CURS 6 Sunt vectori biologic activi care asigură în mod obligatoriu dezvoltarea cel putin pentru - indirect (prin

logic activi care asigură în mod obligatoriu dezvoltarea cel putin pentru - indirect (prin aer, sol, apă, mâini).
PROCESUL INFECŢIOS un stadiu biologic al agentului patogen (ţântari, păduchele omului, căpuşele, puricii Prin această cale se pot transmite: salmoneloze, tuberculoza, hepatita A, parazitoze.
şoarecelui şi şobolanului etc.).
Infecţia ► Transmiterea prin mâini murdare.
Este pătrunderea microorganismelor în organismul gazdă, urmată de fixarea şi Modul de transmitere a agenţilor patogeni Contaminarea poate fi
multiplicarea lor în ţesuturile acestuia. Modul de transmitere poate fi direct sau indirect. - directă (de la agenjii patogeni) sau
• Postulatele lui Koch-Henle definesc încă într-o formă actuală agentul patogen infecţios: • Modul direct de transmitere se realizează între sursa de agent patogen şi organismul - indirectă (prin germeni vehiculaţi prin: aer, apă, sol, alimente, obiecte, insecte).
• Agentul infecţios poate fi pus în evidenţă mereu într-o boală infecţioasă receptiv (inhalarea, contact fizic, sărutul, muşcătura, transferul transplacentar, transfuzia • Se pot transmite: febră tifoidă, dizenterie, hepatita A, parazitoze.
• Agentul patogen poate fi cultivat (izolat) şi în afara organismului bolnav. de sânge).
• Infectarea unui animal de laborator adecvat cu un agent microbian • Modul indirect de transmitere este mai complex şi implică una sau mai multe căi de ► Insectele pot fi surse de agenţi patogeni, gazde obligatorii cel puţin pentru un stadiu
cultivat, trebuie să prezinte un tablou clinic tipic. transmitere (apă, aer, sol, alimente, obiecte, mâini, insecte sau combinate). de dezvoltare (păduchii omului, căpuşele, ţânţarii, puricii şi alţi flebotomi).
• Agentul microbian trebuie să poată fi din nou izolat din animalul • Altele sunt vectori pasivi, artropodele: muştele, gândacii de bucătărie, furnicile, după
infectat. Căi de transmitere ce contaminează asigura doar transmiterea pe distanţe şi perioade variabile de timp.
► Aerul
Infecţiile exogene • Mecanismul de transmitere a agentului patogen prin această cale a fost descris de Gazdele receptive
• Sunt infectiile unde agentul infecţios pătrunde în corp din exterior, penetrarea se Pflügge in 1897. • Este starea organismului care nu-i conferă acesteia posibilitatea de a învinge o agresiune
realizează prin: piele, mucoase, oral, uretral, vaginal şi anal. • În timpul expirării, aerul iese cu o presiune mare, produce picaturi septice care vor microbiană.
Pot exista infectii exogene excepţionale şi anume: rămâne suspendate în aer pe o durată variabilă şi vor fi dispersate în raport cu • Gradul de receptivitate a unei populaţii depinde de rezistenţa specifică (imunitatea)
- infecţii intrauterine, dimensiunile lor (dispersia va fi intensă cand dimensiunile vor fi ≤ 10µ). care este dependentă de prezenţa anticorpilor sau a unor celule cu capacitate
- transplacentare şi • Picăturile septice sunt diseminate la o distantă de 1,5-2 m, sau dacă intervine tusea antiinfecţioasă.
- infecţia intrapartum. strănutul, vorbirea, cântarea, dispersia va fi la 5-10 m, datorită curentilor de aer. • Sau rezistentă nespecifică (generală) este dependentă de: integritatea barierelor
• În mod normal mucoasele şi pielea posedă mecanisme locale şi sistemice de apărare: • După un timp picăturile septice pierd o parte din apa, devin mai uşoare, persistă mult in cutanate şi a mucoaselor.
- strat protector, aer, sedimentează pe suprafeţe şi apoi se răspândesc în aer
- mucus, • Diseminând agenti patogeni aflaţi în interiorul
- efectori umorali sau celulari ai imunităţii. masei de substanţe organice vor genera nucleosoli septici. • Imunitatea naturală care se realizează fără intervenţia omului şi este de:
• Dacă organismul este slăbit datorită unor tulburări ale sistemului imun sau unor leziuni • Ei se pot cupla cu particule minerale (praful din sol) şi generează praful septic, care se - specie – omul şi anumite animale fac anumite boli specifice;
focale, pătrunderea agenţilor infecţioşi este uşurată. combină cu cele provenite din triturarea spontană a altor componente septice. - pasivă - urmare a transferului transplacentar de anticorpi,
• Zonele frecvente de penetrare ai agentilor infecţioşi sunt: • Organismele receptive se vor contamina şi eventual infecta inhalând: picături, - activă - imunitatea care apare după trecerea prin boală.
- foliculii piloşi, nucleosoli sau praf septic. • Imunitatea artificială
- glandele sudoripare şi sebacee, Se realizează după interventia omului, prin programe prevenţionale.
- minuscule leziuni ale pielii. Căi de transmitere • Se utilizează produse biologice care oferă protectie specifică.
• Aerul încăperilor poate fi contaminat cu intensitate variabilă în funcţie de: Ea poate fi:
Infecţiile endogene destinatia acestora, densitatea surselor de agenti patogeni, şi calitatea - activă - după administrarea vaccinurilor;
• Sunt generate de germenii care sunt deja existenti în organism. decontaminării periodice. - pasivă - după administrarea de seruri imune sau de imunoglobuline (în
• Acestea apar la persoanele care au un sistem imunitar slabit, sau la persoane în vârstă. • Prin această cale se pot transmite: difteria, gripa, scarlatina, tuberculoza etc. acest caz organismul este doar consumator).
• Atât germenii virulenti cât şi cei nevirulenti se pot multiplica in organismul uman, fără
a determina aparitia bolii. ► Solul • Rezistenta specifică sau nespecifică poate fi sporită prin utilizarea de: anticorpi
• Atunci când sistemul imun şi/ sau mecanismele de apărare locală sunt deficitare, aceşti • Este o altă cale de transmitere a infecţiei, 1 gram de sol poate conţine 2-5x10 9germeni. monoclonali cu acţiune idiotipică şi a sistemelor imunomodulatoare (imunostimulatoare
gemeni pot deveni infectioşi. • Solul nu este un mediu prielnic dezvoltării agenţilor patogeni. ribozomale cu acţiune de apărare antiinfectioasă).
• Chiar şi flora normală a organismului poate deveni patogenă, mai ales dacă printr-u • In afară de bacteriile care sporulează, ceilalţi agenti • Gradul de receptivitate depinde şi de : vârstă, alimentatie, profesie.
accident, sau o igienă deficitară, ajunge în zone nespecifice (ex. E. coli din intestin dacă patogeni supravieţuiesc o perioadă limitată de timp zile sau luni).
ajunge în vezica urinară poate să genereze infectii urinare). • In sol se pot întâlni: fungi, ouă şi larve de geohelminţi. Manifestarea infectiilor în colectivitătile umane
• O altă modalitate de infecţie endogenă este atunci când un germen îşi modifică aspectul Contaminarea şi eventual infectarea omului se poate face prin: În functie de: numărul, dispersia temporală şi spaţială a unor îmbolnăviri se disting patru
patogen prin căpătarea unor caractere sporite de patogenitate (virulenţă sau toxicitate). - cale digestivă, consumă apă sau vegetale crude nespălate, forme: sporadică, endemică, epidemică şi pandemică.
