri inalte
?i catarame stralucitoare $i o peruca noua - pe care le
achiziponase cu ajutorul lui Luke. Cu toate acestea, era
vizibil mandru de el §i i$i privea cu drag sopa.
Agnes p Will aveau sa-p petreaca noaptea nunpi p
pe urmatoarea la mopa Wycherly, iar peste doua zile ur-
mau sa piece in calatoria lor nuppala. Colonelul Henry
292 Mary Balogh

Lomax, noul chirias de la Wycherly, avea sS se stabileas-

ca acolo in decursul saptamanii urmatoare. Dar pana la
sfar§itul zilei, urma sa aiba loc un bal la Bowden Abbey.
A$a ca invitapi din partea locului se intoarsera la casele
lor ca sa se schimbe pentru eveniment, in timp ce fami-
lia $i prietenii se relaxara o ora, inainte sa inceapa sa se
pregateasca.
Luke §i Anna petrecura acel rastimp cu Joy, in odaia
ei, dar Anna fu nevoita sa piece mai devreme, ca sa veri-
fice ca totul era aranjat pe placul ei in sala de bal. Luke
se gandi ca va fi primul bal de anvergura la care parti-
cipau de cand plecasera de la Londra. I se paruse me-
reu ca balurile de acolo aveau o atmosfera de magie. $i
chiar a?a §i era. Se intreba apoi dac3 vreun pic din magia
respectiva se va regasi §i la Bowden in seara aceea.
Pentru bal, Luke se imbraca intr-un costum vi$iniu
cu auriu, pe care ?i-l comandase la Paris $i pusese sa-i
fie livrat acolo. Facuse multe concesii in ceea ce privea
moda englezeasca de zi cu zi. Dar tot nu avea incredere
in croitorii englezi cand venea vorba de pnutele de sea­
ra - mai cu seama cS era adesea oripilat de hainele pe
care le vedea purtate de cuno$tin{ele sale. Dupa ce se
imbraca, ochii ii ratacira spre un raft de mai sus. Juguie
buzele. Oare sa indrazneasca? Cu siguranpi vecinii sSi
ar fi fost scandalizap sa-i vada chipul pictat $i cu semn
de frumuse{e. Dar de cand ii p3sa lui de pareTile veci-
nilor? Zilele petrecute la Paris pareau sa fi ramas unde-
va in urma sa. Cu toate acestea, c£nd se indrepta spre
garderoba Annei, ca sa o conduca jos, se opri cu mana
pe clanfa ?i zambi. O, da. Pana la urma era problema
vecinilor sai daca erau atat de §ocap, incat cadeau intr-o
criza colectiva de apoplexie. Cel pupn Theo s-ar fi amu-
zat. $i la fel ?i Anna.
Se intoarse in camera lui ca sa-$i caute evantaiul alb.
Ii daduse deja liber valetului sau, dar g3si obiectul cu
u?urin 0 si-L strecura in buzunarul sau.
Anna purta o rochie deschisa de culoare roz-inchis,
care avea o crinolina voluminoasa ?i corsetul $i jupa bro-
date cu argintiu. Man$etele §i boneta ei erau tivite tot
cu dantela argintie. Avea parul coafat in bucle grijulii
 Inima depiatra 293

p dat cu pudra. Ii aruncS un zambet stralucitor, se ri-

dica de pe scaunul m5su{ei sale de toaleta p ii dadu
liber cameristej.
- Doamna. Ii lua mana intre ale lui p facu o plecadu-
ne deasupra ei. Frumusefea ta imi taie rasuflarea.
-$ i a ta mie, Excelen^a, zise ea, cu ochii stralucindu-i
de bucurie. Ai facut din nou cumparaturi la Paris. Pare
pupn nedrept fafS de ceilalp domni care vor participa
la bal. Ei vor fi imbracap in conformitate cu moda en-
glezeasca de la farS.
~A§a este, dar la urma urine i, eu nu am urmat nici-
odata ultimele tending din moda, spuse el. Croitorul
meu mi-a dat cuvantul lui c5 croiala vestei p a redingotei
este cu trei luni in avans fapi de ceea ce poarta chiar
p parizienii.
- Dar, din pacate, se pare ca p-ai uitat evantaiul, spu­
se ea p zambi.
-Nicidecum, doamna. II scoasedin buzunarpii atinse
varful nasului cu marginea lui. Sa mergem sa ne alaturam
invitaplor? Facu o plecadune scurta ?i ii oferi brapil.
In timp ce coborau scarile, Anna pnea brapil a$ezat
pe maneca redingotei sale. Luke ip spuse dk nu se indra-
gostea de ea. Ba era chiar surprins de faptul ca denumi-
se asa reacpa pe care o avusese in clipa in care o vazuse.
Doar ca era imbracata splendid $i parea mai frumoasa
ca oricand. Iar el se sim{ea confortabil alaturi de ea. Se
intreba daca Anna va flirta cu el in seara aceea dupa
cum obi?nuia sa faca la Londra. Spera sa o faca. Apoi
se intreba daca la sfarptul serii flirtul lor va ajunge la
finalul sau natural.
in timp ce coborau scarile, intoarse u?or capul p o
privi pe sub pleoapele grele. Avea buzele intredeschise §i
ochii ii straluceau de entuziasm. Parea o domni$oara pe
cale sa participe la primul ei bal.
Era una dintre nopple acelea magice de care Anna
ip va aminti dupa aceea cu o nostalgie amar3. De la
sosirea lor acolo, mai fusesera organizate baluri p serate
la conacul de la Bowden p la casele unora dintre vecinii
lor. Dar nimic atat de grandios ca balul care avea loc
294 Mary Balogh

in noaptea aceea. Candelabrele erau luminate de strA-

lucirea a nenumArate lumanAri p sala de bal era plinA
ochi de flori de primAvarA culese din grAdini p de alte
flori, aduse din sere. Parfumul lor facea ca sala de bal sa
miroasa ca o gradina interioara. $i o orchestra intreaga
ocupa balconul menestrelilor.
Era acolo toata familia ei. $i cu topi erau fericip.
Agnes, noua Lady Severidge, pArea sA radieze de entu-
ziasm, fericire p de emope. Se afla acolo chiar p Emi­
ly. StAtea jos pe o canapea, langA sora ei, Charlotte, al
cArei sof declarase cA fata se afla in imposibilitatea de a
dansa, din cauza stArii ei interesante de sAnAtate. Emmy
privea in jur cu ochi stralucitori p plini de uimire, care
se luminau p mai tare, ori de cate ori venea Ashley ca
sA stea de vorba cu ea. Iar pe chipul lui se intindea un
zambet rabdator p fratern.
Dar ceea ce facea ca noaptea aceea sA fie cu adevArat
magicA pentru Anna era faptul cA Luke se angrenase din
nou in acel joc al flirturilor pe care-1 jucaserA amandoi
la Londra. DansarA impreunA valsul de deschidere al
serii, dar dupa aceea, pozipile lor de gazde nu le per-
miserA sA petreacA prea mult timp unul in compania
altuia. Cu toate acestea, asta nu se dovedi o dezamAgire
prea mare. Pe parcursul serii, Anna avu mai mulp par-
teneri de dans. Aproape cA nu stAtu deloc pe margine.
$i la fel p sop.il ei. $i amandoi avurA grija sA discute cu
partenerii lor p sA circule printre oaspep intre seturi. $i
totup, reuprA s§ se priveascA unul pe altul, aproape tot
timpul... Anna afi?a un zambet strAlucitor, iar Luke se
uita la ea cu ochi in$elAtor de lenep.
Iar ea flutura cu nerupnare din evantai, ori de cate
ori ii intalnea privirea p il ridica sA-p acopere nasul me-
reu cand avea parte de intreaga lui atenpe. Luke il folo-
sea p el pe al sAu, fluturandu -1 alene prin fa^a chipului,
in timp ce o dezbrAca din priviri.
De mai multe ori pe parcursul noppi, Anna i§i spuse
cA era ridicol. DacA i-ar fi vAzut cineva, probabil ar fi
considerat cA ip pierduserA amandoi minple. $i era des-
tul de greu sA nu fie observap, mai cu seamA din cauza
 Inima de piatra 295

aspectului lui Luke, care in seara aceea era mai stralu-

citor ca oricand. $i erau casatoripi de aproape un an.
In plus, aveau un copila$ de doua luni, in odaia de
la etaj. Dar cu toate acestea, flirtau unul cu celalalt
de parca abia se cunoscusera. Era ridicol. $i dincolo de
orice imaginapie de minunat.
-Doamne, copila, ii spuse la un moment dat Lady
Sterne, strecurandu-$i brapul prin al ei. A cui zi a nun-
pi e astazi, mS rog? Pe cuvantul meu de onoare c3
oricine nu ar fi sigur ar putea jura ca este a ta $i a lui
Harndon.
Anna se imbujora imediat. A$adar cineva chiar ii
observase.
-Matu?a Marjorie... incepu ea.
Dar na§a ei o stranse de brap ?i o intrerupse.
-Im i tresare inima de bucurie, copila, spuse ea. In
fond, eu am incurajat uniunea voastra. Eu ?i Theodore.
$i trebuie s5-pi marturisesc sa mi-am facut cateva griji.
Erai complet impotriva casatoriei. $i la fel $i Harndon.
Dar ipi jur c3 Imi create inima de bucurie cand va vad
atat de indragostipi.
Anna se gandi melancolica ca lucrurile nu stateau
chiar a?a. lubirea era una $i flirturile - $i poate $i pupina
afecpiune - cu totul altceva. Dar nici macar acest fapt nu
putea umbri bucuria pe care o simpea in seara aceea.
Dup3 cina $i inainte ca dansul s3 se reia pentru inca
vreo cateva ore, mirele §i mireasa plecara spre Wycherly.
Trasura lui William era plina de panglicile pe care le i
le ata^asera Ashley §i alpi tineri din zona, dupa cum era
obiceiul. ToatS lumea iep apoi la u§a, ca sa le ureze un
ramas-bun vibrant tinerilor insurapei.
Anna o imbrapi^a pe sora ei, care avea ochii impan-
zipi de lacrimi $i era vizibil emopionata. Apoi se intoarse
spre William $i constata ca ?i el era la fel de emopionat.
Se gandi atunci ca ea nu 1-ar fi ales pe el pentru sora
sa. Dar asta nu mai conta prea mult, de vreme ce era
evident ca era o casatorie din dragoste. Era a doua ei
sora care se afla in siguranpa ?i p3$ea pe drumul spre
fericire. I se tncepo?a vederea in'clipa in Agnes urea
296 Mary Balogh

in trasura, ajutata de noul ei sop Simp apoi o mana mica

strecurandu-se intr-a ei - a lui Emily - in acelaji timp in
care o mana mai mare ?i calda i se odihni pe umar -
a lui Luke.
Probabil ca nid unul dintre ei nu in^elegea cu ade-
varat cat de mult insemna pentru ea sa-$i §tie fratele $i
surorile fericiti $i la casele lor. Poate ca amandoi ere-
deau ca lacrimile ei izvorau doar din iubire. O stranse
de mana pe Emily ?i ii zambi sopilui ei.
Dupa aceea dansul se relua. Anna fugi cateva clipe ca
s3 o alapteze de seara pe Joy, dar reusi totup sa danseze
ultimele doua seturi ale serii. Unul cu Ashley p pe cela-
lalt cu lordul Quinn.
-Pe legea mea! exclama lordul Quinn. Nu voi uita
niciodata seara in care aveam de escortat trei doamne
superbe p numai doua bra^e. Iar acum doua dintre ace*
le doamne s-au casatorit p nvau parSsit.
-D ar nu p matu$a Marjorie, unchiule Theo, zise
Anna, zambind.
- O, Doamne, nu, chicoti el. Aici ai dreptate, fetipx
Anna avea o banuiala destul de impudica. Banuia ca
na?a ei p unchiul lui Luke se bucurau de o relape mult
mai apropiata decat doar o simpla prietenie.
$i apoi se termina. In ciuda faptului ca balul se in-
tinsese cu mult mai mult decat se obi$nuia in partea
locului, Annei i se p3rea ca totul luase sfarpt mult prea
repede. Ea p Luke ii condusera pe ultimii oaspep din
afara casei, apoi le urara noapte buna celor cazap la ccv
nac p se intoarsera in sala de bal, ca sa-p felicite servi-
torii pentru o treaba bine facuta p sa le porunceasca
si mearga la culcare p sa lase toata cura^enia pentru a
doua zi dimineapi.
ToatS lumea se culcase deja, cand Anna urea scarile
in cele din urma, la bra{ul lui Luke. Exista o oarecare
tensiune intre ei. Cu siguran$ noaptea nu se va termina
acolo. De fapt, ea nu-p dorea sa se termine. Nu inca. Se
intreba atunci daca numai ea simfea tensiunea aceea. 1
 Inima de piatrd 297

Luke o conduse pana la u$a dormitorului $i facu

o plecadune deasupra mainii ei - la fel ca la incepu-
tul serii.
- E?ti obosita, Anna? o intreba el.
„0, da, dar nu prea obosita pentru tine", gandi ea.
- Pufin, zise apoi $i ii zambi.
-'Ti-am ptomis intimitate ?i libertate pentru inca
doua luni, spuse el.
- Da, aproba ea, intro $oapta u?oara.
-Vrei sa ma fin de promisiune? o intreba, cercetan-
du-i ochii cu mare atentie.
-N u.
Luke ii ridica mana la buzele lui.
- Pot s3 intru pupn?
Anna incuviinta din cap $i deschise u§a dormitoru­
lui ei. Penny o a$tepta inauntru. Anna intra fara sa mai
rosteasca nici un cuvant §i fara a privi in urma. Ii era
extrem de dificil ?i sa tragS aer in plamani.
Cu exceptia noptii nunpi ei, Anna il a$teptase me-
reu goala pe so tul ei. Totu$i, in noaptea aceea i§i puse
cama$a de noapte. Se simtea la fel de emotionata ca o
proaspata mireasa. Ii zbura un moment gandul la Ag­
nes, dar probabil in clipa aceea sora ei devenise deja
sotie in toata puterea cuvantului. Ii iubea pe amandoi.
$i avea incredere ca avea sa le fie bine.
Se duse la fereastra $i privi afara. Dar se intoarse ime-
diat, in clipa in care Luke ciocani u$or la u$a dormito­
rului $i intra. Purta o c3ma§a de noapte albastra, din
matase. l$i pieptSnase parul, indepartand pudra $i $i-l
lasase desprins. Ii atarna in valuri intunecate in jurul
umerilor $i fetei. Anna se bucura foarte mult ca sotul
ei nu urma ultimele tendinte ale modei, care dictau ca
domnii sa se rada in cap $i sa poarte peruca. Ii placea la
nebunie parul lui.
-Anna. O lua de maini $i i le stranse. O sa crezi ca
sunt o mare pacoste pentru cS te tin treaza pana tarziu.
Cu toate acestea, ochii lui pareau sa o curteze.
- Ba deloc, zise ea $i nici m3car nu incerca sa ascunda
dragostea $i dorul din privirea ei.
298 Mary Balogh

Luke ii trase mainile in jos, de-o parte de alta a

trupului sau, astfel incat ea sa faca un pas in fa^S. Anna
se lipi de el de la sani pana la $olduri ?i coapse. Putea
simp ca era deja excitat. El ii acoperi atunci gura cu a lui
§i-i deschise buzele cu limba. Trecuse foarte mult timp.
Doamne, de cat de mult timp trecuse!
- Mi-a fost dor de tine, ii spuse el.
-$ i mie de tine. Atingerea limbii lui ii trimitea fiori
de dorin0 in jos prin sSni §i prin pantec.
- Casatoria asta a noastra era menita sa fie pentru da-
torie ?i placere, zise el. $i in ultima perioada a fost prea
multa datorie $i prea putina placere, Anna.
- A$a este. Tanjea in secret ca o a treia dimensiune sa
fie atribuitS casniciei lor.
Tanjea ca el sa o iubeasca. Dar el dorea sa cunoasca
placerea cu ea, §i in clipa aceea era suficient. Se temuse
ca poate nu va mai cauta niciodata nici macar asta.
- O sa-p faca placere sa fii pnuta treaza $i pusft la trea'
ba pana in zori? o intreba el. Ochii lui ii cercetau lene$
pe ai ei. Sau placerea o sa fie numai a mea?
O fermeca cu cuvintele sale. Dar probabil §tia deja
raspunsul ei, fara nici o urma de indoiala. Dar cuvintele
putea fi la fel de senzuale ca buzele sau mainile ce se
plimbau pe trup. Fiorii de dorinpi ii cople$eau trupul $i
ii inmuiau genunchii.
-O sa-mi faca o imensa placere, raspunse ea. Nu
mi-am dorit niciodata sa dispari cu totul, Luke. $i
nu asta am vrut sa spun. Patul meu a fost gol fara tine.
Luke o saruta din nou ?i-$i strecura limba in gura ei
calda cateva clipe.
-Atunci poate ca aT trebui sa ne a§ezam pe pat §i sa
vedem daca pare mai plin in noaptea asta, spuse el.
- Da, Excelen^a, aproba ea $i ii zambi.
Dupa prima impreunare rapida §i pasionala, cazu-
ra amandoi de acord ca patul nu li se mai parea la fel
de gol si ca era ceva minunat. Mai facura o data dra-
goste - doar ca de data aceea o supuse priceperii lui
agonizant de lente §i extrem de satisfacatoare. $i apoi
Anna recunoscu ca patul nu i se mai parea deloc gol.
Urma apoi o a treia uniune, care fu §i mai tandra §i mai
 Inirna de piatrd 299

calda decat cele de dinainte. Trupurile lor se imbinara

domol $i aproape languros intr-un joc al pl&cerii, dupa
care Luke ii marturisi ca patul acela era infinit mai con-
fortabil decat al lui.
-A$ putea fi convins cu u^urin^a sa-mi petrec aici
nop^ile in urmatorii cincizeci de ani sau mai bine, ii
$opti el la ureche, gadiland-o cu respirapa lui calda. $i
chiar $i o parte dintre dupa-amiezi.
Anna suspina somnoroasa pe garni lui.
-$ i cum anume ai putea fi convins sa faci asta? in-
treba ea.
-A r trebui sa-mi promiti sa ip petreci acele nopp $i
dupa-amiezi aici cu mine, raspunse el.
- A$adar, nu e de vina doar patul? intreba ea. Ci $i
femeia care se afla in el?
El ii sufla u$or in ureche.
-C red cS numai ?i numai femeia, raspunse el. Ai pu­
tea aduce aici $i un pat de paie §i nu m-ar deranja cu
nimic, daca femeia ar rSmane aceea$i.
Anna chicoti. Era cel mai apropiat lucru de o declara-
pe de dragoste pe care i-1 spusese vreodatfl - p probabil
a$a va ramane. Dar era suficient. Se iubira toata noap-
tea, primind §i oferindu-p placere. Era norocoasa daca
apuca sa fure o ora de somn, pana cand venea timpul
so hraneasca din nou pe Joy. Dar nu ar fi schimbat ceea
ce tocmai imparta$isera pe cateva ore de somn profund,
pentru nimic in lume.
Iubea $i aproape ca se sim^ea ?i iubita. In brapde so-
pjlui ei se sinrpea in siguranpi, la caldura $i somnoroasa.
Poate ca o parte din el nu putea renunpi cu totul la
trecut. Dar cel pupn reu?ea sa ofere pupn de placere
prezentului lui. $i chiar daca se temea de viitor, cel pu-
pn in prezent avea iubirea $i iluzia siguran^ei.
$i era suficient. In clipa acepa ii era mai mult decat
suficient.
- Noapte buna $i buna dimineapi, ducesa mea, ii $op-
ti el la ureche.
- Deja dorm, murmura ea.
300 Mary Balogh

- Aha, fopti el f i mai incet fi ii ronpii senzual lobul

urechii, pana cand incepu sa se zvarcoleasca fi sa protes-
teze somnoroasa, indepartandu-se de dinpi lui.
Dar adormise mult prea profund ca sa mai auda chi-
cotitul lui.

c a p ito lu l 21
Viafa la {ara putea fi plictisitoare uneori. Chiar fi
atunci cand vecinii faceau efotturi considerabile sa fie
sociabili, fie gazduind, fie participand la diferite eveni-
mente. Problema principala era aceea ca oriunde te in-
torceai, vedeai aceleaf i fefe.
Intoarcerea ducelui de Harndon cu noua lui sope fi
cu sora acesteia inviorase lunile de vara fi de toamna la
Bowden, lar apoi botezul fiicei lor fi casatoria lui Lady
Agnes Marlowe cu lordul Severidge adusese un nou su-
flu de entuziasm verii, intrucat adusese mulp oameni
de seama la Bowden.
$i apoi, chiar cand lumea din vecinatate se a$teptase
ca totul sa revina la normalitatea plictisitoare de dinain-
te, sosi noul chiria? de la Wycherly. Colonelul Henry
Lomax era un domn celibatar - ceea ce reprezenta un
punct de mare interes pentru doamnele necasatorite
din zona §i pentru parinfii lor. In plus, era un colonel
de armata in rezerva. $i implicit, era de a$teptat sa aduca
odata cu el multe povestiri despre aventura §i galanterie.
A$a ca, inca din prima zi in care i$i stabili re§edin{a aco-
lo, colonelul Lomax se pomeni primind un §ir constant
de vizitatori $i o intampinare calduroasa.
Luke ?i Anna se numSrara printre primii sai oaspeti,
insopp fiind de ducesa vaduva ?i de Henrietta. Dupa ce
coborara din trasuTa, Henrietta privi conacul ?i afirma
c3 i se paTea ciudat sa vina la Wycherly ca invitata -
mai cu seama ca era casa in care copilarise.
Un grup de vizitatori se afla deja in salonul principal,
impreuna cu colonelul. Totu$i, acesta se ridica $i primi
noii oaspep cu farmec p cu caldura. Era un barbat inalt
?i slab, trecut de patruzeci de ani. Cu toate acestea, era
 Inima de piatra 301

inc5 destul de chipe$. Era imbrScat elegant intr-un cos-

turn maro cu bej $i purta o peruca pudrata cu grija.
-M a simt intr-adevar onorat, zise el, dupa ce se facu-
ra prezentarile $i apoi facu o plecaciune adanca $i ele-
ganta in fafa oaspefilor sai. Dar pe legea mea, Harndon!
Este ceva absolut nedrept! Majoritatea ducilor pe care ii
cunosc eu au dreptul la o singura ducesa. lar dumneata
ai trei $i toate sunt la fel de frumoase. Afi^a apoi un zam-
bet cuceritor, care-i aducea riduri atragStoare in jurul
ochilor $i dezvaluia ni$te dinfi albi fbarte ffumo$i.
Topi cei prezenfi in incSpere rasera cand auzira afir-
mafia sa spirituala.
Cu toate acestea, ducesa vaduva nu parea deloc amu-
zata de galanteria lui. Ba chiar i$i arata nemulfumirea
printr-o inclinare rigida $i regala a capului in direcfia
colonelului. Dupa aceea lua loc langa doamna Persall $i
se angaja intro conversafie cu aceasta.
Henrietta zambi $i ii intinse mana. Colonelul ii lua
imediat mana §i o ridica la buzele sale.
- Ei bine, domnule, eu sunt doar o vaduva, spuse ea.
O ducesa vaduva, chiar daca asta nu este titulatura mea.
Raposatul meu sof a fost fratele mai mare al lui Luke.
-O vaduva? repeta colonelul, continuand sa o fina
de mana $i a$ezando pe canapea langS el, dupa ce lua-
ra loc Anna $i Luke. Tinerefea $i frumusefea dumitale
ar transforma titlul acesta intro bataie de joc, doamna,
adauga apoi, dandu-i drumul la mana.
Henrietta continua sa ii zambeasca.
Colonelul i§i muta apoi atenfia spre Anna.
- Excelenfa VoastrS, am fost informat cS i-afi facut re­
cent un cadou sofului dumneavoastra, spuse el. Ca i-afi
adus pe lume un copil. Sa speram c3 este un fiu?
- O fiica, zise ea.
-Ah! exclama el, zambind bland. Sunt sigur ca este
mica dumneavoastra comoara, doamna. $i a Excelenfei
Sale, desigur. Inclina atunci u$or capul in direcfia lui
Luke. Oricum... din cate am infeles, soful dumneavoas­
tra are deja un mo^tenitor in persoana lordului Ashley
Kendrick, daca nu ma in$el?
- Da, raspunse ea.
 302 Mary Balogh

Dupa aceea, conversafia intra pe un faga? obi?nuit

p se aduse tava cu ceai. Grupul de la Bowden pleca o
jumatate de ora mai tarziu, cand sosira alp vizitatori.
- Vad c3 am fost suficient de norocos sa-mi stabilesc
re$edinfa intr-un colti^or de lume foarte ospitalier, zise
razand colonelul Lomax, in timp ce statea cu ei afara, pe
terasa. II privi pe Luke urcand p luandu-p locul pe ban-
cheta, iar apoi le ajuta pe Henrietta p pe ducesa vaduva
sa urce in trasura. A$tept cu nerabdare sa va cunosc mai
bine pe top, c3ci ap fost atat de amabili sa venip in vi-
zita la mine.
Ii zambi admirativ Henriettei, apoi se intoarse spre
Anna, cu mana intinsa. Dar ea ip a?ezase deja mana
intr-a lui Luke, a§a ca urea scarifa fara ajutorul lui p lua
loc in trasura.
- A^tept de asemenea cu nerabdare sa va cunosc
p fiica, Excelenfa, continua el. Imi plac foarte mult
copiii.
Anna inclina u§or capul, dar nu zise nimic. Luke se
a$eza langa ea, apoi vizitiul lor inchise portiera p se coco-
fa din nou la locul sau, pe capra. Colonelul Lomax zam-
bi p ridica mana ca sa-§i ia ramas-bun de la ei, in timp ce
trasura pomea pe drumul inapoi spre Bowden Abbey.
-O , Doamne, zise Henrietta razand. Nu pot s3 spun
ca imi pare rau ca William a luat-o pe Agnes intr-un
voiaj de nunta. Pe cuvantul meu, colonelul este un om
extrem de fermecStor. Nu e?ti de acord, mama?
-A§ spune ca e poate pupn prea libertin in com-
portament, zise vaduva. Dar a facut un efort sa se faca
placut. Lucas, cand vine p el in vizita la noi, trebuie
neaparat sa-1 invifi la cina.
- Pofi sta lini$tita ca am sa procedez exact a?a cum
trebuie, spuse Luke.
Anna zambi stralucitor.
- Este o zi minunata, spuse ea. Mare pacat ca a trebu-
it sa petrecem o buna parte din ea in trasura p mergand
in vizita.
-A nna, datoriile trebuie respectate indiferent de
vremea de afara sau de dorinfele personale, ii aminti
soacra ei.
 Itiimd de piatra 303

Anna ii zambi cu caldura.

- Da, mama, §tiu. De aceea ma aflu aici. Ma intreb
unde sunt William $i Agnes in clipa asta. Parca mer-
geau prima data la Paris, nu? $i daca nu ma in§el, le-ai
dat cateva referinte, nu-i a?a, Luke? Oricum, trebuie
sa marturisesc ca nu m-ar mira deloc daca nici unul
dintre ei n-ar ajunge sa viziteze persoanele pe care li
le-ai recomandat.
- Doamna? zise el, ridicand u§or din sprancene,
intrebator.
-S-at putea sa ii sperie gandul ca orice prieteni de-ai
tai trebuie sa fie tot oameni important, raspunse ea. $i
indraznesc sa spun ca ar avea dreptate. Rase de expresia
surprinsa care se instala pe chipul lui $i apoi palavragi
vesela pentru tot restul drumului.
Henrietta nu fusese sigurS la inceput. Parea ceva mult
prea neverosimil. Dar ar fi recunoscut oriunde ochii
aceia inten$i, zambetul perfect si mirosul distinctiv al
apei sale colonie. In plus, o stransese de manS mai tare
decat ar fi facut un strain.
Deborda de entuziasm. Era un barbat extrem de chi-
pe§. Mult mai chipe? decat i$i inchipuise ea. $i feTmeca-
tor. $i toate celelalte doamne din incapere il devorasera
din priviri. Dar ochii lui o devorasera pe ea.
$i Anna il recunoscuse. Da, sigur il recunoscuse,
chiar daca avusese maTe grija sa ascunda asta. Il recu-
noscuse, dar cu toate acestea, nu voise sa dea de in^eles
ca se cunojteau dinainte. $i chiar daca fusese atenta sa
mascheze $i asta, Henrietta observase c3 aplruse o oare-
care teamd in ochii ei.
Totul era un mister minunat, care avea sa fie in sfar$it
dezvaluit.
Se intorsese. $i chiar daca Henrietta nu avea nici cea
mai mica idee cum va face, ?tia ca intr-un fel sau altul
avea sa o distruga pe Anna. $i poate ?i pe Luke.
Dintr-odata, lumea i se parea din nou un loc luminos.
In mod normal, Anna s-ar fi grabit'sa se duca in oda-
ia lui Joy, dup5 ce fusese plecata intro vizita. Feti^a era
304 Mary Balogh

de obicei treazi La ora aceea, chiar datii mai era mai mult de
o ora pana la urmatoarea ei masa. Micupi incepuse sa
zambeascS, cu toate c&in mod obi?nuit parea mai dispu-
sa sad faca pe plac tatalui ei, decat mamei sale. Dar una
peste alta, era un copil bun - mereu cuminte $i vesela.
Dar in ziua aceea, dupa ce se scuza §i se grabi la etaj,
Anna nu porni in direcpa camerei lui Joy. In schimb,
se duse repede in salonul ei privat §i incbise ferm u§a
in spatele ei. Se sprijini de u$a $i i$i dori in sinea ei sa fi
existat vreun zSvor. Cu toate acestea nu conta, pentru
ca in perioada aceea Luke nu mai venea acolo §i era
foarte pupn probabil sS o viziteze oricine altcineva in
salonul ei, pentru un timp. Probabil credeau cu topi ca
era cu Joy.
Avea mainile reci $i palmele transpirate. Le intinse in
fa pi $i le privi tremurand incontrolabil. Avea respirapa
intretaiata, $i o vreme ii fu teama ca nu va putea inspira
suficient aer incat sa ramana conjtienta. Simfea in cap
o raceala $i un puit ingrozitor. §i i se inmuiasera atat de
tare genunchii, incat se temea ca s-ar fi putut prabup in
orice clipa. Se a?eza greoi pe cel mai apropiat scaun.
Ar fi trebuit sa se a$tepte la asta. De ce nu se a$teptase
la asta? De ce nu facuse nimic ca sa se pregateasca? Desi­
gn r ca se gandise la posibilitatea aceea inca de la petrece-
rea de Craciun. Ba chiar din prima clipa in care William
menponase ca i?i va inchiria casa. Dar cu toate acestea,
se lini$tise imediat cand fusese rostit numele omului.
lar in ziua aceea se dusese la Wycherly fara sa banuiasca
nimic ?i intrase in salon cu zambetul pe buze.
O, DoamneJ O, Doamne! O, Doamne, Dumnezeule!
Dumnezeule! I?i acoperi fapi cu mainile-i reci ca ghea-
pa §i apleca u$or capul, sprijinindu-1 de crinolina fus-
tei. Doamne, Dumnezeule! Doar ca in perioada aceea
Dumnezeu parea sa-$i fi intors fapi de la ea. Nu o ajutase
deloc in ultimii ani - asta daca nu cumva ii facuse un ca-
dou cu Luke $i Joy. Dar era un cadou crud. Unul care ii
adusese iluzia fericirii ?i a siguran{ei. $i unul care urma
sa fie smuls din mainile ei.
Comportamentul lui fusese acelap ca la Elm Court ?i
in locurile natale. Fusese cald $i fermecator ?i se facuse
 Initna de piatra 305

placut de toatS lumea. Ba chiar mai mult, li facuse

pe top sS-l a$tepte cu nerabdare in vizita in casele lor. $i
top pareau dornici ca el sa ia parte la via^a lor sociala.
$i arata la fel ca in trecut - chipe?, elegant, viril p atra-
gator. Henrietta cazuse deja sub vraja sa. Chiar §i mama
lui Luke se inseninase vizibil dupa acea prima $i unica
gre^eala a lui, de a incerca sa o maguleasca.
Anna se indrepta in scaun $i-$i sprijini capul de spe-
teaza. A^adar, totul urma sa inceapa din nou. Se va
repeta istoria de la Elm Court. Vor incepe iar vizitele §i
scrisorile prin intermediul carora ii cerea bani pentru
achitarea datoriilor tatalui ei - la fel ca in primele luni
dupa ce se casatorise. $i poate ca ii va cere sa il ajute $i
in alte feluri - adica sa-$i in$ele vecinii $i sa fure de la
ei. Nu! Ip incle$ta mainile pe bra^ele scaunului. Nu p
asta. Nu din nou. Niciodata asta. Macar acolo trebuia
sa traga linie.
Ce putea sa faca? Primul ei instinct fu acela de a se
duce la Luke $i a-i spune tot adevarul... toate detaliile
sordide. Incerca sa-p imagineze u§urarea aceea coplep-
toare de a-i putea spune sotului ei tot ce avea pe suflet.
Era omul pe care ajunsese sa-1 iubeasca mai mult decat
insap via^a. Incerca sa-p imagineze asta. Dar nu putea
vedea cu ochii minpi altceva decat chipul lui Luke. Mai
intai neincrezator, apoi disprefuitor p in cele din urma
rece p grav. Apoi p-1 inchipui luandu-i fiica de langa
ea p angajand o bona. Si apoi trimlpind-o in fa pi unui
tribunal de departe, in incercarea de a minimiza pe cat
posibil scandalul.
Incepu sa respire din ce in ce mai repede. Nu i-ar fi
mai vazut niciodata. Dar absolut niciodata.
Se gandi apoi ca toate lucrurile care ii treceau prin
minte erau ridicole. Luke nu ar fi reacponat nicioda­
ta astfel. Era sopa lui. $i in ultima vTeme devenisera
p prieteni. El... cu siguranpi ajunsese sa simta macar o
oarecare afecpune pentru ea. Sigur ar fi ascultat-o pi in
de in^elegere. $i fara indoiala, ar fi ajutat-o.
Ip aminti apoi de felul in care rea'cponase ultima data
cand cineva il jignise p il ranise. Se gandi la fratele lui,
306 Mary Balogh

George. Nu doar ca nu il iertase niciodata, dar nici m3-

car nu voia s5 se apropie vreodata de mormantul lui.
O, nu, nu putea risca asta. Nu putea sa ripe s& piarda
totul. In clipa aceea miza era mult prea mare. Pentru ca
in momentul acela ii avea pe Joy p pe Luke.
Dar pierduse totul oricum. Sintpea ca se apropia dez-
nodamantul intregii povepi. Candva Lovalt avea sa o ia
de acolo. Nu pia dacS se va intampla in curand sau in
viitorul mai indepartat, dar cu sigurapa o va lua de aco-
lo p o va duce departe. Departe de Luke, de Joy p de
Anglia. Oare avea sa piece cu el, supusa? Sau se va lupta?
Dar cum ar fi putut lupta cu el? Sa-i spuna adev3rul lui
Luke? De ce nu i-ar fi spus chiar in clipa aceea, dacS tot
avea de gand sa o fac3 atunci cand va veni momentul?
Oare de ce nu-i spusese totul inc3 din ziua in care
venise sa o ceara de sope? Sau p mai bine, de ce nu-1
refuzase pur p simplu de la inceput? Daca ar fi procedat
astfel, in momentul acela ar fi fost plecata cu Sir Lovatt,
oriunde planuia el sa o duca. $i ar fi ipeles ce-i pregatea
pentru viitor. Poate c5 voia s3 ii fie amanta. Sau poate
sope. Sau poate nici una, nici alta. Dar cel pupn a§a ar
fi piut. $i nu p-ar fi mai permis luxul in$elator al ferici-
rii. Sau al speran^ei.
Prin mintea ei se invarteau tot felul de ganduri, em o
pi p decizii contradictorii. Iar trupul ei se lupta cu nevo-
ia de a fugi in camera de baie, ca sa vomite.
Luke se afla in biroul sau. Rasfoia un registru pe ca­
red luase de pe raft, dar aproape ca se uita prin el. In
mod normal p el s-ar fi dus in odaia fiicei sale in acel
moment al zilei. De obicei, tentapa de a se juca cu fiica
lui cand era treaza era ceva irezistibil. $i in alte circum­
stance, probabil ar fi sugerat ca el p Anna sa o scoata
afarS la o plimbare. Mai cu seama ca era o zi minunata.
Dar in loc, venise in biblioteca p inchisese ferm u$a
in urma lui.
Colonelul Henry Lomax era un domn destul de ra-
finat. Avea prezen^a, abilitap de a face conversape p
un aspect elegant pentru un englez. Daduse dovada
de amabilitate fa{a de domni p de farmec in relape
 Inima de piatrd 307

cu doamnele. Fara indoiala avea s5 fie foarte cautat pe

timpul verii $i pana cand se mai risipea noutatea prezen-
{ei sale in zonS. Sau poate chiar §i dupa aceea. Henrietta
fusese vizibil atrasa de farmecul sau. Macar acesta era un
semn promitator.
Luke se Incrunta $i tranti registrul, inchizandu-1. Dar
ce naiba cautase omul acela sa stea pe jumatate ascuns
in spatele unui copac din mijlocul pie^ei din fa{a biseri-
cii, in ziua casatoriei lui cu Anna? Oare se aflase acolo
din pura intamplare $i curiozitatea il facuse sa ramana
sa priveasca? Dar daca era a§a, atunci de ce nu adusese
vorba despre asta in dupa-amiaza aceea? De ce nu ar fi
amintit despre faptul ciudat ca ii vazuse pe duce $i pe
ducesa in ziua nunpi lor? Nu aparuse nici o licaTire de
recunoa§tere in ochii colonelului in clipa in care intra-
sera in salonul sau.
$i desigur ca nici Luke nu menponase nimic. Poate
ca lui Lomax pur p simplu ii fusese ru?ine sa recunoasca
faptul ca statuse p privise ceremonia de nunta ca un
oaspete neinvitat - exact ca oamenii din pSturile sociale
inferioare.
Luke a§eza registrul inapoi pe raft p scoase altul, ab­
sent. Totup, acela nu era singurul lucru ciudat. Avea o
convingere stranie ca Lomax era barbatul care se plim-
base cu Anna la Ranelagh Gardens. Dar far5 indoiala
se in$ela. Omul acela fusese mascat p identitatea sa, as-
cunsa de dominoul cu glugi pe care-1 purtase. Ar fi fost
imposibil sa-p dea seama de altceva decat de statura p
de constitupa lui. §i probabil c3 in Anglia existau cateva
mii de barbap tnalp si slabi. Era o prostie din partea
lui sa-p inchipuie ca il recunoscuse pe barbatul mascat
din seara aceea in noul vecin pe care-1 vizitase in acea
dupS-amiaza. In plus, Lomax p Anna nu dadusera
semne sa se fi recunoscut.
Cu toate acestea, Luke ip amintea ca in ambele ca-
zuri - p in fapi bisericii in ziua nunpi sale p in seara ba-
lului de la Ranelagh - il incercase un sentiment trecator
ca ar fi trebuit sS-1 recunoasca - chiar daca la momentul
respectiv nu facuse nici o legSturS intre cele doua inci-
dente. $i ace lap sentiment il incerca p in dupa-amiaza
308 Mary Balogh

aceea. Lomax, Lomax... Numele lui nu-i spunea nimic.

$i nu reu$ea nici sa-l recunoascft din punct de vedere
fizic - daca acesta era lucrul care-i scSpa.
In clipa aceea, se gandi cS era un lucru destul de pros-
tesc. A$eza nerabdator registrul inapoi pe raft $i apoi se
intoarse de la biblioteca plina cu registre. Daca Lomax
era intr-adevar omul misterios din piafa din fa(a biseri-
cii - $i Luke era aproape sigur de asta -, atunci prezen^a
lui acolo fiisese pur intamplatoare ?i complet lipsita de
importanta. $i Lomax sigur nu era barbatul mascat de la
Ranelagh. Nu avea cum sa fie. $i daca Luke il mai vazuse
intr-adevar vreodata pana atunci - poate in anii $ederii
lui in Franca -, cu siguran^a fusese o intalnire pasagera
?i neimportanta, care i se $tersese din memorie. Ori-
cum, era destul de neimportant.
Se a$eza din nou la birou, i$i sprijini coatele pe el $i
incepu sa bata darabana. I§i dadu seama atunci ca nu
facuse acel pas simplu de a o intreba pe Anna daca
il cuno$tea cumva de dinainte pe Lomax. Dar dupa
aceea in{elese destul de tulburat ca nu avea de gand sa
o intrebe.
Oare se temea de raspunsul ei? Sau de absen^a unui
raspuns?
Se incrunta. De ce naiba nu-$i impusese de la bun
inceput autoritatea? De ce ii permisese sa pastreze un
secret care il lipsise de unul dintre drepturile sale conju­
gate? Oare de ce nu o obligase sS ii marturiseasca totul
de la bun inceput?
Se incrunta $i mai tare. $i mai exact, de ce naiba
facea conexiuni minte intre secretul ei §i sosirea in
zona a unui vecin foarte amabil - pe care il mai vazuse
o data, absolut intamplator in ziua nunpi lui - $i pe
care era clar ca Anna nu-1 mai vazuse niciodata pana in
dupa-amiaza aceea?
Venirea primaverii aducea cu sine multe schimbSri
la Bowden Abbey. Luke gasise in cele din urma un ad­
ministrator nou - pe Howard Fox, care venise cu re-
comandari foarte bune. Omul urma sa inceapa lucrul
in cateva saptamani - de indata ce i$i incheia perioada
 Itiitna de piatrd 309

de preaviz la fostul loc de muncA. Ashley urma sa se

alSture Companiei Indiilor de Est §i sA piece sA se sta-
bileascA in India, imediat ce era chemat. Ashley era
foarte entuziasmat in legaturA cu viitorul sfiu, iar Luke
era fericit pentru el. Acolo va putea sa-?i croiascA pro-
priul drum in via{3 - intocmai dupA cum fAcuse candva
$i Luke. Dar lucrurile vor fi altfel pentTU Ashley. Pen-
tru ca el va §ti ca avea toata dragostea p tot sprijinul
familiei sale - chiar p in ciuda faptului ca mama lor
era de pArere ca se facea de rupne asociindu-p numele
cu afacerile. In plus, Ashley va pi cA se putea intoarce
oricand casa.
$i odatS cu venirea primaverii, Doris urma sS se in-
toarca la Londra pentru a lua parte la distracpile sezo-
nului. $i probabil ar fi plecat mult mai devreme, dacA
botezul p nunta nu le-ar fi pnut acasA pe ea p pe mama
sa. Din pAcate, Luke nu se descurcase la fel de bine sa
rezolve lucrurile cu Doris, cum facuse cu Ashley. Dar cel
pupn in ultimele cateva luni fusesera in sfar^it capahili
sS se comporte civilizat unul cu altul.
Luke i$i dorea sa o vada fericita. Spera ca anul ace-
la sS aiba experience mult mai frumoase, care sA poata
jterge amintirile amare ale sezonului trecut. Cu toate
acestea, probabil ar fi fost bucuros sa o lase sa piece fara
sS mai vorbeascA cu ea in particular - sau cel pupn daca
i-ar fi permis §i Anna lucrul acesta. Dar desigur, sopa sa
nu lAsA lucrurile a§a.
- Doris o sA piece poimaine, ii spuse ea la douA nopti
dupa fusesera in vizita la noul lor vecin.
El mormAi un rAspuns. Era deja pe jumAtate adormit -
mai ales cA abia ce terminasera sA facA dragoste.
- Ai de gand sa vorbefti cu ea? intreba Anna.
Luke se stradui atunci sA mai rAmana treaz cateva
minute.
- Sa ii ofer un indemn pArintesc sa se comporte fru-
mos $i sa nu repete indiscrepa de anul trecut? intreba el.
Nu prea cred, Anna.
-Sper p eu cA nu, rosti ea cvi ardoare. Dar i-ai spus
vreodata ca o iubepi?
310 Mary Balogh

-D e cand aveam douazeci de ani, nu, rSspunse el.

Dar cred ca a trecut de varsta cand avea nevoie de o
declarable de dragoste de la un simplu frate, Anna.
-O , aid te in§eli! $tiu ca o iube$ti, Luke. $i nu are
nici un rost sa imi aminte?ti ca nu $tii nimic despre iubi-
re... pentru c5 sunt sigura ca asta voiai sa tad. Doris are
nevoie s3 auda ca ai incredere in ea p c3 i^i dorepi sa fie
fericita. Ca o iubesti. A apeptat asta tot anul.
Luke cugeta asupra cuvintelor ei. Oare chiar conta
asta atat de mult pentru Doris? Paruse sa se fi descurcat
foarte bine fara el in ultimul an. Numai la inceput fu-
sese ursuza si nefericita - adica se comportase intocmai
cum se asteptase el. Dar pia ca Anna avea dreptate. Sim-
bise p el ruptura care avusese loc intre ei. Si trecator -
dar doar trecator - detestase p el responsabilitabile p
obligabiile cu care fusese impovarat, in ciuda faptului ca
nu p le dorise niciodata.
- Da, doamna, zise el, cu un oftat exagerat. Pot sa ma
culc acum?
- Da, pobi, raspunse ea, cuibarindu-se mai aproape.
Cu toate acestea, lui Luke i se parea ca detectase
o oarecare dezamagire in vocea ei. La fel cum in timp ce
facusera dragoste, simpse un tel de disperare p o c3u-
tare a apropierii in brabele p in intreg trupul ei. Era
acelasi gen de disperare pe care o mai simpse §i in alte
doua dabi - doar ca atunci fusese mai controlata. §i in
momentul acela nu voia sa se gandeasca la motivele care
se ascundeau in spatele ei.
- O sa vorbesc cu ea maine, spuse el. $i o sa vorbesc ?i
cu Theo, data viitoare cand m3 intalnesc cu el... despre
faptul ca m-a convins sa ma casatoresc cu tine.
O auzi inabupndu-p un chicotit in umarul s3u p se
gandi ca era mai bine asa. $i totu?i invaba ceva nou des-
pre el insusi. Pana atunci nu mai crezuse niciodata c3
era capabil de laptate. Dar alesese sa o tachineze in loc
sa infrunte problema care-i intuneca gandurile.
dintr-odata, nu se mai simbea deloc somnoros.
La naiba!
*
 Inima de piatra 311

Doris il privi destul de surprinsa a doua zi dimineapi,

cand intra in salonul pentru micul dejun $i-i spuse ca
voia sa vorbeasca cu ea, dupa ce i$i termina masa. Dar
nu repeta gre$eala pe care o facuse in trecut. Nu ramase
in spatele mesei de lucru cand ea veni in biroul lui, pu-
pn mai tarziu, parand precauta ?i sfidatoare.
- Este pupn innorat in dimineapi asta, zise el. Dar nu
e frig. Ss mergem la o plimbare prin gradina?
In clipa aceea, Doris parea ?i mai suspicioasa decat
mai devreme.
Odata ajunsi in gradina englezeasca, Luke ii strecura
brapil prin al lui.
-$tiu ce ai de gand sa-mi spui, zise ea. Nu o sa in-
cere sad scriu sau ma intalnesc cu el, Luke. Ti-arn spus
deja ca il urasc §i am vorbit serios. In plus, acum sunt cu
un an mai mare §i mai inpdeapta. Nu am nevoie sa joci
rolul de tata aspru cu mine.
-Atunci ce zici de cel de frate ingrijorat $i afectuos?
intreba el.
- Afectuos? Se uita la el ?i rase.
- Ip mai aminte§ti ce voiai sa ii ceri regelui la un mo­
ment dat? o intreba el.
Doris se incrunta.
- Voiam eu sa ii cer ceva regelui?
-Voiai sa-i ceri sa te lase sa te casatore§ti cu mine,
pentru ca m3 iubeai mai mult decat pe oricine altcine-
va. Mai mult decat pe tata sau pe George §i pupn mai
mult decat pe Ashley, tp mai aduci aminte?
Paru neincrezatoare pentru o clipa, dar apoi izbueni
intr-un raset autentic.
-Nu! Serios? A$a voiam sa fac?
-Aveai doar cinci ani atunci. Dar aveai de gand sa-i
ceri asta de indata ce te faceai suficient de mare. Te-am
dezamagit, Dor.
- Din cauza ca nu m-ai dus sa vorbesc cu regele?
Expresia de pe chipul ei deveni melancolica.
-N u. Din cauza ca anul trecut am aeponat nesa-
buit §i lipsit de compasiune in problema cu Frawley,
spuse el.
312 Mary Balogh

-A , asta, spuse ea §i se inro§i. Ba sa $tii ca ai proce-

dat corect, Luke. A? fi fost teribil de nefericita cu el.
De fapt, cred ca i-am sugerat Annei care erau planurile
mele in seara aceea la Ranelagh, tocmai in speranpi ca
cineva ma va opri... Chiar dacS nu voiam sa recunosc
asta atunci.
-A r fi trebuit sa te imbrap$ez strans p sa nu-p mai
dau drumul pana cand nu promiteai ca nu vei oferi afec-
punea surorii mele preferate unui blestemat de vanator
de zestre, zise el.
- Sunt singura ta sora, Luke, spuse ea.
- Exact, aproba el. $i o sora fara de care am trait prea
mult timp. Sa nu mai faci niciodata asta, Dor, sau cred
ca o sa l omoi pe om, indiferent cine este. Ai binecu-
vantarea mea sa te casatore$ti cu OTicine vrei - in limite
rezonabile, desigur - $i cu condipa ca acel barbat sS te
iubeasca mai mult de cinci mii sau cincizeci de mii... sau
cinci sute de mii de lire sterline.
-In limite rezonabile? Doris se oprise din mers $i ii
zambea.
-Ni§te cuvinte pe care nu ar fi trebuit sa le adaug,
zise el cu tristefe. Iarta-mS. Uneori povara responsabilb
tapi cantare$te foarte mult pe umerii mei. Imi fac griji
pentru tine. Dar sa $tii ca am incredere in tine, Dor!
Acurn ai implinit douSzeci de ani, $i §tiu ca e§ti mai cu
capul pe umeri. §i am incredere ca vei face o alegere
care sa conduca la fericirea ta de durata.
-A?a cum ai facut tu cand ai ales-o pe Anna? il in-
treba ea.
Intrebarea aceea il lua prin surprindere.
-A§a cum am facut eu, da, recunoscu el.
In timp ce rostea cuvintele acelea tn^elese ca erau cel
pupn parpal adevarate. Dar fericire de durata? M intea
lui zbura imediat spre disperarea pe care o simpse in
sufletul sopei sale in noaptea precedenta.
Doris i$i incolad brafele in jurul gatului sau ?i il saru-
ta pe fiecare obraz, apoi depuse un pupic u?or pe buze.
Cand lasa capul pe spate, Luke observa ca avea lacrimi
in ochi.
 Initna de piatrd 313

-In clipa asta imi pare foarte r&u ca te-am lasat pe

tine sa vorbe$ti primul, zise ea. Tot anul am vrut sa-p
spun ce rau imi pare ca m-am comportat copilarepe $i
cat de fericita am fost ca m-ai salvat din ceva ce ar fi fost
o situape de nesuportat.
Luke ii zambi atunci, a$a ca Doris adauga:
- Fad asta mult prea rar. Atunci cand zambe^ti arap
exact ca fratele pe care mi-1 amintesc. O, da, acum chiar
cred cu adevarat ca e$ti fratele meu, Luke.
El chicoti, iar ea i$i strecura brapil printr-al lui $i
il conduse pe c3rarea din gradina, indepartandu-se
de casa.
- Luke, ma bucur foarte mult c3 nu te-ai casatorit cu
Henrietta, spuse ea. $i mi-a§ fi dorit ca nici George sS
nu se casatoreasca cu ea.
Luke se tncorda de Indata ce auzi cuvintele ei.
-George nu a avut de ales, zise el. Iar daca a fost ne-
fericit, atunci a primit exact ce merita.
-E , haide, spuse ea. Doar nu crezi asta cu adevarat,
nu-i a§a, Luke?
- Nu vreau sa vorbesc despre subiectul acesta.
-O , prostii, exclama ea. Doar nu crezi ca George
chiar a siluit-o pe Henrietta, nu?
Nu voise sS discute cu nimeni acel subiect - mai ales
nu cu sora lui. Undeva adanc in sufletul s3u exista o
rana adanca si dureroasa, care se Inchisese in timp, dar
care inca se mai putea deschide in orice clipa. $i era ca-
uzata de faptul ca o pierduse pe Henrietta. $i de inca o
pierdere, care probabil fusese $i mai ingrozitoare pentru
el. $i anume pierderea fratelui s3u mult iubit, George.
-A aparut un copil, Dor, zise el rigid. A$a c3 George
s-a casatorit cu Henrietta. Doar nu vrei sa sugerezi ca
acel copil a fost al meu, nu?
Ea scoase atunci un sunet prelung de nemulpimire
?i dezaprobare.
- Nu. Darsa$tii... copiii vad mult mai multe lucruri de­
caf ar trebu i, spuse ea. §i eu am vazut multe lucruri, Luke.
Ea a pus ochii pe George de indata ce s-a intors acasa
din marele tur, aratand extrem de chipe? $i elegant.
$i bineinfeles, mai era $i faptul ca avea titlul de marchiz
314 Mary Balogh

?i era mo$tenitorul tatei. $i a flirtat cu el pe la spatele

tau, de fiecare data cand a avut ocazia. I$i dorea s3 devi-
na marchiza $i intr-o zi, ducesa.
- Doris! exclama el pe o voce taioasa. Te rog nu uita
ca vorbe?ti despre cumnata ta. A fi mai bine sa taci
acum. Sau schimba subiectul.
Dar ea nu se lasa intimidata.
- $i vorbesc ?i despre fratele meu, $uiera ea spre el.
Care a fost $i fratele tSu, Luke! Doar nu ai crezut in
top anii ace§tia ca George a fost capabil de o asemenea
rautate. Nu pop crede asta. Este adevarat cS intre el $i
Henrietta a fost seducpe. Dar ip jur ca ea a fost cea
care 1-a sedus. George doar a cedat in fa^a unui moment
de slabiciune §i apoi a suferit toatS viapi pentru asta.
Bietul George!
Luke deveni imediat foarte rece.
- Nu o sa mai vorbim despre asta, spuse taios. Nu
vreau sa m3 cert cu tine, tocmai acum, cand ne-am im-
pacat din nou.
- Luke, zise ea $i-l privi cu lacrimi in ochi. Din cau-
za Henriettei ai stat departe doi am dupa moartea lui
George, nu-i a$a? Inca o mai iubejti? Inca o mai iube§ti?!
O, vai, biata Anna!
-N u, nu o iubesc pe Henrietta. Dar am spus ca nu
vom mai vorbi despre asta, zise el incet §i in ochii lui
ap3ru o licarire periculoasa.
A$a ca Doris se supuse.
Nu $tia daca era adevarat ce ii spusese sora lui. Nu
$tia nici daca i$i dorea sau nu sa fie adevarat. Cu toate
acestea, il surprindea ca nu se gandise $i el la asta pana
atunci. Construise o bariera de cinism in jurul inimii
sale in timpul anilor petrecup in Franca. $i totup, Hen­
rietta ramasese undeva in afara acelei bariere - ca singu-
ra parte de perfecpune ramasa neatinsa din trecutul lui.
Singura iubire in care continuase sa creada, chiar daca
nu supraviepjise pana in prezent.
§i totup, crezand in ea, fusese nevoit sa indure
rana adanca a tradarii crude a fratelui sau. $i ucisese
 Inima de piatra 315

in el orice urma de iubire, tocmai din nevoia de a inde-

parta acea durere ingrozitoare.
- Vrei sa ip spun ce calitap vreau s9 aiba sopil pe care
o sa il caut la Londra in primavara? intreba Doris, dupa
cateva minute de tacere.
- Da, te rog, zise el ?i-i acoperi mana cu a lui.

c a p ito lu l 2 2
In aceea?i dupa-amiaza, colonelul Henry Lomax facu
o vizita de curtoazie la Bowden Abbey. Ii stranse mana
lui Ashley cu caldura ?i fu incantat sa o cunoasca pe
Lady Doris, dupa care declara ca era dezamagit sa afle ca
doamna urma sa piece la Londra a doua zi, impreuna
cu mama ei. Adauga apoi ca era ceva dezamagitor nu
doar pentru el insu?i ?i c3 indraznea sa vorbeasca in
numele tuturor noilor sale cuno?tinte din vecinatate.
Dar ca fara indoiala, sosirea a doua doamne atat de fru-
moase va reprezenta un eveniment fericit pentru domnii
din ora?.
Doris se imbujora $i rase, fiind cucerita imediat de
galanteria lui.
Henrietta era vizibil interesata de acest domn chipe?
?i atragator, proaspat sosit in zona.
-O , domnule! exclama ea, cand stiteau cu topi in
salon, luand ceaiul. Este foarte greu de crezut ca pentru
urmatorul an va locui un strain in casa copilariei mele.
-U n strain, doamna? repeta el. Sper ca in curand
acest cuvant sa se transforme in „vecin“ ?i „prieten“.
Henrietta se inro?i.
- Ma refer doar la faptul ca am multe amintiri placute
asociate cu conacul acela, spuse ea.
-Atunci, doamna, sper ca nu te vei instraina nici
dumneata de casa in anul care vine, zise el. Te rog sa vii
ori de cate ori ip dore?ti... $i sper ca impreuna cu Exce-
lenpi Sa ?i cumnata dumitaie, care sa ip'pnA companie.
-O , Doamne! exclama Henrietta, razand. Doar nu
credeai ca a? veni de una singura. Dar ip mulpimesc
 316 Mary Balogh

pentru oferta generoasS. Dacft Anna nu m3 va putea

insop, am sa atluc cu mine o camerista.
- Doamna, va fi placerea mea, sa te vad luandu-p ma­
te libertaple in fosta dumitale casS, spuse el.
Luke privea scena cu interes. In multe feluri ar fi fost
o u$urare pentru el ca Henrietta sa-i urmeze sfatul p
sa lase trecutul in urma. $i poate ca un barbat nou in
viafa ei era exact ce avea nevoie. Se gandi apoi cfl, dep
era cu mult mai in varsta decat ea, Lomax era suficient
de chipe$ pentru ca femeile sa-1 considere atragator. In
plus, dadea dovada de mult $arm p amabilitate. $i Luke
nu in^elegea de ce nu prea putea sa-1 placfi - dac3 nu
cumva de vin5 erau chiar gandurile pe care le avusese
dupa acea prima vizita la el.
-A i servit mult timp in armata, colonele? il intreba
el. Din ce regiment ai facut parte?
Lomax ii raspunse la toate intrebarile. Oferi multe
informapi detaliate cu privire la problemele militare p
in acelap timp starni interesul doamnelor, incluzand in
povestirile sale tot felul de anecdote interesante, despre
anii pe care-i petrecuse in America. In cele din urma,
Luke fu format sa conchida sa omul era curtenitor p foar-
te priceput in arta conversatiei.
- Ai locuit in Franca? il intreba Luke.
-D in pacate, nu, raspunse colonelul, razand. Spre
deosebire de Excelenpi Voastra, mie imi lipse^te rafina-
mentul fizic ?i comportamental pe care 1-ar putea de-
prinde cineva printr-o jedere prelungita la Paris. Toate
vizitele mele in Franca au fost extrem de scurte.
Dar lucrul acesta nu excludea posibilitatea ca Luke
sa-1 fi vazut acolo la un moment dat. Cu toate acestea,
tot nu ip amintea cand sau unde se intamplase asta.
- Te-ai intors de ceva timp din America, zise Luke. Ai
fost cumva la Londra primavara trecuta? Eu am fost aco-
lo impreuna cu sopa mea. $i la fel p mama, sora p frate-
le meu. Este de mirare ca nu ne-am intalnit atunci.
- Nu cred cS e un lucru atat de surprinzator pe cat
ar putea parea, raspunse Lomax ridicand din umeri p
zambind. Dupa o absen^a atat de lunga, mi-a luat ceva
timp sa leg din nou relapile cu vechii prieteni.
 Inima de piatra 317

Luke l5sa pleoapele s5 i se inchida pe jumatate. Era

un obicei pe care-1 dobandise in Franca in timpul luni-
lor in care fusese un imp5timit al jocurilor de noroc.
Un alt jucator mai in varstS ?i foarte experimentat, care
se aratase interesat de el, ii spuse odata: „Prive?te cu
atenpe, in timp ce pari lene? ?i visa tor Dar Lomax ii
intalni privirea ?i ezita o clipa.
-V-ad casatorit la Londra, primavara trecuta, Ex-
celent? intreba el, incruntandu-se. Am un sentiment
straniu ca am asistat la nunta dumitale, din pia^a din
fap bisericii. Ma plimbam prin ora? fara o pnta anume,
cand am dat peste un grup mare de oameni, adunat in
fa^a unei biserici. $i cbiar in momentul acela s-au des-
chis u?ile ?i a ie?it grupul de nunta§i. Curiozitatea m-a
facut sa ma opresc ?i sa privesc... ?i trebuie sa marturi-
sesc ca am facuto intr-un mod destul de nepoliticos. $i
cred ca - se opri din vorbit, o privi pe Anna ?i zambi -
da, cred ca domniile voastre erap mirele ?i mireasa.
Ce coincident ciudata!
- Da, intr-adevar, zise Luke ?i ridica din sprancene,
mimand mirarea.
lata ca venise ?i explicapa. $i era una perfect rezona-
bila, pe care ?i-o imaginase ?i el cu cateva zile in urmd.
Fusese o pura intamplare, ?i Lomax nu ii recunoscuse
imediat cand se stabilise acolo, pentru ca trecuse aproa-
pe un an de atunci. Dar in fond, de ce i-ar fi recunoscut?
Fusesera ni?te straini pentru el. Ori asta, ori omul era
extrem de inteligent. Poate ca vazuse ceva in privirea lui
Luke ?i apoi i?i modificase comportamentul, in confor-
mitate cu ceea ce citise in ochii sai.
Sau poate ca de fapt Luke despica prea mult firul in
patru. Oare chiar exista vreun motiv sa fie suspicios?
Colonelul Lomax lasa pe masa ce?cu t goala si farfu-
riu^a ?i dadu semne ca era pe cale sa piece.
-Gradinile engleze?ti de la Bowden Abbey sunt fai-
moase, dupa cum probabil ai auzit deja domnule, spuse
Henrietta. $i sunt din nou pline de culoare acum ca
primavara ?i-a intrat in drepturi.
-Intr-adevar, doamna. Colonelul se ridica in picioa-
re ?i facu o plecaciune in fat;a ei. Am intrezarit cateva
318 Mary Balogh

imagini ispititoare ale frumusepi lor, de la fereastra tra-

surii mele, cand ma apropiam de casa.
Henrietta ii zambi cu caldura.
-Este o zi minunata, domnule, spuse ea. Mult prea
frumoasa ca sa fie irosita in intregime in casa sau in
interiorul unei trasuri.
-A i perfecta dreptate, aproba el p ii zambi. Macar o
parte a zilei ar trebui savurata printr-o plimbare linipi-
ta, intr-un cadru mirific p intr-o companie placuta. Se
intoarse apoi catre Anna p fficu o plecaciune. Excelenfa
Voastra, ap vrea sa-mi acordap onoarea de a-mi arata
gradinile inainte sa plec?
Luke intrezari pentru o clipita expresia de am&r&ciu-
ne de pe chipul Henriettei, pentru ca o ascunse rapid.
In plus, toata aten pa lui era concentrata asupra sopei
sale, care se ridica grapos p ii spuse colonelului Lomax
ca ar fi incantata.
Luke o studie cu mare atenpe p se intreba daca exis-
ta vreun semn pe chipul ei care sa indice c3 toata acea
situape era altceva decat ce p3rea la supra fata. Poate
vreun indiciu ca il cunopea dinainte pe barbatul ace-
la? Sau care sa-i dea de inpiles daca era bucuroasa sau
nemulprmita de cererea lui? Dar nu parea sa fie nimic,
cu exceppa zambetului ei politicos si o anumita absen-
pi a caldurii sale obi?nuite. Pe de alta parte, era foarte
posibil ca asta sa fie doar in imaginapa lui - p mintea
sa sa rastalmaceasca lucrurile pentru a se potrivi cu sus-
piciunile lui nefondate.
Dar cum ramanea cu Lomax? Oare nu o desconsi-
derase aproape fap$ pe Henrietta? Orice barbat ar fi
trebuit sa fie complet idiot ca sa nu observe ca ea ip
pusese in gand sa-1 cucereasca p ca sugera sa mearga la o
plimbare numai ei doi. §i Luke avea senzapa ca existase
ceva aproape intenponat p teatral in comportamentul
lui disprepiitor - aproape ca p cand lui Lomax ii placu-
se foarte mult sa o desconsidere.
$i totup, se putea, din nou, ca totul sa fie doar in
imaginapa lui. Oare faptul de a-i cere stapanei casei sa-i
arate gradinile sau o parte a conacului nu putea fi con-
siderat mai degraba un semn de politete?
 Inima de piatra 319

In timpul anilor petrecup in Franca, Luke invapise

sa-$i asculte intuitia. II ajutase de nenumarate ori sa
evite o situape neplacuta. $i nu-$i amintea sa fi avut vre-
odata vreun instinct atat de putemic ca acela pe care-1
simpia in acel moment... sau vreunul care sa nu-i fi dat
pace, cu o asemenea intensitate. O putea intreba pe
Anna. Ar fi fost cel mai firesc lucru. Pe de alta parte,
§tia ca Anna 1-ar fi privit inexpresiva §i ar fi negat totul.
Dar mai exista si o alta cale - una care poate i-ar fi oferit
pupn mai multe informapi despre chipe^ul $i fermeca-
torul colonel Lomax.
Dupa ce colonelul ie§i afara, la brat cu Anna, Luke
ramase o vreme §i-i privi de la fereastra biroului sau.
Se plimbau §i discutau - intocmai dupa cum ar fi fost
de a$teptat sa faca un oaspete $i gazda sa. Lomax purta o
redingota lunga §i evazata, de culoare albastra, panta-
loni gTi pana la genunchi, ciorapi albi §i pantofi cu cata-
rame, iar peruca lui era pudrata cu grija. $i i$i tinea in
mod corect tricornul, sub brap Era aproape imposibil
de spus dacS era acelap barbat care se plimbase cu Anna
la Ranelagh, mascat din cap pana-n picioare.
Cu exceptia unui singur lucru. Avea un fel anume de
a se inclina u§or intr-o parte $i de a se apleca spre ea cu
atenpe binevoitoare, in timp ce asculta ce avea de spus.
Era ceva nedefinit - ceva ce Luke nu ar fi putut descrie
in cuvinte. Dar ceva care ii inghet;a sangele in vene.
Era acelap om. Ar fi putut baga mana in foe pentru
asta.
Se a§eza la birou, scoase o foaie de Kartie §i verifies
varful pengei inainte de a o scufunda in calimara cu
cerneala §i de a scrie. Theo. FarS indoiala el i-ar fi putut
face rost de informapile de care avea nevoie. Voia s3
?tie tot ce se putea despre colonelul Hemy Lomax. Ince-
pand cu dosarul sau militar.
-Inim a mea tresare de bucurie sa te revad, Anna
mea, zise el. A trecut mult prea mult timp. Maternitatea
ip prie$te, dupa cum am banuit de cand p-am permis s3
devii mama. E$ti mai frumoasa ca oricand.
320 Mary Balogh

Era probabil pentru prima data cand mania era mai

puternicS in sufletul ei decat teama.
- N u sunt Anna ta, zise ea taios. $i nu ai ce s3 ca-
up s& vii aici sub un nume fals p sa pacalepi oameni
nevinovap.
- E$ti curajoasa p inflacarata, zise el. Am admirat me-
reu asta la tine, Anna.
- C are este suma totala a datoriilor restante ale tata-
lui meu? intreba ea. Dar chiar p in timp ce vorbea stia
ca situatia era nadajduita. Ce ip mai datoreaza familia
mea? Spune-mi suma, domnule, p am sa il rog pe sopil
meu sa o plateasca. $i cu asta o sa punem capat pro
blemei. Te vei putea intoarce la viapi ta p eu voi putea
continua cu a mea.
- Dar tu epi viap mea, Anna, zise el, inghe^and focul
furiei sale. El te iubepe atat de mult pe cat te iubesc eu?
Pare un om la fel de rece p mandru, precum spune p
reputapa sa. Dar pot sa inpleg ca ai fost sedusa de un
chip frumos. Crezi ca lui bar conveni sa afle ca ducesa
lui este o hoa^a p o criminala?
- $tii foarte bine ca nu sunt nici una, nici alta.
- Eu s-ar putea sa te cred, zise el, pentru ca epi via{a
mea, Anna. Dar, vezi tu, din pacate exista nipe oameni
mai obiectivi decat mine p implicit, mai demni de in-
credere, care ar putea jura ca epi vinovata.
Ea se aga^a de furia pe care o sinpea, ca de o mantie
protectoare.
- Inpleg perfect ce s-a intamplat. Ar trebui sa fiu idi-
oata ca s3 nu-mi dau seama. M-ai insemnat inca de la
inceput ca fiind victima ta p apoi ai intins capcana. $i
eu am picat in ea ca o inocenta nechibzuita. Pot sa inp-
leg asta. Ceea ce nu tnpleg insa este de ce. De ce imi faci
asta? Nu e vorba de bani. Atunci, despre ce?
- Oh, Anna, rosti el incet p apleca up>r capul spre al
ei... E vorba despre faptul ca te iubesc.
-Iubire! Furia aceea inabupta exploda in ea, dar
ip aminti repede unde era. Se afla in gradinile engle-
ze§ti de la Bowden, sub privirea oricui voia sa ii priveas-
ca de la vreo fereastra din casa. M-a$ fi casatorit cu tine
 Inima de piatra 321

dupa moartea mamei mele, pentru cS ai fost bun cu

mine fi tn^elegator. $i te-af fi iubit. Nu p-ai dat seama
de asta atunci?
- Nu ar fi putut exista nici o cisatorie intre noi doi,
Anna, spuse el. Pentru ca intre noi nu este acel gen de
iubire.
- Dar nu exista nici un fel de iubire intre noi, replica
ea. Ci doar o obsesie bolnavicioasa din partea ta. Nu
nvai vrut nici ca sope fi nici ca amanta, dar cu toate
acestea, m-ai insemnat astfel incat sS nu m3 poata avea
nici un alt bSrbat... sau cel pupn afa ai crezut. Te urasc!
$i daca ar exista vreun cuvant mai puternic care s3 de-
scrie ce simt pentru tine, atunci 1-af folosi pe acela.
- Asta pentru cS tu nu in^elegi, zise el. Dar vei infele-
ge, Anna mea. In timp... ba chiar peste pupn timp, vei
in^elege totul fi ai sa-p dai seama cat de drept este sa-p
petreci restul viepi alaturi de mine. $i vei fi mai fericita
decat p-ai inchipuit vreodata.
- Dar sunt fericita acum, spuse ea. Am un so{ fi un
copil fi o casa, o familie a mea fi prieteni.
- Familie, fopti el, cu o nota se nostalgie in glas. Ai
o fiica. $i m-am bucurat sa aflu ca este fata, Anna. Este
mai bine afa. Mi-ar placea sa o vad cat de curand.
Anna simp cum ii inghepi sangele in vene.
-Nu!
- Gradinile sunt la fel de frumoase cum a spus cum-
nata ta, zise el, apoi se intoarse fi se uita spre conac.
Este decorul perfect pentru o casa atat de veche fi minu-
nata. Exista construcpi frumoase fi in America, Anna,
doar ca nu au acest aer de istorie fi antichitate pe care
il aveau candva vechile conace englezefti. Sa ne indrep-
tam inapoi spre casa? Nu af vrea sa stau mai mult decat
sunt bine primit.
-C um ai intrat in casa? intreba ea dintr-odata, cu-
tremurandu-se din cauza amintirilor spaimei pe care o
reprimase cu cateva luni in urmS. Sau chiar fi in pare?
Cum ai intrat in casele vecinilor mei, fara sa te vada
nimeni, cand eram eu acolo?
-Anna, zise el incet. Eu sunt aerul pe cared respiri.
322 Mary Balogh

-Te-a ajutat un servitor? Asta ai facut? Ai mituit un

servitor?
Se mai gandise $i alta data la posibilitatea aceea, doar
ca servitorii nu ar fi avut cum sa auda conversatiile ei
private sau sa participe la evenimentele care aveau loc
in casa altcuiva.
- Sunt la fel de aproape ca inima ta, Anna mea, r3s-
punse el. §i dupa ce vei in te lege, §i tu vei fi la fel de
aproape de mine ca propria-mi inima.
Trasura lui fusese adusa la u$a principal a conacului.
Se intoarsera pe terasa, facu o plecaciune deasupra mai-
nii ei §i apoi urea. Anna nu ramase afara sa-l priveasca
plecand. Se grabi sa intre in casa $i apoi s3 urce la etaj,
in odaia copilului. Din fericire, Joy era singura cu doica
ei. Anna o lua in bra{e, o trimise jos pe femeie dupa ceai
$i apoi incerca s5 o faca pe micu?a sa zambeasca.
Se gandi atunci ca trebuia sa existe o cale de scapare.
Trebuia sa existe. Nu putea ramane sclava lui mizerabi-
la pentru tot restul vietii ei. Totu$i, in ziua aceea nu ii
ceruse nimic. Dar §tia ca cererile sale nu vor intarzia sa
apara. Din clipa aceea, va trai constant cu frica vizitelor
?i a cererilor lui. Dar ajungea la capatul rabdSrii. Nu va
mai accepta asta pentru mult timp.
Chiar si dac3 va fi trebuit sa-l omoare.
Gandul acela o ingrozea $i o fascina tn aceea§i
masura.
Intoarse brusc capul $i se uita peste umSrul ei, la in-
caperea goala.
„Eu sunt aerul pe care-1 respiri. Sunt la fel de aproape
ca inima ta.“
Emily nu cobora niciodata la ceai, in ciuda faptului
c3 in clipa aceea avea cincisprezece ani $i era aproape
matura. $tia in sinea ei ca probabil familia sa nu o va
vedea niciodata ca fiind o femeie adulta. Va ramane
pentru intotdeauna putin diferita ?i pupn ciudata. $tia
c3 o iubeau - $i la fel §i Luke, Ashley $i Doris -, dar
?tia ca va ramane mereu un copil pentru ei.
Aja ca de obicei cand era timpul sa se serveasca cea-
iul, Emily ie$ea afara ?ise plimba prin gradina. Sau, daca
 Inima de piatra 323

era vremea urati, se ducea in galerie sa studieze portre-

tele sau in sera sa miroasa florile si sa atinga cu degetele
petalele p frunzele lor, pentru a distinge texturile.
§i in ziua aceea hoinarea printre copacii care se aflau
de partea cealalta a casei. Mai exact, chiar prin paduri-
cea de vizavi de cararea ce ducea spre rau si spre cascada.
li placea sa se plimbe pe acolo. Dincolo de copacii aceia
se intindeau pajipi care erau mereu frumos acoperite
cu flori salbatice. Dar de data aceea se indrepta spre
casa mai devreme decat de obicei. $tia ca Ashley se va
fi intors in biroul sau dupa ceai. Avea sa piece in In­
dia in curand p trebuia sa pregateasca registrele pen­
tru omul care urma sa devina administratorul lui Luke,
ii mai ramanea foarte putin cu Ashley. Dar nu voia sa se
gandeasca cat de pupn. Mai degraba avea de gand
sa petreaca alaturi de el cat mai mult din timpul ramas
pana la plecarea sa.
Anna se plimba cu un domn prin gradinile engle-
zepi. Emily se afla destul de departe de ei, dar chiar p
a$a, facu capva pap in spate instinctiv p se retrase in as-
cunzpul protector oferit de copaci. De la distan^a aceea
ii era imposibil sa-p dea seama cine era barbatul care se
plimba cu ea. Cu toate acestea, Emily intelese din prima
clip5 cine era. Exista ceva distinctiv in constitupa p in
purtarea lui. Era el. O g&sise din nou pe Anna. Da, nor­
mal c3 o gasise - doar existasera scrisorile acelea. Dar in
clipa aceea se afla acolo in persoana.
Emily sinpea ca i se facea rau fizic, a?a ca imbrap$5
trunchiul unui copac $i se uita inmarmurita la siluetele
indepartate ale Annei p Sir Lovatt Blaydon. Se indrep-
tau inapoi spre casa p tocmai era adusa o trasura pe
terasa principala.
Emily pia ca in omul aceia salapuia raul. $i prezen^a
lui acolo era de rau augur. Aparipa lui sigur ii va aduce
Annei numai nefericire. $i poate chiar nenorocire. Emi­
ly nu pia de ce era atat de sigura in privinpi asta. Dar o
sinpea cu toata fiinta ei.
Ie$i din ascunzi^ul ei si se grabi pe pajipe, de indata
ce trasura pleca, ducandu-1 de acolo pe Sir Lovatt, iar
Anna disparu din casa. Ashley.. O, Doamne ajuta sa fie
324 Mary Balogh

inapoi in biroul sau. Doamne ajuta! Cand ajunse la el,

era deja panicatS $i plangea in hohote.
Ashley ridica ochii din registre, speriat, apoi sari
in picioare $i veni in fafa biroului. O cuprinse u$or
de umeri.
- Caprioara mica? zise el, incruntandu-se. Ce s-a in­
tamplat?
Ea se uita in ochii lui, extrem de serioasa $i arata cu
degetul in direcfia gradinilor englezesti.
- S-a intamplat ceva afara? o intreba el. Ceva care te-a
speriat?
Emily incuviinfa din cap §i arata din nou in direcfia
gradinilor.
Ashley i§i lasa mainile in jos pe brafele ei, in timp ce
ochii lui ii cercetau trupul.
- Nu cumva e$ti ranita, nu?
Ea se uita la el in tacere, a§a ca Ashley ii cerceta
ochii.
- Fir-ar sa fie! exclama el $i Emily recunoscu frustra-
rea din vocea lui. Ar trebui sa existe un limbaj al semne-
lor. O cale prin care sa pop vorbi mai detaliat decat doar
din ochi. Ar trebui sa $tii sa scrii $i sa cite$ti, caprioara
mica. Trebuie sa existe o cale sa invefi asta. Doar infelegi
limbajul vorbit. Daca a? fi ramas iti jur ca te-a? fi invapit
chiar eu.
Ea i?i mu§ca buza de sus. Nu, nu avea cum sa-i spuna.
$i chiar dacd i-ar fi putut spune... ce s-ar fi intamplat?
Ce ar fi putut face el? Sa-i spuna lui Luke? $i ce-ar fi
facut Luke? Sir Lovatt Blaydon o facea foarte nefericita
pe Anna ?i cumva, o avea la mana cu ceva. Dar Emily nu
inpdegea cu ce. Chiar §i daca ar fi putut vorbi, tot nu ar
fi putut explica prea multe.
Ashley ii cuprinse fafa in palme ?i-i atinse obrajii cu
degetele mari, stergand doua lacrimi care i se revarsase-
ra din ochi.
-N u plange, zise el. Nu o sa las pe nimeni sa-ti faca
nici un rau, caprioara mica. E$ti in siguranfa acum.
Vino aici.
O trase aproape de el $i o cuprinse cu brafele sale pu-
temice. Uitase, desigur ca nu putea infelege ce spunea
 Inimd de piatra 325

dacft nu ii vedea buzele. I$i dadea seama cS incS vor-

bea, dupa vibrapile pieptului sau. Dar chiar $i fara
sa ii citeasca pe buze, Emily §tia ca ii ?optea cuvinte
de alinare.
Cum va putea trai fara el? Cu siguran^a avea sa moa-
r3. Sau i?i va dori sa moara. O elibera apoi ?i statea din
nou la d istan t de un brat de el.
- E mai bine acum? o intreba el.
Ea incuviinta din cap. Ii zambi apoi, cu toate ca i se
rupea inima pentru Anna si pentru ea insa§i. Ii zambea
dragului ?i mult iubitului ei Ashley.
-A m nevoie sa imi repari tocul din nou, zise el $i
apoi ii zambi, destul de timid. IarS$i am apasat prea tare
$i am stricat peni^a. Nimeni nu repara un toe mai bine
decat caprioara mea mica. Ai vrea, te rog, sa ma ajuti?
Emily incuviinta din cap §i continua sa ii zambeasca.
Colonelul Henry Lomax zambea, in timp ce majordo-
mul sau inchidea u$a salonului in spatele lui Henriettei.
- Aa... ducesS, zise el. Sunt extrem de bucuros $i mul-
tumit ca ai acceptat a$a de curand invitapa mea deschisa
de a veni in vizita la Wycherly. Ba chiar la nici o jumata-
te de ora dupa ce m-am intors acasa.
Henrietta afi$a un zambet cochet $i traversa camera
spre el.
-C hipul tau n-are nevoie de nici o mascS, spuse
ea. Iar trupul acesta nu are de ce sa fie ascuns sub o
pelerina.
- Nu in^eleg la ce ai putea s3 te referi... zise el, in timp
ce ea i?i a$ez3 mainile pe pieptul lui.
Henrietta se bosumfla.
-A fost crud din partea ta sa o invip pe Anna sa se
plimbe cu tine prin gradina, cand eu a proape ca ma
ofensem, spuse ea. Incercai cumva sa-mi protejezi repu-
tafia? Sau poate ca nu te mai satisfac...
Colonelul Lomax chicoti incet.
- A$adar vrei sa m3 satisfaci? Apuca apoi ambele par^i
ale fustei costumului ei de calarie $i i-o ridici. Un domn
nu poate face altceva decat sa se spuna dorinfelor unei
 326 Mary Balogh

doamne. O conduse apoi incet spre canapeaua lata din

spatele ei.
- Aid, domnule? intreba ea, aproape fipand. Dar nu
exista nici un pic de indmitate aici.
-O rice servitor care intra neanunpit intro came­
ra din casa mea este concediat pe loc, zise el. Vino fi
satisfa-ma, Henrietta.
O intoarse astfel incat el sa poata sta afezat pe cana-
pea, apoi ii ridica fustele cu o mana, in timp ce-fi potri-
vea hainele cu cealalta. O apuca de folduri fi o trase in
jos, pe barbatia lui el. Ea icni.
- Atunci vino sa fii tarfa mea, zise el, continuand sa ii
zambeascS. O faci cu un entuziasm vibrant, ducesa.
- Domnule? Henrietta paru indignata fi incerca sa se
ridice in genunchi, ca sa scape de penetrarea lui.
Dar el doar rase fi-i finu foldurile pe loc, cu maini
ferme.
- Bucura-te, Henrietta. Tot ce ip dorefti va fi al tau
in curand. O voi lua de aici pe Anna in foarte scurt
timp. Dar s-ar putea ca Harndon sa aiba nevoie de
ceva timp sa-fi revina dupa pierderea ei... fi inainte
sS se intoarc5 la tine pentru alinare. Afa ca bucura-te
cat ai ocazia.
O pnu ferm deasupra lui fi o poseda repede fi fara
delicatefe. Henrietta icnea fi scancea, apoi dupa ce ter-
mina, ifi sprijini capul pe umarul lui,
-D ar poate ca pe tine vreau, nu pe Luke, zise ea.
Poate c3 nu vreau sa o iei de aici pe Anna. Poate ca af
prefera sa m3 iei pe mine.
-Ai fost privata prea mult timp de un madular zdra-
v3n, Henrietta, afa ca ai uitat ce pre^uiefti cel mai mult
pe lume. Un titlu fi puterea. In trecut, ai uneltit ca s3
le obpi, nu-i afa? $i inca mai uneltefti. Mi-ai oferit toa-
te informatiile acelea despre Anna... Anna, care sigur
nu a facut nimic sa te jigneasca. $i totul numai peste o
partida de sex saptamanala. Nu, draga mea ducesa, nu
trebuie sa pierzi din vedere ce este cel mai important
pentru tine. Nu am nevoie de tine pentru altceva decat
 Initna de piatra 327

pentru asta... dar §i treaba asta tinde sa fie plictisitoare

uneori. Nu este ceva ce sa-mi doresc prea des.
- $i atunci numai cu Anna? intreba ea cu amaradu-
ne, ridicandu-p capul.
El o impinse de pe el $i o arunca pe canapea. Se ridi-
ca in picioare cu spatele la ea §i-?i incheie pantalonii.
-Niciodata cu Anna, zise el. Nu ip voi permite sa-i
pangSre^ti numele sugerand o astfel de mizerie, do am-
na. Dar ma vei ajuta la momentul potrivit. Te vei intoar-
ce aici saptamana viitoare la aceeap ora ca sa prime$ti
instrucpuni. §i la fel vei face in fiecare saptamana, pana
cand voi fi gata sa te folosesc la toata capacitatea ta.
Henrietta ip aranja fusta costumului de calarie. In
ochi ii aparu o licarire de furie p vocea i se ascup.
- $i de ce a§ face asta? il intreba ea. De ce sa ma intorc
undeva unde am fost insultata grosolan?
El se intoarse p o privi, cu ochii plini de amuzament.
-Pentru ca am servitori, doamna, incepu el, care
te-au vazut astazi aici, sigura, fara insoptoare sau came-
rista. $i am un anumit servitor care a intrat in camera
p te-a vazut imperechindu-te cu mine pe canapea, cu
fustele ridicate pana la talie §i atat de innebunita de pla-
cere ca nici macar nu 1-ai observat.
Henrietta facu ochii mari de uimire.
-Nim eni nu a... dadu sa spuna.
-§i mai exista doi sau trei martori $i la impreunari-
le tale desfranate cu un barbat mascat, de acum cateva
luni, continua el. Martori care s-ar putea sa-p revina de
pe urma rupnii, suficient cat sS inceapa sa barfeasca.
-Ticalosule...
Henrietta se apropie de el cu unghiile la inaintare,
dar el o prinse de incheieturi $i i le pnu in loc.
- In plus, Excelenta, o sa te intorci, zise el. Chiar $i
numai pentru asta... nu-i a$a? O saruta atunci apasat
pentru prima data ?i o trase de incheieturi, pana cand
fu obligata sa inainteze $i sa se lipeasca de trupul lui. Ii
deschise gura cu a lui $i-§i impinse limba adanc inaun-
tru, dupa care i$i retrase capul $i ii zambi. Ai nevoie de
asta, nu-i a$a? E ca un drog pentru tine! O sa-p ofer din
 328 Mary Balogh

nou sSptamana viitoare, Henrietta. $i acest simplu gand

id provoaca deja dureri intre picioare, nu-i asa?
Ea se uita la el in tacere. Furia $i dorinya se jucau pe
chipul ei, amestecandu-se.
- Da. Ii zambi din nou. Poate o so facem intr-un pat
saptamana viitoare. $i fara povara hainelor. Pe saptama-
na viitoare, draga mea. Se indeparta apoi de ea, ii elibe-
ra una dintre incheieturi §:i pe cealalta o ridica la buzele
sale. Acum trebuie sa pleci. Doar nu am vrea ca numele
tau sa fie asociat cu vreun scandal, nu-i a$a?
Henrietta se holba la el, in timp ce ii elibera incheie-
tura. Dupa aceea se grabi spre u§a $i se facu nevazuta.
II ura si se temea de el. Dar sanii $i pantecul ei cloco-
teau de dorinpi pentru el.

c a p ito lu l 23
Colonelul Henry Lomax deveni rapid centrul atenpei
oamenilor din zona, facandu-se placut oriunde mergea.
In scurt timp nici un eveniment social nu era complet
fara prezenja lui - indiferent daca era vorba de o serata,
un bal sau o petrecere. Domnii il placeau, iar doamnele
il adorau. Pana $i unele dintre domni$oare chicoteau §i
se imbujorau ori de cate ori le facea un compliment -
lucru care se intampla destul de frecvent.
Iar Luke se pomenea contempland moduri placute ^i
originate de a-1 omori.
Oriunde mergea, colonelul cauta compania Annei.
Totufi, nu facea niciodata asta in mod explicit, cat sa
starneasca barfe sau vreun mic scandal. De obicei ma-
nipula lucrurile astfel incat s3 ajunga sa stea a$ezat langa
ea in timpul cinelor $i avea grija mereu sa i$i imparta
cu grija atenpa intre ea ?i orice doamna care se nimerea sSl
stea pe locul de vizavi de el. In timpul evenimentelor,
se alatura mereu grupului ei in salon, dar apoi discu-
ta mai mult cu ceilalp decat cu ea. Iar la baluri, dansa
numai cu ea - §i de fiecare data, cate un singur dans. Cu
toate acestea, i§i petrecea restul serilor respective ferme-
cand toate celelalte doamne ?i deplanganu consecintele
 Inima de piatra 329

istovitoare ale unor rani vechi, care il impiedicau sa dan-

seze atat de mult pe cat p-ar fi dorit. Dar zambea mereu
atat de incantator cand vorbea, incat nici una dintre
doamne nu credea ca acele rani vechi ii diminuasera in
vreun fel virilitatea.
Nu era nimic inadecvat in comportamentul sau fafa
de Anna. Dar Luke se pomenea mereu dorindu-p sa
fi fost ceva. Pentru cS aT fi piut cum sa se ocupe de
orice barbat care ii facea avansuri indecente sopei sale.
Cu toate acestea, nu exista nimic indecent in comporta-
mentul lui Lomax p atenpa pe care i-o acorda nu putea
fi interpretata ca p cum i-ar fi facut avansuri.
Dar desigur, lucrurile astea nu incetau sa o deranjeze
pe Henrietta.
-Sunt surprinsa ca tu, dintre top barbapi ai accep-
ta a?a ceva, Luke, ii spuse Henrietta intro seara, cand
dansau la conacui familiei Pierce, in acelap timp in care
Anna dansa cu Lomax.
- Pardon, doamna? intreba el ridicand din sprancene
?i intorcandu-p atenpa spre ea.
-Este forte clar ca o place, spuse Henrietta. $i ea nu
face nimic ca sa-1 descuTajeze.
A?a era, nu facea nimic. $i acesta era un alt motiv
care ii incuraja pornirile uciga?e. DaT la urma urmei,
nici nu avea ce sa descurajeze.
-Presupun ca vorbepi despre sopa mea p Lomax,
zise el. Ai intrecut masura, Henrietta.
-T u chiar nu-p dai seama, nu-i a$a? replica ea. Luke,
s-a casatorit cu tine pentru averea ta p pot s5 bag mana
in foe ca nu este mai presus de a-p lua un amant. Din
prima zi in care a venit in vizita, mi-a spus cu gura ei
c4 il considera irezistibil de fermecator p chipe§. $i m-a
avertizat ca o s3 am concuren^a, daca am de gand sa
flirtez cu el. Auzi p tu, de parca eu a§ flirta cu un barbat
cu gusturi atat de superficiale!
Luke ii arunca o privire atat de rece, incat ea se opri
bnediat din vorbit p cobori ochii in pamant.
- Sa nu mai spui p altceva, doamna, zise el, scra$nind
din dinp. Deja ai spus prea multe.
 330 Mary Balogh

Se gandi cu regret ca Henrietta devenise o femeie rS-

utacioasa $i plinS de amaraciune. Candva i se paruse
ca era perfecpunea intruchipata. $i poate chiar fusese.
Biata Henrietta! Viafa nu fusese deloc buna cu ea.
Luke a^teptase nerabdator sa primeasca un raspuns
de la unchiul sau cu privire la cercetarile pe care le fa-
cuse in legatura cu Lomax. $i in cele din urma il primi.
Iar raspunsul acela ii inghe0 sangele in vene - chiar
daca era ceva la care se a$teptase. Colonelul Henry Lo­
max nu figura in nici un dosar al armatei. Dupa cate se
parea, omul nu exista deloc - cel pufin nu in calitate
de ofiter al armatei. $i Theo, cu toate relatiile sale con-
siderabile, nu reu$ise sS gaseasca nici o urma ca ar fi
existat vreodata.
Aparent, colonelul Henry Lomax - care era un om in
came §i oase - traia la Wycherly sub un nume fals.
Era cineva din trecutul Annei. Cineva care $tiuse des-
pre planurile ei de casatorie §i venise sa priveasca din
umbra. Cineva care o urmSrise la Ranelagh Gardens §i
profitase de prima ocazie aparuta ca sa se plimbe sin-
gur cu ea. Cineva care ii trimisese mai mult scrisori in
primele $ase luni de casnicie si o atrasese in intalniri
clandestine. Cineva care-$i daduse toata osteneala sa il
cunoasca pe Will §i poate chiar il indemnase sa-$i ducS
noua mireasS intr-un voiaj nuptial lung. Iar apoi il con-
vinsese sa ii tnchirieze Wycherly pentru un an.
Cineva care avea sentimente atat de puternice pentru
Anna, incat nu putea sa renun^e la ea cu u^urinfa.
Iubitul ei secret.
Luke statea la biroul sau ?i privea in gol, in timp
ce intorcea absent pe toate pirple scrisoarea de la un­
chiul s3u.
$i cum ramanea cu Anna? Oare $i ei ii era la fel
de greu s3 renunfe la Lomax... sau cum naiba l-o fi
chemand?
Nu ii era infidela. Luke nu §tia de ce era atat de sigur
de lucrul acesta, de vreme ce nu o spiona §i nici nu $tia
ce facuse in fiecare ora a fiecarei zile, de cand se casato-
rise cu ea. Dar cu toate acestea, era sigur. Un barbat nu
 lnima de piatrd 331

putea tr&i intim cu o femeie timp de un an, fSr& sa fie

sigur de ni$te tr&saturi fundamentale ale caracterului ei.
Anna era o sope credincioasS $i o mama devotata.
Dar cum ramanea cu sentimentele ei interioare.7Oare
ce anume semnifica tulburarea de care daduse dovada
dupa balul de la Ranelagh $i dupa ce primise prima scri-
soare? Ii era frica de reinnoirea unei relapi pe care nu
voia sa o reia? Sau poate frica de propriile send men te?
Oare se aga^ase de sopil ei $i facuse dragoste cu el cu pa-
siune disperata pentru c3 se sim^ea vinovata? Vinovata
pentru ca nu-l iubea cu adevarat sau pentru ca iubea un
altbarbat?
Inca i$i mai amintea privirea $i lacrimile din ochii ei
din diminea^a nunpi lor, cand o intrebase daca il iubise
pe barbatul care ii rapise virginitatea. Nu le putuse uita
niciodata.
Luke mototoli in mana aproape brutal scrisoarea §i
se ridica brusc in picioare. Un singur lucru era sigur.
Trecuse vremea secreteloT. Voia $i trebuia sa afle adeva-
rul. Nu de la Anna - pentru ca se indoia ca va fi putut
afla asta de la ea. Dar avea de gand sa afle tot adevarul.
El singur.
De data aceea nu va mai apela la Theo. Ci va afla
totul el insu$i.
Luke $i Ashley iepsera sa calareasca. Nu avusesera
nici o destinape anume, dar cumva, ajunsesera in varful
dealului care se afla la capva kilometri in spatele casei.
$i se oprisera acolo printr-un acord tacit, i$i intorsesera
caii $i in clipa aceea priveau in jos la panorama oferita
de pare, de gradini $i de casa. Era ultima zi pe care o mai
petrecerea Ashley acasa.
- O sa ma gandesc la toate astea cand o sa fiu in India
$i o sa m3 intreb ce naiba caut acolo, zise el. Se spu-
ne ca englezii ajung mereu sa-$i aprecieze cel mai bine
{ara cand sunt plecap in alta parte. "pe P S'3 intamplat
asta, Luke?
-Eu am avut multe motive sa nu vreau sa-mi amin-
tesc de Anglia, raspunse el, incet. Doar nu cumva te-ai
razgandit, Ash? Sa $tii ca inca nu e ptea tarziu.
332 Mary Balogh

Ashley rase.
-C and mi-am f&cut deja bagajele sa plec maine la
Londra p peste o s3ptamana in India? zise el. Nu, nu
m-arn r3zgandit, Luke. Ma gandesc cu multa nerabdare
la viitor. Doar c3 o s3 imi fie dor de toate astea p de
voi top.
- Fox vine cu recomandari foarte bune, spuse Luke.
Dar nu va putea face o treaba mai buna decat ai facut
tu, Ash. §i oricand vrei s3 te intorci acasa... Dar nu mai
conteaza. $i mie o sa imi fie dor de tine... de singurul
meu frate.
Se apropiasera din nou in lunile de la naperea lui
Joy.
- Cu toate acestea, ai mai avut p alt frate, zise Ashley.
Ai fost macar sa-i vizitezi mormantul, Luke?
- Nu, raspunse el taios. $i nu e un subiect despre care
sa vreau sa vorbesc, Ash.
-E ceva ce ar trebui sa pii, spuse Ashley, brusc.
Mama a zis ca e ceva ce nu ar trebui s3 mai pie nicioda-
ta nimeni, in afara de ea, de Henrietta p de mine. Dar
e ceva ce nu-mi da pace de ceva timp... mai ales acum cS
urmeazS s3 plec. Ai dreptul s3 pii.
Luke ip intoarse calul p cobori u§or pe panta cea mai
indepartata a dealului.
-Daca are legatura cu George, atunci nu vreau s3
?tiu, spuse el.
Cu toate acestea, Ashley veni dupa el.
- S-a sinucis, spuse atunci.
Luke se opri atat de brusc, incat calul s3u se ridicd pe
doua picioare $i avu nevoie de cateva clipe ca s3-l poata
struni $i controla din nou. Era deja foarte palid, cand
reu$i s3-l lini^teasca.
- Poftim?
-A c3zut pe un cupt, zise Ashley, la fel de palid. Intern
ponat. Dar din fericire... sau cel pupn cred c3 a un fost
noroc... izbucnise o epidemie de holeri in sat p am pus
moartea sa pe seama bolii. Daca s-ar fi aflat adevarul, nu
ar fi mai avut parte de o inmormantare cre$tineasc3.
Luke sim^ea ca ii puia tot capul. Era ceva ce i se mai
intamplase o singura data.
 Itiima de piatra 333

- Dar de ce? intreba el.

- Banuiesc ca nu a putut sa se ierte niciodata, spuse
Ashley. Te-a iubit foarte mult. Ti-a trimis ni$te bani la
un moment dat, nu-i a§a? $i tu i-ai trimis inapoi. Dupa
aceea a baut doua saptamani intregi fara oprire. Nici
mScar tata n-a fost in stare sa faca nimic cu el.
Doamne, Dumnezeule!
-D ar Henrietta a obpnut ce p-a dorit, continua
Ashley cu amaraciune. Acum pop sa o prive$ti suficient
de obiectiv, ca sa in^elegi ca totul a fost mana ei, Luke?
L-a supus la chinuri infernale. N-a mai fost in stare sa
faca nimic bine dupa aceea. Ba chiar l-a p invinuit pen-
tru moartea copilului. Se UTau unul pe altul. Cred ca
poate chiar a avut sentimente pentru tine, Luke... dar
tu erai doar al doilea fiu al unui duce p George era dis-
ponibil. Ce ironie, nu crezi? Obi$nuia sa o duca la Lon-
dTa... p acolo ea avea aventuri p ip etala amanpi prin
fap lui. Am aflat toate astea cand eram la universitate.
$i apoi s-a sinucis.
- Doamne, Ash! Luke calarea in continuare, fara s3
§tie sau sa-i pese in ce direcpe se indrepta.
- E adev3rat ca te-a nedreptapt, spuse Ashley, dar pe
cuvantul meu de onoare ca a suferit pentru asta cat pen-
tru o mie de viep.
„I-am trimis inapoi banii“, gandi Luke, grabind
incon^tient ritmul calului intr-un galop, ,,1-am trimis in-
apoi banii. 1-am trimis inapoi oferta de pace.“
- Poate ca nu ar fi trebuit sa-p spun, zise Ashley, pe
o voce plina de amaraciune. Dar ai mai avut §i un alt
frate, Luke. $i Lam iubit foarte mult.
Iar in clipa aceea Luke era pe cale sa mai piarda un
frate. Desigur, nu la fel de crud sau pentru totdeauna...
dar tot era o pierdere. Trase u$or de fraie p se uita spre
ffatele sau.
-A i facut bine ca mi-ai spus, Ash. Mulpimesc.
Ashley ridica din umeri.
- Da-mi voie sa te rog ceva, spuse el. O sa fiu intr-o
stare emoponala ingrozitoarfe maine-dimineata. A$a ca
vreau sa plec de parca m-a$ duce doar sa rezolv ni?te
334 Mary Balogh

treburi in sat. Nu vreau ca tu p Anna sa fip afarJ, sa

m3 imbrap$ap, sa plangep din cauza mea p sa ma pri-
vifi plecand.
Intr-Lin fel sau altul, ajunsera aproape de grajduri.
Probabil ca Ashley ii condusese intr-acolo.
-Atunci o sa m3 feresc din calea ta, zise Luke fara
tragere de inima. §i o sa o rog p pe Anna sa faca
acelap lucru.
Ashley rasufla, vizibil u$urat.
- Mulpimesc, zise el p ranji. O sa-p scriu, Luke.
-A$a sa faci, spuse fratele sau p intrd in grajduri.
$i pne rninte ca astea sunt ordine venite direct de la
capul familiei.
t
Nu-i fusese deloc u?or s3-i spuna noapte buna lui
Ashley ca p cand ar fi fost o noapte obi^nuita. $i-ar fi
dorit s3-i stranga mana, aproape cat sa-i zdrobeasca fie-
care osi§or p sa-1 stranga in bra^e atat de tare, aproape
cat sS-i franga coastele. Luke statuse departe de familia
sa timp de zece ani p nici nu se apeptase, nici nu ip
dorise s3 se intoarca la ei. $i totup in clipa aceea - cand
pia ca fratele lui va pleca departe, pentru o perioada
de timp nedeterminata - aproape ca plangea dupa anii
irosip. Fusesera zece ani - sau aproape zece, in orice
caz - pe care i-ar fi putut petrece cunoscandu -1 mai bine
pe fratele sSu.
Anna nu avusese la fel de mult curaj. Se scuzase de-
vreme din salon, ca sa mearga in odaia lui Joy sa o hra-
neasca de seara si-i urase lui Ashley noapte buna in felul
ei vesel p cald obipiuit. Doar ca nu ajunsese prea depar-
te. Se oprise in pragul upi, apot se grabise prin camera,
il imbrap$ase p varsase toate lacrimile pe care Ashley
sperase sa le evite a doua zi diminea^a.
lar Ashley sfarpse sfios p cu ochii impaienjenip.
A doua zi dimineapi, Luke lua micul dejun devreme
p pleca inainte sS coboare fratele sau. Nu putuse dormi
deloc noaptea trecuta p se dusese in dormitorul sau, ca
sa nu o trezeasca pe Anna. Renun^ase la familia lui - la
toata familia - p traise linipit zece ani, cu inima impie-
trita. Dar in clipa aceea era din nou langS familia lui
 Inima de piatra 335

p il n&p&diserS toate sentimentele pe care le reprimase

atat de mult timp. Ii iubea pe Doris p pe Ashley. $i
incS tl mai durea respingerea mamei sale - da, putea
recunoa§te asta in sfarpt. Dar tnca ii mai ura pe tatal
s3u p pe George.
George. George se aruncase in lama unui cupt p se
sinucisese.
Luke parasi casa dis-de-diminea^a, ip in?eua singur
calul p calari Incet p fara tragere de inima spre singurul
loc unde se putea duce. Trebuia sa viziteze pe cineva. $i
intarziase deja mult prea mult.
Cand^ era copil, ii placuse mereu sa ratficeasca prin
cimitir. II fascinase mereu sa sue c5 acolo erau ingropap
stramopi lui de demult, dar p strSmopi vecinilor p sa-
tenilor pe care ii cunostea. Nu fusese o fascinape mor-
bida. Pentru c3 simpse tot misterul p intreaga minune a
ciclului continuu al viepi.
Doar ca de data aceea venise acolo pentru a vizita
doua morminte anume - unele pe care nu le mai vazu-
se pana atunci. Se opri mai intai la mormantul tatalui
siu. Tatal sau fusese mereu un om aspru. Insa $tiuse
p s3 iubeasca - ?i ip iubise enorm fiii p fiica. Dar era
evident ca dragostea sa avusese anumite limite. Luke
trecuse peste limitele ace lea. Luke cel de la douazeci de
ani fusese amarat din cauza respingerii tatalui sSu. Dar
Luke cel din acel moment g3sea lucrurile mult mai u§or
de in^eles. Incercase sS-l impuste pe fratele sau - sau cel
pupn asta vazuse p crezuse toata lumea. $i aproape
ca reupse.
Luke se intreba atunci daca tatal siu regretase cele
intamplate in ultimii sai cinci ani de via$.
„Tata...“, zise el in tacere. Dar nu avea cuvinte. Min-
tea lui era ocupata cu o amintire de demult - tatal s3u
invStandu'l, extrem de rabdator, sS cSlareasca primul
sau ponei. „Tata.“
Exista p un mormant mic al copilului care se nascuse
mort. Fusese botezat Lucas.
Luke privi mult timp piatra micupi de mormant. Poa-
te ca intr-un fel ii era teama sa mai faca acel pas care
 336 Marxj Balogh

