Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 6
LASER SCANER AEROPURTAT
6.1 Introducere
Laser scanerul aeropurtat (engl. Airborne Laser Scanner – ALS) respectiv LiDAR
aeropurtat, este un sistem activ de teledetecţie utilizat într-o mare varietate de domenii
(topografie, hidrografie, arhitectură, arheologie, exploatări petroliere, industria minieră sau
silvicultură) de peste un deceniu. Unul dintre avantajele Laser Scanerului Aeropurtat (LSA) în
comparaţie cu fotogrammetria aeriană sau cu datele optice satelitare de mare rezoluţie, este
preluarea datelor tridimensionale (3D) cu o precizie ridicată, prin metoda coordonatelor polare
(unghiuri şi distanţe inclinate) pentru obţinerea geometriei suprafeţei terenului.
Primul sistem laser (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation sau
amplification de la lumière par stimulation du rayonnement émis) a apărut în perioada anilor
1960 atunci când cercetătorul german Theodore Maiman a descoperit că lungimile de undă ale
radiaţiei luminoase se pot separa şi concentra.
Această tehnologie a început în anii 1970-1980 în Canada şi USA. Iniţial
experimentările au început cu un laser ce opera în infraroşu apropiat, în modul impuls. Ȋn
prezent, se utilizează laserul cu unde continue prin măsurarea fazelor.
Laser scanerul aeropurtat furnizează informaţii geometrice privind:
Distanţele de la senzor la punctele din spaţiul obiect;
Poziţiile succesive pe itinerariul de zbor al platformei;
Unghiurile orientării exterioare a senzorului;
Coordonatele punctelor teren.
Sistemul laser de baleiaj utilizează radiaţie electromagnetică în intervalul de bandă
definit de =1,040m şi =1,064m (banda infraroşu apropiat). Pentru obţinerea de date
referitoare la topografia terenului, sistemul laser trimite pulsuri de radiaţie electromagnetică spre
spaţiul obiect care interacţionează cu suprafaţa de incidenţă, iar partea retroreflectată a
semnalului este recepţionată de LSA.
Pentru obţinerea de date referitoarea la batimetrie, intervalul de undă utilizat este centrat
pe med=0,532m (benzile albastru şi verde, benzi în care undele laser au capacitatea de a penetra
apa).
Cele mai multe dintre sisteme, înregistrează, pe lângă distanţa înclinată şi informaţii
privind intensitatea semnalului înregistrat, sau amplitudinea acestuia. Frecvenţa de măsurare este
cuprinsă între 2kHz, putând ajunge până la 80kHz.
Intensitatea reflexiei impulsului laser este influenţată de atmosferă, distanţă, de unghiul
de incidenţă şi de suprafaţa de reflexie a fascicolului laser.
Scanerul laser măsoară suprafaţa vizibilă a suprafeţei topografice sau a obiectelor situate
pe aceasta: copaci, clădiri, drumuri, poduri, etc., elemente care reflectă pulsul incident. Totuşi
radiaţia incidentă, pătrunde parţial prin vegetaţie până la suprafaţa terenului. Procentul care ajunge
la vegetaţie în zonele împădurite de conifere şi foiase în pădurile din Europa este de 20%-40%
vara şi ajunge până la 70% iarna. Binenţeles că unele tipuri de vegetaţie, cum ar fi pădurile dense
tropicale, nu permit semnalului incident să ajungă la sol.
44
Teledetecţie Curs 6 – Laser scaner aeropurtat
Dacă primele sisteme înregistrau doar o reflexie pe puls sau prima şi ultima reflexie, cele
mai noi au posibilitatea de a înregistra până la 5 reflexii. Numărul de reflexii şi ordinea (de
exemplu 1 din 2, 1 din 1 sau 2 din 4) oferă informaţii importante pentru clasificarea punctelor
LSA; de exemplu orice reflexie de mijloc este foarte puţin probabil să reprezinte terenul iar
reflexiile multiple reprezintă în general vegetaţia şi nu clădiri sau alte obiecte. Procesul de
clasificare a datelor LSA se face în general pentru a obţine un set de puncte care să reprezinte
MDSR. Punctele care rămân neclasificate sunt de obicei mutate în clasa “neclasificat” cu numărul
1.
Impuls laser
prima reflexie
a doua reflexie
Înãlþime (m)
a treia reflexie
a patra reflexie
a cincea reflexie
Amplitudine
Seturile de date LSA care constau în sute de milioane de puncte pot fi stocate în
numeroase formate, cele mai des întâlnite fiind formatul *.xyz şi formatul *.las. Formatul LAS a
fost introdus de Societatea Americană de Fotogrammetrie şi Teledetecţie (engl. American
Society for Photogrammetry and Remote Sensing –ASPRS) pentru standardizare. Fişierul de tip
LAS conţine următoarele informaţii cu privire la fiecare punct măsurat: coordonatele fiecărui
punct LSA (X, Y, Z), intensitatea impulsului laser, numărul reflexiei, numărul total de reflexii
pentru un impuls, direcţia oglinzii de baleiaj, un cod pentru marginea liniei de baleiaj (valoarea 1
pentru punctul situat la marginea liniei de baleiaj şi 0 în caz contrar), atributul “clasă” a unui
punct LSA, unghiul de scanare, timpul GNSS. În total există 31 de clase diferite (de exemplu
clasa 6 pentru clădiri), dintre care 2 clase sunt rezervate pentru ASPRS (tabelul 6.1).
