Organismul unei plante superioare

funcții principale
rădăcina: -fixează planta în sol;
- absoarbe apa și sărurile minerale din sol prin perișorii
absorbanți și le conduce spre tulpină;
tulpina: -susține ramuri, frunze, flori, fructe;
-conduce apa și sărurile minerale (seva brută) spre frunză și
substanțele hrănitoare (seva elaborată) produse de frunze în tot corpul
plantei ;
frunza: -rol în fotosinteză, respirație și transpirație;
floarea fructul și sămânța: -rol în înmulțirea plantei;din floare
prin polenizare și fecundație se formează fructul și sămânța;

Organismul unui mamifer(și al

omului)
Organismul este alcătuit din cap, gât, trunchi și membre.
Organele sunt grupate după funcția îndeplinită în sisteme de organe.
I.funcții de nutriție:
1.digestia- este îndeplinită de Sistemul digestiv;
2.respirația- este îndeplinită de sistemul respirator;
3.circulația este îndeplinită de sistemul circulator;
4. excreția- este îndeplinită de sistemul excretor;
II.Funcții de relație:
1. Sensibilitate este îndeplinită de:
-organele de simţ
- sistemul nervos
-sistemul endocrin
2.Mișcarea (locomoția)- este îndeplinită de sistemul locomotor;
- ca sistemul osos (componentă pasivă) și sistem
muscular (componentă activă) ;
III. funcția de reproducere- este îndeplinită de sistemul
reproducător;
 Țesuturi vegetale
Țesutul reprezintă o grupare permanentă de celule care au aceeași
formă (de regulă), aceeași structură și îndeplinesc aceeași funcție.
Țesuturile vegetale se împart în două mari categorii:
Țesuturi Țesuturi definitive
embrionare(meristeme)

a)Țesuturi de apărare/acoperire- epiderma frunzelor

b)Țesuturi fundamentale:
-țesuturi de asimilare cu clorofilă;
-țesuturi de depozitare a apei;
-țesuturi de depozitare a aerului;
-țesuturi de depozitare a substanțelor de rezervă;

c)Țesuturi conducătoare:
-conduc seva brută prin vasele lemnoase;
-conduc seva elaborată prin vasele liberiene;

d)Țesuturi mecanice (de susținere)

e)Țesuturi secretoare:
-uleiuri volatile la citrice, conifere, la mentă, eucalipt,
rășină, latex, clei;

Țesuturi animale
Țesuturile animale se clasifică în:
1.țesutul epitelial:
funcțiile epiteliilor: -formează epiderma primul strat al pielii;
-căptușesc cavitățile la interiorul corpului;
Din punct de vedere funcțional epiteliile se clasifică în:
epitelii de acoperire;
epitelii de grandulare(secretorii): intră în alcătuirea glandelor;
epitelii senzoriale: intră în alcătuirea organelor de simț;
2. țesutul conjunctiv:
este alcătuit din: -celule conjunctive;
-fibre conjunctive de colagen, elastină ;
- substanță fundamentală ;
După consistența substanței fundamentale se deosebesc patru tipuri
de țesuturi:
-moi;
-semidure-cartilaginoși;
-dure-osos;
Roluri: Trofic (de hrănire), de apărare, de susținere-mecanic, de protecție,
de producere de elemente figurate ale sângelui, rezervor de grăsimi,
izolat termic;
3.Țesutul muscular:
Țesutul muscular este constituit din celule musculare alungite numite
fibre musculare .
Fibrele musculare au proprietatea de a se contracta. Țesutul muscular
este bogat vascularizat.
Se deosebesc trei tipuri de țesut muscular:
-țesut muscular striat;
-țesut muscular striat de tip cardiac;
- țesut muscular neted;
4. Țesutul nervos:
Țesutul nervos este format din celule specializate (neuroni) și din celule
gliale (nevroglii).
Neuronul este unitatea structurală și funcțională a sistemului
nervos.Acesta conduce impulsul nervos.

