Sunteți pe pagina 1din 87

REGULAMENT din 20 ianuarie 2005 (*actualizat*)privind

transportul pe caile ferate din România**)(actualizat până la data de


14 mai 2006*)
EMITENT
GUVERNUL

----------------*) Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL


nr. 101 din 31 ianuarie 2005. Aceasta este forma actualizata de S.C.
"Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt până la data
de 14 mai 2006 cu modificările şi completările aduse de LEGEA nr. 110
din 27 aprilie 2006.----------------**) Titlul Regulamentului a fost
modificat prin pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.Titlul I
Dispozitii generale

Articolul 1.Obiectul şi sfera de aplicare

(1) Prezentul regulament are ca obiect stabilirea normelor cu privire la


drepturile, oblibaţiile şi raspunderile administratorului şi gestionarilor
infrastructurii feroviare, ale operatorilor de transport feroviar şi ale
beneficiarilor transporturilor efectuate pe caile ferate din România. (2)
Prezentul regulament se aplică expeditiilor, transporturilor publice de
calatori, de marfuri şi alte bunuri pe caile ferate din România, precum şi
activităţilor accesorii acestora. (3) Prezentul regulament se aplică, după
caz, şi transporturilor pe caile ferate din România, efectuate în interes
propriu, precum şi activităţilor accesorii acestora. (4) Transporturile
publice feroviare se executa pe bază de contract de transport. (5) În
traficul intern, contractul de transport se incheie şi se executa în
conformitate cu prevederile prezentului regulament şi ale altor
reglementari în vigoare. (6) În traficul international, contractul de
transport se incheie şi se executa şi în conformitate cu acordurile şi
conventiile internationale la care România este parte. (7) Efectuarea unui
transport militar se desfăşoară pe baza unei conventii care va fi incheiata
între operatorul de transport feroviar şi autoritatea respectiva din
domeniul apararii naţionale. (8) Dacă siguranţa naţionala, siguranţa
circulaţiei feroviare şi interesul public o cer, administratorul/gestionarii
infrastructurii feroviare şi/sau operatorul de transport feroviar, conform
dispoziţiilor autorităţilor competente, potrivit legii, pot decide ca: a)
traficul şi/sau serviciul să fie suspendate pe anumite rute, total sau parţial;
b) unele expeditii să fie excluse de la transport sau primite numai în
anumite condiţii, prestabilite; c) anumite expeditii să se bucure de
prioritate; d) transporturile militare să fie executate neintrerupt în caz de
necesitate. (9) Masurile prevăzute la alin. (8) trebuie aduse la cunoştinţa
celor interesati sau facute publice, în prealabil, după caz.-------------Art. 1
a fost modificat prin pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie
2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 2.Termeni

Înţelesul termenilor folositi este prevăzut în anexa care face parte


integrantă din prezentul regulament.Articolul 3Raspunderea
administratorului/gestionarilor infrastructurii feroviare şi a operatorilor de
transport feroviar pentru agentii lor (1) Operatorii de transport feroviar şi
administratorul/ gestionarii infrastructurii feroviare sunt raspunzatori de
incalcarile prevederilor regulamentare sau contractuale ori de abuzurile
comise de agentii aflati în serviciul acestora, precum şi de către alte
persoane care au atribuţii, din dispoziţia lor, în executarea transportului.
(2) În cazul în care agentii aflati în serviciul operatorilor de transport
feroviar, al administratorului/gestionarilor infrastructurii feroviare
presteaza servicii pentru efectuarea transporturilor publice de calatori, de
marfuri şi alte bunuri, precum şi servicii conexe şi adiacente acestora,
pentru care nu sunt împuterniciţi de operatorii de transport feroviar sau de
administratorul/gestionarii infrastructurii feroviare, se considera ca
acestia lucreaza în contul şi pe raspunderea persoanei interesate pentru
care fac aceste servicii. (3) Operatorul de transport feroviar nu raspunde
de bagajele încredinţate în statii şi trenuri unor persoane care nu fac parte
din categoria celor prevăzute la alin. (1).-------------

Art. 3 a fost modificat prin pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.Articolul 4Tarife de transport (1) Stabilirea sau modificarea tarifelor
de transport feroviar de calatori se face conform reglementarilor legale în
vigoare. (2) Tarifele de transport feroviar de marfa se formeaza liber pe
piaţa. (3) Tarifele de transport feroviar intră în vigoare după publicare
şi/sau, în cazul tarifelor de transport feroviar de calatori, după afisare la
casele de bilete şi la celelalte puncte unde se vand legitimatii de calatorie.
(4) Preţul prestatiei de transport se stabileste conform tarifelor
operatorilor de transport feroviar în vigoare în momentul incheierii
contractului de transport. (5) Tarifele de transport feroviar se publică.
Tarifele de transport feroviar de calatori sunt aduse la cunoştinţa publică
prin afisare în locurile unde se vand legitimatii de calatorie şi pot fi aduse
la cunoştinţa şi prin mijloace de informare în masa. Condiţiile de
publicare se vor stabili prin Normele uniforme. (6) Operatorii de transport
feroviar pot acorda facilităţi sau reduceri tarifare pe baza prevederilor
unor acte normative numai dacă autoritatea, agentul, respectiv persoana
juridica ce a solicitat facilitatea sau reducerea asigura compensarile
aferente. (7) În scopuri comerciale, pe baza unor conventii incheiate între
operatorii de transport feroviar şi clienti, se pot acorda reduceri tarifare
sau se pot practica alte tarife decat cele publicate, cu excepţia
transportului feroviar de calatori. Publicarea acestora nu este obligatorie.
(8) Operatorii de transport feroviar de marfa sunt în drept sa perceapa şi
alte sume, neprevazute în tarife, ca urmare a unor costuri suplimentare
care cad în sarcina clientilor. Aceste sume se inscriu distinct pe
documentul de transport şi trebuie justificate cu acte doveditoare. (9)
Tarifele, normele şi instrucţiunile de serviciu nu pot deroga de la
prevederile prezentului regulament. (10) Operatorii de transport feroviar
de calatori sunt în drept sa perceapa şi alte sume, calculate pe bază de
deviz, pentru prestatii la cererea clientului. Aceste sume se încasează pe
bază de factura sau de alte documente financiare în uz.-------------

Art. 4 a fost modificat prin pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.Articolul 5Cursul de schimb al monedelorPentru incasarea, conform
legii, în alta moneda decat cea în care sunt exprimate tarifele, operatorii
de transport feroviar trebuie să faca publice cursul de schimb la care
efectueaza convertirea sumelor şi acceptarea la plata a monedelor
straine.-------------

Art. 5 a fost modificat prin pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.Articolul 6Sesizari (1) Fiecare operator feroviar de calatori va
stabili modul în care se primesc sesizarile publicului calator şi va afisa
aceste reguli în loc vizibil, în fiecare statie de cale ferata în care îşi
desfăşoară activitatea. (2) Operatorii de transport feroviar de calatori vor
raspunde în scris la orice sesizare adresata în scris, în termen de
maximum 30 de zile.-------------

Art. 6 a fost modificat prin pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.

Articolul 7 Raspunderea în caz de accident nuclear


Operatorul de transport feroviar este scutit de raspunderea ce îi revine
potrivit prezentului regulament, când paguba a fost cauzata de un
accident nuclear şi dacă, în aplicarea legilor şi regulamentelor care
reglementeaza raspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care
exploateaza o instalatie nucleara sau o altă persoană care îl substituie este
răspunzător de aceasta paguba.

Titlul II Transportul calatorilor şi bagajelor


Capitolul I Transportul calatorilor

Articolul 8.Condiţiile de acceptare la transport


Operatorul de transport feroviar efectueaza transporturile de calatori
conform prezentului regulament, atât timp cat:
a) transportul este posibil cu agentii şi mijloacele de transport disponibile,
care permit satisfacerea solicitarilor de transport;
b) b) transportul nu este impiedicat de împrejurări pe care operatorul de
transport feroviar nu le poate evita şi a caror inlaturare nu depinde de
el.-------------Art. 8 a fost modificat prin pct. 10 al art. I din LEGEA nr.
110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din
11 mai 2006.

Articolul 9
Admiterea la transport. Persoane excluse de la transport. Admiterea
condiţionată
(1) Sunt admisi la transport calatorii care poseda legitimatii de calatorie
valabile la trenul, ruta şi clasa alese pentru calatorie. (2) Sunt exclusi de
la transport calatorii care nu respecta prezentul regulament şi dispozitiile
operatorului de transport feroviar, facute publice. (3) În tren şi în statie nu
se admit sau pot fi evacuate: a) persoanele care, prin comportare, perturba
ordinea publică, contravin normelor de conduita publică şi bunelor
moravuri ori care produc vatamari materialului rulant aparţinând
operatorului de transport feroviar sau care nu respecta prevederile
prezentului regulament. Aceste persoane nu au dreptul nici la restituirea
contravalorii calatoriei; b) persoanele care, din cauza de boala, pun în
pericol sănătatea celorlalţi calatori, în afară de cazul în care calatoresc cu
plata rezervarii intregului compartiment. Persoanele care s-au imbolnavit
pe parcurs şi care necesita interventii de urgenta trebuie să fie transportate
până la prima statie, unde li se acordă ingrijirile necesare. Acestor
persoane li se restituie diferenţa dintre tarifele platite şi cele aferente
pentru parcursul efectuat, pentru legitimatia de calatorie, în condiţiile
prevăzute la art. 21; c) persoanele care insulta sau agreseaza agentii
operatorului de transport feroviar sau ai administratorului/ gestionarului
infrastructurii feroviare aflati în timpul serviciului. (4) Transportul
bolnavilor contagiosi se reglementeaza prin ordin comun al ministrului
transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului
sănătăţii.-------------Art. 9 a fost modificat prin pct. 11 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 10. Mersul trenurilor de calatori şi suspendarea circulaţiei


trenurilor
(1) Calatorii sunt transportati cu trenuri prevăzute în Mersul trenurilor de
calatori, publicat şi afisat în statii, şi cu trenuri suplimentare. La
solicitare, calatorii pot fi transportati cu trenuri sau vagoane special
comandate, cu achitarea tarifelor aferente cererii.
(2) Operatorul de transport feroviar şi/sau administratorul/ gestionarul
infrastructurii feroviare, după caz, trebuie să aduca la cunoştinţa
publicului suspendarea sau anularea unor trenuri ori a circulaţiei
trenurilor, prin mass-media şi afisare în statii.
(3) Intarzierea trenurilor se aduce de îndată la cunoştinţa publicului de
către administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare, prin afisare în
statii şi/sau prin instalatiile de avizare, precum şi prin informarea verbala
a calatorilor de către agenti, după caz.
(4) Condiţiile în care se pot efectua calatoriile şi serviciile oferite
calatorilor sunt prevăzute în Mersul trenurilor de calatori şi, după caz, în
Normele uniforme sau în reglementarile proprii ale operatorilor de
transport feroviar.
(5) Când, din cauza intarzierii trenului, calatorul nu prinde trenul de
legătură prevăzut pentru continuarea calatoriei, pentru care poseda
legitimatie de calatorie, operatorul de transport feroviar este obligat sa îl
transporte cu bagajele sale, fără a percepe noi tarife, cu primul tren de
acelasi rang sau de rang inferior, pe aceeasi ruta sau pe alta ruta, astfel
încât acesta sa ajunga la destinatie cu intarzierea cea mai mica, cu
respectarea prevederilor Normelor uniforme sau ale reglementarilor
proprii ale operatorilor de transport feroviar.
(6) În cazul suspendarii circulaţiei unui tren, dacă acest fapt nu a fost
facut cunoscut înainte de plecarea din statia de pornire, iar calatorul nu
doreste sa continue calatoria cu alte trenuri sau pe alte rute, operatorul de
transport feroviar este obligat sa îl aduca inapoi la statia de plecare, cu
primul tren în circulatie, fără plata, restituindu-i-se tarifele platite pentru
transportul neefectuat.
(7) Dacă intreruperea sau suspendarea circulaţiei unui tren a fost anunţată
în ziua anterioara plecarii din statia de pornire, calatorii vor plati tarifele
aferente rutei ocolitoare.
(8) În cazul în care circulatia trenurilor de calatori se intrerupe ca urmare
a stării necorespunzatoare a infrastructurii feroviare,
administratorul/gestionarii infrastructurii feroviare vor organiza, în
condiţiile tehnice existente, un serviciu de transport pentru calatori şi
bagaje cu alte vehicule, pe cheltuiala lor, până la destinatie sau până la
primul punct de legătură pentru continuarea calatoriei cu trenul. După
constatarea cauzei care a condus la intreruperea circulaţiei,
administratorul/gestionarii infrastructurii feroviare îşi vor recupera
cheltuielile cu transportul calatorilor şi al bagajelor acestora de la cei
responsabili de deteriorarea infrastructurii. (9) Calatorul poate amana
calatoria dacă prezinta legitimatia pentru viza de amanare în termenul
prevăzut în Normele uniforme. Dacă se utilizeaza un tren sau servicii cu
tarife mai mari, calatorul va plati diferenţa de tarif. (10) Calatorul poate
renunta la calatorie dacă prezinta legitimatia pentru viza de neutilizare în
termenul prevăzut în Normele uniforme. (11) Prin aceste dispozitii nu se
prelungeste durata legitimatiilor de calatorie al caror timp de intrebuintare
este determinat prin Normele uniforme.-------------Art. 10 a fost modificat
prin pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 11Legitimatiile de calatorie şi durata valabilităţii lor (1) Orice


legitimatie de calatorie trebuie să conţină menţiunile prevăzute în
Normele uniforme. (2) Legitimatiile de calatorie se obtin de la statii,
agentii, de la agenti autorizati, de la agentii operatorilor de transport din
trenuri sau prin mijloace electronice, în condiţiile stabilite de operatorul
de transport feroviar. (3) Tarifele pentru legitimatiile de calatorie obtinute
de la agentii operatorilor de transport din trenuri pot fi mai mari decat
cele de la casele de bilete din statii, în condiţiile stabilite de operatorul de
transport feroviar. (4) Calatorul trebuie să verifice pe loc, la primirea
legitimatiei de calatorie, dacă aceasta corespunde cererii sale. (5)
Revanzarea legitimatiilor de calatorie de către persoane neautorizate nu
este permisa. Legitimatiile de calatorie gasite în aceste cazuri vor fi
anulate, iar calatorii vor fi considerati fără legitimatie de calatorie şi
tratati corespunzător. Persoanele neautorizate care revand legitimatii de
calatorie vor fi tratate drept contraveniente. (6) Cedarea legitimatiilor de
calatorie nominale sau cu tarife reduse altor persoane care nu au dreptul
la acestea este interzisa. Persoanele care cedeaza legitimatiile de calatorie
sunt considerate contraveniente. Legitimatiile gasite în aceasta situaţie
sunt reţinute de personalul de tren, iar calatorii în cauza vor fi considerati
fără legitimatie de calatorie şi tratati corespunzător. (7) Operatorul de
transport feroviar va face publice normele de utilizare şi duratele de
valabilitate a legitimatiilor de calatorie.-------------Art. 11 a fost modificat
prin pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 12Ocuparea şi rezervarea locurilor (1) Calatorul poate ocupa loc


în tren, respectand dreptul la clasa şi serviciile asigurate prin legitimatia
sa de calatorie. (2) La trenurile cu regim de rezervare a locurilor, calatorul
poate ocupa numai locurile inscrise în legitimatia de calatorie. (3)
Modalitatile de rezervare a locurilor în trenuri sunt reglementate de
operatorul de transport feroviar şi aduse la cunoştinţa publicului calator
prin Mersul trenurilor de calatori. (4) În condiţiile stabilite prin Normele
uniforme sau prin reglementarile proprii ale operatorilor de transport
feroviar, calatorul poate să utilizeze un loc la o clasa superioara, servicii
superioare ori un tren de categorie superioara celor indicate pe legitimatia
de calatorie sau poate cere sa i se modifice itinerarul, cu achitarea
diferentelor tarifare. (5) Calatorul care nu poate obtine loc şi nu consimte
sa calatoreasca în picioare are dreptul sa ceara restituirea contravalorii
legitimatiei de calatorie pentru parcursul neefectuat, amanarea calatoriei
sau sa plateasca diferenţa pentru calatoria la o clasa superioara, conform
prevederilor Normelor uniforme ori ale reglementarilor proprii ale
operatorilor de transport feroviar. (6) În cazul în care calatorul nu poate
ocupa locul rezervat potrivit legitimatiei de calatorie, agentul operatorului
de transport feroviar este obligat sa îi asigure alt loc, în limita locurilor
disponibile din tren, conform prevederilor Normelor uniforme sau
reglementarilor proprii ale operatorilor de transport feroviar. În cazul în
care nu i se poate asigura loc, se va restitui tariful tichetului de rezervare.
Cererea de restituire a tarifului se adreseaza operatorului de transport
feroviar, care suporta şi cheltuielile de transmitere a acestuia prin posta.
(7) La trenurile fără regim de rezervare, în condiţiile Normelor uniforme
sau ale reglementarilor proprii ale operatorilor de transport feroviar, se
pot rezerva compartimente intregi.-------------Art. 12 a fost modificat prin
pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 13Reduceri din tarifele de calatori (1) Copiii până la vârsta de 5


ani impliniti, pentru care nu se cere un loc separat, se transporta gratuit,
fără legitimatie de calatorie. (2) Copiii până la vârsta de 10 ani impliniti
platesc 50% din tariful de transport şi din suplimentul de tren, având
drept la loc separat. La trenurile cu locuri rezervate platesc şi tariful
integral al tichetului. (3) Operatorul de transport feroviar poate acorda
reduceri comerciale, reglementate prin tarife şi aduse la cunoştinţa
publicului calator prin publicare, conform art. 4 alin. (5). (4) Nici o
reducere acordată de operatorul de transport feroviar nu se mai poate
aplica legitimatiilor de calatorie care se bucura deja de o reducere din
tariful intreg. (5) Calatorii care beneficiaza de reduceri trebuie să
prezinte, la cererea agentului operatorului de transport feroviar, dovada ca
pot beneficia de reducerile respective. Calatorii care nu fac dovada ca pot
beneficia de reducerile respective vor fi considerati contravenienti şi vor
fi sanctionati în conformitate cu prevederile legale.-------------Art. 13 a
fost modificat prin pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 14Dreptul la transport (1) Calatorul trebuie să posede o


legitimatie de calatorie valabila la data, trenul, clasa şi serviciul utilizate,
obtinuta conform reglementarilor în vigoare. Celor care contravin acestei
prevederi operatorul de transport feroviar nu le recunoaste nici un drept şi
nu raspunde de eventualele daune suferite de acestia. (2) Calatorul este
obligat sa pastreze legitimatia de calatorie asupra sa în tot timpul
calatoriei şi sa o prezinte pentru verificare, la cerere, agentului
operatorului de transport feroviar imputernicit în acest scop. (3)
Legitimatiile de calatorie care prezinta modificari necertificate, conform
prevederilor Normelor uniforme sau ale reglementarilor proprii ale
operatorilor de transport feroviar, nu sunt valabile şi sunt retrase de
agentii operatorului de transport feroviar. (4) Calatorul care nu prezinta în
tren o legitimatie de calatorie valabila este obligat sa plateasca tariful de
taxare în tren. În cazul în care refuza plata tarifului de taxare în tren, este
considerat contravenient şi tratat potrivit legii. (5) Calatorii contravenienti
care nu pot fi legitimati pentru intocmirea procesului-verbal de
contraventie se predau organelor de ordine publică în prima statie de pe
traseu unde acestea exista, pentru identificare şi sanctionare. (6)
Verificarea legitimatiilor de calatorie în tren, în timpul stationarii în statii,
se reglementeaza prin reglementarile proprii ale operatorilor de transport
feroviar.-------------Art. 14 a fost modificat prin pct. 16 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 15Intreruperea calatoriei (1) Legitimatia de calatorie da dreptul,


de regula, la o singura intrerupere a calatoriei, care trebuie să se incadreze
în minimum 24 de ore de la plecarea trenului cu care a sosit calatorul sau
de la plecarea primului tren de legătură de acelasi rang. Excepţiile sunt
prevăzute în reglementarile proprii ale operatorilor de transport feroviar.
(2) Condiţiile în care se acordă intreruperea calatoriei sunt stabilite prin
reglementari proprii ale operatorilor de transport feroviar.-------------Art.
15 a fost modificat prin pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie
2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 16Reguli pentru calatori (1) În incinta statiilor, agentiilor şi în


trenuri trebuie respectate prevederile prezentului regulament. (2) Sunt
interzise şi constituie contraventii, în măsura în care nu constituie
infractiuni, urmatoarele fapte: a) calatoria pe acoperisul vagoanelor, pe
scari, pe tampoane, între vagoane şi în alte locuri care nu sunt destinate
calatorilor; b) urcarea şi calatoria în trenuri de marfa, de lucru, de
interventie, în vagoane cu afectare anumita afisata pe ele, în vagoane de
bagaje, de mesagerie, de coletarie, postale şi în cabina locomotivei,
automotorului sau a ramei electrice; c) fumatul în vagoane, sali de
asteptare, holuri, cu excepţia locurilor unde fumatul este permis şi acest
lucru este afisat; d) urcarea sau coborarea din trenuri în miscare,
aplecarea în afara sau rezemarea de uşi, respectiv deschiderea usilor în
timpul mersului trenului; e) aruncarea obiectelor pe ferestrele sau usile
vagoanelor; f) urcarea sau coborarea bagajelor şi a persoanelor pe
ferestrele vagoanelor; g) deteriorarea vagoanelor, cladirilor sau a
instalaţiilor prin distrugere sau sustragerea pieselor ori dotarilor din
inventarul acestora; h) neeliberarea locului ocupat în vagon, care nu
corespunde cu cel prevăzut în legitimatia de calatorie, la solicitarea celui
indreptatit; i) exercitarea comerţului în trenuri sau în statii de cale ferata
fără autorizatie eliberata de operatorul de transport feroviar sau de
administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare, după caz; j) lipirea de
afise în trenuri sau în statii fără acordul scris al operatorului de transport
feroviar sau al administratorului/gestionarului infrastructurii feroviare,
după caz; k) traversarea liniilor prin alte locuri decat cele special
amenajate pentru calatori; l) intrarea sau staţionarea în incinta unităţilor,
acolo unde accesul publicului este interzis prin afise sau pictograme
corespunzătoare; m) practicarea cersetoriei sau practicarea jocurilor de
noroc în trenuri sau în statii de cale ferata; n) tulburarea linistii calatorilor
prin producerea de zgomote; o) provocarea de scandal în trenuri sau în
incinta statiilor de cale ferata; p) staţionarea în vagonul-restaurant după
ora de inchidere a acestuia; r) actionarea semnalului de alarma sau a
franei de mana pentru motive nejustificate; s) murdarirea vehiculelor şi a
spatiilor afectate publicului, inclusiv a celor dintre linii, inscriptionarea
neautorizata a peretilor vagoanelor sau ai cladirilor statiilor de cale ferata,
dezlipirea fără drept a afiselor; s) transportul în vagoanele de calatori al
obiectelor sau al substanţelor inflamabile, explozibile, radioactive,
otravitoare şi rau mirositoare, care, potrivit legii şi reglementarilor
operatorului de transport feroviar, nu sunt permise la transport; t)
prejudicierea intereselor celorlalţi calatori, impiedicarea liberei circulatii
a acestora, incalcarea normelor de protecţie a mediului şi a normelor de
prevenire şi stingere a incendiilor. (3) Calatorilor care contravin
prevederilor alin. (2) operatorul de transport feroviar sau administratorul/
gestionarul infrastructurii feroviare nu le recunoaste nici un drept, de nici
o natura, şi nu raspunde de nici o dauna pe care, eventual, ar suferi-o. (4)
Calatorul care prin faptele sale a adus prejudicii de orice fel operatorului
de transport feroviar sau administratorului/gestionarului infrastructurii
feroviare este obligat la plata despăgubirilor corespunzătoare. (5)
Constatarea abaterilor de la regulile de calatorie se face de către agentii
împuterniciţi de operatorul de transport feroviar sau de către
administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare ori de către organele
de ordine publică, după caz, şi se sancţionează conform legii.-------------
Art. 16 a fost modificat prin pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.

Articolul 17Bagaje de mana (1) Calatorul poate să ia cu el în vagoanele


de calatori, în mod gratuit, bagaje de mana. Bagajele de mana trebuie să
fie usor de manipulat şi bine ambalate, astfel încât sa nu fie posibila
scurgerea continutului, avarierea sau murdarirea vagoanelor ori
incomodarea celorlalţi calatori. (2) Fiecare calator dispune pentru
bagajele sale de mana doar de spatiul situat deasupra locului pe care îl
ocupa sau de un spatiu echivalent în boxa pentru bagaje a vagoanelor.
Masa totala a bagajelor de mana admisa pentru fiecare loc ocupat este de
30 kg. (3) În vagoanele de calatori nu pot fi introduse ca bagaje: a)
materiile şi obiectele excluse de la transportul de bagaje; b) obiectele de
natura sa stanjeneasca sau sa incomodeze calatorii ori sa cauzeze o
paguba calatorilor, operatorului de transport feroviar sau
administratorului/ gestionarului de infrastructura feroviara; c) obiectele
interzise prin actele normative ale autorităţilor administrative; d) vietatile,
potrivit art. 18. (4) Operatorul de transport feroviar are dreptul să se
asigure pentru motive intemeiate, în prezenta calatorului, de natura
obiectelor introduse în vagoanele de calatori sau în spatiile acestuia.
Aceasta nu da dreptul operatorului de transport feroviar sa
perchezitioneze bagajele calatorului, decat cu acordul acestuia din urma.
Dacă nu este posibil să se identifice persoana detinatoare a obiectelor
supuse verificării, operatorul de transport feroviar efectueaza verificarea
în prezenta organelor de ordine publică. (5) Supravegherea obiectelor pe
care calatorul le ia cu el în vagon revine acestuia. (6) Calatorul este
răspunzător de orice paguba cauzata de obiectele şi vietatile pe care le ia
cu el în vagon. (7) Aceste dispozitii nu influenţează raspunderea pe care o
poate avea operatorul de transport feroviar, potrivit art. 22. (8) Bagajele
de mana care depasesc condiţiile impuse prin alin. (2) se trateaza conform
reglementarilor proprii ale operatorilor de transport feroviar. (9)
Reglementarile privind bagajele uitate în tren vor fi cuprinse în Normele
uniforme, precum şi în reglementarile proprii ale operatorului de transport
feroviar, care vor fi aduse la cunoştinţa calatorilor, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare.-------------Art. 17 a fost modificat prin pct.
19 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 18Transportul vietatilor în vagoanele de calatori (1) Animalele,


păsările, reptilele, pestii şi insectele vii nu pot fi transportate, de regula, în
vagoanele de calatori. (2) Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc
prin Normele uniforme.-------------Art. 18 a fost modificat prin pct. 20 al
art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 19Alte forme de contractare a transporturilor de calatori (1)


Operatorul de transport feroviar poate face servicii de transport combinat
şi/sau multimodal. (2) Normele uniforme reglementeaza modul de
executare a acestor servicii.-------------Art. 19 a fost modificat prin pct. 21
al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.Capitolul II Dispozitii
comune pentru transportul calatorilor

Articolul 20Informarea calatorilor. Mersul trenurilor de calatori (1)


Administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare va afisa la loc vizibil
în statii Mersul trenurilor de calatori. Administratorul/gestionarul
infrastructurii feroviare va anunta pentru calatori, prin statiile de
amplificare, sosirea, staţionarea şi plecarea trenurilor din statie.
Operatorul de transport feroviar va afisa la loc vizibil tarifele de transport
pentru calatori. (2) În statiile de calatori trebuie să existe ghiseu de
informaţii, panouri de informaţii care afişează compunerea trenurilor,
principalele legaturi între trenuri şi alte informaţii utile calatorilor. Statiile
cu ghiseu de informaţii se stabilesc de operatorul de transport feroviar sau
de administratorul/ gestionarul infrastructurii feroviare, după caz. (3)
Trenurile care circulă cu ordin special, care se pun sau se retrag din
circulatie în condiţiile stabilite de operatorul de transport feroviar se
afişează în spatiul rezervat Mersului trenurilor de calatori. (4) În statiile în
care fluxul de calatori este mare trebuie să existe cel puţin un ghiseu
special de eliberare a legitimatiilor de calatorie pentru: femeile gravide,
femeile cu copii în brate, persoanele care din motive de sănătate nu pot
astepta la rand pentru eliberarea legitimatiei, calatorii al caror tren pleaca
în mai puţin de 20 de minute. Operatorul de transport feroviar va aduce la
cunoştinţa calatorilor, prin mijloace specifice de informare, existenta
acestor ghisee speciale.-------------Art. 20 a fost modificat prin pct. 22 al
art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 21Restituirea contravalorii încasate a transportului neefectuat


integral sau parţialRestituirea contravalorii încasate a transportului
neefectuat integral sau parţial se face conform prevederilor Normelor
uniforme şi reglementarilor proprii ale operatorilor de transport
feroviar.-------------Art. 21 a fost modificat prin pct. 23 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Capitolul III Raspunderea operatorului de transport feroviar

Articolul 22Baza raspunderii (1) Operatorul de transport feroviar


raspunde de paguba care rezultă din decesul, ranirea sau orice alta
vatamare a sănătăţii calatorului, provocate printr-un accident în legătură
cu exploatarea feroviara, produs în timpul cat calatorul se afla în trenuri
sau în spatii aferente operatorului, respectiv când intra sau iese din
acestea. (2) Operatorul de transport feroviar este de asemenea răspunzător
de paguba care rezultă din pierderea totala sau parţială ori din avarierea
obiectelor pe care calatorul, victima a unui astfel de accident, le avea
asupra sa. (3) Operatorul de transport feroviar este scutit de aceasta
raspundere: a) dacă accidentul a fost provocat de împrejurări straine de
exploatarea feroviara, pe care operatorul de transport feroviar, cu toate
diligentele cerute de particularitatile cazului respectiv, nu le putea evita şi
ale caror consecinte nu le putea preveni; b) total sau parţial, în măsura în
care accidentul este imputabil calatorului; c) dacă accidentul se datorează
comportamentului unui tert pe care operatorul de transport feroviar, cu
toate diligentele cerute de particularitatile cazului respectiv, nu îl putea
evita şi ale cărui consecinte nu le putea preveni. (4) Regulamentul nu
inlatura raspunderea pe care o poate avea operatorul de transport feroviar
pentru cazurile neprevazute la alin. (1).-------------Art. 22 a fost modificat
prin pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 23Daune-interese în caz de deces al calatorului (1) În cazul


decesului calatorului, în condiţiile alin. (1) al art. 22, daunele-interese
cuprind: a) cheltuielile rezultate în urma decesului, în special cele pentru
transportul cadavrului, pentru inmormantare sau pentru incinerare; b)
dacă decesul nu s-a produs imediat, daunele-interese sunt cele prevăzute
la art. 24. (2) Dacă în urma decesului rămân lipsite de sustinator persoane
faţă de care calatorul avea sau are în viitor obligaţia de întreţinere în
virtutea legii, aceste persoane au dreptul sa primeasca o indemnizatie sau
o renta, după caz, pentru aceasta pierdere. (3) Actiunea în daune-interese
a persoanelor pe care calatorul le intretinea fără a fi obligat prin lege se
exercită în condiţiile legii.-------------Art. 23 a fost modificat prin pct. 25
al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 24Daune-interese în caz de ranire a calatoruluiÎn caz de ranire


sau de orice vatamare a calatorului, daunele-interese cuprind: a)
cheltuielile necesare pentru tratament şi pentru transport; b) repararea
prejudiciului cauzat prin incapacitatea de muncă totala sau
parţială.-------------Art. 24 a fost modificat prin pct. 26 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 25Repararea altor prejudiciiOperatorul de transport feroviar va


plati daune-interese şi pentru alte prejudicii decat cele prevăzute la art. 23
şi 24, potrivit prevederilor legale referitoare la raspunderea
civila.-------------Art. 25 a fost modificat prin pct. 27 al art. I din LEGEA
nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408
din 11 mai 2006.

Articolul 26Forma şi limitarea daunelor-interese în caz de deces sau de


ranire a calatorului (1) Daunele-interese prevăzute la alin. (2) al art. 23
trebuie acordate sub forma de suma globală, în cazul indemnizatiei. (2)
Alocarea unei rente în cazul prevăzut la alin. (2) al art. 23 se poate
acorda, la cerere, în condiţiile legii. (3) Totalul daunelor-interese care
urmeaza a fi acordate potrivit alin. (1) se stabileste în conformitate cu
prevederile legale. În aplicarea prezentului regulament se fixeaza pentru
fiecare calator o limita maxima în lei a echivalentului de 75.000 euro în
suma globală sau sub forma de renta anuală corespunzătoare acestei sume
globale.-------------Art. 26 a fost modificat prin pct. 28 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 27Interzicerea de a limita raspundereaDispozitiile tarifare şi


cele ale înţelegerilor speciale incheiate între operatorul de transport
feroviar şi calator, care urmaresc sa scuteasca dinainte, total sau parţial,
operatorul de raspunderea sa ori care au ca efect sa rastoarne sarcina
probei ce revine operatorului sau care stabilesc limite mai mici decat cele
stabilite la alin. (2) al art. 26, sunt nule de drept. Aceasta nulitate nu o
atrage şi pe cea a contractului de transport.-------------Art. 27 a fost
modificat prin pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 28Transporturile mixte (1) Când trenurile sau vagoanele de


calatori executa manevra de îmbarcare, debarcare sau pozitionare pe
feribotul sub pavilion român, dispozitiile referitoare la raspunderea
operatorului de transport feroviar, în caz de deces sau de ranire a
calatorului, sunt aplicabile pagubelor prevăzute la alin. (1) al art. 22,
cauzate de un accident în legătură cu exploatarea feroviara, survenit în
timp ce calatorul se afla în trenurile sau în vagoanele de calatori
menţionate ori în timpul în care intra sau iese din acestea. (2) Dacă
operatorul de transport feroviar utilizeaza sau dispune utilizarea în
executarea procesului de transport şi a altor mijloace de transport decat
cele feroviare, acesta raspunde potrivit reglementarilor aplicabile acelui
mijloc de transport.-------------Art. 28 a fost modificat prin pct. 30 al art. I
din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Capitolul IV Reclamatii administrative. Acţiuni. Prescriptii

Articolul 29Reclamatii administrative (1) În cazurile în care se aplică


prezentul regulament, actiunea privind raspunderea, cu orice titlu ar fi, se
poate intemeia şi pe dispozitiile dreptului comun. (2) Reclamatiile
administrative rezultate din contractul de transport sunt obligatorii şi
trebuie adresate în scris operatorului de transport feroviar în termen de 3
luni de la termenele prevăzute la alin. (3)-(5) ale art. 33, în afara cazurilor
prevăzute la alin. (1) al art. 33. (3) Dreptul de a reclama aparţine
persoanei care are dreptul de a actiona operatorul de transport feroviar,
conform art. 30. (4) În cazul restituirilor sau despăgubirilor privind
transportul feroviar de calatori, cel indreptatit anexeaza la reclamatie
legitimatiile de calatorie, în copii. În caz de aprobare a reclamatiei,
documentele se vor preda în original operatorului de transport feroviar, la
lichidarea drepturilor, înainte de efectuarea plăţilor. (5) Reclamatiile
trebuie să fie motivate.-------------Art. 29 a fost modificat prin pct. 31 al
art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 30Persoanele care pot exercita dreptul de actiune împotriva


operatorului de transport feroviar (1) Actiunea juridica împotriva
operatorului de transport feroviar aparţine persoanei care poseda
legitimatia de calatorie, asimilata contractului de transport. (2) În caz de
ranire, actiunea juridica aparţine persoanei ranite, iar în caz de deces prin
accident, mostenitorilor ei legali. (3) Solicitarea de restituire a unei sume
platite în virtutea contractului de transport aparţine aceluia care a efectuat
aceasta plata.-------------Art. 30 a fost modificat prin pct. 32 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 31Operatorii de transport feroviar care pot fi actionati în


instanţaActiunea judecătorească pentru restituirea unei sume platite în
temeiul contractului de transport poate fi exercitata împotriva
operatorului de transport feroviar de calatori care a incasat această sumă
sau împotriva celui în folosul caruia a fost încasată.-------------Art. 31 a
fost modificat prin pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 32Stingerea actiunii izvorate din raspunderea operatorului de


transport feroviar de calatori în caz de deces şi de ranire a calatorilor (1)
Orice actiune intemeiata pe raspunderea operatorului de transport feroviar
de calatori în caz de deces sau de ranire a calatorului este stinsa dacă cel
indreptatit nu semnaleaza în scris pretentiile, în termen de 3 ani de la
momentul luării la cunoştinţa despre producerea accidentului. (2) Totusi,
dreptul la actiune nu se stinge dacă: a) accidentul nu a fost semnalat sau a
fost semnalat cu intarziere de către operatorul de transport feroviar, ca
urmare a unor împrejurări care nu sunt imputabile celui indreptatit; b) cel
indreptatit dovedeste ca accidentul a avut drept cauza o culpa a
operatorului de transport feroviar.-------------Art. 32 a fost modificat prin
pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 33Prescriptia dreptului la actiune privind transportul feroviar de


calatori (1) Actiunile pentru daune-interese, intemeiate pe raspunderea
operatorului de transport feroviar de calatori în caz de deces şi de ranire a
calatorilor, se prescriu: a) pentru calatori, în termen de 3 ani socotiti din
ziua urmatoare celei în care s-a produs accidentul; b) pentru celelalte
persoane indreptatite, în termen de 3 ani socotiti din ziua urmatoare celei
în care s-a produs decesul calatorului. (2) Celelalte acţiuni care izvorasc
din contractul de transport sunt prescrise după trecerea unui an. (3)
Prescriptia prevăzută la alin. (2) curge pentru actiunea: a) privind plata
sau restituirea tarifului de transport, a tarifelor accesorii ori a tarifelor
suplimentare sau privind rectificarea în caz de aplicare incorecta a unui
tarif ori de greseala de calcul sau de încasare, din ziua platii ori, dacă nu
s-a facut plata, din ziua în care plata ar trebui să fie facuta; b) privind
plata unui supliment de tarif reclamat de organele vamale sau de alte
organe abilitate prin lege, din ziua cererii acestora; c) în toate celelalte
cazuri privind transportul calatorilor, din ziua expirarii valabilităţii
legitimatiei de calatorie. (4) Ziua indicată ca punct de incepere a
prescripţiei nu este niciodata cuprinsa în termen. (5) În caz de reclamatie
adresata operatorului de transport feroviar, în conformitate cu art. 29,
însoţită de documentele justificative necesare, prescriptia se suspenda
până la rezolvarea reclamatiei sau până la expirarea termenului de 30 de
zile în care ar fi fost obligat sa o rezolve: a) în ziua în care operatorul de
transport feroviar respinge în scris reclamatia, acesta îi restituie
documentele. În caz de acceptare parţială a reclamatiei, prescriptia
reincepe să curgă pentru partea de reclamatie care rămâne în litigiu; b)
dovada primirii reclamatiei sau a raspunsului, precum şi a restituirii
documentelor revine în sarcina părţii care invoca acest fapt; c) după
încetarea suspendarii, prescriptia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul
curs înainte de suspendare; d) prescriptia nu se va implini totusi înainte de
expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de
suspendare. (6) Reclamatiile ulterioare având acelasi obiect nu suspenda
prescriptia. (7) Dacă un termen trebuie să ia sfârşit intr-o sambata ori
duminica sau intr-o zi de sarbatoare legala, expirarea lui se prelungeste
până la prima zi lucratoare care urmeaza.-------------Art. 33 a fost
modificat prin pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Titlul III Transportul marfurilor

Capitolul I Contractul de transport. Generalitati

Articolul 34Condiţiile de acceptare la transport (1) Operatorul de


transport feroviar poate accepta la transport orice marfuri al caror
transport nu este interzis prin dispozitii legale. (2) Marfurile pentru care
sunt stabilite condiţii speciale prin dispozitii legale pot fi transportate în
condiţiile prevăzute de aceste dispozitii. (3) Marfurile periculoase sunt
admise la transport în condiţiile Regulamentului privind transportul
international feroviar al marfurilor periculoase (RID)-Apendice C la
Convenţia privind transporturile internationale feroviare
(COTIF).-------------Art. 34 a fost modificat prin pct. 36 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 35Comandarea transporturilor (1) Transportul va fi solicitat prin


comanda scrisa, adresata operatorului de transport feroviar, conform
reglementarilor proprii ale operatorilor de transport feroviar. (2)
Comanda trebuie să conţină cel puţin urmatoarele indicatii: statia de
expediere, statia de destinatie, felul marfii, cantitatea, data şi locul unde
are loc încărcarea, tipul mijloacelor de transport, rechizitele de încărcare
necesare. (3) Locul unde se depune comanda şi condiţiile de depunere şi
executare a acesteia se stabilesc de către operatorii de transport feroviar
prin reglementari proprii. (4) Acceptarea comenzii de către operatorul de
transport feroviar se confirma prin semnatura şi stampila sau prin
mijloace electronice. (5) Prin conventii incheiate cu clientii, operatorii de
transport feroviar pot stabili condiţii specifice privind comandarea
transporturilor.-------------Art. 35 a fost modificat prin pct. 37 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.
Capitolul II Incheierea şi executarea contractului de transport

Articolul 36Predarea la transport, încărcarea şi descarcarea marfurilor (1)


Prin expeditie se înţelege marfa incarcata în mijlocul de transport, cu
respectarea prevederilor prezentului regulament, însoţită de scrisoarea de
trasura. Expeditie este şi vehiculul feroviar care circulă pe roti proprii,
insotit de scrisoare de trasura. (2) Predarea-primirea expeditiilor se va
efectua în cadrul programului de lucru al operatorului de transport
feroviar, în locul şi în condiţiile stabilite prin comanda sau prin conventii
incheiate între operatorii de transport feroviar şi clienti. (3) Expeditorul
raspunde de exactitatea şi identitatea marfurilor ce se expediaza în raport
cu datele inscrise în actele de livrare şi în scrisoarea de trasura, precum şi
de integritatea marfurilor incarcate de el în mijloacele de transport. (4)
Expeditorul şi operatorul de transport feroviar convin cine executa
încărcarea şi descarcarea marfii. În lipsa unei conventii, încărcarea şi
descarcarea revin operatorului de transport feroviar pentru colete, în timp
ce pentru vagoane complete şi unităţi de transport intermodal încărcarea îi
incumba expeditorului şi descarcarea, destinatarului. (5) Cu excepţia
cazului în care încărcarea se face de către operatorul de transport feroviar,
expeditorul marfii raspunde de toate consecintele unei incarcari
defectuoase a mijloacelor de transport şi trebuie să repare prejudiciul
suferit din aceasta cauza, chiar dacă încărcarea s-a facut de altă persoană
în numele expeditorului. (6) Încărcarea vagoanelor de marfa,
dimensiunile incarcaturii, modul de încărcare şi stivuire a incarcaturii,
asigurarea incarcaturilor şi transporturile excepţionale se efectueaza
conform prevederilor Acordului asupra schimbului şi utilizarii vagoanelor
de marfa între intreprinderile feroviare (RIV) - anexa nr. II «Încărcarea
vagoanelor de marfa (prescriptii de încărcare)». (7) Transportul
marfurilor perisabile şi al vietatilor se face în conformitate cu prevederile
legilor speciale în vigoare. Condiţiile speciale şi tehnologia de transport
pe calea ferata sunt cele stabilite prin Normele uniforme. (8) Expeditiile
transportate în condiţii speciale se pot tarifa după tarife speciale. (9)
Vagoanele, unitatile de transport intermodal şi rechizitele de încărcare
care apartin operatorului de transport feroviar ce se pun la dispoziţia
expeditorului pentru încărcare trebuie să fie în buna stare, curate şi
corespunzătoare cu natura marfii ce urmeaza a fi incarcata. (10)
Expeditorul trebuie să verifice dacă mijloacele de transport şi rechizitele
de încărcare puse la dispoziţia sa corespund transportului în bune condiţii.
(11) Dacă expeditorul incarca mijlocul de transport sau foloseşte
rechizitele de încărcare fără obiectiuni, opereaza prezumtia ca acestea au
fost corespunzătoare. Expeditorul raspunde de consecintele utilizarii unor
mijloace de transport nepotrivite cu felul marfii şi cu modul de prezentare
a acesteia, chiar după predarea acestora către operatorul de transport
feroviar. (12) Operatorul de transport feroviar îi avizeaza pe expeditori
sau destinatari despre punerea la dispoziţie a mijloacelor de transport
pentru încărcare, respectiv descarcare. Modul şi condiţiile de avizare se
stabilesc de către operatorul de transport feroviar prin reglementari
proprii. Operatorul de transport feroviar nu este obligat să obţină de la
clienti o confirmare a avizarii punerii mijloacelor de transport la
dispoziţie, cu excepţia cazurilor în care a convenit contrariul. (13)
Mijloacele de transport incarcate trebuie să fie predate de expeditor
operatorului de transport feroviar cu usile, clapele sau gurile de golire
închise, părţile mobile şi rechizitele montate. (14) În cazurile şi condiţiile
prevăzute în Normele uniforme, operatorul de transport feroviar se
ingrijeste de dezinfectarea, dezinsectia, curatarea şi spalarea vagoanelor
care apartin acestuia, pe cheltuiala clientului. (15)
Transbordarea/transvazarea marfurilor între vagoane de ecartament diferit
ori în cazul defectării vagoanelor sau în orice alta imprejurare impusa de
condiţiile de exploatare se executa de către operatorul de transport
feroviar ori agenti autorizati, în baza unei conventii incheiate cu
operatorul de transport feroviar. Transbordarea/transvazarea marfurilor
care necesita mijloace sau condiţii speciale ori care prezinta un pericol
deosebit pentru cei care le manipuleaza se efectueaza, la cererea
operatorului de transport feroviar, de către expeditor, destinatar sau de
către agenti autorizati. (16) În cazul în care operaţiile de încărcare,
descarcare sau transbordare/transvazare a marfurilor se efectueaza de
către expeditor, destinatar ori de către agenti autorizati, acestia raspund
pentru degradarea marfurilor, a mijloacelor de transport, a rechizitelor sau
a instalaţiilor operatorilor de transport feroviar produse din culpa lor,
precum şi pentru pierderea părţilor mobile datorita nemontarii lor după
încărcare, descarcare sau transbordare/transvazare.-------------Art. 36 a
fost modificat prin pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 37Incheierea contractului de transport (1) Contractul de


transport reprezinta înţelegerea dintre operatorul de transport feroviar şi
client, prin care primul se angajează sa transporte marfa, cu titlu oneros,
la locul de destinatie şi sa o predea destinatarului. (2) Contractul de
transport se considera incheiat dacă sunt indeplinite cumulativ
urmatoarele condiţii: a) operatorul de transport feroviar a primit marfa
incarcata în mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor prezentului
regulament, sau în vehiculul feroviar care circulă pe roti proprii, după
caz, insotit de scrisoarea de trasura completata de expeditor în rubricile
care îi sunt rezervate şi semnata de către acesta; b) operatorul de transport
feroviar a aplicat stampila cu data pe toate exemplarele scrisorii de
trasura; data imprimata prin alte mijloace tehnice echivaleaza cu stampila
operatorului de transport feroviar. (3) Inexactitatile din scrisoarea de
trasura sau pierderea acesteia nu afectează existenta şi nici valabilitatea
contractului de transport, care rămâne supus dispoziţiilor prezentului
regulament.-------------Art. 37 a fost modificat prin pct. 39 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 38Scrisoarea de trasura (1) Pentru expeditiile de vagoane,


unităţi de transport intermodal şi coletarie, documentul de transport este
scrisoarea de trasura. (2) Modelele scrisorii de trasura şi modul de
completare a acestora se stabilesc prin Normele uniforme. (3) Scrisoarea
de trasura trebuie să cuprindă urmatoarele menţiuni obligatorii: a) data
întocmirii; b) numele şi adresa expeditorului; ca expeditor trebuie să fie
înscrisă o singura persoana fizica sau juridica; c) denumirea statiilor de
expeditie şi destinatie, conform nomenclatorului statiilor de cale ferata; d)
numele şi adresa destinatarului; se admite numele unei singure persoane
fizice sau juridice; e) numărul şi seria sigiliilor aplicate; f) denumirea
marfii şi a modului de ambalare, iar pentru marfurile periculoase,
denumirea prevăzută de RID - Apendice C la COTIF; g) enumerarea
detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, necesare formalitatilor
administrative în parcurs; h) numărul mijlocului de transport şi, după caz,
şi al unităţii de transport intermodal; i) masa bruta a marfii şi alte
elemente de calcul care să permită determinarea cantităţii de marfa a
expeditiei exprimata sub alte forme; j) menţiunea privind modul de plată;
k) indicatia ca transportul este supus, în pofida oricarei clauze contrarii,
prezentului regulament; l) numele şi adresa operatorului de transport
feroviar care a incheiat contractul de transport. (4) Nu este permisa
utilizarea altui document de transport decat scrisoarea de trasura. (5)
Pentru fiecare expeditie trebuie întocmită o singura scrisoare de trasura.
Dacă nu exista o convenţie contrara între expeditor şi operatorul de
transport feroviar, una şi aceeasi scrisoare de trasura se referă numai la
incarcatura unui singur vagon, a unei unităţi de transport intermodal sau a
unei expeditii de coletarie. (6) Totusi, cu o singura scrisoare de trasura
pot fi predate la transport: a) obiecte indivizibile şi de dimensiuni
excepţionale, a caror încărcare necesita mai mult de un vagon; b) marfuri
incarcate în mai multe vagoane, dacă dispozitiile speciale ale traficului şi
ale tarifelor permit aceasta pentru intregul parcurs. În acest caz grupul de
vagoane constituie o expeditie distincta. Dispozitiile ulterioare date de
expeditor nu trebuie să aibă ca efect despartirea vagoanelor predate la
transport cu o singura scrisoare de trasura. (7) Nu pot fi predate la
transport cu o singura scrisoare de trasura: a) marfurile care, datorita
naturii lor, nu pot fi incarcate în comun cu alte marfuri în acelasi vagon;
b) marfurile admise la transport în anumite condiţii, când încărcarea lor în
comun cu alte marfuri este interzisa prin RID - Apendice C la COTIF; c)
marfurile a caror încărcare în comun ar contraveni normelor legale în
vigoare; d) marfurile a caror încărcare este efectuata de operatorul de
transport feroviar cu cele a caror încărcare este în sarcina expeditorului.
(8) Pentru expeditiile care circulă de pe linii cu ecartament normal pe linii
cu ecartament ingust şi invers, numărul scrisorilor de trasura este cel
determinat de numărul vagoanelor de ecartament normal. (9) Modul de
lucru şi raspunderile în cazul utilizarii scrisorii de trasura electronice se
stabilesc prin Normele uniforme.-------------Art. 38 a fost modificat prin
pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 39Raspunderea pentru menţiunile din scrisoarea de trasura (1)


Expeditorul raspunde pentru toate cheltuielile şi pagubele suportate de
operatorul de transport feroviar pentru urmatoarele cauze: a) înscrierea de
către expeditor în scrisoarea de trasura a unor menţiuni incorecte,
inexacte, incomplete sau inscrise în altă parte decat în locul rezervat
fiecareia dintre ele; b) omiterea de către expeditor a unor menţiuni
prevăzute de RID - Apendice C la COTIF. (2) Pentru expeditiile incarcate
de expeditor, menţiunile din scrisoarea de trasura referitoare la masa
marfii sau la numărul coletelor nu fac dovada împotriva operatorului de
transport feroviar decat în condiţiile prezentului regulament.-------------
Art. 39 a fost modificat prin pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.

Articolul 40Plata prestatiei de transport (1) Tarifele de transport, tarifele


accesorii, tarifele vamale, tarifele suplimentare şi alte tarife survenite din
momentul incheierii contractului de transport pentru prestatia de transport
sunt platite de către expeditor, dacă nu exista o convenţie contrara între
expeditor şi operatorul de transport feroviar. (2) Atunci când pe baza unei
conventii între expeditor şi operatorul de transport feroviar tarifele sunt
puse în sarcina destinatarului şi când destinatarul nu a ridicat scrisoarea
de trasura şi nici nu a modificat contractul de transport, expeditorul
rămâne obligat la plata tarifelor. (3) Dacă preţul de transport nu poate fi
stabilit exact în momentul predarii marfii la transport, operatorul de
transport feroviar are dreptul sa pretindă drept garantie depunerea unei
sume reprezentand aproximativ aceste cheltuieli. Decontarea cu
expeditorul se face după eliberarea expeditiei în statia de destinatie. (4)
Plata către operatorul de transport feroviar se face, după caz: a) cu ocazia
incheierii contractului de transport; b) la eliberarea expeditiei; c) periodic,
prin facturare, atunci când exista o convenţie în acest sens. (5) În cazul
intarzierii platii prestatiei de transport, operatorul de transport feroviar
este în drept: a) sa perceapa majorări de intarziere, conform tarifelor
proprii sau convenţiilor incheiate; b) sa refuze transporturile. (6)
Expeditorul sau destinatarul este obligat sa plateasca operatorului de
transport feroviar sumele platite de acesta din culpa expeditorului sau
destinatarului, reprezentand amenzi aplicate de autoritatea vamala sau de
alte autorităţi administrative.-------------Art. 40 a fost modificat prin pct.
42 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 41Declararea interesului la eliberareExpeditorul şi operatorul de


transport feroviar pot conveni ca expeditiile sa faca obiectul unei
declaratii a interesului la eliberare, înscrisă în scrisoarea de trasura de
către expeditor, pentru aceasta percepandu-se tarif. Condiţiile de
declarare a interesului la eliberare se stabilesc în Normele
uniforme.Articolul 42Ramburse şi deburse (1) Expeditorul poate incarca
expeditia sa cu un ramburs până la o valoare egala cu valoarea marfii. (2)
Valoarea rambursului trebuie pusa la dispoziţie expeditorului în termen
de 30 de zile de la achitarea lui de către destinatar. (3) Dacă marfa a fost
eliberata destinatarului fără să se fi incasat în prealabil rambursul,
operatorul de transport feroviar este obligat sa plateasca expeditorului
valoarea pagubei până la maximum suma rambursului, pastrandu-şi
dreptul de actiune contra destinatarului. (4) Debursele se efectueaza
pentru executarea unor operaţiuni legate de marfa transportata. (5)
Transporturile incarcate cu ramburse şi deburse sunt supuse perceperii
unor tarife. (6) Rambursele şi debursele se admit în conformitate cu
prevederile Normelor uniforme.-------------Art. 42 a fost modificat prin
pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 43Starea, ambalarea şi marcarea marfii (1) Când natura marfii,


conform reglementarilor în vigoare, cere ca aceasta să fie ambalata,
expeditorul trebuie să o protejeze astfel încât să fie ferita de pierderea
totala sau parţială, precum şi de avarii în timpul transportului şi sa nu
poata pricinui pagube persoanelor, mediului, instalaţiilor caii ferate ori
celorlalte marfuri. Expeditorul trebuie să foloseasca ambalajele care
corespund standardelor ori altor norme tehnice sau legale în vigoare. (2)
Când marfa prezentată la transport sau ambalajul acesteia prezinta semne
vizibile de deteriorare sau degradare, operatorul de transport feroviar
poate pretinde expeditorului sa ia asupra sa raspunderea, facand menţiuni
în acest sens în scrisoarea de trasura. (3) Ambalajul se considera suficient
în cazul în care se apreciaza ca acesta protejeaza marfa, de la predarea ei
la transport până la eliberarea ei destinatarului, de riscurile inerente la
transport şi de consecintele acestora. (4) Dacă, ţinând seama de
dispozitiile alineatelor precedente, se apreciaza ca ambalarea este
necesară, operatorul de transport feroviar poate să refuze expeditia chiar
şi atunci când expeditorul recunoaste, sub semnatura în scrisoarea de
trasura, lipsa, insuficienta sau defectuozitatea ambalajului. (5)
Expeditorul este răspunzător de consecintele lipsei, insuficientei sau
defectuozitatii ambalajului, conform menţiunilor din scrisoarea de
trasura, inclusiv de viciile ascunse ale ambalajului. Expeditorul este
obligat sa repare paguba suferita de operatorul de transport feroviar din
aceasta cauza. (6) Marfurile care prin natura lor nu au nevoie de ambalaj
se primesc la transport neambalate. Operatorul de transport feroviar poate
să pretindă ca aceste marfuri neambalate să fie prezentate la transport în
unităţi de manipulare mai mari, respectiv legaturi, pachete, palete,
containere, o anumita masa pe colet şi alte modalităţi care faciliteaza
operaţiile de manipulare. (7) La expeditiile de vagoane complet acoperite
sau de unităţi de transport intermodal, expeditorul trebuie să introducă în
interiorul acestora datele de identificare a expeditiei, care să corespunda
cu cele din scrisoarea de trasura. (8) La expeditiile de coletarie,
expeditorul este obligat să aplice pe fiecare colet etichete de identificare
sau inscriptii exterioare distincte, care nu se pot sterge, fixate rezistent,
care să nu permita confuzii şi sa corespunda datelor din scrisoarea de
trasura. Fiecare colet va avea inscris cat mai vizibil un numar de ordine,
masa neta şi bruta. (9) La expeditiile de vagoane sau unităţi de transport
intermodal, expeditorul este obligat să aplice pe ambele părţi ale acestora,
în locurile special stabilite, etichete care să permită identificarea
transportului. Operatorul de transport feroviar poate pretinde folosirea
unor etichete tipizate, conform Normelor uniforme. (10) Dacă la
transportul unor marfuri sunt necesare măsuri speciale de manipulare,
depozitare şi precautie, în functie de natura lor, expeditorul trebuie să
aplice etichete sugestive care să indice modul de manipulare şi depozitare
a marfurilor. Operatorul de transport feroviar poate pretinde folosirea
unor etichete tipizate. (11) Coletele, paletele, unitatile de transport
intermodal şi vagoanele cu etichete sau inscriptii vechi neindepartate nu
se primesc la transport. (12) Marfurile ce se transporta în vrac în vagoane
descoperite trebuie astfel insemnate sau marcate de expeditor încât
sustragerea din continut sa nu fie posibila fără urme vizibile. (13)
Expeditorul este obligat să se conformeze prescriptiilor vamale sau ale
altor autorităţi administrative privitoare la ambalaj şi la acoperirea cu
prelate a marfurilor.-------------Art. 43 a fost modificat prin pct. 44 al art. I
din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 44Aplicarea sigiliilor (1) Expeditorul trebuie să aplice sigilii


proprii la toate sistemele de inchidere-deschidere care permit accesul în
interiorul vagoanelor acoperite, al unităţilor de transport intermodal, al
boxpaletelor cu capac, al mijloacelor acoperite cu prelate şi al altor
dispozitive ce se sigileaza, incarcate de acesta. Pentru expeditiile insotite
nu este obligatorie sigilarea. (2) Sigiliile trebuie astfel confectionate şi
aplicate încât sa nu permita inlocuirea sau violarea lor fără urme vizibile.
(3) Operatorul de transport feroviar aplica sigiliile sale ori de cate ori
considera ca este în interesul sau să execute sigilarea. (4) Operatorul de
transport feroviar accepta numai sigiliile aplicate de expeditor care au fost
omologate de Autoritatea Feroviara Română - AFER. (5) Operatorul de
transport feroviar poate să refuze la transport expeditiile ale caror sigilii
aplicate de expeditor sau de alte organe abilitate prin lege sunt deteriorate
sau incorect aplicate. (6) Operatorul de transport feroviar poate admite
folosirea de către expeditor a unor incuietori speciale, omologate de
AFER.-------------Art. 44 a fost modificat prin pct. 45 al art. I din LEGEA
nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408
din 11 mai 2006.

Articolul 45Dreptul operatorului de transport feroviar de a efectua


verificări (1) Operatorul de transport feroviar are dreptul sa verifice, în
orice moment al derularii contractului de transport, dacă au fost
respectate condiţiile de transport şi dacă expeditia corespunde cu
menţiunile inscrise în scrisoarea de trasura de către expeditor. Atunci
când verificarea se referă la conţinutul expeditiei, aceasta se face, pe cat
posibil, în prezenta celui în drept. În cazul în care acest lucru nu este
posibil, verificarea se face în prezenta organelor de politie sau a unui
specialist autorizat ori a doi martori care nu sunt salariati ai operatorului
de transport feroviar. (2) Dacă expeditia nu corespunde cu menţiunile
facute în scrisoarea de trasura sau dacă prevederile referitoare la
transportul de marfuri admise în anumite condiţii nu au fost respectate,
rezultatul verificării trebuie mentionat pe fila scrisorii de trasura care
insoteste marfa şi pe duplicatul scrisorii de trasura, dacă aceasta se mai
afla în posesia operatorului de transport feroviar. În acest caz, cheltuielile
ocazionate de verificare greveaza marfa, dacă acestea nu au fost platite
imediat. (3) În cazul în care se constata la colete, la mijlocul de transport,
la sigilii, la semnele de marcaj sau la marfuri urme de violare, pierderi,
scurgeri, alterari, avarieri, substituiri, diluari, diferente de masa peste
tolerantele legale, se verifica conţinutul expeditiei. Expeditorul sau
destinatarul trebuie să fie invitat la verificarea continutului expeditiei,
astfel cum aceasta are loc în statia de expediere, în parcurs sau în statia de
destinatie. Dacă cel invitat nu se prezinta, verificarea se face de către
operatorul de transport feroviar în prezenta organelor de politie sau a unui
specialist autorizat ori a doi martori care nu sunt salariati ai operatorului
de transport feroviar. Rezultatul verificării se consemneaza într-un
proces-verbal de constatare. Cheltuielile facute cu verificarea se suporta,
după caz, de expeditor sau destinatar, în afară de cazul în care verificarea
se face din culpa operatorului de transport feroviar. (4) Când în urma
verificării se constata o alta masa, o altfel de marfa sau elemente care
modifica preţul prestatiei de transport, operatorul de transport feroviar are
dreptul sa recalculeze tarifele şi sa perceapa diferentele. (5) Masa
constatata de către operatorul de transport feroviar rămâne determinanta
pentru calcularea pretului prestatiei de transport. (6) Când, cu ocazia
verificărilor, se constata pagube, se precizeaza toate elementele necesare
calculului despăgubirilor.-------------Art. 45 a fost modificat prin pct. 46
al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 46Supraincarcaturi (1) Se considera supraincarcatura cantitatea


de marfa care depăşeşte limita de încărcare admisa în functie de
caracteristicile constructive ale vagonului, respectiv de sarcina admisa pe
osie ori pe metru liniar de vagon. Se considera de asemenea
supraincarcatura depăşirea limitei de încărcare a unităţilor de transport
intermodal, a paletelor care apartin operatorului de transport feroviar sau
a celor aparţinând clientilor pe care le manipuleaza operatorul de
transport feroviar. (2) Supraincarcatura constatata în statia de expediere
trebuie să fie descarcata de expeditor. (3) Supraincarcatura constatata în
parcurs se descarca de expeditor sau de operatorul de transport feroviar,
pe cheltuiala expeditorului. Supraincarcatura descarcata se pune la
dispoziţia expeditorului. (4) Dacă cel indreptatit dispune ca
supraincarcatura să fie expediata la statia de destinatie a incarcaturii
principale, la o alta statie de destinatie sau să fie inapoiata la statia de
expediere, aceasta se trateaza ca o expeditie distincta.-------------Art. 46 a
fost modificat prin pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 47Tarife suplimentare (1) Operatorul de transport feroviar poate


percepe tarife suplimentare pentru diverse acţiuni sau inactiuni ale
expeditorului ori destinatarului, după caz, cum ar fi: a) declararea
incorecta, inexacta sau incompleta a marfurilor acceptate la transport; b)
depăşirea limitei de încărcare, când mijlocul de transport a fost incarcat
de expeditor; c) necuratarea mijloacelor de transport după descarcare sau
nemontarea părţilor mobile ale acestora la locul lor ori neinlaturarea
etichetelor şi sigiliilor; d) falsa declarare a masei marfurilor; e) alte cauze
prevăzute în tariful operatorului de transport feroviar. (2) Nu se percep
tarife suplimentare în cazul în care supraincarcarea a intervenit în parcurs
din cauza influentelor atmosferice, dacă se dovedeste ca incarcatura nu
depasea limita de încărcare în momentul predarii la transport.-------------
Art. 47 a fost modificat prin pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.

Articolul 48Documente pentru formalitatile administrative (1)


Expeditorul trebuie să anexeze la scrisoarea de trasura documentele
necesare pentru indeplinirea formalitatilor vamale, fiscale, de politie,
sanitar-veterinare, fitosanitare sau reglementate de alte autorităţi
administrative, care trebuie indeplinite înainte de eliberarea marfii.
Aceste documente trebuie să se refere numai la marfurile care fac
obiectul aceleiasi scrisori de trasura, dacă normele autorităţilor
administrative nu dispun altfel. (2) Dacă expeditorul asista el insusi la
indeplinirea formalitatilor cerute de organele vamale sau de alte autorităţi
administrative ori este reprezentat printr-un mandatar, este de ajuns ca
aceste documente să fie prezentate cu ocazia indeplinirii formalitatilor
menţionate. În acest caz expeditorul va inscrie în rubrica corespunzătoare
din scrisoarea de trasura cine şi unde indeplineste formalitatile. (3)
Operatorul de transport feroviar nu este obligat sa verifice dacă
documentele prezentate sunt suficiente şi exacte, cu excepţia cazurilor
prevăzute în reglementarile în vigoare. (4) Expeditorul raspunde faţă de
operatorul de transport feroviar pentru orice pagube care rezultă din lipsa,
insuficienta sau inexactitatea acestor documente şi pentru neefectuarea
menţiunilor în scrisoarea de trasura, în afară de cazul în care operatorul
de transport feroviar este în culpa. (5) Operatorul de transport feroviar
este răspunzător pentru consecintele pierderii sau utilizarii incorecte a
documentelor menţionate în scrisoarea de trasura şi care o însoţesc sau
care îi sunt inmanate, cu excepţia cazului când pierderea sau paguba
ocazionata de utilizarea incorecta a documentelor a fost cauzata de
împrejurări pe care operatorul de transport feroviar nu putea să le evite şi
ale caror consecinte nu le putea preintampina.-------------Art. 48 a fost
modificat prin pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 49Indeplinirea formalitatilor administrative (1) În cursul


transportului, formalitatile cerute de organele vamale sau de alte organe
abilitate prin lege se indeplinesc de operatorul de transport feroviar fără
garantarea platii taxelor vamale. Operatorul de transport feroviar poate să
incredinteze aceasta sarcina unui mandatar. (2) În indeplinirea acestor
formalitati operatorul de transport feroviar raspunde de culpa sa sau a
mandatarului sau. Totusi, eventuala despăgubire nu poate să o depăşească
pe cea prevăzută în caz de pierdere a marfii. (3) Expeditorul, printr-o
menţiune facuta în scrisoarea de trasura, sau destinatarul, în cazul în care
are dreptul sa modifice contractul de transport, poate cere: a) sa asiste el
insusi la aceste formalitati sau să fie reprezentat de un mandatar; b) sa
indeplineasca el insusi aceste formalitati sau să fie indeplinite de un
mandatar; c) sa plateasca taxele vamale, alte tarife şi cheltuieli, când
asista, el insusi sau mandatarul sau, la formalitati ori le indeplineste, în
condiţiile legii. Nici expeditorul şi nici destinatarul, care au dreptul la
dispoziţie, nici mandatarul lor nu pot lua în primire marfa decat în
condiţiile legii. (4) Dacă pentru indeplinirea formalitatilor cerute de
autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative expeditorul a
desemnat un loc în care prescriptiile în vigoare nu permit să fie
indeplinite sau dacă a indicat pentru aceste formalitati orice alt mod de a
proceda care nu poate fi executat, operatorul de transport feroviar
procedeaza în modul pe care îl considera cel mai favorabil intereselor
persoanei în drept şi comunică expeditorului masurile luate. (5) Dacă, în
termenul fixat la art. 59, în statia de destinatie cel în drept nu a indeplinit
formalitatile vamale şi nu a ridicat scrisoarea de trasura, expeditia se
considera împiedicată la eliberare, procedandu-se conform prezentului
regulament. (6) Expeditiile sosite în statia de destinatie nevamuite se
avizeaza către destinatar şi stau la dispoziţia lui în condiţiile art. 51, până
ce acesta obtine liberul de vama, conform legii. Pentru executarea în
statia de destinatie a altor formalitati administrative se procedeaza
similar. (7) Destinatarul poarta raspunderea integrală pentru prejudiciile
produse operatorului de transport feroviar ca urmare a neindeplinirii
obligaţiilor care îi revin conform reglementarilor vamale.-------------Art.
49 a fost modificat prin pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie
2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 50Termenul de executare a contractului de transport (1)


Expeditorul şi operatorul de transport feroviar convin asupra termenului
de executare a contractului de transport. În lipsa unei conventii se aplică
prevederile de mai jos. Termenul de executare a contractului de transport
începe să curgă de la ora 00,00 a zilei urmatoare celei de primire a marfii
la transport şi insumeaza: a) termenul de expediere, care este de 24 de
ore; b) termenul de transport pentru fiecare fractiune indivizibila de 400
km, care este de 48 de ore; c) termenul suplimentar de 24 de ore care se
aplică, o singură dată, pentru trecerea de pe liniile principale pe liniile
secundare sau inguste şi invers; liniile principale se publică de către
operatorul de transport feroviar; d) alte termene suplimentare, stabilite
prin Normele uniforme. (2) Distantele se raporteaza la itinerarul convenit,
iar în lipsa acestuia, la itinerarul cel mai scurt posibil. (3) Termenul de
executare a contractului de transport se prelungeste, cu excepţia cazurilor
imputabile operatorului de transport feroviar, cu durata stationarii
necesare pentru: a) verificarea expeditiei; b) indeplinirea formalitatilor
cerute de organele vamale sau de alte autorităţi administrative; c)
modificarea contractului de transport; d) tratamente speciale ce trebuie
acordate marfii; e) transbordarea sau refacerea unei incarcaturi efectuate
defectuos de către expeditor; f) continuarea transportului pe mare, pe cai
navigabile interioare sau cu mijloace rutiere, dacă nu exista legătură
feroviara; g) pentru alte cazuri prevăzute în Normele uniforme; h) orice
intrerupere a traficului care împiedica în mod temporar începerea sau
continuarea transportului, cum ar fi: calamitati naturale, evenimente de
cale ferata, incendii, greve şi alte situaţii excepţionale. Cauza şi durata
acestor prelungiri trebuie să fie menţionate de operatorul de transport
feroviar în scrisoarea de trasura. Dacă este cazul, ele pot fi dovedite şi
prin alte mijloace. (4) Termenul de executare a contractului de transport
se suspenda sambata, duminica şi în zilele de sarbatori legale, atunci când
operatorul de transport feroviar nu lucreaza în aceste zile, dacă acest fapt
a fost facut public şi dacă nu a fost prevăzut altfel în contractul de
transport. (5) Când termenul de executare a contractului de transport ia
sfârşit după ora de terminare a programului de lucru al operatorului de
transport feroviar din statia de destinatie, expirarea acestui termen se
amana până la trecerea a doua ore de la ora când se reincepe programul
de lucru şi dacă nu a fost prevăzut altfel în contractul de transport. (6) În
cadrul termenului de executare a contractului de transport, expeditia
trebuie să soseasca în statia de destinatie şi să fie avizata destinatarului.
Pentru expeditiile care nu pot ajunge în statia de destinatie, deoarece
liniile de descarcare ale destinatarului sunt inaccesibile din culpa sa,
termenul de executare a contractului de transport se incheie odata cu
avizarea destinatarului asupra opririi din aceasta cauza a transportului în
parcurs. În acest caz mijloacele de transport stau la dispoziţia clientilor în
condiţiile art. 51. Durata stationarii trebuie să fie mentionata de
operatorul de transport feroviar în scrisoarea de trasura. Dacă este cazul,
aceasta poate fi dovedita prin alte mijloace. (7) Pentru expeditiile de
coletarie, marfuri perisabile şi vietati, precum şi pentru alte tipuri de
expeditii, prin Normele uniforme se pot stabili şi alte termene de
executare a contractului de transport.-------------Art. 50 a fost modificat
prin pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 51Tarife de utilizare a mijloacelor de transport aflate la


dispoziţia clientului (1) Pe durata cat mijloacele de transport şi rechizitele
stau la dispoziţia clientului pentru încărcare, descarcare, transbordare,
aranjarea incarcaturii, pentru dispunerea masurilor privind impiedicarea
la transport, impiedicarea la eliberare, executarea dispoziţiilor ulterioare,
executarea operaţiilor administrative, vamuire, operatorul de transport
feroviar are dreptul sa perceapa tarife de utilizare. (2) Pentru mijloacele
de transport şi rechizitele de încărcare aparţinând operatorilor de transport
feroviar straini se pot percepe tarife de utilizare, ţinând seama de chiriile
stabilite în traficul international. (3) Modul şi condiţiile de aplicare şi
percepere a tarifelor de utilizare se stabilesc de către operatorul de
transport feroviar. (4) Dacă nu exista o convenţie contrara, tarifele de
utilizare se platesc de expeditor sau destinatar astfel cum mijloacele de
transport au stat la dispoziţia acestora. (5) Evidenta mijloacelor de
transport puse la dispoziţie clientilor în vederea calcularii tarifului de
utilizare se tine de către operatorul de transport feroviar.-------------Art.
51 a fost modificat prin pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie
2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 52Eliberarea expeditiei (1) Prin eliberarea expeditiei la


destinatie se înţelege indeplinirea cumulativa a urmatoarelor: a) predarea
marfii incarcate în mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor
prezentului regulament, sau a vehiculului feroviar care circulă pe roti
proprii; b) plata creanţelor ce decurg din contractul de transport; c)
remiterea scrisorii de trasura destinatarului. (2) Eliberarea expeditiei la
destinatie se face pe baza semnaturii de primire a destinatarului. (3) Sunt
asimilate eliberarii expeditiei la destinatie, când sunt efectuate conform
normelor legale: a) predarea marfii către autorităţile vamale sau fiscale, în
antrepozitele lor, când acestea nu se gasesc sub paza operatorului de
transport feroviar; b) antrepozitarea la operatorul de transport feroviar a
marfii sau depozitarea sa la expeditionari, comisionari ori într-un
antrepozit public. (4) Prin conventii operatorul de transport feroviar
stabileste împreună cu destinatarul locul şi condiţiile de predare-primire a
expeditiei. (5) După sosirea în statia de destinatie, destinatarul poate cere
operatorului de transport feroviar să-i remita scrisoarea de trasura şi sa îi
elibereze expeditia. Dacă este constatata pierderea marfii sau dacă marfa
nu a sosit la expirarea termenului de executare a contractului de transport,
destinatarul poate să îşi valorifice în nume propriu, faţă de operatorul de
transport feroviar, drepturile care deriva din prevederile contractului de
transport. (6) Destinatarul trebuie să descarce complet mijloacele de
transport, să le curete de orice resturi care provin de la marfa descarcata,
sa indeparteze sigiliile şi etichetele vechi, sa inchida usile şi clapele, sa
monteze părţile mobile ale vagoanelor înainte de a le preda operatorului
de transport feroviar. Operatorul de transport feroviar poate face aceste
operaţii pe cheltuiala destinatarului. (7) Dacă o parte din marfurile
menţionate în scrisoarea de trasura lipseste sau sunt marfurile avariate la
eliberare, totalul sumelor care rezultă din scrisoarea de trasura trebuie să
fie platit. Destinatarul are dreptul de a reclama restituirea tarifelor pentru
marfurile nelivrate. (8) Operatorul de transport feroviar are asupra
marfurilor transportate drepturile unui creditor gajist pentru totalitatea
creanţelor ce i se cuvin din executarea transportului respectiv, precum şi
pentru creante provenite din transporturi anterioare. Aceste drepturi
subzista atât timp cat marfa se găseşte în posesia operatorului de transport
feroviar sau a unei terte persoane care o detine în numele sau.-------------
Art. 52 a fost modificat prin pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.

Articolul 53Constatarea pierderii sau a avarierii marfii (1) Când o


pierdere parţială sau o avariere este descoperita ori presupusa de
operatorul de transport feroviar sau când ea este sustinuta cu probe de
către cel indreptatit, care o invoca, trebuie să se intocmeasca fără
intarziere şi, dacă este posibil, în prezenta celui indreptatit un proces-
verbal prin care se constata starea marfii, masa şi, pe cat posibil, marimea
pagubei, cauza acesteia şi momentul când s-a produs. O copie a acestui
proces-verbal trebuie să fie inmanata gratuit celui indreptatit. (2) Când cel
indreptatit nu accepta constatarile din procesul-verbal, acesta poate cere
ca starea şi masa marfii, precum şi cauza şi valoarea pagubei să fie
constatate de un expert sau de un specialist numit de părţi ori de un expert
desemnat pe cale judecătorească. (3) Cel indreptatit poate, fără sa faca
nici o dovadă, sa considere marfa ca pierduta când expeditia nu a fost
eliberata destinatarului sau nu a fost pusa la dispoziţia sa în 30 de zile
care urmeaza termenului de executare a contractului de transport. (4)
Pierderile totale descoperite sau invocate se cerceteaza de operatorul de
transport feroviar, rezultatul investigatiilor comunicandu-se celor
interesati. (5) Dacă cel indreptatit a primit plata despăgubirii pentru marfa
pierduta, acesta poate să ceara să fie avizat imediat în cazul în care marfa
este gasita, dar nu mai tarziu de 12 luni de la data primirii despăgubirii.
(6) În termen de 30 de zile de la primirea avizului de gasire a marfii, cel
indreptatit poate să ceara ca marfa sa îi fie livrata, fără cheltuieli, fie în
statia de expediere, fie în statia de destinatie prevăzută în scrisoarea de
trasura, în schimbul restituirii despăgubirii pe care a primit-o şi sub
rezerva acordarii tuturor drepturilor care decurg din eliberarea cu
intarziere a marfii. (7) Când termenele prevăzute la alin. (3), (5) şi (6) nu
sunt respectate, operatorul de transport feroviar poate dispune de marfa
fie prin utilizarea în interes propriu, fie prin valorificare conform
prevederilor legale. (8) Sumele obtinute din valorificarea marfurilor
conform alin. (7) se fac venit al operatorului de transport
feroviar.-------------Art. 53 a fost modificat prin pct. 54 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 54Rectificarea incasarilor (1) În caz de aplicare gresita a unui


tarif sau de greseala de calcul la incasarea tarifelor, ceea ce nu s-a incasat
trebuie platit şi ceea ce s-a incasat în plus trebuie restituit. (2) Suma
neincasata se plateste către operatorul de transport feroviar de către cel
care are obligaţia de plată, conform contractului de transport. (3) Pentru
sumele datorate în temeiul prezentului articol curg majorări de intarziere
a platii din ziua punerii în intarziere pentru plata sau din ziua reclamatiei
ori, dacă nu a avut loc nici punerea în intarziere sau nu exista reclamatie,
din ziua chemarii în judecata. Sumele încasate în minus din culpa
salariatilor operatorilor de transport feroviar se vor achita de clientul care
a efectuat plata initial, fără dobânda. Dacă cel indreptatit nu prezinta
operatorului de transport feroviar documentele justificative necesare
pentru tratarea definitivă a reclamatiei, într-un termen acceptabil care i s-
a fixat, dobanzile nu curg de la expirarea termenului fixat şi până la
prezentarea efectiva a documentelor.-------------Art. 54 a fost modificat
prin pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Capitolul III Modificarea contractului de transport

Articolul 55Modificarea contractului de transport de către expeditor (1)


Expeditorul poate să modifice contractul de transport prin dispozitii
ulterioare, indicand: a) retragerea marfii la statia de expediere; b) oprirea
marfii în parcurs; c) amanarea eliberarii marfii; d) eliberarea marfii unei
alte persoane decat destinatarului inscris în scrisoarea de trasura; e)
eliberarea marfii la o alta statie decat statia de destinatie înscrisă în
scrisoarea de trasura; f) inapoierea marfii la statia de expediere. (2)
Operatorul de transport feroviar poate extinde dreptul expeditorului
privind modificarea contractului de transport cu urmatoarele: a) stabilirea
unui ramburs; b) majorarea, micsorarea sau anularea unui ramburs; c)
preluarea în sarcina sa a tarifelor unei expeditii nefrancate sau majorarea
celor luate în sarcina sa. (3) În nici un caz dispozitiile expeditorului nu
trebuie să aibă ca efect divizarea expeditiei. (4) Aceste dispozitii trebuie
să fie date printr-o declaratie în forma prevăzută de Normele uniforme.
Menţiunile din declaratie trebuie efectuate şi semnate de expeditor pe
duplicatul scrisorii de trasura ce trebuie prezentat operatorului de
transport feroviar. Orice dispoziţie data intr-o alta forma decat cea
prevăzută este nula. (5) Când operatorul de transport feroviar da curs
dispoziţiilor expeditorului fără sa ceara prezentarea duplicatului, este
răspunzător faţă de client pentru paguba care ar rezultă din aceasta cauza.
Eventuala despăgubire nu trebuie să depăşească despăgubirea prevăzută
în caz de pierdere a marfii. (6) Dreptul expeditorului de a modifica
contractul de transport, chiar dacă este în posesia duplicatului scrisorii de
trasura, se stinge în cazul în care expeditia a fost eliberata destinatarului
sau destinatarul şi-a valorificat drepturile prevăzute la alin. (7) al art.
52.-------------Art. 55 a fost modificat prin pct. 56 al art. I din LEGEA nr.
110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din
11 mai 2006.

