Ion Creanga a trait in epoca marilor clasici alaturi de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale.

El a pus
bazele genului epic de inspiratie folclorica,a scris proza memorialistica (Amintiri din copilarie),
povestiri(Pacala,Ursul pacalit de vulpe) si povesti(Soacra cu trei nurori, Fata mosului si fata babei,
Capra cu trei iezi, POVESTEA LUI HARAP-ALB).

Basmul este o specie a genului epic, in proza, in care fortele raului se confrunta cu fortele
binelui,iar cu ajutorul unor elemente fabuloase sa fantastice, binele iese invingator mereu.

Titlul reda pe scurt continutul operei. El este alcatuit din doua substantive, unul
articulat(Povestea) iar unul in cazul genetiv (lui Harap-Alb) si precizeaza specia basmului si numele
protagonistului.

Tema reprezinta caracterul de bildumgsroman si confruntarea raului cu binelui. Aceasta reda

calatoria de initiere a lui Harap-Alb in a deveni imparat.

Cronotopul este vag precizat dar cu ajutorul personajelor si vorbelor lor ne putem da seama ca
povestea este de undeva dintr-un sat din Moldova, mai precis, Humulesti, satul natal a lui Creanga.

Viziunea autorului este una fabuloasa amestecata cu una realista deoarece in poveste sunt
prezente multe intamplari savarsite de niste personaje cu insusiri mai putin comune dar care sunt
luate din superstiti si proverbe in care cred oameni din Moldova.

Incipitul nu este la fel ca in celelalte basme, el este abrupt si renunta la formulele de inceput si intra
in subiect.

Finalul, la fel ca incipitul renunta la formulele obisnuite din basme si se incheie cu un element
realist in care Creanga zice ca Veselia de la nunta a tinut ani intregi si ca „... pe la noi cine are
bani,bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda” ceea ce ne arata diferenta dintre omul bogat si
cel sarac.

Conflictele principale sunt cele dintre personajul principal pozitiv si personajele antagoniste
principale (Harap-Alb contra Span si Harap-Alb contra Imparatul Ros). Iar cele secundare sunt intre
peronajele antagoniste si personajele adjuvante( Craiul contra fii lui, Harap-Alb contra fiica
Imparatului Ros si calul lui Harap-Alb contra Span).

Perspectiva narativa este obiectiva, naratotul este omniscient si omniprezent el stiind tot ce se
intampla si fiind prezent peste tot.

Constructia subiectului este structurata pe momentele subiectului:

Expozitiunea: Timpul si spatiul sunt vag precizate dar stim ca povestea incepe la imparatia Caiului,
acolo unde se afla Craiul si fii lui.

Intriga: Scrisoarea lui verde imparat in care zice ca are nevoie de un mostenitor face ca actiunea sa
inceapa.

Desfasurarea actiunii: Actiunea se petrece pe tot parcursul povestii. Fiul cel mic al craiului devine
Harap-Alb din cauza capcanei puse la cale de omul span, acesta este obligat sa fie sluga Spanului si sa
faca toate probele periculoase la care Spanul si Imparatul Ros il supun.

Punctul culminant: Momentul de tensiune este cand Spanul ii taie capul lui Harap-Alb crezand ca si-a
incalcat juramantul si ca ia spus fetei imparatului Ros ca el este adevaratul fiu al Craiului.
Deznodamantul: Toate „problemele” se rezolva atunci cand fata imparatului Ros il reinvie pe Harap-
Alb cu ajutorul smicelelor de mar,apei vii si apei moarte.

Limbajul este specific zonei de provenienta al lui Ion Creanga (satul Humulesti), personajele si
autorul avand un limbaj popular si regional din zona Moldovei.

Unele personaje sunt tipuri umane( Harap-Alb-tipul bobocului, tanarului neexperimentat, Craiul-
tipul tatalui nemultumit de fii lui).

Caracterizarea indirecta domina pentru ca personajele isi dezvaluie trasaturile prin faptele,
comportamentul si limbajul lor. Dar apare si caracterizarea directa atunci cand naratorul ii descrie pe
cei cinci monstri(Ochila, Setila, Flamanzila, Gerila si Pasari-Lati-Lungila).

Registrul stilistic este popular si regional, la fel ca limbajul, aratandu-ne provenienta personajelor si
a autorului.

Stilul autorului se caracterizeaza prin prezenta oralitatii. Prezenta regionalismelor( Amu, Fratine-
sau, Iaca) zicatorilor( La placinte, inainte Si la razboi, inapoi), versurilor populare( Fiecare pentru sine,
croitor de pane, Lac de-ar fi, broaste sunt destule) etc.

In opinia mea, tema basmului este potrivita pentru acest basm, deoarece in toate basmele raul se
confrunta cu binele si toti protagonisti sunt in formare, doar ca in acest basm probele la care este
supus protagonistul sunt amplificate, iar formarea personajului este una interioara.

In concluzie, pentru ca povestea reda confrunatarea dintre bine si rau, cu victoria

protagonistului(Harap-alb) ajutat de niste elemente fabuloase( cei cinci monstri, calul,albinele si
furnicile) si pentru ca aduce niste elemente originale vizavi de tiparul basmului popular(Amplificarea
probelor, modul de a povesti accentuand detaliile, prezenta oralitatii), basmul „ Povestea lui Harap-
Alb” de Ion Creanga se incadreaza in specia basmului cult.