DOMENII ALE CURRICULUMULUI

Aria curriculară reprezintă un domeniu al cunoaşterii abordat în scopul pregătirii

elevilor. O arie curriculară cuprinde mai multe discipline care se raportează la obiective
comune.
 reprezintă ansablul de discipline/ module tematice, segmente interdisciplinare etc. care
vizează aceleași finalități;
 cuprinde discipline legate între ele prin faptul că uzează de concepte și principii generale
și orientate comun (D Hainaut, 1981).

Ariile curriculare au fost selectate în conformitate cu finalitățile învățământului, ținând

cont de importanța diverselor domenii culturale care structureaza personalitatea umană,
precum și de conexiunile dintre aceste domenii.

Domeniile experiențiale sunt intrumentele pedagogice cu ajutorul cărora se realizează

individualizarea educaţiei şi învăţării.
Domeniile experienţiale transced graniţele dintre disciplinele tradiţionale vizând
dezvoltarea globală a copilului pe domeniile de dezvoltare psihică şi motrică a acestuia
(domeniul dezvoltare fizică,sănătate şi igienă personală, domeniul limbajului şi comunicării,
domeniul socio-emoţional, domeniul cognitiv, domeniul capacităţi şi atitudini de învăţare)
fără a realiza însă o suprapunere a acestora (Păiși-Lăzărescu, Tudor, Stan, 2009).
Curriculum pentru educatie timpurie curpinde cinci domenii experiențiale (Curriculum
pentru Educație Timpurie a copilului de la naștere până la 6/7 ani, 2008):
 Domeniul Limbă și comunicare (comunicarea verbal și scrisă, comunicarea în limbă
străină/ regională)
 Domeniul Științe (matematic, înțelegerea naturii)
 Domeniul Om și societate (omul, modul de viață al omului, relațiile interpersonale,
relațiile cu mediul social, tehnologia)
 Domeniul Estetic și creative (abilități emoționale și intelectuale, aprecierea frumosului)
 Domeniul Psihomotric (coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea
general, rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, elemente de
cunoaștere de anotomia și fiziologia omului)

Ciclul curricular reprezintă o modalitate de periodizare a şcolarității, care grupează mai

mulți ani de studiu, aparținând uneori de niveluri de şcolaritate diferite și care au în comun
anumite obiective educaționale.
Fiecare ciclu curricular ofera un set coerent de obiective de învățare care consemnează
ceea ce ar trebui să dobândeasca elevii la finalul parcursului școlar. Prin aceste obiective,
ciclurile curriculare conferă diferitelor etape ale școlarizării o serie de dominante care se
reflectă în alcatuirea programelor scolare.

Mediile curriculare
 reprezintă coordonatele spaţio-temporale, materiale şi ideologice care condiţionează
procesul de proiectare a activităţilor didactice ;
 medii curriculare exterioare şcolii:
- structura sistemului social
- sistemul economic
- sistemul de comunicare
- sistemul cunoaşterii ştiinţice
- sistemul tehnologic
- sistemul moral
- sistemul religios
- sistemul estetic
- sistemul de dezvoltare şi maturizare umană (asistenţa medicală, socială,
psihopedagogică etc.)
 Medii curriculare ale şcolii:
- organizarea sistemului educaţional naţional pe niveluri şi trepte şcolare;
- coerenţa şi consistenţa internă a nivelurilor şcolare;
- interdependenţa dintre nivelurile şi treptele şcolare, pe de o parte şi ciclurile
curriculare, pe de altă parte ;
- adaptabilitatea şi perfectibilitatea sistemului de formare iniţială şi continuă a
personalului didactic ;
- eficienţa pedagogică şi responsabilitatea socială a instituţiilor angajate în proiectarea,
realizarea şi dezvoltarea curriculară.

Standardele curriculare de performanță

 criterii de evaluare a calității procesului de învățare. Ele reprezintă enunțuri sintetice în
măsură să indice gradul în care sunt atinse obiectivele fiecărei discipline de către elevi, la
sfarșitul fiecărei trepte de învățământ obligatoriu;
 permit evidențierea progresului realizat de elevi de la o treaptă de școlaritate la alta;
 vizează cunoștintele, competențele și comportamentele dobândite de elevi prin studiul
unei discipline;
 sunt formulate simplu, sintetic și inteligibil pentru toti agenții educaționali și reprezintă
baza de plecare pentru elaborarea descriptorilor de performanță, respectiv a criteriilor de
notare.

Situaţia de învăţare
 denumită și oportunitate de învățare (Print Murray, 1993);
 reprezintă un context pedagogic configurat prin acţiunea conjugată şi convergentă a
următoarelor categorii principale de elemente (Niculescu, 2010):
- obiectivele operaţionale
- conţinuturile învăţării 
- sarcina de învăţare 
- metodologia de predare-învăţare 
- metodologia de evaluare 
- resursele materiale
 - caracteristicile comunicării didactice şi ale contextului relaţional 
- resursele de timp 

Experienţa de învăţare şi formare 

 reprezintă o componentă a structurii curriculum-ului, care se referă la modalitatea
personalizată de interiorizare a situaţiei de învăţare, la trăirea personală generată de o
situaţie de învățare, trăire care se poate obiectiva în modificări ale structurilor cognitive,
afective sau psihomotorii.
 reprezintă mai mult decât o reacţie personală la o situaţie de învăţare; în faţa aceleiaşi
situaţii de învăţare cei care învaţă au experienţe de învăţare diferite, configurate şi
modelate de propriile trăsături de personalitate;
 componentele experienței de învățare cunoștințe, trăsături, abilități, trăsături de
personalitate;
 componentele experienței de învățare sunt influențate de:
- relevanța situației de învățare pentru fiecare elev în parte;
- volumul de achiziții ale fiecărui elev;
- elemente afectiv-motivaționale ale fiecăruia prezente în situația de învățare;
- aspecte temperamentale și de personalitate.

