Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sistemul internaţional de unităţi (pe scurt Sistemul Internaţional) este un sistem de unităţi de
măsură şi este forma modernă a sistemului metric (MKS). Abrevierea în toate limbile este SI,
indiferent de cum se numeşte sistemul într-o anumită limbă[1].
Sistemul internaţional conţine şapte unităţi fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul,
kelvinul, molul şi candela. Aceste unităţi sunt neredundante din punct de vedere al domeniilor
mărimilor fizice măsurate. Din cele şapte unităţi fundamentale se pot deriva un număr nelimitat
de unităţi derivate, care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute. Unităţile SI
derivate sunt coerente, adică la derivarea lor nu trebuie folosit niciun factor de scară. Unităţile SI
pot fi folosite şi împreună cu unităţi ale altor sisteme, însă se pierde principalul avantaj, coerenţa.
Sistemul internaţional este sistemul de unităţi de măsură legal în România[2]. În cazuri justificate
este admisă folosirea în paralel şi a altor unităţi de măsură[3][4], adoptate prin lege[5] .
Cuprins
[ascunde]
1 Istoric
2 Utilizare în lume
3 Unităţi SI fundamentale
4 Unităţi SI derivate
o 4.1 Unităţi SI derivate din cele fundamentale
o 4.2 Unităţi SI derivate cu denumiri speciale
o 4.3 Unităţi SI coerente
o 4.4 Reguli de folosire a unităţilor
5 Prefixe SI
o 5.1 Lista prefixelor SI
o 5.2 Reguli de folosire a prefixlor SI
o 5.3 Kilogramul
6 Unităţi care nu fac parte din SI
7 Standardizarea sistemului internaţional în România
8 Note
9 Bibliografie
10 Vezi şi
11 Legături externe
[modifică] Istoric
În 4 Messidor an VII (22 iunie 1799) etaloanele din platină ale metrului şi kilogramului
sunt depuse la Arhivele naţionale ale Franţei, fapt considerat ca act fondator al sistemului
metric[10].
În 10 decembrie 1799 (o lună după lovitura de stat a lui Napoleon), sistemul metric este
adoptat în Franţa.
În 1812 sistemul metric este retras, fiind abolit complet în timpul Restauraţiei. În 1816
Ţările de Jos introduc sistemul metric, care în Franţa va fi reintrodus abia după Revoluţia
din 1830[11].
În 1832 Gauss aplică sistemul metric în fizică. El determină câmpul magnetic terestru
utilizând ca unităţi de măsură milimetrul, gramul şi secunda, sistem de unităţi cunoscut ca
Sistemul lui Gauss[10].
În jurul anilor 1860 Maxwell et Thomson se ocupă în cadrul Asociaţiei Britanice pentru
Progresul Ştiinţei (BA), fondată în 1831 de punerea la punct a unui sistem de unităţi de
bază şi derivate. Asta duce la apariţia în 1874 a Sistemului CGS, ale cărui unităţi de
măsură sunt centimetrul, gramul şi secunda[10].
În 20 mai 1875, cu ocazia ultimei Conferinţe Diplomatice a Metrului, semnată la Paris de
17 state, ia naştere Convenţia Metrului, care înfiinţează Biroul Internaţional de Măsuri şi
Greutăţi (Bureau International des Poids et Mesures - BIPM), Comitetul Internaţional de
Măsuri şi Greutăţi (CIPM) şi Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi (CGPM)[12].
În anii 1880 BA şi Congresul Internaţional de Electricitate, precursor al Comisiei
Electrotehnice Internaţionale (IEC)[13], convin asupra unui sistem practic de unităţi, care
conţine şi unităţile ohm, volt şi amper[10].
În 1883 România aderă la Convenţia Metrului[14].
În 1889 prima CGPM adoptă prototipuri noi pentru metru şi kilogram[15]. Numele
sistemului de unităţi este Sistemul MKS după unităţile sale de bază: metru, kilogram şi
secundă.
În 1901 fizicianul Giorgi arată că este posibilă combinarea unităţilor electrice cu cele ale
sistemului MKS adăugând o singură unitate electrică. Discuţiile propunerii de către
Uniunea Internaţională de Fizică Pură şi Aplicată (IUPAP) şi IEC conduc la adoptarea
în 1946 de către CIPM a Sistemului MKSA, având la bază metrul, kilogramul, secunda şi
amperul[10].
În 1948 cea de a 9-a CGPM cere BIPM efectuarea unui studiu privind unităţile de măsură
necesare în practică[16].
În 1954 CGPM adoptă definitiv unităţile de bază suplimentare amper, kelvin şi
candelă[17].
În 1960 CGPM adoptă numele actual de „Sistemul internaţional de unităţi” şi abrevierea
„SI”[18].
În 1971 CGPM adoptă ultima unitate fundamentală de măsură, molul[19].
Actual, sistemul internaţional este cel mai utilizat sistem de unităţi de măsură pe plan mondial.
Sistemul este folosit in majoritatea ţărilor lumii, la ora actuală doar Marea Britanie şi încă trei
ţări n-au trecut încă oficial la SI: Statele Unite ale Americii, Liberia şi Myanmar. Totuşi, în SUA
SI este larg folosit în mediile ştiinţifice[20].
Cu toate astea, majoritea unităţilor de măsură non-metrice sunt definite pe baza unităţilor SI. De
exemplu, Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologii al SUA (NIST) publică tabele cu
definiţii ale unităţilor de măsură americane în funcţie de cele metrice[21].
Pentru definirea unităţilor fundamentale ale SI se folosesc fenomene fizice reproductibile. Doar
kilogramul este încă definit printr-un obiect material degradabil. În prezent se fac cercetări
pentru a înlocui şi această definiţie printr-una bazată pe un fenomen fizic. Rezultatul ar putea fi
că kilogramul şi-ar putea pierde statutul de unitate fundamentală în favoarea altei unităţi. Asta
deoarece unităţile fundamentale trebuie să poată permite măsurarea tuturor mărimilor fizice fără
definiţii redundante, însă alegerea propriu-zisă a acestor unităţi (actual unităţile de lungime,
masă, timp, curent electric, temperatură, intensitate luminoasă şi cantitate de substanţă) este
arbitrară.
‡
Formularea „curent electric” din sursa originală[32][27] trebuie înţeleasă ca „o mărime
fizică cu ajutorul căreia se pot măsura fenomenele din domeniul curentului electric”. În
continuare în surse se precizează că mărimea aleasă, şi a cărei unitate este amperul (A),
este intensitatea curentului electric.
Observaţie
Unele unităţi fundamentale sunt definite pe baza altor unităţi fundamentale (de exemplu definiţia
secundei utilizează unitatea kelvin). Prin urmare, unităţile fundamentale nu sunt independente
stricto sensu, însă ele, aşa cum sunt, permit măsurarea mărimilor fizice.
†
Fără sursă în limba română, traducere propusă.
(a)
În domeniul biochimiei această mărime este numită concentraţie de substanţă.
(b)
Aceste mărimi sunt adimensionale, cu dimensiunea 1. Simbolul „1” pentru unitate
(numărul „unu”) nu se scrie la mărimile adimensionale.
grad
temperatură Celsius °C K
Celsius(e)
†
Fără sursă în limba română, traducere propusă.
(a)
Prefixele pot fi folosite pentru oricare nume sau simbol, dar uneori unitatea rezultantă
nu e coerentă.
(b)
Radianul şi steradianul sunt numele speciale pentru numărul „unu”, care pot fi utilizate
pentru a specifica mărimea respectivă. În practică simbolurile rad şi sr se folosesc pe
măsura necesităţilor, iar simbolul „unu” nu este scris în cazul mărimilor adimensionale.
(c)
În fotometrie, se menţine simbolul steradianului, sr, în expresia unităţilor.
(d)
Unitatea hertz se foloseşte doar pentru fenomenele periodice, iar unitatea becquerel
doar pentru procesele aleatoare legate de activitatea unui radionuclid.
(e)
Gradul Celsius este numele special al kelvinului fplosit pentru exprimarea gradelor
Celsius. Celsius şi kelvin sunt egale ca mărime, astfel că valoarea numerică a unei
diferenţe de temperatură sau a unui interval de temperaturi este aceeaşi la exprimarea în
grade Celsius sau în kelvini.
(f)
Activitatea unui radionuclid este uneori numită incorect radioactivitate.
(g)
V. Recomandarea 2 (CI-2002) a CIPM (p. 79) privind utilizarea sievert (PV, 2002, 70,
102).
Unităţile derivate se definesc prin produsul puterilor unităţilor fundamentale. Dacă acest produs
nu conţine alt factor numeric decât 1, ele se numesc unităţi derivate coerente. De exemplu,
unitatea de viteză metru pe secundă este coerentă, în timp ce unităţile kilometru pe secundă,
centimetru pe secundă sau milimetru pe secundă, deşi fac parte din SI, nu sunt unităţi coerente.
Expresia în unităţi SI
Mărime Denumire Simbol
fundamentale
viscozitate dinamică pascal-secundă Pa s m-1 kg s-1
radian pe secundă la
acceleraţie unghiulară rad s-2 m2 kg s-2
pătrat
coulomb pe metru
sarcină (electrică) superficialㆠC m-2 m-2 s A
pătrat
†
Fără sursă în limba română, traducere propusă.
[modifică] Prefixe SI
[modifică] Lista prefixelor SI
Prefixele care formează multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură din SI au fost adoptate[40][41]:
yott
Nume zetta exa peta tera giga mega kilo hecto deca
a
Simbo
Y Z E P T G M k h da
l
Factor 1024 1021 1018 1015 1012 109 106 103 102 101
Simbo
d c m µ n p f a z y
l
Factor 10−1 10−2 10−3 10−6 10−9 10−12 10−15 10−18 10−21 10−24
Simbolurile prefixelor se tipăresc cu litere latine, drepte, fără spaţiu între simbolul
prefixului şi simbolul unităţii.
Ansamblul format din simbolul unui prefix şi simbolul unei unităţi formează un nou
simbol, care poate fi ridicat la o putere şi poate fi combinat cu alte simboluri. Exemple:
[modifică] Kilogramul
Unitatea de masă este singura dintre unităţile SI fundamentale a cărei denumire conţine, din
motive istorice, un prefix. Denumirile multiplilor şi submultiplilor zecimali ai unităţii de masă se
formează adăugând prefixe la cuvântul gram[40][42].
Exemplu: 10-6 kg = 1 miligram (1 mg), nu 1 microkilogram (1 μkg).
Deşi utilizarea SI este recomandată în ştiinţă, tehnologie şi comerţ, este recunoscut faptul că mai
sunt încă utilizate o serie de unităţi adânc înrădăcinate în decursul timpului. Dintre acestea fac
parte:
Alte unităţi şi prefixe care nici ele nu fac parte din SI, dar au apărut recent: