SC ACOUSTIC DESIGN SRL

consultantă şi inginerie acustică

STUDIU ACUSTIC

CASA DE CULTURĂ

TURNU MĂGURELE, JUD. TELEORMAN

SALA DE SPECTACOLE

Autoritatea contractantă: COMPANIA NAŢIONALĂ DE INVESTIŢII „CNI SA”

Beneficiarul investiţiei: PRIMĂRIA MUN. TURNU MĂGURELE

Proiectant general: ROMART ASIST SRL

Autorul studiului: ACOUSTIC DESIGN SRL

Amplasament: str. Republicii, nr. 1, Tumu Măgurele, jud. Teleorman

Documentaţia nr.: 70_3 / iulie 2018

SC ACOUSTIC DESIGN SRL
str. Traian Vuia, nr. 1, sc. B, ap. 9, 500008 Braşov M:
+40 (0)742 373 259; 0742 214 228 F: +40 (0)368 815
541 Nr.ord.reg.com.: J08/2206/2003 C.U.I.: 15895710
e-mail: cont: R034 RNCB 1800 0005 9507 0001 BCR Bv
acusticdesiqn@qmail.com
https://acousticdesiqn.ro
 ACOUSTIC DESIGN Casa de Cultură, mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman Pag. 2/60
SRL

CUPRINS

1. PREAMBUL 4
1.1. OBIECTIVE 4
1.2. SCOPUL STUDIULUI 4
1.3. OBIECTUL STUDIULUI 5
1.4. AMPLASAMENT 5
1.5. SITUAŢIA EXISTENTĂ 5
1.6. DESCRIEREA CONSTRUCTIVĂ, FUNCŢIONALĂ Şl TEHNOLOGICĂ 6
1.7. STUDIUL FUNCŢIONAL 7

2. VALORI RECOMANDATE ALE PARAMETRILOR ACUSTICI 8

2.1. INDICELE DE IZOLARE LA ZGOMOT AERIAN 8
2.2. DURATA DE REVERBERAŢIE 8

3. CONTROLUL ZGOMOTULUI. CALCULUL IZOLAŢIEI ACUSTICE 12

3.1. METODA DE CALCUL 12
3.2. PERETELE EXTERIOR - SALA DE SPECTACOLE 13
3.3. PERETELE EXTERIOR - SCENA 14
3.4. PEREŢII DE COMPARTIMENTARE 16

4. CONTROLUL SUNETULUI 17
4.1. SISTEME ACUSTICE 18
4.2. ANALIZA CĂILOR DE PROPAGARE A UNDELOR ACUSTICE 20
4.3. TRATAMENTE ACUSTICE 21

5. CONCLUZII Şl RECOMANDĂRI 28

ANEXE 29
ANEXA 1 TERMINOLOGIE. NOŢIUNI Şl TERMENI UTILIZAŢI. PARAMETRII ACUSTICI 30
ANEXA 2 FUNDAMENTE TEORETICE 34
A2.1. DESPRE SUNET 34
A2.2. EARLY DECAY TIME, EDT (durata de descreştere incipientă) 47
A2.3. CALCULUL DURATEI DE REVERBERAŢIE 49
A2.4. PARAMETRII ACUSTICI. INTELIGIBILITATEA VORBIRII 52
ANEXA 3 REFERINŢE 57

PLANŞE 58
PLANŞA 1 LOCALIZARE OBIECTIV 59
PLANŞA 2 AMPLASARE OBIECTIV 60

CALCULUL IZOLAŢIEI ACUSTICE............................................................................................ 9 pag

PARTEA DESENATĂ

A01 - POZIŢIONATREA TRATAMENTULUI ACUSTIC

A02 - PERETELE LATERAL. POZIŢIONATREA TRATAMENTULUI ACUSTIC
 Casa de Cultură, mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman Pag. 3/60
ACOUSTIC DESIGN SRL

A03 - PERETELE FAŢĂ Şl SPATE. POZIŢIONATREA TRATAMENTULUI ACUSTIC

A04 - TAVAN. POZIŢIONATREA TRATAMENTULUI ACUSTIC
A05 - ANALIZA REFLEXIILOR UNDELOR SONORE. ANALIZA ÎN PLAN
A06 - ANALIZA REFLEXIILOR UNDELOR SONORE. ANALIZA ÎN SECŢIUNE

Această documentaţie conţine 60 pagini

/
1. PREAMBUL

4- Prezentul Studiu Acustic este componentă a Documentaţiei de Avizare a Lucrărilor de

Intervenţie - D.A.L.I. - a proiectului:
„REABILITARE, CONSOLIDARE Şl DOTARE CASA DE CULTURĂ, STRADA REPUBLICII
NR 1, MUNICIPIUL TURNU MĂGURELE, JUDEŢUL TELEORMAN"

4- Amplasamentul: str. Republicii, nr. 1, mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman

4- Titularul investiţiei:
4- Beneficiarul investiţiei:
4- Proiectant General:
4- Autorul studiului:
Compania Naţională de Investiţii CNI SA
Piaţa Naţiunilor Unite, nr. 9, bloc 107, sector 5, Bucureşti
Primăria Municipiului Turnu Măgurele
Bulevardul Republicii nr. 2, Turnu Măgurele, jud. Teleorman
ROMART ASIST SRL
str. Dumbravei, nr. 49A, oraş Bragadiru, Jud Ilfov
ACOUSTIC DESIGN SRL, str. Traian Vuia, nr. 1,
Braşov, nr. înregistrare la Registrul Comerţului:
J08/2206/2003 tel.: 0742 373 259
e-mail: acusticdesign@gmail.com
pag. web: https://acousticdesign.ro

Documentaţia a fost întocmită sub coordonarea dr.ing. Mihail-

Tudor MARCU, membru al Societăţii Române de Acustică, la
cererea ROMART ASIST SRL, administrator arh. Silviu VASILACHE.

1.1. OBIECTIVE

Sala care vor face obiectul studiului acustic este:

SALA LOCAŢIA PARAMETRII

Sala de spectacole Mezanin + Etaj 450 locuri; S = 611,11 mp

Obiectivele urmărite sunt:

1.1.1. Controlul zgomotului. Verificarea şi proiectarea izolaţiei acustice a pereţilor exteriori şi
de compartimentare şi compararea cu valorile limită maxim admise de legislaţia în
vigoare.
1.1.2. Controlul sunetului. îmbunătăţirea calităţii sunetului şi a confortului acustic.
1.1.3. Alegerea tratamentului acustic.

1.2. SCOPUL STUDIULUI

îmbunătăţirea calităţii sunetului şi a confortului acustic în sala care face obiectul studiului acustic.

Alegerea şi proiectarea soluţiilor acustice se va face astfel încât să fie respectate limitele maxim
admise şi indicaţiile cuprinse în normativele în vigoare şi lucrările de specialitate.
 1.3. OBIECTUL STUDIULUI
în scopul obţinerii unui confort acustic optim în sala analizată, se vor propune următoarele servicii de
control al sunetelor şi zgomotelor:
1.1.1. Calculul acustic a izolaţiei pereţilor exteriori si interiori
• Evaluarea principalelor surse de zgomot din exterior şi interior.
• Calculul indicelui de izolare acustică al pereţilor exteriori şi interiori (soluţia
propusă în proiect) şi compararea cu valorile limită maxim admise de legislaţia
în vigoare.
• Proiectarea soluţiei izolaţiilor acustice.

1.3.1. Acustica interioară. Controlul sunetului

• Calculul duratei de reverberaţie iniţiale.
• Analiza în benzi de frecvenţă 1/8 octave.
• Modelarea digitală a amplasamentului şi analiza modului de propagare a
undelor acustice.
• Determinarea suprafeţei minim necesare a fi tratată acustic în vederea
încadrării duratei de reverberaţie în limitele admise de standardele în vigoare.
• Localizarea zonelor de aplicare a tratamentelor acustice pe pereţi şi tavan.
• Alegerea tratamentelor acustice cu prezentarea fişelor tehnice.
• Calculul duratei de reverberaţie cu luarea în considerarea a tratamentelor
acustice analizate şi compararea cu valorile recomandate în lucrările de
specialitate.
• Prezentarea comparativă a rezultatelor care se preconizează a fi obţinute:
parametrii acustici determinaţi analitic corespunzători soluţiilor analizate.

1.4. AMPLASAMENT

Amplasamentul obiectivului este zona centrală a municipiului turnu Măgurele, parcul monumentului
Independenţei. Zona studiată este organic legată de fronturile stradale adiacente, dar şi de reţeaua
stradală a zonei adiacente.

1.5. SITUAŢIA EXISTENTĂ

Construcţia supusă modernizării şi refuncţionalizării reprezintă o construcţie cu destinaţia publică cu

funcţiunea principală de „Casă de Cultură”.

Clădirea are regimul de înălţime DS+P+M+1E. A fost construită în anii 70 cu o structură din elemente
din beton armat (stâlpi, grinzi) şi închideri din panouri din zidărie plină.

Este alcătuită din două corpuri de clădire, cel principal şi clădirea turn. Clădirea turn este amplasată în
interiorul coprului principal şi reprezintă volumul scenei sălii de spectacole. Această clădire turn este
realizată cu rost faţă de clădirea principală, rost ce are o valoare de cca. 2 cm.

Are o structură de rezistenţă realizată din elemente din beton armat, stâlpi şi grinzi, cu închideri din
panouri din zidărie plină presată CPP.
în prezent, pe înălţimea parterului şi a etajului se află o sală de spectacole cu o capacitate de 400 -
450 locuri. Construcţia are forma regulată în plan, cu lungimea de aproximativ 51 m şi înăţimea
aproximativ 30 m, cu amprenta la sol de 1.568 m2.
După anul 1990 nu au fost alocate suficiente fonduri pentru întreţinerea, repararea sau modernizarea
Casei de Cultură, lucrări de natură să asigure funcţionalitatea şi menţinerea în exploatare şi siguranţă
a construcţiei.

Prin realizarea investiţiei propuse se doreşte asigurarea unui spaţiu cultural modern şi aliniat
standardelor şi normelor în vigoare pentru o astfel de clădire.

1.6. DESCRIEREA CONSTRUCTIVĂ, FUNCŢIONALĂ Şl TEHNOLOGICĂ

După modernizare, reabilitare şi extindere, clădirea se va dezvolta, pe verticală, pe patru niveluri:

DS+P+M+1E şi va avea următoarele spaţii:
Demisol: spaţii tehnice, de depozitare şi mentenanţă.
Parter: foaier principal pentru Sala de Spectacole, sală multifuncţională, bibliotecă, birouri,
săli de repetiţii/ fosă, cameră tehnică, rampa de acces a persoanelor cu dizabilităţi.
Mezanin: Sala de Spectacole, scena Sălii de Spectacole/turnul Scenei, sala de lectură.

Etaj 1: sala multifuncţională etaj 1, foaier sala multifuncţională etaj 1, sala expoziţională/
multifuncţională + terasa exterioară, cabine artişti + birou, camera de proecţii +
spaţii tehnice.

Sala de Spectacole va avea o suprafaţă de aprox. 500 m 2. Are o înălţime ce variază între 7,50 m, la
baza gradenelor şi 5,35 m în zona superioară. Va putea fi accesată din zona foaierului de la parter
prin două pachete de scări şi prin rampa destinată persoanelor cu dizabilităţi. Va avea o capacitate de
450 locuri, din care 15 destinate persoanelor cu dizabilităţi, în imediata vecinătate a accesului din
rampă.

Scena Sălii de Spectacole va avea o suprafaţă aproximativă de 200 m2 şi va fi prevăzută cu sisteme

de preluare, amplasare şi depozitare a decorurilor.

Turnul scenei are o forma dreptunghiulară cu lungimea laturilor de cca. 19,0 m x 11,0 m. Acesta
transmite incarcarile la terenul de fundare prin intermediul unor fundaţii izolate comune cu corpul
mare. Inaltimea maxima a este de cca. 22.00 m.

Turnul deserveşte scena sălii de spectacole, sistemul de decoruri, sonorizare şi lumini. Două pasarele
intermediare sunt amplasate la cota +9,60 m, respectiv +16,00 m, pentru un acces mai facil la
sistemele menţionate.

Scena va putea fi accesată din zona sălilor de repetiţii de la parter, din zona cabinelor artiştilor de la
etajul 1, dar şi prin intermediul a două accese tehnice din zona de Sud, unul pentru decoruri şi
recuzită, iar altul pentru personal.

Proiectul prevede achiziţia de instalaţii de proiecţie şi sonorizare care vor fi folosite pentru asigurarea
sonorizării activităţilor desfăşurate în Sala de Spectacole.