Situaţia de învăţare versus Experienţa de învăţare (Niculescu, 2010)

 situația de învățate reprezintă întregul context care implică acțiunea elevilor, iar
experienţa de învăţare reprezintă rezultatul actului de învățare
 o situație de învățare determină/ generează experiențe de învățare diverse, în funcție de
modul în care fiecare elev se raportează la situația de învățare în care este implicat, funcție
de propria personalitate;
 o situație de învățare determină/ generează experiențe de învățare diferite la același elev,
funcție de momentul la care participă/ acționează în situația de învățare, știindu-se că un
elev are rezultate diferite la momente diferite;

Activitate de învăţare
 în sens pedagogic, denumeşte orice tip de activitate în care copilul se află într-o situaţie de
învăţare.;
 reprezintă un ansamblu de situații de învățare subsumate obiectivelor operaționale;
 specifică demersul didactic pe care profesorul în prefigurează pentru îndeplinirea
obiectivelor prestabilite;

În învățământul primar, ansamblul de situații de învățare elaborate prefigurează lecția, ca

unitate structural-funcțională.
În învățământul preșcolar, ansamblul de situații de învățare elaborate prefigurează
activitatea didactică.. Variantele/ formele de realizare a activității didactice cuprind jocuri şi
activităţi alese, activităţi de învăţare propriu-zise, activităţi opţionale, recreative şi de relaxare,
de dezvoltare a aptitudinilor individuale şi recuperatorii (Păiși-Lăzărescu, Tudor, Stan, 2009).
 1. PRODUSELE CURRICULARE

Documentele (produsele) curriculare

 reprezintă un ansamblu de documente şcolare oficiale şi neoficiale în care se obiectivează
(structurează/ organizează) conţinutul procesului de învăţământ;
 au rolul de a sprijini procesul didactic ca şi instrument de organizare a situaţiilor de
învăţare şi de generare a experienţelor de învăţare.

Clasificarea produselor curriculare

după caracterul oficial/ neoficial:
- oficiale - obligatorii: Curriculum Național, planul de învăţământ, planul-cadru de
învățământ, programa şcolară;
- oficiale-neobligatorii: manualul şcolar, auxiliare curriculare, ghiduri metodice;
- neoficiale: orarul școlar, materiale didactice suport, îndrumătoare pentru elevi, caiete
de activitate independentă pentru elevi, softuri educaţionale, seturi multimedia,
pachete de învăţare;
după nivelul la care sunt generate:
- principale: planul de învăţământ, planul-cadru de învățământ, programa şcolară,
manualul şcolar;
- auxiliare: orarul școlar, auxiliare curriculare (ghiduri metodice, materiale didactice
suport, îndrumătoare pentru elevi, caiete de activitate independentă pentru elevi,
softuri educaţionale, seturi multimedia, pachete de învăţare);
- specifice activităţii de proiectare didactică:
o pentru ciclul primar (preuniversitar):
planificarea calendaristică anuală, planificarea calendaristică semestrială, proiectul
pe unitate de învăţare, proiectul de lecţie;
o pentru ciclul preșcolar:
planificarea calendaristică anuală, planificarea calendaristică semestrială, proiectul
tematic, proiectul de activitate didactică.

a. Curriculum Național
 reprezintă un set de documente care reglementează modalităţile prin care şcoala poate
asigura atingerea idealului educaţional, astfel încât să ofere fiecărui elev şanse egale
pentru dezvoltarea personală şi profesională, pentru inserţia social (conform Legii
Educației, 2011).
 este un document oficial cuprinde ansamblul planurilor-cadru de învățământ și al
programelor școlare aferente.

Repere în proiectarea şi dezvoltarea Curriculumului Naţional (Legea Educației, 2011):

- realizarea finalităţilor educaţiei şi asigurarea accesului egal la educaţie;
- organizarea învăţământului pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale;
- garantarea dreptului la educaţie diferenţiată;
 - centrarea curriculumului pentru educaţie timpurie pe dezvoltarea fizică, cognitivă,
emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea eventualelor deficienţe de
dezvoltare;
- precizarea numărului maxim de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de
învăţământ şi a excepţiilor acceptate de lege;
- stabilirea raportului între disciplinele obligatorii şi cele opţionale în planurile-cadru;
- stabilirea alocării orare la dispoziţia cadrului didactic;
- susţinerea învăţământul profesional şi învăţământul liceal — filiera tehnologică sau
vocaţională, prin măsuri specifice.

Principii de generare a Curriculumului Național:

- principiul descentralizării curriculumului - se referă la îmbinarea trunchiului comun cu
curriculum-ul aflat la decizia şcolii;
- principiul flexibilizării curriculumului - se referă la posibilitatea de opțiune pentru
anumite discipline de învățământ, prin CDȘ;
- principiul descongestionării - recomandă selectarea, structurarea şi esenţializarea
conţinuturilor programelor şcolare şi diminuarea supraîncărcării informaţionale;
- principiul eficienţei - se referă la realizarea unei corelații optime între truchiul comun
și CDȘ în vederea atingerii scopurilor ciclului de învățământ;
- principiul compatibilizării cu standardele europene din învăţământ cu paradigmele
educaţionale promovate la nivel european;
- principiul selecţiei şi ierarhizării culturale - a condus la integrarea disciplinelor de
studiu într-un sistem şi la interrelaţionarea lor, permiţând structurarea Curriculum-ului
Naţional în arii curriculare;
- principiul racordării la social - subliniază necesitatea asigurării unor corespondenţe
între instituţiile de învăţământ şi cerinţele sociale, a unor colaborări între instituţiile de
învăţământ şi comunitate;
- principiul funcţionalităţii - recomandă adaptarea disciplinelor de învățământ la
particularităţile de vârstă ale elevilor;
- principiul coerenţei parcursului şcolar - se referă la asigurarea echilibrului optim între
ariile curriculare şi disciplinele de învățământ;
- principiul egalităţii şanselor - se referă la dreptul fiecărui individ la educaţia comună,
realizată în cadrul învăţământului obligatoriu.

