I.

DE LA GENEZA ETNICA LA GENEZA STATALA

I. 1. Civilizatia si istoria daco-getilor

Procesul de indo-europenizare; etnogeneza tracilor

In perioada de trecere spre epoca bronzului (2700/2500 – 2000/1900 i. Hr. ) a avut loc procesul de indo-europenizare a
spatiului carpato-danubiano-pontic prin patrunderea, din steeple nord-pontice, a unor valuri successive de comunitati de pastori indo-
europeni, purtatori ai ‘civilizatiei kurganelor
’. Patrunderea acestor triburi de pastori a determinat multiple transformari de ordin cultural, social, etnic. Indo-europenii si-au impus
cultura materiala si spirituala si i-au asimilat pe autohtoni.
Infloritoarele culturi ale autohtonilor au fost distruse. Vechile culturi eneolitice (Petresti, Gumelnita, Cucuteni, Vadastra)
cu ceramica pictata au disparut. In locul lor au aparut culturi noi (Foltesti, Cernavoda III, Cotofeni) cu:
- ceramica grosolana, decorata cu motive incizate;
- morminte tumulare, de inhumatie cu schelete presarate cu ocru

Locul gintilor matrilineare a fost luat de o organizare patriarhala, ierarhica a societatii.

Locuitorii au inceput sa vorbeasca o limba indo-europeana.

In epoca bronzului (2000/1900 – 1200/1950 i. Hr.) din populatia indo-europeana raspandita in S-E Europei, dupa un
indelungat proces de diferentiere, au luat nastere popoarele atestate de izoarele scrise antice: grecii, ilirii, tracii.
Tracii au creat la noi civilizatia bronzului, ei sunt cei mai indepartati stramosi directi ai poporului nostru, raspanditi in
Peninsula Balcanica si la nord de Dunare.

Geneza civilizatiei geto-dace

In timpul primei varste a fierului (1200/1150 – 450/400 i. Hr.) a avut loc diviziunea tracilor in doua ramuri:
- tracii propriu-zisi (ramura sudica) si,
- daco-getii (ramura nordica)
Din marele neam tracic s-au diferentiat daco-getii, ca ramura nordica a tracilor, in spatiul carpato-danubiano-pontic, deci ei
sunt autohtoni in acest spatiu.
Daco-getii au fost creatorii si purtatorii culturii hallstattiene in spatiul carpato-danubiano-pontic dupa cum dovedesc
vestigiile ansamblului cultural Basarabi descoperite pe intreg teritoriu carpato-dunarean.
Aparitia proprietatii private a determinat diferentierea sociala dupa avere care a condos la stratificarea societatii si aparitia
claselor sociale:
- tarabostes (pileati) – aristrocratia militara si sacerdotala;
- comati – producatorii liberi, marea masa a populatiei (agricultori, mestesugari)

Daco-getii traiau organizati in triburi si uniuni de triburi conduse de sefi militari (regi).
Triburi daco-getice:
- apulli – zona Alba Iulia
- burii – malul Oltului
- carpii – Moldova Centrala
- costobocii – nordul Moldovdei si Maramures
- crobyzii si tryzii – Dobrogea

Triburile stapaneau un teritoriu cu o asezare mare, fortificata (dava), adevarat centru administrativ:
- Argedava (Dobrogea)
- Buridava (jud. Valcea)
- Piroboridava (jud. Galati)
- Tamasidava (jud. Bacau)
- Sucidava (jud. Olt)
- Cotnari
- Stancesti (jud. Botosani)
- Batca Doamnei (jud. Neamt)
- Cetateni (jud. Arges)
- Sarmisegetusa (Muntii Orastiei) – centru politic inconjurat de un system de fortificatii alcatuit din cetatile:
- Costesti
- Blidaru
- Piatra Rosie
- Banita
- Capalna
- Tilisca

Cetatile intarite si mormintele priciare descoperite atesta existenta, in sec. al IV-lea i. Hr., a unor formatiuni politice in
sudul Olteniei, nordul Dobrogei, nordul Moldovei.
Dovezile arheologice, la care se adauga maruriile izvoarelor narrative, atesta existenta unor puternice uniuni de triburi
conduse de ‘basilei’ (regi) si in secolele urmatoare:

1
 - sec. al IV-lea i. Hr. – uniunea de triburi condusa de ‘rex Histrianorum’ din Dobrogea care se opunea scitilor;
- 335 i. Hr. – uniunea de triburi din nordul Dunarii infranta de Alexandru Macedon;
- 300 i. Hr. Si 292 i. Hr. – confruntarile dintre uniunea de triburi din centrul Munteniei conduda de Dromichaites,
cu resedinta la Helis si Lisimah, care este luat prizonier;
- sec. al III-lea i. Hr. – mentionarea intr-o inscriptie de la Histria a uniunii de triburi din sudul Moldovei condusa
de Zalmogedikos;
- sec. II-III i. Hr. – uniunea de triburi condusa de regale Rhemaxos, apoi de fiul acestuia, din Dobrogea, care
salveaza Histria atacata de tracii sudici ai lui Zoltes;
- inceputul sec. al II-lea i. Hr. – uniunea de triburi condusa de Oroles, in estul Transilvaniei, care se lupta cu
bastarnii;
- inceputul sec. al II-lea i. Hr. – uniunea de triburi condusa de Rubobostes, in Transilvania.

Limba daco-getilor

Dacii si getii vorbeau aceeasi limba, afirma geograful antic Strabo. Ei au fost numiti geti in izvoarele grecesti si daci in
izvoarele latine, dar ei erau unul si acelasi popor.
Limba daco-getilor este un dialect al limbii traco-dace care face parte din familia limbilor indo-europene, dintr-un grup
care mai cuprinde: sanscrita, persana, sciatica, limbile popoarelor baltice, limbile slave (grupul satem). Celalalt grup cuprinde greaca,
latina, celtica, germana (grupul kentum).

Limba traco-daca a disparut, s-au pastrat putine urme: nume de plante medicinale, nume proprii de personae, locuri, rauri
(cca. 160 de cuvinte).

Religia daco-getilor
o daco-getii credeau in zei:
- zeul suprem al cerului si al pamantului a fost Zalmoxis (sau Gebeleizis)
- un zeu al razboiului, Derzelas sau Derzid,
- o zeitate feminina pe nume Bendis, ce corespunde zeitelor Artemis sau Diana din mitologia greaca, respectiv
romana.
o Daco-getii credeau in nemurire, in viata de dincolo de moarte alaturi de Zalmoxis, zeul suprem. De
aceea ei primeau moartea cu seninatate.
o Mortii erau incinerati iar cenusa era depusa in urne ce se ingropau in pamant.
o Cultul consta in slujbe, ceremonii si incantatii facute de preoti, de obicei pe munte.
o Slujbele religioase aveau loc in sanctuare cum sunt cele descoperite la Costsesti, Blidaru, Piatra
Rosie, etc.
o La fiecare 4 ani ei comunicau cu Zalmoxis prin intermediul unui razboinic dac sacrificat, ce urma sa-
I vorbeasca zeului supreme despre nevoile lor.

Contacte cu alte popoare

Alaturi de daco-geti, in unele regiuni au patruns, in diferite perioade:
- ilirii (Oltenia, sec. al VIII-lea i. Hr.)
- scitii (Transilvania, 600 i. Hr.)
- tracii sudici (Dobrogea, sec al IV-lea i. Hr.)
- bastarnii (Moldova mijl. sec. Al III-lea i. Hr.)
- celtii, creatorii culturii La Tene, in sec. al III-lea i. Hr., au patruns in Dacia (in Transilvania,
Maramures, Oltenia) contribuind la dezvoltarea metalurgiei fierului, olaritului (roata olarului) si
emiterea monedelor.

Acestia au fost asimilati de daci.

- grecii, pe tarmul dobrogean an Pontului Euxin unde au intemeiat, incepand cu a doua jumatate a sec.
al VII-lea i. Hr., coloniile;
 Histria, pe malul golfului, astazi lacul Sinoe;
 Tomis (Constanta);
 Callatis (Mangalia).

Au avut loc schimburi culturale care au determinat progresul dacilor. Acestia au preluat de la greci:
- roata olarului;
- tehnici noi de metalurgie;
- folosirea monedei;
- modele de organizare politica.