1.7. STUDIUL FUNCŢIONAL

Sala de Spectacole
în ceace priveşte sala de spectacole, în care fotoliile pentru 450 de spectatori au loc suficient pentru o
aşezare comodă (rânduri de 85 cm şi fotolii de 45 cm), singura preocupare majoră, a fost realizarea
unei pante cât mai generoase pentru a îmbunătăţii vizibilitatea spectatorilor către scenă.

Scena

Scena (S = 198,5 m2) beneficiază de o avanscenă (4,14 m adâncime).

în partea din spate este montat un panou de proiecţie (12,33 m x 8,05 m). Prin îndepărtarea acestuia
se poate asigura polivalenţa funcţională a sălii.

2 Conform STAS 9783/0-84: „Acustica în construcţii. Parametri pentru proiectarea şi verificarea

acustică a sălilor de audiţie publică. Clasificare şi limite admisibile”, curba variaţiei duratei de
reverberaţie în funcţie de frecvenţă trebuie să se încadreze în domeniul admisibil, stabilit astfel:
- se alege, conform fig. 1 (STAS 9783/0-84), durata de reverberaţie medie Tm funcţie de
volum;
 2. VALORI RECOMANDATE ALE PARAMETRILOR ACUSTICI

2.1. INDICELE DE IZOLARE LA ZGOMOT AERIAN

Limitele admisibile ale parametrilor acustici sunt stabilite luându-se în considerare climatul
corespunzător specific utilizării şi activităţilor ce se desfăşoară în unităţile funcţionale respective.

Conform Ci 25-2013 - Normativ privind acustica în construcţii $i zone urbane:

♦ Limita admisibilă a nivelului de zgomot datorat oricăror activităţi din interiorul zonelor
funcţionale (tabelul 3.2.2-a) pentru parcuri, unde este situată Casa de Cultură, este 60
dB(A), curba Cz 55.
♦ Limita admisibilă a nivelului de zgomot echivalent în exterior în apropierea clădirilor
protejate (tabelul 3.2.3) pentru clădiri pentru activităţi culturale este 60 dB(A), curba Cz
55.
♦ Limita admisibilă a nivelului de zgomot echivalent interior în săli de audiţii, teatru,
concert, spectacole este 30 dB(A), curba Cz 25, conform tabelului 3.2.1.
♦ Valoarea orientativă a nivelului de zgomot echivalent interior în amfiteatre, săli de
conferinţe, săli de audiţii, teatru, concert, spectacole datorat acţiunii concomitente a
surselor exterioare de zgomot şi a activităţilor curente este 85 dB(A), curba Cz 80,
conform tabelului 3.3.1.
♦ Parametrii de izolare acustică între unităţile funcţionale din clădirile pentru activităţi
culturale şi de divertisment (tabelul 19) sunt:
- între sala de spectacole (30 dBA) şi foyere, holuri se recomandă valoarea
minimă a indicelui 56 dB
- între sala de spectacole (30 dBA) şi sala de repetiţii se recomandă spaţii
intermediare
- între sala de repetiţii (30 dBA) şi foyere, holuri se recomandă valoarea minimă
a indicelui Rw = 56 dB
- între sala de spectacole (30 dBA) şi săli similare se recomandă spaţii
intermediare.

2.2. DURATA DE REVERBERAŢIE 7

(1) Conform C125-2013, durata de reverberaţie specifică unităţilor funcţionale din clădirile pentru
activităţi culturale şi de divertisment variază în funcţie de volumul încăperii şi de tipul acesteia.
Valorile admisibile ale duratei de reverberaţie, în condiţiile curente de funcţionare, se limitează
superior conform tabelului 21 (C125-2013):
- pentru săli de spectacole cu un volum V < 3000 m3, durata de reverberaţie
recomandată este cuprinsă în intervalul 1,1 ... 1,3 sec. 2
- valorile rapoartelor Tf /Tm dintre duratele de reverberaţie Tf determinate pentru fiecare
din frecvenţele normate şi durata medie de reverberaţie Tm trebuie să se încadreze în zona
indicată în diagrama din fig. 2 (STAS 9783/0-84).

(3) Conform literaturii de specialitate, din graficul din fig. 2, pentru sala de spectacole, funcţie de
volumul încăperii (90,228 x 1000 ft3) este recomandată o durată de reverberaţie minimă de 1,15
sec, putând creşte până la 1,6 sec. Valoarea medie pentru muzică este de 1,38 sec.

(4) Din graficul din fig. 3, pentru săli de teatru mici, durata de reverberaţie recomandată (în gama
frecvenţelor medii 500 Hz şi 1000 Hz) este 1,0 sec - 1,4 sec.
(5) în lucrarea David Eagan, Architectural Acoustics (New York: McGraw-Hill, 1988), sunt enumerate
intervale ale duratelor de reverberaţie "ideale", pentru o frecvenţă medie (între 500 şi 1000 Hz) şi
pentru diferite camere: spaţii de vorbire, spaţii de muzică şi vorbire/ muzică. Pentru studiouri de
înregistrare şi difuzare, durata optimă de reverberaţie este:

Spaţii de vorbire
• studiouri de înregistrare şi 0,3 ... 0,7 sec
difuzare 0,6 ... 0,8 sec
• săli de clasă 0,6 ... 1,1 sec
• săli de conferinţe/ de lectură 0,9 ... 1,1 sec
• teatru de dramă

Spaţii de vorbire şi muzică 0,8 ... 1,2 sec 1,2 ...

• cinema 1,4 sec 1,5 ... 1,8 sec
• teatre mici 1,4 (biserici) ... peste 2,0 sec
• săli multifuncţionale (catedrale)
• biserici
 Casa de Cultură, mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman Pag. 11/60
ACOUSTIC DESIGN
SRL

Săli de muzică
• cluburi de dans şi rock (cu sonorizare) 1,0 ... 1,2 sec
• concerte semiclasice/ coruri (cu sonorizare) 1,2 ... 1,6 sec
• muzică la orgă/ coruri peste 2,0
sec
 3. CONTROLUL ZGOMOTULUI. CALCULUL IZOLAŢIEI ACUSTICE
*

Funcţie de destinaţia activităţilor ce se desfăşoară în exterior şi în încăperile învecinate şi luându-se în

considerare climatul corespunzător specific utilizării acestora, a fost verificată valoarea indicelui de
izolare la zgomot aerian Rw a:
♦ peretelui spre exterior şi
♦ peretelui de separaţie: sala de spectacole - sală de lectură, foaier, holuri, casa
scării.

3.1. METODA DE CALCUL

Metoda de calcul 1 - conform C125-2013 - Normativ privind acustica în construcţii şi zone urbane.

Măsurile de protecţie adoptate de-a lungul căilor de propagare aeriană a zgomotului, respectiv izolaţia
peretelui, trebuie să asigure îndeplinirea condiţiei:
ALef > Mnec (dB)
în care: ^Lnec As —' Ladm (^B)
- nivelul de zgomot admisibil, funcţie de tipul activităţilor ce se desfăşoară în
unde. 0acirn
unităţile funcţionale protejate;
Ls - nivelul de zgomot la limita câmpului acustic apropiat;
ALgf -reducerea efectivă de nivel a zgomotului ce se obţine de-a lungul căilor de propagare
în funcţie de măsurile de izolare acustică adoptate.
Izolarea acustică standardizată, DnT, între două încăperi sau spaţii este definită de
relaţia:
Dnr = L$ — LR + 10 log (dB)

adică, DnT = Lnec + 10 log (r/rJ (dB)

unde: T - durata de reverberaţie măsurată (sau calculată) în spaţiul de recepţie, în sec;
T0 = 0,5 sec pentru camere mobilate.
Indicele de atenuare acustică, R, pentru un element de construcţie este definit (prin încercare în
laborator) de relaţia:
R = LS-LR + 10 log(s/A) (dB)

Izolarea acustică standardizată poate fi exprimată prin expresia:

DnT = R — io logps/y) (dB)

unde: S - aria peretelui comun sau a tavanului, în m2;
A - aria echivalentă de absorbţie în camera de recepţie, în m2;
V - volumul camerei de recepţie, în m3.

Din relaţia de mai sus se poate determina indicele de atenuare acustică, R, funcţie de izolarea
acustică standardizată, DnT.

Metoda de calcul 2 - conform Health Technical Memorandum 08-01: Acoustics. Department of

Health Gateway Review, Estates & Facilities Division, June 2008, Leeds, UK.
Calculul indicelui de izolare acustică Rw pentru obţinerea unei izolări acustice standardizate, DnTw,
necesare, se face cu relaţia:

Rw — DnT.w ~ 10 t°9 (T/rr) 1" 10 log Vo,16 • v) + ^

unde: S - aria peretelui comun sau a tavanului, în m2;
V - volumul camerei de recepţie, în m3;
T - durata de reverberaţie măsurată (calculată) în spaţiul de recepţie, în sec;
Tr = 0,8 sec - durata de reverberaţie de referinţă, în sec.
Relaţia se poate simplifica la forma:

Rw - DnT,w + 1° l°9{S/y) + 11

în calcul s-a ţinut cont de transmiterea sunetului pe căile laterale.

3.2. PERETELE EXTERIOR - SALA DE SPECTACOLE

Nivelul de presiune acustică recomandat, în exterior este:

Ls — 60 dB
Nivelul de presiue acustică admisibil în sala de spectacole este:
Radm = 30 dB
Prin urmare, reducerea necesară de nivel a zgomotului aerian pentru care trebuie proiectată izolaţia
acustică este:
L
nec - LS - Radm = 60 - 30 = 30 dB Izolarea acustică standardizată, DnT w,
obţinută prin calcul este:
D
nT,w = Lnec + 10 • log (j/Ţq) = 30 + 10 • Log (1,37/O,5) = 34 dB,
pentru care este necesară construirea unei izolaţii cu un indicele de atenuare acustică:

Rnec.i = DnT,w + 10 • (o5(35/l/) = 34 + 10 • log (3'351'38/2554I6O) = 31

unde S = 351,38 m2 este suprafaţa peretelui spre exterior, iar V = 2554,60 m3 este volumul sălii, sau

Rnec_2 = R>nT,w + 10 log(S/v) + 11 = 34 + 10log(s/y) + 11 = 37 dB

Prin această a doua metodă s-a ţinut cont şi de transmiterea sunetului pe căi laterale.
Prin urmare, indicele de izolare la zgomot aerian Rw pe care peretele exterior trebuie să îl asigure
este: Rw = 37 dB.
Conform proiectului, structura pereţilor spre exterior este:
• finisaj exterior: plăci ceramice;
• termoizolaţie din vată minerală bazaltică , grosime 10 cm;
• gol de aer 5 cm;
• zidărie de cărămidă, grosime 37,5 cm;
• finisaj interior: tencuială + zugrăveală lavabilă;
• panouri acustice furniruite întărite cu fibre din ghips cu densitate mare de 1150 kg/m3.
A
£f£J ACOUSTIC DESIGN SRL

Calculul indicelui de izolare la zgomot aerian Rw , s-a făcut conform standardului SR EN ISO 717-1 şi a
normativului C125-2013. Indicele de izolare acustică obţinut este Rw = 59(-1, -3) dB.

Indic de U are s ca
eft Hz] ater R[dB]
î acu t [dB]
i
100 47.7
100
125
95 47.9
90
160 48.2
85
200 48.4
80
250
75 49.2
70 r
315 50.9 t
65
400 52.7
60 s'* <P
500
55 54.6 T
50
630 - -O-
56.6
.4

45 / r
58.7
800
40
1000
35 60.6
30
1250 62.4
25
1600 64.5
20
2000
15 66.3
10
2500
5
68.2
!
3150 70.2
100 200 400 800 1600 3150
Frecventa [Hz]

Valoare conform SR EN ISO 717-1: : Rw 59(-1,-3 ) dB; (Rwmin= OdB)

Âk
cf*7 ACOUSTIC DESIGN SRL

Rnec_2 = DnT,w + 10 log(S/v) + 11 = 35 + 10log{s/v) + 11 = 42 dB Prin această a doua

metodă s-a ţinut cont şi de transmiterea sunetului pe căi laterale.
Prin urmare, indicele de izolare la zgomot aerian Rw pe care peretele exterior trebuie să îl asigure
este: Rw = 42 dB.
Conform proiectului, structura pereţilor spre exterior a turnului scenei este:
• finisaj exterior: tencuială;
• zidărie de cărămidă, grosime 37,5 cm;
• finisaj interior: tencuială + zugrăveală lavabilă.
Calculul indicelui de izolare la zgomot aerian Rw, s-a făcut conform standardului SR EN ISO 717-1 şi
a normativului C125-2013. Indicele de izolare acustică obţinut este Rw = 59(0, -3) dB.

f[Hz]
100 47.5
125 47.6
160 47.8
200 47.9
250 49.2
315 51.1
400 53.1
500 55.0
630 56.9
800 58.8
1000 60.6
1250 62.3
1600 64.4
2000 66.3
2500 68.2
3150 70.2

Valoare conform SR EN ISO 717-1: : Rw 59( 0,-3 ) dB; (Rwmin= OdB)

Structura CORESPUNDE corespunde cerinţelor STAS 6156 - 86 pentru construcţiile tip in
categoria obiectivului''Clădiri pentru activităţi culturale şi de divertisment".

