Avantajul bucșelor elastice constă în forța de fixare ridicată, datorită suprafeței mari de

contact cu materialul de prelucrat, lipsa urmelor de fixare care rămân de obicei pe piesă la
prinderea în bacurile universalului, precizia de centrare mai mare, până la 0,03-0,05 mm.
Bucșele elastice se folosesc îndeosebi la piese prelucrate pe strung-revolver sau strung
automat. Sunt executate pentru prinderea barelor cu secțiune rotundă, pătrată, hexagonală.

Prinderea pe dorn. Piesele cu gaură centrală sau tubulare se instalează deseori pe dorn pentru
prindere interioară. Dornul pe care se prinde piesa va fi la rândul lui instalat între vârfuri de
centrare sau în universal cu sprijin la celălalt capăt pe vârful din păpușa mobilă. Dornurile pot
fi împărțite în dornuri rigide și dornuri extensibile (elastice).

Dornurile rigide (neextensibile) pot fi: cilindrice, conice sau canelate (acestea din urmă,
pentru piese cu gaură canelată). Dornurile cilindrice pot fi cu ajustaj cu joc sau ajustaj cu
strângere. Dornurile cu strângere permit ca la o singură așezare pe mașina-unealtă să se
prelucreze suprafața exterioară de revoluție și fețele frontale ale semifabricatului, cu
asigurarea unei precizii ridicate de poziție reciprocă a suprafețelor. Pe astfel de dornuri se
prelucrează deseori roți dințate , înainte de operația de danturare.

Dornurile extensibile sunt folosite în general pentru piese de prelucrat cu gaură netedă sau
finisată și asigură o bună coaxialitate a suprafețelor interioare cu cele exterioare ale piesei,
deoarece expansiunea radială a elementelor deplasabile radial ale dornului realizează
preluarea jocului radial între gaură și dorn.

Prinderea pe platou se folosește pentru piese complicate (pârghii, ramificații, coturi etc).
Precizia instalării pe platou a piesei se controlează prin verificarea poziției suprafețelor
cilindrice și a suprafețelor frontale. Se folosește platoul cu patru bacuri și platoul simplu (fără
bacuri).

În funcție de raporturile dimensionale ale pieselor de prelucrat se recomandă următoarele

moduri de prindere:[6]

 prindere în mandrină universală autocentrantă : piese rigide, L/D < 5;

 prindere între vârfuri de centrare: piese rigide cu L/D = 5...12;
 prindere în mandrină universală, cu sprijin pe lunetă fixă: piese nerigide, în trepte, în deosebi
piese grele: L/D > 12;
 prindere între vârfuri de centrare, cu lunetă mobilă: piese cilindrice fără trepte, cu L/D > 12,
pe strunguri cu înălțimea vârfurilor mai mică de 500 mm;
 prindere pe dorn: piese cu gaură axială, după o prelucrare preliminară a găurii.

În recomandările precedente: L este lungimea materialului de prelucrat; D - diametrul

materialului.

Strunjirea frontală
Strunjirea frontală este folosită pentru a produce o suprafață plană perpendiculară pe axa de
rotație a piesei de prelucrat. În această categorie se includ strunjirea frontală cu avans
transversal, canelarea și retezarea pieselor (din bară), dar și finisarea frontală cu cuțit lateral
cu avans longitudinal a suprafețelor cu lățimi mici.
Traiectoria relativă de așchiere la strunjirea frontală cu avans transversal corespunde unei
spirale Arhimede.

Operațiile de strunjire frontală sunt efectuate frecvent pe strunguri automate, în special în

cazul pieselor mici, executate din bară. Pentru operația de retezare a unei piese prelucrate din
bară se folosesc cuțite pentru retezat care au secțiune mică, pentru a se reduce pierderea de
material în așchii. În urma retezării rezultă, desigur, o suprafață frontală.