Tabelul 6.1 – Clasele de acoperire ale terenului în care sunt împărţite datele LSA
0 Niciodată clasificat 9 Apă
1 Neclasificat 10 Rezervat ASPRS
2 Teren 11 Rezervat ASPRS
3 Vegetaţie joasă 12 Acoperire (“Overlap”)
4 Vegetaţie medie 13 Nedefinit
5 Vegetaţie înaltă 14 Nedefinit
6 Clădire 15 Nedefinit
7 Zgomot .. ......
8 “Model Key Point” 31 Nedefinit
Descoperirea recentă în materie de sisteme LSA sunt aşa numitele sisteme FWD (engl.
Full Waveform Digitizing). Aceste sisteme furnizează o descriere mult mai detaliată a structurii
obiectelor, efectuează măsurători de distanţe mult mai precise şi permit extragerea unor
informaţii suplimentare mult mai detaliate asupra semnalului prin descompunerea acestuia într-o
serie de reflexii, de exemplu “lăţimea” reflexiei, exprimată în nano secunde sau amplitudinea.
45
Teledetecţie Curs 6 – Laser scaner aeropurtat
Dintre aplicaţiile acestor sisteme se numără: analiza structurii coroanei copacilor, vegetaţiei de la
sol, detectarea discontinuităţilor şi a liniilor de schimbare de pantă, etc. În comparaţie cu
sistemele LSA convenţionale, sistemele FWD eşantionează informaţia impulsului reflectat şi o
stochează pentru post-procesare, în acest fel fiind înregistrate mai multe reflexii ale aceluiaşi
impuls electromagnetic [Mallet şi Bretar, 2009; Roncat et al., 2011; Wagner et al., 2006]. Acest
lucru face ca această tehnică de măsurare să fie preferată pentru zone împădurite dense cum ar fi
păduri de foioase neadministrate, sau păduri tropicale care au o stuctură foarte complexă.
46
Teledetecţie Curs 6 – Laser scaner aeropurtat
Pivoti
Senzori montati
-3 accelerometre
-3 giroscoape
Platforma
stabila Giroscoape
Accelerometre
Montati in pozitie
fixa si atasate
platformei sau
Inele ce definesc camerei de preluare
axele cardanice
Figura 6.3 – Sisteme IMU, (a) giroscopul cu axe cardanice şi (b) motajul “strapown”
Sistemul GNSS (Global Navigation Satellite System) este reprezentat din două
componente şi anume: o componentă formată dintr-un receptor GNSS montat pe platforma
aeropurtată (avion, elicopter) care realizează zborul, pentru a înregistra, în serii de timp, poziţia
acesteia şi mai multe staţii GNSS la sol, amplasate în teren astfel încât să cuprindă zona de
lucru, (dintre care o staţie trebuie să fie permanentă).
47
Teledetecţie Curs 6 – Laser scaner aeropurtat
Lb 2h tan
2
h
Da
cos (inst )
2
inst 0, / 2
inst
De exemplu, dacă diametrul senzorului este Ds=0.1 cm, divergenţa fasciculului laser
este γ=0.25 mrad şi altitudinea de zbor este 1000 m, amprenta la sol a fasciculului laser are
diametrul 25 cm.
Se consideră:
- xf, yf, zf sistemul de
coordonate al fasciculului laser;
- xL, yL, zL sistemul de
coordonate al unităţii laser (planul
imaginii proiectate);
- XP, YP, ZP sistemul de
coordonate teren.
x L R cos cos
y L R cos sin
(6.1)
z R sin
L
P
Z O ' GNSS
z L
unde R(K,Φ,Ω) reprezintă matricea de rotaţie calculată pe baza înregistrărilor IMU, iar XO’, YO’ ,
ZO’ reprezintă coordonatele măsurate cu sistemul GNSS reduse la originea unităţii IMU, prin
rezolvarea triunghiului de poziţie (poziţia scanerului, unităţii IMU şi antenei GNSS).
LSA poate funcţiona în sistem pulsuri sau cu unde continue pentru măsurarea distanţei
înclinate. În primul mod de lucru, cu pulsuri de radiaţie electromagnetică, sunt înregistrate
diferenţele de timp dintre pulsurile laser trimise de sistemul de măsurare montat pe platforma
aeropurtată (avion, elicopter etc.) şi pulsurile retroreflectate de suprafaţa de incidenţă,
recepţionate de LSA.
