qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui

opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwert
Referat
yuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd
MEMORIA
fghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
5/12/2018

De BURLUC CLAUDIA
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
asdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
 MEMORIA

I. Definirea conceptului
II. Procesele memoriei
III. Tipuri, forme şi aspecte ale memoriei

I. Definirea conceptului

Omul, pe lângă capacităţile de a simţi, gândi, vorbi, imagina, o posedă şi pe aceea de a

reţine, conserva şi reutiliza propria sa experienţă. Acest lucru este realizat cu ajutorul memoriei.
Memoria este procesul psihic cognitiv prin care se realizează întipărirea, păstrarea şi
reactualizarea sub forma recunoaşterii sau reproducerii experienţei cognitive, afective, volitive,
achiziţionate anterior. Prin caracterul său mijlocit, logic/raţional şi conştient memoria devine un
proces psihic specific uman; nu este un simplu mecanism psihic structurat, constructiv, ci poate
fi chiar creativ.

II. Procesele memoriei

1. Memorarea (encodarea) este procesul mnezic de întipărire a informaţiilor.

Memorarea poate fi:
a) mecanică
b) logică.
a)Memorarea mecanică are loc atunci când materialul de memorat nu este supus
prelucrării logice, nu se depun eforturi de a extrage esenţele din aceasta, lipseşte înţelegerea.
Memorarea mecanică duce la o învăţare formală şi ineficientă.
b)Memorarea logică presupune înţelegerea celor memorate, a sensului şi a semnificaţiei
lor şi se bazează pe asociaţii de tip cauzal, logic. Prin faptul că presupune însuşirea conţinutului
logic ea asigură realizarea unei învăţări autentice şi eficiente.
Memorarea mai poate fi:
a) involuntară
b) voluntară.
a)Memorarea involuntară se caracterizează prin faptul că întipărirea informaţiei se
realizează în mod spontan, fără stabilirea unui scop special de a memora şi fără a depune efort.
Ea are loc deoarece obiectul memorării i-a captat atenţia subiectului prin stridenţa,
neobişnuitul, noutatea lui.
b)Memorarea voluntară se caracterizează prin prezenţa scopului de a memora şi a
efortului volitiv în vederea realizării acestui scop. Mecanismul de bază ce realizează memorarea
este repetarea.
2
 2. Păstrarea (conservarea, stocarea) presupune reţinerea pentru un timp mai scurt sau
mai îndelungat a informaţiilor memorate. Este evident că informaţiile depuse la păstrare nu
rămân intacte, ci suferă schimbări de conţinut, structură şi formă.
3. Reactualizarea (recuperarea) constă în accesarea informaţiei stocate şi aducerea ei în
planul conştiinţei spre a fi utilizată.
4. Uitarea este procesul mnezic de ştergere sau lichidare a informaţiilor memorate.
Uitarea se manifestă prin faptul că subiectul nu poate reactualiza o informaţie care i se cere, nu
poate da curs solicitării de a-şi aminti ceva, nu poate răspunde la întrebări ce vizează anumite
cunoştinţe. Subiectul eşuează la probe de recunoaştere sau reproducere.
Sunt câteva forme ale uitării:
a)uitarea totală – ştergerea, dispariţia, suprimarea integrală a datelor memorate;
b)uitarea parţială – recunoaşteri şi reproduceri parţiale, mai puţin adecvate sau chiar
eronate;
c)lapsusul – uitarea momentană.

III. Tipuri, forme şi aspecte ale memoriei

Există mai multe forme, feluri, aspecte sau tipuri ale memoriei având aceleaşi
caracteristici.
1. După natura materialului memorat, stocat şi reactualizat, există:
a)memorie senzorială;
b)memorie cognitivă;
c)memorie afectivă;
d)memorie motorie.
a)Memoria senzorială. Între înregistrarea informaţiei de către organele (senzoriale)
receptoare şi recunoaşterea stimulului trece un oarecare timp, chiar dacă acesta este foarte
scurt.
b)Memoria cognitivă include în sine memoria verbal-logică şi memoria intuitiv-plastică
c)Memoria afectivă păstrează sentimentele formate în procesul contactării omului cu
lumea înconjurătoare.
d)Memoria motorie constă în asimilarea deprinderilor motorii şi a mişcărilor.
2. După analizatorul care recepţionează informaţia distingem atâtea feluri de memorie
câte feluri de senzaţii cunoaştem:
a)memoria auditivă (ecoică);
b)memoria vizuală (iconică);
c)memoria tactilă;
d)memoria chinestezică;
e)memoria gustativă;
3
 f)memoria olfactivă
3. După durata păstrării informaţiei sau imaginii se delimitează:
a) memorie de scurtă durată (efemeră);
b)memorie de lungă durată;
a) Memoria de scurtă durată asigură o păstrare a imaginii, a informaţiei timp de maxim
3 minute. Ea este necesară la efectuarea unui calcul mintal sau la memorarea numerelor de
telefon, adreselor pe o perioadă scurtă de timp – până le fixăm în agendă.
Psihologul G. Miller vorbeste despre "numarul magic 7 +/- 2" aratand ca omul adult
poate sa retina deodata 5-9 unitati informationale care pot fi litere, cifre, cuvinte, imagini s.a.
Daca elementele sunt grupate atunci pot fi retinute mai multe elemente, dar numarul grupelor
va fi tot 7+/ -2. Deci, daca elementele sunt asociate, atunci capacitatea memoriei de scurta
durata creste. In acest caz sunt utilizate si informatiile stocate in memoria de lunga durata
(Miclea, 1999, p. 193; Baddeley, 1998, p.22). De pildă, mergem la cumpărături şi vrem să
cumpăram ulei. Sunt cinci produse diferite, cu preţuri diferite. Observam preţurile pentru
fiecare dintre produse şi îl al egem pe cel mai ieftin. Ca să ştim care este cel mai ieftin, trebuie să
memoram preţurile pentru fiecare din cele cinci produse ori măcar pe cel mai mic. După ce
facem cumpărăturile, nu mai avem nevoie de informaţie, aşa că preţurile vor dispărea din
memorie. Aşadar, memoria de scurtă durată pare o bună adaptare a modului de funcţionare a
creierului, în aşa fel încât multe dintre activităţile zilnice să se poată desfăşura în bună ordine,
dar fără a stoca informaţie fără valoare pe termen lung. Totuși, pentru că amintirile pe termen
scurt sunt rememorate pentru mai puțin timp față de cele pe termen lung, abilitatea creierului
de a le stoca este limitată.
Una dintre cele mai bune sugestii pentru a crește capacitatea memoriei pe termen scurt
este să folosim mnemonici. Mnemonica este o tehnică de asociere a unui cuvânt, a unei fraze
sau imagine cu un obiect. Spre exemplu, atunci când se încearca reținerea numelui unei
persoane noi cunoscute, amintirea vestimentatiei acesteia din acel moment: „Maria purta un
tricou verde” s-ar putea să ajute mai mult decât se crede. Secretul din spatele mnemonicilor
este codificarea, asocierea informațiilor greu de reținut.
Pentru a dezvolta memoria de scurtă durată, Richard Restak, neurolog, neuropsihiatru şi
autorul mai multor cărţi care analizează capacităţile creierului, recomandă un exerciţiu simplu
în care, timp de 15 secunde, trebuie să te concentrezi asupra a patru cuvinte alese la
întâmplare, care nu au nicio legătură unul cu celălalt. După scurgerea acestui interval de timp,
concentrează-te asupra unei activităţi diferite preţ de cinci minute, apoi încearcă să rememorezi
acele patru cuvinte. În timp ce îţi dezvolţi memoria de scurtă durată, poţi adăuga mai multe
cuvinte, le poţi înlocui cu numere sau chiar cu imagini şi, de asemenea, poţi mări intervalul de
timp în care te concentrezi asupra altei activităţi. Aceste exerciţii obosesc creierul şi îi cresc
nevoia de oxigen, sânge şi glucoză, avertizează Restak.
Memoria de scurtă durată poate fi rareori afectată. Însă atunci când există uitare
4
ocazională sau goluri în amintirile recente, putem vorbi despre pierderea memoriei de scurtă
durată.
Ce poate cauza pierderea memoriei de scurtă durată?
Anumite medicamente pot determina pierderea memoriei de scurtă durată. Acestea pot
fi de tipul antidepresive, antihistaminice, relaxante musculare, pastile de dormit sau analgezice.
Consumul și abuzul de tutun, droguri sau băuturi alcoolice pot determina pierderea
memoriei de scurtă durată, din cauza efectelor pe care aceste produse le au asupra creierului.
Fumatul reduce cantitatea de oxigen care ajunge la creier, iar drogurile pot schimba anumite
chimicale din creier, iar acest lucru poate face dificilă amintirea anumitor lucruri.
Lipsa odihnei. Atât cantitatea cât și calitatea somnului sunt importante ca să te poți
odihni, iar dacă dormi prea puțin noaptea, după câteva astfel de nopți devii foarte obosită și îți
amintești cu greu anumite informații.
Carențe nutriționale, precum lipsa de proteine sănătoase și acizi grași poate afecta buna
funcționare a creierului. Carențele de B1 și B12 în mod special pot afecta memoria.
Lovituri la cap. O lovitură foarte gravă la cap – ca cele în timpul accidentelor rutiere, de
exemplu – pot duce la pierderea memoriei de scurtă durată. În cazurile extreme, aceste leziuni
la creier pot duce și la pierderea memoriei de lungă durată.
Accidentele vasculare cerebrale – AVC – pot fi o cauză a pierderii anumitor amintiri. Un
AVC are loc atunci când se formează cheaguri de sânge în creier, iar sângele nu mai circulă. O
persoană care a suferit un accident cerebral își poate aminti cum a copilărit, dar foarte greu își
amintește ce a mâncat cu o zi înainte.
Alte cauze ale pierderii memoriei de scurtă durată pot fi hiper sau hipotiroida, infectarea
cu HIV, tuberculoză sau sifilis, care afectează și creierul.
Cum se descopera care este cauza pierderii memoriei de scurtă durată?
Dacă se constata uitarea a tot mai multor lucruri și că acest fapt cauzează probleme în
viața de zi cu zi, cel mai bine este parerea unui medic. Examenele neurologice vor fi printre
primele pe listă, însă nici analizele la sânge sau de urină nu sunt excluse.
b) Memoria de lungă durată cuprinde totalitatea informaţiilor percepute care pot fi
păstrate ore, zile, ani în şir sau chiar toată viaţa: evenimentele zilnice din viaţă, sentimentele,
emoţiile, visele, gândurile şi cunoştinţele acumulate din diverse surse de informaţie. Memoria
de lungă durată ne permite să utilizăm un vast bagaj de semnificaţii,abstracţii şi relaţiile lor,
adică toate evenimentele vieţii noastre, creându-ne posibilitatea să ajungem la realitatea unui
eveniment strict individualizat în timp şi spaţiu. De-a lungul întregii noastre vieţi ne bazăm pe
ea. Aici se află toate experienţele şi informaţiile pe care le utilizăm în activităţile noastre zilnice,
informaţii de care depindem şi pe care ne bazăm.
Cercetătorii au fost interesaţi de cât timp poate fi păstrată informaţia în memoria de
lungă durată. Nimeni nu a putut să dea un răspuns concludent în acest sens. Sunt informaţii
care se păstrează în memoria de lungă durată pe tot parcursul vieţii. Un studiu în acest sens a
5
fost condus de Harry Cahrick, Phyllis Bahrick şi Roy Wittlinger în 1975. În cadrul experimentului
ei au testat memoria de lungă durată a subiecţilor utilizând numele şi fotografiile colegilor de
clasă. Subiecţii şi-au adus aminte după douăzeci şi cinci de ani numele colegilor şi au asociat
corect cu fotografiile prezentate.
Cercetătorul Wilder Penfield a realizat intervenţii neurochirurgicale pe pacienţi care
sufereau de epilepsie. El a folosit în experimentul său stimularea electrică a diferitelor părţi ale
cortexului cerebral pentru localizarea problemei pacienţilor. El a observat că unii pacienţi păreau
că-şi amintesc lucruri petrecute în copilărie de care nu şi au amintit ani buni. El a interpretat că
memoria de lungă durată este permanentă
4. După prezenţa sau absenţa scopului, a intenţiei de a memora şi a unor procedee de
stocare a informaţiei se pot diferenţia:
a) memoria involuntară (incidentală);
b) memoria voluntară (intenţională).
a)Memoria involuntară (incidentală) se realizează automat, fără un scop şi un efort
special, fiind dependentă de particularităţile acelui stimul care a provocat-o.
b)Memoria voluntară (intenţională) este organizată, sistematică, productivă şi se
manifestă mai ales în activităţile dificile, monotone.
5. După prezenţa sau absenţa gândirii, înţelegerii sensului celor memorate, a unor
asociaţii logice, deosebim:
a) memoria mecanică (fără a înţelege conţinutul);
b)memoria logică (bazată pe înţelegerea şi descifrarea sensurilor, semnificaţiilor
materialului memorat).
a) Memoria mecanică presupune învăţarea informaţiei prin mai multe repetiţii. Ea
facilitează memorarea unor date, cum sunt: numerele de telefoane, numele de persoane, datele
istorice, denumirile geografice, formulele, denumirile latineşti ale plantelor, părţilor corpului
etc.
b) Memoria logică este bazată pe înţelegere, pe operaţiile de gândire. Ea asigură
realizarea unei activităţi autentice şi dispune de mari posibilităţi operaţionale şi de transfer în
cele mai diverse situaţii.
6. După numărul de subiecţi ai memoriei, există:
a)memorie individuală;
b)memorie colectivă.
a) Memoria individuală este memoria unui individ concret.
b) Memoria colectivă presupune un subiect colectiv, unde sunt prezenţidoi sau mai
mulţi subiecţi ai memoriei: o naţiune, un popor, un grup academic.

6
Bibliografie:
Rusu, Elena-Claudia, (2007), Psihologie cognitivă, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de
Mâine
Golu, Mihai, (2007), Fundamentele psihologiei, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine
Psihologia procedelor cognitive de Ana Tarnovschi si Jana Racu