Sunteți pe pagina 1din 3

La strunjirea de degroșare este îndepărtată de pe suprafața cilindrică cea mai mare parte a

adaosului de prelucrare, așchierea este caracterizată de valori mari ale adâncimii de așchiere
și avansului. Forțele de așchiere sunt mari (comparativ cu finisarea), rugozitatea suprafeței
prelucrate va avea valori mari, sistemul tehnologic este puternic solicitat.

Strunjirea de finisare are ca obiectiv să se obțină o precizie dimensională și geometrică mai


ridicată decât la degroșare și o calitate superioară a suprafeței, adâncimea de așchiere și
avansul având valori mult mai mici. Strunjirea de finisare poate fi operație tehnologică finală
a unei suprafețe sau operație intermediară, înainte de o operație de prelucrare fină: strunjire
de netezire sau rectificare.

Uneori, atunci când trebuie eliminate adaosuri de prelucrare mari, între degroșare și finisare
se introduce o fază/operație intermediară de semifinisare.

În cazul operațiilor de strunjire automate pe strunguri cu comandă numerică, în timpul


procesului de așchiere pot fi angajate simultan diferite scule, cu scopul de a reduce timpii de
prelucrare și a mări productivitatea așchierii.

În general, precizia de prelucrare obținută la strunjirea suprafețelor cilindrice pe strunguri


normale corespunde treptelor de precizie 8, 9 sau 10. În producția de serie mică, prin
adoptarea unor măsuri specifice se pot realiza și suprafețe cu precizia corespunzătoare
treptelor 7 sau 6 de precizie.

Cojirea (engleză Centreless rough turning) este un procedeu de strunjire cilindrică exterioară
care se efectuează cu un cap port-cuțite rotativ, echipat cu mai multe cuțite, poziționate radial
față de piesă. Mișcarea de avans longitudinal este efectuată de bara de cojit, prin interiorul
capului rotativ, iar mișcarea de rotație - de către cuțite (așa cum s-a menționat mai înainte).
Acest procedeu se folosește în special pentru înlăturarea straturilor de oxizi și a fisurilor
superficiale de pe bare laminate sau forjate, de exemplu în fabricația oțelului tras la rece.
Cuțitele sunt prevăzute cu unghi de atac al tăișului secundar cu valori mici, sub 2o, adâncimea
de așchiere este în general mică, t < 1 mm, iar avansul longitudinal are valori mari, s= 15
mm/rot. Cojirea se execută pe strunguri de cojit „fără vârfuri”, pe care avansul barei de cojit
este obținut cu două role rotative speciale.

Dimensiunile așchiei nedeformate


Pentru determinarea secțiunii transversale a așchiei nedeformate se calculează valorile lățimii
așchiei b și grosimii așchiei a.

Lățimea așchiei nedeformate b se calculează cu relația:

b = t/sinκ

în care: t este adâncimea de așchiere; κ - unghiul de atac principal al cuțitului.

Grosimea așchiei nedeformate a este:

a = s.sinκ

Valoarea nominală a ariei secțiunii transversale a așchiei A este:


A = b.a = t.s

Mărimile a și b sunt denumite parametri fizici ai procesului de așchiere.

Moduri de prindere
În vederea strunjirii suprafețelor cilindrice exterioare pe strungul normal se folosesc
următoarele moduri de prindere a piesei de prelucrat[3]:

 prindere între vârfuri de centrare sau în mandrina universală (universal) și vârf;


 prindere în mandrine de diferite tipuri;
 prindere pe dorn;
 prindere pe platou;
 prindere în dispozitive speciale.

Prinderea între vârfuri de centrare. Strunjirea între vârfuri necesită ca, în prealabil, în
capetele semifabricatului (materialului) care trebuie sprijinite în vârfuri să fie executate găuri
de centrare. Vârfurile de centrare sunt montate în arborele principal și, respectiv, în gaura
conică din pinola păpușii mobile. Rotirea unei piese de prelucrat de tipul arborilor se
realizează cu ajutorul unei flanșe de antrenare care este înșurubată pe capătul arborelui
principal al strungului. Vârful de centrare din arborele principal se rotește totdeauna
împreună cu arborele principal și cu piesa, iar vârful din păpușa mobilă poate fi vârf fix sau
vârf rotativ.

Pentru antrenarea în rotație a unei piese care trebuie strunjită pe toată lungimea sau pentru
strunjirea unei piese tubulare se folosește un vârf de centrare cu suprafața activă conică
prevăzută cu zimți care pătrund în capătul piesei de prelucrat, fiind aplicată o forță axială
suficient de mare.

Rigiditatea maximă a sistemului tehnologic se asigură prin fixarea semifabricatului în


mandrina universală pe suprafața cilindrică exterioară sau pe suprafața cilindrică interioară a
obezii (de exemplu, obada roții de curea), iar rigiditatea minimă - prin fixarea pe butuc
(butucul roții dințate).[4]

Prinderea în universal și vârf se poate folosi în locul prinderii între vârfuri. Acest mod de
prindere asigură o fixare mai rigidă a piesei de prelucrat și reduce la minimum orice
probabilitate de apariție a vibrațiilor în timpul strunjirii, deoarece piesa este încastrată elastic
în universal și sprijinită la celălalt capăt pe vârful păpușii mobile. Acest mod de prindere
conduce la formarea unui sistem tehnologic static nedeterminat[5], format din mai multe
elemente: piesă de prelucrat-păpușă fixă-păpușă mobilă-subansamblul căruciorului.

La prelucrarea între vârfuri a pieselor tip arbore cu rigiditate redusă (L/D> 12) se folosesc
lunete fixe sau lunete mobile, pentru sprijinul intermediar al piesei. Luneta fixă poate fi
montată pe batiul strungului în orice poziție dorită pe lungimea piesei, iar luneta mobilă se
montează pe căruciorul strungului și se deplasează împreună cu acesta. Cele două bacuri ale
lunetei mobile reazemă piesa în puncte opuse față de scula așchietoare, pentru a se evita
deformarea prin încovoiere a piesei, sub acțiunea forțelor de așchiere.

Prinderea în mandrine. Se deosebesc diferite categorii de mandrine:


 mandrină universală cu trei bacuri (pe scurt: universal);
 mandrine cu două bacuri;
 mandrine cu bucșă elastică;
 mandrine pneumatice, hidraulice, electromagnetice.

Mandrina universală autocentrantă, cu trei bacuri, este folosită pentru prinderea pieselor cu
secțiune rotundă. Centrarea piesei se face automat (autocentrare), prin deplasarea simultană
radială a bacurilor. Precizia de centrare este de circa 0,1 mm la universale noi și de 0,15 - 0,4
mm la universale exploatate timp îndelungat.

Mandrinele cu bucșă elastică se folosesc pentru strângerea materialului sub formă de bară
trasă la rece sau rectificată pe mașini de rectificat fără vârfuri, bară din care se prelucrează
succesiv mai multe piese, care după terminarea prelucrării sunt retezate din bară. Bara este
avansată periodic prin alezajul din arborele principal înainte de prelucrarea fiecărei piese.