Fig. 5 Spectrul izolaţiei peretelui turnului scenei spre exterior

Prin calculul izolaţiei acustice a structurii peretelui alese în proiect s-a constatat că valoarea indicelui
de izolare la zgomot aerian Rw este mai mare decât valoarea necesară calculată, Rw = 42 dB.
 3.4. PEREŢII DE COMPARTIMENTARE
>

A fost calculată izolaţia acustică a pereţilor de compartimentare dintre sala de spectacole şi

• la Parter: foaierul Sălii de Spectacole;
• la Mezanin: foaierul Sălii de Spectacole, Sala de Lectură, holuri, casa scări şi camera
Depozitare/ Alimentare Scenă;
• la Etajui 1: casa scări şi hol, camere tehnice, camera proiecţii, depozitare.

Valoarea minimă a indicelui Rw recomandată de normativul C125-2013 este Rw = 56 dB.

Spectrul calculat al izolaţiei pereţilor de compartimentare este prezentat în fig. 6.

Indice de atenuare acustica [dB]

f[Hz] R[dB]
100 44.0 I
100
95
125 44.1 1 r •\
90 44.3
160
85
200 44.5
80
75
250 44.8
70
315 47.1
65 |j
400
60 49.3 *
55
500 51.2
50 1
630
45 «— 53.1
800
40 55.1
35
1000 57.0 '*
30 .IJ 1
1250
25 58.6
20
1600 60.4 1 1I
1
15 -1
2000 62.2
10
t* ■I ■*
2500
5 64.2 _____
3150 100 20 400 800 1600 3150
66.20
Frecventa [Hz]

Valoare conform SR EN ISO 717-1: : Rw 56( -1,-4) dB; (Rwmin= 56dB)

Structura CORESPUNDE corespunde cerinţelor STAS 6156 - 86 pentru construcţiile tip "sală de
spectacole - birouri şi alte spahii tehnico-admin." in categoria obiectivului"Clădiri pentru activităţi
culturale şi de divertisment".

Fig. 6 Spectrul izolaţiei pereţilor de compartimentare

Indicele de izolare acustică obţinut este Rw = 56(-1, -4) dB. Prin calculul izolaţiei acustice s-a constatat
că valoarea indicelui de izolare la zgomot aerian calculată este egală cu valoarea minimă recomandată,
Rw= 56 dB.
Calculul indicelui de evaluare a izolării la zgomot aerian, normalizat şi al corecţiilor spectrale a fost
făcut în concordanţă cu standardele SR EN ISO 717-1 şi SR EN ISO 717-2 din 2000. în calculul
indicelui de izolare acustică nu s-a inclus propagarea pe căi colaterale a zgomotului.
Concordanţa izolării acustice a clădirii cu standardul STAS 6156-86 a fost verificată în funcţie de
categoria şi funcţiunea compartimentării.

Dacă lucrările de construcţie vor fi efectuate în concordanţă cu standardele de calitate în construcţii,

este de aşteptat ca valorile calculate să fie statistic concordante cu valorile obţinute prin măsurări.

O problemă delicată o constituie uşile de intrare şi evacuare care nu pot depăşi decât cu costuri foarte
mari un indice de izolare Rw = 32 dB. Singura rezolvare eficientă în acest caz este dublarea acestor uşi,
şi deschiderea lor spre interior, respectiv spre culoare.

Uşile pentru acces în sală (trei uşi) trebuie să aibă proprietăţi acustice. Recomandăm ca aceste uşi să
aibă un indice de izolare Rw = 32 dB.

Pentru realizarea unui climat sonor cât mai liniştit în ansamblu, de mare importantă este insonorizarea
tuturor culoarelor de circulaţie, cel puţin cu tavane suspendate fonoabsorbante. Se îmbunătăţeşte astfel
climatul sonor prin reducerea nivelului general de zgomot si implicit, se reduce transmisia zgomotului
de la o sală la alta prin culoarul de circulaţie.

4. CONTROLUL SUNETULUI

Prezentul studiu se referă la măsurile necesare pentru obţinerea unei audiţii de calitate în sala de
spectacole, în corelare cu măsuri de protecţie acustică din întreaga clădire.

în mod esenţial, calitatea climatului sonor depinde de următorii factori:

• împiedicarea pătrunderii în sală din spaţiile înconjurătoare sau din exterior a zgomotelor, iar în
spaţiile înconjurătoare nivelul acestuia să fie cât mai scăzut;
• un volum şi o configuraţie geometrică corespunzătoare;
• prin optimizarea finisajelor - tratamente acustice, realizarea unei durate de reverberaţie cât mai
aproape de cea recomandată şi, eventual, cu posibilităţi de modificare în concordanţă cu
diferitele destinaţii ale sălii.

Atât prin dimensiunile relativ reduse cât şi prin forma generală dreptunghiulară în plan, „cutie de
pantof?', sala de spectacole este potrivită acustic din punct de vedere geometric.

Suplimentar, prezenţa pe tavan a ornamentelor din gips este benefică pentru acustica sălii. Curbura
acestor ornamente reflectă sunelul generat pe scenă către spectatori, astfel încât el poate să fie bine
auzit si de spectatorii din spatele sălii.

Durata de reverberaţie (prelungirea sunetului în spaţii închise datorită sunetelor reflectate) este o
caracteristică importantă ce influenţează calitatea audiţiei. Ea este funcţie de volumul încăperii şi de
caracteristicile de fonoabsorbţie ale tuturor suprafeţelor perimetrale, precum şi ale mobilierului şi
persoanelor din sală.

Scena (clădirea turnului) sălii de spectacole are o înălţime mare, cca. 22,0 m şi o suprafaţă de aprox.
209 m2, ceea ce va influenţa valoarea duratei de reverberaţie. Prin urmare, durata de reverberaţie a
fost calculată separat, pentru sala de spectacole şi, respectiv, scenă.
Sala de Spectacole şi Scena au fost analizate în funcţie de volumul specific, iar durata de
reverberaţie recomandată (1,1 ... 1,3 sec) a fost propusă în consecinţă. Au rezultat astfel suprafeţele
tratamentelor acustice necesare.

în afara finisajelor curente (pardoseală, tencuieli, uşi), a mobilierului şi publicului şi a existenţei

ornamentului din gips pe tavan, sunt propuse următoarele tipuri de suprafeţe-finisaje care au un rol
acustic în vederea obţinerii duratei de reverberaţie recomandate, dar care, în acelaşi timp, se înscriu
ca aspect în arhitectura sălii.

4.1. SISTEME ACUSTICE

Sistemul 1 - Panouri acustice perforate - sloturi

Sunt panouri fonoabsorbante perforate cu aspect_______________________

de lemn/ firociment (tip GUSTAFS) întărite cu fibre z z z z z z z z din ghips cu densitate mare de
1150 kg/m3 î î E î î î z î z î î z — iE (15,7 kg/m2).

La intrados, au un strat de vată minerală cu z z z î z i z î z z E E z î z : grosime de 45 mm şi densitate

30 mmKg/m3 = = = ^zi = = :z

Panourile (1800 x 600 mm) au perforaţii în formă ===

de sloturi de 5 mm, grupate, suprafaţa deschisă
fiind de 12% Panou acustic perforat -
sloturi - pentru tavan
La montai, între tavan si panou se va lăsa un spaţiu de 200 mm. Grosimea
stratului de vată minerală, densitate 30 mmKq/m3 este de 45 mm.

Aceste panouri constituie un sistem Helmholtz şi sunt utilizate pentru atenuarea sunetului la frecvenţe
medii. Panoul conţine un spaţiu închis (1) (gol) conectat la încăperea în care este montat prin sloturi
decupate în placa panoului (2) (orificii/ sloturi perforate). Camera de rezonanţă astfel formată
transformă energia sonoră în energie termică. Absorbţia sunetului creşte dacă distanţa până la
perete, adică spaţiul golului din panou, este mărit. Domeniul de frecvenţe în care lucrează rezonatorul
Helmholtz poate fi mărit prin umplerea spaţiului gol cu o vată minerală poroasă (1) şi plasarea unei
pâsle permeabilă la aer (3) direct în spatele perforaţiilor.

Coeficientul de absorbţie a sunetului ponderat este aw = 0,55, clasa de absorbţie este D.

Din punctul de vedere al reacţiei la foc, panourile fonoabsorbante din lemn se încadrează în clasa A2-
s1, dO conf. EN 13501-1.

Panouri acustice perforate - sloturi. Spectrul coeficientului de absorbţie acustică

Frecvenţa (Hz) 125 250 500 1000 2000 4000
0,55 0,85 0,70 0,50 0,40
Coef. de absorbţie 0,80
acustică ap (%)
â
a/j ACOUSTIC DESIGN SRL

Sistemul 2 - Panouri plane furniruite

Aceste panouri au la bază o placă din fibre de gips care are proprietăţi atât acustice, cât şi în ceea ce priveşte
siguranţa la foc. Vor fi plasate pe tavan şi pe pereţii laterali.

Din punctul de vedere al reacţiei la foc, se încadrează în clasa A2-s1, dO conf. EN 13501-1.

Gama de panouri compozile (tip GUSTAFS) cu finisaj furnir se distinge prin duritate şi rezistenţă
ridicată, fiind special concepute pentru placările tavanelor şi a pereţilor în restaurante, hoteluri, săli de
conferinţă, muzee, săli de spectacol etc.

La montajul pe tavan, între tavan si panou se va lăsa un spaţiu de 200 mm. Grosimea stratului de vată minerală,
densitate 30 mmKq/m3 este de 45 mm.

Pentru montajul pe tavan, spectrul coeficientului de absorbţie acustică este:

Panou plan furniruit TAVAN - Panouri plane furniruite

Frecvenţa (Hz) 125 250 500 1000 2000 4000
Coef. de absorbţie 0,05 0,05 0,05 0,05
0,20 0,10
acustică ap (%)

La montajul pe perete, între perete si panou se va lăsa un spaţiu de 30 mm. Grosimea stratului de vată minerală,
densitate 30 mmKq/m3 este de 45 mm.

Pentru montajul pe perete, spectrul coeficientului de absorbţie acustică este:

PERETE - Panouri plane furniruite

Frecvenţa (Hz) 125 250 500 1000 2000 4000
Coef. de absorbţie 0,05 0,05 0,05 0,05 0,05
0,10
acustică ap (%)

NOTĂ: în prezent, pe tavan se află un ornament din ghips care, prin forma lui, contribuie la
redirecţionarea undei sonore, realizându-se astfel o acustică uniformă a sălii de spectacole.
Prin urmare, există două variante de tratament acustic a tavanului din care arhitectul va
alege varianta convenabilă:
Varianta 1. Se păstrează ornamentul din ghips sub care se vor atârna
panourile acustice perforate - sloturi.
Varianta 2. Sub ornamentul din ghips se va construi un tavan suspendat
din ghips- carton sub care se vor atârna panourile acustice perforate -
sloturi şi panouri plane furniruite.
 Sistemul 3 - Panouri acustice cu perforaţii rotunde

Sunt panouri fonoabsorbante tip Helmholtz utilizate pentru atenuarea sunetului la frecvenţe medii. Panoul conţine un
spaţiu închis (1) (gol) conectat la încăperea în care este montat prin sloturi decupate în placa panoului (2) (orificii/
sloturi perforate). Camera de rezonanţă astfel formată transformă energia sonoră în energie termică. Absorbţia
sunetului creşte dacă distanţa până la perete, adică spaţiul golului din panou, este mărit. Domeniul de frecvenţe în
care lucrează rezonatorul Helmholtz poate fi mărit prin umplerea spaţiului gol cu o vată minerală poroasă (1) şi
plasarea unei pâsle permeabilă la aer (3) direct în spatele perforaţiilor.

Panouri acustice cu perforaţii rotunde. Spectrul coeficientului de absorbţie acustică

Frecvenţa (Hz) 125 250 500 1000 2000 4000
0,35 0,85 0,75 0,55 0,40
Coef. de absorbţie 1,00
acustică ap (%)

Sunt panouri acustice (tip GUSTAFS) întărite cu fibre din ghips cu densitate mare de 1150 kg/m 3
(15,7 kg/m2). Panourile (1800 x 600 mm) au perforaţii rotunde de 8 mm, suprafaţa deschisă fiind de 12%.

La montai, între perete si panou se va lăsa un spaţiu de 30 mm. Grosimea stratului de vată minerală,
densitate 30 mmKq/m3 este de 45 mm.

Coeficientul de absorbţie a sunetului ponderat este aw = 0,55, clasa de absorbţie este D.

Din punctul de vedere al reacţiei la foc, panourile fonoabsorbante din lemn se încadrează în clasa
A2-s1, dO conf. EN 13501-1.

4.2. ANALIZA CĂILOR DE PROPAGARE A UNDELOR ACUSTICE

Au fost analizate căile de propagare a undei acustice directe şi prima undă reflectată (planşele A05 şi
A06).

De remarcat este ornamentul din ghips de pe tavan care, prin forma lui special calculată, realizează o
reflexie a undelor sonore în zone ale sălii în care sunetul direct nu are o tărie suficientă, conducând
astfel la creşterea intensităţii lui.

Pereţii laterali ai portalului din faţa scenei, prin poziţia lor în unghi faţă de axa sălii, asigură o reflexie
foarte bună a sunetului spre spatele şi lateralul sălii. De asemenea, asigură şi polivalenţa funcţională
a sălii pentru toate tipurile de spectacol.

Tot pentru reflexia sunetului spre sală, precum şi spre scenă, au fost amplasate două rânduri de
panouri acustice plane orientate în unghi (planşa A06).
4.3. TRATAMENTE ACUSTICE

4.3.1. Uşile pentru acces în sală (trei uşi) trebuie să aibă indicele de izolare Rw = 32 dB.

4.3.2. In dreptul uşilor, în interior, pentru atenuarea zgomotului din exterior şi totodată pentru
absorbţia undelor sonore, se vor monta draperii groase din catifea.
4.3.3. Pentru reducerea zgomotului, în încăperile alăturate se vor construi tavane suspendate din
plăci acustice, fonoabsorbante, în holurile de acces şi foaiere.
4.3.4. SALA DE SPECTACOLE
Din punctul de vedere al raportului volum/ număr spectatori, recomandarea este, pentru vorbire, de 4-6
m3/ spectator. La un volum de 2.554,60 m 3 al sălii de spectacole (fără scenă) corespund 4,7 m 3/
spectator, cifră care se încadrează în intervalul recomandat.
Propunem următorul tratament acustic.
Tabelul 1 Sala de S Dectacole - Tratamentul acustic propus
LOCAŢIA SISTEMUL ACUSTIC SUPRAFAŢ OBSERVAŢII
A
ACOPERITĂ
(%
(m2)
257,0 )
Podea Parchet laminat lăcuit 0 100%
Parchet din lemn 64.72 100% Podeaua avanscenei
Tavan Panouri plane furniruite 133.9 32%
2
83,16 20%
Panouri acustice perforate - Sloturi de 5 mm, grupate,
sloturi suprafaţa deschisă 12%, clasa
de absorbţie D
Ornament din ghips 195.5 47% Existent - Varianta 1
Panouri plane furniruite 6
60,89 100%
Pereţi frontali
Scenă
Pereţi laterali Panouri acustice cu 90,72 39% Perforaţii de 5 mm, grupate,
perforaţii rotunde suprafaţa deschisă 12%, clasa
de absorbţie D
Panouri plane furniruite 142,3 61%
Panouri plane furniruite 8
10,45 100%
Pereţi laterali
scară acces
Sală spate
Perete Panouri acustice cu 52,28 64% Perforaţii de 5 mm, grupate,
perforaţii rotunde suprafaţa deschisă 12%, clasa
de absorbţie D
Panouri plane furniruite 31,49 36%
Pereţi spate Panouri plane furniruite 3,95 100%
scară acces
Sală
NOTE:
1) între tavan şi panou se va lăsa un spaţiu de 200 mm. Grosimea stratului de vată minerală,
densitate 30 mmKg/m3, este de 45 mm.
2) între perete şi panou se va lăsa un spaţiu de 30 mm. Grosimea stratului de vată minerală,
densitate 30 mmKg/m3, este de 45 mm.

4.3.4.1. Calculul duratei de reverberaţie

Durata de reverberaţie depinde atât de volumul sălii cât şi de fonoabsorbţia totală. La rândul ei,
fonoabsorbţia totală a sălii se calculează însumând suprafeţele echivalente de absorbţie (obţinute prin
înmulţirea suprafeţelor, obiectelor şi persoanelor, cu coeficienţii respectivi de absorbţie). Calculul a fost
efectuat printr-un proces de optimizare care cuprinde toate datele necesare (inclusiv celelalte suprafeţe
din încăpere) şi care conduc la durata de reverberaţie estimată.
Calculul a fost efectuat pentru cele 6 frecvenţe standardizate (125, 250, 500, 1000, 2000 şi 4000Hz). în
tabelul de calcul estimativ a duratei de reverberaţie (tabelul 2) sunt indicate şi formulele de calcul care
sunt estimative şi diferă puţin în funcţie de formula aplicată. în contextul spaţiului studiat în care
coeficientul mediu de absorbţie este sub 0,3, se consideră că reprezentativă este formula Eyring.

4.3.4.2. Analiza rezultatelor

Durata de reverberaţie a Sălii de Spectacole ce va fi obţinută după aplicarea tratamentului acustic va fi:
T50O = 1,15 sec pentru 100% locuri ocupate
 T50O = 1,19 sec fără audienţă.
Aceste valori se încadrează în valorile recomandate (1,1... 1,3 sec).

Conform recomandărilor din documentaţia ECOPHON, valorile limită ale duratei de reverberaţie funcţie
de volumul sălii sunt:
T'target = 1,12 sec - pentru sălile cu destinaţia vorbire
Ttarget = 1/60 sec - pentru sălile cu destinaţia muzică,
iar raportul T/r va fi: 1,02 pentru vorbire, respectiv 0,72 pentru muzică.
1
' target
Spectrul duratei de reverberaţie a Sălii de Spectacole este (fig. 8):
Tabelul 2 Calcul estimativ a duratei de reverberaţie pentru Sala de Spectacole___________________________________________________________________________
Persoane: 450 locuri
Volum: 2554,60 m3
Durata de reverberaţie [sec] (Sabine) Audienta 100% 7,79 7,33 7,23 7,47 7,63 7,80
Audienţa 0% 1,88 7,38 7,27 7,45 7,65 7,80
Suprafaţa totală de absorbţie s = 1233,42 m2 0,1 229,3 0,2 308,5 0,2 334,9 0,2 292,6 0,2 252,1 0,1 228,
Coeficientul mediu de absorbţie am = 0,25 9
0,1 218,5 5
0,2 297,7 7
0,2 324,1 4
0,2 284,5 0
0,2 249,4 8
019 0
228.
8 4 6 3 0 9
Finasaj - Tratament acustic Suprafaţa 125 Hz 250 Hz 500 Hz 1000 Hz 2000 Hz 4000 Hz
mp a A a A a A a A a A a A
Podea Parchet laminat 257.01 0.0 10.28 0.0 10.28 0.0 17.99 0.0 15.42 0.0 15.42 0.0 17.9
Parchet din lemn masiv 64.72 4
0.1 9.71 4
0.1 7.12 7
0.1 6.47 6
0.0 4.53 6
0.0 3.88 7
0.0 9
4.53
Audienţa 100% - scaune de concert 90.00 5
0.5 50.40 1
0.6 0
0.7 71.10 7
0.8 74.70 6
0.8 77.40 7
0.8 77.4
61.20
6 8 9 3 6 6 0
ocupate, uşor tapiţate
Scaune neocupate 90.00 0.4 39.60 0.5 50.40 0.6 60.30 0.7 66.60 0.8 74.70 0.8 78.3
Tavan Panouri acustice perforate - sloturi 83.16 4
0.5 45.74 6
0.8 70.69 7
0.8 66.53 4
0.7 58.21 3
0.5 41.58 7
0.4 0
33.2
Panouri plane furniruite 133.92 5
0.2 26.78 5
0.1 13.39 0
0.0 6.70 0
0.0 6.70 0
0.0 6.70 0
0.0 6
6.70
Ornament din ghips 195.56 0
0.0 5.87 0
0.0 5.87 5
0.0 3.91 5
0.0 5.87 5
0.0 7.82 5
0.0 9.78
Pereţi 3
0.1 3
0.0 2
0.0 3
0.0 4
0.0 5
0.0
Panouri plane furniruite 60.89 6.09 3.04 3.04 3.04 3.04 3.04
frontali Pereţi
Scenă, Panouri acustice cu preforaţii rotunde 90.72 0
0.3 31.75 5
0.8 77.11 5
1.0 90.72 5
0.7 68.04 5
0.5 49.90 5
0.4 36.2
laterali, Panouri plane furniruite 142.38 5
0.1 14.24 5
0.0 7.12 0
0.0 7.12 5
0.0 7.12 5
0.0 7.12 0
0.0 9
7.12
Pereţi scară
laterali Panouri plane furniruite 10.45 0
0.1 1.05 5
0.0 0.52 5
0.0 0.52 5
0.0 0.52 5
0.0 0.52 5
0.0 0.52
acces Sală Usă acustică 3.91 0
0.3 1.37 5
0.3 1.52 5
0.4 1.72 5
0.4 1.92 5
0.5 5
0.5 2.23
2.11
Perete spate, Panouri acustice cu preforaţii rotunde 52.28 5
0.3 18.30 9
0.8 44.43 4
1.0 52.28 9
0.7 39.21 4
0.5 28.75 7
0.4 20.9
Pereţi spate Panouri piane furniruite 31.49 5
0.1 3.15 5
0.0 1.57 0
0.0 1.57 5
0.0 1.57 5
0.0 1.57 0
0.0 1
1.57
scară acces Geam 1.73 0
0.1 5
0.0 0.09 5
0.0 0.05 5
0.0 0.05 5
0.0 0.03 5
0.0 0.03
0.26
Sală Panouri plane furniruite 3.95 5
0.1 0.39 5
0.0 0.20 3
0.0 0.20 3
0.0 0.20 2
0.0 0.20 2
0.0 0.20
Uşă acustică 11.27 0
0.3 3.94 5
0.3 4.40 5
0.4 4.96 5
0.4 5.52 5
0.5 6.09 5
0.5 6.42
5 9 4 9 4 7
S = suprafaţa (mp) a = coeficientul absorbţie acustică A = suprafaţa echivalentă de absorbţie A — S ■ a
V = volumul (mc) am = coeficientul absorbţie mediu T = durata de reverberaţie (sec)

a = C2Î <V Si) ZîS

Sabine RTMEOIU j Eyring:
RTMEDIU
- 1.32 sec -100% locuri ocupate ~ 1.15
:
RTMEDI 1.37 sec - fără audienţă RTMEDIU
=
1.19
U =
T(Sabine) = 0,161 ■ V/^n a . s T(Eyring) = 0,16 ■ V/-S • ln(l - a)

sec -100% locuri ocupate

sec - fără audienţă
 Se observă că:
s pentru destinaţia vorbire: în domeniul frecvenţelor medii (domeniul de frecvenţe ale vocii
umane) durata de reverberaţie se încadrează în limitele recomandate; s pentru destinaţia
muzică: durata de reverberaţie se încadrează la în limitele recomandate, cu o mică excepţie
pentru frecvenţa de 500 Hz.
în ceea ce priveşte inteligibilitatea vorbirii, caracteristicile mediului acustic vor fi foarte bune. Prin
calculul indexul de transmitere a vorbirii S77 şi a indexului de claritate C50 funcţie de distanţa faţă
de vorbitor, s-a putut determina până la ce distanţă vocea unui actor pe scenă se aude bine în
spatele sălii.
Tabelul 3 Analiza mediului acustic. Indexul de transmitere a vorbirii, STI
Parametrul Depărtarea faţă de vorbitor
acustic 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
m m m m m m m m m m
Speech 0.9 0.7 0.6 0.5 0.49 0.4 0.42 0.40 0.38 0.37
Transmissi 2 2 1 4 5
on Index, EX
CE BUN ECHITABIL SLAB
STI
LE
13.
Clarity 8.0 5.2 3.5 2.4 1.6 1.1 O.b 0.3 0.1
Index, C50 4
EXCELENT BUN
(dB)

Din punctul de vedere al inteligibilităţii vorbirii, din tabelul 3 se obsevă că indexul de transmitere a
vorbirii STI are valori excelente pe o rază de 2 m şi bune şi echitabile pe o rază de până la 14 m.
Rezultatele prezentate sunt pentru varianta 1 - cazul în care se păstrează ornamentul din ghips
sub care se vor atârna panouri acustice perforate - sloturi.
în varianta 2 - cazul în care sub ornamentul din ghips se va construi un tavan suspendat din
ghips-carton sub care se vor atârna panourile acustice perforate - sloturi şi panourile plane
furniruite, durata de reverberaţie (Eyring) ce se va obţine va fi: 1,17 sec pentru 100% locuri
ocupate şi 1,22 sec, în cazul lipsei audienţei.
Se constată că diferenţele dintre valorile duratelor de reverberaţie pentru cele două variante este
nesemnificativă.

