Despre Manastirea Putna

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale,
religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către
Mihai Eminescu, în 1871.
Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava. Mănăstirea a fost
un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase.
Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane
etc.

Istoric
Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui
mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3
septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.[3] Slujba de sfințire a fost oficiată
de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul
de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Mănăstirea a fost restaurată între
anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul
după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.

Arhitectura

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a
cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea
domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în
care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Tot pe latura de est este situat și „Turnul
clopotniței” construit în anul 1882. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu
alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la
etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul
clopotniței” construit în anul 1882.
Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel,
este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță
deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi
spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și
Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac.