TACTICA EFECTUĂRII

PREZENTĂRII PENTRU
RECUNOAȘTERE
 ASPECTE INTRODUCTIVE
Importanță
▪ Prezentarea pentru recunoaștere este o activitate de tactică
criminalistică care urmărește stabilirea identității unei
persoane, animal sau obiect, de către acele persoane care le
cunoșteau anterior. Această activitate se desfășoară prin
activitatea de examinare nemijlocită a obiectelor, animalelor
sau persoanelor, respectiv prin prezentarea acestora pentru
recunoaștere persoanelor care fac recunoașterea, însă se poate
face recunoașterea și numai după fotografiile acestora. Această
activitate poate fi desfășurată în orice fază a procesului penal.
▪ Este vorba despre un proces memorial de identificare a unor
persoane sau lucruri percepute, cunoscute anterior, diferit de
procesul psihic de recunoaștere, ca formă a reactivării și
noțiunea de recunoaștere în accepțiunea sa juridică, de
mărturisire.
ASPECTE INTRODUCTIVE
Importanță ▪ Prezentarea pentru recunoaștere are o
importanță egală cu importanța activității de
ascultare propriu-zisă a oricărui subiect
procesual care are cunoștință despre vreo
faptă sau împrejurarea de natură să
servească la soluționarea cauzei, inclusiv la
identificarea autorului sau victimei
infracțiunii.
▪ Regulile procedurale și cele tactice privind
prezentarea pentru recunoaștere sunt cele
incidente ascultării martorilor, iar datorită
particularităților și importanței sale, este
efectuată pe baza unor reguli tactice
specifice.
ASPECTE INTRODUCTIVE
Importanță ▪ În cazul prezentării pentru recunoaștere
a persoanelor și cadavrelor se poate
vorbi despre existența unei metode
proprii tacticii criminalistice, pe baza
căreia martorii, persoana sau partea
vătămată, suspecții sau inculpații sunt
solicitați să identifice persoane ori
cadavre care au legătura cu cauza.
▪ Datorită faptului că reprezintă rezultatul
unor mecanisme psihologice ca
observare, memorare și redare,
recunoașterea poate fi mai mult sau mai
puțin precisă.
ASPECTE INTRODUCTIVE
▪ În desfășurarea prezentării pentru recunoaștere a
cadavrelor și, mai ales, în aprecierea rezultatelor
obținute, trebuie să se țină seama de legile
psihice care guvernează procesul cognitiv, de
factorii obiectivi și subiectivi ce pot influența
perceperea, memorarea și reproducerea.
▪ Trebuie să se țină cont de pericolul apariției unei
false identificări, din cauza imposibilității
localizării în spațiu și timp a unor fapte,
împrejurări ori persoane care reprezintă unele
trăsături asemănătoare și apar ca familiare
persoanei chemate să facă recunoașterea.
ASPECTE INTRODUCTIVE
▪ Sublinierea posibilităților de apariție a erorilor,
a identificărilor false se impune în mod
deosebit, deoarece în cadrul prezentării pentru
recunoaștere a persoanelor și cadavrelor,
elementele de sugestie pot să influențeze ușor
declarațiile persoanelor chemate să facă
recunoașterea.
▪ De exemplu, aspectul neîngrijit al suspectului
prezentat pentru recunoaștere contrastant cu al
persoanelor care constituie grupul, poate sugera
martorului sau părții vătămate că acesta este
infractorul și, deci, trebuie recunoscut.
ASPECTE INTRODUCTIVE
Importanță