4.3.5. SCENA

Soluţia propusă a se aplica este:

Tabelul 4 Scena - Tratamentul acustic propus
SUPRAFAŢA
LOCAŢIA SISTEMUL ACUSTIC ACOPERITĂ
Podea Parchet din lemn 198,47 m2

Pereţi laterali Panouri plane furniruite 123,28 m2

Perete spate Panouri plane furniruite 127,69 m2

Panou deflecţie Panouri plane furniruite 19,80 m2

NOTĂ: între perete şi panou se va lăsa un spaţiu de 30 mm. Grosimea stratului

de vată minerală, densitate 30 mmKg/m3, este de 45 mm.
 SISTEM 2 r
Panouri plane
furniruite

SOLUŢIA DE PRINCIPIU
11911111
_> aiiiuuiiN____________
SALA DE

vtviiiirii.rvkii
■>, V . < I . « . V > » . . . . t ■ ii
rv rv n n iTi ny rm v . TTY v . ,
n~rrrrrrrrrrrrrn~rrrrrrrrri
v v « £ ■ '» > v » II ■ 1 V IC I V V <
v w v rv v v v y v r; TY~
ii i' i Ti V i "i ■ Tî ¥ T V l YTyTTYTYTT
nrrv t vr V T W T Y VT Y nr v VY nrm
I v i V t V ¥ v V v itj
i.1-1 iXa I Iii ) I.ilr-t
■ ~i i « r v' i nr ■ i
ZXQ.liXiXiLyX3LJCjiX^O.i.i

Fig. 9 Scena. Soluţia tratamentului acustic

Spectrul duratei de reverberaţie - Scenă - este (fig. 10):

RT [sec] DURATA DE REVERBERA ŢIE

—♦—Sabine Eyring FRECVENŢA

Fig. 10 Spectrul duratei de reverberaţie - Scenă

Tabelul 5 Calcul estimativ a duratei de reverberaţie pentru Scenă_____________________________________________________________________________________
Persoane: locuri
Volum: 3803,70m3
7,47 7,3 7,83 7,9 7,52 2,27
Durata de reverberaţie [sec] (Sabine) Suprafaţa totală de absorbţie s = 1612,63 4 7
0.2 0.2 0.1 0.2 0.1
417.4 8 458.1 1 334.9 9 310.1 5 401.7 7 277.1
Finasaj - Tratament acustic m2 o 26
Suprafaţ 125 Hz 250 Hz 500 Hz 1000 Hz 2000 Hz 4000 Hz
mp a a A a A a A a A a A a A
Podea Parchet din lemn masiv 198.47 0.1 29.8 0.1 21.8 0.1 19.8 0.0 13.9 0.0 11.9 0.0
5
0.3 1
0.4 0
0.3 7
0.2 6
0.3 7
0.2
Tavan Beton armat grosier 188.61 67.9 83.0 58.5 54.7 73.6 47.2
Turnul Beton armat grosier 720.41 6
0.3 259.3 4
0.4 317.0 1
0.3 223.3 9
0.2 208.9 9
0.3 5
0.2
281.0 180.1
Pereţi laterali Beton armat zugrăvit 88.17 6
0.1 4
0.0 4.4 1
0.0 5.3 9
0.0 9
0.0 7.9 5
0.0 7.1
8.8 6.2
Pereţi laterali Panouri plane furniruite 123.28 0
0.1 12.3 5
0.0 6
0.0 7
0.0 9
0.0 8
0.0
6.2 6.2 6.2 6.2 6.2
Perete spate Panouri plane furniruite 127.69 0
0.1 5
0.0 6.4 5
0.0 6.4 5
0.0 6.4 5
0.0 6.4 5
0.0 6.4
12.8
Panou proiecţie Gips-carton 119.22 0
0.1 17.9 5
0.1 11.9 5
0.0 7.2 5
0.0 4.8 5
0.0 4.8 5
0.0 6.0
Tavan Scena Beton armat zugrăvit 9.86 5
0.1 0
0.0 0.5 6
0.0 4
0.0 0.7 4
0.0 0.9 5
0.0
1.0 0.6 0.8
19.80 0
0.1 2.0 5
0.0 1.0 6
0.0 1.0 7
0.0 1.0 9
0.0 1.0 8
0.0 1.0
Panou deflecţie Panouri plane furniruite
Uşi Uşă acustică 14.99 0
0.3 5.2 5
0.3 5.8 5
0.4 5
0.4 7.3 5
0.5 5
0.5 8.5
6.6 8.1
5
0.1 9
0.0 4
0.0 9
0.0 4
0.0 7
0.0
Ferestre Geam 2.13 0.3 0.1 0.1 0.1 0.0 0.0
5 5 3 3 2 2
S = suprafaţa (mp) a = coeficientul absorbţie acustică A = suprafaţa echivalentă de absorbţie A — S • a
V = volumul (mc) am = coeficientul absorbţie mediu T = durata de reverberaţie (sec)
T(Sabine) = 0,161 • v/£;c(l .S| a
= ^S%;S, T(Eyring) = 0,16 • v/_s . ,n(1 _ a)
Sabine
: RTMEDIU ” 1.71 sec Eyring: RTMEDIU - 1.52
 5. CONCLUZII Şl RECOMANDĂRI

Pentru ca rezultatele scontate să fie obţinute, este necesar ca în fazele de proiectare şi execuţie
punerea în aplicare a soluţiilor analizate şi propuse în prezentul studiu să fie făcută sub îndrumarea
unui inginer acustician care va preciza şi detalia:
- soluţiile tratamentelor acustice analizate;
- caracteristicile specifice ale materialelor acustice;
- modul de implementare a tratamentelor acustice;
- detaliile de proiectare şi execuţie specifice.

Acest fapt este necesar deoarece, având în vedere faza în care se află proiectul, prezentul studiu
nu conţine şi cerinţele specifice proiectului de execuţie

Ţinând cont de propunerile din prezentul studiu, acustica „naturală” a sălii de spectacole va fi
suficientă, iar instalaţia de sonorizare, la rândul ei, va putea:
- să redea imprimate unele părţi din spectacole,
- să amplifice corect sunetul direct;
- să adauge o reverberaţie artificială în ipoteza performării unui discurs muzical.

Deoarece caracteristicile acustice ale sălilor au fost estimate pe cale analitică, după aplicarea
tratamentului acustic propus va fi necesară o evaluare acustică a rezultatelor obţinute.

Dacă lucrările de construcţie vor fi efectuate în concordanţă cu standardele de calitate în construcţii

şi vor fi respectate în totalitate indicaţiile şi cerinţele prezentului proiect, este de aşteptat ca
rezultatele calculate să fie statistic concordante cu valorile ce vor au fost obţinute prin calcul.

Pentru ca rezultatele să fie conforme cu cele preconizate în acest studiu, este necesar ca toate
recomandările şi soluţiile prezentate să fie respectate în totalitate.
 Studiu Acustic. Controlul sunetului

ACOUSTIC DESIGN Casa de Cultură, mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman Pag. 29/60
SRL

ANEXE
 ANEXA 1
TERMINOLOGIE. NOŢIUNI Şl TERMENI UTILIZAŢI. PARAMETRII ACUSTICI

Nivelul de presiune acustică ponderată A reprezintă nivelul de presiune acustică exprimat în dB

măsurat cu un sonometru folosind filtrul de frecvenţă A. Filtrul de frecvenţă A diminuează
componentele frecvenţelor foarte joase şi cele foarte înalte ale sunetului într-o manieră similară cu
răspunsul urechii omului.
Decibel (dB) reprezintă unitatea de măsură a amplitudinii unui sunet egal cu de 20 de ori
logaritmul cu baza 10 a raportului dintre presiunea sunetului măsurat şi presiunea de referinţă care
este 20 pPa.
dB(A) reprezintă nivelul sunetului ponderat A.
Izolare la zgomot aerian defineşte acţiunea prin care se urmăreşte ca elementele separatoare
între unităţile funcţionale ale clădirii (în principal pereţi sau planşee) să reducă transmisia
zgomotului aerian între cele două spaţii pe care le separă.
Izolarea la zgomot aerian poate fi definită ca diferenţa între nivelurile de zgomot din cele două
spaţii separate de elementul considerat. Izolarea la zgomot aerian se poate referi direct la
elementul de construcţie considerat.
Indice de izolare la zgomot aerian, Rw reprezintă valoarea în dB a curbei de referinţă la
500 Hz, după deplasarea acesteia faţă de curba valorilor spectrului măsurate în laborator ale
indicelui de atenuare acustică R, conform SR EN ISO 717-1:2000.
Zgomotul reprezintă orice sunet nedorit sau sunetul care este nedorit deoarece interferă cu
vorbirea sau ascultarea, este destul de intens pentru a deranja ascultarea, sau este supărător.

Sunetul direct
Deoarece sunetul se propagă în toate direcţiile, undele sonore emise de vorbitor (sursă) vor ajunge
la urechile fiecărei persoane din auditoriu. Fiecare ascultător va auzi segmentul de undă sonoră
care se propagă în linie dreaptă de la sursă spre urechea sa. Acest fenomen se numeşte sunet
direct, iar tăria sunetului auzit de către ascultător va fi determinată în mare măsură de tăria
sunetului emis de sursă, precum şi de distanţa dintre sursă şi ascultător. Nivelul presiunii acustice a
sunetului direct (fără reflectare) cu o intensitate dată, scade cu aprox. 6 dB la fiecare dublare a
distanţei. Prin urmare, nivelul sunetului direct creşte rapid odată cu apropierea de sursă, însă, la o
distanţă mai mare, o modificare mică a distanţei are un efect relativ mic.

