TACTICA EFECTUĂRII

Cercetării la locul faptei

Noțiune și importanță
⦿ Cercetarea locului faptei este în primul
rând o activitate procedurală prevăzută în
art. 192 C.pr.pen., însă și o importantă
activitate de tactică criminalistică,
desfășurată de organele de cercetare
judiciară, mai ales în faptele de o gravitate
sporită cum sunt omuciderile, accidente
de circulație sau din domeniul minier,
infracțiuni din domeniul crimei organizate,
catastrofe sau accidente grave, violuri,
tâlhării, sustrageri, distrugeri etc.
⦿ Această activitate se realizează de obicei
la începutul cercetării, având ca scop
cunoașterea nemijlocită a locului faptei,
descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor
care s-au creat cu ocazia săvârșirii faptei,
cunoaștere care se realizează imediat ,
direct și, de regulă, în mod complet,
uneori realizându-se chiar și ascultarea
martorilor, a victimei sau a făptuitorului.
Suma datelor obținute prin această
activitate este baza activităților tactice ce
se vor desfășura în continuare în vederea
elucidării faptei și a stabilirii adevărului.
⦿ Potrivit art. 192 C.pr.pen. o asemenea
activitate procedurală se efectuează
în situația în care este necesară
constatarea situației locului săvârșirii
faptei, descoperirea și fixarea
urmelor infracțiunii, stabilirea poziției
și stării mijloacelor materiale de
probă și a împrejurărilor în care s-a
comis fapta.
⦿ Din punct de vedere criminalistic, prin locul
faptei se înțelege locul propriu zis al
săvârșirii faptei, dar și zonele apropiate,
precum și alte locuri importante cercetării,
cum ar fi locul în care fapta a fost pregătită,
locul în care s-au produs urmările faptei,
căile de acces sau de retragere a
făptuitorului, respectiv întregul perimetru
în care se află probele materiale create cu
ocazia săvârșirii acelei fapte.
⦿ În raport de prevederile art. 192 C.pr.pen.,
cercetarea la fața locului se efectuează
atunci când sunt necesare:
a) constatarea directă în scopul determinării sau
clarificării unor împrejurări de fapt, ce
prezintă importanță pentru stabilirea
adevărului
b) constatarea directă a împrejurărilor de fapt
ori de câte ori există suspiciuni cu privire la
decesul unei persoane
⦿ Procedural, prin locul săvârșirii
infracțiunii, potrivit art. 41 alin. 2
C.pr.pen., se înțelege locul unde s-a
desfășurat activitatea infracțională, în
totul sau în parte, ori unde s-a produs
urmarea acesteia.
⦿ Cercetarea locului faptei poate fi dispusă
de către organul judiciar, motivat, atunci
când se apreciază că este necesar a se
efectua această activitate.
⦿ În faza de urmărire penală dispunerea
cercetării la fața locului se face prin
ordonanță motivată a organului de urmărire
penală, după începerea urmăririi penale, în
temeiul dispozițiilor art. 286 C.pr.pen.

⦿ În faza de judecată prin încheiere de ședință,

de asemenea motivată, în sensul arătării
necesității efectuării cercetării locului faptei,
după începerea cercetării judecătorești.

⦿ Organul de urmărire penală sau instanța de

judecată care efectuează cercetarea la fața
locului pot dispune prezența medicului legist sau
a oricărei persoane pe care o consideră
necesară.
Importanța
cercetării locului faptei

⦿ Cercetarea la fața locului este o activitate de maximă importanță

cu caracter imediat și de neînlocuit, în multe situații fiind aproape
imposibil de repetat, în aceleași condiții și cu aceleași rezultate.
⦿ Deplasarea organului judiciar la fața locului este una dintre cele
mai eficace măsuri procedurale.
⦿ Organele de urmărire penală și instanța de judecată au
posibilitatea să investigheze direct locul săvârșirii faptei și să
evalueze consecințele infracțiunii, să stabilească împrejurările în
care aceasta a fost comisă, să-l identifice pe autor prin
descoperirea, fixarea, ridicarea și cercetarea criminalistică a
urmelor, a mijloacelor materiale de probă.
⦿ Această activitate este de natură să contribuie efectiv la
realizarea scopului procesului penal și aflarea adevărului judiciar
în cauza respectivă.
Sarcinile/obiectivele
cercetării la faţa locului
⦿ Principalele sarcini/obiective ale cercetării la faţa locului pot fi rezumate
la:
⦿ Delimitarea locului în care s-a săvârşit infracţiunea sau s-a produs
evenimentul;
⦿ Descoperirea, fixarea, ridicarea, conservarea şi interpretarea urmelor şi
mijloacelor materiale de probă, în scopul determinării sau clarificării
împrejurărilor de fapt care prezintă importanţă pentru stabilirea
adevărului; descoperirea corpurilor delicte;
⦿ Stabilirea împrejurărilor în care s-a produs decesul unei persoane, ori de
câte ori există suspiciuni cu privire la decesul acesteia;
⦿ Evidenţierea modului de operare folosit la săvârşirea infracţiunii şi a
activităţilor desfăşurate în locul faptei, în scopul stabilirii profilului
psihologic al făptuitorilor şi al elaborării versiunilor cu privire la aceştia;
⦿ Identificarea victimei, martorilor oculari, a suspectului/inculpatului din
rândul curioşilor aflaţi în apropierea locului faptei;
⦿ Stabilirea cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat sau
înlesnit săvârşirea infracţiunii, în vederea luării măsurilor preventive care
se impun.
 Pregătirea cercetării locului faptei

Această activitate se face în două etape:

⦿ Pregătirea cercetării locului faptei la
sediul organului judiciar, care presupune
mai mult măsuri organizatorice luate în
vederea unei activități de cercetare a
locului faptei în cele mai bune condiții.
⦿ Pregătirea cercetării locului faptei la locul
acesteia
⦿ În primul rând, imediat după ce a fost sesizat
despre comiterea unei fapte care constituie o
anumită (sau anumite) infracțiuni, organul de
urmărire penală, chiar fără să își verifice
competența, are îndatorirea de a lua
următoarele măsuri:
⦿ să identifice persoana care a făcut plângerea
sau denunțul (dacă sesizarea s-a făcut
telefonic, verificarea este obligatorie pentru a
se preveni o eventuală dezinformare și
deplasarea inutilă a echipei de cercetare).
⦿ să se obțină date despre locul faptei,
natura și gravitatea acesteia

⦿ să se dispună măsuri urgente cu privire la

conservarea locului faptei, la paza
acestuia, până la sosirea echipei de
cercetare, prin intermediul organelor de
poliție locale (sau cele mai apropiate), cu
privire la salvarea victimei (sau
victimelor), la identificarea martorilor, la
identificarea făptuitorilor.
Verificarea competenței

⦿ Următoarea etapă constă în verificarea

competenței din oficiu, iar în situația în care
se va considera competent organul de
urmărire penală va trece la celelalte etape,
iar atunci când va constata că nu este
competent, va informa de urgență organul
de urmărire penală competent.
⦿ Organul de urmărire penală poate efectua
actele de cercetare care nu suferă
amânare, în raport de art. 306 C.pr.pen.
coroborate cu art. 55- art. 60 C.pr.pen.
⦿ Constatând că este competent să
efectueze urmărirea penală, organul
sesizat va trece la constituirea echipei de
cercetare din care fac parte procurorul,
care conduce activitatea de cercetare,
lucrători din cadrul compartimentului
judiciar și de cercetări penale, lucrători
din cadrul organului de poliție în sectorul
de activitate a cărora s-a comis fapta,
ofițerul criminalist, lucrători specializați în
domeniul tehnic (pentru eventuale
constatări tehnico-științifice), dacă este
cazul, medicul legist și lucrătorul care
conduce câinele de urmărire.
Pregătirea echipei de cercetare a locului
săvârșirii infracțiunii
⦿ Pregătirea cercetării la fața locului impune
inițierea unei serii de măsuri de către organele
judiciare chemate să efectueze cercetarea,
cunoscute ca și acțiuni pregătitoare
⦿ Cercetarea la fața locului presupune ca organul
de urmărire penală să fie sesizat despre
săvârșirea unei fapte penale prin unul din
modurile prevăzute de art. 288 C.pr.pen.,
respectiv prin plângere sau denunț, prin actele
încheiate de alte organe de constatare prevăzyte
de lege ori se sesizează din oficiu, când se află
pe orice cale de comiterea unei infracțiuni.
⦿ Trebuie totodată, dacă sunt cunoscuți,
încunoștințați de activitatea care se va
desfășura, părțile vătămate, victimele,
părțile responsabile, făptuitorii, iar în
măsura în care aceștia doresc, pot
participa la cercetarea locului faptei.
⦿ O altă măsură ce trebuie luată este alegerea
mijloacelor tehnico-științifice care se
consideră a fi necesare, respectiv truse
criminalistice, mijloace pentru efectuarea
fotografiei judiciar- operative, pentru filmat,
mijloace de iluminat artificial, substanțe,
materiale pentru efectuarea de mulaje,
aparate de înregistrat audio, detectoare,
miniaspiratorul pentru ridicarea
microurmelor, mijloace de ridicare, ambalare
și transport a urmelor. Apoi echipa
constituită se deplasează, cât mai urgent la
locul unde se va face cercetarea.
Mijloacele tehnico-științifice