▪ Rezultatul prezentării pentru recunoaștere a persoanelor

și cadavrelor constituie mijloc de probă în cauză.
Acesta, însă, luat izolat, nu poate constitui temei pentru
elaborarea unor concluzii temeinice.
▪ Faptul că o persoană bănuită de săvârșirea infracțiunii a
fost recunoscută de către un martor, nu înseamnă că
aceasta a și săvârșit infracțiunea.
▪ Pentru a se ajunge la o asemenea concluzie este necesar
ca rezultatul prezentării pentru recunoaștere să fie
coroborat cu probele administrate în cauză, care să
confirme fără putință de tăgadă participarea persoanei
recunoscute la săvârșirea infracțiunii.
ASPECTE INTRODUCTIVE
REGLEMENTARE ▪ Reglementarea prezentării pentru
recunoaștere de către legislația
noastră procesuală penală nici nu
se impunea cu necesitate, deoarece
ea nu reprezenta altceva decât o
modalitate de ascultare a
persoanelor, rezultatele prezentării
pentru recunoaștere căpătând forma
unor declarații ale martorilor, părții
vătămate, ale suspectului sau
inculpatului, declarații obținute
potrivit normelor procesuale.
ASPECTE INTRODUCTIVE
Aspecte psihologice ale ▪ În cazul acestui procedeu tactic, procesul
prezentării pentru memorial de identificare se bazează pe
recunoaștere compararea trăsăturilor caracteristice ale
unei persoane sau obiect, prezentat spre
recunoaștere, cu trăsăturile caracteristice
percepute într-un moment anterior,
comparare din care se pot desprinde
concluzii referitoare la identificarea,
asemănarea sau deosebirea acestora.
▪ Spre deosebire de reproducere, întâlnită în
cazul mărturiilor obișnuite, recunoașterea
este un proces psihologic mai ușor pentru
că reactualizarea informațiilor percepute
anterior nu solicită memoriei un efort
deosebit.
▪ Interpretată însă ca o modalitate tactică de
identificare, destinată să contribuie direct la
stabilirea adevărului, recunoașterea se apropie
mult de o reactivare, atât sub forma
reproducerii, cât și sub forma recunoașterii.
▪ Una dintre regulile tactice de bază după care se
conduce prezentarea pentru recunoaștere,
prevede că persoana va fi mai întâi invitată să
facă o descriere limitată, a persoanei sau
obiectului pe care l-a observat inițial și numai
după aceea să se procedeze la prezentarea
pentru recunoașterea propriu-zisă.
▪ Orice persoană dezvoltată normal din punct de vedere
psiho-fiziologic poate percepe, reține și reda , prin
recunoaștere sau descriere, în mod suficient de exact
întâmplările la care a fost de față, dacă nu au intervenit
în acest proces de cunoaștere unele condiții obiective
sau subiective care pot stânjeni, în parte sau total,
întregul proces de cunoaștere.
▪ Organul judiciar care conduce ascultarea martorului va
trebui să țină seama, în aprecierea obiectivității celor
declarate de acesta, de toate condițiile obiective și
subiective prin care a trecut procesul său de cunoaștere.
▪ Valoarea recunoașterii va depinde de calitatea
percepției, de condițiile în care ea avut loc. Percepțiile
sunt formate din complexul de senzații determinate de
reflectarea realității obiective, într-un mod activ, în
conștiința oamenilor.
 Factorii obiectivi ce pot influența
procesul perceptiv
▪ Condițiile de vizibilitate – vizibilitatea poate
fi redusă de distanța de la care se face
percepția, de condițiile improprii de
luminozitate (întuneric, umbră, soarele care
bate în față, furtuni puternice, ninsori
abundente, ploi torențiale etc.), de condițiile
meteorologice (ceață, ninsoare, ploaie), de
diverse obstacole între cel care percepe și locul
în care se desfășoară evenimentul
 Factorii obiectivi ce pot influența
procesul perceptiv

▪ Condițiile de audibilitate – audibilitatea este

influențată de distanță, de condițiile de
propagare a sunetelor specifice fiecărui loc în
parte, de grosimea obiectelor interpuse între
martor și o anumită întâmplare (pereți, zid,
gard), de obiecte care pot da naștere la ecouri,
de existența unor surse sonore care pot
perturba audiția, de factori meteorologici
(vânt, ploaie, furtună), de reverberația
sunetelor întâlnite în locurile închise etc.
 Factorii obiectivi ce pot influența
procesul perceptiv

▪ Durația percepției – reprezintă un alt factir

obiectiv important de care depinde calitatea
percepției, intervalul de timp în care este
posibilă percepția poate fi în funcție de
perioada mai mare sau mai mică în care se
desfășoară o acțiune, de viteza de deplasare,
fie a persoanei, fie a celui care percepe, iar
câte o dată de timpul de iluminare (ex. faptele
percepute la lumina fulgerului sau a farurilor
unui autoturism în mers)
 Factorii obiectivi ce pot influența
procesul perceptiv