În baza acestor repere și principii, ministerul educației elaborează Curriculumul Naţional

pentru fiecare ciclu de învățământ (Legea Educației, 2011):
 Curriculumul Naţional aplicat în învăţământul preuniversitar se elaborează în
conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale a elevilor şi cu nevoile pieţei
forţei de muncă ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii
(Curriculumului Naţional pentru învățământul obligatoriu, 1998);
 Curriculumul Naţional pentru învăţământul preșcolar respectă principiile de
fundamentare a educației timpurii (Curriculumului pentru educația timpurie a copiilor
cu vârsta curpinsă între naștere și 6/7 ani, 2008);
  Curriculumul Naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe opt
domenii de competenţe cheie care determină profilul de formare a elevului;
 Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor cheie şi
formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil, specializare sau
calificare.

Evaluarea Curriculumului Naţional

Este o acţiune tehnică şi urmăreşte aprecierea valorii documentului curricular, în scopul
asigurării criteriilor de calitate.
- criterii pentru evaluarea planurilor-cadru de învăţământ:
o fundamentarea teoretico-metodologică
o echilibrul
o adecvarea
o adaptarea
o funcţionalitatea şi completitudinea
o asigurarea calităţii
- criterii pentru evaluarea programelor şcolare: relevanţa, pertinenţa, coerenţa,
aplicabilitatea, fezabilitatea programelor școlare.

b.Planul de învăţământ
 în sensul larg, reprezintă ansamblul activităţilor programate de instruire şi evaluare reunite
într-o concepţie unitară din punct de vedere al conţinutului şi al desfăşurării lor în timp, în
vederea formării unui specialist cu diploma recunoscută;
 în sensul restrâns, plaanul de învățământ este un document oficial în care se structurează
conţinutul învăţământului pe niveluri şi profiluri de şcoli, având funcţia de a orienta
procesul educative;
 are caracter reglator – strategic şi reflectă politica educaţională a sistemului de învăţământ
naţional.are;
 caracter oficial, unitar şi obligatoriu pentru toate unităţile de învățământ de acelaşi grad şi
tip;
 este elaborat și validat de Ministerul Educației, la începutul fiecărui an școlar.

Planul de învățământ are două structuri definitorii:

- din punctul de vedere formativ, reprezintă modul de distribuire a cunoştinţelor
formative (arie curriculară, disciplină, module, pachete de discipline, specializări);
structura formativă se bazează pe categoriile structurale de disciplina, pachete de
discipline, module specific unei specializări;
- din punctul de vedere temporal, reprezintă modul de planificare în timp a procesului
de formare (săptămâna, semestru, an, ciclu, perioada de formare);
structura temporară se bazează pe categoriile structurale de timp de săptămână,
semestru, an, ciclu şi durată totală de formare.

Planul de învăţământ  stabileşte:

 - finalităţile la nivelul unui ciclu de învățământ (scopurile educaționale); 
- competenţele şi standardele de performanță;
- structura conţinutului, grupate modular, sub formă de discipline, inter- sau
transdisciplinar, etc.;
- eşalonarea în timp a formării cu precizarea:
o succesiunii experienţelor de învăţare (parcurgerii disciplinelor de învățământ);
2) numărul săptămânal şi anual de ore alocate fiecărei discipline de
învățământ);
3) limitele maxime şi minime ale formării (nr. de ani de studiu, posibilităţi de
accelerare a studiului); structura anilor de studiu, cu precizarea succesiunii
intervalelor de timp afectate studiilor, vacanţelor, etc.;
- sistemul de acces şi sistemul de finalizare al formării;
- modalităţi de evaluare a competenţelor şi standardelor pregătirii pe parcurs şi finale.

Planul de învățământ reflectă integral principiile curriculum-ului, exigenţele de proiectare şi

exigenţele de reformă curriculară. În structura lui se regăsesc: 
- core-curriculum (curriculum nucleu, discipline de învățământ obligatorii);
- curriculum la decizia școlii (discipline de învățământ opţionale);
- hidden curriculum (curriculum ascuns care se reflectă prin opțiunile cadrului didactic
pentru numărul minim/ maxim de ore alocat fiecărei discipline, precum și prin
concepția acestuia despre educație resimțită în orientările educaționale insuflate
elevilor).

Structura planului de învăţământ:

 arii curriculare/ domenii experiențiale;
 disciplinele şcolare şi succesiunea lor pe anii şcolari ai ciclului de învățământ;
 număr ore/ săptămână/ an școlar pentru fiecare disciplină școlară;
 structura anului şcolar.

Avantajele organizării planurilor de învăţământ pe arii curriculare:

 posibilitatea integrării demersului mono-disciplinar actual într-un cadru
interdisciplinar;
 echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii şi discipline de învățământ;
 concordanţa cu teoriile actuale privind procesul, stilul şi ritmurile învăţării;
 continuitatea şi integralitatea demersului didactic pe întreg parcursul şcolar al fiecărui
elev.

Disciplina de învățământ/ școlară:

- este elementul formativ de bază care reprezintă activităţi unitare atribuite unui conţinut
formativ distinct;
- disciplină de învățământ cuprinde activităţi de curs (prelegere), seminar, laborator,
proiect, teme individuale programate de curs, practică, etc.;
- durată de desfășurare este de un semestru școlar (pentru învățământul universitar) sau
an școlar (pentru învățământul preuniversitar);
 - conţine o formă de evaluare specific ciclului de învățământ, în urma căreia elevul
obţine o notă finală/ calificativ final şi acumulează creditele asociate disciplinei de
învățământ

Planul-cadru de învățământ
 este document reglator esenţial care jalonează resursele umane şi materiale, resursele de
timp, sistemul de evaluare şi de examinare în domeniul învăţământului, la nivelul unui
ciclul școlar (Planul-cadru pentru ciclul preșcolar, planul-cadru pentru ciclul primar etc.);
 la nivelul planului-cadru, se oferă fiecărei instituții de învățământ posibilitatea
flexibilizării conținutului procesului de învățământ – este decizia de la nivelul şcolii de a
intervini asupra aspectelor legate de CDȘ (discipline opționale, număr de ore/ disciplină
de învățământ, număr de ore/ săptămână);
 în învăţământul obligatoriu, reprezintă o soluţie de optimizare a bugetului de timp, în
scopul realizării egalităţilor de şanse ale tuturor elevilor şi diferenţierii parcursului şcolar
în funcţie de interese, nevoi şi aptitudini individuale.

