Tulei Ion 12 “C”

George Andone Vasiliu, pseudonimul sau fiind George Bacovia, s-a nascut in septembrie
1881 la Bacau si a decedat la varsta de 75 de ani in mai al anului 1957 la Bucuresti, a fost un scriitor
roman format la scoala simbolismului literar francez, fiind unul din cei mai notabili reprezentati al
curentului dat.
In perioada adolescentei sale isi descopera telntul pentru artele plastice, obtinand premiul I
pe tara la concursul “Tinerimii romane” pentru “desen artistic de pe natura”, muzica, fiind dirijorul
orchestrei scolii, si gimnastica. Cu toate acestea, anii traumatici din liceu si atmosfera rece il va
inspira sa scrie poeziile “Plumb” si “Liceu”. Acesta isi face studiile superioare la Facultatea de
Drept obtinand diploma de licenta, dar nu va urma sa lucreze in domeniul dat. A fost copist la
Prefectura din Bacau si uneori profesor de caligrafie si desen la scoala primara din Bacau. In
perioada vietii sale a reusit sa colaboreze la crearea mai multor reviste, precum “Arta”, “Flacara” si
altele.
Bacovia este autorul unor volume de versuri si proza scrise in baza unei tehnici unice in
literatura romana, cu vadite influente din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar si, cum
spune versul bacovian, “din Eminescu, Hein si Leanu”. La inceput vazut ca un poet minor de critica
literara, va cunoaste treptat o receptare favorabila, urmand a fi recunoscut drep cel mai important
poet simbolist roman si unul dintre poetii fundamentali in poezia romana moderna.
Una din cele mai remarcabile poezii simboliste scrise de George Bacovia este poezia
“Plumb”, publicata in 1918 in fruntea volumului cu acelasi nume. “Plumb” este considerata o
capodopera a creatiei bacoviene si o culme a simbolismului romanesc.
Poezia se incadreaza in curentul literar numit simbolism. Drept reper poate servi utilizarea
excesiva a simbolului bacovian – “plumb”, acesta fiind si laitmotiv in opera propriu-zisa prin
intermediul caruia autorul mediteaza asupra perceptie sinestezice a universului. Un alt argument ar fi
muzicalitatea versurilor ce impune o dominanta sonora, realizata prin repetitie, o trasatura definitorie
a poeziei simboliste.
Poezia are doua catrene, formand doua planuri: cel exterior, material, redand imaginea unei
lumini care determina izolarea si cel interior, spiritual, simbolizand starea sufleteasca deprimanta a
eului liric. In extern poetul pare a fi izolat si disperat, la fel si in interior, se pare ca nici amorul nu il
poate salva de soarta sa tragica.
Tema poeziei este definita de conditia eului liric, acesta regasindu-se intr-o lume meschina,
inapta de a intelege si a promova valorile umane, dar si conditia existentiala a oricarui individ –
moartea iminenta.
In poezia “Plumb” exista un motiv esential: moartea, redat prin sintagmele: “scriu”, “mort”,
“somn”, “dormea”, “adanc”, “cavou”, “coroane”, “era frig”, “era vant”. Motivele secundare, amorul,
tristetea si singuratatea, ajuta la reliefarea ideii esentiale de alunecare inevitabila spre moarte.
Este evidenta prezenta simbolului tipic bacovian – “plumb”, acesta fiind si titlul poeziei.
Plumbul este un metal, iar greutatea sa sugereaza o stare sufleteasca apasatoare. Culoarea gri a
acestuia creioneaza o existenta monotona si lipsita de sperante. Meleabilitatea metalului sugereaza
labilitatea psihica a eului liric, inpunand o stare de nervoza. Calitatea acustica surda si structura
cuvantului, acesta fiind format din patru consoane si doar o vocala, face trimitere la izolare
impunand o senzatie de cadere in sumbrul toxic al existentei umane.