Articolul 56Modificarea contractului de transport de către destinatar (1)


Când expeditorul nu a luat în sarcina sa tarifele aferente transportului şi
nu a facut în scrisoarea de trasura menţiunea "destinatar neautorizat sa
dea dispozitii ulterioare", destinatarul poate, prin dispozitii ulterioare, sa
modifice contractul de transport, indicand: a) oprirea marfii în parcurs; b)
amanarea eliberarii marfii; c) eliberarea marfii în statia de destinatie unei
alte persoane decat destinatarul inscris în scrisoarea de trasura; d) modul
de indeplinire a formalitatilor vamale sau ale altor autorităţi
administrative. (2) Aceste dispozitii trebuie să fie date printr-o declaratie
în forma prevăzută de Normele uniforme. Menţiunile din declaratie
trebuie efectuate şi semnate de destinatar pe duplicatul scrisorii de trasura
ce trebuie prezentat operatorului de transport feroviar. Orice dispoziţie
data intr-o alta forma decat cea prevăzută este nula. Dreptul destinatarului
de a modifica contractul de transport se stinge în cazul în care: a) a ridicat
scrisoarea de trasura; b) a acceptat marfa; c) şi-a valorificat drepturile în
conformitate cu alin. (5) al art. 52; d) a indicat o persoană şi aceasta a
ridicat scrisoarea de trasura sau şi-a valorificat dreptul, în conformitate cu
prevederile alin. (5) al art. 52. (3) Dacă destinatarul a dispus ca marfa să
fie eliberata unei alte persoane, aceasta nu este autorizata sa modifice
contractul de transport.-------------Art. 56 a fost modificat prin pct. 57 al
art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 57Executarea dispoziţiilor ulterioare (1) Operatorul de transport


feroviar nu poate refuza executarea dispoziţiilor ulterioare date de
expeditor sau destinatar, nici nu poate intarzia executarea lor, în afară de
cazurile în care: a) executarea nu mai este posibila în momentul în care
dispozitiile sosesc la statia care trebuie să le execute; b) executarea este
de natura a perturba serviciul programat al exploatarii; c) executarea este
contrara actelor normative în vigoare; d) valoarea marfii, când este vorba
de o schimbare a statiei de destinatie, nu acopera, după aprecierea
operatorului de transport feroviar, tarifele care vor greva marfa la sosirea
la noua destinatie, cu excepţia cazului în care aceste tarife se platesc sau
plata lor se garanteaza imediat; e) plata prestatiei de transport se face
printr-un tert şi acesta nu şi-a dat acceptul în scris. (2) Cel care a dat
dispozitii este instiintat cat mai curand posibil despre piedicile care se
opun executarii lor. Când operatorul de transport feroviar nu este în
măsura sa prevada aceste piedici, cel care a dat dispozitiile suporta toate
consecintele care rezultă din începerea executarii lor. (3) Tarifele şi
cheltuielile care se ivesc din executarea unei dispozitii, cu excepţia celor
care rezultă din culpa operatorului de transport feroviar, trebuie să fie
platite de expeditor sau de destinatar, în conformitate cu menţiunea de
francare. (4) Operatorul de transport feroviar este răspunzător, în cazul
când este vinovat, de consecintele neexecutarii sau executarii inexacte a
unei dispozitii. Eventuala despăgubire nu trebuie să fie niciodata mai
mare decat cea prevăzută în caz de pierdere a marfii. (5) Tarifele de
transport se calculeaza pe distantele parcurse efectiv, ca urmare a
executarii dispozitiei ulterioare. Tarifele aplicabile sunt cele în vigoare pe
fiecare dintre aceste parcursuri. Dispozitiile de mai sus sunt aplicabile
prin analogie tarifelor accesorii şi altor cheltuieli, care survin ca urmare a
executarii dispozitiei ulterioare.-------------Art. 57 a fost modificat prin
pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 58Impiedicarea la transport (1) Constituie impiedicare la


transport faptul ca începerea sau continuarea transportului este
împiedicată ori nu mai este posibila pe itinerarul prevăzut. Pot constitui
impiedicari la transport calamitatile naturale, cum ar fi: inundaţii,
inzapeziri şi alte fenomene naturale, care pot opri continuarea
transportului, perturbari în serviciu, cum ar fi: deraieri, accidente şi alte
evenimente asemanatoare din cauza cărora transportul se opreste în
parcurs, sechestrarea marfii, lipsa documentelor insotitoare pentru
indeplinirea formalitatilor vamale sau administrative, grevele şi alte
cazuri similare. (2) În caz de impiedicare la transport, operatorul de
transport feroviar poate hotari: a) sa transporte din oficiu marfa,
modificand itinerarul, caz în care nu percepe tarife suplimentare de la
expeditor pentru modificarea itinerarului; b) sa ceara instrucţiuni de la
expeditor, comunicandu-i informaţiile utile de care dispune, pentru ca
acesta sa decida. (3) În afară de cazul în care operatorul de transport
feroviar este în culpa, el poate să perceapa tariful de transport aplicabil pe
itinerarul parcurs efectiv şi poate modifica termenul de executare a
contractului de transport corespunzător acestui itinerar pentru situaţiile
prevăzute la alin. (2) lit. b). (4) În cazul în care continuarea transportului
nu este posibila, operatorul de transport feroviar cere instrucţiuni de la
expeditor. (5) Dacă instrucţiunile primite modifica destinatarul sau statia
de destinatie ori sunt date statiei unde se găseşte marfa, expeditorul
trebuie să le inscrie pe duplicatul scrisorii de trasura şi să prezinte acest
duplicat operatorului de transport feroviar. (6) Când operatorul de
transport feroviar da curs instructiunilor primite fără a pretinde
prezentarea duplicatului scrisorii de trasura, este răspunzător pentru
paguba care rezultă din aceasta cauza. Eventuala despăgubire nu trebuie
să o depăşească niciodata pe cea prevăzută pentru pierderea marfii. (7)
Dacă expeditorul, instiintat de o impiedicare la transport, nu da în termen
de 72 de ore instrucţiuni executabile, operatorul de transport feroviar
procedeaza potrivit prevederilor art. 59. (8) Când impiedicarea la
transport inceteaza inaintea sosirii instructiunilor, marfa este indrumata la
destinaţia sa, fără a astepta instrucţiunile, expeditorul fiind instiintat
despre aceasta în cel mai scurt timp posibil. (9) Când impiedicarea la
transport intervine după ce destinatarul a modificat contractul de
transport, operatorul de transport feroviar trebuie să instiinteze despre
aceasta destinatarul. Dispozitiile de la articolele anterioare se aplică în
mod corespunzător. (10) În afară de cazul în care operatorul de transport
feroviar este vinovat, el poate, în caz de impiedicare la transport, sa
perceapa tariful de utilizare a mijlocului de transport.-------------Art. 58 a
fost modificat prin pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 59Impiedicarea la eliberare (1) Se considera impiedicare la


eliberare dacă, în termen de 120 de ore de la ora avizarii, destinatarul
refuza primirea expeditiei, nu poate fi gasit, nu ridica scrisoarea de
trasura sau expeditia nu poate fi eliberata din alte cauze, cum ar fi:
sechestru, hotărâri judecătorești, marfa grevata de un ramburs neadmis
sau alte situaţii similare. (2) După curgerea termenului prevăzut la alin.
(7) al art. 58 impiedicarea la transport va fi tratata conform prevederilor
prezentului articol. (3) În caz de impiedicare la eliberare, operatorul de
transport feroviar trebuie să îl instiinteze pe expeditor fără intarziere,
pentru a-i cere instrucţiuni. (4) Când impiedicarea la eliberare inceteaza
înainte de sosirea instructiunilor expeditorului la statia de destinatie,
expeditia se elibereaza destinatarului. Expeditorul trebuie să fie instiintat
despre aceasta fără intarziere. (5) În cazul în care destinatarul refuza
marfa, expeditorul are dreptul sa dea instrucţiuni, chiar dacă nu poate
prezenta duplicatul scrisorii de trasura. (6) Expeditorul poate, de
asemenea, sa ceara, printr-o menţiune în scrisoarea de trasura, ca marfa sa
îi fie inapoiata din oficiu, dacă se iveste o impiedicare la eliberare. În
afară de acest caz, este necesar consimtamantul sau scris. (7) Dacă marfa
a fost împiedicată la eliberare şi a fost vanduta în conformitate cu
prevederile legale, atunci suma obtinuta după scaderea pretului de
transport care greveaza marfa şi a cheltuielilor ocazionate de valorificare
trebuie să fie ţinuta la dispoziţia expeditorului. Dacă suma este mai mica
decat aceasta, expeditorul trebuie să plateasca diferenţa. (8) Dacă
impiedicarea la eliberare se iveste după ce destinatarul a modificat
contractul de transport, operatorul de transport feroviar trebuie să
instiinteze destinatarul despre aceasta impiedicare. (9) În nici un caz
marfa nu se va inapoia expeditorului fără consimtamantul sau
scris.-------------Art. 59 a fost modificat prin pct. 60 al art. I din LEGEA
nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408
din 11 mai 2006.Capitolul IV Raspunderea operatorului de transport
feroviar

Articolul 60Responsabilităţii (1) Operatorul de transport feroviar este


răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totala sau parţială şi
din avarierea marfii survenita din momentul incheierii contractului de
transport şi până la eliberarea expeditiei, precum şi pentru paguba care
rezultă din depăşirea termenului de executare a contractului de transport.
(2) Când operatorul de transport feroviar a cantarit marfurile, el raspunde
de cantitatea constatata pe cantarul sau, în limita tolerantelor stabilite la
art. 61 alin. (3) lit. b). (3) Operatorul de transport feroviar are dreptul sa
faca dovada ca în realitate a primit mai puţin de la expeditor sau ca marfa
sosita la destinatie corespunde cu masa neta ori cu specificatiile din actele
de livrare sau din scrisoarea de trasura. (4) Operatorul de transport
feroviar nu raspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrara,
dacă mijlocul de transport inchis a ajuns la destinatie fără urme de
violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte, iar marfurile
incarcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele
intacte.-------------Art. 60 a fost modificat prin pct. 61 al art. I din LEGEA
nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408
din 11 mai 2006.

Articolul 61Intinderea raspunderii (1) Sarcina probei ca avarierea marfii


s-a produs în timpul transportului şi din culpa operatorului de transport
feroviar revine celui care reclama. (2) În cazul în care însă coletul sau
mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poarta urme de violare
ori marcajele de pe marfurile transportate într-un mijloc de transport
deschis poarta, de asemenea, urme de violare, se presupune, până la proba
contrara, ca marfurile au fost avariate din culpa operatorului de transport
feroviar. (3) Operatorul de transport feroviar este scutit de raspunderea
prevăzută la art. 60 alin. (1) dacă: a) pierderea, avarierea sau depăşirea
termenului contractului de transport a avut drept cauza o culpa a
clientului, o dispoziţie a acestuia care nu a rezultat dintr-o culpa a
operatorului de transport feroviar, un viciu propriu al marfii, cum ar fi:
deteriorare anterioara, pierdere de masa sau de calitate şi altele similare
sau alte împrejurări care nu pot fi puse în culpa operatorului de transport
feroviar; b) se constata diferenţa între cantarul folosit la primirea
marfurilor spre transport şi cel folosit la eliberarea către destinatar, atunci
când lipsa este evident nereala, se datorează expeditorului sau se
încadrează în toleranta de +/-2%. (4) Operatorul de transport feroviar este
scutit de raspunderea prevăzută la art. 60 alin. (1) şi în cazul în care
pierderea, avarierea marfii sau depăşirea termenului contractului de
transport este provocata din vina clientului, în urmatoarele cazuri: a)
cauzele naturale inerente transportului în vehicule deschise, fie şi
acoperite cu prelate, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor
incheiate între expeditor şi operatorul de transport feroviar şi menţionate
în scrisoarea de trasura; b) lipsa sau ambalajul necorespunzator pentru
marfurile care, prin natura lor, sunt expuse la pierderi din masa sau la
avarii, dacă nu sunt ambalate ori sunt necorespunzator ambalate; c)
operaţiile de încărcare, transbordare/transvazare sau de descarcare
executate de expeditor ori de destinatar; d) indeplinirea de către
expeditor, destinatar, comisionar vamal sau de către alt mandatar a
formalitatilor cerute de organele vamale ori de alte autorităţi
administrative; e) din cauze inerente insesi naturii marfii, la pierderea
totala sau parţială şi la avariere, indeosebi prin spargere, ruginire,
deteriorare interioara şi spontana, uscare, imprastiere, scaderea naturala a
masei; f) declararea incorecta, inexacta sau incompleta a marfurilor
excluse de la transport ori admise în anumite condiţii sau nerespectarea
de către expeditor a masurilor stabilite pentru marfurile admise în
anumite condiţii; g) transportul care, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau
înţelegerilor incheiate între expeditor şi operatorul de transport feroviar şi
menţionate în scrisoarea de trasura, trebuie să fie efectuat cu însoţitor,
dacă pierderea sau avarierea rezultă dintr-un risc pe care insotirea avea
drept scop sa îl evite; h) transportul de animale sau de păsări vii. (5)
Operatorul de transport feroviar are aceeasi raspundere ca pentru vehicule
deschise fără prelata şi atunci când se transporta în astfel de vehicule
marfuri care, conform dispoziţiilor aplicabile, nu se transporta în vehicule
deschise. (6) Dovada ca pierderea, scaderea din masa, avarierea sau
depăşirea termenului de executare a contractului de transport se datorează
cauzelor prevăzute la alin. (4) cade în sarcina operatorului de transport
feroviar. (7) Clientul păstrează dreptul de a face dovada ca paguba, în
intregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre riscurile
prevăzute la alin. (4). (8) Pentru marfurile care, datorita naturii lor, sufera
în mod obisnuit o pierdere din masa în timpul transportului, operatorul de
transport feroviar nu raspunde, oricare ar fi parcursul efectuat, decat de
acea parte din lipsa care depăşeşte tolerantele prevăzute mai jos: a) 2%
din masa pentru marfurile lichide sau predate la transport în stare umeda;
b) 1% din masa pentru marfurile uscate. (9) Limitarea raspunderii
prevăzute la alin. (8) nu poate fi invocata dacă se face dovada, după
imprejurarile de fapt, ca pierderea nu rezultă din cauzele care justifica
toleranta. (10) În cazul când se transporta mai multe colete cu o singura
scrisoare de trasura, pierderea din masa în timpul transportului se
calculeaza pentru fiecare colet, dacă masa acestuia, la predare, a fost
indicată separat în scrisoarea de trasura sau dacă poate fi constatata în alt
mod. (11) În caz de pierdere totala a marfii, la calcularea despăgubirii nu
se face nici o scadere pentru pierderea din masa în timpul
transportului.-------------Art. 61 a fost modificat prin pct. 62 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 62Raspunderea în caz de reexpediere şi prezumtia de pierdere a


marfii (1) Prin reexpediere se înţelege operaţiunea prin care, printr-o
cerere scrisa, destinatarul solicita, după eliberarea expeditiei, incheierea
unui nou contract de transport care are ca obiect aceeasi expeditie şi în
care el devine expeditor. (2) Termenul şi condiţiile reexpedierii sunt
stabilite de operatorul de transport feroviar. (3) Marfa ce face obiectul
expeditiei rămâne incarcata în acelasi vagon, cu aceleasi marcaje de
siguranţă şi sigilii. (4) Când un transport predat în conformitate cu
prezentul regulament a facut obiectul unei reexpedieri supuse acelorasi
reguli şi când o pierdere parţială sau o avariere este constatata după
aceasta reexpediere, exista prezumtia ca ea s-a produs în cursul executarii
ultimului contract de transport, dacă transportul a ramas în paza
operatorului de transport feroviar şi a fost reexpediat în aceeasi stare în
care a sosit la statia de reexpediere. (5) Clientul poate, fără a avea de
facut alte dovezi, sa considere marfa ca fiind pierduta când ea nu a fost
eliberata destinatarului sau ca fiind ţinuta la dispoziţia sa, în cele 30 de
zile care urmeaza după implinirea termenelor contractului de transport.
(6) Clientul, primind plata despăgubirii pentru marfa pierduta, poate cere
în scris să fie instiintat fără intarziere în cazul în care marfa este gasita în
curs de un an de la plata despăgubirii. În cazul cererii, operatorul de
transport feroviar elibereaza o dovadă scrisa. (7) În termen de 30 de zile
de la primirea înştiinţării clientul poate pretinde să-i fie eliberata, la una
dintre statiile din parcurs, marfa pierduta. În acest caz el trebuie să
plateasca tarifele aferente transportului de la statia de expediere şi până la
cea unde are loc eliberarea şi sa restituie despăgubirea primita, din care se
vor scadea tarifele care au fost cuprinse în aceasta despăgubire. Cu toate
acestea, el păstrează drepturile sale la despăgubire, pentru depăşirea
termenelor contractului de transport prevăzute la art. 63. (8) În lipsa fie a
cererii prevăzute la alin. (6), fie a instructiunilor date în termenul
prevăzut la alin. (7) sau dacă marfa este regasita după mai mult de un an
de la data despăgubirii, operatorul de transport feroviar va dispune de
marfa fie prin utilizarea în interesul propriu, fie prin valorificare, conform
dispoziţiilor legale.-------------Art. 62 a fost modificat prin pct. 63 al art. I
din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 63Despăgubiri (1) Operatorul de transport feroviar este obligat


sa plateasca despăgubiri pentru pierderea totala sau parţială, avarierea
marfii sau depăşirea termenului de executare a contractului de transport.
Când se încasează tarife necuvenite, operatorul de transport feroviar este
obligat să le restituie. (2) În caz de pierdere totala sau parţială a marfii,
operatorul de transport feroviar trebuie să plateasca, excluzand alte
daune-interese, o despăgubire calculată după factura sau după preţul
curent al marfii, iar în lipsa acestora, după preţul marfurilor de aceeasi
natura şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primita la transport.
Despăgubirea nu poate depăşi valoarea pe kilogram brut de marfa lipsa,
stabilita prin Normele uniforme. În afară de aceasta, operatorul de
transport feroviar trebuie să restituie tariful de transport, taxele vamale şi
celelalte sume platite de client cu ocazia transportului marfii pierdute. (3)
De asemenea, operatorul de transport feroviar trebuie să plateasca o
despăgubire echivalenta cu avarierea marfii, fără alte daune-interese.
Suma se calculeaza aplicand la valoarea marfii stabilite potrivit alin. (2)
procentul de avariere constatat. Despăgubirea nu poate depăşi: a) dacă
marfa este integral avariata, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere
totala; b) dacă numai o parte din marfa este avariata, suma la care s-ar fi
ajuns în caz de pierdere a părţii avariate. Operatorul de transport feroviar
trebuie să restituie, în plus, în proportia determinata de procentul de
avariere, tarifele prevăzute la alin. (2). (4) În caz de depasire a termenului
de executare a contractului de transport, operatorul de transport feroviar
este obligat sa plateasca 2% din tariful de transport pentru fiecare zi de
intarziere, fără ca suma totală să poată depăşi jumătate din tariful de
transport. Dacă se face dovada ca a rezultat un prejudiciu din cauza
intarzierii, se va plati pentru acesta o despăgubire ce nu poate depăşi
tariful de transport. Despăgubirile pentru depăşirea termenului de
executare a contractului de transport nu se pot cumula cu cele care trebuie
platite în caz de pierdere totala sau parţială a marfurilor. În caz de
pierdere parţială, ele se vor plati, dacă este cazul, numai pentru marfa
nepierduta. Despăgubirile pentru depăşirea termenului de executare a
contractului de transport, în caz de avariere, se cumuleaza, dacă este
cazul, cu despăgubirea prevăzută la alin. (3). Numai depăşirea termenului
total de executare a contractului de transport da dreptul la despăgubire.
Operatorul de transport feroviar poate să stabileasca cu clientii săi, prin
conventii, alte modalităţi de despăgubire pentru depăşirea termenului de
executare a contractului de transport. (5) Operatorul de transport feroviar
este supus decaderii din dreptul de a invoca limitele de responsabilitate
prevăzute în prezentul articol, dacă s-a dovedit ca prejudiciul a rezultat
dintr-un fapt comis de acesta cu intentia de a provoca un astfel de
prejudiciu. (6) În caz de declarare a interesului la eliberare, în afară de
despăgubirile prevăzute în prezentul articol, se poate cere o despăgubire
pentru paguba suplimentara dovedita până la concurenta sumei declarate.
(7) Clientul poate cere dobanzi la despăgubire, calculate la nivelul stabilit
prin tariful de transport feroviar, începând cu ziua înregistrării reclamatiei
administrative prevăzute la art. 65. Dacă clientul nu prezinta operatorului
de transport feroviar, într-un termen convenabil care îi este fixat,
documentele justificative necesare pentru lichidarea definitivă a
reclamatiei, dobanzile nu curg între expirarea termenului fixat şi
prezentarea efectiva a documentelor.-------------Art. 63 a fost modificat
prin pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 64Abrogat.-------------Art. 64 a fost abrogat prin pct. 65 al art. I


din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Capitolul V Reclamatii administrative. Acţiuni. Prescriptii

Articolul 65Reclamatii administrative (1) În toate cazurile în care se


aplică prezentul regulament, orice actiune privind raspunderea, cu orice
titlu ar fi, poate fi exercitata împotriva operatorului de transport feroviar
numai în condiţiile şi limitele prezentului regulament. (2) Aceleasi
reglementari se aplică şi pentru orice actiune exercitata împotriva
agentilor şi altor persoane pentru care operatorul de transport feroviar
raspunde potrivit art. 3. (3) Reclamatiile administrative rezultate din
contractul de transport al marfurilor sunt obligatorii şi trebuie adresate
operatorului de transport feroviar, în scris, în termen de 3 luni de la data
incheierii contractului de transport, conform art. 37 alin. (2). Reclamatia
se depune separat pentru fiecare expeditie. (4) Dreptul de a reclama
aparţine persoanei care are dreptul de a actiona operatorul de transport
feroviar, conform prevederilor art. 66. (5) În cazul expeditiilor de marfa,
pentru despăgubiri privind pierderea sau avarierea, când reclamatia este
facuta de expeditor, acesta trebuie să prezinte duplicatul scrisorii de
trasura. Când este facuta de destinatar, acesta trebuie să prezinte unicatul
scrisorii de trasura. (6) Reclamantul este obligat să depună, odata cu
reclamatia şi exemplarul corespunzător al scrisorii de trasura, şi celelalte
acte doveditoare, necesare pentru a justifica temeinicia reclamatiei,
inclusiv cele de constatare a pagubei, în original sau în copii legalizate.
Proba valorii, de regula, se face cu factura de cumparare. (7) În momentul
solutionarii reclamatiei, operatorul de transport feroviar va cere sa i se
prezinte, în original, unicatul scrisorii de trasura sau, după caz, duplicatul,
pentru a menţiona pe el modul cum s-a solutionat reclamatia. (8)
Reclamatiile trebuie să fie motivate. (9) În cazul restituirilor privind
expeditiile de marfa, cel indreptatit trebuie să anexeze la cererea sa de
restituire scrisoarea de trasura, alte documente susceptibile de a justifica
temeinicia ei şi, în special, justificarea şi devizul cheltuielilor. Cel
indreptatit trebuie să anexeze la cererea sa de despăgubire pentru pierdere
sau avariere toate documentele susceptibile de a justifica temeinicia ei şi
de a proba valoarea marfii, în special cu factura de cumparare, valabila la
data incheierii contractului de transport. (10) Reclamatiile privind
expeditiile de marfa, prezentate de alte persoane decat cele indreptatite
conform prevederilor art. 66, nu sunt luate în considerare decat dacă sunt
insotite de o imputernicire legalizata, prin care cel indreptatit consimte ca
suma de plată să fie varsata reclamantului.-------------Art. 65 a fost
modificat prin pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 66Persoanele care pot exercita dreptul la actiune împotriva


operatorului de transport feroviar (1) Actiunea juridica împotriva
operatorului de transport feroviar, care se naste din contractul de
transport, aparţine persoanei care poseda scrisoarea de trasura sau care, în
lipsa acesteia, dovedeste dreptul sau în alt mod. (2) Actiunea de restituire
a unei sume platite în baza contractului de transport nu aparţine decat
celui care a efectuat aceasta plata. (3) Actiunea referitoare la rambursele
prevăzute de prezentul regulament aparţine numai expeditorului. (4)
Celelalte acţiuni împotriva operatorului de transport feroviar, care deriva
din contractul de transport, apartin: a) expeditorului, atât timp cat el are
dreptul sa modifice contractul de transport; b) destinatarului, din
momentul în care fie ca a primit scrisoarea de trasura, fie ca şi-a
valorificat drepturile care îi apartin. (5) Pentru a exercita aceste acţiuni,
expeditorul trebuie să prezinte duplicatul scrisorii de trasura. În lipsa
duplicatului, el nu poate actiona operatorul de transport feroviar decat
dacă destinatarul l-a autorizat pentru aceasta sau dacă face dovada ca
destinatarul a refuzat marfa. (6) Pentru a exercita actiunile sale,
destinatarul trebuie să prezinte scrisoarea de trasura, dacă aceasta i-a fost
predata.-------------Art. 66 a fost modificat prin pct. 67 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 67Operatorii de transport feroviar care pot fi actionati în justiţie


(1) Actiunea în justiţie pentru restituirea unei sume platite în temeiul
contractului de transport poate fi exercitata împotriva operatorului de
transport feroviar care a incasat această sumă sau împotriva celui în
folosul caruia a fost încasată. (2) Actiunea în justiţie, referitoare la
ramburs, nu poate fi exercitata decat împotriva operatorului de transport
feroviar de la expediere. (3) Celelalte acţiuni în justiţie, care izvorasc din
contractul de transport, pot fi exercitate împotriva operatorului de
transport feroviar de la expediere, împotriva operatorului de transport
feroviar de la destinatie sau împotriva operatorului de transport feroviar
pe parcursul caruia s-a produs faptul care a dat nastere actiunii.
Operatorul de transport feroviar de la destinatie poate fi actionat în
judecata chiar dacă nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trasura. (4)
În situaţiile prevăzute la alin. (3), dacă reclamantul are de ales între mai
mulţi operatori de transport feroviar, dreptul sau de optiune se stinge de
îndată ce actiunea a fost intentata împotriva unuia dintre acestia. (5)
Actiunea în justiţie poate fi exercitata împotriva unui alt operator de
transport în cazurile menţionate la alin. (1)-(3), când aceasta este
formulata în instanţa, pe cale de cerere reconventionala sau de excepţie,
în legătură cu acelasi contract de transport.-------------Art. 67 a fost
modificat prin pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.Articolul
68Stingerea dreptului la actiune împotriva operatorului de transport
feroviar (1) Acceptarea fără obiectiuni a marfii de către client stinge orice
drept la actiune izvorat din contractul de transport împotriva operatorului
de transport feroviar, în caz de pierdere parţială, de avariere a marfii sau
de depasire a termenului de executare a contractului de transport. (2)
Dacă sunt obiectiuni, dreptul la actiune nu se stinge în urmatoarele cazuri:
a) în caz de pierderi partiale sau de avariere a marfii, dacă:1. pierderea
sau avarierea marfii a fost constatata înainte ca cel indreptatit sa fi primit
marfa, în conformitate cu prevederile art. 60;2. constatarea care trebuia să
fie facuta în conformitate cu art. 53 a fost omisa numai din culpa
operatorului de transport feroviar; b) în caz de reclamatie pentru pagube
neaparente a caror existenta este constatata după primirea marfii de către
cel indreptatit, dacă acesta:1. cere constatarea în conformitate cu
prevederile art. 53, de îndată ce a descoperit paguba şi cel mai tarziu în 5
zile de la acceptarea marfii;2. dovedeste, în plus, ca paguba s-a produs în
intervalul dintre incheierea contractului de transport şi eliberarea
expeditiei; c) în caz de depasire a termenului de executare a contractului
de transport la expeditiile de marfa, dacă cel indreptatit, în termen de 60
de zile de la data incheierii executiei acestui contract, şi-a valorificat
drepturile la unul dintre operatorii de transport feroviar indicati la art. 67
alin. (3); d) dacă se dovedeste ca paguba are drept cauza un dol sau o
culpa grava imputabila operatorului de transport feroviar ori
administratorului/gestionarului de infrastructura, după caz. (3) Dacă
marfa a fost reexpediata în conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1),
actiunile în caz de pierdere parţială sau de avariere izvorate din unul
dintre contractele de transport anterioare se sting, ca şi când ar fi vorba de
un singur contract.-------------Art. 68 a fost modificat prin pct. 69 al art. I
din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.
Articolul 69Prescriptia dreptului actiunii privind expeditiile de marfuri
(1) Dreptul la actiune izvorat din contractul de transport se prescrie în
termen de un an. (2) Cu toate acestea, prescriptia este de 2 ani în ceea ce
priveste actiunea: a) pentru plata unui ramburs incasat de operatorul de
transport feroviar de la destinatar; b) pentru plata unui rest din preţul unei
vanzari efectuate de operatorul de transport feroviar; c) intemeiata pe o
paguba rezultata dintr-o actiune sau dintr-o omisiune comisa fie cu
intentia de a provoca o paguba, fie având reprezentarea ca ar putea rezultă
o astfel de paguba şi acceptand producerea ei; d) intemeiata pe unul dintre
contractele de transport anterioare reexpedierii, în cazul prevăzut la art.
62 alin. (1); e) pentru recuperarea pretului de transport sau a unor părţi
din preţul de transport, precum şi pentru restituirea unor sume încasate în
plus de operatorul de transport feroviar. (3) Prescriptia curge pentru
actiunea: a) în daune pentru pierderea totala, din a 30-a zi care urmeaza
expirarii termenului de executare a contractului de transport; b) în daune
pentru pierderea parţială, avariere a marfii sau depăşirea termenului de
executare a contractului de transport, din ziua în care a avut loc eliberarea
expeditiei; c) în toate celelalte cazuri, din ziua în care dreptul poate fi
exercitat.Ziua indicată ca punct de incepere a prescripţiei nu este cuprinsa
în termen. Dacă un termen trebuie să ia sfârşit intr-o sambata, duminica
sau intr-o zi de sarbatoare legala, expirarea lui se prelungeste până în
prima zi lucratoare care urmeaza. (4) În caz de reclamatie administrativa,
formulata în conformitate cu prevederile art. 65, adresata operatorului de
transport feroviar, prescriptia se suspenda până la solutionarea acesteia,
dar nu mai mult de 3 luni de la data introducerii ei. În caz de acceptare
parţială a reclamatiei, prescriptia reincepe să curgă pentru partea de
reclamatie care rămâne în litigiu. Dovada primirii reclamatiei sau a
raspunsului, precum şi cea a restituirii documentelor sunt în sarcina
părţilor care invoca acest fapt. Reclamatiile ulterioare având acelasi
obiect nu suspenda prescriptia. (5) Actiunea prescrisa nu mai poate fi
exercitata nici chiar pe cale de cerere reconventionala sau de
excepţie.-------------Art. 69 a fost modificat prin pct. 70 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.

