Dumitru Marilena Natalia

Ulcer gastroduodenal
Ulcerul(boala ulceroasa) este o leziune a mucoasei tubului digestiv, cu
pierdere de substanță, care poate cuprinde în profunzime și celelalte straturi ale
peretelui. Are diametrul de la 3 mm până la câțiva cm. Se poate întâlni în orice
segment al tubului digestiv, iar ulcerul gastroduodenal se întâlnește în prima parte
a intestinului subțire.
Un ulcer apare ori de cate ori balanta normala dintre acid-pepsina si
factorii de aparare ai mucoasei gastroduodenale este afectata. Cresterea secretiei
gastrice (de exemplu in stress) sau alterarea barierei de protectie a stomacului
(produsa de unele medicamente : aspirina, antiinflamatoarele nesteroide tip
Indometacin, Fenilbutazona, Diclofenac etc., cortizonice), precum si infectia cu
Helicobacter pylori, predispun la aparitia leziunilor ulceroase in stomac sau
duoden.
Ulcerul gastroduodenal reprezintă o problemă medicală serioasă, având în
momentul actual o incidență mai mare la grupele de vârstă 55-65 ani. Deși
mortalitatea cauzată de afecțiune este mică, aceasta poate presupune complicații
importante.

Manifestări
Durerea sau disconfortul epigastric, de obicei fără iradiere, este cel mai
important simptom. Este accentuată de masă și apărută la scurt timp după aceasta
(10-30 minute) în ulcerul gastric. Sau ameliorată de masă și cu apariție tardivă, la
2-3 ore după aceasta („foamea dureroasă”) în ulcerul duodenal. Antiacidele și
inhibitorii de pompă protonică (IPP) au efect de ameliorare. Alte simptome pot fi
grețurile și vărsăturile.
Aproximativ o treime dintre persoanele în vârstă nu prezintă simptome.
Simptomatologia nu este specifică, dar poate fi sugestivă, iar pentru confirmarea
diagnosticului se efectuează investigații. Complicațiile pot include sângerări,
perforare și blocajul stomacului. Sângerarea apare la aproximativ 15% dintre
oameni.
Cauzele ulcerului gastro-duodenal
În mod fundamental ulcerul apare atunci când se creează un dezechilibru
între mediul hiperacid gastric și puterea de apărare a mucoasei gastro-duodenale
față de mediul coroziv.
În mod concret, factorii etiologici sunt astăzi bine definiți:
1. Infecția cu helicobacter pylori este responsabilă de peste 90% din cazurile de
ulcer duodenal și peste 50% din cel cazurile de ulcer gastric. Jumătate din
populație prezintă infecția cronică, dar din aceștia doar o zecime va face ulcer.
Infecția se produce pe un traseu fecal-oral, bacteria pătrunzând în organism pe cale
bucală, prin veselă și tacâmuri contaminate, mâini murdare, apă contaminată, sărut,
etc.
 Diagnosticul infecției se face prin metode neinvazive (testul antigen fecal,
testul respirator cu uree marcată) sau invazive, având element comun endoscopia
digestivă cu biopsie (examen histopatologic sau testul ureazei rapide).
2. Consumul cronic de antiinflamatorii non-steroidiene (AINS) poate produce
ulcere gastro-duodenale și intestinale. În condițiile în care multe persoane folosesc
aceste medicamente, risc crescut de ulcer prezintă vârstnicii, cei care consumă
doze mari, folosesc concomitent corticosteroizi sau anticoagulante orale, cei cu
istoric de ulcer.
3. Ulcerul gastric este favorizat de alimentaţia inadecvată. Regimul alimentar
urmărește cruțarea gastrică și, dacă este prescris corect, poate acționa ca un
veritabil „pansament“ pentru stomac. Mâncarea va fi preparată astfel încât să nu
sporească secreția de suc gastric și să nu favorizeze stagnarea alimentelor în
stomac.
Cauze mai puțin comune includ, printre altele, fumatul tutunului, stresul din
cauza unei boli grave, boala Behcet.
Alte cauze de ulcer sunt reprezentate de gastrinom, o tumoră neuro-endocrină,
de obicei situată în pancreas, care prin excesul de gastrină produce o hipersecreție
acidă, răspunzătoare de multiple ulcerații duodeno-jejunale (sindrom Zollinger
Ellison), care nu răspund la tratamentul standard cu IPP. Pacienții prezintă deseori
diaree, iar tratamentul bolii este chirurgical. Boala Crohn poate produce ulcere
aproape oriunde în tubul digestiv, inclusiv în stomac și duoden.

O formă particulară o reprezintă ulcerul Mallory-Weiss, cu apariție acută în

urma eforturilor repetate de vomă de diverse cauze. Se manifestă prin hematemeză,
de obicei striuri de sânge proaspăt, care îl alarmează pe pacient, prezentarea la
medic fiind cât se poate de promptă. Are evoluție foarte bună sub tratament.

Diagnosticul ulcerului
Cea mai uzuală metodă pentru diagnosticul ulcerului este endoscopia
digestivă superioară, care furnizează imagini clare ale leziunilor situate în esofag,
stomac și duoden, permițând și prelevarea de biopsii, necesare mai ales în cazul
ulcerului gastric, cu aspect atipic. Examenul histo-patologic face diferența dintre
un ulcer benign, care în mod normal se vindecă în urma tratamentului standard, și
ulcerul malign, în fapt ulcerația unei tumori. De asemenea, poate fi diagnosticat și
un ulcer Crohn, manifestarea gastrică a bolii cu același nume.
Endoscopia poate fi folosită și ca metodă terapeutică pentru hemostaza unui
ulcer complicat cu hemoragie.
Examenul baritat eso-gastro-duodenal, în dublu contrast, constă în efectuarea
unor clișee radiologice, după ingerarea de către pacient a unei soluții radioopace.
Metoda este neinvazivă, dar cu sensibilitate și specificitate diagnostică mai mică,
având azi un rol secundar în diagnostic.
Modalități de prevenire și tratament:
În primul rând tratamentul corect și oportun al infecției cu helicobacter pylori,
aceasta însemnând că trebuie testați pentru helicobacter cei care au indicație
conform ghidurilor, iar cei găsiți pozitivi să fie tratați cu o schemă adaptată regiunii
geografice și rezistenței microbului la antibiotic, având durata de cel puțin 10 zile.
 În al doilea rând, folosirea rațională a AINS, utilizarea altor analgetice,
oprirea sau reducerea dozelor acolo unde e cazul, alegerea unui AINS mai puțin
contondent pentru mucoasa gastrică (anti COX2) sau folosirea unui IPP (controloc,
nexium, omez, etc.) cu rol de protecție. Trebuie luate în calcul și riscurile folosirii
îndelungate a IPP la vârstnici. De regulă, la cei cu risc crescut de ulcer (vârstnici,
doze mari de AINS, asociere de AINS cu corticosteroizi și anticoagulante ori
antiagregante plachetare, istoric de ulcer) tratamentul antiinflamator este asociat cu
IPP.
Asocierea la un pacient a consumului crescut de AINS cu prezența infecției
helicobacter crește riscul de ulcer și hemoragie digestivă, deci prezența primei
condiții impune testarea pentru helicobacter și terapie de eradicare în cazul unui
test pozitiv.
Tratamentul include oprirea fumatului, oprirea administrării AINS-urilor,
oprirea consumului de alcool și a medicamentelor pentru a scădea acidul stomacal.
Medicația comun utilizată pentru scăderea acidități este, de obicei, fie un inhibator
al pompei protonoce (IPP), fie un blocant H2, tratamentul inițial recomandat fiind
de patru săptămâni.
Medicamentele folosite pentru tratamentul unui ulcer apartin mai multor
clase, in principal se folosesc 4 categorii de medicamente :
• Antiacide - pentru tamponarea secretiei gastrice crescute (cu efect
imediat dar de scurta durata datorita efectului de rebound secretor,
adica cresterii secretiei gastrice in mod reflex dupa tamponarea
continutului acid al stomacului).
• Antisecretorii - care reduc sau inhiba secretia gastrica acida.
• Mucoprotectoare - care cresc capacitatea de aparare a stomacului.
• Antibiotice pentru eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori.

Ulcerele cauzate de bacteria H. pylori sunt tratate cu o combinație de

medicamente precum amoxicilina, claritromcina și un IPP. Rezistența la antibiotice
este în creștere, așadar tratamentul ar putea să nu aibă efect întotdeauna.
Ulcerele cu sângerare pot fi tratate prin endoscopie, dar și prin
intervenție chirurgicală deschisă, fiind folosită de obicei în cazurile în care aceasta
nu are succes.

Bibliografie:
https://www.arcadiamedical.ro/articol/ulcerul-gastro-duodenal/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ulcer_gastroduodenal#Prevenire_
%C8%99i_tratament
https://adevarul.ro/sanatate/dieta-fitness/alimente-permise-interzise-ulcer-
1_5278b194c7b855ff56bb924c/index.html
https://www.cdt-babes.ro/articole/ulcer-boala-ulceroasa.php