1-ar fi atlus in fa{a celuilalt mormant, care era p cel mai

recent. Dar in cele din urma il facu.
George. Mort la varsta de treizeci p doi de ani. Ucis
de propria mana. Pentru ca nu se putuse ierta. Pentru
c9 fratele sau nu il putuse ierta. Pentru ca fratele sSu ii
returnase banii.
Ranit p uluit, furios p mandru, Luke ii trimisese ina-
poi banii p acea bucapca de hartie pe care fusese scrije-
lita numai semnatura fratelui s3u.
Fusese o propunere de pace.
O oferire a iubirii.
Dispre{uita p respinsa.
Luke se gandi atunci c3 egoismul tine repi il facuse sS.
creada ca numai el suferise - numai el p Henrietta. A$a
ca respinsese acea oferta de iubire. $i ins3p iubirea. Uci-
sese toata dragostea din el p-§i smulsese inima din piept,
pentru ca nimeni sa nu -1 mai poata rSni vreodata.
$i totup el jnsup ranise atat de mult pe cineva, incat
se sinucisese. Il ranise pe fratele s3u. La urma urmei, tot
il omorase pe George.
Se apleca de umeri, in timp de vantul rece il lovea
intre omoplap ca un cupt. Nu-?i luase mantia. Parea c3
ar fi putut s3 ploua in orice clipa. Totul in jurul s3u avea
un aeT adecvat de cenupu p sumbru.
-George, zise el cu voce tare. George... „Iarta-ma. Eu
te-am iertat pe tine. Iarta-m9. Te rog, iarta-ma“, gandi
apoi. „Te iubesc."
Dragostea se rev3rsa in sufletul sSu sub forma durerii.
A unei dureri pure si primordiale, pe care nu o respinse.
Se lasa intr-un genunchi §i puse o mans pe piatra de
mormant, iar pe cealalta pe pamantul sub care zSceau
ramapfele trupului fratelui s3u.
- Iarta-mS. Lacrimile-i cadeau pe iarba, nebagate in
seam3. Iarta-ma. Apoi ip odihni fruntea pe mana pe
care o pnea pe piatra de mormant p izbucni intr'Un ho-
hot de plans ckinuitor p plin de durere.
Dupa mult timp, se ridica in picioare p se indrepta
din nou in direcpa casei. Ip conduse calul la pas, in loc
s3 calareasca. Nu il deranjase nimeni, chiar dacS il vSzu-
sera mai mulp oameni, inclusiv preotul.
 Inima de piatra 337
★

Cu o zi inainte, Ashley ii spusese c3 urma sS piece tn

ziua aceea. Iar apoi i$i a$ezase mainile pe umerii ei $i
ii zambise vesel, spunandu-i sa fie cuminte in lipsa lui.
Dupa care plecase tn graba. Fusese o intalnire foarte
scurta. $i dupa aceea calarise cu Luke, toata dupS-amiaza.
Emily nu voise sa-1 vada in ziua aceea. Nu ar fi putut
suporta sad vada plecand efectiv. §i totu§i, cand luase
micul dejun - sau mai bine zis cand nu il mancase -
panica pusese stapanire pe ea. Oare plecase? Oare era
plecat deja? Plecase pentru totdeauna §i ea nu-1 vazuse?
Statea la fereastra camerei sale $i incerca sa se cal-
meze, privind imaginea lini$titoare a paji$tilor $i a
copacilor de afara. Dar era o zi cenu$ie $i mohorata.
$i poate chiar tn clipa aceea, Ashley era la u$a §i se urea
in trasura care il va duce departe.
Nu il va mai vedea niciodata.
Doica ei avea sa vina in curand, ca so duca in odaia
copiilor, unde va incerca sa ii starneasca interesul pen-
tru cro^etat sau pictura. Dar §tia ca in ziua aceea nu va
putea nici sa coasa, nici sfi picteze. Nu cand i se rupea
inima. Sari in picioare §i se grabi la garderoba sa-$i ia o
pelerina. O arunca pentru umeri §i fugi din camera, cat
inca mai era timp.
Asta dacS mai era intr-adevar timp.
Holul era plin de cufere ji de cutii, dar nu a§tepta
nici o trasura afara. $i nu exista nici urma de Ashley.
Probabil chiar in momentul acela lua micul dejun. Nu
plecase inca! Dar nu se putea duce la el. Nu voia sa-1
vada in ziua aceea. Ba da! Ba da, voia! Trebuia sa il vada.
Dar nu voia ca $i el so vada pe ea.
Fugi afara, cobori treptele $i ie§i pe terasa. Traversa
gradinile cat putu de iute, apoi paji§tea intinsa §i podul.
Se grabi pe alee, dar se opri intre copaci, ca sa-$i traga
sufletul. Se sprijini de trunchiul unui copac, astfel incat
sa poata vedea aleea, dar s5 nu fie vazuta. I^i dadu seama
atunci ca nu va vedea altceva decat trasura. Era foarte
pupn probabil ca Ashley sa se uite pe geam - dar dac& o
facea, era posibil sa o vada. $i nu isi dorea deloc asta.
 338 Mary Balogh

Se pomeni brusc dorindu-p ca pelerina ei si nu fi fost

rope. De ce nu se gandise sa ia una de alta culoare?
Tremura deja de frig, cand auzi trasura apropiin-
du-se. Nu ca ar fi auzito cu adevarat, desigut. Dar era
mult mai con$tienta de vibrapi decat pareau s3 fie alp
oameni. A§a ca §tia ca se apropia trasura, inainte sa in-
tre in raza ei vizuala. $i atunci fu cuprinsa de panica.
Ashley pleca pentru totdeauna p ea nu putea vedea alt-
ceva decat trasura. Se apleca in fapa, disperata sa-1 mai
vada macar o ultima data.
Dar trasura trecu in graba pe langa ea p nu vazu ni-
mic. Apoi incetini brusc p se opri. Portiera se deschise
p Ashley sari afara p se intoarse in direcpa unde statea
ea, cu bratele inclepate pe trunchiul copacului din spa-
tele s3u.
Inainte de a spune orice, veni foarte aproape in fap
ei. Exista o triste^e neobi$nuita in ochii lui.
- Caprioara mica, $opti el.
Dar vederea i se incep)$a p nu vazu dac3 mai spuse
p altceva.
Ip lasa greutatea spre ea, lipind-o de copac, chiar
dac3 mainile lui nu o atinsera imediat. Ridica privirea
spre el p observa ca lasase capul pe spate p ca avea ochii
inchip. Apoi cobori u$or capul p se uita in ochii ei. Era
la doar capva centimetri distant de ea.
Apoi gura lui se lipi de a ei, calda p moale. Era minu-
nat. Buzele lui ramasera o vreme pe ale ei, a$a ca impin-
se si ea gura spre a lui, cautand alinare.
Ii cuprinse apoi fapi in palme. Una din mainile sale
statea nemijcata, in timp ce cealalta ii mangaia p3rul.
-O sa m3 intorc, caprioara mica, zise el. O sa m3
intorc sa te inva^ s3 scrii p sa cite§ti... p s3 te invat un
limbaj pe care sa-1 pop folosi pentru a comunica.
„Nu vreau decat sa pot sa-p spun ca te iubesc. Te voi
iubi mereu. Te voi iubi pentru totdeauna .14
-A h, zise el. Ochii aceia... ochii aceia ai tai, Emily!
Ma voi intoarce. Nu o sa te uit. O sa te port aici. Se
indeparta u?or de ea p-p duse mana la inima.
$i apoi pleca.
 Inima de piatra 339

Emily inchise ochii strans §i la scurt timp dupa

aceea pleca p trSsura. $tia asta pentru ca sim^ea din
nou vibrapile.
Ramase acolo cateva minute lungi, apoi se impinse
de langa trunchiul copacului p fugi prin padure nea-
tenta. Se mi$ca din ce In ce mai repede, ca Intro goana
nebuna. $i se sinpea de parca top demonii iadului ar fi
fost pe urmele ei.
Anna era In odaia lui Joy p se juca cu ea, cand in­
fra Luke. Micufa, care protestase timp de o jumState de
ora sau mai mult, cad nu era intro dispozitie joviala
in dimineapi aceea, zambi larg p stralucitor, de indata
ce dadu cu ochii de ratal ei.
-$trengarip>! exclama Anna.
-A re zambetul tau, zise Luke p ip a§ez3 mana pe
umarul sopei sale.
-Atunci cand vrea sa-1 arate. Nazdravana mica! In-
toarse apoi capul p cerceta chipul soprlui ei. Era palid.
Arata aproape ca p cand ar fi plans. Ce s-a intamplat? il
intreba. L-ai vazut pana la urma pe Ashley in dimineapi
asta? Trebuie sa recunosc ca mie, una, mi-a fost foarte
greu sa raman aici sus. Mi se parea nefiresc sa il lasam sa
piece fara un Tamas-bun adecvat.
-Ash este foarte tanar, zise el. E prea tanar ca sa vrea
sa fie vazut varsand lacrimi, Anna. Nu, nu 1-am vazut in
dimineata asta, dar mi s-a spus ca a plecat. O sa imi fie
dor de el.
- $tiu, zise ea p ii zambi.
Mana lui se stranse atunci pe umarul ei.
- Ai vrea sa ma invip in salonul t3u? o intreba el.
Nu-1 mai invitase acolo de cand ii spusese ca acela
avea sa fie spapul ei privat. Dar cu toate acestea, se po-
menise de multe ori dorindu-p sa fie acolo. Sa fie acolo
doar ei amandoi. Ii dadu fetpa, care continua sa-i zam-
beasca, tatalui ei §i apoi suna din clopo^el dupa doica.
Iar dupa ce veni femeia p lua copilul, Anna il conduse
spre salonul ei.
-C e este? intreba ea p se a§eza pe canapea langa el,
luandu-i mana intr-ale sale.
 340 Mary Balogh

Fu surprinsa §i destul de ingrozita sa vada lacrimi re-

vSrsandu-i-se din ochi.
-A m fost in vizita la fratele meu mai mare, zise el,
sprijinindu-p capul de spatarul canapelei. Apoi se in-
coarse §i o privi $i adauga: Am fost la cimitir s5 vad mor-
mantul lui George.
-A , facu Anna incet. Ma bucur sa aud asta, Luke.
Citea pe chipul lui ca avusese loc un soi de reconcili-
ere - dep suna oarecum absurd, pnand cont ca fratele
sau era mort. Dar $tia ca Luke avusese nevoie de asta.
Ca avusese nevoie sfi-$i recapete familia, dupa ani lungi
de instrainare amara.
-S-a sinucis, Anna, zise el, inchizand ochii. Iar ea
simp cum ii inghepl sangele in vene. Apoi ii povesti tot
ce-i spusesera Ashley p Doris. $i termina prin a-i spune
ceea ce Anna infelegea ca era cel mai dureros lucru din-
tre toate pentru el: Mi-a trimis banii aceia ca un semn
c3 inca m3 mai iubea p ca ii parea r3u pentru tot ce
mi-a facut. $i eu i-am trimis banii inapoi. L-am respins.
Nu l-am omorat in timpul duelului... piai ca am pntit
la doi metri in lateralul lui p totup glonful a nimerit la
capva centimetri de inima sa.7... Dar l-am omorat retur-
nandu-i banii.
- Ba nu, Luke. Ii ridica mana, o a$ez3 pe obrazul ei ?i
o pnu acolo. Ceea ce se intampla in momentul aceia era
ceva foarte rar. I$i vedea soful slab $i vulnerabil. Sigur
ca nu 1-ai ucis tu. $i nu trebuie sa crezi asta. Ap sufe-
rit amandoi ingrozitor de mult. Dar tu ai avut puterea
sa mergi mai departe. El, nu. Ar fi putut sS ip scrie o
scrisoare pe care sa p«o trimita cu banii. Ar fi putut
sa vinS la Paris sa te caute. Nu te pop invinui pentru
ce a facut sau nu a facut el. $i daca 1-ai respins candva,
atunci §i el te-a respins pe tine. Din pacate, oamenii fac
asta. Oamenii se rfinesc unii pe alpi... $i de obicei, ajung
s3-i raneasca cel mai tare tocmai pe cei la care pn cel
mai mult. $i nu top au taria interioara de putea indura
asta. Poate ca pur $i simplu nu se pot abpne. Eu am
crezut toata via^a c5... c3 tatal meu era un om puternic...
?i totu§i s-a prabu^it cu totul in clipa in care a aflat c3
mama s-a imbolnavit de tuberculoza. Mulp l-au invinuit
 Inima de piatrd 341

penrru asta. $i nu ar fi fost deloc greu sa incetez s& il

mai iubesc.
- L-am iubit pe George, Anna, zise el. A fost mereu
tot ce mi-am dorit sa fiu §i eu. A fost idolul meu.
- $i el te-a iubit pe tine, Luke, spuse ea. Pana in ulti­
ma clipa. Altfel nu ar fi suferit atat de mult. $i nu ar fi
vrut ca tu sa suferi acum. N-ar fi vrut sa §tie cfl moartea
sa te-a facut sa suferi mai mult decat a facut-o cand era
in viapL
Intoarse capul fi o privi din nou.
-Iubirea nu e niciodata un sentiment bland fi tan-
dru, afa cum sustin oamenii. Ar trebui sa-1 pot avea din
nou langa mine acum, ca sa ne putem impaca fi ierta
unul pe altul. Dar e mort. Iubirea doare, Anna.
-D a. Intoarse ufor capul fi saruta dantela manecii
lui.
-Anna, zise el, studiind-o cu atenpe. Henrietta a fost
mereu prietena ta?
Anna se gandi sa-i ofere un raspuns vag. Dar ftia ca
sopil ei se straduia din rSsputeri sa ifi refaca viapi §i sa
reconcilieze trecutul cu prezentul. Avea nevoie de since-
ritate - cel pupn in privinpi aceea.
-N u, nu chiar, zise ea. A facut mereu tot posibilul sa
imi descrie intalnirile voastre fi sa ma faca sa cred cat
de mult va mai iubip inca. $i poate e nedrept ce spun...
dar am ajuns sa cred ca face asta intenponat. Ca nu ma
place deloc. A§a ca evit cat pot de mult sa ma aflu in
prezen^a ei.
-N u e adevarat ceea ce insinueaza, Anna, spuse el.
Trebuie sa marturisesc ca mi-a fost teama sa ma intorc
acas8 ... de fapt, mi-a fost mereu teama ca sentimentele
mele pentru ea ar putea reinvia daca a? revedea-o vreo-
data. $i dupa ce m-am intors aici, mi-a fost teama sa fiu
singur cu ea, din acela§i motiv. Dar ea a pus la cale toate
intalnirile noastre. $i nu mi-a luat mult sa-mi dau seama
ca ceea ce simt pentru ea nu mai este iubire... ci mila.
Anna inspira adanc fi apoi expira lent. Ii cobori apoi
mana la loc in poala ei.
-Anna, regrep vreun pic faptul ca te-ai casatorit cu
mine? o intreba el, cercetandu-i ochii cu atenpe.
342 Mary Balogh

- Nu, r&spunse ea p inchise ochii. Apoi ii deschise ca

sa-i intalneascS priviTea p vorbi din nou, dar mult mai
ferma: Nu, absolut deloc!
-Nici eu, zise el. E$ti cel mai bun lucru care mi s-a
intamplat in toata viapa asta.
Ea ip mu$cS buza. Ce zicea el mai devreme despre
faptul ca iubirea durea?
- Este ceva ce...? incepu el, aproape ezitant, dar apoi se
corecta: A? putea sa iti fiu de folos in vreun fel, Anna?
Cel mai adesea, deciziile cele mai importante din
viapi trebuiau luate intro clipita p fara nici un avertis-
ment, se va gandi dupa aceea. Nu avea la dispozipe de-
cat cateva secunde pentru a-p cantari raspunsul. De ce
nu ii spusese? va gandi mai tarziu. Luke era intro stare
delicata, aproape blajina. Tocmai ce ii spusese ca ii era
foarte drags. $i tocmai ii mdrturisise propriile gre$eli
groaznice. Ar fi ascultat plin de infelegere marturisirea
ei. Ar fi eliberato.
Dar o clipa era tot ce avea la dispozipe. A$a ca ii r3s-
punse din instinct. Din instinctul de autoconservare.
- Epi mereu bun cu mine, zise p ii zambi.
-§ in u e nimic ce...?
-Nimic, zise ea ferm, pSstrandu-p zambetul pe buze.
El incuviinpi din cap.
-Trebuie sa merg pana la Londra cu ni§te afaceri, spu-
se el, brusc. Totul ar trebui sa dureze cam o saptamanS.
Inima ii tresari de bucurie. Dar desigur, orice gand de
scapare nu era altceva decat o iluzie.
- O sa mergem impreuna? intreba ea. Curand?
- Nu. Intinse mana libera p-i mangaie u§or obrazul.
O sa merg singur, Anna. O s3 fie mai u$or a?a decat sa
o pregatim pe Joy pentru calatoTie... ?i mai rapid decat
sa strangem toate lucrurile ei p ale doicii p sa va iau pe
toate cu mine. O sa ma intorc cat pot de repede.
- Oh! exclamS ea incet.
-N u cumva p-e... teama sa ramai aici singurS, nu?
intreba el, cercetandu-i ochii cu mare atenpe.
Teams? Poate ca groaza ar fi fost un cuvant mai potri-
vit sa descrie ceea ce sim^ea.
 Inima de piatrd 343

- Nu, sigur c3 nu, zise §i ii zambi. Dar mie $i lui Joy o

s3 ne fie dor de tine. O sa numar orele pana la intoar-
cerea ta.
-Anna, $opti el. Oh, Anna.
Luke era ciudat de ingandurat. Ochii lui erau neobi^
nuit de mari $i pareau lipip de aparare. Dar reveni brusc
la starea lui obi$nuita ?i se ridica in picioare.
-Trebuie sa vorbesc cu Fox, zise el. §i cu valetul
meu.
Anna ii zambi §i rezista impulsului de a-1 prinde in
bra^e, de a se agapi de el $i de a-1 implora s& nu o lase sin-
gura. A§a c3 ramase pe loc, iar el parasi incaperea. Poate
ca de fapt acela era lucrul de care avea cea mai mare
nevoie... sa fie singura §i fara iluzia siguranpp. Poate ca
atunci cand va fi singura va gasi in ea curajul de a face
ceva in apararea sa.
Poate c3... gandul acela ii aparu din nou in minte, pe
nea?teptate... poate ca va gasi curajul de a-1 omori.

c a p ito lu l 2 4
Aproximativ o ora mai tarziu, Luke se afla in bi-
roul noului s3u administrator, Howard Fox. Asculta
cu oarecare satisfacpe laudele omului cu privire la cat de
ordonate $i bine organizate erau registrele §i dosarele ?i
ii oferea cateva instrucpuni despre cum trebuiau gestio-
nate lucrurile la Bowden in absenfa sa. Dar discupa le
fu intreTupta de un ciocanit la u$a $i de aparipa Annei.
Parea ingrijorata.
- Emmy a disparut, zise ea $i arunca o privire domnu-
lui Fox, prin care-p cerea scuze pentru intrerupere.
Luke incuviin^a din cap spre administratorul sau §i
parasi incaperea cu sopa sa.
-D ar dupa-amiaza abia a inceput, zise el. Anna, $tii
c3 Emily are obiceiul sa rataceasca prin imprejurimi.
Crezi ca e motiv de ingrijorare?
- Dar e plecata de azi-dimineap, devreme, spuse ea.
§i doica ei abia acum ne-a in$tiin{at ca lipseste... ce fe-
meie nesabuita! E plecata de malt timp, Luke. Ashley
 344 Mary Balogh

a plecat dis-de-dimineapi. Presupun cS 1-a v5zut plecand

si s-a dus undeva singura sS jeleascS. E vina mea c3 nu
i-am pnut companie in dimineafa asta. Ar fi trebuit
sa-mi dau seama c3 o s3 ii fie foarte greu. Dumnezeu ftie
unde so fi dus.
- Biata Emily! O sa se intoarcS ea singura acasa cand
va fi gata so faca. Dar citi imediat neliniftea de pe
chipul sofiei sale. Sau vrei s3 ma due sa o caut?
- Eu trebuie sa o hrAnesc pe Joy, spuse ea. Va mai
dura cel pufin o jumatate de ora pana sa por pleca.
- O sa o gasesc f i o s3 o aduc in siguranpi acasa, la
tine, zise el. Macar a fost suficient de chibzuita sa-fi ia
cu ea o pelerina? E o zi friguroasa.
- Da. Lipsefte pelerina ei rof ie, spuse Anna.
-A , atunci nu cred c3 o sa-mi fie greu s3 o gasesc.
Luke ar fi bagat mana in foe c3 fata fugise la cascada.
Acela p3rea s3 fie unul dintre locurile ei preferate.
O g3si intr-adev3r acolo. Stdtea trantita pe burta pe
stanca plata care se intindea peste cascada §i pelerina
flutura deasupra ei.
- Emily? zise el incet, pe masura ce se coco{a pe stand,
indreptandu-se spre ea. „Biata copila!“, gandi atunci. In
dimineapi aceea, fusese atat de acaparat de propriile
emopi puternice, c3 nu se gandise nici o clipa la ea.
Emily? Ifi a$ez3 mana pe um3rul ei fi o lasa acolo.
Se temuse c3 fata s-ar fi putut speria, dar nu era cazul.
Intoarse ufor capul fi-1 privi cu ochi trifti fi inrofip de
plans, apoi ifi ascunse la loc faja in brap
Se afeza langa ea fi o mangaie ufor pe umdr o vreme.
In clipa aceea nu mai plangea. Dar nici nu reaefiona in
vreun fel. Biata copila. It iubise pe Ash mai devotat fi
mai sincer decat oricare dintre ei. $i in plus avea deja
cincisprezece ani. Probabil nu-l mai iubea pe Ash cum
fi-ar fi iubit o sora fratele sau un copil idolul... ci afa
cum o femeie iubea un barbat. Doar c3 din cauza pro-
blemelor sale de sanatate era privita mai degraba ca un
copil, decat ca o tanarS care inflorea spre feminitate.
Se intreba ce avea sa se intample cu ea. Oare cand va
veni momentul, el fi Anna ii vor putea g3si un sop care
 Ittima de piatrd 345

s5 fie bun cu ea? Dar ip dadea p el seama ca in momentul

acela, ea nu era In stare sa se gandeasca cu nerabdare
la un viitor luminos. Era mult prea absorbita de agonia
prezentului.
In cele din urma o Intoarse incet, o ridica in brafe
p o a§ez9 in poala lui. O cuibari la pieptul lui, iar ea se
ghemui in bra^ele sale. A$a ca ii §opti cuvinte de alinare,
chiar daca $tia ca nu le putea auzi.
-L-ai vazut plecand? o intreba el in cele din urma,
cand se uita in sus la el cu ochi mari p nefericip.
Ea incuviinpa din cap.
- Ai vorbit cu el? o intreba apoi. $i-a luat la revedere
de la tine?
Emily incuviin^a din cap din nou. Se intreba atunci
daca Ashley pricepea ca fata il iubea.
-Im i pare rau, spuse el. !mi pare foarte r3u ca suferi,
Emily.
Ea ip sprijini din nou capul de umarul s3u p ramase
acolo cateva minute, apoi se ridica in picioare p-p aran-
ja cu grija pelerina, cu privirea coborata inca in pamant.
Luke ii oferi apoi bratul lui p ea il accepta.
-Emily. Apleca u?ot capul spre ea in timp ce mer-
geau, pana cand ridica ochii din pamant p il privi.
Anna p cu mine te iubim foarte mult. $tiu ca lucrul
acesta nu ip alina in nici un fel suferin^a, dar sa pii ca e
adevarat, draga mea.
Emily afi?a un zambet stins.
Ajunsesera deja la jumatatea paji^tii care ii ducea spre
casa, cand ii veni o idee. Incetini pasul p apleca inca o
data capul spre ea.
-Emily, zise, cand ea il privi. Il cuno^ti pe colonelul
Lomax?
Fata il privi pierduta.
- Pe vecinul nostru, adauga el. Omul care locuie$te
la Wycherly.
Vazu in ochii ei ca recuno$tea despre cine era vorba.
Cu toate acestea, mai exista p altceva in privirea ei. Da,
sigur mai era p altceva acolo.
346 Mary Balogh

- II cuno$ti? o intreba. L-ai mai vfizut inainte sS-^i facJ

aparipa aid?
Ea incuviinta din cap §i facu ochii mari, parcft incer-
cand sa ii comunice ceva. Dar el nu in^elegea ce voia sa-i
transmits.
- Unde .7 o intreba apoi.
Ea facu un gest vag §i larg din deget, dar apoi ridica
din umeri neputincioasa.
- Acasa? o intreba el? La Elm Court?
Emily incuviinta din cap energic.
- Dar numele lui nu era Lomax, nu-i a§a? zise el.
Ea clatina din cap.
$tiuse, desigur. Dar simp un gol imens in inima,
cand i se confirmara in cele din urma banuielile.
- Ji-a placut de el? o intreba apoi.
Ea clatina din cap cu putere, si Luke in^elese imediat
din ochii ei ca sentimentele ei pentru Lomax erau exact
opusul intrebarii lui. Dar de ce? $i oare Anna tl placea?
Dar nu o putea intreba pe Emily asa ceva. Ar fi fost ne-
drept. Pe de alta parte, nu era nedrept $i ca el sa nu $tie
nimic despre asta?
O stranse de mana.
-Mulfumesc, zise el. O sa aflu singur tot adevarul.
Crezi ar trebui sa o fac?
Ea incuviinta din cap §i ochii i se umplura de lacrimi.
O mai stranse o data de mana $i o conduse spre casa.
Da, va afla singur tot adevarul. Era $i timpul. $i avea un
sentiment ciudat ca intreg viitorul casniciei sale depin-
dea de aflarea acelui adevar.
$i ajunsese intr-adevar sa pna foarte la casnicia
aceea - chiar dacS totul se intamplase atat de incet $i
treptat, incat abia dacS i?i daduse $i el seama.
In timp ce cSlarea singura pe aleea care ducea inapoi
la Bowden Abbey, Henrietta se gandea cS si-ar fi dorit
sa poata da timpul inapoi ?i sa-§i aranjeze altfel via?a.
Daca ar fi rSmas cu Luke - plictisitorul, demodatul ?i
studiosul Luke, care visa la o cariera in randul cleru-
lui. Poate c3 in clipa aceea ar fi fost sopa unui episcop.
Sau poate chiar ducesa stapana de Harndon, chiar daca
 Inima de piatra 347

George ar fi mai fost inca in via{3... $i probabil c3s3torit

$i cu fii ai lui.
Tocmai se intorcea de la Wycherly, unde i se mul-
pimise c3 adusese vestea cum c& Luke urma si piece
intro c&latorie. $i i se mulyumise in felul obi?nuit - care
devenea din ce in ce mai jignitor pentru ea. NiciodatS
in pat, de$i ii promisese candva asta, pe jumState. Iar in
dupS-amiaza aceea se intamplase intr-un grajd - cu u$a
inchisS, dar nu incuiata - §i unde puteau fi auzi^i cu
ujurin^a de grSjdarii care se aflau dincolo de bariera
aceea subpre de lemn. Rasese de protestele ei.
Si totusi, nu p3rea s3 poatS trSi ffira asta.
DacS doar ar fi luato mai repede de acolo pe Anna...
pentru c3 incetase s3-$i mai doreasca sa o ia pe ea. Atunci
va putea fi libera din nou. Cu toate acestea, $tia ca
nu-$i va recapata niciodata mandria. Dar macar va fi din
nou st&pana de la Bowden. $i il va avea $i pe Luke. Dar
dacS erau adevarate chiar $i o jumState din pove$tile pe
care le auzise despre el de la Paris... $i in unele diminep
exista o privire in ochii Annei...
Henrietta scra$ni din dinp, in timp ce se indrepta
spre casa, de la grajduri. Cotes o intampina in hoi, facu
o plecSciune in fafa ei ?i ii spuse ca Excelen^a Sa voia sa
vorbeasca cu ea.
Ridica din sprancene uimita, dar il urma pe major-
dom spre biroul lui Luke. Apoi trecu pe langS el §i intra,
de indata ce omul ciocani $i deschise u$a.
Luke statea la biroul s3u. Se ridica in picioare, dar
ramase unde era. Ii facu semn sa se a§eze pe un scaun
din fa^a biroului.
-Ia loc, Henrietta, zise el.
Ea ii zambi, dupa ce se a$ezar3 amandoi. Dar el doar
o privi ferm $i in tacere, timp de cateva clipe. Se gandi
ca era foarte schimbat. Mult mai chipe? $i mai domi­
nant. §i mult, mult mai atragator.
-C e s-a intamplat? Se apleca in fa^a in scaun $i a§ez3
delicat o mana pe partea opusa a biroului. Anna a...?
-Henrietta, va trebui sa aranjam sa locuie$ti in alta
parte, zise el. Permanent.
 348 Mary Balogh

Ea il privi pierduta o clipa. Sinpea cfl intreaga ei lume

se naruia !n jurul s3u. Sau poate ca in^elesese grept.
Ochii i se imbunara p se intristara.
- O, bietul Luke! spuse ea. O simp p tu nu-i a?a? Ten-
siunea aceasta constanta? Tentafia permanenta? Nu mai
pop indura asta, cum nu mai pot nici eu, nu?
- Ai facut tot posibilul s3-mi distrugi casnicia, doam-
na, rosti el cu raceala. $i nu voi mai tolera asta. Tin
foarte mult la casnicia mea.
Henrietta stranse din buze brusc p Ii aparu o sclipire
in ochi.
- Ce p-a spus Anna? intreba apoi. Ce minciuni p-a
spus despre mine? Nu este altceva decat o curva, Luke,
p tu...
- Linipe! ii porunci el. Nu foarte tare, dar atat de ta­
rns, incat ea se supuse imediat p incremeni holbandu-se
la el. Voi fi plecat de la Bowden cam o saptamana, dupa
cum am anunfat la pranz, zise el. O sa plec maine. §i
pana ma intorc, vreau s3 fii pregfltita sa pleci, doamna.
O s3 te trimit la Harndon House, pana vom putea face
un aranjament permanent in alta parte. Sa te hotSra$ti
dac3 vrei un conac in ora? sau daca poate preferi o cas3
undeva la pira. Dar undeva departe de Bowden. Ip voi
onora doleanfele in acest sens.
Abia in clipa aceea inpdese gravitatea pierderii p a
nesabuintei ei. Ochii i se umplura imediat de lacrimi.
- Luke, ?opti ea, asta s-a ales de dragostea noastrS?
-Te-am iubit candva, zise el. Dar m3, indoiesc c5 ?tii
insemnatatea acestui cuvant, Henrietta. $i sincer sa fiu,
nu-mi doresc ca dezbat problema cu tine. Ai fost o forpi
distructiva in familia mea pentru prea mult timp. E?ti
cumnata mea p vaduva lui George p ca atare, ai drep-
tul sa locuie?ti intr-un anumit lux p sa fii intrepnuta
de familie pentru tot restul viepi tale. Dar odata ce vei
pleca de aid, nu vei mai reveni, indiferent de situape,
doamna. Cel pupn nu cat traiesc eu.
Henrietta se ridica in picioare ?i il privi cu disprep
- Ai fost mereu un om slab, Luke, zise ea. Ba ai vrut
sa devii preot, ba ai fugit In Franca p p-a fost frica sa te
intorci... p apoi te-ai casatorit cu o curva pentru care
 Inima de piatra 349

n-aveai deloc sentimente p te-ai ascuns dup& fustele ei,

cand te-ai intors la mine, pentru c& p-era teams sS re-
cunopi cS incS mai epi atras de mine. Ai fost mereu
un om slab. Ma bucur ca 1-am ales pe George in locul
t3u. Desigur, probabil el ar mai fi incS in viapi in clipa
asta daca nu a? fi facut-o... p eu a? fi stat in strana unei
biserici in fiecare duminicS, prefacandu-ma sa te privesc
cu adorape, in timp ce pneai slujba.
Luke ip scoase tabachera din buzunar p deschise ca-
pacul cu degetul mare.
- Pop pleca, doamnS, zise el p o privi cu ochi red.
Ip dkdu seama mult prea tarziu ce sSvarpse criza ei de
furie. Il pierduse pentru totdeauna. Pierduse Bowden
pentru totdeauna. Dar p el avea sS piarda in cele din ur-
ma. $i de-abia apepta sa se intample asta. Scra$ni din
dinp, se intoarse brusc de la el p se nSpusti spre u$a, cu
capul sus. Dar se opri, se intoarse p se incrunta la el.
- N-a vrut sS se mai culce cu mine dupa ce fiul nostru
s-a nascut mort, $uiera spre el. Ce puteam sa fac, decat
sa-1 urisc? M-a privat de drepturile mele. Nu a vrut sa
mai ripe sa aiba p alp copii cu mine. Pentru ca ducatul
trebuia pSstrat pentru Luke. Mereu dragul sSu Luke! §i
in cele din urma p 1-a dat... din varful cuptului, ca sa zic
a$a. $tiai asta? $tiai ca fratele t3u - sopil meu - s-a sinu-
cis? Pentru ca nici un fiu de-al meu sa nu fie succesorul
sSu... ci dragul lui Luke?
Luke prizS nipe tutun cu o mans sigura, panS cand
Henrietta pSrSsi inciperea. §i apoi permise ca ultima
piesa de puzzle sa cada la locul ei. In top anii aceia,
considerase ca fusese tradat cu cruzime. $i totup, in rea-
litate fusese iubit foarte, foarte mult, in tot acel timp.
Da, Anna avea dreptate. George nu ar fi vrut ca el
s3 sufere in clipa aceea, chinuit de vinovape. George
il iubise foarte mult p facuse tot ce ii statuse in putinpi sa
repare gre$eala pe care o facuse. $i in cele din urma, ne-
sabuitul p nebunul de el ip daduse via^a pentru asta...
Fusese cel mai mare gest de iubirg pe care-1 putea face
cineva...
 350 Mary Balogh