▪ Disimularea înfățișării – reprezintă un alt

factor obiectiv, fiind determinat de însăși
persoana autorului infracțiunii, care încearcă
să se facă percepută cât mai greu, în acest sens
apelând la deghizări, acționând cu rapiditate,
căutând să distragă atenția, inclusiv cu ajutorul
unor complici, folosindu-se de întuneric sau de
diverse obstacole pentru a nu fi văzut.
 Factorii obiectivi ce pot influența
procesul perceptiv
▪ Prezența unor elemente de asemănare –
reprezintă un alt factor obiectiv care face
dificilă recunoașterea (ex.: persoanele ce
prezintă trăsături comune sau sunt îmbrăcate
în uniformă).
 Factorii subiectivi ce pot influența
procesul perceptiv
▪ Calitatea organelor de simț – reprezintă un
factor psihologic esențial pentru o bună
percepție, orice defecțiune a acestora, fie pe
latură perceptivă, fie pe latură corticală
(orbire, miopie, surzenie etc) reducând până la
anulare o parte din posibilitățile receptive ale
persoanei.
 Factorii subiectivi ce pot influența
procesul perceptiv
▪ Personalitatea și gradul de instruire al
individului – joacă un rol semnificativ în
procesul perceptiv, mai ales atunci când
acestea sunt mai ridicate sau mai apropiate de
specificul faptei la care se asistă (ex.: medicul
care poate percepe exact o anumită stare
patologică sau conducătorul auto care
apreciază corect viteza unui autovehicul).
 Factorii subiectivi ce pot influența
procesul perceptiv
▪ Vârsta și inteligența persoanei – reprezintă
alți factori subiectivi majori în percepție, atât
experiența de viață, cât și calitățile intelectuale
având un aport deosebit în receptarea faptelor,
a împrejurărilor în care a avut loc un anumit
eveniment.
▪ Temperamentul și gradul de mobilitate al
proceselor de gândire – sunt factori după care
trebuie făcută diferențierea între un individ ș
altul cu privire la capacitatea și modul de a
raționa și a distinge fapte sau date.
 Factorii subiectivi ce pot influența
procesul perceptiv
▪ Stările de oboseală și reducerea capacității
perceptive – reprezintă alți factori ca urmare a
influenței alcoolului, drogurilor, medicamentelor,
deoarece aceștia conduc la o scădere a acuității
senzoriale.
▪ Stările afective – au o influență inhibitoare
asupra procesului perceptiv, determinând alterarea
sau dezorganizarea acestuia, situații întâlnite
frecvent la persoanele care asistă la fapte cu un
caracter șocant (accidente grave, scandaluri,
omoruri etc), mai ales atunci când în săvârșirea
faptelor respective sunt antrenate rude, prieteni
sau cunoștințe apropiate .
 Factorii subiectivi ce pot influența
procesul perceptiv
▪ Atenția – reprezintă un factor de care depind
direct calitatea și realismul informațional al
percepției. Trebuie avute în vedere calitățile
atenției (stabilitatea și mobilitatea acesteia,
gradul de concentrare și distribuția ei). Trebuie
să se țină seama de tipurile de atenție,
voluntară sau involuntară (des întâlnită în
cazul martorilor) datorită apariției neașteptate
a unui stimul puternic, șocant (țipăt,
împușcătură) sau a interesului pe care îl poate
atrage o persoană, discuție, acțiune.
 PREGĂTIREA PREZENTĂRII
PENTRU RECUNOAȘTERE

▪ Prezentarea pentru recunoaștere presupune o

pregătire atentă și minuțioasă, care să asigure
reușita acestui procedeu tactic de identificare.
▪ Pregătirea în vederea prezentării pentru
recunoaștere cuprinde mai multe etape
importante.
 PREGĂTIREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

1. Studierea materialului cauzei

▪ Cunoașterea materialululi cauzei vizează stabilirea cu

exactitate a obiectului prezentării pentru recunoaștere,
respectiv a persoanelor, cadavrelor, obiectelor care
trebuie identificate, persoamele care pot face
identificarea, precum și condițiile în care să se facă
prezentarea pentru recunoaștere a persoanelor și
cadavrelor.
▪ În legătură cu aceastea, organul judiciar va analiza în ce
măsură identificarea ar fi posibilă și prin valorificarea
sau interpretarea altor date, existente la dosar, date care
să servească și la verificarea ulterioară a rezultatelor
prezentării pentru recunoaștere.
• Referitor la obiectul identificării se impune a se stabili
semnalmentele și caracteristicile persoanelor care urmează a fi
prezentate pentru recunoaștere.
• Cunoașterea semnalmentelor și caracteristicilor de către
organul judiciar care instrumentează cauza și urmărirea lor cu
ocazia ascultării persoanei chemate să facă recunoașterea sunt
obligatorii în organizarea pentru recunoaștere a persoanelor și
cadavrelor și reușita acestei activități.
• Studierea dosarului cauzei trebuie să ducă la stabilirea
persoanelor cu ajutorul cărora se va face identificarea, a calității
acestora în cauză (martori, suspecți, părți sau persoane vătămate),
a posibilităților ce le au de a percepe, reține și reda elementele de
bază cărora urmează să se facă identificarea.
• Stabilirea și realizarea condițiilor în care se va face
recunoașterea reprezintă una din principalele preocupări ale
organului judiciar încă din momentul studierii materialului din
dosarul cauzei.
 PREGĂTIREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

2. Ascultarea prealabilă a persoanei care urmează să facă recunoașterea

▪ Ascultarea prealabilă a persoanei ce urmează să facă

recunoașterea este de natură să asigure buna desfășurare
a acestei activități și realizarea scopului pe care și-l
propune.
▪ Această ascultare are un caracter de sine stătător, ea
fiind efectuată independent de faptul că persoana a mai
fost ascultată și asupra unor aspecte privind cauza,
altele decât cele referitoare la obiectul recunoașterii.
▪ Prin ascultarea prealabilă sunt vizate următoarele
obiective:
 PREGĂTIREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

a) Cunoașterea exactă a posibilităților reale de percepție,

memorare și redare a persoanelor respective, a
trăsăturilor sale psihice
b) Stabilirea condițiilor de timp, loc și mod de percepție,
precum și a factorilor obiectivi și subiectivi care ar fi
putut să influențeze persoana care urmează să facă
recunoașterea
c) Determinarea volumului de date referitoare la
caracteristicile de identificare percepute și memorate
de persoană, pe baza cărora va putea să facă
identificarea
 PREGĂTIREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

✔ În situația în care prezentarea pentru recunoaștere are

drept obiect o persoană, cel care urmează să facă
recunoașterea va fi invitat să facă o descriere cât mai
amănunțită a caracteristicilor de identificare, a
condițiilor în care le-a perceput.
✔ Astfel, se verifică fidelitatea memoriei și posibilitățile de
redare a celui ascultat , aspect de natură să confere o
bază solidă recunoașterii și să o facă cât mai credibilă.
✔ Persoanele ascultate nu reușesc întotdeauna să facă p
descriere satisfăcătoare a semnalmentelor sau
caracteristicilor de identificare, ceea ce ar putea conduce
la concluzia că prezentarea pentru recunoaștere nu va
avea rezultatul scontat, fiind nesigură.
 PREGĂTIREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

✔ Sunt relativ frecvente împrejurările în care se ajunge la o

recunoaștere sigură, în ciuda faptului că, în faza ascultării
prealabile, martorul a fost nesigur, impreis în alcătuirea
unui portret vorbit sau în descrierea unei persoane.
✔ Cu ocazia ascultării, trebuie să se dea persoanei
posibilitatea de a reconstitui în mod independent și de a
reda liber înfățișarea infractorului, neamintindu-se
întrebările sugestive, tendențioase.
✔ Tot cu ocazia ascultării, trebuie să se stabilească dacă
perceperea s-a făcut cu ocazia și în condițiile săvârșirii
infracțiunii ori în alte împrejurări, aspecte deosebite pentru
aprecierea posibilităților persoanei de a reține elementele
pe baza cărora urmează să se facă recunoașterea.
 PREGĂTIREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

✔ Trebuie să se stabilească dacă cel care urmează să facă

recunoașterea a revăzut persoana pe care este chemat să o
descrie, știut fiind faptul că în aceste condiții posibilitățile
de percepere și memorare a semnalmentelor sunt cu mult
mai mari.
✔ Ascultând persoana cu ajutorul căreia urmează a se face
identificarea, este necesar să fie întrebată dacă ar
recunoaște persoana despre care a făcut declarația, în
condițiile în care i-ar fi prezentată.
✔ Organul judiciar trebuie să observe cu atenție modul în
care reacționează persoana, răspunsul pe care îl dă, în
raport cu care va putea aprecia siguranța ei și în
consecință, dacă prezentarea pentru recunoaștere își va
atinge scopul.
 PREGĂTIREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

✔ Este posibil ca persoana cu ajutorul căreia urmează a se face

identificarea să nu reușească să prezinte suficiente elemente de
natură a forma convingerea că va putea face recunoașterea.
✔ Imposibilitatea persoanei de a prezenta elementele pe baza
cărora urmează a se face identificarea nu înseamnă și
incapacitatea acesteia de a face recunoașterea.
✔ Se impune organizarea prezentării pentru recunoaștere într-un
moment cât mai apropiat de cel în care s-a făcut perceperea,
pentru a înlătura posibilitatea ștergerii din memorie a
semnalmentelor ori influența persoanelor interesate în rezultatul
acestei activități.
✔ Organul judiciar are obligația să interpreteze , de la caz la caz,
aceste situații și să ajute persoana, care urmează să facă
recunoașterea, să-și reamintească cele percepute, fără a-i sugera
ceea ce trebuie să declare.
 PREZENTAREA PENTRU RECUNOAȘTERE

3. Organizarea prezentării pentru recunoaștere

Prezentarea pentru recunoaștere trebuie să se facă în condiții

asemănătoare celor care au existat în momentul perceperii
semnalmentelor persoanelor a căror identitate urmează a fi
stabilită .
a) Persoana care va fi prezentată pentru recunoaștere trebuie
să fie îmbrăcată în aceleași haine în care a fost observată de
către martor sau în haine asemănătoare, chiar dacă neagă că ar
fi purtat hainele la care se referă martorul, ele trebuind să fie
îmbrăcate de de cel supus recunoașterii.
Dacă autorul a fost deghizat în momentul săvârșirii
infracțiunii, vor fi folosite aceleași elemente de deghizare
(ochelari, peruci, mustăți, obiecte de îmbrăcăminte).
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

Va fi alcătuit un grup de cel puțin 4-6 persoane în care

va fi introdusă persoana de recunoscut, iar alegerea celor din
grup se va efectua cu respectarea unor criterii de asemănare
privind vârsta, talia, semnalmentele exterioare,
îmbrăcămintea, evitându-se orice element de contrast.
Când recunoașterea urmează a se face după
particularitățile mersului ori ale vocii sau vorbirii,
asemănarea trebuie să privească și aceste caracteristici (vor fi
alese persoane cu caracteristici dinamce sau cu voci
asemănătoare).
În cazul când identificarea urmează a se face după
particularitățile vocii și ale vorbirii, în cadrul pregătirii
trebuie selecționate și redactate textele care vor fi folosite în
cursul prezentării pentru recunoaștere.
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