Structura planului-cadru de învățământ

 este aceeaşi cu cea prezentată pentru planul de învăţământ, doar că prevede un număr de
ore obligatoriu şi ore la decizia şcolii;
 permite gruparea disciplinelor şcolare pe arii curriculare /domenii experiențiale

Planul-cadru pentru învăţământul preșcolar cuprinde următoarele domenii experiențiale:

 Domeniul Limbă și comunicare
 Domeniul Științe
 Domeniul Om și societate
 Domeniul Estetic și creativ
 Domeniul Psihomotric
Planul-cadru pentru învăţământul obligatoriu cuprinde următoarele arii curriculare:
 limbă şi comunicare
 matematică şi ştiinţele naturii
 arte
 educaţie fizică şi sport
 tehnologii
 om şi societate
 consiliere şi orientare

c.Programa şcolară (programa analitică)

 reprezintă documentul curricular care redă sintetic conţinuturile învăţământului pe
discipline şi pe ani şcolari, prezentând oferta educaţională a unei anumite discipline pentru
fiecare an de studiu pentru un parcurs şcolar determinat;
 este document oficial, cu caracter unitar şi obligatoriu pentru disciplina de învăţământ care
se studiază în toate şcolile de acelaşi grad şi profil;
 este parte a Curriculumului Naţional;
 document care prefigurează conţinutul procesului de învățământ la o disciplină de
învăţământ;
 este un „macroproiect pedagogic al disciplinei-domeniului de studiu de regulă structurată
pe ani de studiu. Detaliază elementele obligatorii de parcurs la o anumită disciplină
/modul; acestea transcriu în termenii logicii pedagogice, logica ştiinţifică a domeniului
studiat;
 reprezintă oferta educaţională a unei anumite discipline de învățământ pentru un parcurs
şcolar determinat;
 pentru educatori reprezintă principalul ghid în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor
educative, fiind instrumentul de la care se porneşte în realizarea proiectării didactice;

În elaborarea structurii tematice a unei discipline de învăţământ se ţine seama de:

- perspectiva ştiinţifică (urmăreşte corespondenta dintre conţinutul ştiinţific şi
conţinutul disciplinei de învăţământ);
- perspectiva psihopedagogică (transpunerea conţinutului procesului de învățământ într-
o structură adecvată cerinţelor psihopedagogice de relevanță, secventialitate, coerență
sau consistență a conținutului).

Programele școlare valorizează paradigma competenţei:

- pentru ciclul preșcolar, conținutul procesului de învățământ este structurat pe teme,
pentru acestea fiind precizate obiectivele generale/ specifice;
- pentru clasele pregătitoare – a II-a programele școlare sunt centrate pe formarea de
competențe;
- pentru clasele III – a V- a programele școlare sunt centrate pe formarea de obiective;
precizăm ca la nivelul ciclului primar este în derulare reforma educațională, vizând
trecerea la programele școlare centrate pe competențe;
- pentru clasele a V-a – a VIII-a sunt centrate pe formarea de obiective;
- cele pentru clasele IX-XI, operează cu inventare de competenţe;
- cele pentru disciplinele opţionale au ca mod de structurare programele din disciplinele
obligatorii.
Programele școlare pentru disciplinele opționale sunt elaborate de cadrul didactic,
respectând criteriile de elaborare a unei programe școlare, și sunt avizate de
instituțiile central (unitate școlară, inspectorat școlar).

Structura unei programe şcolare în învăţământul obligatoriu (conform Curriculum Național,

2008):
- notă de prezentare
- obiectivele cadru
- obiectivele de referinţă
- conţinuturi (unităţi tematice, teme şi subteme)
- exemple de activităţi de învăţare
- valori și atitudini
- standarde curriculare de performanţă (pentru programele școlare din anul terminal al
unui ciclul de învățământ)
Structura unei programe şcolare în învăţământul obligatoriu (conform Curriculum Național,
2013):
- notă de prezentare
- competențe generale
- competențe specifice și exemple de activităţi de învăţare
- conţinuturi (unităţi tematice, teme şi subteme)
- sugestii metodologice