⦿ Trusa criminalistică universală: conține

instrumentarul complet din compartimentele
pentru executarea măsurătorilor și marcajelor,
pentru descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor,
pentru executarea desenelor și schițelor
⦿ Trusa foto: cuprinde aparate, obiective și
materiale fotosensibile, inclusiv dispozitive de
iluminare adecvate împrejurărilor
⦿ Truse criminalistice pentru cercetarea urmelor
latente, a urmelor biologice, a accidentelor de
circulație, a incendiilor, exploziilor, pentru
descoperirea stupefiantelor
Mijloacele tehnico-științifice

⦿ Pentru efectuarea unor cercetări cu grad de complexitate mai mare

se apelează la laboratoarele criminalistice mobile, laboratoare din
dotarea inspectoratelor de poliție, care dispun de:
▪ Aparatură de înregistrare fotografică și video, analogică sau digitală
pentru obținerea de imagini d ela cercetarea locului faptei, a
declarațiilor victimelor, a martorilor sau a persoanelor suspecte
▪ Aparatură diversă de detecție, respectiv detectoare de cadavre,
detectoare de metale, detectoare de substanțe explozive sau
radioactive, detectoare cu radiații infraroșii, ultraviolete și roentgen
▪ Mijloace tehnice de identificare a persoanelor după semnalmente
exterioare, de tipul ”Identi-kit-ului” sau ”Minicompozitorului”,
calculatoare pentru efectuarea de portrete robot computerizate
▪ Aparatură de comunicații radio pentru menținerea unei legături
operative cu unitățile de bază ale organelor judiciare
▪ Surse proprii de energie electrică, utilaje de prelucrat materialele
fotosensibile, truse de prim ajutor, costume de protecție
 Măsuri preliminare cercetării la fața locului

⦿ Măsurile preliminare sunt luate de lucrători de poliție

care se deplasează la fața locului înaintea echipei
de cercetare formată dn organul de urmărire penală
competent în cauză, ofițeri de poliție judiciară și
specialiști criminaliști etc.
⦿ Aceștia sunt obligați să efectueze actele de
cercetare penală ce nu suferă amânare, chiar dacă
privesc o cauză care nu este de competența lor și să
ia măsurile ce se dovedesc absolut necesare.
⦿ Luarea primelor măsuri este considerată la fel de
importantă ca și cercetarea propriu-zisă a locului
faptei.
⦿ Primele măsuri pot fi grupate în următoarele categorii:

❖ Determinarea locului săvârșirii faptei, punerea lui sub

pază și protejarea urmelor
❖ Fixarea tuturor împrejurărilor care, cu timpul, se pot
modifica sau pot dispărea
❖ Acordarea primului ajutor victimelor
❖ Prevenirea sau înlăturarea unor pericole iminente
(incendii, explozii, inundații, accidente de trafic feroviare,
aeriene etc)
❖ Identificarea martorilor și reținerea eventualelor
persoane suspecte
Pregătirea cercetării locului faptei
la locul acesteia