Capitolul VI Raporturile dintre operatorii de transport feroviar

Articolul 70Operatorii de transport feroviar succesivi (1) Doi sau mai


mulţi operatori de transport feroviar pot conveni sa deruleze în condiţiile
prezentului regulament una şi aceeasi expeditie sub acelasi contract de
transport. (2) Operatorii de transport feroviar care deruleaza un contract
de transport, în condiţiile specificate la alin. (1), sunt denumiti operatori
de transport feroviar succesivi. (3) Modul de încheiere şi derulare a
contractelor de transport se stabileste prin conventii incheiate între
operatorii de transport feroviar succesivi.-------------Art. 70 a fost
modificat prin pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 71Decontul între operatorii de transport feroviar succesivi (1)


Când un transport care face obiectul unui contract de transport unic este
efectuat de mai mulţi operatori de transport feroviar succesivi, fiecare
operator de transport feroviar luand în sarcina expeditia participa la
contractul de transport conform prevederilor din scrisoarea de trasura şi
îşi asuma oblibaţiile care decurg din acestea. În acest caz, fiecare operator
de transport feroviar succesiv raspunde pentru executarea transportului pe
parcursul total până la eliberarea expeditiei. (2) Oricare operator de
transport feroviar succesiv care a incasat fie la expediere, fie la destinatie
tarifele sau alte creante care rezultă din contractul de transport ori care ar
fi trebuit sa incaseze aceste tarife sau alte creante trebuie să plateasca
operatorilor de transport feroviar interesati partea care le revine.
Modalitatile de plată sunt stabilite prin conventii, incheiate între
operatorii de transport feroviar succesivi.-------------Art. 71 a fost
modificat prin pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 72Dreptul de regres (1) Operatorul de transport feroviar care a


platit o despăgubire în baza prezentului regulament are dreptul de regres
împotriva operatorilor de transport feroviar succesivi care au participat la
transport, în conformitate cu urmatoarele prevederi: a) operatorul de
transport feroviar care a cauzat paguba este singurul răspunzător pentru
aceasta; b) atunci când paguba a fost cauzata de mai mulţi operatori de
transport feroviar succesivi, fiecare dintre ei raspunde pentru paguba pe
care a cauzat-o; dacă diferentierea este imposibila, despăgubirea este
repartizata între ei, în conformitate cu prevederile lit. c); c) dacă nu se
poate dovedi care dintre operatorii de transport feroviar a cauzat paguba,
despăgubirea este repartizata între toţi operatorii de transport feroviar
care au participat la transport, cu excepţia celor care dovedesc ca paguba
nu a fost cauzata de ei. Repartitia este facuta proportional cu partea lor
din preţul prestatiei de transport. (2) În caz de insolvabilitate a unui
operator de transport feroviar succesiv, partea care îi revine, conform
alin. (1) lit. c), şi nu este plătită de el este repartizata între toţi ceilalti
operatori de transport feroviar succesivi care au participat la transport,
proportional cu partea din preţul prestatiei de transport care îi revine
fiecaruia dintre ei. (3) Operatorii de transport feroviar pot conveni între ei
prevederi care deroga de la prezentul articol.-------------Art. 72 a fost
modificat prin pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.

Articolul 73Procedura actiunii în regres (1) Valabilitatea platii efectuate


de operatorul de transport feroviar care exercită una dintre actiunile în
regres prevăzute la art. 72 nu poate fi contestata de operatorul de
transport feroviar împotriva caruia se exercită actiunea în regres, când
despăgubirea a fost stabilita de o autoritate judecătorească şi când acestui
ultim operator de transport feroviar i s-a dat posibilitatea sa intervina în
proces. Judecatorul sesizat cu actiunea principala stabileste termenele
acordate pentru instiintare şi pentru interventie. (2) Operatorul de
transport feroviar care îşi exercită dreptul de regres împotriva tuturor
operatorilor de transport feroviar cu care nu a cazut de acord trebuie să
formuleze o singura cerere de chemare în judecata la una şi aceeasi
instanţa, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres împotriva acelora
pe care nu i-a inclus în aceasta cerere. (3) Judecatorul trebuie să se
pronunte prin una şi aceeasi hotărâre asupra tuturor capetelor de cerere cu
care este sesizat. (4) Cererea de chemare în judecata poate fi introdusa la
instanţa de la sediul principal al oricaruia dintre operatorii de transport
feroviar sau de la sediul agentiilor ori sucursalelor acestuia.-------------
Art. 73 a fost modificat prin pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.

Titlul IV Transportul mesageriei

Articolul 74Condiţii de transportTransportul de mesagerie se supune


prevederilor legale privind serviciile postale.Articolul 75Transportul
mesageriei (1) Transportul mesageriei pe caile ferate române se face în
vagoane speciale, de către societăţile comerciale care au în obiectul de
activitate transportul mesageriei pe caile ferate române. (2) Vagoanele
speciale pentru transportul mesageriei se ataseaza la trenurile în circulatie
ale operatorilor de transport feroviar de marfa sau de calatori. (3)
Atasarea vagoanelor la trenurile de calatori se face pe bază de contract,
incheiat între societatea comerciala şi operatorul de transport feroviar de
calatori. (4) Prin Normele uniforme se vor stabili condiţiile minimale de
desfăşurare a activităţii de mesagerie, oblibaţiile operatorilor de
mesagerie şi ale clientilor.-------------

Art. 75 a fost modificat prin pct. 75 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.
Articolul 76Limitarea raspunderii operatorului de transport feroviarSe vor
aplica, prin similitudine, prevederile privind limitarea raspunderii
operatorului de transport feroviar de la transportul calatorilor şi bagajelor
sau, după caz, transportul marfurilor, în raport cu situaţia în care vagonul
special pentru transportul mesageriei se ataseaza la trenurile de calatori
sau, după caz, la trenurile de marfa.

Titlul V Alte dispozitii

Articolul 77Cuantumul contraventiilor savarsite de persoanele fizice şi


juridice şi prevăzute în prezentul regulament se stabileste prin hotărâre a
Guvernului.-------------Art. 77 a fost modificat prin pct. 76 al art. I din
LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 408 din 11 mai 2006.Anexa -----la regulament-------------INTELESUL
TERMENILOR DIN REGULAMENT1. Agent - salariatul operatorului
de transport feroviar sau al administratorului/gestionarului de
infrastructura care executa operaţii în legătură cu transportul feroviar ori
în legătură cu activităţile specifice administratorului/ gestionarului de
infrastructura.2. Client - persoana fizica sau juridica ce expediaza sau
primeste marfa este parte la contractul de transport sau care adera la acest
contract.3. Coletarie - marfa pentru transportul careia nu este necesară
punerea unui vagon la dispoziţia exclusiva a unui expeditor.4. Deburs -
procedeul prin care expeditorul încasează contravaloarea marfii
transportate de la operatorul de transport feroviar care, la randul sau, are
posibilitatea sa incaseze suma respectiva de la destinatar în momentul
eliberarii marfii.5. Declararea interesului la eliberare - modalitatea de
angajare a raspunderii operatorului de transport feroviar, prin care
expeditorul declara în scrisoarea de trasura o anumita suma, iar în caz de
pierdere, avariere în parcurs sau de depasire a termenului de executare a
contractului de transport, în afară de despăgubirile stabilite conform
regulamentului, se poate cere o despăgubire pentru paguba suplimentara
dovedita, până la concurenta sumei declarate.6. Destinatar - persoana
fizica sau juridica desemnata de expeditor în contractul de transport
pentru a i se elibera expeditia.7. Expeditor - persoana fizica sau juridica
care a incheiat cu operatorul de transport feroviar contractul de transport
şi care este înscrisă ca atare în acesta.7^1. Marfa - produse şi bunuri care
se transporta pe calea ferata.8. Mijloace de transport - vagoanele şi
unitatile de transport intermodal.9. Ramburs - procedeul prin care
expeditorul foloseşte serviciile operatorului de transport feroviar pentru
incasarea de la destinatar a contravalorii marfii transportate.10. Rechizite
- mijloacele folosite pentru fixarea sau protejarea marfurilor incarcate în
vagoane, şi anume: prelate, franghii, grilaje, pene, lanturi şi altele
similare.11. tariful de transport feroviar - reglementarea emisa de
operatorul de transport feroviar care cuprinde, după caz, principii tarifare,
dispozitii tarifare, condiţii de aplicare a acestora, distante tarifare,
clasificarea marfurilor sau alte informaţii necesare tarifarii.11^1. tarif
suplimentar - tarif perceput pentru situaţiile în care menţiunile facute de
client, în condiţiile prezentului regulament, nu sunt conforme cu
realitatea, iar operatorul de transport feroviar probeaza acest fapt.12.
Unitate de transport intermodal - containerele, cutiile mobile şi
semiremorcile care sunt folosite pentru transportul intermodal.13. Vagon
complet - vagonul incarcat cu marfa de către un singur expeditor, intr-o
singura statie de expediere, pentru un singur destinatar dintr-o singura
statie de destinatie.-------------Pct. 2 din Anexa a fost modificat prin pct.
77 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.Pct. 7^1 din Anexa a
fost introdus prin pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27 aprilie 2006
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai 2006.Pct. 11 din
Anexa a fost modificat prin pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 110 din 27
aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 11 mai
2006.Pct. 11^1 din Anexa a fost introdus prin pct. 80 al art. I din LEGEA
nr. 110 din 27 aprilie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408
din 11 mai 2006.---------

REGULAMENT

privind Transportul International Feroviar al Marfurilor


Periculoase

(RID - Apendice C la Conventie)

ART. 1

Domeniu de aplicare

§ 1 Prezentul Regulament se aplica :

a) transporturilor internationale feroviare de marfuri periculoase pe


teritoriul statelor membre,
b) transporturilor in completarea transportului feroviar la care sunt
aplicabile Regulile uniforme CIM, sub rezerva prescriptiilor
internationale care reglementeaza transporturile printr-un alt mod de
transport,

precum si activitatilor prevazute de Anexa la prezentul Regulament.

§ 2 Marfurile periculoase, al caror transport Anexa il exclude, nu


trebuie sa faca obiectul unui transport international.

ART. 2

Exceptii

Prezentul Regulament nu se aplica, in totalitate sau in parte, la


transporturile de marfuri periculoase a caror exceptare este prevazuta in
Anexa. Exceptiile pot fi prevazute, in mod unic daca, cantitatea, natura
transporturilor exceptate sau ambalajul garanteaza siguranta transportului.

ART. 3

Restrictii

Fiecare stat membru isi pastreaza dreptul de a reglementa sau de a


interzice transportul international de marfuri periculoase pe teritoriul sau
din alte motive decat cele privind siguranta pe timpul transportului.

ART. 4

Alte prescriptii
Transporturile la care se aplica prezentul Regulament raman supuse
prescriptiilor nationale sau internationale aplicabile in general
transportului feroviar de marfuri.

ART. 5

Tipuri de trenuri admise. Transport ca bagaje de mana, bagaje


inregistrate

sau la bordul autovehiculelor

§ 1 Marfurile periculoase nu pot fi transportate decat in trenuri de


marfa, cu exceptia :

a) marfurilor periculoase, care in conformitate cu Anexa, sunt admise


la transport cu respectarea cantitatilor maximale relevante si conditiilor
specifice de transport in trenuri, altele decat trenurile de marfuri;

b) marfurilor periculoase transportate in conditiile specifice ale Anexei


ca bagaje de mana, bagaje inregistrate sau in sau pe autovehicule, in
conformitate cu Articolul 12 al Regulilor uniforme CIV.

§ 2 Calatorul nu poate lua cu el marfuri periculoase ca bagaj de mana


sau sa le expedieze drept bagaje inregistrate sau la bordul
autovehiculelor, daca ele nu corespund conditiilor specifice ale Anexei.

ART. 6

Anexa

Anexa face parte integranta din prezentul Regulament.

***
Anexa va primi continutul pe care comisia de experti pentru transportul
marfurilor periculoase il va stabili in momentul intrarii in vigoare a
Protocolului din 3 iunie 1999 referitor la modificarea Conventiei cu
privire la Transportul International Feroviar (COTIF) din 9 mai 1980, in
conformitate cu Articolul 19 § 4 al acestei Conventii

CONVENŢIE din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport


internaţional de mărfuri pe şosele (CMR*)
EMITENT
CONSILIUL DE STAT
Publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 145 din 6 decembrie 1972

Notă *) Traducere.PREAMBULPărţile contractante, recunoscind


utilitatea reglementării într-un mod uniform a condiţiilor contractului de
transport internaţional de mărfuri pe şosele, în special în ceea ce priveşte
documentele folosite pentru acest transport şi responsabilitatea
transportului, au convenit asupra celor ce urmează:

Capitolul 1 Domeniul de aplicare

Articolul 11. Prezenta convenţie se aplică oricărui contract de transport


de mărfuri pe şosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cînd locul primirii
mărfii şi locul prevăzut pentru eliberare, asa cum sînt indicate în contract,
sînt situate în doua tari diferite, dintre care cel puţin una este ţara
contractantă, independent de domiciliul şi de naţionalitatea participanţilor
la contract.2. În sensul prezentei convenţii, prin "vehicule" se înţeleg
automobilele, vehiculele articulate, remorcile şi semiremorcile, asa cum
sînt definite în articolul 4 al Convenţiei asupra circulaţiei rutiere din 19
septembrie 1949.3. Prezenta convenţie se aplică chiar dacă transporturile
intrînd în domeniul ei de aplicare sînt efectuate de către state sau de către
instituţii ori organizaţii guvernamentale.4. Prezenta convenţie nu se
aplică: a) transporturilor efectuate pe baza convenţiilor poştale
internaţionale; b) transporturilor funerare; c) transporturilor efectelor de
strămutare.5. Părţile contractante se obliga sa nu aducă nici o modificare
prezentei convenţii prin acorduri speciale încheiate între doua sau mai
multe dintre ele, putindu-se totuşi scoate de sub prevederile ei micul trafic
de frontieră sau autorizarea folosirii scrisorii de trasura reprezentative a
mărfii în transporturile efectuate exclusiv pe teritoriile lor.

Articolul 21. Dacă vehiculul conţinînd mărfuri este transportat pe o parte


a parcursului, pe mare, cale ferată, cale navigabila interioară sau aeriană,
fără descărcarea mărfii din vehicul, cu excepţia aplicării eventuale a
dispoziţiilor articolului 14, prezenta convenţie se aplică pentru întregul
transport. Totuşi, în măsura în care s-a dovedit ca o pierdere, o avarie sau
o întîrziere la eliberarea mărfii, care a survenit în cursul transportului cu
un altfel de transport decît cel rutier, nu a fost cauzată de o acţiune sau
omisiune a transportatorului rutier şi ca provine dintr-un fapt care nu a
putut să se producă decît în cursul şi din cauza transportului nerutier,
răspunderea transportatorului rutier nu este determinata de prezenta
convenţie, ci de felul în care răspunderea transportatorului nerutier ar fi
fost determinata dacă un contract de transport ar fi fost încheiat între
expeditor şi transportatorul nerutier numai pentru transportul mărfii,
conform prevederilor legale privind transportul de mărfuri printr-un alt
fel de transport decît cel rutier. Cu toate acestea, în lipsa unor astfel de
prevederi, răspunderea transportatorului rutier va fi determinata de
prezenta convenţie.2. Dacă transportatorul rutier este în acelaşi timp şi
transportatorul nerutier, răspunderea sa este, de asemenea, determinata de
prevederile paragrafului 1, ca şi cînd funcţia sa de transportator rutier şi
funcţia sa de transportator nerutier ar fi exercitate de către doua persoane
diferite.

Capitolul 2 Persoanele pentru care răspunde transportatorul

Articolul 3Pentru aplicarea prezentei convenţii, transportatorul răspunde


ca de propriile sale acţiuni şi omisiuni, de acţiunile şi omisiunile
prepuşilor săi şi ale oricăror alte persoane la serviciile cărora recurge
pentru executarea transportului, dacă aceşti prepuşi sau aceste persoane
acţionează în exerciţiul funcţiilor lor.

Capitolul 3 Încheierea şi executarea contractului de transport


Articolul 4Proba contractului de transport se face prin scrisoare de
trasura. Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trasura nu
afectează nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport, care
rămîne supus dispoziţiile prezentei convenţii.

Articolul 5. Scrisoarea de trasura este întocmită în trei exemplare


originale, semnate de expeditor şi de transportator, aceste semnături
putind să fie imprimate sau înlocuite prin stampilele expeditorului şi
transportatorului, dacă legislaţia tarii în care este întocmită scrisoarea de
trasura o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea
însoţeşte marfa, iar la treilea se retine de transportator.2. În cazul în care
marfa de transport trebuie să fie încărcată în vehicule diferite sau dacă
este vorba de diferite feluri de marfa ori de loturi distincte, expeditorul
sau transportatorul are dreptul sa ceara întocmirea de scrisori de trasura
pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel de marfa ori lot de
mărfuri.

Articolul 6. Scrisoarea de trasura trebuie să conţină următoarele date: a)


locul şi data întocmirii sale; b) numele şi adresa expeditorului; c) numele
şi adresa transportatorului; d) locul şi data primirii mărfii şi locul
prevăzut pentru eliberarea acesteia. e) numele şi adresa destinatarului; f)
denumirea curenta a naturii mărfii şi felul ambalajului, iar pentru
mărfurile periculoase, denumirea lor general recunoscută; g) numărul
coletelor, marcajele speciale şi numerele lor; h) greutatea bruta sau
cantitatea altfel exprimată a mărfii; i) cheltuielile aferente transportului
(preţ de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama şi alte cheltuieli
survenite de la încheierea contractului şi pînă la eliberare); j)
instrucţiunile necesare pentru formalităţile de vama şi altele; k) indicaţia
ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta convenţie şi nici
unei alte clauze contrare.2. Dacă este cazul, scrisoarea de trasura trebuie
să conţină şi indicaţiile următoare: a) interzicerea transbordarii; b)
cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa; c) totalul sumelor ramburs
de perceput la eliberarea mărfii; d) valoarea declarata a mărfii şi suma
care reprezintă interesul special la eliberare; e) instrucţiunile
expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii; f)
termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat; g) lista
documentelor remise transportatorului.3. Părţile pot insera în scrisoarea
de trasura orice alta indicaţie pe care ele o considera utila.

Articolul 7. Expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele


pricinuite transportatorului din cauza inactivităţii sau insuficienţei: a)
indicaţiilor menţionate în articolul 6 paragraful 1 b), d), e), f), g), h) şi j);
b) indicaţiilor menţionate în articolul 6 paragraful 2; c) oricăror alte
indicaţii sau instrucţiuni date de el pentru emiterea scrisorii de trasura sau
pentru a fi inserate în aceasta.2. Dacă, la cererea expeditorului,
transportatorul înscrie în scrisoarea de trasura menţiunile indicate în
paragraful 1 al prezentului articol, se considera, pînă la proba contrarie,
ca acesta a acţionat în contul expeditorului.3. Dacă scrisoarea de trasura
nu conţine menţiunea prevăzută în articolul 6 paragraful 1 k),
transportatorul răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele pe care le-ar
suporta persoana care are dreptul sa dispună asupra mărfii datorită acestei
omisiuni.

Articolul 8. La primirea mărfii, transportatorul este obligat sa verifice: a)


exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trasura referitoare la numărul de
colete, cît şi la marcajul şi la numerele lor; b) starea aparenta a mărfii şi a
ambalajului ei.2. Dacă transportatorul nu are mijloace rezonabile de a
verifica exactitatea menţiunilor indicate în paragraful 1 a) al prezentului
articol, el va înscrie în scrisoarea de trasura rezerve care trebuie să fie
motivate. El trebuie, de asemenea, sa motiveze toate rezervele pe care le
face cu privire la starea aparenta a mărfii şi a ambalajului ei. Aceste
rezerve nu angajează pe expeditor, dacă acesta nu le-a acceptat în mod
expres în scrisoarea de trasura.3. Expeditorul are dreptul sa ceara
verificarea de către transportator a greutatii brute a mărfii sau a cantităţii
acesteia altfel exprimate. El poate cere, de asemenea, verificarea
conţinutului cotelor. Transportatorul poate cere plata cheltuielilor de
verificare. Rezultatul verificărilor se consemnează în scrisoarea de
trasura.

Articolul 9. Scrisoarea de trasura face dovada, pînă la proba contrarie, a


condiţiilor contractului şi a primirii mărfii de către transportator.2. În
absenta înscrierii în scrisoarea de trasura a rezervelor motivate ale
transportatorului, exista prezumţia ca marfa şi ambalajul ei erau în stare
aparenta buna în momentul primirii de către transportator şi ca numărul
de colete, cît şi marcajele şi numerele lor erau conforme cu menţiunile
din scrisoarea de trasura.

Articolul 10Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru


daunele pricinuite persoanelor, materialului sau altor mărfuri, precum şi
pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului mărfii, afară de
cazul cînd defectuozitatea, fiind aparenta sau cunoscută transportatorului
în momentul primirii mărfii, transportatorul nu a făcut rezerve cu privire
la aceasta.

Articolul 11. În vederea îndeplinirii formalităţilor de vama şi a altora care


trebuie făcute înainte de eliberarea mărfii, expeditorul trebuie să anexeze
la scrisoarea de trasura sau sa pună la dispoziţia transportatorului
documentele necesare şi să-i furnizeze toate informaţiile cerute.2.
Transportatorul nu este obligat sa examineze dacă aceste documente şi
informaţii sînt exacte sau suficiente. Expeditorul este răspunzător faţă de
transportator pentru toate daunele care ar putea rezultă din lipsa,
insuficienta sau din neregularitatea acestor documente şi informaţii, în
afară de cazul în care culpa este a transportatorului.3. Transportatorul este
răspunzător ca şi un comisionar de consecinţele pierderii sau utilizării
inexacte a documentelor menţionate în scrisoarea de trasura şi care o
însoţesc sau care i s-au predat; totuşi, despăgubirea pusă în sarcina sa nu
o va depăşi pe aceea care ar fi datorată în caz de pierdere a mărfii.

Articolul 12. Expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii, în


special sa ceara transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului
prevăzut pentru eliberare sau sa elibereze marfa unui alt destinatar decît
cel indicat în scrisoarea de trasura.2. Acest drept se stinge în momentul în
care al doilea exemplar al scrisorii de trasura este remis destinatarului sau
dacă acesta îşi exercită dreptul prevăzut de articolul 13 paragraful 1; din
acel moment, transportatorul trebuie să se conformeze ordinelor
destinatarului.3. Dreptul de dispoziţie aparţine totuşi destinatarului din
momentul întocmirii scrisorii de trasura, dacă expeditorul face o menţiune
în acest sens pe aceasta scrisoare.4. Dacă, exercitind dreptul sau de
dispoziţie, destinatarul ordonă eliberarea mărfii unei alte persoane,
aceasta nu poate desemna alţi destinatari.5. Exerciţiul dreptului de
dispoziţie este supus următoarelor condiţii: a) expeditorul sau, în cazul
indicat în paragraful 3 al prezentului articol, destinatarul, care vrea sa
exercite acest drept, trebuie să prezinte primul exemplar al scrisorii de
trasura, pe care trebuie să fie înscrise noile instrucţiuni date
transportatorului şi sa despăgubească pe transportator pentru cheltuielile
şi prejudiciul pe care le-a antrena executarea acestor instrucţiuni; b)
executarea acestor instrucţiuni trebuie să fie posibila în momentul în care
instrucţiunile parvin persoanei care trebuie să le execute şi nu trebuie nici
sa împiedice exploatarea normală a întreprinderii transportatorului, nici sa
aducă prejudicii expeditorilor sau destinatarilor altor transporturi; c)
instrucţiunile nu trebuie niciodată să aibă ca efect divizarea
transportului.6. În cazul în care, datorită dispoziţiilor prevăzute în
paragraful 5 b) al prezentului articol, transportatorul nu poate executa
instrucţiunile pe care le primeşte, el trebuie să înştiinţeze imediat despre
aceasta persoana care a dat aceste instrucţiuni.7. Transportatorul care nu
executa instrucţiunile date în condiţiile prevăzute de prezentul articol sau
care s-a conformat acestor instrucţiuni fără sa fi cerut prezentarea
primului exemplar al scrisorii de trasura va fi răspunzător faţă de cel care
are dreptul sa ceara acoperirea prejudiciului cauzat de acest fapt.
Articolul 13. După sosirea mărfii la locul prevăzut pentru eliberarea,
destinatarul are dreptul de a cere ca al doilea exemplar al scrisorii de
trasura să-i remis şi ca marfa să-i fie eliberata contra unei dovezi de
primire. Dacă pierderea mărfii este stabilită sau dacă marfa nu a sosit la
expirarea termenului prevăzut în articolul 19, destinatarul este autorizat sa
pretindă în numele sau de la transportator drepturile care rezultă din
contractul de transport.2. Destinatarul care prevalează de drepturile care îi
sînt acordate de paragraful 1 al prezentului articol, este obligat sa
plătească creanţele care rezultă din scrisoarea de trasura. În caz de
contestare a acestora, transportatorul nu este obligat să efectueze
eliberarea mărfii decît în cazul în care destinatarul a depus o cauţiune.