Sunetul reflectat
Sunetul emis de sursă se propagă nu numai spre urechile auditoriului, dar şi către suprafeţele
interioare ale sălii. Când o undă sonoră loveşte o suprafaţă, direcţia de propagare a acesteia este
modificată prin reflectare. Astfel, pe lângă sunetul direct, un ascultător va recepta şi segmente ale
undei sonore originale care au fost reflectate cel puţin o dată înainte de a ajunge la urechile
acestuia. Tăria sunetului care ajunge la urechea ascultătorului prin oricare dintre căile de reflectare
va fi de obicei mai mică, din două motive: (1) calea de reflectare este de obicei mai lungă decât
calea directă, rezultând o reducere mai mare datorată distanţei; (2) toate sunetele reflectate pierd
din energie la fiecare reflectare. în cazul prezenţei unor suprafeţe de reflectare concave, este
posibil să existe o situaţie în care, în anumite poziţii dintr-un spaţiu, sunetul reflectat să fie mai
puternic decât sunetul direct. în timp ce sursa emite, ascultătorul nu aude numai sunetul direct, ci şi
sunetul care ajunge la urechile sale prin toate căile de reflectare posibile. Combinaţia dintre toate
componentele reflectate ale sunetului şi cel direct are ca rezultat crearea unui sunet cumulat la
urechea ascultătorului, care este totdeauna mai puternic decât sunetul singur, în cazul distanţei
avute în vedere. Tăria acestuia depinde de dimensiunea camerei, de distanţa la care se găseşte
ascultătorul faţă de sursă, de proprietăţile absorbante ale suprafeţelor camerei.
Absorbţia sunetului
O undă sonoră reflectată de o suprafaţă îşi pierde totdeauna o parte din energie. Această pierdere
de energie se numeşte absorbţia sunetului şi apare sub forma scăderii nivelului de presiune
acustică a sunetului undei reflectate faţă de cel a undei incidente. Viteza de propagare, fiind
constantă pentru toate undele sonore, nu este afectată. Fracţiunea de energie a sunetului incident
care nu este reflectată se numeşte coeficient de absorbţie a sunetului suprafeţei reflectorizante.
Suprafeţele dure, masive, neporoase, cum sunt cele cu finisaje cu tencuieli uscate, gips-carton,
zidărie, sticlă, lemn, ciment etc., absorb în general mai puţin de 5 procente din energia undelor
sonore incidente şi reflectă 95 procente sau mai mult. Astfel de materiale, au aşadar, un coeficient
de absorbţie sub 0,05. Materialele poroase care permit pătrunderea undelor sonore sau materialele
moi care cedează sub presiunea undei incidente, sunt capabile să absoarbă cantităţi mult mai mari
din energia sunetului şi pot avea coeficienţi apropiaţi de 1,00. Proprietăţi de absorbţie acustică au
covoarele, draperiile, scaunele tapiţate şi mobila, îmbrăcămintea auditoriului. Coeficienţii de
absorbţie ai materialelor variază în funcţie de frecvenţa sunetului incident, aceştia fiind la
majoritatea materialelor obişnuite mai scăzuţi pentru frecvenţele joase.
Absorbţia camerei
în momentul în care diferitele componente ale sunetului reflectat ajung la urechea ascultătorului,
acestea au pierdut anumite cantităţi de energie, funcţie de distanţa totală parcursă între reflectări,
de numărul de reflectări şi de coeficienţii de absorbţie ai diferitelor suprafeţe întâlnite. Efectele
combinate ale absorbţiei datorate diferitelor suprafeţe din cameră şi a distanţei propagării sunetului
între reflectări asupra puterii sunetului total reflectat pot fi exprimate în termenii unei singure
cantităţi, denumită absorbţia camerei. Aceasta cantitate se obţine prin înmulţirea suprafeţei în metri
pătraţi a fiecărei suprafeţe a camerei cu coeficientul ei de absorbţie, iar suma acestor produse se
adaugă la absorbţia determinată de obiecte separate, cum ar fi scaunele, mobilierul şi persoanele.
Absorbţia camerei este determinată de obicei la toate frecvenţele care interesează. Absorbţia unei
suprafeţe date sau a unei întregi încăperi este exprimată în unităţi denumite sabin. Un sabin
înseamnă echivalentul unei suprafeţe cu o dimensiune de 0,3 mp având coeficientul de absorbţie
1,00. Absorbţia obiectelor se exprimă de obicei printr-un anumit număr de sabini pe obiect. în
camerele mari şi la frecvenţe înalte, aerul în sine absoarbe o cantitate apreciabilă de energie a
sunetului. Astfel, contribuţia absorbţiei exercitate de către aer poate fi inclusă în absorbţia totală a
camerei. Absorbţia aerului este exprimată, de obicei, în sabini / 305 mc din volumul camerei.
Reverberaţia
în momentul în care un interpret termină o notă, sunetul sursei va înceta imediat. întârzierea în timp
dintre sfârşitul sunetului direct şi momentul în care sunetul ajunge la ascultător este funcţie de
distanţa dintre vorbitor şi ascultător. Undele sonore care se găsesc deja în cameră vor continua să
se deplaseze înainte şi înapoi între suprafeţele din cameră, iar ascultătorul le va auzi ca o
continuare, adică un ecou al sunetului după ce acesta a încetat la sursă. Undele sonore pierd
energie prin absorbţie la fiecare reflectare succesivă. Deoarece această energie nu mai este
furnizată de sursă, sunetul se va stinge treptat. Această prelungire a sunetului după oprirea sursei,
datorată reflectării continue multiple, se numeşte reverberaţie. în cazul în care sunetul se stinge
foarte lent, camera se poate descrie ca fiind "vie" sau având "reverberaţie excesivă", iar dacă se
stinge foarte rapid, camera se numeşte "moartă".
Reverberaţia este un factor important care determină condiţiile de a.scultare, având un efect
important în acustica unei zone de lucru. Efectul acesteia este deosebit de important pentru
inteligibilitatea vorbirii. în cazul în care sunetul se propagă foarte lent, prelungirea fiecărui sunet al
vorbirii va avea ca rezultat suprapuneri, ceea ce impietează asupra capacităţii de înţelegere, care
devine extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Astfel, dacă o încăpere creează prea multă
reverberaţie, vorbirea va pierde din inteligibilitate deoarece detalii importante (consoane) vor fi
mascate, întârziind (tărăgănând) sunetele vorbirii (vocalele). în camerele în care este nevoie de
linişte, reverberaţia este deranjantă deoarece se produc zgomote supărătoare.
Durata de reverberaţie
Cantitatea reverberaţiei dintr-o încăpere se măsoară prin durata de reverberaţie. Aceasta se
defineşte ca fiind numărul de secunde necesar pentru ca energia unui sunet reverberant din
încăpere să scadă cu 60 dB după înlăturarea sursei de sunet. Durata reverberaţiei este
proprietatea acustică principală a unei camere şi depinde doar de dimensiunile acesteia, de
proprietăţile absorbante ale suprafeţelor, precum şi de obiectele care se află în cameră. într-o
cameră obişnuită, cu tratament acustic normal, durata reverberaţiei este aceeaşi practic în întreaga
cameră, indiferent de poziţia sursei sau a ascultătorului. Această situaţie poate să nu fie valabilă,
însă, pentru camere cu design neobişnuit. Durata reverberaţiei, aşa după cum a fost definită
anterior, corespunde numărului de secunde în care se poate auzi un sunet cu tărie iniţială "medie",
de către o persoană cu auz normal înainte să dispară pentru auz, în condiţii de linişte completă. în
mod obişnuit, aceasta variaza între o fracţiune de secundă într-o cameră foarte moartă şi până la
un ordin de mărime între 5 şi 10 secunde, într-o cameră foarte vie. Din păcate, în situaţii reale,
majoritatea sunetelor nu se caracterizează printr-o tărie "medie" iniţială, iar zgomotul fondul nu este
niciodată de linişte completă. Din acest motiv, este dificilă estimarea brută a duratei de reverberaţie
a unui spaţiu prin observare subiectivă.
Durata reverberaţiei într-o cameră, ca şi energia sunetului reflectat, variază invers porporţional cu
absorbţia camerei. De asemenea, variaţia duratei reverberaţiei este determinată direct de volumul
şi geometria camerei, fiind, în general, mai lungă în camere mari şi în camere cu suprafeţe în unghi
şi oblice. Aceasta se datorează faptului conform căruia într-o cameră mare, sunetul se propagă în
medie mai departe între suprafeţele camerei astfel că reflectarea însoţită de absorbţie se produce
mai rar. Forma camerei poate avea de asemenea, o importanţă. Holurile lungi sau camerele mari,
cu plafoane joase, prezintă caracteristici de reflectare diferite faţă de spaţiile cu formă cubică.
Durata de reverberaţie depinde în general de frecvenţă, fiind mai lungă la frecvenţe joase şi mai
scurtă la cele înalte.
în cazul în care o încăpere creează prea multă reverberaţie, vorbirea va pierde din inteligibilitate
deoarece detalii importante (consoane) vor fi mascate, întârziind (tărăgănând) sunetele vorbirii
(vocalele).
Determinarea duratei de reverberaţie se poate efectua cu următoarele relaţii:
1) relaţia lui Sabine, dedusă experimental în ipoteza că în încăpere există o repartiţie
regulată de energie, deci o absorbţie lentă continuă.
j _ 0,161F
A
•s,+Za.
unde: V - volumul încăperii, în m3;
A - aria de absorbţie echivalentă, în m2 a suprafeţelor interioare Sj ale încăperii
(pereţi, plafon, pardoseală) cu coeficienţii de absorbţie aj;
ai - aria de absorbţie unitară a unei persoane sau a unui obiect.

2) relaţia lui Eyring, stabilită în ipoteza că absorbţia în încăpere se produce în mod

discontinuu, ori de câte ori o undă sonoră atinge o suprafaţă interioară a încăperii,
suferind o reflexie, iar suprafeţele absorbante sunt uniform distribuite în încăpere.
unde:

reprezintă coeficientul de absorbţie mediu.

 3) relaţia lui Millington, stabilită în ipoteza că suprafeţele absorbante sunt distribuite în
mod întâmplător, iar în loc de o medie aritmetică a lor (ca în formula lui Eyring) se
consideră o medie geometrică.
0J61F

Relaţiile de mai sus, fiecare cu particularităţile sale, dau rezultate practice destul de
bune în măsura în care se cunosc valorile coeficienţilor de absorbţie ai diferitelor
finisaje.
La calculul duratei de reverberaţie iniţiale au fost folosite toate cele trei relaţii. Analiza
soluţiilor de optimizare acustică s-a efectuat numai cu formula lui Sabine.

Suprafaţa de absorbţie, A
Suprafaţa de absorbţie A determină durata de reverberaţie prin cantitatea de material absorbant,
exprimată ca suprafaţă cu absorbţie totală (fereastră deschisă):
A = as x S
în care: as - gradul de fonoabsorbţie (coeficientul de absorbţie acustică) după măsurarea spaţială a
reverberaţiei;
S - suprafaţa parţială.
Durata de reverberaţie se calculează din suprafaţa de absorbţie:

T = —^X ^ [sec] (formula lui Sabine)

as xS
în care: V - volumul încăperii.
Durata de reverberaţie medie Tmcd este definită ca media aritmetică a duratelor de reverberaţie
corespunzătoare frecvenţelor: 500 Hz, 1000 Hz şi 2000 Hz.

_ ^500 + ^000 + ^3000

med [sec]
 ANEXA 2 FUNDAMENTE
TEORETICE

Acustica arhitecturală este un domeniu ştiinţific şi tehnologic care vizează înţelegerea şi stăpânirea
calităţii sonore a clădirilor. Aplicaţiile privilegiate ale acusticii arhitecturale rămân desigur
construcţiile sălilor de spectacol, de conferinţe sau ale celor polivalente, însă această specializare
îşi face simţită din ce în ce mai mult prezenţa în mai toate programele de arhitectură.

Acustica unui spaţiu interior depinde de un număr mare de factori, în particular de forma şi
suprafeţele care delimitează plafonul, pereţii şi pardoseala. Planificarea acustică interioară
înseamnă asocierea echilibrată a absorbanţilor şi reflectanţilor sonori. Barierele acustice şi
absorbanţii de zgomot pot fi utilizaţi pentru a remedia propagarea deranjantă a sunetului. Pentru a
orienta sunetul în direcţia dorită se recomandă amplasarea unor reflectanţi sonori. O “bună
acustică” înseamnă că proporţiile acustice corespund utilizării date acelui spaţiu. Acest calificativ se
nuanţează în funcţie de tipul de spaţiu, fiind de la sine înţeles că exigenţele acustice nu pot fi
aceleaşi pentru o sală de concerte cu cele pentru un restaurant.

Planificarea acustică de interior are drept obiective; utilizarea materialelor cu absorbţie acustică
notabilă pentru controlul reverberaţiei unui spaţiu, precum şi optimizarea acestora în contextul unui
confort auditiv.

Pare evident că pentru un birou “open-space”, o sală de clasă, o piscină, o zonă de primire la
aeroport, gară sau hotel sunt necesare soluţii care să îndeplinească exigenţele privitoare la
confortul acustic. E necesar ca toate aceste arii comune, de contact şi comunicare între indivizi să
fie atent identificate, iar rezultatele să conducă spre o bună acustică interioară, care în nici un caz
nu va fi fructul hazardului ci rezultatul unei bune planificări.

Programele arhitecturale care beneficiau de o atenţie deosebită din partea specialiştilor acusticieni
(teatrul, opera, sala de concert etc.) se extind din ce în ce mai mult cuprinzându-le actualmente pe
toate. Nivelul ridicat de dotări cu care lumea de astăzi nici nu poate concepe existenţa implică în
aceeaşi măsură pe lângă confortul, uşurinţa desfăşurării unor activităţi şi un factor suplimentar
generator de zgomot. Aceste aspecte au necesitat extinderea domeniului acusticii arhitecturale şi
în zone neexplorate încă.

înainte de conceperea şi înţelegerea proiectului acustic şi structural, este necesar să fie înţelese
forţele structurale, comportamentul acustic, finisajul şi influenţa formei fiecărei săli ce urmează a fi
optimizată acustic.

Forma, finisajul şi forma suprafeţelor prezente într-o cameră au o mare influenţă asupra
performanţei acustice a acesteia. Pentru a şti cum performează o cameră, sunt necesare informaţii
despre comportamentul sunetului şi a zgomotului.