Prezentarea elementelor structurale ale unei programe școlare

Notă de prezentare
Este o prezentare a disciplinei care oferă o imagine de ansamblu asupra programei, elementele
care au stat la baza elaborării programei, descrie parcursul disciplinei, argumentează structura
didactică adoptată, sintetizează recomandări semnificative, prezintă dominantele curriculum-
ului.
Obiectivele cadru și obiectivele de referință
- obiectivele cadru sunt obiective cu grad ridicat de generalitate şi de complexitate - se
referă la formarea unor competenţe şi atitudini specifice disciplinei şi sunt urmărite
de-a lungul mai multor ani de studii. Ele se stabilesc în mod unic, la nivel naţional şi
sunt cuprinse în programele şcolare. Cu ele se operează la nivelul învățământului
preșcolar;
- obiectivele de referinţă se stabilesc în mod unic, la nivel national prin derivare de la
obiectivele cadru; cuprind rezultatele așteptate pentru fiecare unitate tematică;
Competenţele generale şi competenţele specifice
- competenţele generale reprezintă ansambluri integrate de cunoştinţe, capacităţi şi
abilităţi de aplicare, operare şi transfer al achiziţiilor, care permit desfăşurarea cu
succes a unei activităţi, rezolvarea eficientă a unei probleme sau a unei clase de
probleme/ situaţii; competenţele au componente cognitive/ intelectuale, afectiv-
atitudinale şi psihomotorii;
- competenţele specifice derivă din cele generale, pentru un an de studiu şi lor le sunt
asociate unităţi de conţinut, valori şi atitudini.
Corelaţia propusă între competenţele specifice şi unităţile de conţinut are în vedere
posibilitatea ca orice competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de
conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea.
Pe baza competenţelor specifice, se formulează competenţele derivate, care vor fi
vizate în cadrul activităţii educaţionale.
Conţinuturile
Prezintă ansasamblul de conținuturi didactice care pot fi valorificate pentru atingerea
obiectivelor cadru/ referinţă, respectiv a competenţelor generale/ specifice solicitate prin
curriculum.
Conţinuturile sunt structurate şi organizate în jurul unor teme.
Exemple de activităţi de învăţare,
Propun posibile modalităţi concrete şi diverse de organizare a activităţii didactice în clasă,
astfel încât să valorifice experienţa cognitivă a elevilor, să îi sprijine constructiv în activitatea
de cunoaştere şi să permită valorificarea unor strategii didactice în contexte variate de
învăţare.
Sugestii metodologice
Reprezintă exemple de realizare a demersului didactic referitoare la:
desfăşurarea proceselor de predare/ învăţare/ evaluare; organizarea activităţilor de învăţare şi
a situaţiilor de învăţare; construirea şi utilizarea strategiilor didactice;
alegerea şi utilizarea metodelor de învăţământ;
necesitatea asigurării conexiunilor conceptuale şi metodologice;
asigurarea potenţialului educativ al disciplinei;
asigurarea unei comunicări didactice eficiente, asigurarea unui mediu de învăţare stimulativ,
care să promoveze învăţarea activă, atitudinea pozitivă şi responsabilă;
selectarea şi valorificarea resurselor materiale necesare; manifestarea flexibilităţii în gândire
şi a creativităţii cadrului didactic.
Valori şi atitudini
Reprezintă inventare/ seturi de finalităţi de ordin general, care nu pot fi exprimate în termeni
de acţiuni sau comportamente observabile şi uşor evaluabile, la a căror dezvoltare contribuie
disciplinele studiate.
Standardele curriculare de performanţă
Reprezintă un sistem de referință pentru sfârşitul unei trepte de şcolaritate care permite
evidenţierea progresului realizat de elevi de la o treaptă de şcolaritate la alta (sunt standarde
naţionale).
Sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţare, specificări de performanţă care
indică gradul în care sunt atinse obiectivele curriculare.

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ / ANALITICĂ

(model)
Notă de prezentare
................................................................................................
Competenţe generale
................................................................................................
Competenţe specifice
................................................................................................
Conţinuturi (unităţi de conţinut)
................................................................................................
Exemple de activităţi de învăţare
................................................................................................
Sugestii metodologice
................................................................................................
Valori şi atitudini
................................................................................................
Standarde curriculare de performanţă
..................................................................................................

d.Manualul şcolar
 instrument de lucru care detaliază sistematic conţinuturile prezentate de programa şcolară,
pentru fiecare disciplină de învățământ;
 reprezintă instrumentul de lucru operational pentru elevi, care organizează conţinuturile
obiectului de studiu şi concretizează programele şcolare în diferite unităţi didactice sau
experienţe de învăţare;
 manualele alternative (manual alaborate de diverse edituri specializate, pentru aceași
disciplină de învățămînt/ an de studiu) vin cu o ofertă educativă generoasă, în virtutea
democratizării şi flexibilizării conţinuturilor curriculare;
 opţiunea pentru un anumit manual revine cadrului didactic și elevilor, fiind generate de
personalitatea educatorului şi caracteristicile clasei de elevi.

Funcţiile manualului şcolar:

- de informare (transmitere de cunoştinţe);
- de structurare a învăţării (teorie – practică – exerciţii practice - exemple – aplicaţii);
- de ghidare a învăţării (repetiţii, modele, activitate creativă a elevului).

Condiţii de elaborare a manualului şcolar (Bocoș, 2008):

 condiţii generale:
- gradul de corespondență al conținuturilor cu finalităţile educaţionale;
- conţinuturile corespund experienţei cognitive a elevilor, stadiului lor de dezvoltare
intelectuală şi nivelului lor de dezvoltare cognitive;
- conţinuturile răspund adecvat nevoilor educaţionale şi intereselor de cunoaştere ale
elevilor;
- conţinuturile sunt corecte, exacte, precise, actuale, variate, coerente;
- conţinuturile sunt prezentate gradual, de la simplu la complex;
- conţinuturile sunt suficient de elaborate în raport cu enunţurile sintetice ale programei;
- conceptele sunt explicate suficient şi clarificator;
- conceptele sunt prezentate, în manieră explicită, cu aplicații relevante;
- conţinuturile sunt integrate, oferă deschideri spre problematici şi abordări
interdisciplinare;

 condiţii de structurare:
o conţinuturile sunt prelucrate în acord cu paradigmele educaţionale actuale;
o sunt valorificate valenţele formative şi informative ale conţinuturilor;
o manualul conține variate tipuri de sarcini de învăţare;
o manualul conține elemente de evaluare și autoevaluare;
o activităţile de învăţare generează experienţe de învăţare adecvate obiectivelor
urmărite;
o activităţile de învăţare sunt suficient de variate;
o activităţile de învăţare sunt centrate predominant pe elev;
o activităţile de învăţare respectă particularităţile elevilor de vârstă, interese cognitive,
mediul de viaţă;
o manualul oferă sarcini pentru fixarea, sistematizarea, recapitularea cunoştinţelor;
 o manualul oferă sugestii pentru monitorizarea, reglarea şi optimizarea învăţării;
o manualul stimulează „învăţarea învăţării", respective oferă sprijin în formarea şi
dezvoltarea abilităţilor cognitive şi metacognitive;