Sistemele din organismul unui animal sunt: sistemul respirator, sistemul

digestiv, sistemul locomotor, sistemul reproducător și sistemul nervos .
 Alcătuirea unei frunze

Fotosinteza
Plantele, organisme autotrofe, stau la baza lanțurilor trofice, deoarece
pot să își producă singure substanțele organice(cu care se hrănesc și
alte organisme), din substanțe anorganice preluate din mediul în care
trăiesc.
Plantele verzi, datorită prezenței clorofilei ,au capacitatea de a-și
sintetiza substanțele hrănitoare(organice),Din dioxid de carbon(CO2),
apă(H2O) și săruri minerale (substanțe anorganice).Procesul este numit
fotosinteză și se realizează doar sub influența radiațiilor luminoase.
 Tipuri de nutriție în lumea vie
Nutriția autotrofă: organismele
produc substanțe organice din
substanțe anorganice utilizând
surse de energie diferite
Nutriția heterotrofă: organismele
își procură hrana din mediu
înconjurător;
Nutriția mixotrofă: Organismele
se hrănesc atât autotrof, cât și
heterotrof;
Fotosinteza: specifică plantelor, algelor și
unor bacterii;
-organismele utilizează energia luminii,
absorbită cu ajutorul clorofilei, pigment de
culoare verde;
Chemosinteza: specifică unor bacterii
(metanogene, feruginoase)
- organismele folosesc energia chimică
eliberată prin descompunerea unor
substanțe chimice din mediu;
Prin ingestie( înglobare): Caracteristică
organismelor animale care au organe
specializate în preluarea, descompunerea
și ingerarea hranei;
Saprofită: saprofitele se hrănesc cu
substanțele organice rezultate din
descompunerea organismelor moarte sau
eliminate de alte organisme;
Parazită:Specifică organismelor care își
procură nutrimentele din corpul
organismelor vii, pe care le îmbolnăvesc.
paraziți microscopici ( unele bacterii,
protozoare, ciuperci) sau macroscopici
(viermi, insecte, plante lipsite de clorofilă )
Semiparazită: Întâlnită la plante ca vâscul.
Ele își extrag seva brută din altă plante( cu
ajutor unor prin prelungi specializate
numite haustori) și o utilizează în procesul
de preparare a substanțelor organice prin
fotosinteză, deoarece conțin clorofilă.
Plantele carnivore Se hrănesc autotrof ( prin
fotosinteză) și heterotrof ( cu insecte din
corpul cărora extrag, în special, săruri
minerale )
Simbiontă: constă în asociere permanentă a
două organisme, numite simbionți, pentru
avantaj reciproc.
Exemple: lichenii( relația permanentă între o
algă sau o bacterie autotrofă și o ciupercă)
și relația dintre bacteriile fixatoare de azot
și rădăcinile plantelor leguminoase.
 Digestia și absorbția
Sistemul digestiv este alcătuit din tubul digestiv și glandele anexe.
Sistemul digestiv este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează
digestia alimentelor, Transformarea lor în produși absorbabil
(nutrimente )și eliminarea resturilor neabsorbite.

A.Tubul digestiv
cavitate bucală
faringele - organ comun sistemului respirator și sistemului digestiv;
esofagul
stomacul
intestinul subțire - este format din trei porțiuni:
duoden
jejun
ileon
intestinul gros - are trei porțiuni:
cecum (cec)
colon (colon ascendent, colonul transvers, colon descendent, colon sigmoid)
rect
B. Glandele anexe ale tubului digestiv
1. Glandele salivare:secretă saliva, care conțin enzime;
2. Ficatul: produce bila sau sucul biliar, care se depozitează în vezica
biliară și este eliminat(ă) în duoden. Bila nu conține enzime, dar conține
săruri biliare care emulsioneaza grăsimile;
3.Pancreasul exocrin (aproximativ 98% din masa totală): secretă sucul
pancreatic, suc ce conține enzime.
Transformări chimice ale alimentelor
Digestia bucală
⬇ Saliva
Bol alimentar
⬇
Digestia gastrică
⬇ suc gastric
Chim gastric
⬇
Digestia intestinală
⬇ bila
Chil intestinal
⬇ suc pancreatic
suc intestinal
Produși final
(nutrimente)
⬇
Absorbție
 Respirația
Caracteristici: Respirația aerobă Respirația anaerobă