⦿ În momentul ajungerii, organul

judiciar trebuie să verifice cum s-a
asigurat paza locului faptei, dacă
urmele din perimetru au fost
conservate și dacă s-au produs
eventuale modificări în zonă. Toate
aceste constatări trebuie consemnate
în scris și fixate prin fotografii
judiciare sau filmare.
⦿ Imediat, dacă sunt victime rănite și care
au nevoie de ajutor medical, după
acordarea primului ajutor , sunt trimise
urgent, însoțite de lucrători de poliție, la
cea mai apropiată unitate sanitară, pentru
investigații și tratament. În situația în care
această măsură s-a luat de organele de
poliție locale, sosite înainte la locul faptei,
ori de alte persoane, se va consemna
aceasta și se va fixa locul în care s-a aflat
victima sau victimele, cu cât mai multă
fidelitate.
⦿ Echipa de cercetare se va interesa dacă au
fost identificați martori ai evenimentului,
dacă a fost identificat și, eventual, reținut
făptuitorul.
⦿ Urmează selecționarea și numirea martorilor
asistenți, persoane capabile de a confirma
ulterior dacă activitatea de cercetare a
locului faptei s-a desfășurat în conformitate
cu dispozițiile legale. Evident că aceștia nu
trebuie aleși din rândurile persoanelor care
vor fi martori în cauză, întrucât ei nu vor
putea avea în proces ambele calități.
Martorilor asistenți li se va explica în ce
constă activitatea la care ei asistă, ce scop
are aceasta, drepturile pe care le au.
⦿ După obținerea de informații generale cu
privire la faptă de la lucrătorii de poliție
sosiți primii la locul faptei, de la victime, de
la martori, de la făptuitor (când aceștia se
mai află în acel loc), date care trebuie notate
sau înregistrate audio, procurorul (sau în
lipsa acestuia, la cauze la care participarea
procurorului nu este obligatorie) ori
lucrătorul de poliție desemnat conducător al
echipei de cercetare, va repartiza sarcinile
pentru fiecare membru al echipei de
cercetare, potrivit competenței și specialității
acestora.
 Efectuarea cercetării locului faptei
⦿ Potrivit sarcinilor stabilite, se trece apoi la
cercetarea locului faptei cu respectarea normelor
de procedură penală și a regulilor de tactică
criminalistică.
⦿ Dintre aceste reguli de tactică criminalistică, cele
mai importante și cu aplicabilitate generală,
indiferent de natura infracțiunii, amintim
următoarele:
⦿ efectuarea cercetării cu celeritate, aceasta însemnând că
pentru a se preveni pierderea, distrugerea sau degradarea
urmelor, activitatea de cercetare trebuie efectuată
neîntârziat, cât mai aproape de momentul comiterii faptei
și de sosirea echipei de cercetare întrucât urmele, care
pot avea importanță în cauză, pot dispare sau să fie
deteriorate prin apariția unor fenomene meteorologice,
prin intervenția unor persoane interesate, ori prin trecerea
timpului sau prin intervenția altor persoane.
⦿ Prin prezența imediată a organelor de urmărire penală la
fața locului se creează posibilitatea identificării unor
martori, fără a exclude chiar surprinderea autorului la locul
infracțiunii.
⦿ Prin scurgerea timpului, există pericolul producerii unor
modificări la locul faptei, determinate de acțiunea autorului
care caută să înlăture urmele faptei sale, dar și de
acțiunea unor factori neutri.
⦿ Efectuarea cercetării să se facă cu obiectivitate, respectiv indiferent
de versiunile stabilite, toate urmele, fie că ele confirmă, fie că infirmă
aceste versiuni, trebuie căutate, ridicate și fixate, deci ele trebuie să
aibă aceeași valoare pentru organul de cercetare.
⦿ Cercetarea locului faptei trebuie să fie deosebit de temeinică, adică
să se facă în amănunt, toate probele trebuie căutate cu insistență și,
chiar dacă ar părea neinteresante în cauză, să fie ridicate, urmând
ca doar după ridicarea tuturor probelor, în coroborare și cu alte
probe să se stabilească importanța lor sau lipsa lor de importanță.