 condiţii de redactare:
o conţinuturile sunt organizate logic după un (semi)algoritm - prezentare, text principal,
organizat în capitole şi subcapitole, în conformitate cu unităţile de conţinut din
programă; rezumat; exerciţii, evaluare, index;
o capitolele (unitățile de conținut) sunt echilibrate ca lungime, stil de redactare şi
tehnoredactare;
o lungimea capitolelor este în acord cu relevanţa temei tratate;
o rezumatele sunt clare, concise, esenţializate;
o introducerea prezintă clar importanţa şi obiectivele disciplinei, modalităţile de
structurare a capitolelor;
o cuprinsul este precis şi suficient de detaliat, astfel încât să sprijine orientarea elevilor
în studiul disciplinei
o indexul are suporturi utile în activitatea de predare învăţare-evaluare: anexe,
bibliografie, răspunsuri la probele de evaluare etc.;
o textul este prezentat lizibil, se utilizează caractere de dimensiuni şi fonturi diferite,
chenare, culori de fond diferite;s
o tilul de redactare este decent, precis, clar (fără enumerări exagerate, inexactităţi,
elemente redundante, deficienţe de limbaj) sau imprecise;
o limbajul este corect şi adaptat nivelului de pregătire al elevilor;
o vocabularul utilizat este adaptat nivelului de înţelegere al elevilor şi ţine cont de
achiziţiile anterioare ale acestora;
o cuvintele noi şi termenii ştiinţifici noi sunt explicaţi şi definiţi operational;
o structura şi lungimea frazelor şi a propoziţiilor sunt în concordanţă cu nivelul de
înţelegere al elevilor?
o semnificaţia textului şi mesajul său educaţional sunt clare;
o elementele de punctuaţie sunt justificate şi corecte;
o se recurge pertinent la ilustraţii, toate acestea se justifică;
o ilustraţiile sunt în concordanţă cu conţinuturile capitolelor;
o ilustraţiile sunt intuitive, clare, precise;
o informaţiile transmise de ilustraţii sunt sugestive, clarificatoare şi interesante;
o raportul text scris - ilustraţii este adecvat;
o ilustraţiile sunt corect plasate în pagină în raport cu textul scris;
o legenda ilustraţiilor este clară şi precisă, iar explicaţiile aferente ilustraţiilor sunt
clarificatoare;
o ilustraţiile sunt numerotate correct;
o există consecvenţă în utilizarea elementelor de design al tehnoredactării (tipuri de
litere, dimensiuni ale literelor, distanţe, aşezare în pagină, modul de numerotare al
capitolelor, subcapitolelor, figurilor, tabelelor etc.);
 o ilustraţiile satisfac exigenţele de ordin estetic (calităţi estetice, culori folosite, aspecte
plăcute şi atrăgătoare).

 condiţii de ordin igienic

o formatul manualului, lizibilitatea textului, calitatea hârtiei, a cernelii, calitatea
ilustraţiilor, adecvarea coloritului, designul coperţilor etc.

 condiţii de ordin estetic

o designul general al lucrării, modalităţile de tehnoredactare utilizate, suportul intuitiv al
manualelor, ilustraţii, figuri, scheme, tabele.

 condiţii de ordin economic

o costurile necesare, rezistenţa la deteriorare.

Structura unui manual școlar:

 obiectivele pedagogice urmărite formulate pe înţelesul elevului;
 sarcinile de lucru (de învăţare conexe obiectivelor);
 informaţiile utile realizării sarcinilor de lucru-învăţare într-o formă clară, precisă,
sugestivă (ilustrate corespunzător, scheme, grafice, etc.);
 sarcinile de lucru suplimentare pentru aprofundarea studiului;
sursele suplimentare pentru completarea cunoştinţelor (audio, video, etc.),
 exerciţii de autoevaluare, autolistele, etc.

Manualul digital
- este o replică digitală a manualului tradițional (tipărit), ce completează activitățile de
învățare existente în versiunea tipărită cu activități multimedia interactive;
- reprezintă un produs software (aplicaţie) ce poate fi folosit online dar şi offline, pe
orice tip de tehnologie (desktop, laptop, tabletă, telefon), pe orice sistem de operare şi
pe orice browser, iar din punct de vedere fizic există stocat pe un CD ce însoţeşte
manualul tipărit;
- din punct de vedere al conţinutului, manualul digital cuprinde integral conţinutul
manualului tipărit (ce are reprezentări statice), având complementar (în locul
ilustraţiilor, tabelelor, exerciţiilor, etc. de pe hârtie) elemente specifice precum:
exerciţii interactive, jocuri educaţionale, animaţii, filme şi simulări, ilustrații sau
galerii de imagini;
Avantajele utilizării manualului digital:
 din punctul de vedere al predării (pentru profesor):
- favorizează flexibilitatea în predare, de la modelul tradițional, centrat pe profesor,
până la modele noi, cum ar fi cel centrat pe elevi sau clasa oglindită (flipped-
classroom);
- permite organizarea activităților de instruire centrate pe lucrul colaborativ și pe
activitatea practică;
- reprezintă o bibliotecă de activități de învățare,
 din punctul de vedere al învățării (pentru elevi):
 - reprezintă mediul natural în care elevii sunt obișnuiți să lucreze și să acumuleze
informații noi, data fiind evoluția tehnologiei;
- favorizează exersarea competențelor digitale;
- favorizează învățarea adaptivă, în care ritmul nu mai este cel impus de profesor sau de
clasă, fiecare elev poate parcurge activitățile de învățare într-un ritm propriu;
- dezvoltă motivația pentru învățare prin varietatea de modalități de prezentare a
informații: feedback vizual, feedback textual, “hint”-uri, jocuri educaționale, povești
cu caracter informative, jocuri interactive etc.;
- prin utilizare, aduce un plus de profit cognitive; 
- oferă mai multă varietate elevilor, transformându-i în membri activi ai procesului de
învățare

e.Orarul școlar
- este un document oficial prin care se concretizează planul de învăţământ la nivelul
activităţii unei instituţii şcolare;
- reprezintă modalitatea de planificare temporală a conţinutului învăţământului – pe an/
semestru/ săptămână/ zi școlară;
Principii în elaborarea orarului școlar:
- respectarea curbei zilnice şi săptămânale de efort şi de oboseală;
- alternarea disciplinelor, în funcţie de domeniul în care se integrează, complexitate etc.;
- alternarea tipurilor de activităţi (de exemplu, cele teoretice cu cele practice);
- repartizarea activităţilor numai într-o parte a zilei (de exemplu, dimineaţa, la prânz sau
după - amiaza);
- asigurarea timpului liber necesar refacerii, conform normelor igienico-sanitare etc.

