Sunteți pe pagina 1din 6

Multă lume se teme că în Japonia, la

Fukushima, se va repeta coșmarul de la


Cernobîl?
Grossu Dan, Sorin Golea 20 Martie 2011, Ora 00:00

Reactoarele uzinei atomice de la Fukushima sunt aproape să explodeze. Pe zi ce trece, tot


mai multă lume se teme că Japonia ar putea fi lovită de blestemul Cernobîlului, unde s-a
petrecut cel mai grav accident nuclear din istoria planetei. Libertatea vă propune o
întoarcere în timp, în 1986, când scurgeri masive de radiaţii au schimbat soarta a milioane
de oameni.

1
26 aprilie 1986, ora 1.23. Cei 45.000 de locuitori ai oraşului Pripyat, raionul Cernobîl
din URSS, au fost treziţi de o bubuitură puternică. Centrala Vladimir Ilici Lenin, aflată la
2 km distanţă, explodase în timpul unui test. Deflagraţia a aruncat în aer placa de beton
de 1.000 de tone de deasupra Reactorului 4, eliberând în atmosferă zeci de elemente
radioactive.

Imediat, au fost aduşi pompieri din oraşele din jur, pentru a stinge incendiul declanşat
şi pentru a limita împrăştierea materialelor radioactive. Prost echipaţi, aceştia au fost
iradiaţi şi mulţi au murit după câteva zile. Au fost chemaţi apoi aşa-numiţii lichidatori:
soldaţi, mineri şi experţi în radiaţii. Din elicoptere, s-au aruncat 5.000 de tone de pământ,
nisip, plumb şi acid boric pentru a stinge focul. Apoi a fost săpat un tunel până sub
reactor. Lichidatorii au pompat câte 25 de tone cubice de azot pe zi, pentru a ţine
pământul de sub barele de uraniu îngheţat la minus 100 de grade, după care au umplut
tunelul cu beton.

Aşa s-a intervenit atunci

Doi lichidatori, limitând dezastrul cu Peste reactorul în flăcări a fost aruncat


ajutorul lopeţilor nisip cu ajutorul elicopterelor
Aşa arată zona acum

2
Reactorul numărul 4 al centralei de la Aşa arată acum “maşinuţele buşitoare”
Cernobîl, imediat după explozie din parcul de distracţii din Pripyat

«Au murit 100.000 de lichidatori»

În iunie, s-a decis ca reactorul să fie îmbrăcat într-un sarcofag. Însă deasupra
acestuia erau 150 de tone de resturi radioactive, aruncate de explozie. Pentru îndepărtarea
lor s-au folosit iniţial maşinării comandate de la distanţă, care, din cauza concentraţiei
enorme de radiaţii, s-au defectat. 5.000 de soldaţi au fost trimişi, pe rând, pe acoperiş.
Echipaţi în costume grele din plumb, aceştia nu aveau voie să stea în acel loc mai mult de
90 de secunde. Cu mâinile sau cu o lopată, aruncau molozul înapoi în camera reactorului.
În decembrie, la 8 luni de la explozie, reactorul a fost izolat pentru totdeauna într-un
sarcofag din oţel şi beton.

În total, la operaţiuni au lucrat 800.000 de oameni. Întrucât ruşii ţin ascunse datele
dezastrului, există doar cifre neoficiale. Conform lui Georgy Lepnin, un medic din
Belarus care a lucrat la Reactorul 4, “aproximativ 100.000 de lichidatori sunt acum
morţi”. Potrivit rapoartelor UE, circa 7 milioane de persoane, din care jumătate copii, au
fost afectate de explozie.

336.000 de persoane evacuate

Autorităţile nu numai că nu au anunţat locuitorii de gravitatea situaţiei, dar au luat


decizia evacuării populaţiei pe o rază de 30 km în jurul centralei abia pe 27 aprilie, la 36
de ore de la accident. În total, 336.000 de oameni au fost mutaţi din zona Cernobîl, care a
rămas închisă şi astăzi.

Paul Bardașu

3
TEORIE ULUITOARE. Cum au protejat sovieticii Moscova prin
tehnicile războiului geofizic: «Ruşii “au împins” norul radioactiv către Europa»

Dacă privim cu atenţie filmul în care apare norul radioactiv ce a acoperit Europa
după explozia de la Cernobîl, în 1986, vedem că, în mod ciudat, acesta ocoleşte Moscova.
De ce? Adepţii teoriei conspiraţiei susţin că ruşii “au împins” norul radioactiv, prin
curenţi de aer şi ploi provocate artificial, pentru a salva capitala Uniunii Sovietice.