Izvoarele scrise despre daco-geti:

Hecataios din Milet (sec. VI-V i. Hr.) aminteste de getii de la sud de Dunare;
Herodot, ‘Istorii’ (sec. al VI-lea i. Hr.) vorbeste despre rezistenta dacilor impotriva lui Darius la trecerea lui prin Dobrogea pentru a-i
infrange pe sciti;
Tucidide, ‘Razboiul Peloponesiac’ (sec. al V-lea i. Hr.) mentioneaza pe geti ca fiind aliati ai Atenei;
Strabon, geograf grec;
Trogus Pompeius (sec I i. Hr.) – informatii despre getii din Dobrogea din sec. al. IV-lea i. Hr. si din Transilvania si Moldova din sec.
al II-lea i. Hr.;

2
Iustinus, istoric roman din sec. al. II-lea i. Hr. ofera informatii despre getii din sec. al. Iv-lea i. Hr.;
Flavius Arianus, istoric si geograf grec (sec. al II-lea i. Hr.), in ‘Anabasis’ relateaza expeditia lui Alexandru Macedon (335 i. Hr.)
impotriva dacilor de la nordul Dunarii;
Diodor din Sicilla (sec. I i. Hr.) aminteste despre existenta dacilor in Campia Dunarii in sec IV-III i. Hr.;
Inscriptiile de la Histria din sec. III-II i. Hr.

Statul dac (sec. I i. Hr. - sec. I d. Hr. )

Sec. I i. Hr. –societatea geto-daca a cunoscut un accentuat proces de structurare care a condos la aparitia statului dac, care
era o monarhie militara.

Burebista (82-44 i. Hr.) – primul rege dac

Urmasii lui Burebista

Deceneu (44 i. Hr.) – rege si mare poet (concentra in mainile sale puterea laica si religioasa), a preluat conducerea statului lui
Burebista, dar statul condos de acesta se limita in zona Muntilor Orastie.
Comosicus – a fost rege si mare poet al statului dac din Transilvania.
Coryllos-Scorilo (? - 68/69 i. Hr.) – a fost rege timp de 40 de ani in statul dac cu centrul in Muntii Orastie.
Diurpaneus-Duras (68/69 – 87 d. Hr.) – a condus statul dac cu centrul in Muntii Orastiei. In iarna 85/86 d. Hr., dacii au facut o
incursiune in provincial Moesia impotriva romanilor pe care ii infrang. Domitian a impartit Moesia in Moesia Superior si
Moesia Inferior si a pregatit o campanie in Dacia.
Coson – rege al statului dac in nordul Munteniei, s-a amestecat in razboaiele civile de la Roma in timpul lui Octavian Augustus.
Cotiso (sf. sec. I d. Hr. – inc. sec. II d. Hr.) – rege al statului dac din Banat, a facut incursiuni la sud de Dunare.
Dicomes – rege al unui stat din centrul si sudul Moldovei, a participat la lupta de la Actium (31 d. Hr.) dintre Octavianus si Marc
Antonius, de partea celui din urma.
Roles (sf. sec. I i. Hr.) – rege al unui stat dac din Dobrogea, s-a aliat cu romanii in iarna 29/28 i. Hr. si a luptat impotriva celorlalti
regi daci din Dobrogea, Dapix si Zyraxes care se impotriveau romanilor.

DECEBAL (87-106 d. Hr.)

I. 2. Trasaturile civilizatiei in Dacia

Elemente ale civilizatiei romane in Dacia

- limba Latina – a fost introdusa in Dacia prin intermediul soldatilor romani si colonistilor adusi din peninsula
Balcanica. Limba Latina folosita in administratie, armata, in relatiile de schimb, in justitie a fost preluata de autohtoni;
- cultura matetriala – (ceramica, uneltele, obiectele de podoaba), de calitate superioara, s-a raspandit in Dacia.
Activitatea economica, edilitara, administrativa s-a intensificat. Orasele s-au dezvoltat prin constructii de strazi, edificii, terme,
apeducte, monumente, a fost construita o retea de drumuri;
- cultura spirituala – credintele si obiceiurile romane au fost adoptate de daco-geti sau autohtonii au practicat in
continuare cultul divinitatilor proprii, dar sub nume romane.

I. 3. Etnogeneza romaneasca: semnificatia sintezei

Etnogeneza romaneasca – procesul de formare a poporului roman.

O data cu poporul roman s-a format si limba romana.
Locul: la nord si sud de Dunare, spatiul carpato-danubiano-pontic
Durata: sec. I i. Hr. – sec. VIII d. Hr.
Etnogeneza romaneasca s-a realizat prin simbioza a doua elemente:
- componenta dacica;
- componenta romana
Romanizarea: este un proces complex specific lumii romane in cadrul careia elementele civilizatiei romane (cultura materiala si
spirituala, limba latina) patrund in toate compartimentele vietii unei provincii astfel incat duce la inlocuirea limbii vorbite cu limba
latina si la insusirea unui nou mod de viata de catre autohtoni. Procesul de romanizare s-a desfasurat in intreg spatiul locuit de daco-
geti, cuprinzand si teritoriile locuite de dacii liberi.

Romanizarea si etapele romanizarii:

1. Etapa preliminara (sec. I i. Hr. – sec. II d. Hr.) – romanizarea a avut o intensitate redusa, s-a realizat fara
interventia statului roman, prin scimburile culturale ale geto-dacilor cu populatia romanizata din peninsula Balcanica care au
influentat arhitectura, ceramica geto-daca, etc.
2. Etapa romanizarii propriu-zise (106-275) – romanizarea a capatat un caracter organizat prin interventia
statului roman pentru organizarea provinciei Dacia si a cuprins toate sferele societatii (economica, politica, sociala, culturala). S-a
realizat prin factorii romanizarii. Din simbioza dacilor cu romanii au rezultat daco-romanii.
3. Etapa romanizarii dupa parasirea Daciei de catre romani (275-sec. VIII) (armata si administratia romana)
in contextul marilor migratii – romanizarea a continuat si dupa parasirea Daciei de catre romani prin intermediul romanilor ramasi
in Dacia dar si datorita legaturilor cu lumea romana de la sud de Dunare care au favorizat si raspandirea crestinismului.

Factorii romanizarii:

3
 Administratia. Prin intermediul administratiei romane, formata din functionari provinciali (procuratori) si functionari locali
(magistri sau prefecti) din orase sau comunitati rurale, ce foloseau ca limba oficiala limba latina, romanizarea a
capatar un caracter organizat.
 Armata. Fiind o provincie de granita, expusa atacurilor barbarilor de la hotare, provincia Dacia avea nevoie de un sistem de
aparare bine organizat. De aceea, imparatii romani au dispus construirea unui numar mare de castre, cum erau cele de
la: Apulum, Dierna, Micia, Porolissum, Romula, in care stationau in numar mare legionari (Legiunea a XIII-a
Gemina la Apulum, Legiunea a V-a Macedonica la Potaissa) sau trupe auxiliare (Micia). Intre acesti soldati si
populatia autohtona au avut loc schimburi culturale, soldati cu nume dace au intrat in armata romana, ceea ce a
contribuit la intensificarea romanizarii provinciei Dacia.
 Veteranii. Dupa satisfacerea stagiului militar, o mare parte a veteranilor au parasit armata dar s-au stabilit in provincia Dacia. Ei
au ocupat functii administrative, au primit compensatii banesti, pamant, si-au intemeiat familii pe teritoriul
provinciei, contribuind astfel la procesul de romanizare.
 Colonistii. In provincia Dacia au fost colonizati, in mod organizat, un numar mare de locuitori din celelalte provincii ale
imperiului, vorbitori ai limbii latine populare, purtatori ai culturii romane. Acestia au patruns in toate domeniile
economiei (agricultura, minerit, mestesuguri), au populat vechile asezari si au intemeiat altele noi, de tip roman:
‘canabae’ (asezari rurale situate in jurul castrelor) si mai tarziu, ‘vicus’, ‘pagus’ si ‘villa rustica’. Convietuind cu
autohtonii, aflati intr-un contact nemijlocit cu acestia, colonistii au imprumutat daco-getilor elemente de civilizatie
romana, constituindu-se intr-un factor activ al romanizarii.
 Urbanizarea. Dupa cucerire, Dacia a fost supusa unui intens proces de urbanizare prin construirea dupa model roman, uneori pe
locul vechilor asezari, a unui numar mare de orase cu statut de ‘municipia’ (Dierna, Porolissum, Tibiscum, Troemsis)
sau cu statut de ‘coloniae’ (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Drobeta, Napoca, Apulum, Potaissa). Centre administrative,
economice, culturale, orasele au constituit puncte de schimb cultural intre autohtoni si noii veniti, contribuind astfel
la romanizarea provinciei Dacia.
 Viata economica. Activitatea economica din toate domeniile(agricultura, minerit, mestesuguri, constructii, schimb de marfuri) a
constituit un alt factor al romanizarii datorita legaturilor ce s-au stabilit intre autohtoni si colonisti in cadrul
activitatilor desfasurate pe teritoriul Daciei romane si datorita participarii lor la viata economica a Imperiului.
 Justitia. Normele juridice romane au fost introduse si aplicate pe teritoriul provinciei, ceea ce a impus autohtonilor cunoasterea
acestor norme si exercitatea drepturilor lor in limba latina, contribuind astfel la desfasurarea procesului de
romanizare. Norme ale dreptului roman se vor regasi in dreptul romanesc cutumiar de mai tarziu.
 Viata culturala. A fost atestata existenta de scoli in cadrul carora se invata scrisul si cititul in limba latina pe intreg teritoriul
stapanit de romani, in Dacia si Moesia Inferior.
 Viata religioasa. Fenomenul ‘interpretatio romana’ (preluarea unor divinitati dace sub nume romane: Zalmoxis, Bendis),
adorarea unor divinitati romane (Inunona, Mineva, Jupiter, Venus), practicarea cultelor in limba latina au dat nastere
elementelor de sincretism religios (contopirea unor divinitati asemanatoare, dar de origini diferite, intr-una singura),
ceea ce demonstreaza legaturile spirituale daco-romane, influentele reciproce care au aujutat la romanizarea
autohtonilor din Dacia.