Se întâlnește la: -majoritatea organismelor; -Bacterii și ciuperci; rar apare

în țesuturile plantelor și
animalelor anaerobe, într-un
mediu cu puțin oxigen;

Substanța utilizată: -glucoza( substanță -glucoza:

organică, foarte
răspândită în natură
,solubilă în apă )

Gaz utilizat: -oxigenul din aer, apă sau -nu se utilizează oxigenul ;
sol;

Energie produsă: -cantitate mare de energie -cantitate mică de energie ,

,depozitat (cea mai mare depozitată tot sub formă de
parte) într-o ATP ,substanță prezentă în
substanță(ATP), fiind toate organismele vii ;
eliberată când este nevoie;

Produși rezultați: -produși finali, care nu mai produși intermediari, care mai
pot fi descompuși ; conțin energie ;uneori dioxid
dioxid de carbon și apă; de carbon ;niciodată apă ;

Desfășurare: -începe în citoplasmă și se -în citoplasma celulei;

termină în mitocondrie;

Ecuație chimică: glucoză+oxigen➡energie glucoză➡energie (cantitate

(cantitate mare) + dioxid de mică) + produs intermediar+
carbon apă dioxid de carbon(uneori)

Respirația aerobă utilizează oxigenul pe când cea anaerobă nu .

Respirația anaerobă se întâlnește la anumite bacterii și ciuperci pe
când cea aerobă se întâlnește la majoritatea organismelor .
 Fermentația
Caracteristici Fermentația alcoolică Fermentația lactică

Se întâlnește la: ciupercile unicelulare unele bacterii;

numite drojdii (drojdia de
bere, drojdia vinului);

Substanța utilizată: glucoza; glucoză (cu gust dulce);

Produși rezultați: alcool etilic și dioxid de acid lactic (cu gust acru)
carbon;

Ecuație chimică glucoză➡energie glucoză➡ energie (cantitate

(cantitate mică) + alcool mică) + acid lactic + dioxid de
etilic+ dioxid de carbon carbon (uneori)

Importanță: fabricarea pâinii și a acrirea laptelui, prepararea

băuturilor alcoolice; murăturilor;
metodă de conservare (acidul
lactic este un bun conservant)

Sistemul respirator la om
Respirația la animale se realizează prin sistemul respirator și reprezintă
schimbul de gaze respiratorii dintre organism și mediu .

Sistemul respirator cuprinde:

● căile respiratorii:
-extrapulmonare: cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee, bronhii
principale;
➔ cavitatea nazală- formată din fose nazale, localizată sub baza
craniului,deasupra cavității bucale;
➔ faringele- organ comun sistemului digestiv și sistemului
respirator, prezintă epiglota;
➔ laringele- are două funcții: respiratorie și fonatorie;
➔ traheea- sub formă de tub Cu inele cartilaginoase , Continuă
laringele, Lungime de 10-12 cm . La nivelul T4 se împarte în două
bronhii principale;
-intrapulmonare(arbore bronșic):
➔ bronhiile: pătrund plămân prin hilul pulmonar, se ramifică
intrapulmonar formând arborele bronșic (bronhii, bronhiole,
bronhii terminale);
● plămânii:
➢ organe ale respirației ;
➢ situați în cavitatea toracică , protejată de cutia toracică ;
➢ protejați de pleură- învelește plămânii ,formată din două
foițe pleurale: foița pariotală (spre coaste) și foița viscerală
(aderă la plămâni);
➢ între cele două foițe pleurale este o lamă fină de lichid
pleural ;
➢ plămânii, neavând mușchi, urmează pasiv mișcările cutiei
toracice ;
➢ sunt în număr de doi, cel stâng este mai mic decât cel drept,
deoarece în partea stângă este localizată inima ;
➢ au culoare roz-roșie, puternic vascularizați;
➢ la nivelul lor au loc schimburile de gaze respiratorii, al
alveolelor pulmonare ;
➢ unitatea structurală și funcțională a plămânului este acinul
pulmonar, format din sacul pulmonar, alveole pulmonare și
bronhiola terminală ;
 Sistemul respirator la om
1. Fose nazale: comunică cu exteriorul prin nări, iar cu faringele
prin orificii numite coane. Sunt căptușite cu o mucoasă subțire,
bine vascularizată, cu glande mucoase și peri (rol în încălzirea și
purificarea aerului inspirat);
2. Faringe: tub musculos, fiind cale comună de trecere a aerului și
alimentelor. Prezintă amigdale, care rețin agenții patogeni ;
3. Laringe: tub cartilaginos căptușit cu o membrană care
formează, prin pliere, două perechi de corzi vocale, care produc
sunete prin vibrație la ieșirea aerului din plămâni (cele superioare
sunt false). Conduce aerul și reprezintă principalul organ fonator
(al vorbirii).
4. Trahee: organ tubular, de 10-12 cm lungime. Este alcătuit din 16-20
de inele cartilaginoase care o mențin deschisă permanent. În
zona de contact cu esofagul inelele sunt incomplete, fiind
completate cu țesutul muscular;
5. Bronhii principale: sunt structuri cartilaginoase care pătrund
în plămâni și se ramifică, formând arborele bronșic ;

Plămânii: sunt organe pereche, moi, de culoare roz-roșiatică,

elastici, spongioși (buretoși)
sunt situați în cutia toracică, de o parte și de alta a inimii. La
nivelul lor se realizează schimbul de gaze respiratorii. Sunt
acoperiți de o membrană (pleura) formată din două foițe (una
care aderă la suprafața plămânului și alta care adera la peretele
toracic; între cele două foițe există o cantitate mică de lichid cu
rol în mișcările respiratorii). Sunt divizați în lobi pulmonari: trei
lobi- plămânul drept și doi lobi cel stâng; la rândul lor, lobii sunt
divizați în segmente, iar acestea în lobuli pulmonari, de formă
prismatică. Un lobul conține 30-50 de acini pulmonari;

Acinul pulmonar: este format din: bronhiola respiratorie,

canalele alveolare care derivă din ea și alveolele care se găsesc în
pereții canalelor. Alveola pulmonară este implicată în schimburile
gazoase, deoarece prezintă un perete unistratificat și numeroase
vase de sânge care o înconjoară. În cei doi plămâni sunt peste 300
de milioane de alveole, realizând o suprafață mare de schimb.
Parenchimul include o parte a arborelui bronșic, deci este implicat
,în principal, în schimbul de gaze la nivelul alveolelor;
 Arborele bronșic: Rezultă din ramificarea bronhiilor principale
în interiorul plămânilor (căi respiratorii intrapulmonare): bronhii
principale care se ramifică până la bronhiole respiratorii care se
continuă cu canale alveolare terminate cu dilatații în formă de
saci-saci alveolari în care se deschid alveolele pulmonare;

Procesul de respirație la om
Respirația este compusă din inspirație și expirație.
Când respirăm, transportăm oxigen în celule pentru a le ține funcționale
și când expirăm eliminăm dioxid de carbon generat de activitatea
acestora.
Aerul intră prin fosele nazale, trece prin faringe, laringe, trahee, după în
bronhii care se despart la baza traheei, existând una pentru fiecare
plămân.
Aerul pe care-l inspirăm umple alveolele care fac plămânii să crească în
volum.
În momentul în care globulele roșii preiau oxigenul, ele elimină dioxidul
de carbon.