Anna nu voia ca Luke sa piece. Nici macar pentru o

saptamana. O saptamana insemna $apte zile lungi. $ap-
te zile fara sfar$it. Se puteau intampla foarte multe lu-
cruri in $apte zile. Cu siguran^a el va afla cat de curand
ca Luke era plecat. $i fara indoiala va profita de asta din
plin. Pana in clipa aceea se mulpimise numai sa caute
compania ei, oriunde mergeau. Nu ii mai ceruse nimic.
Dar asta se va schimba. Probabil se va schimba chiar in
saptamana care urma.
§i ea avea la dispozipe saptamana aceea ca s5 faca
ceva sa rezolve situapa in care se afla. Sa puna capat
terorii. Sau poate sa o inceapa...
Nu-fi dorea ca Luke sa piece. Oare le-ar fi luat cu el
pe ea $i pe Joy, daca il implora? Sau ar fi ramas acasa §i
far fi trimis pe domnul Fox sS se ocupe de afacerile care
trebuiau rezolvate? Dar nu il va implora sa faca nici una,
nici alta. Era evident ca se sim^ea obligat sa mearga in
persoana $i ca prefera sa se duca singur. Anna incerca sa
nu sufere cand i$i dadu seama de asta.
$i incerca s3 nu se agate de el, in clipa in care veni
in patul ei §i o lua in brafe. Dar in^elese imediat ?i cu
o oarecare u$urare ca era una dintre noptile in care va
face dragoste cu ea. A$a ca se stradui sa nu para exagerat
de nerabdatoare. Dar era mereu incantata cand $tia c3
urma sa o iubeasca.
Luke o s3ruta prelung §i cu caldura. Anna se arcui
spre el.
- Mmm, zise el. Ce este, Anna?
El §tia intotdeauna. Uneori avea impresia ca o cu-
no$tea mai bine decat se cuno$tea ea. Era foarte greu sa
tl pacaleasca.
-Nimic, §opti ea. Doar ca o sa imi fie dor de tine!
-Atunci hai sa profitam la maximum de noaptea
aceasta, da? zise el $f$i lipi gura de a ei.
- Mhm, murmura ea.
Luke facu dragoste cu ea incet. Foarte incet. O facu
sa se topeasca intr-o relaxare calda ?i o conduse u§or
pe culmile extazului, lasand totul sa se domoleasca in
caldura $i apoi sa se creasca, iar ?i iar $i iar. I$i folosea in-
treg trupul cu o pricepere minunata... mainile, degetele,
 Inima de piatrd 351

gura, limba, dinpi p picioarele lui se jucau pe trupul ei,

ca intT'im dans senzual al pl&cerii. Anna crezuse c5 dupft
un an de cSsnicie, nu mai existau modalitftp noi de a o
atinge p de a o stami. $i totup era ceva nou de fiecare
data. $i mainile, gura p intreg trupul ei invapisera sa
ofere placere in moduri noi p pricepute.
Uit5 de toate temerile p nelini^tile sale p se lasa pra-
da momentului, primind p oferind placere, deopotriva.
lar cand veni momentul ca trupurile lor sa se uneas-
ca, i se deschise si i se oferi, gemand de bucurie cand
patrunse adanc in ea. Gafaia deja de excitape, pe ma-
sura ce se apropia de culme. $i sinpea ca probabil va
exploda cu totul, daca s-ar fi mi$cat in ea, chiar p o data,
sau de doua ori.
Dar el ramase nempcat p se simti inca o data coplesi-
ta de senzapile acelea primare. Statea linipita p relaxata
sub greutatea lui, piind ca in curand p in ritmul sau, ii
va conduce pe amandoi in acel dans al ingemanarii tru-
puriloT, care va duce spre un extaz comun. Nu simp nici
o nelini$te in clipa in care se domoli starea de excitape.
Pentru cS stia ca o va aduce inapoi cu o intensitate p
mai mare, cu o singura retragere p tmpingere.
-Anna. Luke se ridicase pe antebrafe p ii privea
chipul. Draperiile de la pat p de la fereastra erau deschi-
se, a$a ca ii putea vedea aproape clar chipul, chiar daca
avea parul raspandit pe fa^a p pe umeri. In ochii lui
aparuse o sclipire care ii facea inima sa tresara. Anna...
Ea ridica mainile p-i indeparta u?or parul de pe fapi,
a$ezandu-i-l in spatele umerilor. Ii cuprinse fafa in pal-
me cu blande^e p se uita la el. Iubirea pe care o simfea
pentru el in clipa aceea era atat de tandra, ca aproape ii
aducea lacrimi in ochi.
-Te iubesc, ?opti el.
§i atunci lacrimile chiar ii {a?nira din ochii p i se
prelinsera pe obraji.
-Te iubesc, $opti el inca o data, atingandu-i u?or bu-
zele cu ale lui.
Exista un moment de pauza, inainte ca el s3 adan-
ceasca sarutul - poate ca ii oferea ocazia sa-i spuna p ea
acelap lucru.
352 Mary Balogh

§i o iubi cu trupul s&u, la fel cum facuse de nenumS-

rate ori inainte... patrunzando adanc $i ferm $i crescand
treptat ritmul, pana cand fiecare terminate nervoasa
din corpul ei ajunse sa fie incordata de dorin^a. PanS
cand ajunse s3 se cutremure odata cu el §i sa patrunda
in acel rai al tuturor dorin^elor $i nevoilor implinite.
La fel cum o iubise de nenumarate ori. Cum nu o
mai iubise niciodata pana atunci. Pentru ca in momen-
tul acela exista o mare diferen^a, pe care o recuno$tea ?i
trupul, $i inima ei. Ii mai oferise placere de numarate
ori pana atunci. Dar era prima data cand ii oferea $i
iubire, odata cu placerea. O iubire con$tienta $i tandra.
Facuse dragoste cu ea $i plutea in al noualea cer. Luke
i$i dezlipi trupul de al ei, o rasuci pe o parte, o cuibari
langa trupul lui si o acoperi cu cearceaful - la fel cum
facea de fiecare data. Iar ea se simfea pe deplin satisfa-
cuta din punct de vedere sexual - la fel ca intotdeauna,
de altfel. Dar se simfea $i iubita - §i asta era ceva ce se
intampla pentru prima data.
Cugeta apoi lene$S cS era mai bine nict sa nu se gan-
deasca de ce nu-i putuse spune $i ea acele cuvinte.
Gura lui o gSsi apoi pe a ei $i o saruta prelung.
- Te iubesc, repeta el incS o data.
Motivul era ca incft nu i se putea darui intru totul.
Existau secrete $i bariere pe care le cladise ea insa§i.
Secrete care trebuiau dezvaluite §i bariere care trebu-
iau daramate. $i abia apoi... Dar nu avea de unde sa ?tie
ce se va intampla dupS aceea.
Nu, inc3 nu putea rosti acele cuvinte. $i poate nici-
odata.
$i totu$i il iubea ca pe ochii din cap. II iubea mai
mult decat insa§i via^a. 11 iubise de prima data de cand
il vazuse - in seara aceea la bal, cand fusese imbracat in
ro§u §i auriu ?i avusese acel aer de afectare pariziana. S'
il va iubi pana la ultima suflare $i poate chiar mai mult
de atat.
In mod obi^nuit, drumul de la Bowden Abbey la Elm
Court dura trei zile. Dar Luke il parcurse in doua. Se
sim£ea nelini?tit sa fie departe de Anna. Poate ca grease
 Ittimfi de piatra 353

s5 o lase singura - d ep n u credea ca se afla cu adevirat

in vreun pericol real. InsS daca Lomax era intr-adevar
fostul ei iubit - p Luke era aproape convins de asta
poate ca o arunca In calea ispitei prin faptul ca o lasa
singura acasa. §i poate ca ii oferea lui Lomax o ocazie
prea buna pentru a fi refuzata.
$i nu ip putea scoate din minte faptul ca Anna nu
raspunsese declarapei lui de dragoste, de trei ori la rand.
Nu se casatorisera din dragoste. Nu era obligata sa il iu-
beasca p cu siguranfa nu-p dorea sa simuleze o iubire pe
care nu o sinpea.
Cu toate acestea, sperase p chiar crezuse...
Existase o tandre^e special a in felul in care facusera
dragoste in noaptea de dinaintea plecarii sale. Sau cel
pupn a$a i se paruse lui. Dar ii venea imposibil sa creada
ca o simpse numai el. $i ceea ce se intamplase intre ei in
noaptea aceea nu fusese doar ceva pur fizic. Nu fusesera
doua entitap separate care-p oferise p primisera placere
unul de la celalalt. Ci facusera dragoste, a§a cum era
menit sa se intample intre un so{ p o sope. Formasera
un singur trup p o singura inima.
Sau cel pupn a§a simpse el.
Nu se oprise sa se gandeasca la faptul ca m urma cu
doar un an acel gand i s-ar fi parut absolut infrico^ator
sau ridicol - in funcpe de cum privea lucrurile. Dar cu
un an in urma nu piuse nici ca era posibil sa regaseasca
dragostea, in toate formele sale. Ba mai mult, atunci ar
fi respins transant o astfel de posibilitate.
Dar dragostea renascuse in sufletul lui. Inclusiv iu-
birea pentru sopa lui. Sau mai bine zis, cu precadere
iubirea pentru sopa sa.
$i totu§i... poate ca era ceva ce simpse numai el. Anna
nu raspunsese cuvinteloT lui.
Totup existasera acele lacrimi mute.
Da, nu avusese de ales. Trebuise sa piece. Pentru ca
trebuia sa afle adevarul. Avea nevoie sa pie daca ceea ce
era intre ea p Lomax era dragoste sau altceva.
$i daca era intr-adevar dragoste, se gandi Luke...
Atunci sa-1 ajute Dumnezeu!
354 Mary Balogh

Contele §i contesa de Royce nu se a$teptasera ca el

sa vina in vizita, a$a ca il primira uimip, dar $i destul
de calduros. Desigur, fura dezamSgip sa afle ca venise
singur $i ca nu le adusese cu el pe Anna §i pe Emily -
sau pe Joy.
Lomax? Henry Lomax? Royce se incrunta la auzirea
numelui, cand Luke incepu in cele din urma s3 puna
intrebari la o ora sau doua de la sosirea lui. Nu, nu cu-
no$tea pe nimeni cu numele acela.
Desigur, era exact raspunsul la care se a§teptase.
- Emily mi-a spus ca 1-a vazut aici, zise Luke. In clipa
de fa^a locuie$te la Wycherly Park... adica acasa la Seve-
ridge, cat timp sunt plecafi Will §i Agnes. Daca nu m3
in?el, are in jur de cincizeci de ani. Este un domn inalt,
slab, distins §i destul de chipe$. FoaTte placut de toata
lumea. §i foarte fermecator cu doamnele.
Dar Royce raspunse doar primelor sale cuvinte.
-Jb a spus Emily? intreba el, dup3 care se uita la sopa
sa ?i chicoti.
- Da, zise Luke, fara a se opri sa-i ofere alte explica^ii
suplimentare.
Cu siguranpi pana in momentul acela descoperise
?i fratele ei ca tan3ra putea comunica anumite lu-
CTuri. Nu?
Royce se incrunta din nou.
- De ce n-ai intrebato direct pe Anna? intreba el.
Daca 1-a vazut acolo Emily, e clar cS 1-a v3zut §i Anna.
Sau imi scapa mie ceva?
Luke inspira adanc. Ura sa spuna cu glas tare orice
suspiciune, cSnd Anna nici macar nu $tia c3 el se afla
acolo. Dar Royce era fratele ei. $i parusera mereu o fa-
milie unita §i apropiata.
- Anna nu vrea sa recunoasca faptul ca il cunoape,
zise el. Dar $tiu ca il cunoaste $i am observat ca uneori o
face nefericita. Vreau doar sa aflu adevarul.
- Poate ca ar trebui sS ai incredere in cumnata mea,
Excelenpi, zise tanara $i idealista Constance, pe o voce
tremuranda.
- Connie! exclama sopil ei, ca un amestec de jena §i
mustrare.
 Inima de piatra 355

- Nu, zise Luke §i ridica o mana lini§titoare. Are drep-

tate, Victor. Nu cred ca nvam exprimat foarte clar, draga
mea. O sa ajute daca vS explic ca o iubesc foarte multe
pe Anna? Ca atat cat pot, as vrea sa ajut sa indepartez
povara care-i umbre§te fericirea? Ma tern ca pastreaza un
secret pe care, dintr-un motiv sau altul, se teme sa mi-1
dezvaluie.
- Poate ca tine intr-un fel la acest barbat, zise Con­
stance. Inca ii mai tremura vocea $i se uita tematoare
spre sopjl ei.
Luke se gandi atunci admiTativ ca tanara lui cumnata
era o femeie cu coloana vertebrala.
- Poate, zise el. Dar daca este a$a, draga mea, atunci
acest ora care-§i spune Lomax nu are nici un drept sa o
urmareasca la casa unde a dus-o sopjl ei. Ar fi mai ono-
rabil §i mai milos din partea lui sa piece $i sa-i lase inima
sa se vindece. $i asta am sa-i spun $i lui, daca acesta este
intr-adevar secretul Annei.
-D a, zise Constance cu oarecare tristete, coborand
privirea spre mainile sale. Apoi ridica ochii §i se uita
la Royce atat de plina de adorape, incat Luke aproape
zambi. A$a este, Excelen^a, avep dreptate. Iarta-ma.
- Doamna, voi pune mereu la loc de cinste o femeie
care vorbe^te pentru drepturile altora, spuse el, apoi o
privi imbujorandu-se de placere, la auzirea complimen-
tului sau.
-C red ca s-ar putea ca acest om sa fie Blaydon,
zise Royce. Sir Lovatt Blaydon. La scurt timp dupa
moartea mamei mele, a inchiriat o casa aproape de a
noastra §i a locuit acolo timp de un an. $i daca nu ma
in$el, a plecat in America dupa moartea tatei. Nu am
auzit sa se fi intors, dar pe de alta parte nici nu aveam
de ce sa fi auzit.
Sir Lovatt Blaydon. Numele acela atinse un punct
sensibil in memoria lui Luke $i-i reveni brusc in minte
o amintire care statuse ascunsa timp de aproape un an.
In decursul primului an al exilului sau, Luke frecventa
o sala de jocuri de noroc, care era notorie in Franca la
vremea aceea. Fusese extrem de beat atunci, dar inca
356 Mary Balogh

ip amintea. Unul dintre clienp fusese aruncat pe upi

afarS - aproape literalmente - pentru cSL batuse cu
bestialitate pe una dintre tarfele de la etaj p tri$ase la
carp. La momentul respectiv, i se paruse foarte inte-
resant c5 cea din urma infracpune dusese la izgonirea
fara echivoc a omului - Sir Lovatt Blaydon - in timp ce
prima doar adaugase paie pe focul indignftrii ca cineva
putea sa tri$eze la carp p sa se lase prins. Luke nu-1 mai
vazuse pe barbat inainte sau dupa incidentul respectiv -
pana in diminea^a zilei nunpi sale, mai exact.
- Blaydon? repeta el p ridica din sprancene.
- Da. A fost foarte bun cu noi, continua Royce. In
special cu Anna. Sa $tii ca dupa moartea mamei, ea a
purtat singura pe umeri toata povara problemelor fa-
miliei noastre. Iar tata a... Se inrop imediat... ma rog,
presupun ca p-a povestit Anna.
Luke incuviinpi din cap.
-A u existat multe datorii, continua Royce. In cea
mai mare parte datorii de la jocuri de noroc. Blaydon
le-a cumparat pe toate p ne-a permis sa le platim in tim-
pul nostru. $i presupun ca nu i-a cerut nici o dobandS.
Dar nu pot fi sigur. Eu eram plecat la universitate la
vremea aceea p am lasat-o pe Anna sa se ocupe singura
de tot. $i mi-a fost mereu rupne de asta... dar ea a pa-
rut intotdeauna extrem de capabila p in plus, a insistat
sa-mi termin studiile $i sa nu-mi fac griji pentru nimic.
Probabil a achitat toate datoriile, pentru ca eu nu am
primit nici o factura restanta dupa moartea tatei. La un
moment dat, chiar am crezut cu topi ca Anna se va ca-
satori cu Blaydon. Pareau sa pna unul la altul. Am fost
destul de surprinp ca a plecat tocmai cand poate avea
cea mai mare nevoie de el. Dar moartea tatei a fost un
50 c ingrozitor pentru noi top.
A$adar existasera datorii. Totup Luke se indoia ca fu-
sesera platite toate. Se indoia foarte mult de asta. $tia
un lucru sau doua despre datorii enorme de la jocuri de
noroc - p §tia cu atat mai bine cum era sa fie create
de un om care bea in exces.
Deci asta era? Numai despre asta era vorba? Luke
ip permise luxul de a se simp extrem de u§urat. Anna
 Inima de piatra 357

ii datora bani omului? Sau mai degraba, Royce ii datora

bani. Dar - dupa cum era de a^teptat - Anna luase asu-
pra ei povara aceea, ca sa-1 protejeze pe fratele sau. Oh,
femeie nesabuita! Biata, nesabuita, curajoasa minuna-
ta lui Anna! De ce, pentru numele lui Dumnezeu, nu
venise sa-i spuna toate acestea? Ar fi platit dublu toate
datoriile, ca sa o elibereze de povara de a fi la mana unui
om nemilos.
De ce nu-i spuse asta inca din prima dimineapi de
dupa nunta lor, in loc sa pastreze pentru ea acel secret?
Dar gandul la acea dimineapt aduse cu el o aka
amintire, mult mai dureroasa. Anna avusese un iubit.
Sau mai precis - din moment ce nu era sigur care era
adevarul - cineva ii rapise tecioria. Blaydon? Ca plata a
vreunei datorii, poate? Oare fusese viol?
Ii ingheta sangele in vene $i mana lui rataci incon^ti-
ent spre manerul sabiei.
-Vic... crezi ca e posibil ca o parte din datoriile tata-
lui tau sa fi ramas inca neachitate? intreba Constance ti-
mida. Ca poate de asta a urmarito pe Anna la Bowden?
$i poate de asta este a$a de nefericita?
- Exact asta gandesc ?i eu, doamna, spuse Luke.
Pe chipul lui Royce aparu o expresie incrancenatfl $i
deveni alb ca varul.
- La naiba! exclama el. Daca este adevarat, atunci o
sa-i spun eu ei vreo cateva... Iarta-mi limbajul, Luke...
iar daca el a hapjit-o in vreun tel, atunci va cunoa$te
tai?ul sabiei mele. Daca inca mai exista, datoriile acelea
sunt ale mele.
- O sa aflu despre ce e vorba, rosti Luke incet. Pop sa
imi mai spui §i altceva despre Blaydon?
Royce se gandi o vreme, dar clatina din cap.
„ - Eu am fost plecat aproape tot anul respectiv, zise el.
Insa apoi i?i aminti ceva $i se lumina la fa0 . Dar poate
ca Charlotte $tie mai multe. Ea a fost aici tot timpul.
S-a casatorit cu pupn timp inainte ca Anna $i Agnes sa
piece la Londra la matu$a Marjorie.
Charlotte. Poate c3 ea va putea lamuri o parte din
lacunele din acea poveste. Asta daca mai existau lacune.
Eta posibil ca totul sa fie exact a$a cum parea.
358 Mary Balogh

Lui Luke ii inghe$ din nou sangele in vene. Daca

Blaydon o violase candva pe Anna - sau daca se intam-
plase de mai multe ori...
Luke se hotSri cS trebuia sa se intoa rcS la Bowden
Abbey cat mai repede cu putinta.

c a p ito lu l 25
Atunci dind veni sa o viziteze Sir Lovatt Blaydon,
Anna in^elese eft fticuse o gre$eala lSsand sa treacS trei
zile de la plecarea lui Luke. Desigur ca aflase ca Luke era
plecat. Cbiar p daca s-ar fi straduit sa ;ina secret, tot i-ar
fi fost greu sfl reu?easca asta intro vecinatate de provin-
cie. Asa ca intr-un fel, il lasase pe el sa preia inipativa.
De indata ce sosi un servitor sa o anun^e c3 colonelul
Lomax fusese condus in salon, Anna se gandi ca ar fi
trebuit sa se dued sa-1 infrunte din prima zi.
O lasa pe Joy in brafele lui Emily fara nici o tragere
de inima p zambi.
-A m un vizitator, zise ea.
§i normal ca se nimerise intro dupa-amiaza, cand
nu avea al^i oaspeti, gandi ea, in timp ce cobora scarile.
Mergea cu pap fermi, dar avea inima cat un purice. Dar
probabil ca piuse p asta. In unele feluri, omul p3rea
atotpiutor. Cel pupn fu suficient de norocoasa s3 afle
c3 Henrietta era acasS p ca se dusese deja in salon, s5-i
pna companie oaspetelui lor.
In momentul acela era foarte recunoscatoare sa o
vada, cu toate ca relapa ei cu Henrietta fusese destul de
dificila in ultima perioada.
Din pacate, fu o u?urare de scurta durata. Henrietta
se ridica in picioare, chiar cand Sir Lovatt facea o pleca-
ciune in fata Annei. Henrietta ii zambi stralucitor bar-
batului p-i oferi mana sa io sarute, apoi intoarse capul
§i-i arunca Annei o privire rautacioasa.
-N u a$ vrea sa fiu nepoliticoasa, zise ea. Pot sa inte-
leg cand doi oameni vor sa ramana singuri. O sH plec
acum.
Anna increment
 Inima de piatra 359

Sir Lovatt facu o plecadune deasupra mainii Henri-

ettei, apoi ip lipi buzele de degetele ei p zambi.
- Ah, se pare c5 epi o finS observatoare, draga mea
ducesi, zise el. Eu p Anna ip mulpimim.
Henrietta se intoarse cu spatele la Sir Lovatt p se in-
drepta spre u$a. Dar in plecare ii arunca Annei un zam-
bet destul de neplftcut.
- Anna mea, zise Sir Lovatt p intinse mana dupa a
ei, de indata ce ramaserS singuri. Se pare ca ne-am gasit
on aliat in persoana cumnatei tale. A§ spune ca suntem
foarte norocop.
- Cred ca in vocabularul meu ar fi mai degraba nu-
mita du?man, zise ea cu raceala p ramase nemipata in
pragul u§ii. O sa sun sa ni se aduca ceai.
Dar el ii taie calea de indata ce facu un pas.
-in curand, Anna, zise el. $tiu c3 tu nu crezi asta
acum, dar in curand va veni timpul sa fim fericip impre-
una. Ar trebui sa se intample chiar saptamana aceasta...
mai cu seama ci absent sopilui tau a prilejuit ocazia
perfecta. Dar copilul n-a fost inca inparcat, nu-i a§a?
DintrodatS, Anna ip dori sa fi stat jos. Se simpa
amepta. $i incepuse sa i se intunece partial vederea.
-N u, zise ea taios.
-O sa apept pana atunci, spuse el. Acesta a fost me-
reu planul meu. Sper cS apreciezi ca pe langa binele
tau, ma gandesc p la binele fiicei tale, da, Anna mea?
Vom mai apepta o vreme. Dar trebuie sa existe un semn
de bun&credinpi. Doar n-a mai fost nici unul de cand
m-am mutat la Wycherly, nu-i a$a?
- Nu, repeta ea.
-C u ceva timp in urma, dar chiar in seara acestei
zilei, tatal tau se confrunta cu un mare nenoroc, zise
el, privind-o p vorbindu-i plin de compasiune. Apoi ii
intinse o factura la baza careia era scrijelita semnatura
tatalui ei. Era o semnatura tremurata, fara indoiala fa-
cuta la bepe, dar inconfundabil a lui.
Anna arunca o ocheada spre suma, dar apoi privirea
i se intoarse p incremeni acolo. Vederea i se intuneca
din ce in ce mai tare.
360 Mary Balogh

- O mie de lire, spuse ea. Nu dispun de atat de mulp

bani.
-O , Anna. In casa aceasta exists p alte lucruri de
valoare in afarS de bani. Sunt bijuterii, de exemplu.
Bijuteriile de familie cele mai valoroase - chiar ?i ale
ei - erau pnute, in siguranpi, sub cheie intr-un seif din
camera lui Luke. Anna $tia unde era seiful. $tia unde
erau chiar $i cheile. Luke nu tin use secret fa{& de ea as-
cunzStoarea lor. $i pnea acolo bijuteriile ei, nu ca sa nu
poatS avea ea acces la ele - ci ca s5 fie in siguranpi. Da,
erau mai mult decat suficiente bijuterii acolo pentru a
rascumpdra datoria aceea.
-N u am acces la bijuterii sau alte lucruri de valoare
de aid, spuse ea. Trebuie sS-mi dai timp.
-Asta am sa fac, Anna mea. li zambi p adaugS: Ai
timp pans poimaine... cu o zi mai mult decat de obicei.
In locul nostru obi§nuit? $i cred ca o sa vrei sa inpirci
copilul, intre timp. Doar nu ai vrea sa o facS o bona in
locul tau, nu?
Vederea i se intunecS cu totul p aerul rece ii invada
nSrile. Se prabup p simp nipe maini care o suspneau
de bra^e. Apoi auzi o voce indepSrtata care ii vorbea.
Luke. Luke.
- Luke!
-S unt eu, draga mea, rSsuna vocea lui Sir Lovatt.
Anna statea jos p mana lui era a$ezatS ferm pe ceafa
ei, frecando energic, ca sa ii revina circulapa. Epi tare
nesabuita sa nu ai incredere in mine. Chiar nu ip dai
seama ca top banii pe care mi i-ai dat p toate bijuteriile
pe care mi le-ai adus nu sunt pentru a-mi satisface pro-
priile dorin^e lacome? Ci ca sunt pup deoparte pentru
fericirea ta viitoare?
Se ghemui in fata ei p-i freca pe rand mainile, in in-
cercarea de a i le incalzi. Cand ridica una dintre ele spre
buzele lui, Anna gSsi ea in puterea de a se smulge din
stransoarea sa.
- Nu pot fura de la propriul meu sop zise ea.
- O, Anna! $opti el, pe un ton plin de reprop Nu ar
fi considerat furt, draga mea. Doar bijuteriile sunt ale
tale, nu? $i pop fura de la tine insap?
 Inima de piatra 361

-S unt ale mele in calitate de ducesS de Harndon,

rSspunse ea. $i i§i dadu seama intr-un final spre ce o
impingea slabiciunea. Se contrazicea cu el. Dar nu il
infrunta, dupS cum jurase ca va face. $i nici nu luase
o arma cu ea in salon. In clipa aceea ar fi fost extrem de
satisfacator sa scoata un cupt dintre faldurile rochiei
$i sa II infiga drept in inima lui neagra. Ar fi mers bucu-
roasa la spanzuratoare pentru crima aceea.
-A m sa plec acum, spuse el incet §i se indrepti in
fata scaunului ei. Nu ai cea mai potrivita stare pentru a
fine companie la ceai unui invitat, Anna mea. Poimaine
sa faci cum ti s-a spus §i cea mai mare parte a datoriilor
tatalui tau vor fi achitate.
Anna rase.
§i continua sa rada, chiar $i dupa ce u§a salonului se
inchise in spatele lui Sir Lovatt. Era un ras incontrola-
bil, care in clipa aceea o ingrozea mult mai mult decat
un plans isteric.
Cand Sir Lovatt Blaydon se indrepta calare spre casa,
Henrietta il a^tepta intre copacii din josul aleii. El i§i
atinse u$or tricornul, iar ea ii zambi, la fel cum ii zambi'
se Annei mai devreme.
- Ei bine? zise ea. Cand se va intampla? Sper ca in
curand.
- Dorinta ta de a ne vedea fericip pe mine §i pe Anna
este absolut induio$atoare, doamna, spuse el. Se va
intampla la momentul potrivit. Intre timp, tu sa vii la
mine peste trei zile, ca de obicei.
Zambetul ei disparu imediat.
-O h! exclama ea. A§adar nu o sa profip de absenta
lui Luke? O sa incep sa cred ca nu faci altceva decat sa te
joci cu noi toti, domnule.
Sir Lovatt se apleca u$or in ?a, a?eza varful crava^ei
sub barbia ei ?i ii ridica fata.
-Micile noastre iocuri fi-au facut o imensa placere,
draga mea, zise el. Ip place sa fii umilita. Sa vedem ce
loc aproape public putem gasi data viitoare pentru pla-
cerea ta carnala. Poate chiar o sa aranjez sa fie prezent
un servitor. Da, cred ca asta am sa fac. Cat despre alte
362 Mary Balogh

jocuri pe le fac, doamnS... tine minte c& nu sunt treaba

ta. Iar parerea ta este nedorita $i neceruta. Am incredere
c3 o sa pi minte sa nu mi-o mai oferi pe viitor!
Varful biciului statea lipit destul de incomod de gatul
ei. Henrietta refuza sa faca un pas in spate, dar nici nu
indraznea sa raspundS. Inghiti apasat.
- Efti tn^eleapta, spuse ei. Ar fi mult mai dureros sa
simp o alta parte a biciului pe alta parte a corpului,
ducesa. Ip urez o zi buna.
Se indrepta in §a, si atinse tricornul cu varful biciu-
lui, apoi pleca.
Henrietta il privi plecand. In interiorul ei clocotea ura,
amestecata cu o dorinpi chinuitoare p nerecunoscuta.
Charlotte era pupn grasu^a §i foarte mulpimita de
sarcina ei inaintata. La inceput, nu-i putu spune lui
Luke mai multe decat aflase deja de la fratele ei. Sir
Lovatt Blaydon fusese deosebit de atent cu Anna. Toata
lumea - nu doar familia ei, dar $i intreaga vecinatate -
se apeptase ca ei doi sa se cSsatoreasca, chiar daca
Charlotte §i surorile ei considerasera ca era prea batran
pentru Anna.
- Dar era extrem de placut de toata lumea, ii explica
Charlotte. L-am admirat cu topi foarte mult. Poate doar
cu exceppa lui Emily. Dar ea a fost mereu pupn mai
ciudata. Nu se poate abpne, draga de ea. Probiema ei
este de vina. Obi$nuia sa fuga ori de cate ori venea in
vizita Sir Lovatt.
Luke era convins ca, daca ar fi putut vorbi, Emily ar
fi fost in masura sa-i spuna mult mai multe lucruri decat
observasera ceilalp. Eforturile lui de a pune cap la cap
intreaga poveste pareau sa fie in zadar.
- Blaydon §i-a fScut aparipa aici la scurt timp dupa
moartea mamei dumitale? intreba el. A explicat vreoda-
ta ce I-a facut sa vina tocmai aici? $i de ce a sosit chiar
in acel moment?
- Cauta sa se stabileasca undeva la {ara, afirma Char­
lotte ?i ridica din umeri. Iar casa aceea era data spre
inchiriere. Presupun ca ar fi putut alege orice alt loc.
 Inima de piatrd 363

Dar Luke nu credea asta, dintr-un motiv sau altul. Se

incrunta. Ce anume ii scftpa sau nu in^elegea? Oare era
chiar indiciul lipsa? Poate c5 Anna il cunoscuse altunde-
va pe Blaydon, inainte de asta? Oare o urmarise la Elm
Court, la fel cum o urmase la Bowden in clipa aceea?
- Anna a fost plecata undeva la §coala? o intreba apoi.
A fost vreodata plecata orice perioada de timp, inainte
de moartea mamei tale?
Charlotte se gandi o clipa, dar apoi clatina din cap.
- Mama a fost bolnava mai mulp ani, zise ea. Anna a
fost ca o mama pentru noi. $i a fost mereu acasa.
Luke se gandi ca nu avea de ales. Trebuia sa se duca
la Anna §i s3-i spuna parerea lui despre tot ce credea ca
se intamplase. $i sa spere ca dupa ce va auzi tot ce aflase
deja, ii va marturisi in cele din urma tot adevarul.
-A fost mare pacat ca Sir Lovatt nu a sosit pupn mai
devreme atunci, spuse Charlotte. A ratat ocazia de a re-
cladi relapa cu mama.
Luke o privi pe sub pleoape grele.
Ea paru pupn descumpanita o clipa.
-Familia lui se cuno?tea cu familia mamei, ii explica
Charlotte. El §i mama se cuno?teau din copilarie.
Luke se gandi atunci ca era destul de ciudat cum cele
mai importante informapi ie$eau la lumina din imam-
plare. Charlotte facuse afirmapa aceea ca o paranteza.
O rostise ca pe ceva ce nu avea vreo relevant deosebita
pentru acel subiect. $i totup, pentru Luke avea o impor­
ta n t enorma. Pentru c3 sugera faptul ca aparipa lui Sir
Lovatt Blaydon la Elm Court nu fusese doar o coinci­
d e n t - la fel ca sosirea sa la Bowden, de altfel.
Dar cum ar fi putut afla insemnatatea acelei infor­
mapi? Oare existase vreun soi de vrSjma?ie familiala pe
care incerca sa o continue? Oare mama Annei ii facuse
candva vreun rau pentru care voia sa se razbune? Poate
ca fusese indragostit de mama ei?
Cum putea afla? Cine ar fi putut sa §tie?
- Lady Sterne, ii spuse lui Charlotte. A fost prietena
mamei tale, nu-i a§a?
- O, da, aproba ea $i clipi uimita de schimbarea brus-
ca a subiectului. Ea este na$a Annei, daca nu §tiai. Top
 364 Mary Balogh

ii spunem matu$a Marjorie, dar nu e de fapt matu$a

noastra.
- $i de cand sunt prietene.7 intreba Luke. Sau au fost
toata viafa.7
- S-au cunoscut la Londra cand erau mici, spuse
Charlotte, cand au fost amandoua prezentate reginei.
Mama ne vorbea adesea despre asta. $i au ramas priete-
ne pentru totdeauna, chiar $i dupa ce mama s-a imbol-
navit §i i-a interzis matu$ii Marjorie sa mai vina in vizita.
Obi^nuia sa spuna ca nu voia sa o vada nimeni a$a de
palida, slaba §i urata. Uf! Biata mama!
Exista o $ansS. Era o ?ansS foarte mica, dar totu?i o
?ans3, ca Lady Sterne sa-1 fi cunoscut pe Blaydon sau cel
pu{in sa o fi auzit pe Lady Royce vorbind despre el. Dar
desigur, asta insemna ca trebuia sa mearga la Londra
si sa-si intarzie intoarcerea acasa cu cel pufin inca o zi.
II nelinijtea tot mai mult sa fie departe de Anna. Dar
trebuia sa afle adevarul - sau cat de mult putea pune
cap la cap. Incepea sa simta tot mai mult - in parte cu
bucurie $i in parte cu frica - ca intre Anna $i Blaydon
nu era dragoste.
A$a c9 in urmatoarea dimineaja pleca spre Londra.
Chiar la o zi dupa sosirea sa la Elm Court.
Anna avu grija sa spuna la cat mai mulp oameni
unde se ducea. Poate ca nu pdrea prea potrivit sa mear­
ga acolo insopta numai de o servitoare, dar in clipa
aceea nu-i p3sa absolut deloc de aparen^e. Voia doar s3
?tie asta capva oameni. Ii informa pe domnul Fox, pe
Cotes ?i pe doamna Wynn. $i lua cu ea un vizitiu,
un lacheu $i o servitoare.
Ii facea o vizita matinala lui Sir Lovatt Blaydon.
In momentul in care, fara indoiala, omul sau a$tepta
ascuns printre copaci s-o vada lasand banii §i bijuterii-
le sub bolovanul din fa{a cabanei de vanatoare, pentru
ca apoi sa-i poata lua fara nici o intarziere $i s3-i duca
stapanului s3u, Anna ie§ea cu trasura pe porple de La
Bowden $i se indrepta spre Wycherly. Ii facea o vizita
matinala pentru ca era foarte pupn probabil sa se fi in-
tain it cu orice alt oaspete la ora aceea.
 lnima de piatra 365