⦿ Este important să se acorde atenție fiecărui detaliu prin cercetarea

minuțioasă a întregului loc al faptei, fără a se insista asupra
amănuntelor care nu au legătură cu fapta.
⦿ Descoperirea urmelor biologice și a microurmelor presupune
pricepere, răbdare din partea persoanelor care efectuează
cercetarea, precum și o tehnologie adecvată de prelevare a acestui
tip de urme.
⦿ efectuarea cercetării cu respectarea demnității
persoanelor. Fiecare membru al echipei de
cercetare trebuie să desfășoare activitatea cu bun
simț, fără infatuare, cu respectarea demnității
victimei, a celor implicați sau a celor care asistă.
Este de neadmis ca, în raport de tragismul a ceea
ce s-a întâmplat, să se facă glume pe seama
situației, a stării sau îmbrăcăminții victimei, a
aspectelor de intimitate, să se zâmbească, să se
vorbească trivial, să se prezinte cetățenilor sau
presei aspecte care ar leza demnitatea celor
implicați în faptă.
⦿ Cercetarea locului faptei trebuie efectuată planificat, în baza
unei organizări întocmite în raport de fapta bănuită că s-ar fi
produs, de locul faptei, de elementele importante în cercetare,
stabilindu-se concret ce se va căuta, prin ce procedee și de
către cine din membrii echipei de cercetare.
⦿ O organizare a activității are în vedere și luarea unor măsuri
de ordine la fața locului, cărora se supun membrii echipei. Este
important ca echipa de cercetare și conducătorul acesteia, să
fie lăsați să acționeze în liniște, fără a s einterveni din exterior,
decât dacă este absolut necesar și oportun.
⦿ Trebuie evitată pătrunderea la locul faptei a persoanelor
neautorizate sau neavenite. Există situații când reprezentanții
mass-media pot să asiste în condiții de ordine și corectitudine
la actele de investigație, dar în afara perimetrului investigat.
⦿ Fixarea integrală și obiectivă a rezultatelor cercetării, a tuturor
aspectelor care pot servi la clarificarea cazului, este o cerință
de maximă importanță în efectuarea unei cercetări .
⦿ Cercetarea la faţa locului trebuie să asigure investigarea
sistematică, minuţioasă şi completă a locului faptei, descoperirea
tuturor urmelor infracţiunii, a obiectelor corp delict etc. Aceasta
presupune respectarea următoarelor reguli tehnico-tactice
criminalistice:

⦿ - Cercetarea la faţa locului nu trebuie limitată în timp şi spaţiu;

⦿ - În efectuarea cercetării la faţa locului trebuie eliminate ideile preconcepute cu
privire la faptă, făptuitor, metodele şi mijloacele folosite de acesta, ori cu privire
la utilitatea urmelor descoperite şi valoarea lor identificatoare;
⦿ - Metodele concrete de cercetare se stabilesc în funcţie de natura şi urmările
faptei, particularităţile locului de cercetat, modurile de operare folosite de
făptuitor(i) şi dispunerea urmelor şi mijloacelor materiale de probă;
⦿ - Notarea constatărilor de ordin criminalistic şi a datelor desprinse cu ocazia
investigaţiilor, în vederea consemnării lor ulterioare, în mod exact şi complet,
în procesul verbal de cercetare la faţa locului.
⦿ - Studierea reacţiilor pe care le are făptuitorul prezent la faţa locului. Reacţiile
acestuia faţă de constatările echipei de cercetare pot furniza indicii preţioase
cu privire la valoarea probatorie a urmelor şi mijloacelor materiale de probă
descoperite, la locurile scăpate din atenţie în timpul investigaţiilor şi în general
cu privire la orice fel de date care ar putea interesa cauza .
⦿ Pentru o desfășurare sistematică a cercetării
locului faptei se parcurg două faze: statică și
dinamică, ambele fiind însă părți componente ale
cercetării, care se interpătrund, constituind un
proces unic, complex al acestei activități.
⦿ În faza statică se desfășoară o activitate de
examinare atentă a locului faptei, în care se
stabilește starea și poziția mijloacelor materiale de
probă, în nemișcare, deci fără a i se schimba
poziția vreuneia dintre ele; se efectuează fotografii
judiciare (de orientare, schiță, ale obiectelor
principale), se înregistrează video, se fac
măsurători a distanței dintre obiectele principale,
dintre acestea și diferite urme sau locuri de acces.
⦿ În faza dinamică se trece la examinarea urmelor,
a obiectelor din perimetru, a corpului victimei, de
această dată fiind permisă atingerea acestora,
ridicarea lor, schimbarea poziției, se ridică
obiectele considerate corpuri delicte, se iau
mulajele urmelor de adâncime, se ridică urmele de
mâini etc, toate acestea fiind ulterior cercetate în
condiții de laborator (când aceasta se impune).
Toate aceste activități, este recomandabil, a fi
fixate prin fotografiere sau filmare, dar mai ales se
vor consemna în procesul verbal.
⦿ Soluționarea „împrejurărilor controversate” de
la fața locului este o altă activitate importantă în
această cercetare. Se poate întâmpla ca în timpul
cercetării să apară împrejurări negative,
controversate, determinate de anumite
neconcordanțe între situația din teren și
evenimentul presupus a se fi comis. Aceasta
pentru că, uneori, făptuitorul încearcă simularea
săvârșirii unei alte fapte, de către alte persoane, în
ideea de a scăpa de răspunderea penală, astfel
că încearcă să lase la fața locului urme care ar
induce ideea că s-a săvârșit o altă infracțiune și de
către o altă persoană.
⦿ Organele de cercetare vor trebui să identifice, să
ridice și să fixeze toate probele de la fața locului,
să verifice apoi atât versiunea comiterii faptei
aparente, cât și versiunea comiterii altor fapte
bănuite a se fi comis, efectuând chiar cu acel prilej
reconstituiri care să certifice care dintre versiuni
este cea reală.
 Reluarea și repetarea cercetării locului faptei