Circulația- circulația la plante

Circulația este funcția de nutriție care asigură transportul diferitelor
substanțe în organismul unei plante sau al unui animal, pentru ca
aceasta să poată funcționa.

Circulația la plante
Prin corpul plantelor circulă seva brută (apă și săruri minerale) și seva
elaborată (apă și substanțe organice).

Absorbția sevei brute și formarea sevei elaborate

Dioxidul de carbon din aer pătrunde în plantă, la nivelul frunzelor.
Absorbția sevei brute (apă și săruri minerale) se realizează, în principal,
în zona piliferă (a perișorilor absorbanți).
Din seva brută și dioxid de carbon, cu ajutorul energiei solare, rezultă
seva elaborată (apă și substanțe organice), care circulă în plantă prin
vasele liberiene și O2.
Seva brută circulă prin vase conducătoare lemnoase și ajunge la
frunză, unde o parte a apei se evaporă.

Circulația sevei brute și a sevei elaborate prin plantă

Caracteristici ale circulației seva brută seva elaborată
sevelor

Tipul de vase prin care vase conducătoare vase conducătoare

circulă: lemnoase liberiene

Sensul circulației în plantă: sens ascendent sens ascendent și

(de la rădăcină spre descendent
frunză)

Frunză în tot corpul plantei

⬆ ⬆⬇
tulpină seva elaborată
⬆ (se formează în frunză din
absorbție seva brută, CO2, energie
rădăcina( zona piliferă) solară)
⬆ ⬆⬇
seva brută tulpină
(apă+ săruri minerale) rădăcină

Plantele iau prin rădăcini apa cu sărurile minerale .Seva brută circulă
prin vasele lemnoase și ajunge la frunze .Dioxidul de carbon intră în
plantă la nivelul frunzelor .Din seva brută, dioxidul de carbon și lumina
soarelui rezultă seva elaborată formată din apă și substanțe organice
care circulă prin vasele liberiene ,de unde se duce în toată planta .
 Circulația la om
Sângele
Mediul intern: sânge, limfă, LCR
Sângele(7% din masa corporală):
-plasma (55% din sânge):
➢ apă (90%);
➢ reziduu uscat (10%):
● substanțe organice (9%): proteine, lipide, hormoni, glucide,
vitamine, aminoacizi;
● substanțe anorganice(1%): Cl, Na, K, Mg, Ca, Fe...)
-elemente figurate: (45% din sânge):
➢ globule roșii (hematii, eritrocite)- transportul gazelor respiratorii;
➢ globule albe (leucocite)- asigură imunitatea;
➢ trombocite (plachete sangvine)- au rol în coagulare;

Grupele de sânge- sistemul AB0

Grupa A Grupa B Grupa AB Grupa 0

Tip de
globule roșii

anticorpi în
plasmă

fără

antigeni din
celule roșii
din sânge
fără
 Sistemul circulator la om
Structura inimii

Sistemul circulator la om
Circulația
Circulatia la om este dublă:
1. circulația sistemică (marea circulatie): I – corp - I
2. circulatia pulmonară (mica circulatie): I – plămâni - I

Circulația sistemică (marea circulație)

artera aortă vene cave
INIMĂ (VS) ............................. spre țesuturi, organe ................................. INIMĂ (AD)
Sânge oxigenat schimb de gaze resp. Sânge neoxigenat

Circulatia pulmonara (mica circulatie)

2 artere pulmonare 4 vene pulmonare

INIMĂ (VD) ............................. spre plămâni ................................... INIMĂ (AS)
Sânge neoxigenat schimb de gaze resp. Sânge oxigenat

Legendă*
Cu culoarea roșie – sângele oxigenat, încărcat cu oxigen.
Cu culoarea albastră – sângele neoxigenat, încărcat cu dioxid de carbon.
 Sistemul circulator la om
schema circulației

Respirația în medii de viață diferite traheală - insecte, cutanată -

amfibieni, branhială – pești, pulmonară - păsări