În timpul procesului de strunjire frontală cu avans transversal, viteza de așchiere se modifică

(se micșorează), pe măsură ce cuțitul avansează pe direcție radială de la diametrul exterior
spre axa piesei, dacă turația piesei este constantă. În cazul unor strunguri prevăzute cu
controlul continuu al vitezei mișcării de rotație, viteza de așchiere este menținută constantă.[7]

Strunjire interioară
Se realizează la piese prevăzute dinainte cu gaură axială, de exemplu la semifabricate turnate
sau matrițate, ori cu gaura obținută prin găurire cu burghiu.

Găurile cu D< 70 mm, L<150 mm și raportul L/D< 5 se strunjesc cu cuțit fixat în portcuțit,
lungimea suprafeței strunjite interior fiind limitată de lungimea sculei. Pentru D> 70 mm și
L> 150 mm, iar L/D< 5, cuțitul este montat pe o bară port-sculă.

Pentru generarea diferitelor elemente geometrice ale găurilor se folosește o gamă largă de
cuțite.

Atunci când se utilizează strunjirea interioară pentru a produce contururi adânci, pot apărea
probleme de stabilitate, datorită lungimii mari în consolă a sculelor pentru strunjire interioară.
Din acest motiv, atunci când se aleg parametrii așchierii t, s, v trebuie să fie luate în
considerare lungimea în consolă și diametrul barei port-sculă, care depind de dimensiunea și
conturul interior care trebuie prelucrat prin așchiere.

Strunjirea interioară a alezajelor este realizabilă și cu scula în mișcare de rotație, piesa fixă
(nerotativă) executând mișcarea de avans longitudinal; acest procedeu se aplică la prelucrări
pe mașini de alezat și frezat orizontale.

Strunjirea suprafețelor conice

Pe strungul normal (universal) suprafețele conice exterioare pot fi prelucrate în următoarele
variante:

a) prelucrare cu generatoare materializată de muchia așchietoare a sculei, când se folosește

un cuțit lat cu tăiș înclinat. În acest mod pot fi prelucrate suprafețe conice cu orice unghi,
exterioare sau interioare, pentru care lungimea generatoarei nu depășește de obicei 30...50
mm, pentru a se evita vibrațiile. Această variantă nu a căpătat totuși o extindere deosebită pe
strungurile normale, fiind specifică pentru strunguri semiautomate și automate.

b) prelucrare prin rotirea saniei port-cuțit cu unghiul α care asigură conicitatea suprafeței de
prelucrat. Unghiul α se citește pe gradațiile plăcii rotative pe care este montată sania portcuțit.
Se pot prelucra suprafețe de orice unghi, pentru care lungimea generatoarei nu depășește
lungimea cursei acestei sănii: 75 mm la strunguri mici, 150 mm la strunguri mijlocii, 300 mm
la strunguri mari. Calitatea suprafeței este inferioară față de alte variante, din cauză că
mișcarea de avans pe direcția generatoarei se execută manual, prin rotirea manuală a
manivelei saniei superioare.

c) prelucrare prin deplasarea transversală a păpușii mobile, piesa fiind prinsă între vârfurile
de centrare. Această variantă este utilizată pentru suprafețe conice de lungime mare și unghi
mic de înclinare a generatoarei. Prelucrarea se face cu piesa prinsă numai între vârfuri, deci
nu se poate aplica la piese cu gaură axială. Mărimea deplasării transversale prealabile a
păpușii mobile se determină din condiția ca generatoarea suprafeței conice să fie paralelă cu
direcția mișcării de avans longitudinal a sculei. Mărimea deplasării (dezaxării) transversale a
păpușii mobile se calculează cu relația:

h = Lsinα

în care L este lungimea totală a piesei fixate între vârfuri; α - semiunghiul la vârf al conului.

În general, mărimea deplasării transversale nu poate depăși 10...15 mm, astfel încît unghiurile
realizabile α sunt de maxim 80.

Deoarece găurile de centrare și vârfurile suportă o uzură neuniformă și intensă este

recomandată folosirea unui vîrf special cu bilă.

Dezavantajele procedeului sunt: 1) nu se pot prelucra într-o singură prindere suprafețe conice
și cilindrice; 2) deoarece adâncimea găurilor de centrare nu este identică la toate piesele din
acelaș