Infecţia - cale respiratorie prin inhalarea pulberilor din solul contaminat, 1. În manifestarea sporadică, procesele morbide apar sub forma unui număr mic de
O infecţie poate evolua: - prin tegumente cu integritate pierdută. îmbolnăviri, distribuite pe un teritoriu întins, la intervale mari de timp fără o legătură
- lent - fără simptome clinice. • Prin această cale se pot transmite: tetanosul, poliomielita, salmoneloza, tuberculoza, aparentă între ele.
- subclinic parazitozele. 2. În manifestarea endemică, morbiditatea este redusă, îmbolnăvirile nu au legătură
• Pacientul nu prezintă semne clinice, dar examenele de laborator sau controlul medical aparentă între ele, dar există tendinta de concentrare spatială şi temporală care pot duce la
pun în evidentă infecţia. ► Apa izbucnirea unor epidemii.
- clinic manifest • 4/5 din bolile cunoscute în lume sunt legate de insalubritatea apei. • Ele se pot întâlni în mod constant în anumite grupe de populatii, din unele zone
• Când pacientul manifestă simptomele şi semnele clinice ale infecţiei. Transmiterea agentilor patogeni se poate face: geografice, sub forma de cazuri dispersate care periodic pot creşte ca frecventă (hepatita
• direct virală, dizenteria bacilara, guşa endemică).
Sursa de agenţi patogeni - de la sursele de agenţi patogeni: dejecte (umane, animale), adăparea animalelor bolnave, • Prin luarea unor măsuri eficiente, o morbiditate endemică se poate transforma într-o
• Este reprezentată de un organism care are capacitatea să găzduiască, sa asigure scăldarea (oamenilor sau animalelor), depunerea cadavrelor animalelor; morbiditate sporadică sau poate fi eradicată pe teritoriul respectiv.
supravieţuirea şi eventual multiplicarea şi întotdeauna diseminarea unui agent patogen, • indiret are loc prin: • Sau când nu se iau măsuri se poate transforma în morbiditate endemo-epidemică
direct spre organismul receptiv sau indirect prin intermediul căilor de - aer, sol, alimente, recipiente • Sau când nu se iau măsuri se poate transforma în morbiditate endemo-epidemică
transmitere, prezentând sau nu semne clinice de boala. 3. Manifestarea epidemică se caracterizează prin:
• Exemple de surse de agenti patogeni: • Transmiterea indirectă se produce în: inundaţii, averse de ploaie, cutremure, cataclisme. - natura debutului (exploziv, lent),
- bolnavi cu forme tipice sau atipice de boală; • În aceste momente apar defectiuni, avarii, când nu se face sau este insuficientă - extensivitate,
- purtători de agenţi patogeni care pot să nu prezinte semne clinice de boală, dar pot fi: decontaminarea apei sau utilizarea neigienică a surselor de apă. - severitate (complicatii şi mortalitate),
- purtători preinfectioşi, viitorii bolnavi aflaţi în perioada de incubaţie a • Prin această cale se pot transmite: febrele tifo-paratifoidice. dizenteria, holera, hepatita - durata de evolutie (scurtă, medie sau lungă),
bolii; A, poliomielita etc. - modul de stingere (brusc, lent sau trenant) şi
- purtători sănătoşi care au un anumit grad de imunitate şi o rezistentă - perioada interepidemică (scurtă, medie sau lungă).
generală nespecifică ridicată şi aceştia pot fi: ► Alimentele Ex. epidemii hidrice, aerogene, alimentare etc.
- temporari (câteva zile sau săptămâni), • Atunci când nu sunt prelucrate igienic sau atunci când nu se respectă circuitele. 4. Manifestarea pandemică este o acumulare de epidemii cu caracter extensiv,
- cronici (luni, ani sau toată viaţa). Contaminarea lor poate fi: interesează arii mari de pe glob sau continente întregi şi în toate cazurile de imbolnăviri
- purtători foşti bolnavi (după vindecarea clinică nu se sterilizează). - primară (de la origine) sau există legături evidente.
Ei pot fi: - secundară (prin dejecte, animale bolnave sau purtătoare, aer, apă, sol, insecte sau mâini Ex. noi ne aflam in a 7 a pandemie de holera.