A2.1. DESPRE SUNET

Sunetul sau unda sonoră reprezintă o perturbare fizică a unei structuri moleculare, cum ar fi apa,
aerul sau un material solid. Perturbaţiile sunt modificări ale presiunii care sunt cauzate de obiecte
vibratoare. Când vorbim de sunet, aceste tulburări sunt suficient de mari pentru a fi percepute de
urechea omului. Undele sonore dorite sunt denumite sunet, în timp ce undele sonore nedorite sunt
numite zgomote. Undele sonore pot fi definite de frecvenţele lor. Frecvenţa este definită ca
 â
£ţ£J ACOUSTIC DESIGN SRL

numărul de cicluri de undă care apar in 1 secunda. Un ciclu de unde sonore are 5 etape: presiune
neutră, presiune înaltă, presiune neutră, presiune scăzută şi presiune neutră din nou. Lungimea
unui ciclu de undă este denumită Lambda.

Undele sonore care pot fi auzite de auzul uman şi care sunt dorite, sunt denumite sunet. Aceste
unde sunt cuprinse în banda de frecvenţe de 20 Hz ... 20.000 Hz şi sunt definite ca frecvenţe
auditive. Orice frecvenţă mai mică de 20 Hz se numeşte infrasonic şi poate fi experimentată ca o
vibraţie. Orice frecvenţă de peste 20 kHz se numeşte ultrasonic. O orchestră, de exemplu, produce
frecvenţe variind între 25 Hz şi 13.000 Hz.

Sunetul este transmis organului auditiv uman prin variaţii de presiune. Urechea omului foloseşte
presiunea acustică pentru a determina presiunea medie a sunetului, denumită presiune acustică
eficientă. Presiunea sonoră poate fi scalată folosind unitatea logaritmică dB. Această scală este
denumită nivel de presiune acustică.

Cele mai pure tonuri sunt create de undele cu o frecvenţă constantă şi sunt denumite unde
periodice. în realitate, aceste unde apar rar. Undele sonore sunt practic o combinaţie de frecvenţe
diferite. Combinaţia de frecvenţe este denumită spectru.

Sunetul se mişcă în aer cu o anumită viteză. Acest fapt depinde de temperatură şi umiditate.
Viteza undei acustice este de aprox. 344 m/s. Sunetul are viteze diferite prin medii diferite. De
exemplu, sunetul are o viteză de 1.450 m/s prin apă şi o viteză de 5.100 m/s prin aluminiu. Deşi
sunetul are o viteză mare prin aer, acesta poate avea viteze mult mai mari prin alte medii. Viteza
sunetului, frecvenţa şi lungimea de undă sunt corelate între ele în următoarea formulă:
c=f*Â
unde: c - viteza sunetului printr-un anumit mediu, f-frecvenţa şi A - lungimea undei.
Undele sonore derivă din vibraţii. Aceste vibraţii sunt cauzate de o sursă, denumită sursă de sunet.
Alţi factori sunt ascultătorul sau receptorul şi calea dintre sursă şi receptor. Calea trece printr-un
mediu, care este în principal aer, dar poate fi, de asemenea, o combinaţie de medii diferite.
Majoritatea surselor nu emit acelaşi nivel de
presiune sonoră în toate direcţiile. Prin urmare, o
sursă de sunet poate fi direcţională.
Otretl sound wove
Sunetul direct este o undă sonoră care ajunge First reflections
direct la receptor, fără reflexii, parcurgând cel « mai
scurt drum. Un câmp acustic difuz depinde Ţ de Reverberation

undele sonore reflectate care ajung indirect Ţ la

receptor. Undele sonore directe vor fi mai 5
ir

intense în comparaţie cu undele sonore |

indirecte. Formarea câmpului acustic difuz este
^ cunoscută sub numele de reverberaţie.
Timpul $. de reverberare poate fi definit ca time
Fig. A2.1 Energia reflexiilor
timpul scurs de când sursa de sunet este
dezactivată, până când nivelul presiunii
acusice a fost redus cu 60 dB (fig. A2.1). Influenţele importante asupra timpului de reverberare
dorit într-o anumită cameră sunt volumul şi destinaţia camerei. Reverberaţia se simte mai naturală
într-o cameră mare, în timp ce nu este dorită într-o cameră mică. Destinaţiile diferite necesită, de
asemenea, diferiţi timpi de reverberaţie. De exemplu, atunci când are loc un discurs, o reverberaţie
mare va face dificilă înţelegerea a ceea ce se spune. Pe de altă parte, undiscurs muzical are
nevoie de un timpul de
reverberaţie mai mare. Timpul de reverberaţie este influenţat de proprietăţile de absorbţie,
transmisie şi reflexie ale unei încăperi specifice.
Atunci când o undă sonoră loveşte suprafaţa unei construcţii, undele pot fi parţial reflectate,
transmise sau absorbite. De obicei, este o combinaţie a acestor posibilităţi. Cantitatea de sunet
transmis este foarte mică, comparativ cu cantitatea de sunet absorbită şi reflectată.
Porozitatea unui material (de construcţie) influenţează coeficientul de absorbţie. Un material dur
este mai potrivit pentru reflexia sunetului, în timp ce un material poros este potrivit pentru absorbţia
sunetului. Când o undă sonoră se reflectă pe o suprafaţă, va exista o undă incidenţă şi o undă
reflectată. Punctul neutru al undei este situat pe suprafaţă. înseamnă că vârful cu cea mai mare
amplitudine va fi găsit la distanţa de 1 / 4 - A de suprafaţă. Izolarea austică este cea mai eficientă la
amplitudinea undei sonore. Pentru frecvenţe înalte, această distanţă poate fi mare. De exemplu, o
frecvenţă de 63 Hz care are o lungime de undă în aer de 5,4 metri, distanţa de eficienţă este de
1,35 metri.

Absorbţia sunetului poate fi realizată fie prin rezonanţă, fie prin frecare în materiale poroase. Când
sunetul este absorbit de frecare, energia undei sonoră este transformată din energie cinetică în
căldură. Pentru a face acest lucru, materialul trebuie să fie poros, astfel încât unda să poată
pătrunde în material. De asemenea, materialul trebuie să aibă o rezistenţă scăzută la curgerea
aerului, astfel încât să nu se poată reflecta prea mult sunet. După cum s-a menţionat anterior,
locaţia optimă pentru aceste materiale se află la distanţa de 1/4 din lungimea de undă. în unele
cazuri, această locaţie va fi la o distanţă mare, de aceea se alege adesea să se utilizeze o cavitate
între materialul de construcţie şi izolaţie, de exemplu în plafoanele reduse. Cealaltă posibilitate este
rezonanţa. Fiecare obiect are o frecvenţă care declanşează rezonanţa. Panourile acustice au fost
proiectate cu deschideri. Rezonează cu frecvenţe între 300 Hz şi 1500 Hz. Rezonanţa determină
ca aerul prins în spatele panoului să funcţioneze ca un arc. Când cavitatea este umplută cu
material de absorbţie, are loc frecare şi absorbţia este extinsă la un domeniu de frecvenţe mai larg.
Absorbţia totală a sunetului unei încăperi poate fi determinată prin înmulţirea coeficientului de
absorbţie cu aria şi însumarea rezultatelor pentru fiecare suprafaţă diferită.
Parametrii acustici

Timpul de reverberaţie al unei săli poate varia şi poate fi calculat cu relaţia: în această relaţie: T -
timpul de reverberaţie, în secunde, K = 0,16 în sistemul de unităţi metrice, S - suprafaţa camerei şi
a - coeficientul de absorbţie mediu în cameră. Experienţa a arătat că acest lucru nu este
întotdeauna corect. Când se utilizează volume acustice care pot fi adăugate la volumul original,
timpul de reverberaţie poate fi obţinut cu o precizie mai mare prin crearea de posibilităţi de a
deschide o uşă sau prin deschiderea uşilor multiple şi prin plasarea draperiilor retractabile din
tavan. în acest caz, pentru a reduce timpul de reverberaţie, spaţiul de deasupra scenei trebuie să
conţină materiale absorbante, cum ar fi perdele acustice activate. Când o sală similară este utilizată
pentru concerte, pentru a creşte timpul de reverberaţie, se poate aplica soluţia de mai sus pentru a
reflecta sunetele, mai degrabă decât pentru a le absorbi. (Beranek, 2004).
Indiferent dacă un proiect are succes pentru o funcţie de vorbire, acesta depinde de inteligibilitatea
textului vorbit. Acest lucru poate fi simplu testat prin testarea inteligibilităţii unui cuvânt încorporat
într-o propoziţie simplă. Testarea dacă o sală de concerte are o acustică reuşită este mai
complexă. Experienţa acustică a unei săli de concerte depinde cel puţin de următoarele dimensiuni:
(a) Claritate
(b) Răspunsul reverberant
(c) înveliş
(d) Intimitate
(e) Intensitate (tărie)

(a) Claritatea. Claritatea într-o sală de concerte este necesară pentru a înţelege fiecare detaliu al
unei piese muzicale. Claritatea poate fi experimentată ca un sunet clar, un sunet murdar sau
 ceva între ele.
(b) Răspunsul reverberant. Răspunsul la reverberaţie al sălii de concerte trebuie să fie adecvat
destinaţiei sălii. Reverberaţia poate oferi unei camere o experienţă vie sau una moartă.
(c) învelişul. Receptorul (audienţa) trebuie să aibă senzaţia că se simte înconjurat de sunet. Deci,
sunetul trebuie să fie restrâns şi, prin urmare, nu trebuie să fie recepţionat doar din partea
frontală a receptorului sau numai prin sunet direct.
(d) Intimitate (apropiere). Este de dorit ca o sală de concerte să aibă mai degrabă o experienţă
intimă, decât o experienţă îndepărtată.
(e) Intensitatea (tăria). Intensitatea sunetului într-o sală de concerte ar trebui să fie potrivită pentru
piesa muzicală. Nu ar trebui să fie prea tare sau prea liniştită.

Exprimarea acestor dimensiuni subiective într-un proiect nu este uşor. Ca parametrii intermediari
între proiectare şi răspunsul subiectiv, sunt descrise măsuri obiective:
(1) Timpul de descreştere timpurie a sunetului
(2) Claritatea obiectivă (indicele de sunet timpuriu până la sfârşit)
(3) învelişul obiectiv (fracţiunea energetică laterală timpurie)
(4) Nivelul total de sunet

Aceste dimensiuni pot fi folosite pentru a avea o aproximare a cât de reuşit va fi spaţiul acustic.
(1) Timpul de descreştere timpurie. Este o măsură pentru a evidenţia căderea sunetului. Exprimă
timpul în care nivelul sunetului a scăzut cu 10 dB. în câmp acustic difuz, cu o decădere liniară a
sunetului, timpul de descreştere timpurie poate să fie egal cu timpul de reverberaţie.
(2) Claritatea obiectivă. Această măsură corelează echilibrul dintre claritatea percepută şi timpul de
reverberaţie. Sunetul timpuriu include sunetul direct. Această dimensiune este exprimată ca C 80
pentru muzică sau C50 pentru vorbire. C50 utilizează o durată de timp de 50 ms.

Energia care ajunge în 80 ms a sunetului direct

C I a v i t n t p n n h i p r t i v Z m_____________________________________________-_____
Energia care ajunge mai târziu la 80 ms după sunetul direct

(3) învelişul obiectiv. Această măsură se referă la măsura subiectivă a învelişului sau la impresia
de spaţialitate percepută şi este influenţată de nivelul sonor al muzicii.

Energia care soseşte din lateral în decurs de 80 ms

învelişul obiectiv —------------------------------ - ----------------------------------------------
Energia totală care ajunge în 80 de secunde a sunetului direct
(4) Nivelul total de sunet. Această măsură este cunoscută, de asemenea, sub numele de "putere"
sau "Loudness" (G). Ea este legată de judecată. Aceeaşi sursă de sunet acustic va produce
diferite nivele de intensitate (G) în diferite săli. (Barron, 1993) Aceasta înseamnă că
intensitatea sunetului nu este o proprietate a sursei de sunet, ci este o proprietate a camerei.

Formele acustice recomandate ale sălilor

(The design of a multifunctional exhibition hall. Graduation report by Lotte R. Baerends,
Mastertrack Building Technology, Faculty of Architecture, Delft, University of Technology, 2015)

Forma sălii are influenţă asupra modului în care undele sonore sunt reflectate şi distribuite în sală.
Aceasta influenţează dimensiunea discutată anterior "înveliş".