- A$teptati-ma aid, le spuse ea vizitiului $i lacheului,

cand cel din urmS o ajuta sS coboare in fata u$ii cona-
cului Wycherly.
Pftreau destul de dezamagifi de faptul cS nu vor pu-
tea da o fuga la bucStarie s9 bea o halba mult a$teptatS
de bere. Cu toate acestea, amandoi facura plec9ciuni
aprobatoare.
-A^teapta-mS aici, ii spuse $i servitoarei ei in clipa
in care aparu majordomul lui Sir Lovatt ?i se oferi sa o
escorteze in salonul de vizite din capatului holului.
Penny incuviinta din cap $i facu o reverenta rapida,
dar paru la fel de dezamagita ca barbatii.
Anna statu singura in salon zece minute, privind pe
fereastra $i prinzand putere din faptul ca i$i vedea tr9-
sura $i servitorii in fata u$ii principale. Strecura o mana
prin deschizatura rochiei sale $i apoi pTin fanta din la-
teralul jupei, cSutand buzunarul ae la talie, ascuns sub
crinolina. Degetele ei atinser9 otelul rece §i dintr-odata
se simti la fel de rece ca metalul. Pentru cateva clipe i se
tSie rasuflarea $i vederea i se intuneca din nou.
Dar hotari apoi ca nu avea sa le$ine in ziua aceea. Ca
nu avea sa mai le$ine niciodata. Nu voia sa mai fie vreo-
data o victims. N-ar fi trebuit s9 ii permita niciodata s9
capete atat de multa putere asupra ei. $i ar fi trebuit sa-1
infrunte cand adusese vorba despre martori la diferite
infracpuni $i sa-1 invite sS-i foloseasca. Ar fi trebuit sa
ri§te $i sa parieze pe sinceritatea ei impotriva minciuni-
lor lui. Doar cS in momentul acela avusese foarte mult
de pierdut - atat ea insa$i, cSt $i familia ei.
„Nu!“, se gandi atunci. Nu trebuia s9 se invinuiasca
in prezent pentru slabiciunea ei din trecut. In trecut fu-
sese ceva necesar. Dar in clipa aceea nu mai era. lar in
momentul acela, cedand cerintelor lui nu fScea altceva
decat sa se apere pe sine. $i asta o transforma intr-o bin­
ts abjecta slugarnicS.
§i nu voia s3 mai continue a$a.
U§a se deschise in spatele ei, dar nu se intoarse imediat.
-Anna. Vocea lui suna sincer multumitS. Dar ce sur-
f>riza placuta! Ai venit s3-mi aduci pachetul personal, in
oc sa-1 la$i sub bolovan? Ti-a$ fi propus asta chiar eu,
 366 Mary Balogh

dacS a? fi $tiut ca ai curajul de a venit aici singurS... p

de a-p periclita reputapa. Ia loc, te rog. O sS pun s5 ni
se aduca o gustare.
Se intoarse in cele din urma p il privi. Peste c3ma$a
p pantaloni, purta un halat de dimineapi, confecpo-
nat din matase de culoare gri. FarS captu^eala vestei p
a redingotei sale groase, p3rea chiar slab, nu doar sub-
pre. Iar peruca lui nu era proaspat pudrata. Se gandi
ca ramasese acoperita de pudra aplicata cu o zi inainte.
$i parea mai batran decat de obicei.
-N u vreau nici s3 iau loc, nici gustare, zise ea. $i
dupa cum vezi, nu am adus cu mine nici un pachet.
Lasa mainile goale sa ii atarne pe langa corp. $i nu e nici
un pachet nici sub bolovanul din fapi cabanei.
Parea inpdegdtor, mai degraba decat furios.
- A^adar a ascuns obiectele de valoare p cheile,
Anna? o intreba el. Spunemii tu mie, ce fel de so{ ar
face a?a ceva? Unul care nu te iube$te a tat pe cat merip,
draga mea.
„Te iubesc!“ Imaginea chipului lui Luke, deasupra ei
In pat, era foarte vie in mintea ei. La fel p licarirea stra-
lucitoare p plina de iubire din ochii lui care ii dovedise
ca era sincer in ceea ce spunea. Dar impinse amintirea
aceea adanc in cotloanele minpi sale, unde ii era locul.
-N u voi mai plati nici una dintre datoriile tatalui
meu, pana nu vor fi prezentate integral sopalui sau frate-
lui meu, zise ea. $i nu o sa-p mai permit sa ma ameninp
in vreun fel. Daca vrei sa aduci vreo acuzape impotriva
mea, e$ti liber sa vorbe^ti cu autoritaple competente.
Sopjl meu se va intoarce in curand. $i atunci am sa-i
spun tot. Fiecare detaliu sordid. Poate ca ii pop ingre-
una via fa fratelui meu din punct de vedere financiar,
domnule... p poate ca ma pop distruge pe mine. Poate
ca pop chiar sa-mi pui o funie in jurul gatului. Dar nu
o sa-p mai permit sS ma mai harpjiepi sau m3 mai inti-
midezi vreodata. Puterea pe care o aveai asupra mea s-a
sfarpt din acest moment.
O privi in tacere cateva clipe, cu mainile impreunate
la spate. Apoi ii zambi u$or.
 Inimd de piatrd 367

-Anna, draga mea, zise el in cele din urma, e?ti

splendida. Devii in sfar?it femeia care am ?tiut mereu
ca pod fii.
-O sS m a intorc acasa acum, spuse ea. Am cu mine
trei servitori, domnule, si mai sunt capva acasa care ?tiu
unde sunt ?i la ce ora ar trebui sS m3 intorc. O si ai
necazuri, daca incerci sS ma retii.
El rase.
- E?ti minunata, draga mea, spuse el. Te sarut de la
distanpL $i chiar asta facu. I?i saruta palma ?i ii trimise
o bezea in aer. E?ti libera sa pleci oricand dore?ti.
Ea ramase pe loc, privindu-1 cu atenpe cateva clipe
?i incercand sa ii infeleaga reacpa. Oare chiar era po-
sibil sa o lase sa piece atat de u?or? Fusese de fapt atat
de simplu tot timpul? Nu trebuia decat sa aiba curajul
sa-l infrunte?
Nu credea asta deloc.
Trecu pe langa el ?i se duse spre u?a. Se simp u§urata
in clipa in care se dadu la o parte din calea ei.
-Anna, zise el incet, in timp ce trecea pe langa el.
Draga mea Anna...
Simp fumicaturi pe ?ira spinarii in momentul in care
ie?i pe hoi ?i o chema pe Penny. Se intepra cand ie?i afa-
ra §i lacheul ei o ajuta sa urce in trasura. I se raspandi-
ra apoi prin tot corpul, in timpul aparent interminabil
care ii lua omului sS-§i reia locul pe capra, langa vizitiu.
§i apoi trasura se puse in mi?care. In cateva minu­
te parasira mo§ia Wycherly ?i se indreptau Inapoi spre
Bowden.
Era libera. Totul se terminase. In sfarpt. Era libera.
Dar nu credea nici asta, de fapt.
Doris fu incantata sa-1 vada pe Luke. II imbrap§a de
cum ajunse la Harndon House ?i apoi se uita in spatele
lui, cautand-o pe Anna. Ii explica atunci c3 venise in
ora? cu treaba pentru o zi sau doua si ca o lasase
pe Anna acasa, cu Joy. Doris se bucura de distracpile
oferite in ora? de sezonul de primavara ?i avea o suita de
pretendenp ?i mai mare decat in anul precedent.
368 Mary Balogh

-D ar daca nu te deranjeaza sa mai fiu povara ta o

vreme, nu cred ca vreau sa-mi aleg un so{ dintre ei, ii
explica ea. Nu este nici unul pentru care sa simt vreun
soi de afecpune.
Luke se gandi ca probabil argumentul acela nu ar fi
insemnat nimic pentru el anul trecut. Dar anul acela
conta foarte mult. A$a c3 ii zambi.
-Atunci va trebui sa apepp pana cand va aparea,
Dor, zise el.
Aranja lucrurile astfel incat sa poata discuta pupn in-
tre patru ochi cu mama sa.
-Voiam sa ip spun ca am aflat adevarul, ii spuse
atunci. Despre moartea lui George, ma refer. Ar fi tre-
buit sa-mi spui, mama. Era ceva ce ar fi trebuit sa §tiu.
- Ba nu, zise vaduva cu chipul palid p rigid. Nu era
nevoie sa pii nimic atat de rupnos. Aveai deja o parere
proastS despre el.
- Am aflat tot adevarul. Am fost la mormantul lui,
mama! $i am plans acolo! George a continuat sS ma
iubeasca chiar p crezand ca am incercat sa il omor. Am
fost suficient de furios ca sa il provoc la duel p sa vreau
sa demonstrez ceva... dar 1-am iubit prea mult ca sa
incerc sa il omor. Am pntit mult in Lateralul lui, dar
glonpil tot 1-a nimerit.
- $tia, zise ea. S-a certat mereu cu tatal tau pe tema
asta.
Dintr-odata, Luke se ghemui in fa{a ei p o lua de
maini.
- Mama, zise el, tata p George sunt morp p e mare
pacat. §i o sa ii jelesc tot restul viepi mele. Dar eu, tu,
Ashley ?i Dons suntem inca in viapi. Hai sa ne iubim,
acum cat mai avem ocazia. Am trait zece ani fata familia
mea p m-am convins singur ca a§a era cel mai bine. Dar
in ultimul an am descoperit ca familia §i iubirea sunt
cele mai de pref bunuri pe care le poate avea un om.
Mama lui ramase cu privirea apntita rigid spre
podea.
- Atat de multe decizii trebuie luate fara timp de gan-
dire p fara a cunoape consecin^ele, zise ea, linear. Eu
a trebuit sa aleg intre tine p tatal tau p George, Lucas.
 Inima de piatra 369

$i datoria m-a facut sa-i aleg pe ei. De cand m-am cSsa-

torit, am pus mereu datoria pe primul plan. Mai presus
de iubire. La urma urmei ce e dragostea, dacS nu un
sentiment care ne aduce suferinp $i pierdere? Pe tine
te-am iubit mereu cel mai mult, chiar daca mi-a fost ru-
$ine sa recunosc asta. Dar am pus datoria mai presus
de iubire.
- Mama, zise el §i-i incalzi mainile rigide §i reci, cu ale
lui. Oh, mama, li saruta apoi mainile pe rand.
-V a iubesc pe top, spuse ea. $i imi fac griji pentru
voi top. Rapunea ma face mereu sa incerc sa va conving
sa fifi ascultatori. Dar in inima mea, mi-e teama ca vep
iubi §i vei suferi din cauza iubirii.
-Mama, $opti el inca o data $i ii saruta palma. O,
mama!
Ea ridica ochii §i il privi.
- Nu pot sa ma schimb, Lucas, zise ea. Dar sa §tii ca
te iubesc $i imi doresc sa fii fericit. Ai fost inplept sa o
alegi pe Anna.
- A$a este. Ii mai stTanse o data mainile, apoi i le eli-
bera ?i se ridica in picioare. Trebuie so vizitez pe Lady
Sterne, ca sa-i transmit un mesaj de la Anna. $i apoi
trebuie sa ma grabesc sa ma intorc acasa. Sper c3 Doris
e bine?
- Da, e bine, ii raspunse mama sa. Ca varsta, e cu un
an mai mare decat era anul trecut, dar jut ca a capatat
experienpi cat pentru cinci ani.
Luke o vizita fara intarziere pe Lady Sterne §i fu sufi-
cient de norocos sa o gaseasca acasa - impreuna cu un-
chiul sau. Stateau amandoi respectabil in salonul de zi.
Luke $tia c3 erau amanp. Dar §tia §i ca erau intotdeauna
extrem de discrep ?i ca nici pTin gand nu le-ar fi trecut
sa faca dragoste acasa la oricare dintre ei.
-O , vai mie! exclama Lady Sterne si traversa inca-
perea spre el, cu bra pie intinse. E$ti la fel de chipe?
ca intotdeauna, Harndon. Dar cum ai putut sa-i la§i pe
Anna ?i pe copil la Bowden? Ru§ine!
-Asculta aici, baiete, zise aspru lordul Quinn $i se
ridica in picioare. Nu o sa accept sa va indepartap, doar
370 Mary Balogh

pentru ca a trecut primul an de casnicie. O casnicie e cel

mai afurisit lucru din lume, fir-ar a naibii de treaba.
-O , ptiu! zise Lady Sterne. Nu-1 asculta, Harndon.
-A m nevoie de ni$te informapi $i sper sh mi le pop
oferi dumneata, doamna, zise Luke §i lua loc pe scau-
nul indicat.
Lady Sterne ridica din sprancene intrebatoare.
- RSposata Lady Royce, prietena dumitale, cuno§tea
din copilarie o familie pe nume Blaydon, zise el. Mai
exact, un baiat pe nume Lovatt. Daca nu m3 in$el, ta-
tal s3u a fost baronet. Ti-a vorbit vreodata despre omul
acesta sau despre familia lui.?
- Pe legea mea, ca pui ni$te intrebari tare ciudate,
Luke! exclama unchiul s3u.
- Omul acesta s-a stabilit la Elm Court imediat dupa
moartea lui Lady Royce, continua el. $i acum a inchiriat
Wycherly Park de la Severidge, sub un nume fals. Anna
se preface cd nu il cunoa$te, dar Emily l-a recunoscut §i
nu-i place deloc de el. Tocmai m-am intors de la Elm
CouTt, unde am vorbit cu Royce ?i cu Charlotte.
- O, Doamne! exclama Lady Sterne, aproape in $oap-
ta. Anna ascunde un secret?
- Luke, zise lordul Quinn, s-ar putea sa nu ai par­
te decat de suferinpi, daca ip bagi nasul in secretele
sopei tale.
-A nna este nefericita. $i o iubesc, Theo. A, da...
apropo de asta, voi doi va putep felicita pentru succesul
total al planului vostru. O iubesc. $i tocmai de aceea
trebuie sa aflu adevarul.
- Dar pe cuvantul meu de onoare ca n-am auzit ni-
ciodata numele acesta, zise Lady Sterne. Blaydon. Se
incrunta insa, cand isi aminti ceva. E$ti sigur ca nu e
Blakely? Lowell Blakely?
Luke se uita la ea cu ochii mari de uimire.
- Poate, zise el. Dar de ce? Ce §tii despre el, doamna?
-A fost un flacau chipe§, zise Lady Sterne. Inalt, sla-
but: p brunet. Sau cel pupn a$a mi-a spus Lucy. Eu, una,
nu l-am vSzut niciodata. Era indragostit nebune^te de ea
$i se amorezase §i ea de el, cand era mai mica. Ba chiar
i-a promis ca se va casatori cu el, cand era copila. Dar s-a
 Inima de piatra 371

saturat repede de insistence, de ardoarea $i de gelozia

lui... chiar inainte ca tatal ei sa o aduci la Londra. $i
dupa ce a venit aici, el a continuat sa-i trimita scrisori pe
ascuns, fara nici o rufine. Lucy obi$nuia sa ni se planga
despre asta $i apoi a inceput sa i le returneze nedeschise.
Dupa aceea 1-a cunoscut pe Royce §i atunci nu a mai
avut ochi pentru nici un alt barbat.
- $i dupa aceea nu a mai §tiut nirnic despre Blaydon...
adica despre Blakely? intreba Luke.
- L-a mai vazut doar o singura data, din cate stiu eu,
raspunse Lady Sterne. Lucy s-a casatorit la Londra $i imi
amintesc ca mi-a spus c§ l-a vazut stand in fapi bisericii
§i privind-o in tacere, cand a ie§it din capela la bra^ul
lui Royce. Doamne, pn minte ca m-au trecut fiorii cand
mi-a povestit asta.
Cuvintele ei il faceau pe Luke sa se cutremure.
- Omul care acum i§i spune colonelul Henry Lomax
statea in fa{a bisericii, cand am ie$it cu Anna, dupa ce
ne-am casatorit.
- Doamne paze?te! exclama Lady Sterne.
-La naiba! zise Lord Quinn, aproape in acela$i
timp.
- Cred ca ar fi bine sa ma intorc cat mai repede la
Bowden, spuse Luke §i se ridica in picioare. Permite-mi,
te rog, doamna.
- Pe legea mea! exclama lordul Quinn $i sari in pi­
cioare. Vin cu tine, baiete. Sa $tii ca inca mai §tiu sa
folosesc un pistol $i s3 nimeresc pnta. Daca acest Bla­
kely... Blaydon... Lomer sau cum naiba l-o cbema crede
ca se poate atinge de fata, atunci se va pomeni privind
{eava pistolului meu, cand am degetul nerabdator pe
tragaci. Oh, la naiba! Nu te voi mai putea escorta la
serata Minden in seara asta, Marj, draga mea.
- O, nu conteaza! Du-te cu Harndon, Theo! zise ea
speriata, cu mainile lipite de gura. O, Anna! Draga, mi-
cupi mea Anna!
Luke nu se opuse. Timp de-aproape zece ani in Fran­
ca, sabia ?i pistolul fusesera unicii lui prieteni $i singurii
de care avusese nevoie. $i amandoi il servisera bine. Dar
 372 Mary Balogh

in acei zece ani nu fusese nevoit s§-$i apere iubirea. Sau

pe Anna. $i era ingrozitof de ingrijorat.
De ce naiba o Usase singura acolo? Doar vSzuse nefe-
ricirea ei. Dar nu-$i inchipuise niciodata pericolul care
se ascundea dincolo de ea.

c a p ito lu l 2 6
Anna se intoarse tarziu la Bowden Abbey in dimi-
neafa zilei de dupa ce il vizitase pe Sir Lovatt Blaydon.
Fusese in vizita la Sofia unuia dintre lucratorii sofului ei.
Femeia tocmai adusese pe lume al optulea copil.
Se simfea fericita - ba chiar fericita §i cu inima u$oa-
ra. Luke era plecat de $ase zile, a$a cS urma sa vina acasa
In ziua urmatoare sau in cea de dupa. I se cam strangea
stomacul cand se gandea la ce trebuia sa-i spuna dupa
ce se intorcea. Dar numai pufin. Cu siguranfa pana in
momentul acela ajunsese so cunoasca suficient de bine,
incat sa creada ca nu era nici vreo hoafa, nici vreo cri-
minala §i sa infeleaga de ce se implicase in ni^te treburi
necurate. §i fara indoiala va infelege ?i celalalt lucru
ingrozitor pe care avea sa i-1 spuna. Dar se cutremura
la gandut ca trebuia sa ii povesteasca toate detaliile sor-
dide. Aproape ca se gandea ca era mai bine sa-1 lase sa
creada c§ avusese un iubit. Dar aceea ar fi fost o minciu-
na. $i voia sa-i spuna totul §i sa aiba con§tiinfa curata.
In legatura cu absolut tot.
Sigur Luke o va crede. $i cu siguranfa o va putea pro-
teja de orice incerca sa-i faca Sir Lovatt. Privind in re-
trospectiva, nu infelegea nici ea de ce nu-i spusese totul
de la bun inceput - din acea prima dimineafa ingrozi-
toare, cand el sugerase c3 sinceritatea era esenfiala pen-
tru o casnicie funcfionala. Fara indoiala ar fi ajutato
chiar ?i atunci.
Dar in momentul acela ii era greu sa se gandeasca la
Luke ca la acela$i barbat de la inceputul casniciei lor -
sau la ea insa?i ca la aceea$i femeie, de altfel. Pentru ca
atunci nu o privise cu acea stralucire speciala in ochi ?i
 Inima de piatra 373

nici nu ii spusese c5 o iubea. Ba u zisese chiar contrariul.

!i spuse c3 nu va exista niciodata nici un soi de iubire
intre ei. $i vazuse hotararea din ochii lui red.
„Te iubesc!“ Ii rasunau inca in minte cuvintele acelea
pe care i le spusese in noaptea de dinainte sa piece. $i
inca t§i am intea de licSrirea tandrS din ochii lui. Grabi
pasul $i se indrepta spre odaia lui Joy. Se sim^ea fericita
in ciuda tuturor nelini^tilor, a§a cS se straduia din ras-
puteri s5 nu o ia la goana pe scSri. Ce-ar fi zis servitorii
daca ar fi vazut-o alergand a$a prin casa? Gandul acela o
facu sa zambeasca.
Se opri brusc in fa$a u$ii camerei lui Joy. IncSperea
era goala. Ce dezamagire! Oare unde o dusese doica?
Era intr-adevar o zi frumoasa, dar Anna §tia ca doica
evita de obicei so scoata afara la plimbare, daca nu pri-
mea instrucpuni stricte de la ea. Femeia avea convinge-
rea ciudata ca aerul curat nu-i facea bine unui copil mai
mic de un an.
Anna traversa camera §i trase tare de fiinia clopo^elu-
lui, ca sa o cheme pe femeie. Daca afla ca doica o pnea
pe Joy undeva in casa, atunci o va scoate afara chiar ea.
Poate ca o va duce chiar pana la cascada. $i putea sa le
inso{easca ?i Emily. Plimbarea prin natura le va ocupa
timpul §i va face ziua s3 treaca mai u?or. Cu toate aces-
tea, i?i spuse ca nu trebuia sa se a$tepte ca Luke sa se
intoarca a doua zi. Altfel va fi fost tare dezamagita, daca
de fapt nu venea.
Dar in fond, $tia ar fi fost dezamagita indiferent de
ceea ce i$i propunea. Zambi atunci din nou.
Doica veni in camera singura.
-U nde e Joy? intreba Anna, gandindu-se ca probabil
era cu Emmy.
Pe de alta parte, Emmy nu o scotea niciodata din oda-
ia ei. Femeia zambi.
- Ducesa a scoso la un picnic, Excelenja, zise ea. Cre-
deam ca vep fi multumita. Pana acum nu s-a aratat prea
interesata de copil. A impachetat un saculef intreg de
scutece $i ni§te haine de schimb. I-am spus ca parca se
pregatea sa piece o saptamana, adauga apoi, razand. Dar
dupa aceea i-am mai zis §i ca nu poate so pna prea mult
 372 Mary Balogh

in acei zece ani nu fusese nevoit sS-$i apere iubirea. Sau

pe Anna. $i era ingrozitor de ingrijorat.
De ce naiba o lasase singura acolo? Doar vSzuse nefe-
ricirea ei. Dar nu^i inchipuise niciodata pericolul care
se ascundea dincolo de ea.

c a p ito lu l 2 6
Anna se intoarse tarziu la Bowden Abbey in dimi-
neafa zilei de dupa ce il vizitase pe Sir Lovatt Blaydon.
Fusese in vizita la Sofia unuia dintre lucrStorii sofului ei.
Femeia tocmai adusese pe lume al optulea copil.
Se simfea fericita - ba chiar fericita $i cu inima u$oa-
Ta. Luke era plecat de $ase zile, a§a ca urma sa vina acasa
in ziua urmatoare sau in cea de dupa. I se cam strangea
stomacul cand se gandea la ce trebuia sa-i spuna dupa
ce se intorcea. Dar numai pufin. Cu siguranfa pana in
momentul acela ajunsese so cunoasca suficient de bine,
incat sa creada ca nu era nici vreo hoafa, nici vreo cri-
minala $i sa infeleaga de ce se implicase in ni$te treburi
necurate. $i fara indoiala va infelege ?i celalalt lucru
ingrozitor pe care avea sa i-1 spuna. Dar se cutremura
la gandul ca trebuia sa ii povesteasca toate detaliile sor-
dide. Aproape ca se gandea cfi era mai bine sad lase sa
creada ca avusese un iubit. Dar aceea ar fi fost o minciu-
n3. $i voia sa-i spuna totul ?i sa aiba con^tiinfa curata.
In legatura cu absolut tot.
Sigur Luke o va crede. $i cu siguranfS o va putea pro-
teja de orice incerca sa-i faca Sir Lovatt. Privind in re-
trospectiva, nu infelegea nici ea de ce nu-i spusese totul
de la bun inceput - din acea prima dimineafa ingrozi-
toare, cand el sugerase ca sinceritatea era esenfiala pen-
tru o casnicie funcfionala. Fara indoiala ar fi ajutato
chiar $i atunci.
Dar in momentul acela ii era greu sa se gandeasca la
Luke ca la acela$i barbat de la inceputul casniciei lor -
sau la ea insa§i ca la aceeaji femeie, de altfel. Pentru c3
atunci nu o privise cu acea stralucire speciala in ochi $i
 Inima de piatra 373

nici nu ii spusese ca o iubea. Ba ii zisese chiar contrariul.

Li spuse ca nu va exista niciodata nici un soi de iubire
intre ei. $i vSzuse hotararea din ocKii lui reci.
„Te iubesc!“ Ii rasunau inca in minte cuvintele acelea
pe care i le spusese in noaptea de dinainte sa piece. $i
inca i?i amintea de licarirea tandra din ochii lui. Grabi
pasul §i se indrepta spre odaia lui Joy. Se sim{ea fericita
in ciuda tuturor nelini$tilor, a$a ca se straduia din ras-
puteri sa nu o ia la goana pe scari. Ce-ar fi zis servitorii
daca ar fi vazuto alergand a?a prin casa? Gandul acela o
facu sa zambeasca.
Se opri brusc in fa^a u$ii camerei lui Joy. Incaperea
era goala. Ce dezamagire! Oare unde o dusese doica?
Era intr-adevar o zi frumoasa, dar Anna $tia ca doica
evita de obicei so scoata afara la plimbare, daca nu pri-
mea instrucfiuni stride de la ea. Femeia avea convinge-
rea ciudata ca aerul curat nu-i facea bine unui copil mai
mic de un an.
Anna traversa camera $i trase tare de funia clopo^elu-
lui, ca sa o cheme pe femeie. Daca afla ca doica o Tinea
pe Joy undeva in casa, atunci o va scoate afara chiar ea.
Poate ca o va duce chiar pana la cascada. $i putea sa le
insofeasca $i Emily. Plimbarea prin natura le va ocupa
timpul $i va face ziua sa treaca mai u?or. Cu toate aces-
tea, i§i spuse c5 nu trebuia sa se ajtepte ca Luke sa se
intoarca a doua zi. Altfel va fi fost tare dezamagita, daca
de fapt nu venea.
Dar in fond, $tia ar fi fost dezamagita indiferent de
ceea ce i$i propunea. Zambi atunci din nou.
Doica veni in camera singura.
- Unde e Joy? intreba Anna, gandindu-se ca probabil
era cu Emmy.
Pe de alta parte, Emmy nu o scotea niciodata din oda-
ia ei. Femeia zambi.
- Ducesa a scoso la un picnic, Excelenta, zise ea. Cre-
deam ca ved fi mulpunita. Pana acum nu s-a aratat prea
interesata de copil. A impachetat un sacule^ intreg de
scutece ?i nifte haine de schimb. I-am spus ca parca se
pregatea sa piece o saptamana, adauga apoi, razand. Dar
dupa aceea i-am mai zis $i ca nu poate so fina prea mult
 374 Mary Balogh

afar& pe Lady Joy, pentru c3 i se va face foame. $i c3 ar fi

bine sa se intoarca peste aproximativ o ora, Excelen{5.
Henrietta? O luase pe Joy la un picnic? Singura, fara
doica sa? Si luase scutece pe care sa i le schimbe ea in-
sa$i? Anna i§i aminti dintrodata de zambetul pe care
i-1 aruncase Henrietta cu trei zile in urma, inainte de a
o lasa singura in salon cu Sir Lovatt. Dar Henrietta nu
fusese niciodata interesata de Joy.
- Unde s-a dus la picnic? intreba ea.
- Nu a spus, Excelenfa. Era pentru prima data cand
doica parea $i ea oarecum nelini$tita. Dar a zis ca a vor-
bit cu dumneavoastra la micul dejun.
Anna p3r3si odaia $i se grabi sa coboare scarile. To-
tu?i, se opri la jumatatea drumului $i fugi inapoi in dor-
mitorul ei. Lua cuptul din sertarul in care il ascunsese
cu o zi inainte $i-l strecura in buzunar. Gestul acela o
inspaimanta $i pe ea, a$a c3 incerca sS-?i spunS c3 era
absurda. Totu$i, se grabi din nou in jos pe sc3ri.
Dar de unde sa inceapa cautarile? $i de ce ar fi fost
nevoie sa caute pe undeva? Peste o ora - sau chiar mai
pupn - lui Joy i se va face foame, a§a c3 se va agita §i
apoi va incepe sa fipe cat o fineau plamanii. far cand se
va intampla asta, Henrietta sigur va veni acasa in graba.
Asta daca nu se intorcea chiar mai devreme. Anna se
gandi c3 facuse asta intenbonat, doar ca sa o supere.
In clipa aceea sim^ea o antipatie profunda pentru
Henrietta. Dar se intristase ingrozitor cand se schimba-
se relapa lor. La inceput paruse s3 fie foarte multa iubire
$i prietenie intre ele.
Ajunse in pragul u§ii de la intrare §i incremeni nesi-
gura. O putea vedea pe Henrietta plimbandu-se lini^ti-
ta prin gradini §i indreptandu-se spre cas3. Singura. Se
opri din mers $i zambi, in clipa in care Anna se grabi
spre ea. Era acela$i zambet pe care il afi$ase in salon cu
cateva zile inainte.
-U nde e Joy? intreba Anna.
Era deja cu adevarat inspaimanta ta.
-E complet in siguran 0 , zise Henrietta. Este cu iu-
bitul t3u.
 Inima de piatrd 375

-Pp... poftim? Vederea amenin{a sS i se intunece

din nou.
- Vezi tu, eu {in la prietenia noastra, chiar dac5 tu nu,
spuse Henrietta. In ochii ei apSruse o stralucire triumfa-
toare ciudata. Inca te iubesc, Anna. A$a c3 te-am ajutat
§i {bam inlesnit fuga cu el. Acum nu mai trebuie decat
s3 te duci tu singura la cabana de vanatoare. Copilul e
deja acolo. E$ti foarte norocoasa ca iubitul tau este dis-
pus sd ia $i copilul. Mul{i barba{i n-ar accepta asta. Dar
pare sa {ina la ea destul de mult.
- Oh! O, Doamne! Anna ti arunca o privire ingro-
zitoare cumnatei sale. Ce-ai facut, Henrietta? Nu este
iubitul meu. $i acum a rapit-o pe Joy. Trebuie sa te duci
dupa ajutor. Te rog! zise $i o apuca de maneca. Du-te $i
spune-le domnului Fox §i lui Cotes. Pune-i sa trimita
cat de mul{i servitori cu putin{3. §i repede! Te rog, Hen­
rietta! Te rog?
Dar femeia doar continua sa-i zambeasca.
- Desigur, zise ea. Sigur ca da, Anna. Haide, fugi $i tu
acum. Am facut ceva rau?
Dar Anna nu mai ramase sa-i raspunda. Era atat
de speriata, ca o lua la goana - dupa cum $i-ar fi dorit sa
mai faca mai devreme in casa, dar se ab{inuse. Doar c3
atunci voise sa alerge de fericire, iar in clipa aceea fugea
de disperare.
Nu indraznea sa se gandeasca la nimic in timp ce fu­
gea. Cu toate acestea mintea ii era invadata de imagini
$i ganduri nedorite. Sir Lovatt care o tinea in bra{e pe
Joy. Sir Lovatt care amenin{a sa-i impra?tie creierii
pe bolovanul din fa{a cabanei, daca Anna nu-i aducea
banii §i bijuteriile ?i nu promitea sS-?i {ina gura, cand se
intorcea acasa Luke.
$i in clipa aceea ar fi facut orice i-ar fi cerut. §i-ar fi
vandut §i sufletul diavolului, ca sa-$i aiba copilul inapoi
in siguran{S.
Fu totu$i nevoita sa se opreasca pe pod. Se apasa cu
mana intr-o parte $i se lupta sa-§i traga sufletul. „0, Doam­
ne, Dumnezeule“, se ruga ?i porni din nou. „0, Doamne!
Te rog, Doamne.“ In ultima perioada Dumnezeu paru-
se sa fie de partea ei. Doar ca in clipa aceea se temea
376 Mary Balogh

c3 va refuza din nou sa-i asculte rugile. Dar se ruga pen-

tru un copil! Pentru un copila§ lipsit de aparare. Un
suflet nevinovat. „Te rog, Doamne! Te rog, Doamne!“
Vazu un barbat a^teptand in luminiful din fa^a ca-
banei. Un om pe care nu-1 mai vazuse niciodata. Fara
indoiala era servitorul care ii adusese scrisorile. Acela$i
care lSsase facturile sub bolovan §i apoi se intorsese
sa ia banii. Parca totu?i il mai vazuse o data, calarind
spre conac.
Anna se opri brusc la marginea padurii.
- Unde este? ceru sa 5 tie. Unde o pne?
Omul duse degetele la buze $i fluiera ascupt, apoi ii
ranji.
Cateva clipe mai tarziu, Sir Lovatt Blaydon ie§i dintrre
copacii de dincolo de luminip Purta in bra{e un ghemo-
toe, invelit in pSturi. Fetifa statea nemi^cata $i lini^tita...
Oare era moarta?
Anna se impletici spre el, cu brapde intinse.
- Da-mi-o, il implora ea. O, te rog, da-mi-o! Nici m3-
car nu incerca sa controleze plansul isteric, care veni
odata cu cuvintele rostite.
Dar inainte s3 se poata apropia suficient, doua maini
mari §i puternice venira din spate, o apucara de brap; $i
o imobilizara.
- Draga mea, Anna, zise Sir Lovatt, zambind cu blan-
de^e. A venit timpul. Este o poarta in zid in apropiere.
Trasura mea ne a§teapta acolo. Nu-p face griji ca n-ai
adus cu tine cufere sau cutii. Ti-am adus eu toate cele
necesare. A$ prefera sa nu iei cu tine nimic din ce p-a
oferit el. Vino, draga mea.
- Poftim? Isteria de mai devreme lasa loc unei terori
inmarmurite. Unde ma duci?
- Acasa, draga mea. Va due pe tine $i pe copil la casa
pe care am pregatit-o acum mai bine de un an. in Ame­
rica, Anna mea. Dincolo de ocean... Acolo vom putea
fi lini$tip impreunS, fara sa ne urmareasca sau sa ne
gaseasca nimeni.
- O, Doamne! exclama ea.
 Inima de piatra 377