Continuitatea daco-romana dupa retragerea aureliana

Dupa retragerea aureliana (275) teritoriul Daciei a continuat sa fie locuit de o populatie romanizata (daco-romanii). In acest
sens stau marturie numeroase dovezi descoperite in spatiul carpato-dunarean.
Dovezi arheologice:
 Ceramica de factura daco-romana din sec V-VI descoperita in asezarile de la Bratei, Soporu de Campie,
Verbita, Sarata Monteoru;
 Morminte si obiecte crestine: Napoca, Apulum, Biertan, Dej;
 Ziduri ridicate in sec. al IV-lea la Sarmizegetusa
Dovezi numismatice:
 Tezaurele descoperite la Sarmizegetusa, Napoca, Potaissa, Dierna, etc.
Dovezi epigrafice:
 Inscriptia de pe inelul de la Micia;
 Inscriptii pe ceramica descoperita la Porolissum si Romula;
 Inscriptie descoperita pe o caramida la Gornea;
 Inscriptia de pe donariul de bronz de la Biertan.
Dovezi lingvistice:
 Hidronime (nume de rauri) ce deriva din cele folosite in epoca romana: Alutus (Olt), Maris (Mures), Samus
(Somes), Crisius (Cris).
 Toponime (nume de locuri): Napoca, Drobeta, Apulum, etc.

Crestinismul – factor al romanizarii

Crestinismul a patruns in Dacia inca din timpul stapanirii romane, persecutiile imparatilor romani impotriva crestinilor
fiind consemnate in incriptii descoperite in mai multe asezari din Dobrogea.
Intreg spatiul carpato-dunarean a nentinut contactele cu Imperiul Roman si dupa retragerea aureliana, in timpul imparatului
Constantin cel Mare (306-337) si in timpul imparatului Justinian (527-565) stapanirea imperiului extinzandu-se la nord de Dunare.
Intreg spatiul locuit de populatia daco-romana cunoaste o intensificare a raspandirii crestinismului mai ales dupa Edictul de la Milan
(313), prin care Constantin cel Mare acorda libertate religioasa crestinilor din Imperiu, si dupa interzicerea cultelor pagane de catre
imparatul bizantin Teodosius I (379-395). Dupa aceasta data are loc organizarea crestinilor din regiunea Dunarii in episcopii (Tomis,
Durostorum), ridicarea de basilici paleocrestine la Tomis, Histria, Callatis, Tropaeum Traiani, Sucidava, Drobeta, Porolissum.
Un rol importan in raspnadirea crestinismului in spatiul carpato-danubiano-pontic l-au avut misionarii crestini Ulfilas (care
a predicat in limbile greaca, latina, gota), Sava Gotul, Dionisie cel Mic (in Dobrogea). Au fost descoperite numeroase obiecte crestine
la Biertan (donariul de bronz), Tomis (opait), Apulum, Dej (opait crestin de bronz), Tibiscum, etc.

4
 Principalele cuvinte crestine din limba romana sunt de origine latina: ‘biserica’ vine de la latinescul ‘basilica’ in timp ce
crestinii occidentali folosesc pentru biserica termenul ‘ecclesia’; Dumnezeu vine de la latinescul ‘Domine Deus’. Tot din limba latina
au fost preluate si cuvintele: cruce, inger, crestin, preot, botez etc. Acest lucru dovedeste vechimea dar si caracterul latin, occidental al
crestinismului romanesc.

Autohtoni si migratori
Dupa retragerea romana, populatia daco-romana ramasa in Dacia a cunoscut valuri succesive de populatii migratoare.
Mai intai, pe teritoriul fostei provincii romane s-au asezat dacii liberi, in grupuri, iar populatia daco-romana s-a extins
dincolo de granitele provinciei ceea ce a condus la uniformizarea culturii romanice in intreg spatiul carpato-danubiano-pontic.
Primele migratii au avut loc in sec. IV, migratorii in drumul lor spre centrul, vestul sau sudul Europei trecand si peste
teritoriul locuit de daco-romani. Influenta migratorilor a fost redusa, contactele cu autohtonii rezumandu-se la plata unui tribut din
partea autohtonilor. Pe teritoriul Daciei a ramas un numar mic de migratori care au fost asimilati de populatia romanizata.

Principalele populatii migratoare

 Gotii: popor germanic, erau impartiti in doua ramuri: ostrogotii si vizigotii. Au fost primii migratori care s-au asezat in
Dacia. Prezenta lor este atestata de descoperiri arheologice precum: tezaurul de la Pietroasa, mormintele princiare de la
Apahida, necropolele de la Targsor. In anul 376 ei au fost infranti de huni si alungati peste Dunare.
 Hunii: popor asiatic, nomad, s-au stabilit in Campia Panonica. In timpul lui Attila au ajuns o mare putere si au facut
incursiuni in toata Europa. Dupa moartea lui Attila (453) stapanirea hunilor s-a destramat.
 Gepizii: popor germanic, s-au asezat in Pannonia, de unde tineau sub stapanire Dacia. La inceputul sec. al VI-lea li s-a
alaturat un alt neam germanic, longobarzii, cu care au intrat in conflict. Infranti de longobarzi au trecut in Transilvania
unde au fost asimilati. Prezenta lor este atestata de descoperirile de la Moresti si Apahida.
 Avarii: originari din Mongolia, in sec. al VII-lea s-au asezat in Pannonia. Au dominat Europa Centrala pana in sec. al VIII-
lea cand au fost invinsi de Carol cel Mare. Au facut incursiuni in Peninsula Balcanica. Au fost prezenti in Dacia in sec.
VII-VIII dupa cum dovedesc vestigiile de la Felnac si Teius.
 Slavii: au aparut in sec VI in Muntenia si Moldova, de unde au organizat expeditii impotriva Imperiului Bizantin. In sec. al
VII-lea au trecut in numar mare in Peninsula Balcanica, separand astfel romanitatea orientala din nordul Dunarii de cea din
sudul Dunarii care a fost asimilata de slavi. Slavii ramasi in Dacia au fost asimilati de populatia autohtona romanizata.
Influenta slavilor asupra acestei populatii s-a manifestat in domeniul culturii materiale, al limbii, etc.
 Bulgarii: au migrat la sf. sec. VII la sud de Dunare unde au intemeiat un stat puternic. Au constribuit la separarea tot mai
profunda a romanitatii orientale.

In timpul migratiei daco-romanii au rezistat invaziilor pastrandu-si fiinta etnica, limba latina si cultura.

