UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI -PIPP an I

Student - Soprovici Cristina Andreia – Evaluarea nr. 2

Profilul profesorului ideal în viziunea mea

Profesorul are un rol crucial în viaţa elevilor. Prin felul său de a fi ori de a nu fi, prin
comportamente şi atitudini, profesorul apropie ori îndepărtează copiii: motivează, pedepseşte,
povăţuieşte, blamează, încurajează etc.

Profesorul este situat intr-un sistem de relaţii ce depăşesc incinta şcolii incluzând părinţii elevilor,
şi în general, membrii grupului social în mijlocul căruia traieste şi munceşte, el este obligat să răspundă
şi solicitărilor acestora, adesea, trebuind să vină chiar în întampinarea lor.

Profesorul îndeplineşte, în şcoală, funcţii cum ar fi organizator al procesului de învăţământ,

educatori, partener al educaţiei sau membru al corpului profesoral, al procesului de învăţământ.

Ca organizator al învăţării, un professor bun îmbină aspectele obiectiv-logice ale transmiterii

cunoştinţelor cu aspectele psihologice. Este, deci preocupat atât de aplicarea principiilor didactice, a
teoriei instruirii în transmiterea conţinutului învăţământului, cât si de implicaţiile psihologice ale actului
transmiterii: psihologia evoluţiei copilului, psihologia învăţării, strategiile comunicării.

Profesorul nu ar trebui să fie doar un transmiţător de informaţii care se rezumă la a da indicaţii

elevilor în privinţa modului de învăţare şi a materialelor pe care trebuie să le înveţe,ci şi un antrenor care
prin întrebări analitice stimulând gândirea elevilor, creează premise pentru ca aceştia, prin aflarea
independentă a răspunsurilor, să ajungă la o mai bună înţelegere a problemelor.

Un profesor ideal ar trebui să aibă următoarele competenţele specifice profesiei didactice:

Competenţe metodologice ( să utilizeze adecvat conceptele şi teoriile din ştiinţele educaţiei, să utilizeze
adecvat conceptele şi teoriile din ştiinţele educaţiei, Să aplice concepte şi teorii moderne privind
formarea capacităţilor de cunoaştere, să proiecteze conţinuturile instructiv-educative, să organizeze
adecvat activităţile didactice în funcţie de tipul de lecţie dominant, să utilizeze metode şi strategii de
predare adecvate particularităţilor individuale sau de grup, scopului şi tipului lecţiei, să utilizeze optim
factorii spaţiotemporali în vederea eficientizării procesului instructiv – educativ ), Competenţe de
comunicare şi relaţionare (să stăpânească concepte şi teorii moderne de comunicare: orizontală si
verticală; complexă totală; multiplă; diversificată şi specifică, să manifeste comportament empatic, să
acceseze diverse surse de informare în scopul documentării), Competenţe de evaluare a elevilor (să
utilizeze strategii adecvate de evaluare individuală sau de grup, să elaboreze instrumente de evaluare în
funcţie de scop şi particularităţile individuale sau de grup, să utilizeze metode specifice gândirii critice),
Competenţe psiho-sociale (să formeze capacităţi de adaptare rapidă la schimbările de natură socială, să
valorifice metode şi tehnici de cunoaştere şi activizare a elevilor, să se implice în elaborarea si derularea
în şcoli a proiectelor de cooperare internaţională, să elaboreze strategii eficiente ale parteneriatului
şcoală – familie, să organizeze şi să administreze mediului de învăţare în colaborare cu Comitetul de
părinţi al clasei, să colaboreze cu părinţii în scopul realizării unui autentic parteneriat în educaţie),
Competenţe tehnice si tehnologice (să utilizeze calculatorul în procesul instructiv – educativ, să exerseze
schemele de acţiune în vederea dobândirii / perfecţionării deprinderilor practice, să aplice strategiile
didactice de utilizare eficientă a mijloacelor / auxiliarelor didactice in procesul de învăţămant),
Competenţe de management al carierei (să utilizeze metode şi tehnici de autocontrol
psihocomportamental, să adopte de conduite eficiente pentru depăşirea „situaţiilor de criză”, să aibă
deschidere faţă de tendinţe inovatoare necesare dezvoltării profesionale, să asimileze cunoştinţe de tip
organizaţional).

De asemenea, un porfesor bun dupa parerea mea trebuie să stabilească cu claritate obiectivele pe
care urmează să le realizeze elevii. Aceasta presupune ca profesorul să posede, de exemplu, competenţa
de a identifica obiectivele educative de atins, prin luarea în consideraţie a caracteristicilor elevilor săi şi
a aşteptărilor comunităţii sociale, de a operaţionaliza obiectivele alese spre a fi propuse elevilor, de a
utiliza diferite tehnici de analiză a sarcinilor de învăţare implicate în realizarea fiecărui obiectiv
selecţionat.

Profesorul ideal ar trebui să le prezinte elevilor care sunt cele mai înalte performanţe, în anumite
limite rezonabile, la care se aşteaptă ca ei să se ridice în realizarea diferitelor activităţi care le sunt
propuse, identifică şi concepe activităţi de învăţare care sunt relevante pentru contextele reale de viaţă
cotidiană a elevilor.

Profesorii ar trebui să încurajeze interacţiunea socială a elevilor în discutarea şi realizarea

diverselor activităţi de învăţare legate de tema supusă studiului; ar trebui să le ofere elevilor o structură
de lucru de natură să ghideze activitatea de învăţare a elevilor şi comportamentul lor în timpul lecţiei; să
înlesnească elevilor prelucrarea/procesarea intelectuală a informaţiilor punându-i în situaţia de a
desfăşura activităţi care implică procese cognitiv ce îi vor ajuta să înveţe şi să-şi reamintească
informaţia. Un profesor bun învaţă din experienţă, învaţă atunci când îi ascultă pe elevi, când îi observă
lucrând. Lucrurile pe care le află depre elevi în timpul procesului de educaţie devine automat parte a
competenţelor lui didactice.

Pentru a servi mai bine interesele elevilor, un bun profesor este foarte atent ca toţi elevii să
beneficieze de aceaşi grijă din partea lui şi să nu lase ca presupusele sau realurile lor handicapuri sau
incapacităţi, diferenţele individuale, contextele culturale sau sociale diferite din care provin aceştia, să
influenţeze relaţiile dintre el şi elev.

Profesorii trebuie să fie atenţi şi interesaţi şi despre ce cred elevii despre ei înşişi, de motivaţiile lor,
de efectele învăţării asupra relaţiilor lor cu grupul de prieteni, dar şi de dezvoltarea caraterului lor, de
aspiraţiile şi calităţile lor.
Profesorul trebuie să-i arate elevului că absolut tot în lume poate fi pus în discutie.

Rolul profesorului este acela de a-l ajuta pe elev să dobândească în şcoală un sintem de valori.