-Vino, zise el $i ii f&cu un semn din cap servitorului

care incS o mai tinea de bra{e din spate. Mai vorbim pe
timpul cftlatoriei.
-Nu! dpi ea. Nu pop sa ne duci in America. Nu fara
$tirea soprlui meu. $i nu o pop lua pe Joy. Este fiica lui.
-Ea tp aparpne pe, zise Sir Lovatt §i i$i muta pri-
virea spre copilul adormit din bra^ele sale. $i acum $i
mie. Este superba, Anna mea. Dar haide. Sa nu mai
intarziem.
Anna se lupta cu servitorul, care o zorea sa inainteze.
-la-ma pe mine, daca trebuie, zise ea. Plangea din
nou in hohote. Dar te rog, trimite-o acasa pe Joy! O, te
implor! Ea este a lui. $i locul ei este aici, cu el. Te rog,
trimite-o inapoi acasa. O sa vin cu tine fara sa ma impo-
trivesc, dar te rog sa o trimip inapoi acasa.
Dar Sir Lovatt doar ii facu un semn scurt din cap
servitorului, care o ridica in brafe §i pomi cu ea printre
copaci, inspre poarta pe care Anna nu o vazuse nici-
odata $i dincolo de care, ii a$tepta trasura. O impin-
se inauntru §i Sir Lovatt urea in spatele ei, cu copilul
in brafe.
Anna se trase spre marginea banchetei §i intinse bra-
iele orbe^te. El ii a$eza copilul in bra^e ?i lua loc langa
ea. Anna apleca apoi capul spre ghemotocul cald care
era fiica sa $i planse, in timp ce u$a era inchisa ferm din
exterior. O clipa mai tarziu, trasura se puse in mi§care.
Emily i$i indents mainile pe stalpul porpi ?i privi
trasura disparand pe drum. Era atat de panicata, incat
ramase acolo incremenita un minut intreg. Nu se putea
hotari ce sa faca... sS fuga dupa trasura? Sa o ia la goana
spTe sat? Pentru ca ar fi ajuns acolo dupa cinci minute
de fuga neintrerupta. Sau poate era mai bine sa alerge
tot drumul inapoi pana acasa?
Dar disperarea o facea sa ramana pe loc, impietrita.
Nu avea nici un rost sa incerce sa urmareasca trasura pe
jos. $i daca ar fi alergat pana in sat, tot nu ar fi putut
face pe nimeni sa inpdeaga ca sora $i nepoata ei fusesera
rapite. Iar daca ar fi fugit pana acasa, ar fi irosit foarte
 378 Mary Balogh

mult timp $i, in plus, $i acolo s-ar fi confruntat cu ace-

ea$i problema.
Ashley. O, Ashley!
Izbucni in plans, de fries $i de frustrare, apoi se in-
toarse spre casa. Trebuia sa faca pe cineva sa o infeleagS.
Era absolut necesar. Dar nu cand se afla ea prin preaj-
ma... Henrietta!
Emily o vazuse pe Henrietta luand copilul din odaie
?i i se paruse un lucru extrem de ciudat - mai cu seama
pentru ca luase cu ea §i un sac de schimburi. Emily se
gandise c3 doica era foarte nesabuita c3 o lflsase sa piece
atat de u$or cu fetifa, cand Anna nu era acasa ca sa-i dea
permisiunea ei, iar Luke era plecat o saptamana.
A$a ca Emily o urmarise. Dar statuse cu mult in spa-
tele femeii $i avusese gtija sa nu fie vazuta. $i spre uimi-
rea ei descoperise in scurt timp, ca Henrietta pornise pe
drumul familiar care ducea spre cabana de vanatoare.
Emily vazuse totul. Intalnirea ei cu Sir Lovatt Blaydon,
cum acesta luase copilul $i ii zambise $i cum dupa aceea
Henrietta se intorsese spre casa, fericita $i zambitoare.
Dar Emily ramasese acolo infrico§ata $i $ocata pana in
maduva oaselor. $i complet descumpanita. Oare ar fi
trebuit sa se arate ^i sa incerce sa-i smulga copilul din
brafe? Doar ca fusese de fap\ $i servitorul pe care Emily
il vazuse mai devreme. N-ar fi ajutat la nimic sa se arate.
Nu. Era datoria ei sa ramana ascunsa, pentru ca macar
sa-i poata spune Annei unde disparuse copilul.
$i statuse acolo suficient cat sa se instaleze in ea dis-
perarea. Sir Lovatt disparuse cu copilul, in timp ce servi­
torul ramasese pe loc, plimbandu-se de colo-colo in fa{a
cabanei. $i a$teptand. Dar oare ce a$tepta? Sau mai bine
zis pe cine .7 Pe Anna .7 Da, sigur ca pe Anna. Henrietta se
va fi tntors acasa $i ii va fi spus unde se afla Joy, iar Anna
urma sa vina intr-un suflet. Dar cu siguran^a nu singura.
Fara indoiala va veni cu ni$te servitori, care o vor ajuta
sa recupereze copilul.
Cu toate acestea, Emily ?tiuse in adancul sufletului ei
ca sora ei va veni singura.
 lnimd de piatrd 379

A$a cS r&mSsese ascunsS $i privise neputincioasa see-

na care se derulase in fa;a ochilor ei. Anna se chinuise
sa ajunga la copil, dar !n cele din urma fusese luata pe
sus $i dusa de acolo de servitor. Iar Sir Lovatt !i urmase
cu copilul in bra{e. Emily ii urmarise prudenta $i astfel
descoperise si poarta aceea, pe care nu o mai vazuse ni-
ciodata, in ciuda faptului ca cutreierase proprietatea in
lung $i-n lat.
Apoi vazuse trasura pornind §i o incercase cea mai
mare frustrare ?i disperare pe care o simpse in viafa ei.
Se grabi apoi in direepa casei p se gandi neputincioa-
sa cum ar fi putut spune cuiva ce vazuse. Fara indoiala
Henrietta inventase vreo poveste plauzibila care sa jus-
tifice absenpi Annei p a lui Joy - astfel incat nimeni sa
nu-p dea seama ca lipseau, timp de multe ore. §i cum
putea ea singura sa transmita acel mesaj? $i chiar dac3
ar fi putut... p chiar daca cineva ar fi inteles-o p ar fi
crezpt-o... cum le-ar fi putut spune unde le ducea?
„In America. Dincolo de ocean .11 Citise acele cuvinte
pe buzele lui. Ip amintea ca dupa moartea tatalui ei - p
dupa plecarea lui Blaydon de la Elm Court - Anna ii ex-
plicase ca America era foarte, foarte departe. In cealalta
parte a lumii, dincolo de un ocean foarte intins. Emily
$tiuse inca de atunci ca Anna se bucurase ca el plecase
p ca ip dorise sa nu se mai intoarcS niciodata. A$a ca
sperase p ea acelap lucru.
$i in clipa aceea le ducea acolo pe Anna p pe Joy.
Cum ar fi putut explica asta cuiva?
Pe masura ce se grabea spre conac, Emily simtea tot
mai pregnant durerea care se ascundea in spatele gafai-
tului p lacrimilor ei.
- Ce sunt?! intreba Anna, holbandu-se la Sir Lovatt
Blaydon p ignorand-o pe Joy, care protesta c3 era p-
nuta prea strans in bra^e p ca trecuse ora mesei sale.
Ce sunt?!
Sir Lovatt cbicoti p o privi cu drag.
- Da, e adevarat! zise el. Acum intelegi ce secret mi-
nunat am pnut pentru mine in top anii ace§tia, Anna
mea? Epi fiica mea. A mea p a mult iubitei mele Lucy.
 380 Mary Balogh

- Ba sigur nu sunt, zise ea, cu ochii inflacarap de in-

dignare. Cum lndrSzne^ti sa sugerezi un astfel de lucru,
domnule?
Ochii lui se imbunara.
- §tiu ca e un $oc pentru tine, draga mea, zise el. $tiu
c3 {meai foarte mult la omul pe care 1-ai numit tata...
chiar daca era un bepvan de nimic. Dar in realitate e$ti
a mea, Anna.
- Mincinosule! scuipa ea spre el.
-Anna, zise el, deloc tulburat de furia ei. Draga mea,
Anna! $tii la cate luni dupfl casatoria dragei tale mame
te-ai nascut tu?
Ea facu din nou ochii mari.
-A c3zut! zise ea. M-am nascut cu o luna mai devre-
me. Eram atat de mica, incat au crezut ca era posibil
s3 nu supraviefuiesc. $i mama chiar era sa moara in
timpul na§terii.
- O, Anna, zise el. Asta e povestea pe care i-a spuso
ea tatalui tau, draga mea. A fost un noroc ca ai fost atat
de mica la na§tere. Dacfi erai mai mare, era posibil s§ fi
suspectat adevarul.
Anna simp ca ii Inghepi sangele in vene. $i se simfea
cople^ita de groaza. Nu putea sa fie adevarat! O, Doam-
ne, nu! Mama ei $i omul acela? Tatal ei incornorat? $i
ea ins3$i, fiica acelui diavol care o urmarise $i o chinuise
timp de trei ani? Mai bine murea, decat sa fie adevarat.
U§or, u$or i?i dadu seama ce anume transforma sufe-
rin{a ei din acel moment intr-un chin insuportabil. Joy
plangea cat o pneau plamanii.
-A nna mea, zise Sir Lovatt. Ocupa-te de copil. De
draga mea nepoata. Ii este foame?
- E uda $i ii e foame, zise Anna.
-Aha. Am fost suficient de prevazator sa pun sa fie
aduse $i ni$te schimburi, odata cu ea, zise el $i a^eza sa-
cul cu scutece §i imbracaminte curata pe scaunul langa ea.
Anna o schimba, dar micufa continua sa protesteze
zgomotos. §i in tot timpul in care statu incomod, cu
picioarele fixate pe podeaua trasurii care se legana,
nu se putea gandi decat la mi$carile pe care ar fi tre-
buit sa le faca pentru a scoate cuptul din buzunar fara
 Inima de piatrd 381

sa o vada $i la felul in care ar fi trebuit sa se rasuceasci

p sa-1 injunghie cu el. Ar fi trebuit sa-1 injunghie sufi-
cient de tare ca sa-1 omoare. Dar era un loc prea inghe-
suit, iar daca ar fi e$uat, atunci chiar s-ar fi pierdut orice
speranpi. $i in plus, Joy se afla p ea acolo. Ar fi fost mult
prea periculos sa incerce sa manuiasca un cupt, cand
micu^a se afla pe bancheta trasurii.
-Poftim, Anna, zise Sir Lovatt, zambind, in timp ce
ea lu& in braj;e copilul furios p se a$eza la loc. Un $al
care s3-p protejeze decen^a in prezentja tatalui tau.
li infa^ura apoi in jurul umerilor un $al minunat de
ca^mir, care ii permise sa-p slabeasca hainele in partea
din faj£ p sa o a§eze pe Joy la sanul ei, fara rupnea de a
se expune in fa{a unui barbat care nu era sopil ei.
OK, Luke!
Copilul amup imediat. Annei i se parea ciudat ca in
clipa aceea p in acel loc, mai putea totup simp senzapa
placuta a gurii pruncului ei, care sugea lapte de la sa-
nul ei. Era ceva neobi?nuit de normal intro situape de
altfel anormala.
Sir Lovatt chicoti.
-li era foame, zise el. Nu voiam s5 te cftsatore^ti,
Anna. $tii p tu asta. Am crezut mereu ca de vreme ce
am fost obligap sa stSm desparpp in anii copilariei tale,
va fi suficient pentru amandoi sa ne avem doar unul pe
altul pentru tot restul zilelor mele. Dar pana la urma
p-am permis sa te casatore$ti, tocmai ca sa existe un
copil in casa noastra. Copilul tau. Nepotul meu. Trei ge-
nerapi, adunate laolalta. Voi doi, care sa imi inseninap
zilele batranepi p pana la moarte. §i dupa ce am sa mor,
tu tot o vei mai avea pe micupi Joy ca alinare.
-N u sunt fiica ta, rosti Anna, ferma. $i fetipi mea
nu este nepoata ta. E absurd. Straniu. $i chiar daca ar
fi adevarat... comportamentul tau e de nein^eles. De ce
mi-ai facut toate astea in ultimii trei ani? De ce vrei sa
ma ai numai pentru tine? Orice tata normal ar fi incan-
tat sa-p vada copilul casatorit p fericit p aducand pe
lume nepop pentru el.
-Te-ai ata?at de nipe oameni care nu erau grija ta,
Anna, zise el. De omul acela de nimic care p-ar fi adus
 382 Mary Balogh

propria familia la ruina, dac3 nu i-a$ fi venit In ajutor.

De un baiat p de nipe fete, care-p sunt doar frate vitreg
p surori vitrege... dintre care una aproape ca nici nu
este umana. M-a durut, Anna. $i m-a durut p sa piu c3
draga mea Lucy - draga ta mama - mi-a fost smulsa din
bra^e cu cruzime de nipe parinp, care au insistat ca ea
sa se marite cu un conte. Anna, ai fost pnuta departe de
mine, toata viapi ta! f i s-a dat pana p numele lui. Dar
gata. Acum epi Anna Blakely... acesta e numele meu
adevarat. $i acum 51 numele tau. Iar nepoata mea este
Joy Blakely. $i intr-adevar, e o mare bucurie. Ma bucur
ca ai boteza-o a$a. $i In sfarpt suntem top impreuna.
Te rog, nu m3 Invinui pentru cS vreau sa fim Impreuna
pentru totdeauna. Dar o sa te fac fericita, Anna mea.
Mai fericita decat ai visat vreodata c3 pop fi.
-Sunt fericita cu sopil meu, zise ea. il iubesc. $i
aceasta este fiica lui. A noastra. O Indeparta apoi pe Joy
de la san p o a$ez3 pe umarul ei. O freca u$or pe spate p
o batu Incet, pentru a o face sa scoata aerul inghipt.
Din fericire, el ramase tacut, cat ea termina de alaptat
copilul. Anna Incerca din rasputeri sa ramana calma.
Incerca s3 gandeasca rational p la rece si s3-p calculeze
dinainte viitorii pap. Oare se aflau suficient de aproape
de coasta ca sa se Imbarce pe o corabie chiar in ziua
aceea? Dar, in fond, care erau sansele ca in port s3 existe
o corabie care era gata s3 riaice ancora, cu destinapa
America? Oare aveau s3 r3mana undeva peste noapte?
Poate la un han? Oare acolo va avea ocazia s3 ceara aju-
tor hangiului sau vreunui alt oaspete? Oare va avea vreo
ocazie s3 foloseasca cuptul p s3 fuga cu Joy?
Dar mai era p servitorul, care o bagase cu forpj in
trasura. $i un vizitiu.
Apoi, ca de nicaieri, i se ndscu in minte o idee. Desi-
gur! Sigur c3 da!
Intoarse capul p incerca s3 mascheze biruinpi care
salapuia in ochii p in vocea sa.
- Nu sunt fiica ta, zise ea. $i pot s3-p dovedesc asta.
- O, draga mea, Anna, murmura el.
-Tata obi$nuia s3 pna in camera lui un portret in
miniatura al mamei sale... bunica mea, zise ea. $i acum
 Inima de piatra 383

il am eu in dormitorul meu la Bowden Abbey. Semin

atat de mult cu ea, incat a fost mereu motiv de uimire p
de amuzament pentru familia mea. E ca p cand m-a§ fi
imbricat eu in haine dintr-o alt3 epoca p a? fi pozat pic-
torului... Toata lumea care 1-a vSzut a spus acelap lucru.
Daca ai vedea portretul, n-ai mai avea nici o indoiala ca
a fost bunica mea... p eft tata a fost intr-adevir tatal meu
natural.
Atunci aparu pentru prima data o expresie ameninpi-
toare pe chipul lui Sir Lovatt Blaydon.
-E u$or de imaginat ca pot exista asemanari intre
familii, zise el. Lucy, mama ta, a fost a mea, Anna! A
mea! Am trait o iubire pe care o intalne^ti foarte rar pe
aceasta lume. O iubire pe care a luat-o cu ea in mor-
mint. $i pe care o sa o iau p eu cu mine in mormant.
O iubire care ne va uni din nou, pentru eternitate. lar
tu e^ti fructul acestei iubiri.
- Chiar p fara portret ca dovada, tot nu a? putea ere-
de ca mama a fost in stare de a§a ceva, zise ea. Nu ar fi
facut un asemenea lucru. $i cu siguran^a nu 1-ar fi pa-
calit pe tata cu copilul altui barbat. $i daca tot vorbe$ti
despre o dragoste de o intensitate nemaiintalnita, dom-
nule, atunci sa §tii ca a existat intr-adevar... dar intre
mama $i tatal meu. Mi-e rusine de faptul ca m-am indoit
de mama $i ca te-am crezut, chiar §i pentru o secunda.
Du-ma inapoi acasa! Nu sunt a ta. Nu exista nici un fel
de relape de rudenie intre noi.
In ochii lui aparu atunci o stralucire care o inspai-
manta. Totuji, ii vorbi pe un ton destul de amabil.
-Negarea este de obicei ceea ce survine dupa un 50 c
puternic, Anna mea, zise el. In cele din urma o sa in^e-
legi ca este adevarat. O sa crezi, cand o sa-fi dai seama
cat de mult te iubesc... cand o vezi cat de multe am facut
pentru a-p asigura un viitor fericit... pe p nepoatei mele.
America este o pira foarte frumoasa. Noua p intinsa.
Un loc pentru noi inceputuri. Un loc al libertapi,
Libertate! Avusese o miefl speranfa ca poate il vor
convinge cuvintele ei p ca poate o va duce inapoi acasa.
Dar in clipa aceea p ea era absolut convinsa ca nu exis­
ta nici macar o cat de mica posibilitate ca povestea lui
 384 Mary Balogh

s5 fie adevSrata. Mama ei pur $i simplu nu fusese genul

de femeie care sa se daruiasci altui bSrbat cu o luna ina-
inte de cSsStorie. §i era clar cS il iubise foarte mult pe
tatal ei. A$adar, Sir Lovatt trebuia s3 $tie ca nu avea cum
sa fie fiica lui. Dar oare el §tia ca min tea? Era nebun?
Oare se convinsese singur de adevarul acelei minciuni?
Gandul c3 ar fi putut fi nebun ii taia rasuflarea $i
ameninta sa aduca odata cu el panica $i isterie. Dar nu
avea de gand sa se lase coplepta de nici una. Asta nu
i-ar fi folosit la nimic. Daca mai exista vreo urma de
speran^a, trebuia sa se agate de ea. $i era absolut vital sa
i$i pastreze calmul $i sa continue sa gandeasca limpede.
Trebuia s§ continue sa caute vizual $i mintal orice mica
ocazie de a scapa.
Joy era mulpimita ca mancase §i era odihnita dupa ce
dormise toata dimineata, a$a ca in clipa aceea era dorni-
c3 de joacS. Anna ii zambi. Dragostea pe care o simtea
pentru ea ?i frica pentru siguranpi lor ii faceau inima cat
un purice. Totu§i se juca cu ea, sub privirea $i chicotitul
in^elegator al omului care o tinea prizoniera.

c a p ito lu l 2 7
Era miezul zilei. Lumina soarelui stralucea in toata
puterea. Era o zi placuta $i doar capva norijori albi se
jucau pe cerul albastru senin. Luke cobori din trasura
?i se o opri o clipa pe terasa. Cand privea frumusetea
liniftita de la Bowden Abbey toate temerile salbatice §i
gandurile infrico§atoare pSreau oarecum proste$ti.
Luke il privi pe unchiul sau, aproape scuzandu-se.
- Cred ca vom descoperi ca ai lost tarat de la placerile
ora$ului pentru nimic, Theo, zise el.
Cu toate acestea, se grabi sa urce scarile §i sa intre in
cas3. §i de indata ce ajunse in hoi, ceru sa $tie unde o
putea gasi pe Excelenta Sa, sopa lui.
- Ducesa nu este acasa, Excelenta, zise Cotes $i facu
o plecaciune in fata lui Luke $i inca una in fata lordului
Quinn, care venise in graba in spatele sau.
- Ah, zise Luke. $i unde s-a dus, Cotes?
 Itiima de piatra 385

Majordomul lui inclinS u$or capul.

-A duso la un picnic pe Lady Joy, ExcelenfS, zise el.
In ciuda faptului cfi doica copilului considers cS atat
de mult aer proaspSt ar putea fi dSunStor pentru pla-
manii micutei.
Luke se intoarse $i se uita la unchiul sSu, cu sprance-
nele ridicate.
-A ie§it la un picnic, Theo, spuse el. Se pare cS
ne-am fScut griji degeaba. Ma bate gandul sa ma alatur
lor, dupa ce am petrecut a$a de mult timp tnchis in trS-
sura. Vrei sa ma inso^e§ti? Excelenpi Sa a spus unde se
duce, Cotes?
Dar chiar in clipa in care clatina din cap majordo­
mul, apSru Henrietta sub arcada care ducea spre sc&ri.
Zambea $i pSrea frumoasa ?i fericita. Luke se gandi ca
era aproape ca §i cand nici nu ar fi avut discutia aceea
Inainte de plecarea lui. FScu totu$i o plecficiune rigida.
- Henrietta? zise el. Sper ca te gasim bine.
- Foarte bine, mulpimesc, zise ea. L-ai adus cu tine
pe unchiul Theo. Ma bucur foarte mult sa te revad,
domnule. Traversa holul in direcpa lui, cu o manS in-
tinsS grapos.
Se comporta ca $i cand incS ar fi mai fost stapana de
la Bowden. Lordul Quinn facu o plecSciune deasupra
mainii ei.
- E$ti la fel de frumoasa ca intotdeauna, draga mea,
zise el. Nu i te-ai alaturat Annei la picnic?
Henrietta zambi cu mutate.
- Am simpt c3 ar fi ceva nepotrivit, unchiule, zise ea.
Anna are o companie mai placuta decat mine. Sa dus
la picnic pe proprietatea colonelului Lomax, la invitapa
lui. A? spune ca domnul o cam place... dep Anna este
mereu cuviincioasa, desigur.
-Este cu Lomax? intreba Luke p facu schimb de pri-
viri cu unchiul sau. Toate nelinipile lui se intoarserS
intr-o clipita. Doamne, nu ar fi trebuit sfi o lase singura.
Nu ar fi trebuit sa presupuna cft va fi in siguranpi la
Bowden Abbey fara el. Cotes, da ordine sa mi se tnseue-
ze imediat calul. Theo?
 386 Mary Balogh

-$ i unul pentru mine, te rog, Cotes, zise lordul

Quinn. Pe legea mea ca nu imi place deloc treaba asta.
- Dar este doar un picnic, zise Henrietta, facand ochii
mari $i simuland nevinovapa.
Apoi se mai napusti o silueta pe sub arcada $i se arum
cS in bra{ele lui Luke, scotand ni$te sunete care nu pa-
reau tocmai umane.
- Emily? intreba el $i ii atinse u$or ceafa, in timp ce
fata !$i incolacea bra^ele in jurul taliei lui.
Ea dadu imediat capul pe spate $i se uita la el, atat de
plina de amaraciune, incat Luke se incrunta.
- Este ceva in neregula? intreba el.
Fata incuviinta din cap energic, dar Henrietta vorbi
din spatele ei:
-A nna nu i-a dat voie sa mearga la picnic, zise ea.
$i biata fata nu a in^eles motivul. A venit la tine ca s-o
lini$te§ti, Luke.
Luke statea cu privirea apntita spre chipul infrico$at
care se uita in sus la el.
-Trebuie sa ma due sa o aduc acas3 pe Anna, zise el.
S-a dus la un picnic cu Joy la Wycherly. Vorbim dupa ce
m3 intorc.
Dar Emily clatina din cap cu inver$unare §i i$i stranse
$i mai tare brafele in jurul taliei lui.
-C e este? intreba el, incruntandu-se. Anna nu e la
Wycherly?
Fata clatina din nou din cap.
- Atunci unde este? intreba el.
Emily facu un pas in spate ca sa-§i poata folosi bra-
tele. Arata cu degetul cu tnver$unare, mai intai intro
direepe, apoi in alta ?i apoi gesticula furios cu ambele
brateie, facand semne de departare.
-A h, pierdem timp! exclama Luke, destul de frustrat.
Nu te infeleg, draga mea. Henrietta spune ca a plecat la
un picnic cu colonelul Lomax.
Emily incepu din nou sa clatine din cap furioasa,
apoi se intoarse $i arata acuzator spre Henrietta. I$i folo-
si bratele $i facu un gest ca $i cand ar fi leganat un copil,
apoi arata iar cu degetul spre Henrietta, dupa care gesti-
cula spre u?a de la intrare $i se uita rugatoare la Luke.
 Inima de piatra 387

Luke se incrunta din nou.

- Copilul a fost la Henrietta? intreba el. Dar Anna a
plecat singura cu Joy.
Emily clatina iar din cap.
- Asculta aici, Luke, zise lordul Quinn. Cred ca co-
pila incearca sa ne spuna ca Henrietta a dus copilul
undeva.
Emily in^elese cumva c5 barbatul vorbea, a$a ca il
privi cu mare atenfie, apoi incuviinpi din cap deja foarte
nerSbdatoare.
- Eu am luat copilul? intreba Henrietta pe un ton
u$or amuzat. O, dar e ridicol! Luke, $tii foarte bine ca
eu nu am avut niciodati prea multe interacpuni cu fii-
ca ta. I mi aminte§te prea mult de copilul pe care 1-am
pierdut. Fata ar trebui inchisa in camera ei pentru ca
inventeaza asemenea lucruri nebune$ti.
Dar Luke sim^ea cum revenea in sufletul sau panica
aceea care-1 facuse sa se intoarca de graba acasa cu o zi
mai devreme decat planuise, aducandu-1 cu el pe un-
chiul sau.
- Emily, zise el, prinzand-o de bra^e $i vorbind foar­
te clar, ce legatura are colonelul Lomax cu treaba asta?
Henrietta a dus copilul la el?
Emily incuviin^a din cap, $i Luke simp imediat cum
i se strangea stomacul.
-D ar e absurd! exclama Henrietta.
- La Wycherly? o intreba Luke pe Emily.
Ea clatina din cap, §i facu semn spre afarS, departe
de casa.
-Undeva destul de aproape de aici? intreba el. Pe
proprietatea Bowden?
Ea incuviinta din cap.
- $i Anna era cu ele?
„Nu!“ ii spuse fata, scuturand din nou din cap.
- Deci copilul a fost la Lomax, zise Luke $i se stradui
sa inabu§e panica pe care q sim^ea, ca sa poata gandi
limpede ?i sa descopere adevarul cat mai repede cu pu-
tin$a. $i Anna este cu ei acum?
Fata incuviinpi.
 388 Mary Balogh

-C u m a aflat? intreba Luke. A venit Henrietta

dup& ea?
Emily incuviintS inca o data din cap, apoi se intoarse
§i arata spre Henrietta.
-Fata asta e nebuna, zise Henrietta disprepjitoa-
re. Luke, doar n-ai de gand s3 crezi ce spune o debila
mintal...
- Pe legea, doamna! exclama lordul Quinn. Daca nu
ip pi gura pana cand nu e$ti invitata s3 vorbepi, jur ca
s-ar putea sa uit ca sunt un domn.
- Deci Anna s-a dus la ei, ii spunea in acela?i timp
Luke lui Emily. Ai vazut tu?
Ochii i se umplura de lacrimi, dar clipi ca sa le inde-
parteze.
- $i a plecat cu el? intreba Luke. A obligato sa mear-
ga cu el, Emily?
„Da!“ ii spuse gestul ei din cap.
Doamne, Dumnezeule! De ce nu incercase nimeni
niciodata sa o invefe pe fata un limbaj mai potrivit de
folosit? El, de exemplu, de ce nu se gandise la asta? $i
de ce nu incercase nimeni niciodata sa o invep sa scrie
$i sa citeasca?
-Emily, zise el §i o stranse mai tare de brafe, fara
sa-?i dea seama. Nu ?tia cum ar fi putut sa-i raspunda
la urmStoarea intrebare, dar totu§i intreba: Unde le-a
dus? $tii?
„Da“, ii spuse ea.
- La Wycherly?
„Nu.“
Doamne, Dumnezeule!
- La Londra?
,,Nu.“
Unde era cel mai probabil sa le fi dus? Undeva unde
ar fi fost in siguran^a ?i departe de orice urmaritori.
Intr-un loc unde era improbabil sa le fi gasit un sot diS"
perat. Emily ii daduse deja de inteles ca locul acela nu
era Londra. Dar atunci unde?
- In Franta? intreba el.
„Nu.“
 lnima de piatrd 389

-L a naiba! exclama dintrodata lordul Quinn. Baie-

te, nu mi-ai spus tu c3 nemernicul a plecat in America
dupa moartea lui Royce?
America. Desigur!
- In America, Emily?
Emily incuviin^a din cap, lacrimile i se revarsara in-
controlabil pe obraji p chipul ei se schimonosi de du-
rere. Luke o trase imediat in brapde sale. Se uita apoi
peste capul ei p direct la Henrietta.
- Doamna, tu o sa rSmai exact unde epi, pana cand
voi avea o clipa de T3gaz sa ma ocup de tine, rosti el
incet. $i in timp ce apepp, roaga-te sS fie doar o clipa.
S-ar putea sa mai calmez pupn inainte sa m3 ocup de
tine a§a cum merip, daca le aduc pe so pa p pe fiica mea
inapoi acasS in siguranta.
-Pe legea mea, cata ticalope se ascunde in femeia
asta! exclama lordul Quinn. Inchideo in camera ei, ba-
iete... p pune-1 pe Cotes sa o pazeasca. O sa pleci in
urmarire. $i eu vin cu tine.
-N u, zise Luke. A? prefera sa r3mai aici, Theo, ca so
aperi pe Emily de vrajitoarea asta. La naiba cu tot! Unde
le-ar fi putut duce? Crezi c3 poate la Southampton?
- E foarte probabil, baiete, aproba unchiul s3u.
-Cotes, pune sa fie inhamap alp cai la trasura, po-
runci Luke. $i repede!
Emily se uita in sus la el. Avea ochii inropp de plans
p parul ciufulit, dar in sufletul ei se nascuse o speran^a
disperata.
-M a due dupa ele, draga mea, zise el. Nu-p face gri-
ji, o s3 le aduc acasa in siguranpi. Tu rimai aici. Lor-
dul Quinn va^avea grija sa fii p tu in siguranta. O sa le
aduc inapoi. li saruta apoi mana p se obliga sa-i zam-
beasca linipitor.
Lordul Quinn o lua apoi de mana, ii zambi cu toa-
ta blande^ea caracteristica unui unchi p o conduse
spre scari.
- $tii sa citepi pe buze, nu-i a$a, fetita? zise el. Hai sa
mergem sus, atunci. O cea$ca de c,eai o s3 ne faca bine
la amandoi.
Henrietta ridica barbia p il privi pe Luke.
 390 Mary Balogh

- Am facut-o pentru c3 te iubesc, spuse ea. Te-am iubit

mereu, chiar dacS ultima data cand am vorbit mandria
p sup3rarea m-au facut sa sugerez altceva. Am facut-o
pentru ca ei doi sunt amanp p ea nu te merita deloc.
De unde ?tii daca macar e al tau copilul?
-Doamna, fii recunoscatoare pentru trei lucruri, zise
el. Exista o raceala ingrozitoarea in vocea p in privirea
lui, care starni o licarire de panica in ochii ei. In primul
rand, ca in clipa aceasta timpul meu este limitat. Nu va
dura mult sa fie inhama{i alp cai la trasura. In al doilea
rand, ca nu epi barbat. Fiindca dac3 ai fi fost, ai fi simpt
pe spate loviturile unui bici. $i in al treilea rand c3 nu
sunt de acord cu pedepsirea femeilor. Daca a? fi fost, ai
fi descoperit ca am o mana foarte grea.
- Nu m-ai iubit niciodata, zise ea. M-am in^elat in pri-
vinta ta. Am crezut ca epi iubirea viepi mele.
- Daca vrei sa vezi cine-i iubirea viepi tale, ip sugerez
sa te utp in oglinda, doamna, rosti el cu dispref rece.
L-ai sedus pe fratele meu pentru titlu p avere p ai creat
intre noi o distanta care n-a fost reparata niciodata.
M-ai minpt §i timp de zece ani ai ucis o parte din mine.
$i ai reupt sa-1 omori cu adevarat pe fratele meu. Iar in
ultimul an te-ai folosit de o prietenie mincinoasa $i ai
incercat sa-i inoculezi in minte Annei indoieli p suferin-
ta. $i ai incercat sa m3 seduci p pe mine. Iar acum ai pus
in mare pericol viata sofiei p a copilului meu. Nu o s3 te
scuz prin faptul ca poate nu fi-ai dat seama de asta. Cred
ca §tiai foarte bine ce faci.
Henrietta dadu s3 spuna ceva, dar se opri.
Cotes tup scurt din spatele lui Luke, apoi zise:
- Trasura este gata de plecare, Excelenta.
Luke ramase cu privirea apntita spre ea o clipa
prelunga.
- Cotes, o sa o escortezi pe Excelenta Sa in camerele
ei, zise el. $i ai grija sa fie in permanenta un paznic la
u$a ei. Nu are voie sa iasa din camera, sub nici un
motiv.
Nu mai a$tepta sa-p vada porunca indeplinita, ci pa-
r3si de grabs casa.
 lnima de piatra 391

Ii promisese lui Emily ca le va aduce acasi in siguran-

t3 pe Anna $i pe Joy. Dar el insup nu se sim^ea la fel de
sigur de asta, in timp ce calatorea singur in trasurd. Ur-
marea o pista care era fbarte posibil sfi nu mai fie valida
in acel moment §i se indrepta intro direcpe despre care
nu era sigur daca era corecta sau nu.
„Arma“, gandi el, sprijinindu-p capul de spatar p
inchizand ochii. Simp imediat ca il lua amefeala. „0,
Doamne, Anna!“
$i Joy!
Se aflau intr-adevar suficient de aproape de coasta, ca
sa ajunga acolo pana la lSsarea noppi. $i in port chiar
exista o corabie care se pregStea sa piece spre America.
Dar, nu va pleca pana a doua zi diminea^a. Iar imbarca-
rea se va face in zori. A$a ca vor fi obligap sa innopteze
la un han din apropierea portului. Si sa ia un singur
apartament, format dintr-un singuT dormitor p un sin-
gur salon privat.
Inainte sa intre in han, Sir Lovatt o avertiza pe Anna
ca trebuia sa fie o fata cuminte. Ii spuse cS daca facea
ceva sa incerce s3 atraga atenpa asupra ei, copilul va avea
de suferit. Apoi lua fetipi in brafe, inainte de a cobori
din trasura. Sublinie inca o data ca nu va reup nimic.
Hangiul fusese platit bine ca sa o ignore. Iar servitorul
lui se va afla in fap upi apartamentului lor pentru tot
restul serii $i al noppi.
- O sa fii din nou destul de fericita odata ce suntem
pe drum, ii spuse Sir Lovatt. O sa fie o aventura minu-
nata, Anna mea. Dar e normal ca acum sa prive$ti in
urma cu oarecare regret.
A?a ca seara tarziu, Anna se pomeni plimbandu-se de
colo-colo prin salon, ignorand sugestia rapitorului ei
de a lua loc §i de a se relaxa, sau de a se duce la culcare.
- O sa pornim in zori, draga mea, ii spuse el.
Anna inca mai pnea cuptul in buzunar, unde il avu-
sese de la bun inceput. Dar treptat pe parcursul serii,
trasese de rochie, largise fanta din laterala jupei sale $i il
aranjase astfel incat manerul sa stea inclinat spre margi-
nea buzunarului. L-ar fi putut scoate repede.
 392 Mary Balogh

Dar odata ce il va scoate, oare va reu?i sS-1 foloseascS

ca s3-l omoare? Va reu^i s3-l loveasca in inima, suficient
de puternic ca lama cuptului s3 nu se incurce in mate-
rialul redingotei, vestei $i cdma$ii sale $i sS-i injunghie
carnea? Gandul de a ucide i se pSrea absolut infrico§a-
tor. Dar ca sa o salveze pe Joy? Sa se salveze pe ea? Sa le
ofere §ansa de a-1 vedea din nou pe Luke?
Oh, da, pentru asta ar fi putut sa o faca. Si chiar avea
de gand so faca, imediat ce va aparea o ocazie. Proble­
ms era ca el nu-i dadea voie sa o duca pe Joy in dor-
mitor, chiar daca feti^a dormea de mai bine de o ora
?i probabil va dormi pentru tot restul noptii- Anna nu
putea risca s3 existe un cufit fara teaca in aceea^i camera
cu fiica ei. Daca tentativa ei e§ua $i o pedepsea omorand
copilul cu propriul ei cu^it? Gandul acela o facu sa se
cutremure pan3 in maduva oaselor.
A$a c3 amana momentul.
OaTe cand va fi un moment bun? Oare se va ivi vreo-
data o ocazie buna, oferita parca pe un platou de argint?
Sau va fi nevoita s3 incerce s3 o creeze ea? Dar cand? Va
avea doar o singura ?ans3. Una $i numai una. Nu avea
nici o alta arm3. $i nu avea cine sa vina sa o salveze.
Pentru ca nu $tia nimeni unde era. Singurul ajutor pe
care se putea baza era ceva care venea de la ea insa^i. $i
de la cuptul ei.
„0 , Doamne, Dumnezeule! O, Luke!“
Dar ?tia foarte bine c3 nu avea nici un sens s3 se lase
cople$ita de panica sau de autocompatimire. A$a c3
se invartea prin camera agitata, incercand s3 gaseasca
o solute.
Asta pana cand se auzi un sunet in afara u$ii care o
facu sa se opreasca. Se chinui s3-$i dea seama ce se auzea.
Nu era ceva foarte zgomotos, dar suna ca o incaierare.
Nu se in$ela. $i Sir Lovatt era dintrodata foarte vigi-
lent. Tocmai dadea sd se ridice din scaun, cand se auzi
un geamat in fapi u$ii. $i aproape imediat, u$a se deschi-
se tare inspre interior $i se lovi zgomotos de perete.
- Blakely, regret sa te informez ca servitorul tau a
avut un mic accident, li spuse Lucas Kendrick, duce
 Inima de piatra 393

de Harndon, lui Sir Lovatt, pe un ton complet rece $i

formal. Ca s5 vorbesc deschis, cred ca este... mort.
Tinea in mana dreapta sabia scoasa din teaca, care
era rosie pana in dreptul manerului ?i sangele picura pe
covorul uzat.
Anna i§i acoperi gura cu mainile tremuTande.
„0, mulpimesc, Doamne! Doamne, Dumnezeule, te
rog sa nu visez! Daca nu cumva toata treaba asta e un
co$mar.“
Luke fusese extrem de ingrijorat pe tot parcursul ca-
latoriei. Erau mai multe porturi din care s-ar fi putut
naviga spre America - inclusiv cel din Londra. Daca
Blakely nu se indreptase spre cel mai apropiat? Sau daca
o facuse §i avusese norocul de a gasi o corabie care toe-
mai ridica ancora? §i oricum, cum naiba i-ar fi putut
gasi in Southampton? se intrebase frustrat. Dar odata
ce se gandise mai bine, i§i amintise ca Blakely calatorise
mereu intro trasura neagra simpla. Cu toate acestea, se
indoise ca ar fi recunoscuto, chiar $i daca ar fi vazuto.
Se lasase deja seara cand ajunse in Southampton. To-
tup, se dovedi incredibil de u§or sa dea de urma fuga-
ruiui. Gasi intr-adevar o corabie care urma sa piece spre
America a doua zi diminea^a. Capitanul se afla la bord
?i ii confirma faptul ca Sir Lowell Blakely rezervase trei
loeuri - pentru el, fiica sa $i copilul ei. Imbarcarea urma
sa aiba loc a doua zi in zori. Capitanul ii mai spuse ca
tinand cont de plecarea matinala, era foarte pupn pro-
babil sS se fi cazat la un han departe de debarcader $i ca
se aflau patru hanuri la o aruncaturS de ba^ de port.
Nu erau cazap nici la White Horse, nici la Dolphin.
Proprietarii privisera oarecum cu jind monedele de aur
pe care le zdranganise absent in mans Luke, dar nu-i
putusera oferi nici o informape. Dar cu hangiul de la
George era o cu totul alta poveste. Omul i$i linse bu-
zele lacom de indata ce zari monedele $i apoi ochii lui
vicleni se uitara spre scab. Negase deja ca ?tia ceva des-
pre calatorii cautap, a$a ca Luke mai adauga neglijent
doua monede.
 394 Mary Balogh

- Ei bine, este un domn cazat la numarul doispreze-

ce, impreuni cu o doamna $i un copil... $i se potrive$te
descrierii domniei voastre, zise omul. Da’ jur c3 nu $tiu
dacS e omul pe care-1 cautafi.
-C ine mai e cu ei? intreba Luke, pnand monedele
suspendate in pumn, la jumatatea tejghelei.
-U n servitor, ii rSspunse hangiul. Sta de paza in
fa^a u$ii, domnia voastra. $i are un pistol. Da’ s3 $tid
ca vreau ca orice daune produse casei mele s& fie pla-
tite integral!
Luke se uita cu atenpe in ochii omului $i apoi lasa
monedele sa cada in palma lui deschisa. Omul i§i linse
buzele lacom $i in ochi ii ap8ru din nou o stralucire
vicleana.
- Dupa cum ziceam, continua el, il gasid pe domn la
numarul doisprezece.
Omul pe care-1 g3si stand plictisit in fata u$ii cu nu­
marul doisprezece era acela$i om care refuzase intr-o zi
sa-i dea scrisoarea pentru Anna, in fata portilor de la
Bowden Abbey. $i de indata ce-1 z3ri pe Luke, ii disparu
de pe chip expresia plictisita. Sari in picioare, adoptand
o pozifie defensiva, cu ambii pumni stran$i §i ridicad
amenintator in fata lui.
Luke ar fi fost multumit $i doar sa-1 lase lat. Doar cS
in clipa in care arunca o lovitura de pumn, se feri de
garda oponentului s3u s?i lovitura ateriza pe maxilarul
lui, servitorul scoase un pistol. $i fu o gre$eala pe care
omul nu va mai tr3i sa o regrete. Luke scoase sabia din
teaca $i'l injunghie in stomac, inainte ca omul sa apuce
s9 puna degetul de tragaci.
Dupa care deschise u$a tare §i o impinse inauntru.
Intelese dintro singura privire ca se aflau trei persoa-
ne in inc9pere. Anna statea in laterala camerei. Joy era
a§ezat3 pe canapeaua din coltul opus, intr-un ghemotoc
somnoros. Iar Blakely statea intre ele.
Blakely tocmai dadea sa se ridice din scaun, a$a ca
toata atentia lui Luke se concentra asupra lui.
- Blakely, regret sa te informez ca servitorul tau a
avut un mic accident, ii spuse Lucas Kendrick, duce
 Inima de piatra 395

de Harndon, lui Sir Lovatt, pe un ton complet rece $i

formal. Ca s&vorbesc deschis, cred c& este... mort.
Mintea lui evalua intro clipita situapia. Sopia $i fiica
lui se aflau la mare d istan t una de alta. Cealalta u§3,
care fara Indoiala ducea spre dormitor se afla aproape
de Anna, dar departe de Joy. Nu avea cum le dea la o
parte din drum.
Sir Lowell Blakely se ridica in picioare $i scoase ime­
dia t sabia din teaca.
- Harndon, 2 ise el, privind cu dezgust sabia lui Luke.
Este o intrerupere nepoliticoasa a unei seri lini^tite pe
care o petrec cu Anna mea.
- Pangare?ti numele Excelenpei Sale, rostindu-1, spuse
Luke. Ar fi mai bine s3 folose$ti arma aceea, daca $tii
cum sS o manuie^ti.
-M a intreb daca realizezi ce femeie stricata ai ca so-
pie, Harndon, zise Sir Lowell, zambind. Ar fi mai bine
sa m3 la?i s3 o iau cu mine. Nu ai mai vreao, daca ai §tii
tot adevarul.
-Poate c3 pi-ai dat seama ca pi-am spus Blakely, zise
Luke incet. Nu Blaydon, sau Lomax. Nu sunt complet
in necuno?tinpa de cauza. In garda, Blakely!
-Copilul! se tangui Anna. O, Doamne, copilul!
Sopia §i fiica lui se aflau in colpuri opuse ale camerei
?i pericolul era foarte real. Dar Luke nu i$i putea permi-
te ca atenpia sa-i fie distrasa de la du^manul sau.
Blakely nu era un adversar demn. Luke inpelese asta
inca de la prima intalnire a sabiilor. Lupta defensiv $i ha-
otic $i incerca sS-^i surprinda rivalul $i sa termine repede
duelul. DaT era un om disperat. $i oamenii disperapi
erau cei mai periculo$i. Luke se duela inteligent §i cu
mare atenpie, parand atacuri sSlbatice §i pregatindu-$i
rabdator oponentul pentru deschiderea inevitabila, care
ii va permite sabiei sale sa-i dea lovitura de grapie.
Era con§tient ca Anna nu ramasese unde era, ci i$i
croia drum prudent in jurul camerei, in incercarea de a
ajunge la copil. Dar nu-§i putea permite sa-$i mute aten-
pia de la Blakely nici macar pentru o clipita. Nici mS-
car cat sa o priveasca sau sa o sfatuiasca sa stea locului.
396 Mary Balogh

Nu putea face altceva decat sa se asigure cS era feritS din

calea sabiei lui sau a adversarului s&u.
Doar ca o observase $i Blakely. Iar Luke f&cuse gre-
$eala de a presupune ca §i el o va ignora §i va rSmane
concentrat pe duelul pans la moarte in care era impli-
cat. Dar omul se rSsuci brusc, arunca sabia, care c3zu
zgomotos pe covor, i$i infa$ura bra pi 1 in jurul Annei
$i apoi se intoarse astfel incat trupul ei si fie un scut
intre el $i Luke. Dupa aceea scoase un pistol din bu-
zunar. O clip! mai tarziu gura armei era sprijinita
de tampla Annei.
Sir Lowell zambea §i era cu sufletul la gura.
- Ar fi recomandat sa la§i sabia jos, dragul meu, Harn-
don, zise el. S-ar putea sa nupi faca placere sa vezi creie-
rii sopei tale impra$tiap prin camera. Acum, te rog!
Era prima data cand toata atenpa lui Luke era con-
centrata spre sopa lui. Era extrem de palida. $i se uita
direct in ochii lui.
-Im i pare rau, zise ea. Imi pare a$a de rau, repeta,
apoi inchise ochii.
Luke se apleca u^or si a§eza sabia pe covor, la picioa-
rele sale, dupa care se indrepta la loc. Ce era de facut
in momentul acela? Ce naiba mai putea face in clipa
aceea? Se blestema pe sine pentru ca nu se ajteptase ca
Blakely sa faca acea manevra, foarte evidenta.
- Luke, ar fi mai bine sa te intorci acasa acum, spunea
Anna. Daca e?ti de acord sa pleci nu o sa ne omoare pe
nici unul dintre noi. Vezi tu, eu nu te iubesc cu adeva-
rat. De fapt, nu te-am iubit niciodata. $i nu imi mai
doresc deloc sa traiesc cu tine. Plec in America cu Sir
Lowell. Mi-a pregatit o casa acolo. Am ezitat toata ziua...
dar acum ca te-am v3zut, mi-am dat seama ca chiar imi
doresc sa plec cu el.
Luke o pntui cu privirea, in timp ce ii spunea acele
cuvinte chinuitoare. Dar ochii ei ii transmiteau un cu
totul alt mesaj. Apoi ii z3ri mana cu colpil ochiului...
aluneca centimetru dupa centimetru sub deschizatura
rochiei $i inspre lateralul jupei. Acolo era o fanta, prin
care putea baga mana intr-un buzunar. Dar ce era in
buzunar? Doamne! Ce naiba avea in buzunar?
 Inima de piatrd 397

-Femeie stricata? zise el cu ochii inflacarap p cu

vocea plina de disprep Da, a fost bine spus, Blakely.
E intr-adevar o stricata. Asta primesc in schimb dupa ce
vin sa te revendic ca fiind a mea? America, zici? Du-te p
cale batuta, doamna. Aproape ca scotea flacari pe nSri.
Dar ip simp brusc genunchii inmuindu-se, cand v3zu ce
scotea u§or Anna din buzunarul jupei.
Anna intoarse u$or capul, astfel incat gura pistolului
se muta de la tampla ei, aproape in centrul frunpi sale.
$i zambi.
-Impu$ca -1 pe el in locul meu, draga tata, zise ea.
Te rog, dragul meu tatic!
Ochii lui Sir Lowell se mutara spre ea, cu oarecare
uimire p pistolul aluneca p ip schimba u$or pozipa, ast-
fel ca nu mai era nici lipit de fruntea ei p nici indreptat
spre vreunul dintre ocupanpi camerei.
Luke privi cu sufletul la gura cum mana Annei se
ridica p infige tare cuptul in piciorul lui Sir Lowell,
injunghiindu-1.
Omul urla de 50 c p de durere, p Anna se rasuci din
calea lui. A?a ca Luke ridica de jos sabia intr-o fracpune
de secunda p o implSnta direct in inima lui Sir Lo­
well Blakely.
Sir Lowell se holba la el o clipa, cu chipul schimono-
sit intr-un zambet sardonic. Luke ip trase apoi sabia p
omul se impletici inainte p se prabup pe podea cu fa£a
in jos.
Anna avea deja copilul in brate. In mod miraculos, mi-
cu;a inca dormea netulburata. Apoi sopa sa se indrepta
spre el clatinandu-se, a?a ca arunca spada p o cuprinse
in bra^e. Inchise ochii, rasufland usjurat, p le stranse tare
la piept pe amandoua. Nici el, nici Anna, nu mai rostira
nici un cuvant.
- Sfinte Sisoe! rSsuna vocea proprietarului din pragul
upi. Doua cadavre p intr-adevar, mai mult sange decat
ar putea fi curapit cu o duzina de galep de apa. $i cine
va raspunde pentru aceste doua morp, domnia voastra?
-Ducele de Harndon, raspiinse Luke cu o trufie
obosita. Trimite de veste sa vina fara intarziere cel mai
398 Mary Balogh

apropiat magistral:, omule. Nu rezolvi nimic, daca stai

aici a$a p te holbezi.
Pe hoi se stransese un grup de servitori p oaspep curi-
op, care venisera s& vada spectacolul fascinant oferit de
un corp neinsuflept p plin de sange, intins pe podea.
Capva dintre ei trasera cu coada ochiului in camera,
cautand satisfacpa suplimentara de a vedea inca o data
acel fenomen neobi$nuit - in fond se zvonea ca acel al
doilea cadavru aparpnea unui domn de obarpe nobila.
-A nna, zise Luke p o conduse la u$a dormitoru-
lui. Cred ca ai asistat la suficiente lucruri ingrozitoare
pentru o singura seara. Mai bine a$teapta in dormitor
cu Joy.
- Da, zise ea, in timp ce el ii deschise u§or u$a. Intra
in dormitor, dar apoi ridica apoi ochii p-1 privi. Avea
chipul chiar mai palid decat mai devreme. Luke... ip
mupumesc ca ai venit. Mulpimesc ca 1-ai omorat tu in
locul meu. Nu am venit aici de bunSvoie, p-o jur!
- $tiu. Apleca u?or capul p o saruta rapid. $tiu, iubi-
rea mea. §i va trebui sa ma port foarte grijuliu cu tine
de-acum p pentru tot restul viepi mele. Voi trai tremu-
rand de frica de lovitura ta de cupt.
Ea rase tremurator p ip mu$cS buza.
- Ramai aici pentru moment, zise el, uitandu-se in
jos la fiica lor, care nu §tia nimic din tot ce se petrecuse.
Apleca apoi capul p saruta pe frunte fetifa adormita.
O sa ma intorc, Anna. O sa plecam de aici in seara asta,
indiferent cat de tarziu va fi. O sa mergem acasS.
-D a, zise ea p lacrimile ii pi§nira din ochi. Da, te
rog, Luke.

c a p ito lu l 2 8
Era aproape miezul noppi cand Luke se intoarse in
camera. In tot timpul acela, Anna statuse nemi?cata pe
pat. Ip scosese doar crinolina p apoi ramasese increme-
nita, cu privirea apntita in tavan. Joy era a$ezata langa
ea, insa nu se agitase deloc. Uneori Anna chiar ip lini$-
tise gandurile ascultandu-i respirapa domoala. Incercase
 Inima de piatra 399

sa ignore vocile care veneau din camera alsturatS fi lu-

mina care intra pe sub u$3.
Injunghiase cu cutitul o fiinpa vie fi auzise urletul de
agonie pe care-1 provocase. §i jubilase datorita sentimen-
tului de putere fi victorie. Iar daca ar fi putut, i-ar fi
scos cutitul din picior fi i l-ar fi implantat in inima fi cu
siguran^a s-ar fi simpit fi mai victorioasa. Dar acel gand
o facea sa se cutremure.
Apoi, in cele din urma se deschise Ufa fi intra Luke.
Intoarse capul fi il privi apropiindu-se de pat. Era doar
o silueta in lumina fi nu ii putea vedea deloc fa{a.
- Vrei sa ramanem aici peste noapte, Anna? o intreba
el. Este foarte tarziu.
-N u, zise ea fi se ridica. Gandul de a ramane acolo §i
de a incerca sa doarma in camera aceea i se parea com-
plet neplacut, chiar §i daca ar fi fost Luke cu ea. Vreau
sa merg acasa.
-Trasura e pregatita, spuse el ?i se uita in jos la fiica
sa, care era infa§urata calduros in paturi. Astea sunt cu-
ferele tale?
Anna clatina din cap.
- Sunt lucrurile pe care le-a adus pentru mine, spuse
ea. Nu vreau din nimic din ele. Doar sacul cu schimburi
pentru Joy.
Cu toate acestea, Luke se apleca peste unul din cufe-
re $i ridica u$or capacul. Scotoci in interior, dupa care
scoase o pelerina care parea foarte calduroasa. O infa?u-
ra in jurul umerilor ei, cand se ridica in picioare.
- Daca vrei, putem sa-i dam foe, cand ajungem acasa,
spuse el.
- Da. Continua sa tremure, in ciuda faptului ca man-
tia ii aducea o caldura sporita.
Proprietarul era inca treaz ?i se inclina slugarnic in
fa^a lor, cand trecura prin tavema. Capva musafiri, care
erau inca treji fi palavrageau la un pahar - fara indoiala
despre evenimentele interesante ale serii - ii privira in
tacere. $i in cele din urma ajunsera in intunericul bine-
cuvantat fi familiar al propriilor trasuri.
400 Mary Balogh

Anna se scufunda pe una dintre banchete. II privi pe

Luke a$ezand copila pe bancheta de vizavi p invelind-o
in paturi, ca nu cumva sS se rostogoleasca sau si cada.
-Trebuie sa fie minunat sa ai atata inocenpi p un
atat de mare sentiment de siguran^a, incat sa pop sa
dormi pe parcursul unei astfel de seri.
Luke se a$eza p ii lua mana intr-a lui.
-D e unde ai piut? il intreba ea. De unde ai $tiut ca
ne-a rapit? §i cum ai $tiut unde sa ne caup? Ti-a spus
Henrietta?
- Emily mi-a spus, zise el. A vazut tot ce s-a intam-
plat, Anna. $i cumva a reupt sa-mi spuna totul... chiar
p faptul ca voia sa va duca in America. Theo a ramas la
Bowden Abbey, ca s-o protejeze de Henrietta... dar
nu trebuie sa-p mai faci griji in privin^a ei. Maine,
Henrietta o sa fie trimisa in alta parte. Nu o sa o mai
vezi niciodata.
Anna nu comenta in nici un fel afirmapa lui. Nu mai
era nimic de spus despre Henrietta - femeia pe care ea
p Luke o iubisera in momente diferite ale viepi lor. Se
apernu tacerea o vreme.
- 1 te-ai adresat cu numele lui adevarat, zise ea in cele
din urm3. Nici macar eu nu l-am piiut pana astazi.
-Astea au fost afacerile care m-au obligat s3 plec de
acasa, zise el. Trebuia s3 aflu cine era cu adevarat colo-
nelul Lomax, Anna. $i cu ce anume te avea la man3.
Fratele $i sora ta $i Lady Sterne m-au ajutat sa pun cap
la cap toata povestea. Dar tu i-ai spus tata...
- Astazi mi-a spus ca asta este el pentru mine, zise ea.
$i am simpt ca aproape credea §i el asta.
- Dar nu este adevarat. Luke o stranse de mana in-
curajator. Nu trebuie sa porp pe umeri aceasta povara.
A fost obsedat de mama ta mult timp dupa ce ea 1-a
respins ?i chiar p dupa ce s-a indragostit de tatal tau $i
s-a casatorit cu el.
-§tiu, spuse ea. §tiu ca nu era cu adevarat tatal meu.
Doar am portretul acela al bunicii, pe care il pn agafat
in camera mea.
-A , da, ip aminti el. Portretul acela despre care toata
lumea crede ca te infatpeaza pe tine, deghizata in bunica
 Inima de piatra 401

ta dupa tata. Ma bucur ca semeni atat de bine cu ea,

Anna. A$a nu va ramane nici o indoiala persistenta in
mintea ta.
Anna inchise ochii strans. $i-ar fi dorit sa Incline u§or
capul Intro parte $i sk $i-l sprijine de umarul lui. Dar nu
putea face asta. Nu Inca.
- Luke, zise ea. Dintrodata, sim^ea ca ii venea foarte
greu vorbeasca. Nu §tii nici macar jumatate din poveste.
- $tiu ca a fost obsedat de tine, Anna, spuse el. $tiu
ca a cumparat toate datoriile tatalui tau 51 ca astfel a ob-
pnut o mare putere asupra ta. $tiu ca treptat, p-a cerut
sa achip pe rand fiecare datorie. $i §tiu ca II iubepi prea
mult pe fratele ca sa-1 fi impovarat cu datoriile. $i ca ai
fost prea mandra ca sa vii la mine §i sa ma rogi sa le pla-
tesc in locul tau. Dar de ce nu ai avut incredere in mine
inca de la inceput? Nu p-ai dat seama ca le-a§ fi platit ?i
ca nu te-a§ fi condamnat pentru nimic?
-N u §tii nici macar jumatate din tot ce a fost, repeta
ea, suparata.
O voce mica ?i pacatoasa din capul ei ii spunea sa lase
lucrurile a$a. Ca Luke nu avea nevoie sa afle tot restul.
Dar ea se simtea obligata sa-i spuna $i restul. Sim{ea ne-
voia sa-i spuna tot adevarul.
El ii ridica mana §i io saruta.
- Spune-mi atunci, dragostea mea, zise el.
-S a r putea sa nu-mi mai spui a§a dupa ce afli tot
adevarul, zise ea cu tristete.
A^a ca ii povesti tot ce facuse pentru a achita o parte
din acele datorii, pe langa faptul ck ii daduse bani. Ii
spuse $i despre martorii pe care el ii angajase sa comita
sperjur, daca era nevoie, dar numai sa jure ca ea era o
hoa^a $i o criminala.
-Anna, zise el, ca un repro? bland, cand ea amup.
Of, Anna, de ce nu mi-ai spus? E o nebunie sa te con-
sideri vinovata de infracpuni la care ai fost obligata sa
fii martora. $ i e o nebunie $i mai mare sa crezi ca te-ar
fi dus in fa^a justipei, cand e.l insufi era singurul vino-
vat. Te-a§ fi putut lini$ti intro clipa, dragostea mea. Ma
doare sa $tiu ca ai trecut prin acest iad timp de trei ani,
 402 Mary Balogh

cand a$ fi putut pune cap&t intregii pove$ti de acum un

an, dac& ai fi avut incredere in mine!
- Am crezut c3 poate nu ai aceasta putere, zise ea. Ba
mai rSu. M-am gandit c3 era posibil sa CTezi totul $i s5
ma predai chiar tu autoritaplor.
- Oh, Anna! ii dadu drumul la mana, pentru a-§i a$e-
za brapil in jurul umerilor ei $i o rfisuci spre el. Proba-
bil nvai crezut un mare ticalos. Ii ridica u?or barbia cu
mana libera $i o sSruta profund.
Anna se cuibari in bra^ele lui ?i il saruta inapoi.
Amorfeala care pusese stapanire pe ea mai devreme
disparea treptat, eliberandu-i mintea $i trupul. Abia in
clipa aceea incepea sa realizeze ca totul se terminase.
Intreg co§marul din ultimii trei ani. Ca era libera. Ca
se intorcea acasa impreuna cu soful ei $i cu fiica lor $i
ca va putea tr3i acolo cu ei, fara nici o teama, pentru
tot restul viepi sale.
Luke se uita in ochii ei, de la numai capva centime-
tri distanta. Luna ?i stelele straluceau pe cer ?i invalu-
iau totrul Intr-o lumina difuza, care ii permitea s3-i vada
clar chipul.
-Anna... a spus ca e tatal tau, ?i totu?i te-a violat?
intreba el. Pentru ca el a fost, nu-i a$a? S-a intamplat o
singura data sau de mai multe ori? Vorbepe-mi despre
asta, iubito, ca sa putem lasa totul in trecut ?i sa ne vin-
decam impreuna.
A, da, mai era §i asta. Inca o bariera care statea in
calea fericirii ei. Anna nu voia sa se gandeasca la asta sau
sa-?i aminteasca ce se intamplase.
Nu fusese tocmai viol. Sau poate ca intr-un fel, da.
Fusese la fel de ingrozitor, de sordid $i de umilitor cum
ar fi fost probabil $i un viol propriu-zis. $i nu putuse
niciodata cuprinde cu mintea motivul - nici la momen-
tul respectiv, nici dupa aceea. Abia in clipa aceea putea
infelege intro oarecare masura gestul sau. §i asta numai
pentru ca atunci ?tia ca omul acela ingrozitor pretindea
sS fie tatal ei.
O ademenise la el acasa, folosind un pretext. Nu
fusese un lucru dificil de realizat, mai cu seama ca la
vremea aceea, Anna nu tndraznea sa iasa din cuvantul
 Inimd de piatra 403

lui. Iar in clipa in care refuzase sa urce de bunavoie,

cei doi servitori ai lui o condusesera cu for{a la etaj.
O apucase cate unul de fiecare braf $i o dusesera la
etaj, pe jumatate tarand-o ?i pe jumatate carand-o, in
timp ce el venise in spatele ei, $optindu-i cuvinte de ali-
nare. $i apoi o legasera de pat, cu incheieturile §i glezne-
le fixate de fiecare stalp al patului, astfel incat sa stea cu
brafele $i cu picioare desfacute. Se simpse neputincioa-
s3 $i lipsita de orice demnitate si identitate personala.
Servitoarea ii ridicase jupa §i cama$upt pana la talie,
a$a ca Anna inchisese ochii §i plansese de ru§ine. Apoi
femeia luase un obiect - Anna nu §tia exact ce, dar il
simtise tare, rece $i alunecos - $i il impinsese in interio-
rul locul ei femeiesc, rasucind in acela$i timp.
Urmase o teroare orbitoare, ppete care acoperisera
vocea lui care ii §optea cuvinte de alinare si o durere as-
cuptS. Iar Anna chiar crezuse ca va muri. Crezuse sincer
c5 o vor strapunge pana cand o vor ucide.
Dar in cele din urma, femeia retrasese obiectul folo
sit - indiferent ce anume era - $i simtise un $uvoi cald
intre coapsele ei.
- lata sangele, zisese femeie, pe un ton destul de mul-
pjmit. Sa rezolvat, domnule.
Iar dupa aceea, el ii spusese ca nu mai era virgina.
§i c3 nici un barbat nu va mai dori vreodatS sS o ia de
sope. A$a ca nu trebuia sa se mai gandeasca niciodata
la casatorie.
Anna plangea in hohote. Cu suspine adanci $i dure-
roase, care o lasau cu respirapa intretaiata.
-Sst, ii spunea Luke, cuibarindu-i capul langa um5-
rul s3u. Ii scoase apoi boneta $i acele de par, $i degetele
lui o mangaiau pe cap lini^titor. Iarta-ma, iubirea mea.
Te rog, iarta-ma.
Anna i§i dadu seama dintr-odata ca $i el plangea. Ra-
mase acolo o vreme, fara sa se mi$te. Pana cand ecoul
cuvintelor lui prinse sens in mintea ei.
- Sa te iert? repeta ea. Pentru ce?
Luke inghip apSsat.
- Ma vad stand la birou. in dimineapi de dupa nunta
noastra $i spunandu-p ca ai ni$te explicapi de dat, zise
 404 Mary Balogh

el. Interogandu-te. Cerand sa $tiu de cate ori s-a intam-

plat p cu cap barbap. Cerand sa piu daca 1-ai iubit. O,
iubita mea scumpa! Iarta-ma.
Ea lasS capul pe spate p il privi.
-Te iert, zise ea, daca asta o sa te faca sa te simp mai
bine. Dar a fost o prostie din partea mea sa nu-p fi spus
totul atunci. Realizez asta acum. Dar mi-a fost Pica sa-p
spun, Luke. Mi-a fost frica sa nu te pierd.
- La atat de pupn timp dupa nunta? intreba el. Dar
de ce? Abia daca ne cunopeam unul pe altul. De fapt,
ne cunopeam doar de o saptamana. Sau chiar mai
pupn. Lucrul acesta ma uimepe p acum, cand privesc
in urma.
-D ar eu te-am iubit din prima clipa in care te-am
vazut, spuse ea. Erai mai frumos decat orice alt domn pe
care 1-am vazut vreodata. Purtai toate cosmeticele acelea
p evantaiul... care ar fi trebuit sa te faca sa pari efeminat,
dar cumva reu$eau sa creeze exact efectul opus. Am fost
absolut fascinata. $i din clipa aceea am fost pierduta.
A$a c3 am fost suficient de nesibuita sa cedez tentapei,
cand ai venit prima data p m-ai cerut in casatorie. Iar
dupa aceea a? fi facut orice ca sa evit sa te pierd. Am
fost nesabuita.
Luke ofta.
- $i eu p-am vorbit atat de raponal despre datorie p
placere, zise el. Anna, Anna... ce om nesabuit am fost!
- Ba nu. Ridica mana ?i ii cuprinse u$or obrazul in
palma, lasand toata tandrefea sufleteasca sa i se citeasca
in ochi. Ai fost doar un om nefericit $i suferind, Luke.
Care se ascundea cu pricepere in spatele unei facade
stralucitoare p a unei reputapi de a fi crud p cu inima
de piatra. Dar cred ca o parte din durerea aceea a dispa-
rut in timp, nu-i a§a?
El o saruta scurt.
-Toata, zise el. Absolut toata, Anna. Am fost ca un
om mort timp de zece ani, dragostea mea. Iar tu m-ai
adus din nou la via^a intr-un singur an.
Anna zambi p-p cuibari la loc capul langa umarul lui.
Dintr-odata, se sim^ea foarte obosita p sleita de puteri.
 Inima de piatrd 405

Era incS intuneric cand se trezi. Luke ghici ca nu dor-

mise prea mult. TrSsura inc3 se mai deplasa intr-un ritm
constant. Erau foarte noroco^i c3 era o noapte lumi-
noasS. Vizitiul s3u ll asigurase ca nu va avea nici o pro­
blems s3 vada suficient cat sa conduca. In plus, nici el,
nici Luke nu se temeau deloc de hop la drumul mare.
In clipa aceea, Joy adormea la loc. I$i dadu seama
atunci ca agitapa ei u?oarS fusese ceea ce ll trezise. Dar
micufa se potolea $i adormea la loc, chiar sub ochii sai.
Iar Anna dormea cu capul sprijinit pe urnSrul lui.
Ucisese patru oameni in toata viapL lui - dintre care
doi chiar In noaptea aceea. Era o povara grea s3 stie c5
luase viapi unor oameni... chiar daca in fiecare dintre
cazuri simpse cS era un lucru complet justificat §i paruse
inevitabil. Dar in clipa aceea $tia c3 avea un singur re­
gret in legaturS cu uciderea lui Lowell Blakely. Iar regre-
tul acela era c3 nu o putuse face decat o singura data.
$i era un singur lucru pentru care era bucuros. Era
recunoscator pentru faptul c3 Blakely nu era cu adevS-
rat tatal Annei p ca ea avea dovezi in acest sens, care
o mulpimeau dincolo de orice indoiala. Va trai foarte
mult timp cu amintirile acelea neplacute... poate chiar
pentru tot restul viepi ei. Dar cel pupn a§a nu va avea p
povara con?tientiz3rii faptului c3 tatal ei o chinuise §i c3
ea ajutase la uciderea lui.
Mai aveau inc3 multe ore de mers pans s3 ajungS
acasa. Probabil c3 vor ajunge la Bowden in plina zi. $i
inca nu exista nici cel mai mic semn c3 s-ar fi pregatit s3
rSsara zorii. Era nerabdator s3 ajunga acasa.
Acasa! II cople$i un sentiment aproape insuportabil
de dor ?i iubire. Bowden Abbey. Acolo era locul lui.
Locul unde trSia impreuna cu sopa §i cu fiica lui. Unde
vo