6.4.1.1 Principiul măsurării timpului dintre pulsurile laser transmise şi cele recepţionate
Avantaje:
- mărime redusă;
- fiabilitate sporită;
- imunitate ridicată la interferenţe;
- precizie ridicată;
- domeniu mare de măsurare;
- culegerea rapidă a datelor;
- raza laser puternic colimată;
- raport performanţă/preţ excelent
Influenţe asupra domeniului de măsurare
Reducerea razei de acţiune poate fi cauzată de:
strălucirea puternică a luminii zilei;
vizibilitate proastă;
praf sau murdărie pe lentil
Un generator de puls electric acţionează asupra unei diode laser care emite pulsuri de
lumină infraroşii, ce sunt strânse într-un fascicul paralel prin intermediul unor lentile. Prin
lentilele receptoare, o parte din semnalul rezultat reflectat de ţintă loveşte (atinge) o fotodiodă
care generează un semnal electric receptat. Intervalul de timp între transmiterea şi recepţia
pulsului luminos este contorizat prin intermediul unui stabilizator de frecvenţă cu quarţ.
Valoarea calculată a razei de acţiune (a intervalului) este preluată de un microcomputer
intern care procesează datele măsurate şi le afişează pe display ca date de ieşire.
Pentru modul de lucru cu impulsuri de REM, distanţa se calculează cu relaţia:
unde:
R – distanţa înclinată între emiţător şi spaţiul obiect;
co - este viteza luminii în vid (299 792 458 m/s);
tp - timpul de propagare a pulsului luminos (pe traseul dus – întors).
Lentile pentru
transmiterea impulsului
Dioda Reflector
Laser (obiect)
Afisarea
datelor Micro- Unitate de
Computer masurare
Transmiterea a timpului
datelor
Fotodioda
Receptor
Lentile pentru
receptia impulsului
50
Teledetecţie Curs 6 – Laser scaner aeropurtat
co
t puls
Precizia de determinare a distanţei: 2
R
S
N
Este întâlnit și sub denumirea de phase difference sau phase comparison. Această
metodă este întâlnită și la o serie de staţii totale.
Din punctul de vedere al unui utilizator, această metodă nu este foarte diferită de cea
prezentată anterior. Diferenţa constă într-o analiză mai complicată a semnalului receptat,
rezultatul acesteia reflectându-se în criteriul de precizie al măsurătorilor.
În principiu, distanţa de la instrument (emiţător) la obiect este determinată în funcţie de
diferenţa de fază între semnalul emis şi cel recepţionat (figura 6.8).
Distanţa rezultată combinată cu măsurătorile de unghiuri (ale oglinzilor, prismelor, axelor
motoarelor) oferă posibilitatea determinării poziţiei 3D a punctului de intersecţie dintre raza laser
şi suprafaţa investigată.
Frecvenţa f sau lungimea de undă λ definesc domeniul maxim (distanţa) Rmax, care este
egală cu λ/2 pentru domeniul parcurs dus-întors şi rezoluţia domeniului Δs.
Pentru o rezoluţie de fază cunoscută (Δθ), rezoluţia domeniului se calculează cu relaţia:
S
2
Relaţia de mai sus relevă faptul că rezoluţia domeniului poate fi îmbunătăţită prin
utilizarea de semnale cu lungime de undă scurte, în condiţiile păstrării constante a rezoluţiei
fazei. În aceste condiţii, atingerea unei rezoluţii înalte pentru distanţă este posibilă numai în
condiţiile utilizării a mai multor semnale modulate, cu frecvenţe diferite. O astfel de metodă este
cunoscută sub denumirea de frecvenţe multiple. În acest caz, frecvenţa cea mai înaltă determină
rezoluţia şi acurateţea (precizia) iar frecvenţa cea mai joasă defineşte distanţa.
Precizia este determinată cu relaţia:
1
R
4 S
N
puterea semnalului fotodiodei curente
unde: S/N = (SNR signal-to-noise ratio)
puterea zgomotului termic a fotodiodei si amplificat orului
Principiul metodei poate fi uşor realizat utilizând o diodă laser semiconductor, datorită
faptului că lumina poate fi direct modulată. Datorită lărgimii înalte a benzii realizată de dioda
laser este posibilă realizarea unei frecvenţe înalte, mai mare de 10 Hz. Pornind de la aceste
ultime considerente, se poate menţiona că metoda este aplicabilă la sistemele de măsurare
(scanare) în domeniul apropiat.
Pornind de la considerentele teoretice, pur fizice, se poate afirma că prin intermediul
acestei metode modulul receptor recuperează intensitatea luminii laser difuze reflectate şi o
detectează fără radiaţiile disturbatoare ale mediului reflectant. Aceasta înseamnă că semnalul
reflectat nu este influenţat, de exemplu, de lumina solară sau de alte surse externe de lumină.
Prin densitatea punctelor LSA se înţelege numărul de puncte per unitate de suprafaţă (în
cazul mai multor reflexii doar ultima reflexie ar trebui să fie luată în considerare).
52
Teledetecţie Curs 6 – Laser scaner aeropurtat
cu oglindă oscilantă;
cu oglindă poligonală de rotaţie;
cu oglindă de rotaţie;
cu fibre optice.
45
Teledetecţie Curs 6 – Laser scaner aeropurtat