Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hipermedii şi hipertext.
Un hipermediu sau hipertext este un document alcătuit din text, care conŃine
informaŃia propriu-zisa şi hiperlegături catre alte secŃiuni sau alte documente situate pe
internet. Hipertextul poate fi considerat un mediu non-liniar, în care trebuie urmate
anumite legături între noduri pentru a accesa informaŃia. Nodurile sunt identificate în
mod unic prin adresă. De exemplu, dacă dorim să obŃinem o anumită adresă sau capitol
dintr-o carte, în loc să facem acest lucru fizic se poate atinge o anumită zona a paginii ca
să obŃinem informaŃia dorită.
0După 1996 putem spune că s-a produs o explozie a spaŃiului web, majoritatea
instituŃiilor, firmelor, organizaŃiilor dorind să aibă propriile site-uri web. Pentru a reduce
diferenŃele dintre transmiterea prin televiziune, care are o infrastructură bazată pe unde
sau cablu, cu o capacitate foarte mare de transfer de date, şi cele ale internetului, în care
comunicarea era realizată prin telefonie (dial-up), s-au elaborat noi tehnologii de transfer
a datelor pe spaŃiul www, bazate pe fibră optică sau comunicaŃii prin satelit. Numărul tot
mai mare de utilizatori şi volumul mare de date transferate prin internet a dus la găsirea
de soluŃii hard şi soft de compresie a datelor. Compresia datelor a dus la deterioarea
calităŃii acestora. În urma unor cercetări s-au găsit algoritmi de compresie a datelor
multimedia care sa inlăture anumite frecvenŃe fară a periclita acurateŃea auditivă şi
vizuală. De exemplu, standardele MPEG (Motion Picture Experts Group) sau AVI
(Audio-Video Interleaved) folosesc stocarea compresată cu pierderea unor datelor audio
sau video. Utilizatorii de site-uri trebuie să aibă instalat un player pentru a reda obiectele
multimedia incapsulate în site. De asemenea, în scopul accesului la obiectele de pe Web
s-a creat soft necesar pentru compresia diferitelor tipuri de media, necunoscute de player
sau de programele navigatoare Web, astfel pentru:
• Text
- HTML (HyperText Markup Language),
- XHTML (Extensible HyperText Markup Language),
- XML (Extensible Markup Language),
- WML (Wireless Markup Language) etc
• Imagine
- BMP (BitMap Picture),
- WBMP (Wireless BitMap Picture),
- EPS (Encapsulated Post Script),
- GIF (Graphics Interchange Format),
- JPEG (Joint Picture Experts Group),
- PNG (Portable Network Graphics),
- SVG (Scalable Vector Graphics);
• Sunet
- WMA (Windows Media Audio),
- WAV (Wave Format),
- MIDI (Musical Instrument Digital Interface),
- MP3 (MPEG-1 Layer 3) etc;
• Animatie / Sunet
- AVI (Audio – Video Interleaved),
- MPEG (Motion Picture Experts Group)
- WMV (Windows Media Video), QuickTime, Flash etc.
• Prelucrari imagine – Photoshop
• Prelucrari pe server – PHP
• Lumi 3D – X3D (Extensible 3D)
• Animatie / validare date – JavaScript
• Stiluri – CSS (Cascade Style Sheets)
Există două tipuri de codificare a informaŃiei grafice:
• Rasterizate (.bmp, .wbmp, .jpeg, .gif) care sunt constituite din matrice de pixeli;
• Vectoriale(.svg, .eps) alcătuite din elemente geometrice: linii, curbe, suprafete etc.
Imaginile vectoriale au avantajul de a putea fi redimensionate fară pierderea calităŃii sau
modificarea semnificativa a dimensiunii fişierului.
Pentru a crea una sau mai multe pagini Web, o persoană fizică sau juridică (firmă)
trebuie să apeleze la o firmă specializată numita provider. Serviciile oferite de provider se
numesc Web Hosting.
Provider-ul detine calculatoare foarte performante numite servere, care sunt
cuplate cu calculatoare din întreaga lume. Acestea pun la dispozitia persoanei solicitante:
- spaŃial pe hardul server-ului de cel puŃin 10 Mb;
- o adresa de internet, ca de exemplu: www.adresa_site.ro
În spaŃial alocat pe serverul provider-ului, persoana introduce fişiere, documente
multimedia scrise în HTML (HyperText Markup Language), dar şi alte documente care
provin din alte tipuri de servicii de publicare a informaŃiilor din internet.
Pentru a vizita o pagina Web, trebuie să existe pe calculatorul vizitatorului unul
sau mai multe programe specializate numite navigatoare sau browser-e, ca de exemplu:
Netscape Navigator realizat de Netscape Communications în 1995 odată cu lansarea
mediului de operare Windows 95 şi Internet Explorer realizat de Microsoft, prima
versiune a sa fiind inclus în pachetul Windows 95 Plus Pack. La începutul lansării,
Internet Explorer era inferior browser-ului Netscape dar au urmat alte versiuni cu
îmbunătăŃiri care l-au făcut să devină cel mai utilizat browser. Azi, aproape că nu există
controale HTML care să nu fie acceptate de cele doua programe de navigare.
FuncŃiile principale ale browser-ului sunt:
- permite vizitatorilor paginilor Web sA introducă adresa URL a paginilor
respective;
- transmit server-ului adresa şi acesta îi furnizeaza fişierul HTML care
conŃine codul paginii;
- interpretează comenzile conŃinute în codul HTML şi le afisează.
Obişnuim sa numim pagină, conŃinutul afişat al unui fişier HTML.
Site-ul este un ansamblu format din: spaŃiul pe hard, fişierele care sunt depuse pe
acest spatiu şi adresă. Fişierele dintr-un site nu sunt numai fişiere HTML. Pot exista toate
tipurile de fişiere care pot găsi pe spatiul Web şi care au fost enumerate mai sus (imagini,
animaŃie, video, sunet etc). Fişierele de pe site pot fi grupate ca şi cele de pe hardul
calculatorului, în foldere.
Când solicităm browser-ului încarcarea unui fisier de pe un site, acesta va solicita
server-ului pe care se afla alocat site-ul, furnizarea respectivului fisier.
Protocoale
ObservaŃie:
Pentru a scrie codul unui fişier HTML, nu trebuie să fim conectaŃi la Internet.
Un fişier HTML, poate conŃine comentarii pentru a-l face mai uşor de parcurs.
Comentariile pot aparea oriunde în fişier şi nu vor fi afişate de browser. Sintaxa
comentariilor este:
RĂSPUNSURI