Legea însumãrii energetice a cãldurilor de reacþie Schimburile energetice care însoþesc fenomenele fizice ºi chimice au loc cu respectarea legii conservãrii energiei. Examinând reacþia de ardere a grafitului, se constatã cã pentru un mol de substanþã se degajã o cantitate de cãldurã de 393,5 kJ. 1. C (s) + O2 (g) → CO 2 (g) ΔfH01 = 393,5 kJ/mol Un mol de grafit poate fi oxidat incomplet pânã la CO: 2. C (s) + 1/2 O2 (g) → CO (g) ΔfH02 = 110,5 kJ/mol Monoxidul de carbon format se poate oxida la CO 2: 3. CO (g) + 1/2 O2 (g) → CO2 (g) ΔrH03 = 283,0 kJ/mol Cele trei reacþii pot fi reprezentate grafic sub forma:
Prin însumarea ecuaþiilor reacþiilor 2 ºi 3, precum ºi din examinarea
schemei se constatã cã entalpia necesarã obþinerii CO 2 în reacþia 1 se poate determina prin însumarea entalpiilor reacþiilor 2 ºi 3. ΔfH10 = ΔfH20 + Δ rH30. În anul 1840, fizicianul rus Hermann Heinrich Hess a enunþat legea care îi poartã numele. Cãldura absorbitã sau degajatã într-o reacþie chimicã este constantã ºi depinde numai de stãrile iniþialã ºi finalã ale sistemului, indiferent de calea urmatã de reactanþi pentru a ajunge la produºi de reacþie. n Dacã o reacþie poate fi Legea lui Hess poate fi, deci, consideratã o consecinþã a legii consideratã ca rezultatul conservãrii energiei ºi are avantajul de a permite calcularea cãldurilor altor trei reacþii, entalpia sa este suma entalpiilor celor de formare ale unor substanþe care nu pot fi obþinute prin sintezã directã. trei reacþii.
n Analogie între entalpie, ca funcþie de stare, ºi diferenþa de altitudine pe un
munte. Indiferent de drumul urmat între douã puncte A ºi B, variaþia de altitudine rezultatã este aceeaºi; dacã un sistem trece de la starea A la starea B, variaþia de entalpie este aceeaºi, indiferent de stãrile intermediare prin care a trecut.