În cazul în care identificarea se face numai după vocea

auzită, persoanele prezente pentru recunoaștere nu trebuie
văzute de cel care face recunoașterea, pentru a nu crea
condiții de influențare, iar pentru a preîntâmpina încercarea
de modificare a timbrului vocii, vorbirea va fi provocată fără
ca cel care urmează să fie recunoscut să-și dea seama că este
ascultat.
Dacă la locul faptei, persoana în cauză a fost observată
de către martor în procesul îndeplinirii anumitor activități ți
în cazul prezentării pentru recunoaștere, persoanele folosite
în acest scop vor fi puse să execute, pe rând, activitățile
corespunzătoare, dacă acest lucru este posibil.
Prezentarea persoanelor pentru recunoaștere , de obicei,
se face concomitent, în grup compact.
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

Nu este contraindicată nici prezentarea persoanelor în

mod succesiv, urmând ca cel care face identificarea să
precizeze a câta în ordine (de la stânga la dreapta) este
persoana văzută anterior.
Acest din urmă procedeu se aplică mai des în situațiile
în care identificarea se poate face numai dacă persoana se
află în mișcare.
O cerință importantă privind formarea grupului în care
va fi introdus persoana de recunoscut este aceea ca nici una
dintre persoanele selectate să nu fie cunoscută de către
martor.
Prezentarea pentru recunoaștere a persoanelor nu se face
decât în prezența martorilor asistenți, care vor atesta
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

În timp ce persoana care face recunoașterea cercetează pe

fiecare dintre cei prezenți, organul judiciar care conduce acțiunea
nu mai are voie să pună întrebări, să se adreseze pe nume niciunuia
dintre cei care alcătuiesc grupul de prezentare, pentru a nu crea
indicații orientative pentru cel care face recunoașterea.
Dacă procedeul de recunoaștere cuprinde și elemente
dinamice, întregul grup al persoanelor prezentate pentru
recunoaștere va fi rugat, pe rând, să exercite mișcările respective
(ex.: ridicarea și așezarea pe scaun, câțiva pași, întoarcerea în
profil sau cu spatele etc).
Dacă persoana care face recunoașterea a indicat pe vreunul
din grupul prezent, se va executa obligatoriu o fotografie a
întregului grup și una separat pentru persoana recunoscută, pentru
ca la dosarul cauzei să se poată controla oricând obiectivitatea
condițiilor în care acest proces de recunoaștere a avut loc.
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

În ipoteza în care recunoașterea urmează să se facă după

fotografie , se va căuta o fotografie care să redea cât mai exact
imaginea persoanei de identificat. Această fotografie se va
introduce într-un grup de alte 3-4 fotografii executate în condiții
tehnice cât mai apropiate (aceeași mărime sau scară a imaginii,
alb-negru sau color) ale unor persoane prezentând semnalmente
apropiate.
Cele mai bune rezultate se obțin atunci când la prezentare
sunt folosite fotografii de semnalmente.
ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

b) Prezentarea cadavrelor pentru recunoaștere

Se face cu unele dificultăți de identificare, datorate unor cauze diverse,
ceea ce impune o pregătire specială.
Principala dificultate obiectivă este determinată de modificările naturale
consecutive morții (rigiditate, lividitate, deshidratare), dar și de
prezentarea cadavrului în poziție orizontală, dezbrăcat, astfel încât
întregul său aspect diferă de cel al persoanei în viață, percepută de martor
în mișcare și într-o poziție firească.
Cadavrul este posibil să prezinte mutilări sau alterări ca urmare a
activităților violente exercitate de agresori ori a accidentului, sinuciderii,
ca și în urma proceselor de putrefacție, care îl fac aproape imposibil de
recunoscut. În asemenea situații, înainte de prezentare, este indicat să se
procedeze la efectuarea toaletei cadavrului.
Refacerea înfățișării cadavrului are o semnificație psihologică, în sensul
că ea contribuie la reducerea emoției celui căruia îi este înfățișat cadavrul
spre recunoaștere.
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

Toaletarea cadavrului presupune: ștergerea cu cârpe ude sau tampoane

de vată a petelor de sânge, de noroi, curățirea de impurități, spălarea, retușarea
porțiunilor de pe fața pe care se află plăgi, injectarea cu parafină a scobiturilor
feței, punerea unor proteze oculare dacă se impune, pieptănarea părului,
rujarea, pudrarea cu fond de ten, colorarea lividităților cadaverice etc.
Pregătirea cadavrului pentru recunoaștere se realizează de către autopsier
sau medicul legist, sub supravegherea și la indicațiile organelor judiciare
care instrumentează cauza.
Cadavrele se prezintă pentru recunoaștere numai individual.
Persoanele care urmează să identifice cadavrul vor fi ascultate în
prealabil, ocazie cu care vro fi descrise caracteristicile generale și
individuale după care ar putea să-l recunoască.
În acest scop, li se solicită să arate pe ce părți ale corpului se află
particularitățilr care ar putea ajuta la identificare și de ce natură sunt ele.
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