Formarea poporului roman si a limbii romane; componentele limbii romane

I. 4. Constituirea statelor medievale Transilvania, Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia), Moldova, Dobrogea

Statul Asanestilor
- 1185, toamna – datorita fiscalitatii excesive impuse de Imperiul Bizantin ce se afla intr-o profunda criza, vlahii
din peninsula Balcanica, condusi de fratii Petru si Asan, impreuna cu romanii nord-dunareni, cumanii si
bulgarii, au declansat o puternica rascoala;
- 1187 – rascoala s-a incheiat cu victoria vlahilor, care s-au constituit intr-un puternic stat in nordul Peninsule
Balcanice, stat numit Statul Asanestilor sau Imeriul Vlaho-Bulgar, cu capitala la Tarnovo. Primul conducator
al acestui stat a fost Asan.
- 1196 – Asan a fost ucis de catre boieri, conducator a devenit fratele acestuia, Petru.
- 1197 – Petru a fost asasinat si el de catre boieri iar conducerea a fost preluata de Ionita, fratele lui Asan si
Petru.
- 1197-1207 – a domnit Ionita cel Frumos (sau Ionita Caloian cum a fost numit de greci) care a obtinut titlul de
rege si recunoasterea oficiala a statului sau, atat din partea Bizantului, cat si din partea papei.
- 1201 – au inceput ostilitatile cu Imperiul Bizantin. Ionita a cucerit cetatile Constanta (in Muntii Rodopi) si
Varna, apoi a incheiat pace cu Bizantul care a cunoscut independenta statului Asanestilor.
– Ionita a cerut papei coroana de tar si sceptrul; papa
Inocentiu al III-lea a fost de acord, cu conditia convertirii la catolicism.
- 1204, 7 noiembrie – trimisul papei l-a uns pe arhiepiscopul Vasile ca patriarh al bisericii vlahe si bulgare.
- 1204, 8 noiembrie – la Tarnovo, Ionita a fost incoronat ca ‘rege al vlahilor si bulgarilor’ si a primit sceptrul,
diadema, bula, hrisovul de recunoastere si dreptul de a bate moneda, din partea papei.
- 1204 – cruciada a patra a cucerit Constantinopolul si a creat Imperiul Latin de Rasarit. Noul imparat, Balduin de
Flandra, nu a recunoscut statul lui Ionita. A izbucnit un conflict care s-a terminat tragic pentru Balduin de
Flandra care a fost prins si inchis la Tarnovo.
- 1207 – Ionita cel Frumos a fost ucis. Locul sau a fost luat de Asan Burul (1207-1218).
- 1218 – tronul a fost ocupat de nepotul lui Ionita, Ioan Asan al II-lea, in timpul caruia statul atinge culmea puterii
si intinderii sale: de la Dunare la Adrianopol si de la Marea Neagra la Marea Adriatica. In tompul sau, statul a
devenit bulgar.
- 1258 - la moartea lui Caliman al II-lea, dinastia vlaha a asanestilor se stinge.

Formarea voievodatului Transilvaniei

Formarea statului medieval Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia)
Intemeierea statului medieval Moldova
Formarea Dobrogei

5
UNITATE SI DIVERSITATE IN ROMANIA MARE

V. 1. Primul razboi mondial (1914-1918)

1914-1916 – perioada neutralitatii Romaniei

21 iulie 1914 – Consiliul de Coroana din Sinaia a hotarat neutralitatea tarii cu toate ca
avea un tratat de alianta incheiat cu Tripla Alianta;
27 septembrie 194 – moartea regelui Carol I; rege al romaniei a devenit Ferdinand;
Au avut loc dezbateri privind participarea Romaniei la razboi, s-au format mai
multe tabere:
 Antantofilii (Nicolae Iorga, Octavian Goga) doreau implicarea
romaniei in razboi alaturi de Antanta pentru eliberarea Transilvaniei;
 Germanofilii (P. P. Carp, Titu Maiorescu) erau pentru intrarea
Romaniei in razboi de partea Puterilor Centrale, in virtutea tratatului din 1883;
 Guvernul liberal condus de Ion I. C. Bratianu considera ca Romania
trebuia sa intre in razboi intr-un moment care sa permita realizarea unitatii
nationale;
1915-1916 – tratative ale Romaniei cu Antanta privind intrarea Romaniei in razboi;
4 august 1916 – Trata de alianta incheiat intre Romania, Franta, Anglia, Rusia, Italia
(Antanta).

Campania din 1916:

14 august 1916 – Romania a declarat razboi Austro-Ungariei;
- au fost mobilizate pe front 4 armate romane: trei armate romane au trecut la
ofensiva in Transilvania, unde au eliberat mai multe localitati, ajungand pana
in apropiere de Sibiu, Sighisoara, Hunedoara, iar a patra armata a fost
mobilizata pentru a apara granita de sud a tarii;
- angajamentul aliatilor nu a fost respectat conform Conventiei Militare (nu au
trimis trupe rusesti sa lupte alaturi de romani si nu au efectuat debarcarea de la
Salonic);
24 august 1916 – la Turtcaia a avut loc infrangerea armatei romane de catre germani si
bulgari, condusi de feldmaresalul von Mackensen;
septembrie-octombrie 1916 – ofensiva germano-austro-ungara pe frontul Carpatilor – a
avut loc retragerea armatei romane pe linia trecatorilor;
octombrie-noiembrie 1916 – au avut loc luptele de la Valea Jiului si Valea Oltului;
frontul armatei romane a cedat, armata romana a ramas pentru a organiza apararea
Bucurestiului;
noiembrie 1916 – batalia de la Neajlov-Arges, armata romana s-a retras;
23 noiembrie-6 decembrie 1916 – armatele Puterilor Centrale au ocupat Bucurestiul si
doua treimi din teritoriul Romaniei a intrat sub ocupatie militara. Frontul s-a
stabilizat pe linia Oituz-Siret-Dunare (Bratul Sf. Gheorghe);
sfarsitul lunii noiembrie 1916 – autoritatile romane s-au retras la Iasi, in Moldova.
Tezaurul Romaniei a fost depus la Moscova.

Campania din 1917:

6
Iarna 1917 – armata romana s-a refacut cu sprijinul Antantei;
Iulie-august 1917 – romanii, sprijiniti de rusi, au respins atacurile germane:
- 11/24 iulie-19 iulie/1 august – la Marasti, succes al Armatei a II-a a
generalului Alexandru Averescu;
- 24 iulie/6 august-6/19august – la Marasesti Armata I-a, condusa de
generalul Eremia Grigorescu si generalul Constantin Cristescu, a oprit
ofensiva germano-austro-ungara condusa de feldmaresalul Mackensen;
- 26 iulie/8 august-9/22 august – la Oituz, Armata a II-a a oprit o noua
ofensiva germano-austro-ungara;
octombrie 1917 – victoria revolutiei bolsevice a determinat iesirea Rusiei din razboi;
18 februarie/3 martie 1918 – S-a incheiat Pacea de la Brest-Litovsk intre Rusia
Sovietica si Puterile Centrale. Romania a ramas izolata pe frontul de est;
24 aprilie/7 mai 1918 – Tratatul de Pace de la Buftea-Bucuresti, cu Puterile Centrale,
care a impus conditii grele Romaniei:
- Dobrogea a fost anexata Bulgariei;
- Austro-Ungaria a preluat o suprafata de 5600 km2 din Muntii Carpati, cu
varfurile Negoiu, Caraiman, Ceahlau;
- Germania a instituit monopol asupra titeiului, comertului cu cereale,
exploatarii si prelucrarii lemnului;
- armata romana a fost demobilizata.

Sfarsitul razboiului:
Vara 1918 – succese militare ale Antantei;
21 octombrie/3 noiembrie – capitularea Austro-Ungariei;
28 octombrie/10 noiembrie 1918 – Romania a reintrat in razboi alaturi de Antanta;
29 octombrie/11 noiembrie 1918 – Germania a semnat armistitiu cu Antanta ceea ce a
insemnat sfarsitul primului raboi mondial;

Conferinta de Pace de la Paris – Versailles

18 ianuarie 1918 – s-au deschis lucrarile Conferintei de pace de la Paris, in Sala
Oglinzilor de la Versailles, cu scopul de a elabora tratatele de pace cu statele
invinse in primul razboi mondial:
- la conferinta au participat reprezentantii a 32 de state;
- conferinta a fost dominata de reprezentantii Marilor Puteri: Thomas W.
Wilson (SUA), David Lloyd George (Marea Britanie), George
Clemenceau (Franta), Vittorio Emmanuele Orlando (Italia).

Tratatele de pace semnate la Paris:

28 iunie 1919 – s-a incheiat Tratatul de la Versailles cu Germania urmat de alte tratate
speciale:
10 septembrie 1919 – Tratatul de la Saint-Germain cu Austria;
27 noiembrie 1919 – Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria;
4 iunie 1920 – Tratatul de la Trianon cu Ungaria;
10 august 1920 –Tratatul de la Sèvres cu Turcia.
Romania a fost reprezentata la Paris de o delegatie condusa de primul-ministru
Ion I. C. Bratianu care in sedinta din 1 februarie 1919, a cerut ca Romania sa fie tratata ca

7
aliata a Antantei in razboi si ca unirea provinciilor istorice cu Romania este rezultatul
dorintei populatiei din aceste provincii cerand astfel recunoasterea internationala a unirii.
Dorinta Marilor Puteri de a se amesteca in problemele interne ale statului roman sub
pretenta apararii dreptului minoritatilor l-au determinat pe Ion I. C. Bratianu sa
protesteze. El a parasit Parisul si a demisionat din functia de sef al guvernului roman.

10 decembrie 1919 Romania a semnat:

- Tratatul de la Saint-Germain, cu Austria, prin care era confirmata unirea
Bucovinei cu Romania;
- Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria, prin care granita statului bulgar
ramanea cea fixata in 1913 (Romania recupera Cadrilaterul);
- Tratatul minoritatilor: toti locuitorii Romaniei, indiferent de nationalitate,
limba, religie, rasa se bucurau de drepturi si libertati cetatenesti;
4 iunie 1920 – Romania a semnat Tratatul de la Trianon cu Ungaria prin care
Transilvania si Banatul reveneau Romaniei;
28 octombrie 1920 – s-a semnat tratatul prin care se recunostea unirea Basarabiei cu
Romania.
Prin tratatele semnate, a fost recunoscuta, de catre Marile Puteri, formarea statului
national unitar roman.

V. 3. Unificare politica si administrativa

Dupa Marea Unire din 1918, au fost luate masuri pentru integrarea provinciilor
romanesti care s-au unit cu tara, pentru realizarea unificarii administrative si politice.
Dupa unire, provinciile istorice au avut o administratie proprie, pana in 1920:
- Transilvania era condusa de Consiliul Dirigent;
- Bucovina – Secretariatele de Serviciu;
- Basarabia – Directoratele.

Guvernul de la Bucuresti se ocupa de problemele de interes general, cum erau:

finantele, armata, politica externa.
Fiecare provincie avea cate doi, Bucovina si Basarabia, si respectiv trei,
Transilvania, reprezentanti in guvernul de la Bucuresti.
In Parlamentul de la Bucuresti au fost alesi si reprezentanti ai romanilor din
provincii.
15 octombrie 1922, la Alba Iulia a avut loc incoronarea regelui Ferdinand, ca rege
al Romaniei Mari.

Formatiunile politice din Vechiul Regat s-au extins prin crearea de organizatii la
nivelul intregii tari, realizandu-se chiar fuziuni ale acestor partide cu partidele din
Provincii (cum a fost fuziunea Partidului Taranesc al lui Ion Mihalache cu Partidul
National din Transilvania condus de Iuliu Maniu, in 1926).

5/8 martie 1919, a fost adoptat calendarul Gregorian pentru folosirea unui singur calendar
pe tot cuprinsul tarii. Astfel, data de 1 aprilie 1919 (stil vechi) a devenit 14 aprilie
(stil nou);

8
noiembrie 1919, au avut loc primele alegeri parlamentare in Romania Mare;
29 decembrie 1919, Parlamentul a votat legile de ratificare a Unirii;
1920, s-a realizat unificarea monetara, pentru a scoate din circulatie celelalte monede care
circulau pe teritoriul tarii, alaturi de leul romanesc;
17 iulie 1921, Legea pentru definitivarea reformei agrare, viza redimensionarea loturilor
taranesti;
30 iulie 1931, a fost adoptata Legea pentru reforma agrara din Provincii, pentru realizarea
acestei reforme si in teritoriile nou integrate Romaniei;
martie 1923, a fost adoptata Constitutia care prevedea reorganizarea si consolidarea
statului national, realizarea unor reforme democratice precum cea agrara si
electorala;
23 iunie 1924, Legea privind organizarea armatei;
26 iulie 1924, Legea invatamantului care prevedea organizarea unitara a invatamantului,
obligativitatea si gratuitatea invatamantului primar;
14 iunie 1925, Legea unificarii administrativ-teritoriale prevedea organizarea
administrativa unitara a teritoriului Romaniei si integrarea teritoriilor unite cu
tara. Teritoiul tarii a fost impartiti in judete, conduse de prefecti, iar plasa era
impartita in comune rurale si urbane conduse de primari alesi;
27 martie 1926, Legea electorala potrivit careia partidul care castiga 40% din totalul
voturilor primea 70% din mandate. Mandatele ramase erau impartite intre
partidele care depaseau pragul electoral de 2%, proportional cu voturile castigate.

Constitutia din 1923 – prevederi:

- caracterul statului national unitar roman;
- separarea puterilor in stat:
 puterea executiva – exercitata de rege impreuna cu guvernul:
 puterea legislativa – detinuta de Parlamentul bicameral, format din
Adunarea Deputatilor si Senat, avea dreptul de a controla activitatea
guvernului;
 puterea judecatoreasca – detinuta de Inalta Curte de Casatie si
Justitie;
- libertati si drepturi cetatenesti:
 libertatea presei;
 libertatea intrunirilor;
 egalitatea in fata legii;
 garantarea propietatii;
 vot universal;
 invatamant primar obligatoriu.

II. STAT, SOCIETATE, CULTURA

VI. 1. Structuri economice si sociale

Teritorial, suprafata Romaniei a crescut de la 137.000 km2 la 295.049 km2.

Reformele au schimbat vechile structuri sociale:

9
  Economia a luat avant in timpul guvernarilor liberale:
o 1922-1928: crestere economica;
o 1934-1937: dezvoltare maxima;
o Romania ocupa locul I in Europa la productia de petrol si locul al VI-lea in
lume, locul al II-lea in Europa la productia de gaze naturale si aur, locul al
IV-lea in Europa la productia de grau;
o Venitul pe cap de locuitor era 110$ in 1938;
o Au aparut noi ramuri industriale.
o Comertul a fost orientat initial spre Franta si Anglia, dupa 1933 Germania
a devenit principalul partener comercial;
o S-au modernizat caile ferate si soselele. Caile ferate s-au dezvoltat de la
4.300 km la 11.000 km;
o Telecomunicatiile au inaugurat telefonia si radiofonia;
o 1933 – Planul de la Geneva a impus control strain asupra finantelor tarii –
va fi denuntat in 1934.

Evolutia economica – marcata de urmatoarele etape:

1919-1923 – refacere economica;
1924-1928 – ascensiune economica;
1929-1933 – criza economica;
1934-1938 – maxima dezvoltare economica.

 Agricultura era ramura de baza a economiei;

o suprafata arabila s-a dublat;
o s-a realizat reforma agrara, au fost impropietariti 1,4 milioane de tarani cu
6 milioane hectare teren;
o a avut loc consolidarea propietatilor mici si mijlocii.

 Politici economice:
o ‘Prin noi insine’ – Partidul National Liberal;
o ‘Porti deschise’ – Partidul National Taranesc;

 Societatea:
o 1930 – Populatia rurala 78,9%
- urbana – 20,1%
Minoritati nationale: romani – 71,9%, maghiari – 7,9%, germani – 4,1%, evrei –
4%, tigani – 1%.
o Burghezia in ascensiune, s-a afirmat pe plan economic si politic (industrie,
banci, comert);
o Marii propietari funciari (boierii) au pierdut puterea economica;
o Muncitorimea – crestere numerica, grupata in marile orase, s-a afirmat pe
plan politic;
o Taranimea – cea mai numeroasa forta de munca;

10
 o Intelectualitatea – purtatoare a progresului, angajata in consolidarea
Romaniei mari, a dominat viata politica si culturala.

 Conflicte sociale:
o greva tipografilor din decembrie 1918;
o greva generala din octombrie 1920;
o greva de la Lupeni din august 1929;
o greva ceferistilor si petrolistilor din februarie 1932.

