Bazele managementului financiar

Subiectul 9. Gestiunea riscurilor financiare

9.1. Noţiunea ţi tipologia riscurilor

Riscul reprezintă probabilitatea apariţiei unor evenimente cu efecte negative asupra unei
activității în ansamblu și se manifestă prin pierderi, cheltuieli suplimentare neprevăzute și respectiv
micșorarea profitului.

Riscurile sunt clasificate şi grupate după o serie de criterii:

1) În funcţie de tipul activităţii economice riscurile se clasifică în riscul de afaceri (de producţie,
comercial, financiar) şi de consum.
2) În funcţie de manifestare: risc speculativ şi pur.
3) În funcţie de tipul intermedierii financiar (investiţional; de asigurări, bancar).
Riscul de producţie apare în sfera de producţie şi este cauzat de micşorarea volumului de
producţie, creşterea consumurilor materiale.

Riscul comercial apare la etapa de desfacerea a produselor, serviciilor precum și la etapa de

asigurare tehnico-materială. Riscurile comerciale sunt cauzate de micșorarea prețurilor, creșterea
prețurilor la resurse necesare pentru etapa de producție.

Riscul financiar apare în relaţiile întreprinderii cu structurile financiare (băncile, companiile de

asigurări, cu fondurile de investiţii, burse, etc.). Aceste riscuri apar din cauza inflaţiei, creşterea ratelor
dobânzii, ieftinirea titlurilor de valoare.

Riscurile pure – sunt celea care determină fezabilitatea pierderilor sau rezultatul.

Riscurile speculative reflectă fezabilitatea obţinerii rezultatului atât pozitiv cât şi negativ.

Pentru întreprinderi, activitatea cărora nu este asociată cu riscul financiar nemijlocit, totuşi riscul
financiar apare în realizarea afacerilor şi înseamnă probabilitatea pierderilor de bani în general.

În această ordine de idei riscul financiar se divizează în:

 Riscul patrimonial reprezintă pericolul de a pierde careva parte din activele întreprinderii.
 Riscul legat cu angajamente – este riscul pierderilor, dacă acţiunile întreprinderii (angajatului
acesteia) vor afecta altă persoană juridică sau fizică.

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Bazele managementului financiar
Riscurile financiare a întreprinderii din sfera de producţie şi comerţ se clasifică în:

 Riscul de credit – pericolul de neplată de către întreprindere a valorii de bază a împrumutului şi a

dobânzii.
 Riscul ratei de dobândă – este pericolul pierderilor cauzate de creşterea costului la resursele de
creditare.
 Riscurile valutare sunt cauzate de modificarea cursului valutar ce va provoca pagube reale în
efectuarea tranzacţiilor bursiere şi afacerilor economice internaţionale.
 Riscul şansei pierdute – înseamnă probabilitatea pagubei indirecte sau obţinerii unui profit mai
mic decât s-a aşteptat în urma neefectuării unor măsuri sau întreruperii activităţii economice.
 Riscul investiţional se manifestă prin faptul că extragerea resurselor financiare din activitatea
curentă în viitor se va solda cu pierderi sau cu profituri mai mici decât s-a aşteptat.
 Riscul fiscal presupune următoarele probleme: modificări în legislaţia fiscală, deciziile individuale
ale persoanelor competente privind aplicarea unor înlesniri sau sancţiuni.

9.2. Metode de gestiune a riscurilor financiare

Metodele de gestiune a riscurilor financiare în general pot fi divizate în 2 grupe:

1) Metode fizice;
2) Metode economice.
Metodele de protecţie fizică se referă la utilizarea următoarelor mijloace tehnice ce limitează
accesul la patrimoniul întreprinderii, la baza de date. De exemplu: safeuri, sisteme contabile, protejarea
sistemului informaţional al întreprinderii de accesul nesancţionat, paza.

Protecţia economică se manifestă prin previziunea cheltuielilor suplimentare evaluarea proporţiilor

de pagube posibile. Utilizarea întregului mecanism financiar cu scopul lichidării riscului şi consecinţelor
acestuia.

Afară de acestea se cunosc 4 metode de gestiune a riscurilor care pot fi divizate în felul următor:

1. Anularea - constă în renunţarea de la realizarea unei afaceri riscante;

2. Prevenirea pierderilor şi controlul - înseamnă o sistemă de acţiuni preventive şi următoare,
realizarea cărora va preîntâmpina consecinţele negative, va evita situaţii neprevăzute, şi vor
controla proporţia pierderilor, dacă acestea deja au avut loc sau sunt inevitabile;
3. Asigurarea – presupune transmiterea de către companie a operaţiunilor de protecţie a
intereselor sale în cazul întâmplării anumitor evenimente, din contul fondurilor băneşti, formate
din plăţile de asigurare ale ei exprimate prin prime de asigurare;
© Angela Șestacovscaia pagina 2
Bazele managementului financiar
4. Asimilarea - constă în recunoaşterea pagubelor şi renunţarea de asigurare. Asimilarea se
practică în cazuri când proporţia pierderilor prevăzute este nesemnificativă.
La selectarea metodelor de gestiune a riscurilor se iau în consideraţie următoarele principii:

1) nu se acceptă riscul, în valori ce depăşesc capitalul propriu.

2) e necesar de prevăzut consecinţele riscului.

9.3. Procesul de gestiune a riscurilor financiare

Procesul gestiunii riscurilor include următoarele etape:

1. Determinarea scopului se concretizează în supravieţuirea întreprinderii în cazul pierderilor

semnificative. În calitate de scopuri pot fi menţionate:
a) protecţia întreprinderii de schimbările mediului exterior a întreprinderii;
b) optimizarea mediului interior a întreprinderii.;
2. Identificarea riscurilor se efectuează în baza diferitor informaţii din surse oficiale şi neoficiale;
3. Evaluarea riscului – adică determinarea valorii pierderilor posibile şi reale;
4. În funcţie de valoarea pierderilor se va selecta metoda (una sau mai multe);
5. Aplicarea metodelor înseamnă întreprinderea unor măsuri concrete;
6. Pentru a evalua rezultatele este necesară o bază informaţională ce va permite examinarea
pierderilor, şi eficienţa acţiunilor întreprinse.

© Angela Șestacovscaia pagina 3