Elementele de identificare pot să privească unele părți ale corpului sau

tot corpul luat în întregime. Sunt avute în vedere: înălțimea, corpolența, vârsta,
culoarea părului, a ochilor, negii, cicatricele rezultate din accidente sau din
intervenții chirurgicale, tatuajele cu simbolul lor și părțile din corp pe care se
află.
În cazul recunoașterii cadavrului, persoana care urmează a face
recunoașterea trebuie să precizeze după care anume semnalmente l-a
recunoscut. Se compară semnalmentele descoperite cu cele pe care
persoana le-a prezentat anterior, înainte de a i se prezenta cadavrul.
Pentru recunoaștere se folosesc frecvent fotografiile, care trebuie să fie
executate înainte de autopsie, după regulile fotografiei de semnalmente.
Recunoașterea unui cadavru se va putea face și după fotografiile bust ale
acesteia.
Prezentarea pentru recunoaștere a unui cadavru trebuie să decurgă în fața
a doi martori asistenți care vor semna procesul verbal.
Un cadavru poate fi recunoscut și în afara unei acțiuni de prezentare
pentru recunoaștere de către persoanele care vin de bunăvoie la morgă.
ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

c) Locul în care se organizează recunoașterea

este sediul serviciului medico-legal, al poliției sau
parchetului, dacă recunoașterea se face după fotografie, dar
sunt împrejurări deosebite, în care recunoașterea se poate
face în locul în care martorul a perceput persoana sau
obiectul, ori în locuri cu caracteristici asemănătoare.
Ex: în situația în care persoana ce urmează a fi identificată a
fost văzută pe stradă și recunoașterea acesteia urmează a se
face după particularitățile mersului, poziția corpului sau alte
trăsături dinamice, iar prezentarea în condițiile de loc, în care
trăsăturile i-au fost percepute, ar asigura identificarea sa în
condiții mai bune, desfășurarea activității se va desfășura în
acest cadru.
Alegerea locului în aceste situații de va face cu deosebită
atenție pentru a se evita apariția unor incidente care ar putea
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

d) Condițiile de iluminare a locului în care se desfășoară

prezentarea pentru recunoaștere

Condițiile de iluminare în care martorul a perceput persoana

sau obiectele, trebuie să fie avute în vedere la pregătirea
recunoașterii. Dacă percepția s-a făcut la lumina artificială,
organul judiciar va apela la aceleași surse de lumină, însă se
va folosi o lumină mai puternică, care să permită observarea
în condiții mai bune a caracteristicilor de identificare.
 ORGANIZAREA PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAȘTERE

e) Stabilirea persoanelor care vor participa la

prezentarea pentru recunoaștere
La această activitate trebuie să participe cel puțin două
organe judiciare, dintre care unul are sarcina să conducă
această activitate, iar celălalt să supravegheze persoanele în
timpul desfășurării ei.
Tot în cadrul pregătirii trebuie să fie stabiliți cel puțin 2
martori care vor asista la desfășurarea acestei activități.
Pregătirea presupune și asigurarea și verificarea mijloacelor
tehnice care vor fi folosite pentru fixarea rezultatelor pentru
recunoaștere.
Trebuie să se asigure prezența în ziua și la ora stabilite, a
persoanelor care urmează să facă recunoașterea, a celei a
cărei identitate trebuie stabilită, precum și a martorilor
 PARTICULARITĂȚI TACTICE PRIVIND
EFECTUAREA PREZENTĂRII PENTRU
RECUNOAȘTERE
a) Recunoașterea persoanelor
Pentru recunoașterea persoanelor după semnalmente statice, în încăperea
în care este prevăzut să se desfășoare recunoașterea vor fi invitate, mai întâi,
cele 3 sau 4-6 persoane alese pentru alcătuirea grupului în care va fi introdusă
persoana care urmează a fi recunoscută. În încăpere vor fi prezenți și martorii
asistenți.
Persoanele invitate vor primi explicații despre actul la care participă și li
se va pune în vedere că nu au voie să vorbească sau să-și facă semne. În
continuare, persoanei de identificat i se va cere să ocupe un loc în cadrul
grupului, ales de către aceasta, pentru a preveni orice suspiciune referitoare la
obiectivitatea recunoașterii.
Persoana stabilită pentru efectuarea recunoașterii așteaptă într-o încăpere
alăturată, astfel încât să nu aibă posibilitatea să vadă dinainte pe cei care
formează grupul, după care este invitată în încăpere.
- Organul judiciar cere martorului să examineze persoanele din grup și să
declare dacă recunoaște vreuna dintre ele. Dacă martorul solicită, pentru
înlăturarea unor dubii, ca persoanelor din grup să execute anumite
mișcări care îi pot facilita recunoașterea, cel care conduce recunoașterea
va indica persoanelor respective să facă aceste mișcări (schițarea unor
gesturi, întoarcerea capului, efectuarea unor pași).
Pe parcursul recunoașterii, este interzis să se pronunțe numele vreunei
persoane sau să se facă anumite gesturi care pot fi interpretate ca
elemente de sugestie.
Dacă martorul recunoaște persoana prezentată, i se va solicita să se
refere la elementele caracteristice de care s-a servit pentru recunoaștere,
fiind consemnate în procesul verbal aceste aspecte.
Dacă martorul nu recunoaște persoana prezentată, aceasta se poate datora
fie faptului că martorul a identificat persoana, însă evită să o declare în
momentul recunoașterii, fie martorul nu a recunoscut persoana pentru că
nu a avut suficiente elemente de identificare.
Este recomandabil ca persoana care face recunoașterea să nu declare
imediat că nu recunoaște persoana , ci va fi solicitat să aștepte până la
scoaterea grupului din încăpere, după care în prezența martorilor asistenți
 La efectuarea prezentării pentru recunoaștere a persoanei, este necesar să
fie respectate anumite reguli:
= persoana care urmează să fie recunoscută de mai multe persoane va fi
prezentată separat, fiecăruia dintre aceștia, în aceleași condiții și în același grup
de persoane, dar în care își va schimba locul după fiecare prezentare.
= dacă sunt mai multe persoane care să fie recunoscute de un singur
martor, acestea vor fi prezentate pe rând, în grupuri având de fiecare dată altă
alcătuire.