VI. 2. Regimul politic din Romania intre 1918-1938

Monarhia:
1914-1927 – rege al Romaniei ai fost Ferdinand:
o prestigiul monarhiei a crescut datorita prezentei suveranilor pe front in primul
razboi mondial, desavarstirii unirii, infaptuirii reformei agrare;
o 15 octombrie 1922 – Regele Ferdinand si Regina Maria au fost incoronati la Alba
Iulia, ca suverani ai Romaniei Mari;
o printul Carol al II-lea, casatorit cu Elena, fiica regelui Greciei, era printul
mostenitor al Romaniei. In 1925 a ramas cu Elena Lupescu in Anglia, iar in 1926
a renuntat la prerogativele de print mostenitor;
o 1926-1930: criza dinastica determinata de renuntarea la tron a lui Carol. Print
mostenitor a devenit Mihai, fiul lui Carol. A scazut prestigiul monarhiei;
o in 1927 a murit regele Ferdinand;
1927-1930 – Rege al Romaniei a devenit Mihai care era minor, motiv pentru care
prerogativele regale erau exercitate de o regenta formata din Principele Nicolae
de Hohenzollern, Miron Cristea – Patriarhul Romaniei, Gheorghe Buzdugan –
Presedintele Inaltei Curti de Casatie;
8 iunie 1930 – restauratia carlista, revenirea lui Carol in tara. Carol al II-lea a devenit
rege al Romaniei iar criza dinastica s-a incheiat. Pana in anul 1938 acesta a
intreprins actiuni pentru discreditarea partidelor politice si instaurarea unui regim
de dictatura personala in anul 1938.

Partidele politice
- unele partide si-au continuat activitatea (Partidul National Liberal, Partidul
Nationalist Democratic);
- dupa 1918 au aparut partide noi (Partidul Taranesc, Partidul Poporului);
- Partidul Conservator a disparut de pe scena politica;
- In provinciile istorice unite in 1918 au existat partide politice proprii;
- In perioadele de criza economica partidele s-au scindat, in perioadele de
avant economic s-au regrupat;
- In general viata politica a fost dominata de PNL si PNŢ;
- Unele partide au fuzionat: Partidul Taranesc si Partidul National au format
Partidul National Taranesc (1926);
- Au aparut partide ale minoritatilor: Partidul Maghiar, Partidul German,
Partidul Evreiesc.

11
Partide de dreapta:
- Partidul Poporului (Liga Poporului) – fondat la 1 aprilie 1918 de
Alexandru Averescu, s-a bucurat de succes datorita popularitatii
conducatorului partidului. Popularitatea acestui partid a scazut datorita
masurilor luate grevelor si manifestatiilor;
- Partidul National Liberal – a fost condus de I. I. C. Bratianu (1909-
1927), Vintila Bratianu (1927-1930), I. G. Duca (1930-1933, asasinat),
Dinu I. C. Bratianu (1933-1947). Acest partid a dominat scena politica
romaneasca mai ales in perioada 1918-1928 (decada bratienista), cand s-a
aflat la guvernare. Liderul partidului, Ion I. C. Bratianu, a avut o influenta
foarte mare asupra regelui Ferdinand;
- Partidul National Taranesc – s-a format la 10 octombrie 1926 prin
fuziunea Partidului Taranesc condus de Ion Mihalache condus cu Partidul
National din Transilvania condus de Iuliu Maniu. Acest partid a fost
condus de Iuliu Maniu (1926-1933), Ion Mihalache (1933-1937), Iuliu
Maniu (1937-1947).

Partide de stanga:
- Partidul Social-Democrat din Romania – s-a format la 7 mai 1927 si a
avut la lideri pe George Grigorovici si Constantin Titel-Petrescu.

Partidele extremiste:
 de dreapta:
o Liga Apararii National Crestine – a fost infiintata la 24 martie 1923 de
prof. A. C. Cuza;
o Legiunea Arhanghelului Mihail – infiintata la 24 iunie 1927, a avut pe
lider Corneliu Zelea Codreanu. In 1930 a fost creata Garda de Fier.
 de stanga:
o Partidul Comunist Roman, instrument al intereselor Uniunii Sovietice,
s-a format la 8 mai 1921. Avea ca lideri pe Gheorghe Cristescu, Stefan
Foris. In 1924, Partidul Comunist a fost scos in afara legii.

Activitatea parlamentara si guvernamentala

Politica in perioada interbelica a fost dominata de lupta intre democratie si
autoritarism:
- optiuni democratice: liberalismul, taranismul;
- optiuni autoritare: comunismul, fascismul.
Liberalismul: doctrina PNL a sustnut faurirea unei economii capitaliste prin forte
proprii; rolul predominant trebuia sa apartina burgheziei; politica ‘prin noi insine’
viza protejarea burgheziei romanesti, protejarea bogatiilor tarii, limitarea
patrunderii capitalismului strain. PNL a guvernat intre 1922-1928 si 1937-1938.
Taranismul: doctrina PNŢ a sustinut ca baza economica a tarii este propietatea
taraneasca; taranimea trebuia sa conduca societatea; a sustinut politica ‘portilor
deschise’ capitalului strain. Guvernarile PNŢ din perioada 1929-1933 au coincis
cu marea criza economica si au vizat reducerea efectelor crizei economice.

12
 Intre 1918-1938 s-au succedat 24 de guverne, perioade de stabilitate politica
alternand cu cele de instabilitate:
- guvernare liberala: 1922-1928 si 1937-1938. In timpul guvernarii liberale
au fost adoptate o serie de legi cum au fost: Constitutia, Legea Electorala,
Legea Invatamantului, Legea pentru unificare administrativa;
- guvernarea taranista: 1928-1933, a coincis cu criza economica mondiala.
Au luat masuri pentru redresarea economica a tarii: stabilizare monetara,
imprumuturi de la banci straine, legi pentru conversiunea datoriilor
agricole.
Dupa 1930 a avut loc o ascensiune a extremismului de dreapta care a reusit sa
castige tot mai multi adepti. La alegerile parlamentare din 1937, legionarii au ocupat
locul al III-lea cu 15,58% din voturi.

VI. 3. Sfarsitul regimului parlamentar. Pierderile teritoriale din 1940

Carol al II-lea (1930-1940) a incercat sa instaureze un regim de dictatura personala:

- s-a inconjurat de o camarila regala;
- a compromis partidele politice;
- a incercat sa formeze guverne de uniune nationala (guvernul Iorga-
Argetoianu 1931-1932);
- guvernul Tatarascu a fost un instrument al regelui;
- a guvernat prin decrete-legi;
- la alegerile parlamentare din 1937 nici unul din partidele politice nu a
reusit sa castige peste 40% pentru a putea guverna;
- 28 decembrie 1937, regele l-a insarcinat cu formarea guvernului pe O.
Goga, om politic lipsit de personalitate;
- ianuarie 1938, Parlamentul a fost dizolvat;
- 10 februarie 1938, lovitura de stat, guvernul Goga a fost inlaturat si a fost
instaurat regimul de autoritate monarhica a lui Carol al II-lea;
- 11 februarie 1938, s-a constituit un nou guvern de ‘uniune nationala’
condus de patriarhul Miron Cristea;
- 27 februarie 1938, a fost adoptata o noua Constitutie potrivit careia regelui
ii reveneau atat puterea executiva, cat si cea legislativa, Parlamentul avand
doar un rol decorativ;
- 30 martie1938, au fost dizolvate partidele politice;
- 14 august 1938, a fost adoptata o noua lege administrativa;
- 16 decembrie 1938, a fost creat Frontul Renasterii Nationale, ca partid
unic;
- au fost introduse cenzura si starea de asediu;
- septembrie 1940, dictatura lui Carol al II-lea s-a prabusit datorita
pierderilor teritoriale suferite de Romania in 1940:
 28 iunie 1940 – URSS a rapit Basarabia, Bucovina si Tinutul
Herta;
 30 august 1940 – prin Dictatul de la Viena, Romania era obligata
sa cedeze nord-vestul Transilvaniei catre Ungaria;

13
  7 septembrie 1940 – s-a semnat Tratatul de la Craiova care
prevedea cedarea Cadrilaterului in favoarea Bulgariei.