⦿ Cu prilejul efectuării cercetării locului faptei pot

rămâne zone neinvestigate și chiar urme importante
nedescoperite, fie datorită unor cauze obiective, de
neînlăturat, fie datorită insuficientei, superficialității,
unor greșeli, necunoașterii în acel moment a întinderii
locului faptei, astfel că se vădește necesară o
recercetare a acestui loc.
⦿ Reluarea cercetării locului faptei este o activitate
tactică de continuare a unei cercetări efectuate
anterior și care nu s-a putut finaliza datorită
intervenției unor factori obiectivi și care se va relua
imediat ce cauzele care au determinat întreruperea au
dispărut.
⦿ Aceeași echipă de cercetare (completată în situațiile în
care se impune) va relua cercetarea, cu stabilirea precisă
și consemnarea în procesul verbal a stadiului din care s-a
reluat, a eventualelor modificări care s-au produs, a felului
în care s-a realizat paza locului faptei, în continuare
desfășurându-se activitatea până la finalizarea ei.

⦿ Repetarea cercetării locului faptei este o activitate mai rar

întâlnită, care se efectuează în situațiile în care cercetarea
inițială s-a desfășurat ineficient, neglijent ori în condiții
improprii, nefiind descoperite urme care în mod logic ori
pentru verificarea unor versiuni apărute trebuiau să fie
găsite și valorificate. O repetare a cercetării locului faptei
poate fi considerată și deplasarea instanței și a părților din
proces la locul faptei, efectuată uneori în faza de
cercetare judecătorească, interesul acestei „cercetări
locale” fiind mai mult de a lua cunoștință în mod direct și
de a înțelege mecanismul comiterii faptei, în condițiile
concrete din teren, de a verifica dacă fapta se putea
comite în acel loc și în modul în care s-a stabilit .
 Fixarea rezultatelor cercetării locului faptei

⦿ Întreaga activitate de cercetare a locului faptei va fi

fixată prin procesul verbal de cercetare, schița locului
faptei, fotografiile judiciare, înregistrarea video,
precum și mulajele urmelor de adâncime (atunci când
acestea se găsesc).
⦿ Procesul verbal constituie mijlocul principal de fixare
a rezultatelor cercetării și în acesta se descrie
întreaga activitate desfășurată, în amănunt, cu
arătarea persoanelor care au constituit echipa de
cercetare, calitatea acestora, ce s-a descoperit cu
prilejul cercetării, cum s-a procedat pentru fixarea,
ridicarea și conservarea probelor etc.
Acest proces verbal cuprinde o parte introductivă, în care se
consemnează fapta cercetată, data comiterii ei, locul, ora la care
a început cercetarea, limitele în care s-a efectuat cercetarea,
starea atmosferică, ce persoane au făcut parte din echipa de
cercetare, date despre presupusul făptuitor, ce persoane au
participat, martorii asistenți.
Următoarea parte a procesului verbal o constituie partea
descriptivă în care se consemnează în detaliu situația locului
faptei, prin prezentarea orientativă în spațiu, particularitățile
topografice, căile de acces, apoi descrierea amănunțită a
obiectelor, urmelor, probelor materiale descoperite, locul în care
s-au găsit, mijloacele tehnico-științifice care s-au folosit,
eventualele particularități ale cercetării, observațiile celor prezenți
la cercetare în calitate de martori asistenți, experți .
În partea finală se trec apoi ce obiecte sau urme au fost ridicate de
la locul faptei, metodele folosite, ce fotografii au fost efectuate, ce
s-a înregistrat audio sau video, ce măsurători fotografice s-au
efectuat, ce schițe, la ce scară, fiind apoi trecute persoanele care
au fost de față la efectuarea cercetării, care vor semna procesul
verbal.
SCHIȚA LOCULUI FAPTEI