Auxiliare curriculare
- reprezintă resurse care descriu modalităţi şi condiţii de aplicare şi de monitorizare a
procesului curricular;
- cuprind sugestii valoroase pentru organizarea unor situaţii de învăţare autentice;
- categorii de auxiliare curriculare:
o pentru elevi, stimulând autoinstruirea, studiul individual, reflecţia personală -
îndrumătoare pentru elevi, caiete de activitate independentă pentru elevi, softuri
educaţionale, seturi multimedia, pachete de învăţare
o pentru profesori, asigurând recomandări în aplicarea documentelor curiculare -
ghiduri metodice, materiale didactice suport, norme metodologice.

Software educaţional
- reprezintă orice produs software în orice format (exe sau nu) ce poate fi utilizat pe
orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment. o lecţie, un
curs, etc.

Medii de învăţare virtuală

 - set de instrumente de predare şi învăţare concepute pentru a extinde experienţa de
învăţare a cursanţilor prin utilizarea instrumentelor  TIC (Platforma educaţională,
Blogul etc.)

Planificări calendaristice
 Planificare calendaristică anuală
 Planificare calendaristică semestrială
 Proiectarea unităţilor de învăţare (în învăţământul primar)
 Proiectarea săptămânală a proiectului tematic (în învăţământul preșcolar)
 Proiectul delecție/ activitate didactică

Planificare calendaristică anuală / semestrială cuprinde:

- obiectivele de referinţă/ competenţele specifice urmărite prin predarea disciplinei;
- succesiunea capitolelor şi a temelor;
- stabilirea numărului de ore atribuit fiecărei unităţi de învăţare;
- repartizarea numărului de ore pe tipuri de activităţi: predare, recapitulare şi sinteză,
evaluare, activităţi practice, activităţi extraşcolare, evaluări sumative etc.

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ ANUALĂ

(model)

Aria curriculară /Domeniul: ........... Şcoala ..............

Disciplina: ....................................... ....
Tip de curriculum Profesor ...........
(nucleu, aprofundat, extindere): ....... ....
N. de ore pe săptămână: ................... Clasa ................
...

Seme Ob. de Unitate de învăţare Conţinuturi / detalieri Nr. Săp Obs

strul referinţă Tipuri de activităţi (predare, de tăm .
recapitulare şi sinteză, ore âna
evaluare, activităţi practice,
activităţi extraşcolare,
evaluări sumative)
Distri Vor fi menţio- Numele unităţii de Sunt utilizate formulările din Se Poa Mo
- nate cu învăţare este dat de lista de conţinuturi a sta te fi di-
buire preciza-rea profesor. Titlul ales programei şcolare bile dat fică
a pe număru-lui pe denumeşte sintetic ş-te ă ri
unităţ care îl au în conţinutu-rile de nu apă
i de progra-mă cuprinse în acea pro mer rte
timp sau se va unitate de învăţare feso ic în
preciza doar r în (nr. pla
numărul lor fun săp ni-
 cţie tă- fica
de mâ re
imp nii) pe
or- sau par
tanţ cal -
a end cur
con a- sul
ţinu risti anu
- c lui
tulu (pe şcol
i şi rio ar
de a-
niv da
elul cal
elev end
ilor a-
risti
că)

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ SEMESTRIALĂ

(model)

Aria curriculară /Domeniul: .................. Şcoala ....................

Disciplina: ............................................. Profesor .................
Tip de curriculum Clasa ......................
(nucleu, aprofundat, extindere): ............
N. de ore pe săptămână: ........................

Obiec-tive de Unita-te de
Conţinuturi / teme Număr Resurse Săptă- Obs.
referinţă / compe- Tipuri de activităţi
învăţa-re de ore mâna
tenţe specifi-ce (predare, recapitulare
şi sinteză, evaluare,
activităţi practice,
activităţi extraşcolare,
evaluări sumative)
Vor fi menţio-nate Numele Sunt utilizate Se Poate fi Modi- Vor fi
cu preciza-rea unităţii de formulările din lista stabileş dată ficări men-
numărului pe care învăţare este de conţinuturi a -te de numeric apărute ţiona-te
îl au în progra-mă dat de programei şcolare profeso (nr. în cu
sau se va preciza profesorTitlu r în săptămâ plani- preci-
doar numărul lor l ales denu- funcţie nii) sau ficare zarea
meşte de calenda- pe par- număru
sintetic impor- ristic cursul lui pe
conţinu- tanţa (perioa- anului care îl
 turile conţinu da şcolar au în
cuprinse în -tului şi calenda- progra
unita-te de de ristică) mă sau
învăţare nivelul se va
elevilor preciza
doar
număru
l lor

Proiectarea unităţilor de învăţare în învăţământul primar se realizează în următorii paşi:

- stabilirea obiectivelor operaţionale ţinând seama de obiectivele de referinţă
/competenţele specifice şi de conţinuturile menţionate în programa şcolară;
- stabilirea succesiunii de parcurgere a conţinuturilor;
- gruparea conţinuturilor în unităţi coerente tematic;
- corelarea conţinuturilor fiecărei grupări tematice, realizate în etapa anterioară, cu
obiectivele de referinţă / competenţele specifice vizate;
- verificarea concordanţei dintre demersul didactic propus şi oferta de resurse didactice
de care dispune şcoala;
- acordarea unui număr de ore pentru fiecare conţinut, în concordanţă cu obiectivele de
referinţă /competenţele specifice vizate;
- precizarea metodelor şi mijloacelor de învăţământ;
- precizarea formelor de realizare a activităţii didactice;
- stabilirea strategiilor didactice;
- precizarea metodelor de evaluare;
- diversificarea activităţilor de învăţare.
Proiectarea unităţilor de învăţare se completează ritmic, pe parcursul anului şcolar.