Articolul 14. Dacă, pentru un motiv oarecare, executarea contractului în


condiţiile prevăzute în scrisoarea de trasura este sau devine imposibila
înainte de sosirea mărfii la locul prevăzut pentru eliberare, transportatorul
este obligat sa ceara instrucţiuni persoanei care are dreptul sa dispună de
marfa, în conformitate cu articolul 12.2. Totuşi, dacă circumstanţele
permit efectuarea transportului în condiţii care diferă de cele prevăzute în
scrisoarea de trasura şi dacă transportatorul nu a putut să obţină în timp
util instrucţiunile de la persoana care are dreptul de a dispune de marfa
conform articolului 12, el va lua măsurile pe care le considera ca fiind
cele mai bune în interesul persoanei care are dreptul de a dispune de
marfa.

Articolul 15. În cazul în care după sosirea mărfii la locul de destinaţie se


ivesc impedimente la eliberare, transportatorul cere instrucţiuni de la
expeditor. Dacă destinatarul refuza marfa, expeditorul are dreptul de a
dispune de aceasta, fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de
trasura.2. Chiar dacă a refuzat marfa, destinatarul poate oricînd sa ceara
eliberarea ei atît timp cît transportatorul nu a primit instrucţiuni contrarii
de la expeditor.3. Dacă impedimentul la eliberarea mărfii apare după ce
destinatarul, conform dreptului pe care îl deţine în virtutea articolului 12
paragraful 3, a dat ordin de a se elibera marfa unei alte persoane,
destinatarul se substituie expeditorului, iar aceasta altă persoană
destinatarului, pentru aplicarea paragrafelor 1 şi 2 de mai sus.

Articolul 16. Transportatorul sare dreptul la rambursarea cheltuielilor


legate de solicitarea de instrucţiuni sau cele determinate de executarea
instrucţiunilor primite, cu condiţia ca aceste cheltuieli sa nu fie consecinţa
culpei sale.2. În cazurile indicate în articolul 14 paragraful 1 şi în articolul
15, transportatorul poate să descarce imediat marfa în contul persoanei
care are dreptul sa dispună de aceasta; după aceasta descărcare,
transportul este considerat terminat. Transportatorul îşi asuma atunci
păstrarea mărfii. El poate totodată sa încredinţeze marfa unui terţ şi nu
este atunci răspunzător decît de alegerea judicioasă a acestui terţ. Marfa
rămîne grevata de creanţele rezultind din scrisoarea de trasura şi de toate
celelalte cheltuieli.3. Transportatorul poate să procedeze la vînzarea
mărfii fără sa aştepte instrucţiuni de la persoana care are dreptul sa
dispună, cînd natura perisabila a mărfii sau starea ei o justifica sau cînd
cheltuielile pentru păstrare sînt disproportionate faţă de valoarea mărfii.
În celelalte cazuri el poate, de asemenea, proceda la vînzarea mărfii, dacă,
într-un termen rezonabil, el nu a primit din partea persoanei care are
dreptul sa dispună de marfa instrucţiuni contrarii a căror executare îi
poate fi cerută în mod echitabil.4. Dacă marfa a fost vinduta în baza
dispoziţiilor prezentului articol, suma obţinută din vînzare trebuie pusă la
dispoziţia persoanei care are dreptul de a dispune de marfa, minus
cheltuielile care grevează marfa. Dacă aceste cheltuieli sînt mai mari
decît suma obţinută din vînzare, transportatorul are dreptul la diferenţa.5.
Procedura utilizata în caz de vînzare este determinata de legea sau de
uzanţele locului unde se găseşte marfa.Capitolul 4 Răspunderea
transportatorului

Articolul 17. Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau


parţială sau pentru avarie, produse între momentul primirii mărfii şi cel al
eliberării acesteia, cît şi pentru intirzierea în eliberare.2. Transportatorul
este exonerat de aceasta răspundere dacă pierderea, avaria sau intirzierea
a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispună de
marfa, un ordin al acesteia nerezultînd dintr-o culpa a transportatorului,
un viciu propriu al mărfii sau circumstanţe pe care transportatorul nu
putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.3.
Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici
defectiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului,
nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor
acesteia.4. Ţinînd cont de articolul 18 paragrafele 2 pînă la 5,
transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria
rezultă din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre
următoarele fapte: a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă
aceasta folosire a fost convenită într-un mod expres şi menţionată în
scrisoarea de trasura; b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru
mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni sau avarie, cînd aceste
mărfuri nu sînt ambalate sau sînt rau ambalate; c) manipularea,
încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau
destinatar sau de către persoane care acţionează în contul expeditorului
sau al destinatarului; d) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor
inerente insesi naturii lor, fie la pierderea totală sau parţială, fie la avarie
în special prin spargere, rugina, deteriorare interna şi spontana, uscare,
curgere, pierdere normală sau prin acţiunea insectelor sau a rozatoarelor;
e) insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor; f)
transportul de animale vii.5. Dacă în baza prezentului articol,
transportatorul nu răspunde de unii factori care au cauzat dăuna,
răspunderea sa nu este angajata decît în măsura în care factorii de care el
răspunde, în baza prezentului articol, au contribuit la dăuna.

Articolul 18. Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberării a


avut drept cauza unul dintre factorii prevăzuţi în articolul 17 paragraful 2
incumba transportatorului.2. Cînd transportatorul stabileşte ca, ţinînd
seama de circumstanţele de fapt, pierderea sau avaria a putut să rezulte
din unu sau mai multe riscuri particulare prevăzute în articolul 17
paragraful 4, exista prezumţia ca ea a rezultat din aceasta cauza. Cel în
drept poate totuşi să facă dovada ca dăuna nu a avut drept cauza în
întregime sau parţial unul dintre aceste riscuri.3. Prezumţia arătată mai
sus nu este aplicabilă în cazul prevăzut de articolul 17 paragraful 4 a),
dacă este vorba de o pierdere anormala sau o pierdere de colete.4. Dacă
transportul este efectuat cu ajutorul unui vehicul amenajat în vederea
protejării mărfurilor împotriva influentei caldurii, a frigului, a variatiilor
de temperatura sau a umiditatii aerului, transportatorul nu poate inova
beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 d) decît dacă face
dovada ca toate măsurile care îi incumba, ţinînd cont de circumstanţe, au
fost luate în ceea ce priveşte alegerea, întreţinerea şi folosirea acestor
amenajări şi ca el s-a conformat instrucţiunilor speciale care i-au fost
date.5. Transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor articolului
17 paragraful 4 f) decît dacă face dovada ca toate măsurile care îi
incumba în mod normal, ţinînd cont de circumstanţe, au fost luate şi ca el
s-a conformat instrucţiunilor speciale care i-au fost date.

Articolul 19Se considera întîrziere la eliberare atunci cînd marfa nu a fost


eliberata în termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen,
atunci cînd durata efectivă a transportatorului depăşeşte timpul care în
mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, tinindu-se cont de
circumstanţe şi, printre altele, în cazul unei încărcări parţiale, de timpul
necesar pentru ambalarea unei incarcaturi complete în condiţii normale.

Articolul 20. Cel în drept poate să considere marfa pierdută, fără a


prezenta alte dovezi, cînd aceasta nu a fost eliberata în termen de 30 de
zile de la expirarea termenului convenit sau, dacă nu a fost convenit un
asemenea termen, în termen de 60 zile de la primirea mărfii de către
transportator.2. Cel în drept poate, primind despăgubirea pentru marfa
pierdută, sa ceara, în scris, să fie încunoştinţat imediat, în cazul în care
marfa ar fi găsit în cursul anului care urmează plăţii despăgubirii.
Confirmarea primirii unei astfel de cereri se comunică în scris.3. În
termen de 30 zile de la primirea unei atari incunostintari cel în drept poate
cere ca marfa să-i fie predată contra plăţii creanţelor rezultind din
scrisoarea de trasura şi contra restituirii despăgubirii primite, deducindu-
se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse în aceasta despăgubire şi
sub rezerva tuturor drepturilor la despăgubire pentru intirzierea la
eliberare prevăzută în articolul 23 şi, după caz, în articolul 26.4. În cazul
lipsei fie a cererii prevăzute în paragraful 2, fie a instrucţiunilor date în
termenul de 30 de zile prevăzut în paragraful 3, sau dacă marfa a fost
gasita după un an de la plata despăgubirii, transportatorul poate dispune
de aceasta, conform legislaţiei locului unde se găseşte marfa.

Articolul 21Dacă marfa este eliberata destinatarului fără încasarea sumei


ramburs care ar fi trebuit să fie percepută de către transportator în virtutea
dispoziţiilor contractului de transport, transportatorul este obligat sa
despăgubească pe expeditor cu suma ramburs, fără a fi prejudiciat în
dreptul sau în regres împotriva destinatarului.

Articolul 22. Dacă expeditorul preda transportatorului mărfuri


periculoase, el îi semnaleaza acestuia natura exactă a pericolului pe care
mărfurile îl prezintă şi îi indica eventual precautiile care trebuie luate. În
cazul cînd aceasta semnalare nu a fost consemnată în scrisoarea de
trasura, sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul a
avut cunoştinţa de natura exactă a pericolului pe care îl prezenta
transportul mărfurilor sus-menţionate revine expeditorului sau
destinatarului.2. Mărfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare
de către transportator în condiţiile prevăzute de paragraful 1 al
prezentului articol pot fi, în orice moment şi în orice loc, descărcate,
distruse sau făcute inofensive de către transportator, fără nici o
despăgubire; expeditorul este în plus răspunzător pentru toate cheltuielile
şi daunele rezultind din predarea la transport a acestor mărfuri sau pentru
transportul lor.

Articolul 23. Cînd, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii,


este pusă în sarcina transportatorului o despăgubire pentru pierderea
totală sau parţială a mărfii, aceasta despăgubire este calculată după
valoarea mărfii la locul şi în momentul primirii acesteia pentru
transport.2.Valoarea mărfii este determinata pe baza cursului bursei sau,
în lipsa acestuia, pe baza preţului curent a pieţei, sau, în lipsa amîndurora,
pe baza valorii uzuale a mărfurilor de acelaşi fel şi de aceeaşi calitate.3.
Totuşi, cuantumul despăgubirii nu poate depăşi 25 franci per kilogram de
greutate bruta lipsa. Prin franc se înţelege francul-aur, cu greutatea de
10/31 grame şi conţinut de fîneţe de 0,900.4. În plus, se restituie taxa de
transport, taxele vamale şi alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului
mărfii, în totalitate în caz de pierdere totală şi proporţional în caz de
pierdere parţială; alte daune-interese pentru pierdere nu sînt datorate.5. În
caz de întîrziere, dacă cel în drept face dovada ca din aceasta întîrziere a
rezultat un prejudiciu, transportatorul este ţinut sa plătească daune care nu
pot depăşi preţul transportului.6. O despăgubire mai mare nu poate fi
pretinsa decît în caz de declarare a valorii mărfii sau de declarare de
interes special la predare, conform articolelor 24 şi 26.

Articolul 24Expeditorul poate să declare în scrisoarea de trasura, contra


plăţii unui supliment de preţ convenit, o valoare a mărfii care depăşeşte
limita menţionată în paragraful 3 al articolului 23 şi, în acest caz, valoarea
declarata înlocuieşte aceasta limita.

Articolul 25. În caz de avarie, transportatorul plăteşte contravaloarea


deprecierii mărfii, calculată pe baza valorii stabilite în conformitate cu
articolul 23 paragraful 1, 1 şi 4.2. Totuşi, despăgubirea nu poate să
depăşească: a) dacă totalul execuţiei este depreciat prin avarie, suma care
ar fi trebuit plătită în caz de pierdere totală; b) dacă numai o parte a
expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui plătită în caz
de pierdere a părţii depreciate.

Articolul 26. Expeditorul poate fixa, făcînd menţiunea respectiva în


scrisoarea de trasura şi contra plăţii unui supliment de preţ stabilit
convenit, suma care reprezintă un interes special la eliberare, pentru cazul
unei pierderi sau avarii şi pentru cazul depăşirii termenului convenit.2.
Dacă a fost facuta o declaraţie de interes special la eliberare, poate fi
cerută - independent de despăgubirile prevăzute în articolele 23, 24 şi 25
şi pînă la concurenta contravalorii interesului declarat o despăgubire
egala cu paguba suplimentară pentru care s-a făcut dovada.

Articolul 27. Cel în drept poate să pretindă pentru pagubele suferite


dobinzi. Aceste dobinzi, calculate la 5% pe an, curg din ziua reclamaţiei
adresate în scris transportatorului, sau, dacă nu a existat o reclamaţie, din
ziua introducerii acţiunii în justiţie.2. Dacă elementele care servesc ca
baza de calcul al despăgubirii nu sînt exprimate în moneda tarii în care se
cere plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei şi locului plăţii
despăgubirii.

Articolul 28. În cazurile în care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria


sau intirzierea survenită în cursul unui transport supus prezentei
convenţii, pot da loc unei reclamaţii extracontractuale, transportatorul se
poate prevala de dispoziţiile prezentei convenţii care exclud răspunderea
sa sau care determina ori limitează despăgubirile datorate.2. În cazul cînd,
pentru pierdere, avarie sau întîrziere intervine răspunderea
extracontractuală a uneia dintre persoanele pentru care transportatorul
răspunde potrivit prevederilor articolului 3, aceasta persoana poate, de
asemenea, să se prevaleze de dispoziţiile prezentei convenţii care exclud
răspunderea transportatorului sau care determina ori limitează
despăgubirile datorate.

Articolul 29. Transportatorul nu are dreptul să se prevaleze de dispoziţiile


prezentului capitol care exclud sau limitează răspunderea sa sau care
rastoarna sarcina probei, dacă paguba a fost provocată din dolul sau sau
dintr-o culpa care îi este imputabilă şi care, în conformitate cu legea tarii
căreia îi aparţine organul de jurisdicţie sesizat, este considerată
echivalenta cu un dol.2. Acelaşi lucru este valabil şi dacă faptele săvîrşite
cu dol sau culpa sînt ale prepuşilor transportatorului sau ale oricărei alte
persoane la serviciile cărora el recurge pentru executarea transportului,
dacă aceşti prepuşi sau persoane lucrează în exerciţiul funcţiunii lor. În
acest caz, prepuşii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prevala, în
ceea ce priveşte răspunderea lor, de dispoziţiile din prezentul capitol,
menţionate în paragraful 1.Capitolul 5 Reclamaţii şi acţiuni

Articolul 30. Dacă destinatarul a primit marfa fără sa fi constatat starea ei


în contradictoriu cu transportatorul sau dacă cel mai tirziu în momentul
eliberării, cînd este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau în termen de
7 zile de la data eliberării, în afară de duminici şi sarbatori legale, cînd
este vorba de pierderi sau avarii neaparente, nu a făcut rezerve
transportatorului, indicind natura generală a pierderii sau avariei, se
prezuma, pînă la proba contrarie, ca a primit marfa în starea descrisă în
scrisoare de trasura. Rezervele arătate mai sus trebuie să fie făcute în scris
dacă este vorba de pierderi sau de avarii neaparente.2. Dacă starea mărfii
a fost constatată în mod contradictoriu de către destinatar şi transportator,
dovada contrarie rezultatului acestei constatări nu poate fi facuta decît
dacă este vorba de pierderi sau de avarii neaparente şi dacă destinatarul a
adresat rezervele sale în scris transportatorului în termen de 7 zile, în
afară duminicilor şi a sarbatorilor legale, de la data acestei constatări.3. O
depasire a termenului de eliberare poate da loc la despăgubiri numai dacă
a fost adresată o rezervă în scris, în termen de 21 de zile de la data punerii
mărfii la dispoziţia destinatarului.4. Data eliberării sau, după caz, cea a
constatării sau cea a punerii mărfii la dispoziţie nu se include în termenele
prevăzute în prezentul articol.5. Transportatorul şi destinatarul trebuie să-
şi acorde în mod reciproc toate înlesnirile rezonabile pentru constatările şi
verificările necesare.
Articolul 31. Pentru toate litigiile decurgind din transporturile supuse
prezentei, convenţii, reclamantul poate să sesizeze, în afară organelor de
jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de comun acord de către
părţi, organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia: a) se afla
reşedinţa obişnuită a pîrîtului, sediul sau principal sau sucursala ori
agenţia prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat; sau
b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru
eliberarea mărfurilor, şi nu poate sesiza decît aceste organe de
jurisdicţie.2. Dacă în cazul unui litigiu din cele arătate la paragraful 1 din
prezentul articol este în curs de judecată o acţiune la un organ de
jurisdicţie competent potrivit prevederilor acestui paragraf sau dacă într-
un asemenea litigiu s-a pronunţat o hotărîre de către un astfel de organ de
jurisdicţie, nu mai poate fi introdusă o noua acţiune pentru aceeaşi cauza
între aceleaşi părţi cu excepţia cazului în care hotărîrea organului de
jurisdicţie la care a fost introdusă prima acţiune nu este susceptibilă de a
fi executată în ţara în care este introdusă noua acţiune.3. Dacă într-un
litigiu prevăzut în paragraful 1 din prezentul articol o hotărîre data de un
organ de jurisdicţie al unei tari contractante a devenit executorie în
aceasta rara, ea devine de asemenea executorie în fiecare dintre celelalte
tari contractante, imediat după îndeplinirea formalităţilor prevăzute în
acest scop în ţara interesată. Aceste formalităţi nu pot duce la o revizuire
a cauzei.4. Dispoziţiile paragrafului 3 din prezentul articol se aplică
hotărîrilor pronunţate contradictoriu, celor pronunţate în lipsa şi
tranzacţiilor judiciare, dar nu se aplică hotărîrilor judecătoreşti care sînt,
cu execuţie provizorie, nici hotărîrilor prin care se acordă, în afară
cheltuielilor de judecată, daune-interese împotriva unui reclamant ca
urmare a respingerii totale sau parţiale a acţiunii sale.5. Pentru asigurarea
plăţii cheltuielilor ocazionate de acţiunile în justiţie, cauzate de
transporturile supuse prezentei convenţii, nu se poate solicita cauţiune
cetăţenilor ţărilor contractante care îşi au domiciliul sau un sediu în una
dintre aceste tari.

Articolul 32. Acţiunile derivînd din transporturile supuse prezentei


convenţii se prescriu în termen de un an. Totuşi, în caz de dol sau de
culpa considerată de legea tarii căreia îi aparţine organul de jurisdicţie
sesizat ca echivalenta cu dolul, termenul de prescripţie este de 3 ani.
Termenul de prescripţie curge: a) în caz de pierdere parţială, de avarie sau
de întîrziere, din ziua în care marfa a fost eliberata; b) în caz de pierdere
totală,începînd de la a treizecea zi după expirarea termenului convenit
sau, dacă nu a fost convenit nici un termen, începînd de la a saizecea zi de
la primirea mărfii de către transportator; c) în toate celelalte cazuri,
începînd de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii
contractului de transport.Ziua indicată mai sus ca punct de plecare al
prescripţiei acţiunii nu este cuprinsă în termen.2. O reclamaţie scrisă
suspenda prescripţia pînă în ziua în care transportatorul respinge
reclamaţia în scris şi restituie documentele care erau anexate. În caz de
acceptare parţială a reclamaţiei, prescripţia nu-şi reia cursul sau decît
pentru partea din reclamaţie care rămîne litigioasa. Dovada primirii
reclamaţiei sau a răspunsului şi a restituirii documentelor cade în sarcina
părţii care invoca acest fapt. Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect
nu suspenda prescripţia.3. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 de mai
sus, suspendarea prescripţiei este reglementată potrivit legii tarii căreia îi
aparţine organul de jurisdicţie sesizat. Aceasta prevedere se aplică şi în
cazul întreruperii prescripţiei.4. Acţiunea prescrisă nu mai poate fi
exercitată nici sub forma de cerere reconvenţională sau de excepţie.

Articolul 33Contractul de transport poate să conţină o clauza atribuind


competenţa unui tribunal arbitral, cu condiţia ca aceasta clauza sa prevadă
ca tribunalul arbitral va aplica dispoziţiile prezentei convenţii.

Capitolul 6 Dispoziţii referitoare la transportul efectuat de transportatori


succesivi

Articolul 34Dacă un transport care face obiectul unui contract unic este
executat în mod succesiv de către mai mulţi transportatori rutieri, fiecare
dintre aceştia îşi asuma răspunderea executării transportului total;
transportatorul al doilea şi fiecare dintre transportatorii următori
devenind, prin primirea de către ei a mărfii şi a scrisorii de trasura, părţi
la contract, în condiţiile prevăzute în scrisoarea de trasura.

Articolul 35. Transportatorul care preia marfa de la transportatorul


precedent îi remite acestuia o confirmare de primire datată şi semnată. El
trebuie să-şi înscrie numele şi adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii
de trasura. Dacă este cazul, el completează pe acest exemplar, cît şi pe
confirmarea de primire, rezervele sale de natura celor prevăzute în
articolul 8 paragraful 2.2. Dispoziţiile articolului 9 se aplică relaţiilor
dintre transportatorii succesivi.

Articolul 36Atît timp cît nu este vorba de o cerere reconvenţională sau de


o excepţie formulată în faţa unei instanţe, referitoare la o acţiune
intemeiata pe acelaşi contract de transport, acţiunea privind răspunderea
pentru pierdere, avarie sau întîrziere nu poate fi îndreptată decît împotriva
primului transportator, ultimului transportator sau transportatorului care a
executat partea din transport pe parcursul căruia s-a produs faptul care a
cauzat pierderea, avaria sau intirzierea; acţiunea poate fi îndreptată în
acelaşi timp împotriva mai multora dintre aceşti transportatori.

Articolul 37Transportatorul care a plătit despăgubiri, în conformitate cu


dispoziţiile prezentei convenţii, are dreptul de regres, pentru suma plătită,
împreună cu dobinzile şi cheltuielile suportate, contra transportatorilor
care au participat la executarea contractului de transport conform
dispoziţiilor următoare: a) transportatorul prin fapta căruia s-a produs
pabuga trebuie să suporte singur despăgubirea plătită de el sau de un alt
transportator; b) dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi
transportatori, fiecare dintre ei trebuie să plătească o sumă proporţională
cu partea sa de răspundere; dacă evaluarea părţilor de răspundere este
imposibila, fiecare dintre ei este răspunzător proporţional cu partea de
remunerare a transportului care îi revine; c) dacă nu se poate stabili care
dintre transportatori răspunde pentru paguba, despăgubirea se
repartizează între toţi transportatorii, în proporţia fixată la litera b.

Articolul 38Dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de


despăgubire care îi incumba şi pe care nu a plătit-o se repartizează între
toţi ceilalţi transportatori, proporţional cu remunerarea lor.

Articolul 39. Transportatorul împotriva căruia se exercită un regres


potrivit prevederilor articolelor 37 şi 38 nu poate contesta valabilitatea
plăţii efectuate de către transportatorul care exercită regresul, dacă
despăgubirea a fost stabilită prin hotărîre judecătorească, cu condiţia sa fi
fost informat legal asupra procesului şi sa fi avut posibilitatea sa
intervină.2. Transportatorul care voieşte sa exercite dreptul sau în regres
poate să-l formuleze înaintea tribunalului competent al tarii în care unul
dintre transportatorii interesaţi îşi are reşedinţa obişnuită, sediul sau
principal sau sucursala ori agenţia prin intermediul căreia a fost încheiat
contractul de transport. Regresul poate fi exercitat împotriva tuturor
transportatorilor interesaţi, printr-o singura acţiune.3. Dispoziţiile
articolului 31 paragrafele 3 şi 4 se aplică hotărîrilor judecătoreşti privind
acţiunile în regres prevăzute în articolele 37 şi 38.4. Dispoziţiile
articolului 32 sînt aplicabile acţiunilor în regres între transportatori.
Totuşi, prescripţia curge fie din ziua pronunţării unei hotărîri
judecătoreşti definitive, prin care se fixează despăgubirile care urmează
să fie plătite în virtutea dispoziţiilor prezentei convenţii, fie, în cazul în
care o astfel de hotărîre nu exista, începînd din ziua plăţii efective.

Articolul 40Transportatorii sînt liberi sa convină între ei asupra unor


dispoziţii derogatorii de la cele prevăzute în articolele 37 şi 38.Capitolul 7
Nulitatea stipulaţiilor contrare convenţiei
Articolul 41. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 40, este nulă şi fără nici
un efect orice stipulaţie care, direct sau indirect, ar deroga de la
dispoziţiile prezentei convenţii. Nulitatea unor astfel de stipulaţii nu
atrage nulitatea celorlalte prevederi ale contractului.2. În special vor fi
nule toate clauzele prin care s-ar ceda transportatorului beneficiul
asigurării mărfii sau orice alta clauza analoagă, ca şi orice clauza care
schimba sarcina probei.

Capitolul 8 Dispoziţii finale

Articolul 42. Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare sau aderare
ţărilor membre ale Comisiei Economice pentru Europa şi ţărilor admise la
comisia cu titlu consultativ conform paragrafului 8 al mandatului acestei
comisii.2. Ţările susceptibile sa participe la anumite lucrări ale Comisiei
Economice pentru Europa, conform paragrafului 11 al mandatului acestei
comisii, pot deveni părţi contractante la prezenta convenţie, aderind la ea
după intrarea în vigoare.3. Convenţia va fi deschisă pentru semnare pînă
la 31 august 1956 inclusiv. După această dată, ea va fi deschisă pentru
aderare.4. Prezenta convenţie va fi ratificată.5. Ratificarea sau aderarea
va fi efectuată prin depunerea unui instrument la secretarul general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 43. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a nouazecea zi


după ce cinci dintre ţările menţionate în paragraful 1 al articolului 42 vor
fi depus instrumentul de ratificare sau de aderare.2. Pentru fiecare ţara
care o va ratifica sau adera la ea după ce cinci tari vor fi depus
instrumentul de ratificare sau de aderare, prezenta convenţie va intra în
vigoare în a nouazecea zi după depunerea instrumentului de ratificare sau
de aderare a tarii respective.