b) Recunoașterea persoanelor după fotografie

Se va proceda la așezarea fotografiei celui vizat pentru identificare
într-un grupă de 4 fotografii executate în aceleași condiții tehnice și
reprezentând indivizi cu caracteristici de identificare asemănătoare.
Pe spatele fiecărei fotografii vor fi menționate datele de identificare ale
persoanelor din imagine. Întreaga activitate se va desfășura numai în
prezența martorilor asistenți.
În continuare, martorul va fi introdus în încăpere și invitat să procedeze
la recunoașterea persoanei după fotografie, în dreptul fiecărei fotografii
fiind un număr, ca și la recunoașterea din grup.
 c) Recunoașterea persoanelor după voce sau vorbire
-presupune separarea martorului de persoanele din grupul alcătuit în
acest scop. Pentru asigurarea obiectivității recunoașterii, se vor crea condiții de
audibilitate cât mai apropiate de cele în care martorul a perceput vocea și
vorbirea persoanei de identificat.
-se va indica persoanelor să pronunțe cu aceeași intensitate cuvintele sau
expresiile auzite inițial de către martor.
- Organul judiciar trebuie să fie pregătit să prevină posibilele încercări de
disimulare ale persoanei suspecte prin modificarea vocii și vorbirii. Organul
judiciar trebuie să încerce să orienteze discuția pe o temă apropiată de faptele
cercetate, determinând indirect persoana de identificat să folosească o parte din
cuvintele sau expresiile percepute.

d) Recunoașterea persoanelor după mers

- Va fi efectuată în condițiile indicate de martori. Va fi avută în vedere
distanța de la care martorul a perceput mișcarea, lungimea aproximativă a
drumului parcurs de persoana observată, precum și direcția în care se deplasa.
e) Recunoașterea cadavrelor
-prezintă unele dificultăți, trebuind respectate anumite reguli.
dificultățile în identificare sunt determinate de faptul că martorul nu mai
percepe o persoană în viață, cu tot ce are ea specific și firesc.
- înfățișarea cadaverică reprezintă un obstacol în calea identificării.
Trebuie avută în vedere și tensiunea pisihică ce apare la vederea unui
cadavru.
În nici un caz cadavrul nu trebuie prezentat dezbrăcat.
În cadavru nu poate fi prezentat spre recunoaștere mai multor persoane
odată, deoarece există riscul unei sugestii colective.
În anumite situații se prezintă mai întâi o fotografie a cadavrului, iar apoi
se prezintă cadavrul, mai ales în cazul persoanelor mai sensibile,
emotive.
Uneori, recunoașterea cadavrului poate juca un rol tactic în situația
prezentării acestuia inculpatului, a cărui poziție față de învinuire se poate
modifica sub puternica impresie produsă la vederea rezultatelor faptei
sale, a stării în care se află victima.
f) Recunoașterea obiectelor

vizează mai multe aspecte, avându-se în vedere obiectele presupuse

a fi fost folosite de către autor la săvârșirea faptei (arme albe, arme
de foc, instrumente de spargere ș.a.), obiecte de îmbrăcăminte
purtate în acel moment (căciuli, pălării, paltoane, fulare, mănuși
ș.a.), mijloace de transport cu care a venit sau plecat de la locul
faptei (bicicletă , motoretă, autoturism) care trebuie recunoscute de
victimă sau de martorul ocular.
Obiectele de identificat vor fi introduse printre alte obiecte cu
caracteristici asemănătoare, cu observația că între ele nu trebuie să
existe o asemănare perfectă, specifică bunurilor fabricate în serie.
Persoana care face recunoașterea poate fi lăsată să examineze
detaliile obiectelor, pentru a oferi explicații privind detaliile
caracteristice care au ajutat-o la identificare.
g) Recunoașterea animalelor