Unitatea de învăţare reprezintă:

- o structură didactică flexibilă, unitară din punct de vedere tematic;
- se desfăşoară în mod sistematic şi continuu, pe o perioadă de timp determinată;
- se finalizează cu evaluare;
- determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
obiective de referinţă / competenţe specifice;
O unitate de învăţare trebuie să vizeze cel puţin un obiectiv de referinţă / competenţă
specifică din fiecare obiectiv cadru/ competenţă generală şi se derulează pe o perioadă mai
multe ore/ lecții/ activități didactice (Tudor, 2010)

PROIECTUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

(model)

ARIA CURRICULARĂ: ......... Şcoala ................

Disciplina: ............................................... Profesor .............
Tip de curriculum..................................... Clasa ..................
N. de ore pe săptămână: ..........................
Unitate de învăţare: .................
Nr . de ore alocate: ...................

Conţinu Obiecti Activi Resurse (timp, loc, forme Evaluare Repere

turi / detalieri ve de tăţi de de organizare a grupului tempo-
referinţă / învăţare / clasei) rale
compe
tenţe
specifice
Conţinuturi Vor fi Activităţi de Resurse umane (elev, Metode de Poate fi
selectate menţiona-te organiza-re a profesor) evaluare dată
pentru a fi cu activităţii de Materiale (mijloace numeric
valorifica-te în precizarea învăţare în didactice, auxiliare) La finalul (nr.
vedeea numărului clasă procedurale (forme de fiecărei săptămâ-
îndeplini-rii pe care îl organizare, metode unităţi de nii) sau
obiective-lor au în didactice) învăţare se calenda-
programă De timp va proiecta o ristic
De loc evaluare (perioada
sumativă calenda-
ristică)

Figura 11 Proiectare pe unitate de învățare – structură model

Proiectarea unităţilor de învăţare în învăţământul preşcolar se realizează sub forma

proiectării săptămânale a proiectului tematic.
Proiectarea săptămânală a proiectului tematic cuprinde următoarele etape (Păişi-
Lăzărescu, Tudor, Stan, 2009):

Etape Momentele proiectului Conţinutul activităţii

Stabilirea obiectivelor proiectului Stabilirea obiectivelor de referinţă
pe domenii experienţiale;

Alegerea subiectului / temei Stabilirea subtemelor proiectului

Etapa I
(înainte de începerea Analiza resurselor (umane, materiale Amenajarea centrul tematic
proiectului) de timp)
Stabilirea direcţiilor dezvoltare Alcătuirea inventarului de
probleme
Harta proiectului
Planificarea activităţilor proiectului Proiectarea activităţilor de
tematic săptămânal învăţare pentru fiecare zi a
săptămânii
Etapa a II – a Demersul didactic al subtemelor Momentul organizatoric
(pe parcursul unei zilnice ale proiectului (Întâlnirea de dimineaţă)
Captarea atenţiei
 Enunţarea obiectivelor / subtemei
proiectului
Reactualizarea cunoştinţelor
anterioare (Inventarul de probleme
– Ce ştiu copiii? şi Ce doresc să
afle?)
Dirijarea învăţării şi obţinerea
performanţei– se realizează în
manieră integrată prin antrenarea
copiilor în realizarea obiectivelor
propuse atât în activităţile liber
săptamâni) alese cât şi în activităţile pe
domenii experienţiale, prin
activitate individuală sau pe
grupuri
Asigurarea feed- back-ului – copiii
precizează individual sau prin
reprezentaţii grupului constatările
făcute prin participarea directă la
activităţi
Evaluarea şi retenţia – analiza,
evaluarea performanţelor copiilor
Identificarea funcţionalităţii şi Se realizează de către copii sub
utilităţii proiectului îndrumarea educatoarei
Evaluarea proiectului Se realizează de către copii
Etapa a III – a
împreună cu educatoarea
(la sfârşitul derulării
Evaluarea performanţelor copiilor Educatoarea apreciază contribuţia
proiectului)
fiecărui copil la realizarea
proiectului şi le comunică
rezultatele.

Proiect de lecţie / plan de lecţie

- în limbajul pedagogic au fost utilizate ambele denumiri; în prezent, se optează pentru
utilizarea termenului de proiect de lecţie, din următoarele considerente:
o proiectul de lecţie este centrat pe obiective, evidenţiază în mod anticipativ cum
devin operaţionale conţinuturile, cum se utilizează metodele şi mijloacele, care sunt
acţiunile de predare şi învăţare, care sunt modalităţile de evaluare etc.;
planul de lecţie prevede scopurile, conţinutul de transmis, pe care îl detaliază,
structura lecţiei, etapele instruirii şi timpul necesar, metodologia de predare stabilită
pentru fiecare eveniment al instruirii;
o proiectul este o proiectare prin obiective;
planul este o proiectare prin conţinut;
o proiectul oferă posibilitatea reglării din mers, în funcţie de context;
 planul trebuie respectat întocmai.
PROIECT DE LECŢIE / ACTIVITATE DIDACTICĂ – tip de lectie mixta
(model)

Data
Clasa / Grupa
Obiectul de învăţământ
Aria curriculară / Domeniul experienţial
Unitatea de învăţare / Tema
Subiectul / Subtema
Obiectivele operaţionale
O1 .........................................................................................
O2 .........................................................................................
O3 .........................................................................................
O4 ….....................................................................................
O5 ….....................................................................................
Strategia didactică
 Metodologia didactică:
 Mijloace de învăţământ:
 Forme de organizare a învăţării /predării:
Metode de evaluare:
Tipul lecţiei / activităţii didactice: mixtă (combinată)

Demersul didactic

Nr Obiect Conţinu Strate Metod

. Evenimentele ive turile gia e de
Cr (etapele, momentele) operaţ esenţiali didact evalua
t ionale zate ică re
1 Momentul organizatoric -
2 Captarea atenţiei
3 Reactualizarea cunoştinţelor anterioare
4 Enunţarea (anunţarea) obiectivelor / subiectului
/temei lecţiei
5 Dirijarea învăţării
6 Obţinerea performanţei şi transferul cunoştinţelor
7 Asigurarea conexiunii inverse
8 Evaluarea rezultatelor învăţării
9 Retenţia (fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor)
10 Tema pentru acasă