Evoluția umană este procesul evolutiv care conduce la apariția oamenilor

moderni din punct de vedere anatomic. Procesul se concentrează pe istoria

evolutivă a primatelor - în special pe genul Homo, și pe apariția Homo

sapiens ca o specie distinctă de hominidae (sau "maimuțe mari") - fără a

studia istoria anterioară care a condus la primate și hominoidea (maimuțe

fără coadă). Acest proces a implicat dezvoltarea treptată a însușirilor, cum

ar fi poziția bipedă umană și limbajul,[2] precum și încrucișări cu

alți hominizi, care indică faptul că evoluția umană nu a fost

liniară.[3][4][5][6]

Studiul evoluției umane implică multe discipline științifice: antropologie

fizică, primatologie

comparativă, arheologie, paleontologie, etologie, lingvistică, psihologie

evolutivă, embriologie și genetică.[7] Studiile genetice arată că primatele

s-au ramificat de alte mamifere cu aproximativ 85 de milioane de ani în

urmă, în perioada Cretacicului târziu, iar cele mai vechi fosile apar

în Paleocen, în urmă cu 55 de milioane de ani.[8]

În cadrul superfamiliei Hominoidea (maimuțe), familia Hominidae s-a

ramificat de familia Hylobatidae (gibon) cu 15–20 de milioane de ani în

urmă; marile maimuțe africane (subfamilia Homininae) s-au ramificat

de urangutani (Ponginae) acum 14 milioane de ani;

tribul Hominini (oameni, Australopithecines și alte genuri bipede

dispărute și cimpanzei) s-a despărțit de tribul Gorillini (gorile) acum 8-9

milioane de ani; subtribul Hominina (oameni și strămoși bipezi)

și Panina (cimpanzei) s-au separat acum 4-7,5 milioane de ani.[9]