VI. 4. Romania in al II-lea razboi mondial

I. Perioada 6 septembrie 1940-23 august 1944

Ion Antonescu – seful statului

- 4 septembrie 1940 – Ion Antonescu a fost numit sef de guvern;
- 6 septembrie 1940 – Carol al II-lea a abdicat in favoarea fiului sau Mihai I;
- 14 septembrie 1940 – Romania s-a proclamat stat national legionar;
- noiembrie 1940 – asasinatele politice au adancit conflictul dintre Antonescu si
legionari;
- 21-23 ianuarie 1941 – rebeliunea legionara a fost infranta;
- 24 ianuarie 1941 – Ion Antonescu a instaurat dictatura militara. Regele avea
atributii decorative;
- venirea lui Ion Antonescu la putere a orientat Romania spre Germania;
- 23 noiembrie 1940 – Romania a aderat la Pactul Tripartit;
- 22 iunie 1941 – Germania a atacat URSS, Romania s-a alaturat Germaniei pentru
a recupera teritoriile rapite de URSS in 1940;
- pana la 26 iulie 1941 au fost eliberate teritoriile rapite de URSS;
- 22 august 1941 – Ion Antonescu a devenit maresal;
- Hitler a facut presiuni asupra lui I. Antonescu pentru continuarea razboiului
dincolo de Nistru;
- Ion Antonescu a ordonat trecerea Nistrului pentru distrugerea totala a
bolsevismului:
- 16 octombrie 1941 – a fost cucerita Odessa;
- armata romana a participat la luptele din Crimeea;
- a participat la batalia Stalingradului;
- in aprilie 1944, Armata Rosie sovietica a trecut la contraofensiva invadand N.
Moldovei
- cu aprobarea lui I. Antonescu s-au purtat tratative secrete pentru incheierea pacii
cu Natiunile Unite;
- Iuliu Maniu a purtat si el tratative pentru o pace separata;
- Puterile Aliate (Anglia, SUA, URSS) au solicitat capitularea neconditionata a
Romaniei; I. Antonescu nu a acceptat conditiile impuse de sovietici;
- 20 august – sovieticii au declansat ofensiva pe frontul Iasi-Chisinau.

II. Perioada 23 august 1944- 30 decembrie 1947

- 10 iunie 1944, Partidul National Liberal, Partidul National Taranesc, Partidul
Social-Democrat si Partidul Comunist Roman au format Blocul National
Democrat care urmarea inlaturarea lui Antonescu si scoaterea Romaniei din
razboi;

14
 - 23 august 1944 – Ion Antonescu, chemat la palat de regele Mihai, a fost arestat
impreuna cu membrii guvernului. Romania a redevenit monarhie constitutionala;
- 23 august 1944, ora 22:00 – a fost citita ‘Proclamatia regelui catre tara’ prin care
se anunta iesirea Romaniei din alianta cu Germania si alaturarea de Natiunile
Unite (SUA, Anglia, URSS, Franta);
- august-decembrie 1944 – guvernul condus de generalul Constantin Sanatescu;
- 12 septembrie 1944 – delegatia romana la Moscova a semnat Conventia de
armistitiu cu Natiunile Unite;
- PCR a actionat pentru crearea unui sistem de aliante a fortelor de stanga.
Comunistii au creat stare de confuzie pentru a ajunge la putere;
- 9 octombrie 1944, Moscova – Stalin si Churchill au impartit zona Balcanica.
Conform acestei intelegeri influenta sovietica in Romania era de 90%.

- 6 decembrie 1944-28 februarie 1945 – guvernul Nicolae Radescu;

- 6 martie 1945-30 decembrie 1947 – guvernul Petru Groza – inceputurile
comunismului;
- in guvern a intrat gruparea liberala a lui Gh. Tatarescu si gruparea
taranista a lui Anton Alexandrescu;
- 23 martie 1945 – s-a infaptuit reforma agrara pentru atragerea taranilor
(din 1949 s-a declansat campania de colectivizare);
- epurarea aparatului de stat de opozanti;
- au fost create lagare de detinuti;
- au fost suprimate ziarele de opozitie;
- au fost infiintate sovromurile;
- au fost infiintate tribunalele populare;
- 20 august 1945-8 ianuarie 1946, ‘greva regala’ declansata de rege ca protest
impotriva guvernului Groza, s-a sfarsit prin introducerea in guvern a doi
reprezentanti PNL si PNT;
- Groza a anuntat si organizat alegeri libere – alegerile parlamentare din noiembrie
1946;
- Arestari in randul opozitiei;
- Obstructionarea campaniei electorale a opozitiei;
- Comunistii au fost sprijiniti de armata sovietica, politia si jandarmeria
comunista;
- Electoratul a votat pentru partidele istorice;
- Comunistii au obtinut victoria falsificand alegerile parlamentare;
- Reprezentantii occidentali acreditati la Bucuresti n-au sprijinit fortele democrate
si pe regele Mihai;
- In 10 februarie 1947 la Paris s-a semnat Tratatul de pace cu Natiunile Unite;
- Comunistii au trecut la un nou val de arestari, partidele politice au fost interzise si
opozitia lichidata;
- 30 decembrie 1947 – Abdicarea fortata a regelui Mihai;
- PCR a ramas partid politic unic;
- Romania a fost proclamata Republica.

VII. ECONOMIA SI SOCIETATEA IN PERIOADA COMUNISTA

15
VII. 1. Contradictiile industrializarii

11 iunie 1948 – a fost adoptata Legea pentru nationalizarea intreprinderilor

industriale, miniere, bancare, de asigurari si de transport care urmarea distrugerea
propietatii private si constituirea proprietatii comuniste, a intregului popor;
7 oilie 1945 – a fost infiintat primul Sovrom (societate economica mixta romano-
sovietica, care urmarea exploatarea economica a tarii). In romania au functionat pana in
1956, 16 sovromuri. Acestea functionau in domeniul petrolului, carbunelui, gazelor,
transport, etc.;
20 decembrie 1956 – etatizarea Bancii Nationale;
Economia romaneasca a suferit mutatii profunde prin desfiintarea relatiilor
capitaliste si subminarea bazei sociale a acesteia, burghezia.
Nationalizarea intreprinderilor, etatizarea bancilor, cooperativizarea agriculturii
au fost actiuni menite sa subordoneze intreaga economie nationala statului comunist,
sovietizarea economiei romanesti.
Ignorandu-se legea cererii si ofertei, s-a procedat la centralizarea economica si
introducerea planurilor, mai intai anuale (1949-1950), apoi cincinale, primul plan aplicat
intre anii 1951-1955, pentru controlul economiei.
Economia romaneasca a fost orientata spre industrializare, dezvoltandu-se in
special industria grea: constructoare de masini, siderurgica, chimica, etc.
Industrializarea fortata s-a realizat cu investitii uriase, pentru construirea si
sustinerea de colosi industriali (Combinatul Siderurgic de la Galati), pentru realizarea
unor proiecte marete cum ar fi Canalul Dunare-Marea Neagra, Transfagarasanul, Casa
Poporului, etc.
Ianuarie 1949, a fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER),
organism economic constituit din toate statele din blocul comunist, care avea ca scop
subordonarea si controlarea economiei statelor membre de catre URSS.
Industrializarea s-a accentuat dupa anul 1946, cand Romania, ostila Planului
Valev ce prevedea includerea tarii intr-un complex agricol ce cuprindea si teritoriii din
Uniunea Sovietica si Bulgaria, s-a detasat de Moscova.
Politica de industrializare fortata a economiei romaniei s-a dovedit a fi
falimentara.

VII. 2. Colectivizarea si impactul ei asupra statului romanesc

Paralel cu industria, si agricultura a fost subordonata statului comunist.

In cadrul procesului de colectivizare, 96% din suprafata arabila a tarii a fost
inclusa in gospodariile agricole, concepute dupa model sovietic.
Colectivizarea agriculturii s-a realizat prin deposedarea fortata a taranilor de
pamant, insotita de terorizarea celor ce se impotriveau, prin confiscarea averilor si
arestari, deportari, etc. Peste 80.000 de tarani au fost inchisi in inchisorile comuniste,
purtandu-se o lupta acerba cu chiaburimea (tarani instariti), care trebuia desfiintata.
Au fost create Gospodarii Agricole Colective (G.A.C.), devenite in 1966
Cooperative Agricole de Productie (C.A.P.), si Gospodarii Agricole de Stat (G.A.S.),
devenite mai tarziu Intreprinderi Agricole de Stat (I.A.S.).

16
 Iulie 1953, au fost infiintate primele G.A.C.-uri, procesul de colectivizare
incheindu-se in 1962.
Prin subordonarea agriculturii statul putea sa impuna tipurile de culturi ce urmau a
fi cultivate si preturile produselor agricole. Productivitatea agricola scazuta, munca
ineficienta, inventarul agricol folosit, dezinteresul taranilor si migrarea acestora la oras au
avut ca efect agravarea problemelor economiei romanesti.

