Lungoci Adrian Dumitru Anul II Reconversie TIC

Idealul Educțional din Legile învățământului din 1995 și 2011

Idealul educaţional exprimă cerinţele şi aspiraţiile unei societăţi într-o anumită etapă
istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate umană, fiind în fapt una dintre legăturile
principale prin intermediul căreia se realizează interdependenţa dintre acţiunea educativă şi
sistemul socio-economic în general.
Urmărind evoluţia istorică a idealurilor educaţionale suntem puşi in imposibilitatea de a
constata existenţa unei succesiuni ascendente a acestora, realitate determinată de faptul că idealul
educaţional exprimă practic valoarea dominantă specifică fiecărei epoci istorice.
Spre exemplu diferite caracteristici ale idealului educaţional existente de-a lungul diferitelor
epoci istorice, arătau așa.
- Idealul educaţional al Antichităţii elene era atletul, urmărindu-se dezvoltarea armonioasă
a omului şi imbinandu-se frumuseţea fizică cu trăsăturile morale şi intelectuale ale
personalităţii sale iar in Sparta idealul educaţional era o concretizat prin modelul
conducătorului militar.
- In Evul Mediu idealul avea un puternic accent cavaleresc şi religios, predominand ca
idealuri distincte sfantul şi cavalerul. In epoca Renaşterii întâlnim idealul omului
universal, accentul punandu-se pe dezvoltarea şi cultivarea armonioasă a personalităţii
umane iar in Epoca luminilor se impune tot mai mult prezenţa raţiunii in conţinutul
idealului educaţional.
- Epoca modernă impune, in funcţie de caracteristicile diferitelor sale etape, idealuri
educaţionale diferite: idealul personalităţii eficiente, in faza industrializării timpurii,
idealul personalităţii multilateral dezvoltate, in faza industrializării avansate şi idealul
personalităţii creatoare, specific societăţii postindustriale.
- Idealul educaţional al comunismului exagerează dimensiunea socială a idealului
reducând la maxim dimensiunea psihopedagogică a acestuia. Deşi idealul educaţional în
comunism era exprimat printr-o formulă complexă ca “formarea personalităţii
multilateral dezvoltate” între forma şi conţinutul idealului comunist s-a instalat treptat o
adevarată ruptură.
Idealul educaţional concentrează în esenţa sa modelul sau tipul de personalitate solicitat
de condiţiile sociale ale unei etape istorice pe care educaţia este chemată să-l formeze în procesul
desfăşurării ei. Idealul educaţional este extras din idealul social al epocii.
Idealul educaţional nu este un model descriptiv exhaustiv al unei personalităţi standard şi nu
trebuie perceput ca o instanţă care tinde să uniformizaze personalitatea membrilor societăţii, să-i
depersonalizeze, ci ca un model orientativ care tinde către cultivarea unui minim de însuşiri
necesare fiecărui membru al societăţii pentru autorealizare permanentă şi participare activă la
progresul social.
Idealul educaţional este exprimat într-o noţiune sau o sintagmă care are un accentuat caracter
abstract şi relevă însuşirile considerate a fi esenţiale pentru omul de mâine făcând abstracţie de
cele neesenţiale din punctul de vedere al interesului şi dezirabilităţii sociale.
În România, după decembrie 1989, a început un şir de mişcări bazate pe răsturnarea ierarhiei
de valori comuniste. Ca urmare în această etapă de dezvoltare a societăţii post-comuniste, idealul
educaţional, apare în Vechea lege a învăţământului din România (84/1995, republicată în 1999)
defineşte idealul educaţional în articolul 3, după cum urmează:
- Învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile
umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti, şi contribuie la
păstrarea identităţii naţionale.
- Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.”
În societatea informației, în care evoluează lumea de azi, idealul educaţional reflectă aceste
schimbări, cu privire la necesitatea formării unui tip de om deschis spre schimbare, comunicare,
creaţie, colaborare.
Astfe, idealul educaţional al şcolii din România a fost actualizat, conform Legii Educației
naționale, nr. 1/2011, art 2(3). Aceasta prevede că idealul educațional al școlii românește este
„dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea
personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în
societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.”
Este cu siguranță un ideal generos, pentru care merită să lupți și în deplină concordanță
cu promisiunea aceleiași legi că „în România învăţământul constituie prioritate naţională.”