Vizează animelele domestice

Se va face în locul în care se afla animalul și în prezența martorilor
asistenți
Este necesară recunoașterea animalelor furate sau pierdute,
recurgându-se la anumite reguli tactice de bază: ascultarea
prealabilă asupra caracteristicilor de identificare și introducerea
animalului într-un grup format din alte animale de aceeași rasă,
talie, culoare etc.
Ca element tactic specific în recunoașterea animalelor, trebuie
observat modul în care reacționează acestea la apropierea persoanei
care susține cî îi aparțin sau când acestea le strigă.
 FIXAREA REZULTATELOR PREZENTĂRII
PENTRU RECUNOAȘTERE
- Rezultatele prezentării pentru recunoaștere sunt
consemnate în procesul-verbal, în care vor fi făcute mențiuni
referitoare la motivele care au impus efectuarea prezentării pentru
recunoaștere și la persoanele, cadavrele sau obiectele ce au fost
prezentate în vederea identificării.
Sunt indicate persoanele care au alcătuit grupul de prezentat
și datele de identificare .
Mențiunile referitoare la recunoașterea persoanei din
procesul-verbal vor fi însoțite de declarația acesteia în
legătură cu recunoașterea, declarație ce va fi trecută în
sinteză, întrucât cel identificat urmează să fie ascultat din
nou cu privire la rezultatul actului efectuat. Dacă se
identifică obiecte sau animale, s eprocedează la descrierea
exactă a acestora, ca și a celor ce sunt incluse în grupul de
FIXAREA REZULTATELOR PREZENTĂRII
PENTRU RECUNOAȘTERE
Obiecțiile eventuale ale persoanei recunoscute, ale celui chemat să
facă recunoașterea, precum și cele ale martorilor asistenți, sunt
prezentate cu exactitate în procesul-verbal. Totodată, se vor face
mențiuni despre fotografiile executate sau despre alt gen de
înregistrări.
Fixarea prin fotografiere este absolut necesară în cazul
recunoașterii de persoane, obiecte sau animale. În fotografii va fi
redată atât imaginea întregului grup de prezentare, cât și a
persoanei sau obiectului recunoscut, pe care martorul îl indică.
În ipoteza recunoașterii pe baza unor caracteristici, în care
culoarea are un rol important, se va recurge la fotografia color.
Înregistrarea pe bandă videomagnetică constituie o modalitate
superioară de fixare a rezultatelor prezentării pentru recunoaștere,
imaginile putând fi însoțite de înregistrarea concomitentă a
declarațiilor și permite înregistrarea completă a întregului film al
PROCESUL VERBAL constituie mijloc de probă și
titlul, cuprinde:
ordonanța sau încheierea prin care s-a dispus măsura,
anul, luna, ziua și locul unde a fost încheiat,
numele, prenumele și calitatea celor care au participat la această acțiune,
motivele ce au determinat prezentarea pentru recunoaștere a persoanelor și
cadavrelor,
persoana prezntată pentru recunoaștere,
persoana chemată să facă recunoașterea,
numele, prenumele, vârsta, ocupația, domiciliul și actul de identitate al martorilor
asistenți,
condițiile de loc, timp și iluminare în care s-a făcut prezentarea pentru
recunoaștere,
mențiunea că persoana prezentată pentru recunoaștere a fost invitată să-și aleagă
locul pe care îl dorește între persoanele din grup,
numele, prenumele, domiciliul și actul de identitate a persoanelor din grupul
cărora s-a efectuat recunoașterea de persoane,
numele, prenumele și domiciliul persoanei cu ajutorul căreia s-a făcut
recunoașterea ,
 PROCESUL VERBAL constituie mijloc de probă și
cuprinde:
mențiunea că martorului care a făcut recunoașterea i s-a pus în vedere obligaia de a declara
adevărul și a fost prevenit asupra răspunderii pentru mărturie mincinoasă,
modul în care a decurs recunoașterea – imediat, cu ezitări, etc.,
faptul că persoana recunoscută a fost legitimată, în prezența participanților la prezentarea
pentru recunoaștere,
declarația persoanei care a făcut recunoașterea, cu privire la semnalmentele sau
caracteristicile după care a recunoscut, consemnată la persoana unu singular,
menționarea în același mod, a declarației persoanei recunoscute, cu privire la recunoașterea
sa,
mențiune despre fotografii,
mențiunea cu privire la existența sau lipsa observațiilor personale din grup, martorilor
asistenți, persoanei care a făcut recunoașterea și a observațiilor celei recunoscute,
data, ora la care a început și ora la care s-a terminat activitatea, menționarea oricărui
moment de întrerupere,
formula de încheiere,
semnătura organelor judiciare și a celorlalte persoane care au participat la prezentarea
pentru recunoaștere a persoanelor și cadavrelor.
La procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere trebuie să fie atașată planșa cu
fotografiile executate cu această ocazie.