Generalul de brigadă Emil Străinu, doctor în arme geofizice şi specialist în


ameninţări neconvenţionale şi asimetrice, are o teorie uluitoare despre felul în care au
procedat ruşii pentru a-şi proteja capitala de norul radioactiv provocat de explozia de la
Cernobîl. “După ce a ieşit din buimăceala momentului, conducerea sovietică a realizat că
imensul nor radioactiv se deplasa, purtat de vânt, către nord, ameninţând Moscova şi
regiunile industrializate şi dens populate din jurul capitalei Uniunii Sovietice. Cum de
evacuare oficialii ruşi nu au vrut să audă, au fost căutate alte măsuri de protecţie
împotriva norului radioactiv. Soluţia adoptată a venit din zona militară: folosirea unor
arme ale războiului geofizic. Astfel, avioane militare echipate cu aparatură specială «au
însămânţat» întregul spaţiu aerian al Ucrainei, al Federaţiei Ruse şi al Belarusului cu
substanţe specifice războiului meteorologic”, susţine Străinu.

4
“În urma acestei operaţiuni au fost schimbate punctele de minimă şi de maximă
presiune atmosferică, au fost reorientaţi brusc curenţii de aer şi au fost provocate artificial
ploi torenţiale din nori de mare şi foarte mare altitudine, care au antrenat pulberile
radioactive şi le-au fixat la sol, în zone cât mai îndepărtate de Moscova. Astfel, cea mai
mare parte a prafului radioactiv, aproximativ două treimi, s-a stabilizat pe solul din
Ucraina şi din Belarus. Operaţiunea specifică războiului geofizic de însămânţare a norului
a durat mai multe zile şi la ea au participat sute de avioane specializate în acest scop.
Rămăşiţele norului iniţial, care nu au fost dizolvate în spaţiul aerian ucrainean şi belarus,
împinse de curenţii de aer provocaţi artificial, au afectat Estonia, Letonia şi Lituania,
ţările scandinave, ţările europene din vestul URSS, inclusiv România, ajungând până în
Marea Britanie, dar şi în statele din Orientul Mijlociu şi din centrul Asiei”, a explicat
generalul.

“Aceste informaţii au fost dezvăluite de foşti piloţi care au participat la


operaţiunile secrete”, a mai precizat Emil Străinu.

Sorin Golea

Şi România a fost afectată A crescut mortalitatea infantilă şi a scăzut IQ-ul

Radiaţiile emanate în urma exploziei de la Cernobîl au atins şi România.


Între 3 şi 6 mai 1986, toată ţara a fost afectată. O echipă de cercetători români de la
Institutul pentru Sănătate Publică a efectuat un studiu care a arătat că radiaţiile au
dus la creşterea mortalităţii infantile şi la diminuarea IQ-ului la copiii născuţi după
catastrofă.

Studiul a fost efectuat între anii 1986 şi 1994, în cartierele bucureştene Drumul
Taberei şi Titan. S-a realizat prin selectarea unui grup de peste 300 de copii care în
momentul accidentului aveau vârsta de trei luni. Aceştia au format lotul probant.

Copiii au prezentat diferenţe de dezvoltare

În paralel, a fost ales un grup de copii născuţi înainte de accident, care s-a numit
lotul martor, iar cele două grupuri au fost comparate. Conferenţiar dr. Aurelia Cordeanu,
unul dintre cercetătorii care au participat la studiu, a precizat, într- un material publicat în
presa centrală, că s-au consemnat creşterea mortalităţii infantile la cei născuţi după
catastrofă, diferenţe în ceea ce priveşte greutatea la naştere a copiilor veniţi pe lume
înainte şi după accident, precum şi diferenţe de dezvoltare fizică (înălţime, greutate,
perimetru cranian, perimetru toracic). Potrivit dr. Cordeanu, copiii apăruţi după explozia
de la Cernobîl au prezentat dificultăţi în procesul de învăţare şi probleme de comunicare,
fapte relevate de punctajul mai mic realizat la testele de inteligenţă. Însă nu a fost nevoie
de programe speciale pentru copiii afectaţi: “Au învăţat în şcoli normale şi cred că unii
dintre ei au recuperat diferenţa de IQ până la adolescenţă”, a precizat medicul. De
asemenea, dr. Aurelia Cordeanu a mai precizat că starea de sănătate generală a lotului
probant a avut de suferit.

5
Studiul a fost oprit din lipsa banilor

Din păcate, din lipsa banilor, studiul nu s-a putut extinde pe o perioadă mai mare
de timp, pentru a se vedea cum au evoluat “subiecţii”. Aurelia Cordeanu a recunoscut că
este posibil ca efectele radiaţiilor mai puternice în anumite zone ale ţării să fie mai
pronunţate decât în cele două cartiere bucureştene.

Dan Grossu