- cunoscuti (cei care au fost spitalizaţi) sau murdare). ► Infecţia de spital
- necunoscuti (cei cu forme atipice care au fost trataţi în ambulatoriu). • Prin alimente se pot transmite: trichineloza, tuberculoza, antraxul, bruceloza, Infecţiile intraspitaliceşti sunt afectiuni survenite în interiorul unui spital, afectând
- animale bolnave (inclusiv păsările) ele pot fi: salmoneloze etc. bolnavii spitalizaţi.
- domestice, • Ele se mai numesc şi infectii nosocomiale sau iatrogene sau infecţii încrucişate (cross
- peridomestice, ► Obiectele infection).
- sălbatice. • Pot constitui o altă cale de transmitere. • Aceste infecţii apar în timpul spitalizării, mai rar după spitalizare, în conditiile create de
• Ele pot transmite zooantropozele (90 de maladii dintre care 20 interesează şi populatia Ele pot transmite: spitalizare şi de actul medical sau chirurgical
Europei). Animalele purtătoare de agenti patogeni au aceleaşi caracteristici ca la oameni. - direct (de la sursa de agenţi patogeni prin produsele eliminate: secreţii, spută, urină, • Evolutiv infectia de spital a parcurs trei etape:
Artropodele fecale, sânge, puroi) sau - prepasteuriană (prevalenţă crescută şi predominanta etiologică a

1
germenilor înat patogeni),
- pasteuriană (datorită implementării asepsiei şi antisepsiei a scăzut
semnificativ prevalenţa),
- modernă şi contemporană cu prevalentă în creştere şi implicarea
predominantă a unor bacterii condiţionat patogene.
Caracteristicile tulpinilor care dau aceste infecţii sunt:
- rezistenta multiplă la antibiotice şi antiseptice,
- capacitatea de colonizare şi
- virulentă crescută.
• Cele mai întâlnite bacterii care dau aceste infectii şi care alcătuiesc fondul microbian
de spital sunt:
- enterobacteriile ( E. coli, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter spp.),
- Pseudomonas aeruginosa,
- Staphylococcus aureus, stafilococi coagulazo negativi;
- virusuri cu tropism respirator (gripal, paragripal, adenovirusuri,
rinovirusuri, rujeolic, varicelos mai rar);
- enterovirusurile (polio, Coxsachie, ECHO);
- fungi (Candida, Aspergillius);
- protozoare Pneumocystis carinii,
- toxoplasma în cursul travaliului.
• Riscul infecţiei intraspitaliceşti este mărit prin investigatiile medicale sau chirurgicale
agresive (puncţii exploratorii sau endoscopia cavităţilor) sau prin actele terapeutice
moderne (respiraţie asistată, intervenţii chirurgicale agresive, perfuzii, cateterisme
venoase prelungite, medicaţie imunosupresivă).

Infectiile emergente
• Sunt boli transmisibile, recent identificate şi clasificate taxonomic şi clinico -
epidemiologic.
• La sfârşitul secolului XX erau peste 30 de astfel de boli care pot să declanşeze epidemii
periculoase şi anume:
- infecţia cu HIV,
- febra Ebola,
- sindromul pulmonar cu Hanta virus,
- febre virale hemoragice,
- infecţia cu Campylobacter, Helicobacter,
- encefalopatiile spongiforme transmisibile,
- boala legionarilor,
- boala Lyme ( Borrelia burgdorferi).
• Unele sunt boli nou apărute, altele existau de secole şi au fost recunoscute doar recent
din cauza unor schimbări ecologice sau ambientale care au crescut riscul infecţiilor
umane.
Infecţiile reemergente
• Sunt boli infecţioase vechi ca: tuberculoza şi sifilisul, care au înregistrat o recrudescentă
semnificativă din cauza schimbărilor complexului de condiţii gazdă-agent, etiologie-
mediu.