III. DOMINATIA IDEOLOGICA SI REPRESIUNEA POLITICA

VIII. 1. Regimul politic, monopolul ideologic si ‘productia culturala’

1. Regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965)

30 decembrie 1947 – Proclamarea Republicii Populare Romane (stat totalitar);
februarie 1948 – s-a infiintat Partidul Muncitoresc Roman prin unificarea PCR si
PSD, in frunte cu Gh. Gheorghiu Dej, Ana Pauker si Vasil Luca;
13 aprilie 1948 – a fost adoptata Constitutia Republicii Populare Romane,
comunista, dupa modelul celei sovietice din 1936:
 A fost instituit regimul democratiei populare;
 Consfintea regimul monopartidic, intreaga putere apartinand PMR;
 A fost desfiintat principiul separarii puterilor in stat;
 Prin desfiintarea parlamentului, organul suprem legislativ devenea Marea
Adunare Nationala, ai carei membri erau desemnati de catre membrii
partidului unic;
 Organele de conducere a statului erau: Prezidiul Marii Adunari Nationale
(presedinte al prezidiului a fost numit C.I. Parhon), si Consiliul de
Ministri, condus de Petru Groza, Gh. Gheorghiu Dej indeplinind functia
de vicepresedinte al Consiliului.
Pentru impunerea noului regim politic, comunistii s-au sprijinit pe politia politica
(securitatea):
 30 august 1948 – a fost infiintata Securitatea;
 22 ianuarie 1949 – a luat nastere Militia ‘populara’, prin desfiintarea
Politiei si Jandarmeriei.
Partidele politice au fost desfiintate:
 la 30 iulie 1947 a fost dizolvat Partidul National Taranesc;
 Partidul National Liberal a fost desfiintat in acelasi an.
In numele luptei de clasa impotriva burgheziei au murit Iuliu Maniu, Ion
Mihalache, Lucian Blaga, Radu Rosetii.
Fostii demnitari au fost inchisi, judecati ca ‘dusmani ai poporului’ si exterminati
in lagare de munca si inchisori, la Sighet, Pitesti, Gherla, Aiud, Ramnicu Sarat, au fost
torturati sau trimisi spre exterminare la Canalul Dunare-Marea Neagra. La Pitesti au fost
‘reeducati’ elevii si studentii.
La Canalul Dunare-Marea Neagra au fost inchisi 80.000 de oameni, multi murind
din cauza conditiilor inumane.
Gh. Gheorghiu Dej si-a inlaturat toti rivalii, Lucretiu Patrascanu fiind lichidat in
1954.

17
 In armata romana au intrat ofiteri sovietici ce supravegheau activitatea militarilor
romani de cariera.
In cultura s-a incercat modificarea culturii nationale si a fost adoptat modelul
sovietic ‘proletcultist’:
 Istoria nationala a fost rescrisa conform conceptiei marxist-leniniste;
 1948 – a fost adoptata ‘legea invatamantului’, modificata dupa modelul
celei sovietice;
 religia ca obiect de studiu a fost inlocuita cu istoria Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice, cu geografia URSS;
 a fost introdusa cenzura si au fost interzise publicatiile necomuniste;
 a fost promovat ateismul stiintific si a inceput prigoana impotriva
Bisericii. Biserica a fost subordonata autoritatilor statului totalitar.
Biserica Greco-Catolica a fost silita sa se uneasca cu cea Ortodoxa.
24 septembrie 1952 – a fost adoptata a doua constitutie comunista;
- consfintea rolul conducator al partidului comunist;
- Prezidiul Marii Adunari Nationale a fost desfiintat;
- A fost creat Consiliul de Stat ca organ suprem, aflat sub controlul M.A.N..
Presedinte a Consiliului a devenit Gh. Gheorghiu Dej.
Politica externa:
 25 ianuarie 1949 – Romania a intrat in CAER;
 14 mai 1955 – Romania a semnat ‘Tratatul de prietenie, cooperare si asistenta
mutuala’, alaturi de celelalte state comuniste, cu prilejul Conferintei tarilor
comuniste de la Varsovia. S-a creat astfel, sub tutela URSS, un bloc politico-
militar al statelor comuniste, instrument de mentinere a acestor state in sfera de
influenta sovietica;
 14 decembrie 1955 – Romania a fost primita in ONU;
 27 iulie 1956 – tara noastra devine membra UNESCO;
 iunie 1958 – trupele sovietice s-au retras din Romania;
 Romania a inceput sa se detaseze de URSS;
 Romania a respins ‘Planul Valev’ care urmarea sa faca din Romania si Bulgaria o
zona agricola in interiorul URSS;

2. Regimul national comunist (Nicolae Ceausescu, 1965-1989)

Regimul politic in evolutie cunoaste patru perioade:

a) Perioada 1965-1974, relativa destindere, liberalizare:
- 22 martie 1965, Ceausescu a fost ales prim-secretar al CC al PCR;
- 19-24 iulie 1965 – Congresul al IV-lea al PMR, unde s-a hotarat:
- schimbarea denumirii partidului, fiind adoptata denumirea de
Partidul Comunist Roman;
- Congresul al IV-lea al PMR sa devina Congresul al IX-lea al PCR;
- Transformarea functiei de prim-secretar in cea de secretar general
al partidului;
- 21 august 1965 – a treia Constitutie comunista: a fost proclamata Republica
Socialista Romania;
- 9 decembrie 1967 – Ceausescu a devenit Presedinte al Consiliului de Stat;

18
 - martie 1974 – MAN l-a ales pe Nicolae Ceausescu presedintele Republicii
Socialiste Romania.
S-a incercat a anumita destindere:
Pe plan intern:
 a fost incurajata propietatea particulara;
 a fost permisa circulatia peste granita;
 invatamantul a fost pus pe baze nationale;
 literatura a fost mai putin cenzurata;
 au fost construite locuinte in propietate personala;
 a inceput constructia unor obiective industriale grandioase (Canalul Dunare-
Marea Neagra, combinate siderurgice, Casa Poporului);
 aprilie 1968, a criticat abuzurile lui Gh. Gheorghiu Dej, au fost eliminati unii
lideri comunisti;
 au fost reabilitate unele victime din perioada lui Gh. Gheorghiu Dej.
Pe plan extern:
 21 august 1968 – intr-un miting, la Bucuresti, a condamnat interventia militara in
Cehoslovacia a statelor semnatare ale Pactului de la Varsovia; Romania a refuzat
interventia militara si a castigat simpatia occidentului;
 1967, au fost reluate relatiile cu R.F. Germania;
 a fost vizitat de lideri occidentali: Charles de Gaulle (1968), Richard Nixon
(1969), Gerald Ford (1975);
 1-9 iunie 1971, a vizitat China si Coreea de Nord;
 6 iulie 1971, a lansat ‘tezele din iulie’ in care se pronunta pentru orientarea
nationalista.
b) Perioada 1974-1980
 1974 – Nicolae Ceausescu a devenit Presedinte al Republicii Socialiste Romania;
 si-a consolidat pozitia politica, a plasat in posturi cheie rudele si membrii familiei,
fiind adeptul ‘socialismului dinastic’;
 sistemul ‘rotirii cadrelor’, asimilarea functiei administrative cu cea din partid, i-a
permis sa creeze un grup de sustinatori si sa controleze absolut orice manifestare
rivala;
 cultul personalitatii a fost sprijinit cu ajutorul unei vaste ofensive ideologice si
propagandiste;
c) Perioada 1980-1987
Au aparut semnele crizei economice determinata de:
 Dezvoltarea fortata a industriei;
 Lipsa de valuta;
 Construirea de complexe industriale ce consumau multa energie;
 Criza petrolului;
 Seceta de 1983;
 Criza alimentara determinata de plata datoriilor in alimente si infometarea
populatiei.
Au fost luate masuri care au accentuat starea de nemultumire:
 Demolarea unor biserici;
 Sistematizarea satelor;

19
 Decizia de a achita datoria externa de 11 miliarde de dolari;
 Introducerea cartelelor si ratiilor alimentare.
Au avut loc manifestari de protest:
 Fenomenul disidentei – intelectuali precum Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea
Dinescu, Paul Goma, Dinu C. Giurgescu, Vlad Georgescu, au criticat cultul
personalitatii si politica lui Ceausescu. Au fost redactate scrisori de protesc citite
la postul de radio ‘Europa Libera’;
 Greve si demonstratii: august 1977, greva minerilor din Valea Jiului, iar la 15
noiembrie 1987, miscarea de la Brasov.
d) Perioada 1987-1989
 Criza regimului s-a adancit;
 Nivelul de trai a scazut;
 Propunerile lui Gorbaciov de democratizare si restructurare (Perestroika) au fost
respinse de Ceausescu;
 1989 – in Europa au cazut regimurile comuniste;
 Ceausescu nu a renuntat la putere – Congresul al XIV-lea al PCR l-a reales in
functia de Secretar General;
 22 decembrie 1989 – cuplul dictatorial Ceausescu a fugit din Bucuresti. Au fost
prinsi si arestati la Targoviste;
 s-a format Frontul Salvarii Nationale.

20