⦿ Denumită și plan-schiță sau desen – schiță, este

destinată fixării și prezentării , în ansamblu, a
locului faptei, a modului în care sunt dispuse, în
plan, obiectele și urmele infracțiunii, precum și a
distanțelor sau a raportului de poziție dintre
acestea.
⦿ Principalul rol este acela de a permite formarea
unei imagini cât mai apropiate de realitate asupra
locului săvârșirii infracțiunii, astfel încât
constatările cuprinse în procesul-verbal să fie
înțelese cât mai ușor.
⦿ Modalitățile de efectuare a schiței pot fi împărțite
în două categorii:
⦿ Planul-schiță – se ⦿ Desenul-schiță - se
execută la scară și sunt realizează printr-o simplă
respectate riguros porporțiile desenare a locului faptei, fără
dintre dimensiunile reale ale să se respecte cu rigurozitate
suprafețelor, distanțelor și proporțiile dintre dimensiunile
reprezentările acestora din reale și reprezentările grafice,
plan. pe baza măsurătorilor
⦿ Scara la care se ridică planul executate la fața locului și
este în funcție de suprafața și prezentate în schiță.
de natura locului faptei. Astfel, ⦿ La efectuarea schiței în cazul
în cazul locurilor închise scara locurilor deschise, trebuie să
poate fi de 1/50 sau 1/100, spre se respecte, orientarea
deosebire de locurile deschise, acesteia (stabilită cu ajutorul
în scara poate depăși 1/500. busolei aflate în trusa
criminalistică), după punctele
cardinale, latura din dreapta
planului fiind dispusă pe
direcția nord-sud.
⦿ Fotografia judiciară – ⦿ Înregistrarea video
executată la fața locului este un
important mijloc de fixare a rezultatelor
judiciară – este o metodă
cercetării. modernă de fixare a rezultatelor
cercetării la fața locului, indispensabilă
⦿ Fotografia la fața locului include:
în cazuri de omucidere, distrugeri
fotografia de orientare, fotografiile
provocate de explozii și incendieri,
schiță, fotografia obiectelor principale,
accidente feroviare etc.
forografiile de detaliu, măsurătoriile
⦿ Înregistrarea pe bandă
fotografice
videomagnetică, prezintă o serie de
⦿ Fotografia de orientare-este destinată
avantaje, fiind ușor de executat și nu
fixării întregului loc al faptei, raportat la
necesită o pregătire deosebită din
anumite puncte de reper pentru a servi
partea celui care o execută.
la identificarea zonei în care s-a
⦿ Permite verificarea imediată a calității
săvârșit fapta
și eventuala refacere a acesteia, în
⦿ Fotografiile schiță servesc la redarea
măsura în care situația o impune.
locului faptei, cu tot ce are el
⦿ Fixarea pe bandă video presupune
caracteristic
înregistrarea obiectelor principale, a
⦿ Fotografia obiectelor principale (corpul
urmelor și a detaliilor , la scară.
vicitmei, armele, instrumentele folosite
⦿ Înregistrările foto și video digitale
de autor, mijloacele materiale de
probă) reprezintă un mijloc generalizat de
fixare și de examinare efectivă a
⦿ Fotografiile de detaliu sunt necesare
imaginilor, prin folosirea tehnicilor
pentru punerea în evidență a urmelor, a
informatice care conduc la creșterea
detaliilor caracteristice a acestora
operativității, inclusiv în identificări de