Articolul 44. Fiecare parte contractantă va putea denunta prezenta


convenţie printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite.2. Denunţarea va intra în vigoare la 12 luni de la data
primirii notificării de denunţare de către secretarul general.

Articolul 45Dacă după intrarea în vigoare a prezentei convenţii numărul


părţilor contractante va scădea, ca urmare a denuntarilor, la mai puţin de
cinci, prezenta convenţie va inceta sa mai fie în vigoare, începînd cu data
la care ultima dintre aceste denuntari va deveni valabilă.

Articolul 46. Orice ţara va putea, în momentul depunerii instrumentului


de ratificare sau de aderare sau la orice data ulterioară, sa declare, prin
notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite,
ca prezenta convenţie va fi aplicabilă, la totalitatea sau numai la o parte a
teritoriilor pe care le reprezintă pe plan internaţional. Convenţia va fi
aplicabilă teritoriului sau teritoriilor menţionate în notificare după a
nouazecea zi din momentul primirii acestei notificări de către secretarul
general sau, dacă la această dată convenţia încă nu a intrat în vigoare, de
la data intrării sale în vigoare.2. Orice ţara care va fi făcut, conform
paragrafului precedent, o declaraţie avînd drept efect aplicarea acestei
convenţii pe un teritoriu pe care ea îl reprezintă pe plan internaţional, va
putea, conform articolului 44, sa denunţe convenţia în ceea ce priveşte
numitul teritoriu.

Articolul 47Orice litigiu între doua sau mai multe părţi contractante
privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, pe care părţile nu
au putut sa-l reglementeze prin tratative sau prin alt mijloc, va putea fi
adus, la cererea oricăreia dintre părţile contractante interesate, înaintea
Curţii Internaţionale de Justiţie, pentru a fi soluţionate de aceasta.

Articolul 48. Fiecare parte contractantă va putea, în momentul cînd va


semna sau ratifica prezenta convenţie sau va adera la ea, sa declare ca ea
nu se considera legată de prevederile articolului 47 al convenţiei.
Celelalte părţi contractante nu vor fi legate prin articolul 47 faţă de orice
parte contractantă care a formulat o astfel de rezerva.2. Orice parte
contractantă care a formulat o rezervă conform paragrafului 1 va putea în
orice moment sa ridice aceasta rezerva printr-o notificare adresată
secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.3. Nici o alta rezerva
la prezenta convenţie nu va fi admisă.

Articolul 49. După ce prezenta convenţie va fi fost în vigoare timp de 3


ani, orice parte contractantă va putea, prin notificare adresată secretarului
general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sa ceara convocarea unei
conferinţe cu scopul de a revizui prezenta convenţie. Secretarul general
va notifica aceasta cerere tuturor părţilor contractante şi va convoca o
conferinţa de revizuire dacă, într-un termen de 4 luni de la data notificării
adresate de el, cel puţin un sfert din numărul părţilor contractante îi
notifica acordul lor faţă de aceasta cerere.2. Dacă o conferinţa este
convocată conform paragrafului precedent, secretarul general va înştiinţa
despre aceasta toate părţile contractante şi le va invita să prezinte, în
termen de 3 luni, propuneri care ar dori să fie examinate de conferinţa.
Secretarul general va comunică tuturor părţilor contractante ordinea de zi
provizorie a conferintei, precum şi textul acestor propuneri, cel mai tirziu
pînă la 3 luni înainte de deschiderea conferintei.3. Secretarul general va
invita la orice conferinţa convocată conform prezentului articol toate
ţările la care se referă paragraful 1 al articolului 42, precum şi ţările
devenite părţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 42.

Articolul 50În afară de notificările prevăzute în articolul 49, secretarul


general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţărilor vizate de
paragraful 1 al articolului 42, cît şi ţărilor devenite părţi contractante prin
aplicarea paragrafului 2 al articolului 42: a) ratificarile şi aderarile
conform articolului 42; b) datele intrării în vigoare a prezentei convenţii,
în conformitate cu articolul 43; c) denuntarile conform articolului 44; d)
abrogarea prezentei convenţii conform articolului 45; e) notificările
primite conform articolului 46; f) declaraţiile şi notificările primite
conform paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 48.

Articolul 51După 31 august 1956, originalul prezentei convenţii va fi


depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va
trimite copii certificate fiecăreia dintre ţările vizate în paragrafele 1 şi 2
ale articolului 42.Drept care subsemnaţii, valabil împuterniciţi, au semnat
prezenta convenţie.Încheiată la Geneva, la nouasprezece mai una mie
nouăsute cincizeci şi şase, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi
franceza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.PROTOCOL DE
SEMNATURAÎn momentul semnării Convenţiei referitoare la contractul
de transport internaţional de mărfuri pe şosele, subsemnaţii, valabil
împuterniciţi, au convenit asupra următoarelor declaraţii şi precizări:1.
Prezenta convenţie nu se aplică transporturilor între Regatul Unit al Marii
Britanii şi al Irlandei de Nord şi Republica Irlandei.2. La articolul 1,
paragraful 4:Subsemnaţii se angajează sa trateze încheierea de convenţii
referitoare la contractul pentru transportul efectelor de strămutare şi la
contractul de transport combinat.Drept care subsemnaţii, valabil
împuterniciţi, au semnat prezentul protocol.Întocmit la Geneva, la
nouasprezece mai una mie nouăsute cincizeci şi şase, într-un singur
exemplar, în limbile engleza şi franceza, amindoua textele avînd aceeaşi
valabilitate.

ORDONANȚĂ nr. 27 din 31 august 2011privind transporturile


rutiere
EMITENT
GUVERNUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 625 din 2 septembrie 2011
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 1 pct.
III.1 din Legea nr. 131/2011 privind abilitarea Guvernului de a emite
ordonanțe,Guvernul României adoptă prezenta ordonanță. Notă
Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 136 din 12 iulie 2019,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 17 iulie 2019, operatorii
de transport rutier care efectuează transport de persoane prin servicii
regulate în transportul rutier național, cu excepțiile prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, au obligația să doteze
autovehiculele cu care execută aceste servicii cu aparatele de marcat
electronice fiscale prevăzute la art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 28/1999, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 136/2019. +

Capitolul I Dispoziții generale

Capitolul II Accesul la activitatea de transport rutier


Secţiunea 1 Accesul la ocupația de operator de transport rutier

Articolul 9Pentru a avea acces la ocupația de operator de transport rutier,


întreprinderile trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 3 alin.
(1) din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009.

Articolul 10(1) Autorizarea întreprinderilor în vederea accesului la


ocupația de operator de transport rutier se face prin înregistrarea acestora
în Registrul electronic național al operatorilor de transport rutier, ținut de
autoritatea competentă.(2) Modul de întocmire, completare și gestionare a
registrului prevăzut la alin. (1), precum și de înscriere a datelor aferente
operatorilor de transport se stabilește de către autoritatea competentă prin
norme.

Articolul 11În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) lit. a) din


Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, prevederile privind accesul la
ocupația de operator de transport nu se aplică întreprinderilor angajate
exclusiv în următoarele tipuri de transport rutier național:a) transporturi
poștale efectuate în cadrul unui serviciu universal;b) transportul
necomercial de vehicule defecte sau care sunt avariate;c) transportul de
mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv
cea a remorcilor, nu depășește 3,5 tone;d) transportul de mărfuri în regim
de taxi;e) transportul de medicamente, aparate și echipamente medicale și
al altor articole necesare în cazul situațiilor de urgență specifice
catastrofelor naturale;f) transporturi funerare;g) deplasări efectuate cu
vehicule istorice;h) transporturi efectuate cu vehicule rutiere special
destinate serviciilor medicale de urgență;i) transporturi efectuate cu
vehicule rutiere utilizate de serviciile forțelor armate, de serviciile
protecției civile, de pompieri și structurile responsabile cu menținerea și
restabilirea ordinii și siguranței publice sau închiriate de acestea fără
conducător auto, atunci când transportul intră în atribuțiile proprii ale
acestor servicii și se efectuează sub controlul acestora;j) transporturi
efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă autorizată nu
depășește 40 km/h;k) transporturi efectuate cu vehicule rutiere de
încercări pentru îmbunătățirea tehnologică;l) transporturi efectuate cu
tractoare agricole sau forestiere;m) transporturi în interes personal
efectuate de către persoane fizice, cu vehicule rutiere deținute de acestea,
indiferent de capacitate;n) transporturi efectuate cu autovehicule
construite și echipate pentru transportul a cel mult 9 persoane, inclusiv
conducătorul auto, și destinate acestui scop;o) transporturi necomerciale
de lapte și stupi de albine;p) transportul școlar, efectuat cu autobuze
având inscripția «transport școlar», conform prevederilor art. 18^1. (la
16-05-2016, Lit. p) a art. 11 a fost introdusă de pct. 1 al art. unic din
LEGEA nr. 94 din 11 mai 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
369 din 13 mai 2016. )

Articolul 11^1(1) Pentru a efectua transport rutier național contra cost de


vehicule rutiere defecte sau care sunt avariate, întreprinderile trebuie să
fie autorizate de către autoritatea competentă.(2) Modalitatea de
autorizare, precum și condițiile care trebuie îndeplinite pentru autorizarea
transporturilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc de către autoritatea
competentă prin norme. (la 18-07-2014, Art. 11^1 a fost modificat de pct.
1 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014, care modifică pct. 1
al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie 2013,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. )

Articolul 12(1) Întreprinderea care exercită ocupația de operator de


transport rutier desemnează un manager de transport, cu respectarea
prevederilor art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009.(2)
Orice modificare în ceea ce privește managerul de transport desemnat se
comunică autorității competente de către operatorul de transport în
maximum 15 zile de la data acesteia.

Articolul 13Autoritatea competentă stabilește prin norme modalitatea de


îndeplinire a condițiilor referitoare la cerința privind sediul.

Articolul 14(1) Cerința privind buna reputație trebuie îndeplinită de către


întreprindere și de către managerul de transport al întreprinderii.(2)
Autoritatea competentă stabilește prin norme:a) modalitatea de
îndeplinire a condițiilor referitoare la cerința privind buna reputație;b)
procedura administrativă prin care se constată pierderea bunei reputații a
întreprinderii/managerului de transport;c) măsurile cu efect echivalent
măsurii de reabilitare pentru îndeplinirea cerinței privind buna reputație.

Articolul 15Autoritatea competentă stabilește prin norme modalitatea de


îndeplinire a condițiilor referitoare la cerința privind capacitatea
financiară.

Articolul 16(1) Certificatul de competență profesională a managerului de


transport se obține în baza pregătirii profesionale inițiale, urmată de o
examinare, în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin
norme.(2) Deținătorii de certificate de competență profesională au
obligația de a urma cursuri pentru pregătirea profesională periodică în
domeniile enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, la
intervale de cel mult 10 ani, care se finalizează printr-o evaluare privind
actualizarea cunoștințelor, în condițiile stabilite de către autoritatea
competentă prin norme.(3) Deținătorii de certificate de competență
profesională care nu au mai condus o întreprindere de transport rutier de
marfă sau o întreprindere de transport rutier de persoane în ultimii 5 ani
au obligația de a urma cursuri de pregătire profesională periodică, care se
finalizează printr-o evaluare privind actualizarea cunoștințelor, în
condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.(4) În
vederea actualizării cunoștințelor pe care le dețin, managerii de transport
au obligația să urmeze cursuri pentru pregătirea profesională continuă,
care se finalizează printr-o evaluare privind actualizarea cunoștințelor, în
condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.Secţiunea a
2-a Accesul la transportul rutier în cont propriu

Articolul 17Pentru a avea acces la transportul rutier în cont propriu,


întreprinderea trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 3 alin.
(1) lit. b) și d) din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009.

Articolul 18Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont


propriu se aplică întreprinderilor care efectuează operațiuni de transport
rutier în cont propriu cu vehicule rutiere a căror masă totală maximă
autorizată, inclusiv remorca/semiremorca, depășește 3,5 tone și/sau cu
vehicule rutiere destinate transportului a mai mult de 9 persoane, inclusiv
conducătorul auto, sau întreprinderilor care efectuează operațiuni de
transport rutier în cont propriu cu vehicule rutiere care se deplasează fără
încărcătură.----------Art. 18 a revenit la forma anterioară ORDONANȚEI
DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie 2013, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013, prin abrogarea pct. 2 al art. I din
această ordonanță de urgență de către pct. 2 al art. unic din LEGEA nr.
109 din 11 iulie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din
15 iulie 2014.

Articolul 18^1Prevederile privind accesul la transportul rutier de


persoane în cont propriu se aplică și transportului cu autobuzele proprii
ale unităților administrativ-teritoriale sau ale unităților de învățământ,
având inscripția «transport școlar», utilizate exclusiv pentru transportul
elevilor și cadrelor didactice, care efectuează acest transport din mediul
rural către unitățile de învățământ din comună sau către unitățile de
învățământ din mediul urban. (la 16-05-2016, Art. 18^1 a fost introdus de
pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 94 din 11 mai 2016 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 369 din 13 mai 2016. )

Articolul 19Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont


propriu nu se aplică întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele
tipuri de transport rutier național:a) abrogată; (la 05-03-2013, Lit. a) a art.
19 a fost abrogată de pct. 3 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ
nr. 11 din 27 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
122 din 5 martie 2013. ) a^1) transportul de vehicule rutiere defecte sau
care sunt avariate; (la 18-07-2014, Lit. a^1) a art. 19 a fost introdusă de
pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014, care introduce pct.
3^1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie
2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. )
b) transportul de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă
autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depășește 3,5 tone;----------Lit. b)
a art. 19 a revenit la forma anterioară ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr.
11 din 27 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122
din 5 martie 2013, prin abrogarea pct. 4 al art. I din această ordonanță de
urgență de către pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014.c)
transportul de medicamente, aparate și echipamente medicale și al altor
articole necesare în cazul situațiilor de urgență specifice catastrofelor
naturale;d) transporturi funerare;e) deplasări efectuate cu vehicule
istorice;f) transporturi efectuate cu vehicule rutiere special destinate
serviciilor medicale de urgență;g) transporturi efectuate cu vehicule
rutiere utilizate de serviciile forțelor armate, de serviciile protecției civile,
de pompieri și structurile responsabile cu menținerea și restabilirea
ordinii și siguranței publice sau închiriate de acestea fără conducător auto,
atunci când transportul intră în atribuțiile proprii ale acestor servicii și se
efectuează sub controlul acestora;h) transporturi efectuate cu vehicule
rutiere a căror viteză maximă autorizată nu depășește 40 km/h;i)
transporturi efectuate cu vehicule rutiere de încercări pentru
îmbunătățirea tehnologică;j) transporturi efectuate cu tractoare agricole
sau forestiere;k) transporturi în interes personal efectuate de către
persoane fizice, cu vehicule deținute de acestea, indiferent de capacitate;l)
transporturi efectuate cu autovehicule construite și echipate pentru
transportul a cel mult 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, și destinate
acestui scop;----------Lit. l) a art. 19 a revenit la forma anterioară
ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie 2013, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013, prin abrogarea pct.
4 al art. I din această ordonanță de urgență de către pct. 4 al art. unic din
LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 525 din 15 iulie 2014.m) transporturi necomerciale de lapte și stupi de
albine.n) transportul necomercial al cailor de sport, al cailor de
hipoterapie și al cailor de agrement. (la 12-11-2018,

Articolul 19 din Secțiunea a 2-a , Capitolul II a fost completat de


ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 251 din 7 noiembrie 2018, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 947 din 09 noiembrie 2018 )

Articolul 20(1) Pentru a efectua transport rutier în cont propriu,


întreprinderile trebuie să fie înregistrate în Registrul electronic național al
întreprinderilor care efectuează transport rutier în cont propriu, ținut de
autoritatea competentă.(2) Modul de întocmire, completare și gestionare a
registrului prevăzut la alin. (1), precum și de înscriere a datelor aferente
întreprinderilor care efectuează transport rutier în cont propriu se
stabilește de către autoritatea competentă prin norme.

Articolul 21(1) Certificatul de transport în cont propriu se acordă de către


autoritatea competentă în urma îndeplinirii condițiilor de bună reputație și
de competență profesională.(2) Autoritatea competentă stabilește prin
norme modalitatea de îndeplinire a condițiilor de bună reputație și de
competență profesională.

Articolul 22(1) Întreprinderea care efectuează transport rutier în cont


propriu desemnează un manager de transport, cu respectarea prevederilor
art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009.(2) Orice modificare
în ceea ce privește managerul de transport desemnat se comunică
autorității competente de către întreprinderea care efectuează transport
rutier în cont propriu în maximum 15 zile de la data acesteia.

Capitolul III Accesul la piața transportului rutier


Secţiunea 1 Transportul rutier contra cost

Articolul 23Accesul la piața transportului rutier contra cost de mărfuri și


persoane se face liber și nediscriminatoriu, cu respectarea principiilor
liberei concurențe, calitatea serviciilor de transport, interesul publicului
călător și siguranța rutieră fiind prioritare.

Articolul 24(1) Transportul rutier contra cost de mărfuri și persoane se


efectuează de către operatorii de transport rutier în baza licenței
comunitare numai cu autovehicule la bordul cărora există, pe toată durata
transportului, o copie conformă a licenței comunitare, documentul de
transport, precum și celelalte documente specifice tipului de transport
efectuat, stabilite prin reglementările în vigoare.(2) Licența comunitară
este eliberată de autoritatea competentă cu o valabilitate de 10 ani și se
păstrează la sediul întreprinderii.(3) Perioada de valabilitate a copiilor
conforme ale licenței comunitare eliberate de autoritatea competenta este
de minimum un an, fără a depăși perioada de valabilitate a licenței
comunitare.(4) Copiile conforme ale licenței comunitare nu sunt
transmisibile și sunt personalizate de către emitent cu numerele de
înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost emise.(5)
Modalitatea de eliberare a licenței comunitare și a copiilor conforme ale
acesteia se stabilește de către autoritatea competentă prin norme.(6)
Transporturile prevăzute la art. 11^1 se efectuează în condițiile stabilite
de către autoritatea competentă prin norme. (la 18-07-2014, Alin. (6) al
art. 24 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11
iulie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie
2014, care modifică pct. 5 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr.
11 din 27 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122
din 5 martie 2013. )

Articolul 25(1) Transportul rutier național contra cost se poate efectua


numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate
în condițiile prezentei ordonanțe.(2) Transportul rutier internațional
contra cost se poate efectua numai cu autovehicule rutiere înmatriculate
în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe.(3)
Transportul rutier contra cost se poate efectua în afara spațiului Uniunii
Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condițiile în care
semiremorca/remorca este înmatriculată în conformitate cu prevederile
acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.(4) În
cazul efectuării transportului rutier internațional contra cost, operatorii de
transport rutier români utilizează autovehicule conduse de cetățeni
români, de cetățeni ai Uniunii Europene sau de cetățeni ai statelor din
afara Uniunii Europene cu drept de muncă în România, angajați sau puși
la dispoziția acestora, titulari ai unui certificat de competență profesională
obținut în condițiile prevăzute de reglementările naționale și ale Uniunii
Europene.(5) În cazul efectuării transportului rutier național contra cost,
operatorii de transport rutier români utilizează autovehicule conduse de
cetățeni români, de cetățeni ai Uniunii Europene sau de cetățeni ai statelor
din afara Uniunii Europene cu drept de muncă în România, angajați ai
acestora, titulari ai unui certificat de competență profesională obținut în
condițiile prevăzute de reglementările naționale și ale Uniunii Europene.

Articolul 26Operatorii de transport rutier pot efectua transport rutier în


cont propriu pe baza licenței comunitare și a copiilor conforme ale
acesteia, fără a deține certificat de transport în cont propriu.

Articolul 27Operațiunile de transport rutier de mărfuri contra cost în


regim de cabotaj se efectuează în conformitate cu prevederile art. 8 și 9
din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009.

Articolul 28Operațiunile de transport rutier de persoane contra cost în


regim de cabotaj se efectuează în conformitate cu prevederile art. 14-17
din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009.

Articolul 29Operațiunile de transport rutier de mărfuri contra cost în


regim de cabotaj efectuate de către operatorii de transport din țările din
afara Uniunii Europene sunt interzise dacă acordurile și convențiile
bilaterale sau internaționale din domeniul transporturilor rutiere la care
România este parte nu prevăd altfel.

Articolul 30Autoritatea competentă desemnează prin ordin al ministrului


transporturilor punctul național de contact responsabil de schimbul de
informații cu celelalte state membre ale Uniunii Europene privind
aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, și de luarea măsurilor
necesare pentru interconectarea și accesibilitatea la nivelul Uniunii
Europene a registrelor electronice naționale, precum și instituția
responsabilă cu întocmirea și transmiterea raportului prevăzut la art. 26
din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009.1.1. Transportul rutier contra cost
de mărfuri

Articolul 31Transportul rutier național contra cost de mărfuri se


efectuează conform prevederilor prezentei ordonanțe, precum și ale
celorlalte reglementări ale Uniunii Europene și naționale în domeniu.

Articolul 32(1) Transportul rutier internațional contra cost de mărfuri


între România și celelalte state membre ale Uniunii Europene se
efectuează conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009,
celorlalte reglementări ale Uniunii Europene și naționale în domeniu,
precum și prezentei ordonanțe.(2) Transportul rutier internațional contra
cost de mărfuri între România și statele din afara Uniunii Europene se
efectuează conform prevederilor prezentei ordonanțe, celorlalte
reglementări naționale în domeniu, precum și acordurilor și convențiilor
internaționale la care România este parte.

Articolul 33Autoritatea competentă va stabili prin norme criteriile și


modul de fixare a încărcăturii, precum și modalitatea de verificare a
respectării acestora.1.2. Transport rutier contra cost de persoane1.2.1.
Transportul rutier național contra cost de persoane Notă
Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 136 din 12 iulie 2019,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 17 iulie 2019, operatorii
de transport rutier care efectuează transport de persoane prin servicii
regulate în transportul rutier național, cu excepțiile prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, au obligația să doteze
autovehiculele cu care execută aceste servicii cu aparatele de marcat
electronice fiscale prevăzute la art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 28/1999, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 136/2019.

Articolul 34Transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de


către operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se
află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenței comunitare,
precum și licența de traseu însoțită de graficul de circulație sau
documentul de transport corespunzător serviciilor ocazionale, după caz.

Articolul 35(1) Transportul rutier contra cost de persoane cu autobuze se


poate realiza prin:a) servicii regulate;b) servicii regulate speciale;c)
servicii ocazionale.(2) Abrogat. (la 18-07-2014, Alin. (2) al art. 35 a fost
abrogat de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014, care
modifică pct. 6 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27
februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie
2013. ) (la 05-03-2013, Art. 35 a fost modificat de pct. 6 al art. I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie 2013, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. )

Articolul 36(1) Serviciile regulate contra cost de transport rutier de


persoane pe un traseu național se pot efectua de către operatorii de
transport rutier numai în baza programelor de transport și a licenței de
traseu eliberate de autoritatea competentă.(2) Autoritățile administrației
publice locale pe raza cărora sunt prevăzute stații publice vor acorda
avizul în vederea întocmirii programelor de transport.(3) Licența de
traseu pentru transportul rutier interjudețean contra cost se eliberează
pentru fiecare cursă, iar pentru transportul rutier județean, pentru fiecare
traseu.

Articolul 37Programele de transport rutier de persoane se întocmesc și se


aprobă de către autoritatea competentă, acestea fiind armonizate cu
programele de transport de persoane aferente celorlalte moduri de
transport.

Articolul 38Serviciul regulat de transport rutier național de persoane


contra cost se efectuează cu autobuze, în condițiile stabilite de autoritatea
competentă prin norme.

Articolul 39La efectuarea transportului rutier județean, interjudețean sau


internațional contra cost de persoane prin servicii regulate se interzice
transportul mai multor persoane decât numărul de locuri pe scaune înscris
în certificatul de înmatriculare al autovehiculului.

Articolul 40(1) Abrogat. (la 20-07-2019, Alineatul (1) din Articolul 40 ,


Punctul 1.2.1. , Punctul 1.2. , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost abrogat de
Articolul I din LEGEA nr. 136 din 12 iulie 2019, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 17 iulie 2019 ) (2) Abrogat. (la 20-
07-2019, Alineatul (2) din Articolul 40 , Punctul 1.2.1. , Punctul 1.2. ,
Sectiunea 1 , Capitolul III a fost abrogat de Articolul I din LEGEA nr.
136 din 12 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 587 din
17 iulie 2019 ) (3) Persoanele care, conform legii, beneficiază de facilități
la transportul rutier național au obligația de a utiliza legitimație de
transport de tip card atât la urcarea, cât și la coborârea acestora în/din
autovehicul.(4) Abrogat. (la 20-07-2019, Alineatul (4) din Articolul 40 ,
Punctul 1.2.1. , Punctul 1.2. , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost abrogat de
Articolul I din LEGEA nr. 136 din 12 iulie 2019, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 17 iulie 2019 )

Articolul 41(1) Serviciile regulate de transport de persoane se execută pe


bază de legitimații de călătorie individuale, care sunt documente cu regim
special, respectiv bilete, abonamente și legitimații speciale.(2)
Legitimațiile speciale de călătorie sunt acordate în condițiile legii.(3)
Modelul biletelor, abonamentelor și legitimațiilor speciale se stabilește
prin ordin al ministrului finanțelor publice, la propunerea Ministerului
Transporturilor. (la 18-07-2014, Alin. (3) al art. 41 a fost modificat de
pct. 8 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014, care modifică pct. 8
al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie 2013,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. ) (4)
Transportul copiilor sub 5 ani se realizează gratuit, în condițiile în care
aceștia nu ocupă locuri separate.(5) Transportul rutier în trafic
județean/interjudețean al elevilor prevăzuți la art. 84 alin. (1)-(3) din
Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările
ulterioare, se efectuează cu autovehiculele destinate transportului de
persoane deținute de către unitățile de învățământ, autoritățile
administrației publice locale și/sau operatorii de transport rutier, după
caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (la 18-07-2014, Alin.
(5) al art. 41 a fost modificat de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 109 din
11 iulie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie
2014, care modifică pct. 9 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr.
11 din 27 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122
din 5 martie 2013. )

Articolul 42Autoritatea competentă stabilește prin norme:a) condițiile


pentru efectuarea serviciilor regulate, a serviciilor regulate speciale și a
serviciilor ocazionale contra cost de transport rutier de persoane;b) modul
de întocmire și aprobare a programelor de transport;c) modul de atribuire
a traseelor cuprinse în programele de transport;d) modelul licenței de
traseu și al graficului de circulație;e) obligațiile operatorilor de transport
rutier în cazul efectuării serviciilor regulate, a serviciilor regulate speciale
și a serviciilor ocazionale contra cost de transport rutier de persoane;f)
condițiile de efectuare a operațiunilor de cabotaj în cazul transportului
contra cost de persoane.

Articolul 43(1) Serviciile ocazionale contra cost de transport rutier de


persoane se pot efectua de către operatorii de transport rutier numai pe
baza documentului de transport eliberat de autoritatea competentă.(2)
Modul de eliberare, precum și condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească operatorii de transport în vederea obținerii documentului de
transport vor fi stabilite prin norme de autoritatea competentă.1.2.2.
Transportul rutier internațional contra cost de persoane

Articolul 44(1) Transportul rutier internațional contra cost de persoane


între România și celelalte state membre ale Uniunii Europene se
efectuează pe baza prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, a
celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în domeniu, precum și a
prezentei ordonanțe.(2) Transportul rutier internațional contra cost de
persoane între România și statele din afara Uniunii Europene se
efectuează pe baza prevederilor prezentei ordonanțe și ale acordurilor și
convențiilor internaționale la care România este parte.(3) Serviciile
regulate și serviciile regulate speciale contra cost de transport rutier de
persoane pe un traseu internațional între România și un stat din afara
Uniunii Europene se efectuează de către operatorii de transport rutier
numai pe baza autorizațiilor de transport internațional și a graficului de
circulație conținut în acestea, eliberate de autoritățile competente ale
statelor unde sunt situate capetele de traseu, precum și a autorizațiilor de
transport internațional eliberate de autoritățile competente ale statelor
tranzitate, după caz.(4) Serviciile regulate contra cost de transport rutier
de persoane pe un traseu internațional între România și un stat din afara
Uniunii Europene se pot efectua și de către mai mulți operatori de
transport rutier români, în comun, conform autorizației de transport
internațional eliberate de autoritatea competentă.(5) În cazul efectuării
transportului rutier internațional de persoane între România și un stat
membru al Uniunii Europene, cu tranzitarea unui stat din afara Uniunii
Europene, transportul se efectuează pe baza prevederilor legislației
Uniunii Europene, ale acordurilor și convențiilor la care România și statul
tranzitat sunt părți.(6) În cazul efectuării transportului rutier internațional
de persoane între un stat membru al Uniunii Europene și un stat din afara
Uniunii Europene, cu tranzitarea teritoriului României, transportul se
efectuează pe baza prevederilor acordurilor și convențiilor la care
România și statul din afara Uniunii Europene, respectiv România și statul
din Uniunea Europeană sunt părți.(7) În cazul efectuării transportului
rutier internațional de persoane între două state din afara Uniunii
Europene, cu tranzitarea teritoriului României, transportul se efectuează
pe baza prevederilor acordurilor și convențiilor la care România și cele
două state sunt părți.(8) Modul de eliberare, precum și condițiile pe care
trebuie să le îndeplinească operatorii de transport în vederea obținerii
documentului de transport vor fi stabilite prin norme de autoritatea
competentă.

Articolul 45(1) Transportul rutier internațional de persoane prin servicii


ocazionale contra cost cu autocarul și autobuzul între România și un alt
stat membru al Uniunii Europene se efectuează în conformitate cu
prevederile Regulamentului (CE) nr. 1073/2009.(2) Transportul rutier
internațional de persoane prin servicii ocazionale între România și un stat
din afara Uniunii Europene se efectuează numai în condițiile respectării
prevederilor Acordului privind transportul internațional ocazional de
călători cu autocarul și autobuzul (Acordul INTERBUS), semnat de
România la Bruxelles la 2 octombrie 2000, ratificat prin Legea nr.
439/2002, pe baza documentelor prevăzute în respectivul acord, eliberate
de autoritatea competentă.(3) Pentru statele nesemnatare ale Acordului
INTERBUS, transportul rutier internațional de persoane prin servicii
ocazionale contra cost se efectuează numai pe baza documentului de
transport convenit între autoritatea competentă și autoritățile competente
din statele pe teritoriul cărora se derulează transportul.

Articolul 46În cadrul transportului rutier internațional contra cost de


persoane prin servicii regulate efectuat de către operatorul de transport
rutier român pe baza autorizației de transport internațional este interzisă
îmbarcarea persoanelor în vederea transportului acestora între două
localități de pe teritoriul României, ca serviciu internațional de transport
persoane.

Secţiunea a 2-a Transportul rutier în cont propriu

Articolul 47Transportul rutier în cont propriu se efectuează de către


întreprinderile de transport rutier în cont propriu pe baza certificatului de
transport în cont propriu numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se
află, pe toată durata transportului, o copie conformă a certificatului de
transport în cont propriu, documentul din care să rezulte faptul că
transportul efectuat este în cont propriu, precum și documentele specifice
acestui tip de transport, stabilite prin reglementările în vigoare.

Articolul 48(1) Certificatul de transport în cont propriu se eliberează


întreprinderii de transport rutier în cont propriu de către autoritatea
competentă, având o valabilitate de 10 ani, și se păstrează la sediul
acesteia.(2) Pentru fiecare dintre autovehiculele rutiere deținute de
întreprinderea de transport rutier în cont propriu în condițiile prezentei
ordonanțe și utilizate la operațiuni de transport rutier în cont propriu,
autoritatea competentă eliberează, la cerere, copii conforme ale
certificatului de transport în cont propriu cu valabilitate de minimum un
an, fără a depăși perioada de valabilitate a certificatului de transport în
cont propriu.(3) Copiile conforme ale certificatului de transport în cont
propriu nu sunt transmisibile și sunt personalizate de către emitent cu
numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost emise.
(4) Modalitatea de eliberare a certificatului de transport în cont propriu și
a copiilor conforme ale acestuia se stabilește de către autoritatea
competentă prin norme.

Articolul 49(1) Operațiunile de transport rutier național în cont propriu se


pot efectua numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România, deținute
și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe, cu excepția operațiunilor de
transport efectuate conform prevederilor art. 51.(2) Operațiunile de
transport rutier în cont propriu se pot efectua în afara spațiului Uniunii
Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condițiile în care
semiremorca/remorca este înmatriculată în conformitate cu prevederile
acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.(3)
Întreprinderile de transport rutier în cont propriu utilizează autovehicule
conduse de cetățeni români, de cetățeni ai Uniunii Europene sau de
cetățeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu drept de muncă în
România, angajați ai acestora.

Articolul 50Transportul rutier internațional în cont propriu de persoane


între România și un stat din afara Uniunii Europene se poate efectua
numai pe baza documentului de transport eliberat și convenit de
autoritatea competentă cu autoritățile competente din statele pe teritoriul
cărora se derulează transportul.

Articolul 51(1) În cazul unei operațiuni de transport combinat, dacă


transportul de pe segmentul rutier inițial este efectuat în cont propriu de o
întreprindere în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (5) lit. d) din
Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, transportul de pe segmentul rutier
final pentru transportarea la destinație a mărfurilor se consideră a fi
efectuat în cont propriu dacă întreprinderea căreia îi sunt destinate
mărfurile deține și utilizează autovehicule conform prevederilor art. 1
alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, chiar dacă
remorcile sau semiremorcile sunt deținute de întreprinderea expeditoare
care a efectuat transportul pe segmentul rutier inițial.(2) În cazul în care
transportul de pe segmentul rutier final este efectuat în cont propriu de o
întreprindere în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (5) lit. d) din
Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, transportul de pe segmentul rutier
inițial se consideră a fi efectuat în cont propriu dacă întreprinderea care
expediază mărfurile deține și utilizează autovehicule conform
prevederilor art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009,
chiar dacă remorcile sau semiremorcile sunt deținute de întreprinderea
destinatară care va efectua transportul pe segmentul rutier final.

Capitolul IV Activități conexe transportului rutier

Articolul 52(1) Activitățile conexe transportului rutier se efectuează de


către operatorii economici numai pe baza licenței pentru activități conexe
transportului rutier, eliberată de către autoritatea competentă.(2) Licența
pentru activități conexe se eliberează pentru fiecare activitate conexă
efectuată, perioada de valabilitate a acesteia fiind de 5 ani.(3) În vederea
eliberării licenței pentru activități conexe transportului rutier - activități
desfășurate de autogări, operatorul economic trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiții:a) bază materială;b) competență
profesională;c) onorabilitate.(4) În vederea eliberării licenței pentru
activități conexe transportului rutier - activități de intermediere a
operațiunilor de transport rutier contra cost, operatorul economic trebuie
să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:a) bază materială;b)
competență profesională;c) onorabilitate;d) capacitate financiară.(5) În
situația în care o activitate conexă transportului rutier se efectuează de
către un operator pentru activități conexe transportului rutier în mai multe
locații, autoritatea competentă eliberează câte o licență pentru activități
conexe transportului rutier.

Articolul 53Autogările și stațiile publice pentru urcarea/coborârea


persoanelor transportate în cadrul serviciilor regulate de transport rutier
sunt bunuri de utilitate publică și pot fi proprietate privată sau publică.

Articolul 54(1) Înființarea sau desființarea unei autogări se aprobă de


autoritățile competente, în condițiile legii.(2) Este interzisă schimbarea
destinației unei autogări, desființarea acesteia sau schimbarea destinației
unor spații ale unei autogări în mai puțin de 6 luni de la notificarea acestei
intenții de către proprietarul autogării respective.

Articolul 55Amenajarea, semnalizarea rutieră și întreținerea stațiilor


publice pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate se asigură de
administratorul drumului sau deținătorul acestuia, după caz.

Articolul 56(1) Activitățile de intermediere a operațiunilor de transport


rutier contra cost se realizează pe bază de contracte, prin preluarea de la
beneficiari a comenzilor de transport rutier, acestea urmând a fi executate
de intermediar, în numele său, prin intermediul unui operator de transport
rutier, pe bază de contracte.(2) Sarcinile și răspunderile intermediarului
rezultă din prevederile contractului de intermediere încheiat între părți.

Articolul 57Autoritatea competentă stabilește prin norme:a) modul de


îndeplinire a condițiilor necesare în vederea obținerii licenței pentru
activități conexe transportului rutier;b) modelul licenței pentru activități
conexe transportului rutier.

Capitolul V Siguranța rutierăSecţiunea 1 Persoane cu funcții care concură


la siguranța rutieră

Articolul 58În sensul prezentei ordonanțe, persoanele cu funcții care


concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana desemnată
să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a
întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități
conexe transportului rutier, consilierul de siguranță pentru transportul
rutier al mărfurilor periculoase și instructorul de conducere auto.

Articolul 59(1) Persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră


trebuie să facă dovada că sunt apte din punct de vedere medical și
psihologic pentru ocuparea și menținerea în funcție.(2) Avizul medical și
avizul psihologic se obțin în urma unei examinări, inițiale și periodice,
efectuată în unități specializate din rețeaua sanitară proprie a Ministerului
Transporturilor sau agreate de acesta.(3) Periodicitatea efectuării
examinării medicale și/sau psihologice, precum și cazurile pentru care se
impune efectuarea examinării medicale și/sau psihologice se stabilesc de
către autoritatea competentă prin norme.

Articolul 60Pentru prevenirea evenimentelor rutiere,


întreprinderile/operatorii de transport/operatorii pentru activități conexe
transportului rutier au obligația de a asigura pregătirea profesională
continuă și periodică a personalului cu funcții care concură la siguranța
rutieră.

Articolul 61Autoritatea competentă stabilește prin norme sarcinile și


responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele cu funcții
care concură la siguranța rutieră, precum și alte obligații ale
întreprinderilor, operatorilor de transport rutier și ale operatorilor pentru
activități conexe transportului rutier în ceea ce privește siguranța rutieră.

Secţiunea a 2-a Pregătirea persoanelor în vederea obținerii permisului de


conducere

Articolul 62(1) Școlile de conducători auto fac parte din cadrul


instituțional național în domeniul siguranței rutiere, care desfășoară
activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permiselor de
conducere.(2) Autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor
auto se face în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin
norme.(3) Atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de
conducere auto se face în condițiile stabilite de către autoritatea
competentă prin norme.

Articolul 63Programa de școlarizare și metodologia de organizare și


desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în
vederea obținerii permisului de conducere se stabilesc de către autoritatea
competentă prin norme.
Articolul 64Condițiile și obligațiile privind pregătirea teoretică și practică
a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se stabilesc de
către autoritatea competentă prin norme.Secţiunea a 3-a Pregătirea și
atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul
transporturilor rutiere

Articolul 65Persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră și


profesorii de legislație rutieră alcătuiesc personalul de specialitate din
domeniul transporturilor rutiere.

Articolul 66Pregătirea și perfecționarea profesională a personalului de


specialitate din domeniul transporturilor rutiere se realizează în centrele
de pregătire și perfecționare autorizate de către autoritatea competentă, în
condițiile stabilite de aceasta prin norme.

Articolul 67(1) Examinarea în vederea atestării profesionale a


personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere se
realizează de către autoritatea competentă, în condițiile stabilite de
aceasta prin norme.(2) Examinarea în vederea atestării profesionale a
lectorilor necesari procesului de pregătire și perfecționare profesională a
personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere se
realizează de către autoritatea competentă, în condițiile stabilite de
aceasta prin norme.(3) Examinările prevăzute la alin. (1) și (2) se
realizează de către o comisie de examinare, formată din 3 membri,
specialiști în domeniul transporturilor rutiere din cadrul direcției de
specialitate a aparatului propriu al autorității competente și din cadrul
unității din subordinea acesteia cu atribuții în autorizarea operatorilor de
transport rutier. (la 18-07-2014, Alin. (3) al art. 67 a fost introdus de pct.
10 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014, care introduce pct.
9^1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie
2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. )
(4) Pentru prestarea activității de examinare, membrii comisiei de
examinare prevăzuți la alin. (3) sunt remunerați din cuantumul tarifului
achitat de candidați pentru susținerea examinării, în condițiile stabilite de
autoritatea competentă. (la 18-07-2014, Alin. (4) al art. 67 a fost introdus
de pct. 10 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014, care introduce pct.
9^1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie
2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. )

Articolul 68(1) Conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere


corespunzătoare pentru categoriile D1, D1E, D sau DE care efectuează
operațiuni de transport rutier ce fac obiectul prezentei ordonanțe au
obligația de a deține și un certificat de calificare profesională inițială
(CPI) sau un certificat de calificare profesională continuă (CPC), după
caz.(2) Conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere
corespunzătoare pentru categoriile C1, C1E, C sau CE care efectuează
operațiuni de transport rutier ce fac obiectul prezentei ordonanțe au
obligația de a deține și un certificat de calificare profesională inițială
(CPI) sau un certificat de calificare profesională continuă (CPC), după
caz.(3) Condițiile privind pregătirea inițială și continuă a conducătorilor
auto prevăzuți la alin. (1) și (2), precum și condițiile privind obținerea
certificatului de calificare profesională inițială (CPI) și a certificatului de
calificare profesională continuă (CPC) se stabilesc de către autoritatea
competentă prin norme.

Articolul 69(1) Certificatele de calificare profesională inițială (CPI) și


certificatele de calificare profesională continuă (CPC) se eliberează de
către autoritatea competentă numai:a) conducătorilor auto cetățeni ai unui
stat membru al Uniunii Europene care au în România reședința curentă,
așa cum este aceasta definită la art. 14 din Regulamentul (CEE) nr.
3.821/1985 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de
înregistrare în transportul rutier, cu modificările și completările
ulterioare;b) conducătorilor auto cetățeni ai unui alt stat din afara Uniunii
Europene, care sunt angajați în mod legal de un operator de transport sau
de o întreprindere cu sediul ori domiciliul în România sau care sunt
deținători ai unui permis de muncă valabil eliberat de autoritățile române.
(2) Certificatele de calificare profesională inițială (CPI) și certificatele de
calificare profesională continuă (CPC) eliberate de autoritățile
competente din statele membre ale Uniunii Europene conform
prevederilor Directivei 2003/59/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea
periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate
transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului
(CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a
Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului sunt
recunoscute în România.

Articolul 70Certificatele de competență profesională și/sau atestatele


valabile eliberate de autoritățile statelor membre ale Uniunii Europene
pentru conducători auto, consilieri de siguranță pentru transportul rutier al
mărfurilor periculoase și persoanele desemnate să conducă permanent și
efectiv activitatea de transport sunt recunoscute în România ca fiind
echivalente cu cele eliberate de autoritățile române.
Articolul 70^1Școlile de conducători auto din cadrul Ministerului
Apărării Naționale și al Ministerului Afacerilor Interne, care efectuează
pregătire în vederea obținerii permisului de conducere pentru personalul
propriu, își desfășoară activitatea în baza condițiilor stabilite prin
protocoale încheiate de fiecare dintre aceste ministere cu Ministerul
Transporturilor. (la 18-07-2014, Art. 70^1 a fost introdus de pct. 10 al art.
unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014, care introduce pct. 9^2 al art. I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie 2013, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. ) Articolul 70^2În
cuprinsul protocoalelor prevăzute la art. 70^1 se stabilește și modul de
aplicare a prevederilor art. 62 alin. (2) și (3) și ale art. 63, 64, 66 și 67. (la
18-07-2014, Art. 70^2 a fost introdus de pct. 10 al art. unic din LEGEA
nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 525
din 15 iulie 2014, care introduce pct. 9^2 al art. I din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie 2013, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. )

Secţiunea a 4-a Vehicule rutiere

Articolul 71(1) Transportul rutier poate fi efectuat numai cu vehicule


rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor specifice în
vigoare, având inspecția tehnică periodică valabilă, acestea fiind
clasificate/încadrate corespunzător, conform reglementărilor în vigoare.
(2) Pentru accesul pe infrastructura rutieră, vehiculele rutiere fabricate în
țară sau în străinătate, înmatriculate sau care urmează să fie înmatriculate
în România, sunt supuse omologării în vederea înmatriculării sau
înregistrării și/sau inspecției tehnice periodice, după caz, în conformitate
cu reglementările în vigoare.(3) Transportul rutier de mărfuri și/sau
persoane se efectuează numai cu vehicule rutiere destinate prin
construcție tipului respectiv de transport și dotate cu tahografe și
limitatoare de viteză, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Articolul 72Defecțiunile tehnice constatate la controlul în trafic se


clasifică în defecțiuni tehnice minore, majore și periculoase, conform
planului de operațiuni stabilit prin reglementările specifice în vigoare.

Articolul 73(1) În scopul facilitării controlului vehiculelor care fac


obiectul prezentei ordonanțe utilizate de către operatorii de
transport/întreprinderi, aceștia au obligația dotării acestora cu plăcuțe din
care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului.
(2) Modelul și locul de aplicare a plăcuțelor se stabilesc de autoritatea
competentă prin norme.(3) Plăcuțele prevăzute la alin. (1) fac dovada
conformității vehiculului respectiv cu prevederile legislației comunitare
referitoare la dimensiunile maxime admise și masele maxime autorizate.
(4) În cazul în care caracteristicile vehiculului nu mai corespund cu cele
indicate în plăcuță, operatorul de transport/întreprinderea are obligația de
a solicita modificarea datelor înscrise pe plăcuță în mod corespunzător.(5)
Vehiculele care sunt dotate cu plăcuțe sunt verificate:a) prin sondaj, în
privința respectării maselor maxime autorizate; șib) ori de câte ori există
suspiciuni că nu sunt respectate, în privința dimensiunilor maxime
autorizate.

Articolul 74Echiparea cu tahografe și limitatoare de viteză este


obligatorie pentru autovehiculele ori ansamblurile de vehicule rutiere
destinate transportului rutier de mărfuri a căror masă totală maximă
autorizată este mai mare de 3,5 tone și pentru autovehiculele destinate
transportului rutier de persoane având mai mult de 9 locuri pe scaune,
inclusiv locul conducătorului auto, în conformitate cu prevederile
reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene.

Articolul 75Operatorii economici care efectuează servicii de montare,


reglare și verificare a tahografelor și limitatoarelor de viteză pot desfășura
aceste activități numai pe baza autorizației tehnice eliberate de autoritatea
competentă, în condițiile stabilite prin reglementările în vigoare.

Capitolul VI Contracte în activitățile de transport rutier și activitățile


conexe acestuia

Articolul 76(1) Efectuarea transportului rutier contra cost și a activităților


conexe acestuia se realizează pe bază de contract de transport, în
conformitate cu legislația în vigoare. Aceste activități sunt următoarele:1.
transportul rutier contra cost de mărfuri;2. transportul rutier național și
internațional contra cost de persoane în următoarele cazuri:a) serviciu
regulat;b) serviciu regulat special;c) serviciu ocazional;3. activități
desfășurate de autogară;4. activități de intermediere.(2) Se consideră
contract și comanda acceptată, numai dacă aceasta conține toate
elementele necesare efectuării transportului rutier.

Articolul 77(1) Dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3, precum și ale art. 2-30 și 32-
41, cu excepția celor prevăzute la art. 23 pct. 3, din Convenția referitoare
la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR),
semnată la Geneva, Elveția, la 19 mai 1956, la care România a aderat prin
Decretul nr. 451/1972, denumită în continuare Convenția CMR, sunt
aplicabile transporturilor rutiere naționale contra cost de mărfuri.(2) În
transportul rutier național, prevederile art. 23 pct. 3 din Convenția CMR
vor avea următorul cuprins: "Totuși, cuantumul despăgubirilor nu poate
depăși echivalentul în lei a 2,5 USD per kilogram greutate brută lipsă."

Articolul 78(1) În executarea activității conexe de intermediere,


transportul rutier se face pe baza și în condițiile contractului încheiat între
client și intermediar, precum și ale contractului încheiat între intermediar
și operatorul de transport rutier.(2) În aplicarea prevederilor alin. (1),
operatorul care deține licență pentru activități de intermediere are
obligațiile și responsabilitățile care rezultă din contractele respective.

Articolul 79Autoritatea competentă stabilește prin norme modalitatea de


aplicare a prevederilor Convenției CMR de către operatorii de transport
rutier români care efectuează transport rutier național contra cost de
mărfuri.

Articolul 80Biletul de călătorie/Abonamentul este document cu regim


special și reprezintă contractul de transport în cazul serviciilor regulate,
încheiat între prestator-operator de transport și beneficiar-călător, prin
care operatorul de transport rutier se obligă să efectueze transportul prin
servicii regulate în condiții de siguranță și confort, iar beneficiarul se
obligă să achite anticipat contravaloarea sa, care include și asigurarea
persoanelor și a bagajelor, precum și riscurile ce pot decurge din
efectuarea transportului rutier. (la 18-07-2014, Art. 80 a fost modificat de
pct. 11 al art. unic din LEGEA nr. 109 din 11 iulie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie 2014, care modifică pct. 10
al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 11 din 27 februarie 2013,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 5 martie 2013. )

Capitolul VII Tarife

Articolul 81Eliberarea documentelor prevăzute de prezenta ordonanță,


precum și efectuarea prestațiilor specifice se realizează de autoritatea
competentă, pe baza tarifelor stabilite de aceasta prin ordin.Articolul
81^1Prin excepție de la prevederile art. 81, unitățile administrativ-
teritoriale, precum și unitățile de învățământ care asigură transportul
școlar din mediul rural către unitățile de învățământ din comună sau către
unitățile de învățământ din mediul urban, cu autobuzele proprii având
inscripția «transport școlar», sunt scutite de plata tarifelor pentru
eliberarea documentelor prevăzute de prezenta ordonanță. (la 16-05-2016,
Art. 81^1 a fost introdus de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 94 din 11
mai 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 369 din 13 mai
2016. )
Articolul 82Tarifele aferente transportului rutier contra cost se stabilesc
liber, pe bază de cerere și ofertă.

Capitolul VIII Control

Articolul 83Inspecția și controlul modului de respectare pe teritoriul


României a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009,
Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 și ale Regulamentului (CE) nr.
1.073/2009, precum și ale prevederilor prezentei ordonanțe, inclusiv a
prevederilor normelor și reglementărilor prevăzute de aceasta, se
efectuează în trafic și la sediul întreprinderilor/operatorilor de transport
rutier și al întreprinderilor care desfășoară activități conexe transportului
rutier.

Articolul 84Inspecția și controlul modului de respectare a prevederilor


prezentei ordonanțe, inclusiv a prevederilor normelor și reglementărilor
prevăzute de aceasta, în ceea ce privește activitatea de pregătire a
persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se efectuează de
către autoritatea competentă.

Capitolul IX Sancțiuni

Articolul 85(1) Încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr.


1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 și ale
Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale prezentei ordonanțe, precum și
ale normelor de aplicare a acesteia atrag răspunderea civilă,
administrativă, penală și contravențională, în condițiile legii.(2)
Încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravențional și sancțiunile
aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.(3) Încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter
contravențional se clasifică în 3 categorii, după cum urmează:a) încălcări
foarte grave;b) încălcări grave;c) încălcări minore. (la 18-07-2014, Alin.
(3) al art. 85 a fost introdus de pct. 12 al art. unic din LEGEA nr. 109 din
11 iulie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 15 iulie
2014, care introduce pct. 11 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ
nr. 11 din 27 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
122 din 5 martie 2013. )

Capitolul X Alte măsuri privind reglementarea transporturilor rutiere

Articolul 86Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu avizul


Ministerului Transporturilor, elaborează norme tranzitorii, cu caracter de
excepție, privind transportul rutier de bunuri divizibile provenite din
exploatările agricole pe perioada cuprinsă între 1 septembrie și 30
noiembrie 2011, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 87La alineatul (1) al articolului 3 din Ordonanța Guvernului nr.


15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe
rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările
ulterioare, după punctul (v) al literei a) se introduce un nou punct, punctul
(vi), cu următorul cuprins:(vi) Serviciul de Protecție și Pază.Capitolul XI
Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 88(1) Licențele de transport, certificatele de transport în cont


propriu, precum și copiile conforme ale acestora eliberate înainte de data
de 4 decembrie 2011 rămân valabile până la data expirării lor.(2)
Certificatele de competență profesională/Atestatele profesionale eliberate
anterior datei de 4 decembrie 2011 își păstrează valabilitatea până la data
expirării lor.

Articolul 89(1) Obligațiile corespunzătoare operatorilor de transport


rutier, întreprinderilor de transport rutier în cont propriu și operatorilor
pentru activități conexe transportului rutier, precum și sancțiunile
administrative aplicabile acestora se stabilesc de către autoritatea
competentă prin norme.(2) Obligațiile corespunzătoare desfășurării
activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de
conducere se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme.

Articolul 90În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei


ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul
Transporturilor va elabora norme metodologice de punere în aplicare a
acesteia, care se aprobă prin ordin.

Articolul 91În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a normelor


prevăzute la art. 90 se aprobă de către Guvern hotărârea prevăzută la art.
85 alin. (2).

Articolul 92Prezenta ordonanță intră în vigoare la data de 4 decembrie


2011, cu excepția art. 86, 87, 90 și 91, care intră în vigoare la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei
ordonanțe.Articolul 93La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile
rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din
22 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
102/2006, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.*Prezenta
ordonanță transpune prevederile art. 6 alin. (1) lit. c), alin. (2), (3) și (4)
din Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru
anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a
dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a
greutății maxime autorizate în traficul internațional, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene nr. L 235 din 17 septembrie 1996, ale
art. 9 din Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992
privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi
combinate de mărfuri între state membre, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităților Europene nr. L 368 din 17 decembrie 1992, precum și ale
art. 9, 10 și art. 14 alin. (2) din Directiva 2003/59/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și
formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere
destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a
Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului și a Directivei
91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a
Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr.
L 226 din 10 septembrie 2003.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul transporturilor și infrastructurii,
Anca Daniela Boagiu
Ministrul administrației și internelor,
Constantin-Traian Igaș
Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale,
Valeriu Tabără
Șeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mănoiu
Ministrul finanțelor publice,
Gheorghe IalomițianuBucurești, 31 august 2011.Nr. 27.

S-ar putea să vă placă și