în istoria sălilor de concert s-au folosit diferite forme. Cea mai reuşită formă, care a fost de
asemenea folosită cel mai mult, este forma "cutiei de pantofi'. Pereţii paralili ai sălii asigură reflexii
laterale timpurii, ceea ce contribuie la spaţialitatea sălii. Acest efect poate fi obţinut prin plasarea de
panouri sau prin plasarea de pereţi în faţa scenei. O altă formă frecvent utilizată pentru sălile de
concert şi teatre este forma "evantai', totuşi această formă nu reflectă atât de multe reflexii timpurii.
Forma "evantaiului inversat" este mai funcţională pentru concertele acustice din acest motiv. Forma
"copita calului' şi forma "eliptică" sunt cunoscute ca având puncte de focalizare şi, prin urmare, nu
sunt adesea folosite pentru sălile de concerte, dar sunt mai frecvent întâlnite la săli de teatru.
Forma "hexagonală" are o combinaţie a beneficiilor vizuale şi a reflexiilor laterale. (Barron, 1993)

în proiect trebuie să se ţină seama de destinaţia sălii, cinematograf, respectiv sală multifuncţională.
Forma de „cutie de pantofi' este cea mai potrivită pentru aceste destinaţii. în fig. A2.4 sunt
prezentate formele prezentate, fiind analizate reflexiile laterale şi răspunsurile iniţiale care au loc în
80 ms. Reflecţiile din acest moment sunt importante pentru acustica muzicală. Diagramele prezintă
undele sonore directe şi 3 ordine de reflexii laterale (1, 2 sau 3 reflexii).

1) în diagrama "cutiei de pantofi' se poate observa că reflexiile laterale abordează receptorul din
mai multe unghiuri (faţă, stânga, dreapta, sus şi spate). Aceasta ilustrează ceea ce a fost deja
observat din clădirile existente, adică această formă de sală de concert este de dorit pentru
reflexii şi are o bună învelire.
Fig. A2.4-1 Undele sonore directe şi reflexiile laterale

2) Sala în formă de "evantai" are de asemenea o variaţie a unghiurilor în care receptorul primeşte
reflexiile laterale. Cu toate acestea, în comparaţie cu diagrama " cutiei de pantofi", este clar că
reflexiile sunt primite mai mult din faţă.
3) Ca şi în forma de "evantai", receptorul din sala de concerte în formă de "copită de cat' primeşte
reflexiile în principal din faţă. Aceste reflexii laterale sunt comparabile cu cele ale " cutiei de
pantofi", însă reflexiile din partea din spate sunt lăsate afară.
4) într-o sală de concerte cu formă ”hexagonală”, receptorul primeşte reflexii din mai multe
unghiuri. Prin urmare, această formă are o bună învelire.
5) în forma "ventilatorului inversat, reflexiile laterale ajung la receptor de la câteva unghiuri clare
(stânga, dreapta, faţă, spate). Datorită varietăţii mari de unghiuri, aceasta va provoca o
experienţă bine îmbogăţită.
6) Forma "eliptică" are doar unghiuri limitate în care reflexiile laterale ajung la receptor. Reflexiile
laterale ajung la receptorul din faţă sau de sus. Acest lucru se datorează pereţilor rotunzi.

Aceste şase tipuri de forme s-au concentrat asupra formei planului. Acoperişul unei săli de
concerte influenţează de asemenea reflecxiile. Prin urmare, au fost analizate şi trei forme comune
de acoperiş în combinaţie cu un plan în formă de "cutie de pantofi".

7) Această diagramă prezintă o structură în formă de arc unde receptorul şi sursa de sunet stau în
linia centrală a sălii. în acest caz, reflexiile laterale sunt primite în principal din partea de sus şi
din faţă.
8) Această diagramă ilustrează aceeaşi structură a acoperişului, însă, în acest caz receptorul este
amplasat pe o parte a planului de flăcări. în acest caz, reflexiile laterale sunt primite numai din
partea din faţă şi din stânga.
9) Planul de podea în formă de "pantof', cu un acoperiş înţepenit, asigură o suprafaţă de sunet
difuză mai bună. Acest tip de acoperiş este comparabil cu un acoperiş de flotare, care a fost
utilizat în prima diagramă.

Din aceste diagrame se poate concluziona că suprafeţele drepte sunt de dorit pentru reflexiile
laterale. Cele mai bune forme acustice, pe baza acestei cercetări, sunt "cutia de pantoff' (1), "forma
hexagonală" (4) şi „acoperişul tras” (9)
Ecoul şi evitarea lui

Se ştie că dacă în calea undelor sonore intervine un obstacol,

de exemplu un perete sau un ecran oarecare, undele lovesc
ecranul şi se reflectă. Reflexiile pot fi utile amplificând sunetul
sau deranjante afectând claritatea.

Reflexii utile. în punctul A sunetele se vor auzi pe două căi:

calea directă OA şi calea undelor reflectate OeA. Dacă
distanţa între O şi A este mică, sunetele se vor auzi
suprapuse în A. Sunetul direct va fi amplificat cu sunetul
reflectat, în A ajungând deci mai multă energie decât dacă ar
 A
aJj ACOUSTIC DESIGN SRL

lipsi peretele E. Reflexia din punctul e întăreşte sunetul fără a-l deforma şi este folositoare. Cu cât
distanţa dintre perete şi sursă este mai mică, cu atât sunetul direct va preceda la un interval de
timp mai scurt undele reflectate ce se vor suprapune, confundându-se într-un singur sunet
amplificat.

Limita de timp admisă între sunetul direct şi sunetul reflectat, demonstrată prin experienţă, pentru
reflexiile sonore folositoare, este mai mică de 1/15 secundă, ceea ce corespunde unor traiectorii
depăşind cu 22,5 m linia directă.

c _ 343 22,5
~t ~ m
unde c este viteza~15
sunetului, i a r t este timpul.

Reflexii dăunătoare. Se presupune un spaţiu închis. în punctul A, sub acţiunea undei sonore S
intervine energia sonoră incidenţă / peste care se suprapune energia reflectată r. Faţă de sursa S
s-a plasat un ecran E, în spatele lui A, la distanţa dfaţă de S şi d’ faţă de A. Presupunem d = 40 m
şi d’ = 20 m. Dacă considerăm viteza de propagare a sunetului în aer la o temperatură medie de
343 m/s, sunetul reflectat întârzie cu:

ci _ 40 0,116
343 ~ 343 sec

Un sunet emis în S se va auzi de această data de două ori în A, la un interval de aproximativ o

zecime de secundă. Pentru ca acest fenomen să nu se producă (ecoul), diferenţa de drum
parcursă de unda reflectată şi cea incidenţă, pentru fiecare punct al sălii, trebuie să îndeplinească
condiţia:

(d + d') — (d — d') < — adică 2d' < 22,5 m

în concluzie, reflexiile având traiectorii ale căror lungimi nu depăşesc linia dreaptă cu mai mult de
22,5 m sunt folositoare, intensificând sunetele şi se vor păstra.

Dacă se consideră punctul A cel mai apropiat de scenă, rezultă distanţa maximă până la punctul
opus scenei de 11 m. Dacă din alte considerente nu poate fi respectată această condiţie, peretele
frontal trebuie tratat absorbant. Din acest punct de vedere sălile se împart în două categorii, care
duc la măsuri constructive diferenţiate:
• săli mici, unde lungimea este mai mică de 11 m - nu se aplică măsuri de absorbţie acustică;
• săli mari, cu lungimea mai mare de 11m, cu un perete reflectant (pentru asigurarea difuziei
câmpului sonor) şi cu un perete absorbant (pentru evitarea ecoului).

Durata optimă de reverberaţie

După cum se ştie, durata unui sunet emis într-un spaţiu închis este mai mare decât durata
aceluiaşi sunet în aer liber, fapt datorat unor legi foarte complexe şi a diverşilor factori, cum ar fi:
puterea şi poziţia sursei, poziţia relativă a auditoriului, pierderile şi absorbţiile diverşilor pereţi, ale
plafonului, ale mobilierului, de dimensiunile şi forma încăperii şi în sfârşit de compunerea însăşi a
sunetului.

Reflexiile sonore se succed la intervale de fracţiuni de secundă, nedistincte una faţă de cealaltă şi
sunt percepute de ureche ca o prelungire continuă a sunetului după oprirea izvorului, cu o reducere
progresivă a intensităţii. Această prelungire se numeşte reverberaţie.

Reverberaţia se poate defini deci ca ansamblu al efectelor rezultate din multiplele reflexii sonore ce
urmează repede una după alta şi datorită cărora sunetul persistă un timp într-o încăpere, după
oprirea sursei sonore.

Reverberaţia se deosebeşte fundamental de ecou, care după cum am văzut este o reflexie unică,
dând o repetare distinctă faţă de sunetul iniţial. Ecoul repetă sunetul, reverberaţia îl prelungeşte.

Durata de reverberaţie este timpul care desparte clipa de oprire a sunetului de cea în care
intensitatea sa medie este redusă cu 60 dB.

Fenomenul de reverberaţie este pozitiv în măsura în care sporeşte intensitatea sunetului, dând
culoare şi sonoritate cuvântului şi muzicii şi negativ când, printr-o prelungire prea mare a duratei
sunetului, conduce la mascarea sa. Astfel se poate vorbi de un timp optim al reverberaţiei.

Diverşi cercetători şi autori nu sunt totuşi unanim de acord asupra valorii exacte pentru durata de
reverberaţie a unei săli de dimensiuni date. în aprecieri intervin, desigur, criterii subiective cât şi alţi
factori (zgomotele de afară sau din sală). Punerea în valoare a unei producţii muzicale nu se poate
stabili după reguli absolute.

Pentru săli de concert, durata reverberaţiei trebuie adaptată genului de muzică:

• reverberaţia scurtă pentru muzica de cameră şi compoziţii caracterizate prin fineţe de
măsură;
• reverberaţia mai lungă pentru formaţii mari, orchestrale şi compoziţii cu efecte largi (de
exemplu muzica lui Wagner).

Teatrele de dramă sau de comedie trebuie să aibă o reverberaţie asemănătoare cu a sălilor de

conferinţă.

Frecvenţele înalte sunt determinante pentru inteligibilitatea vorbirii şi strălucirea sunetelor de

muzică, dar sunt cele mai dăunătoare pentru ecouri sau interferenţe. Frecvenţele joase ajută
volumul şi plenitudinea (amploarea) în muzică şi vorbire; ele nu sunt atât de supărătoare în cazul
ecoului şi al interferenţei. într-o formă generală, valoarea duratei optime de reverberaţie se poate
calcula cu relaţia:

T„ptim=^-W

unde e este un coeficient a cărui valoare este funcţie de destinaţia sălii.

Au fost stabilite astfel următoarele valori:

♦ pentru săli de conferinţe, studiouri de radio şi înregistrări de sunet se recomandă un timp
scurt de reverberaţie, variind între 0,8 şi 1,2 s, funcţie de volumul sălii, la frecvenţa medie de
512 Hz;
♦ pentru săli de cinema, se ia în calcul z = 0,8;
♦ pentru săli de muzică simfonică, z = 1,2 ;
♦ pentru săli de dans, festivaluri, muzică de orgă, z =1,3.
Inteligibilitatea sau claritatea

în general, într-o sală bine concepută, mică sau mare, trebuie nu numai să auzim vorbitorul, dar şi
să înţelegem fără dificultate cuvintele. Această caracteristică se exprimă prin coeficientul de
articulaţie al sălii. Acest coeficient se stabileşte astfel: se citesc cu voce tare sau destul de tare o
serie de silabe, ce nu formează cuvinte ("logatomi"); stenografii notează. Procentul de silabe notate
corect este coeficientul de articulaţie. In camere de apartament el nu depăşeşte 96%. Mai mult de
86% reprezintă un rezultat foarte bun; poţi înţelege pe vorbitor fără a fi foarte atent. Minimum
admisibil este de 70%. Procentul adăugat de o bună articulaţie a sălii măreşte cu 10% coeficientul.
Rezultatele cele mai bune se obţin dând sălii o durată de reverberaţie destul de mică (0,6-1,Os).

Muzicalitatea sau calitatea timbrului sălii este o problemă foarte delicată la care, în afară de
aplicarea metodelor ştiinţifice este necesar şi simţul muzical. Ameliorarea timbrului sălii se face prin
distribuţia cât mai variată a suprafeţelor absorbante şi reflectante şi prin controlarea succesivă a
efectelor sonore obţinute pentru diverse instrumente, ansambluri şi chiar vorbă.

Recomandări de proiectare a sălilor în vederea asigurării calităţii acustice

Pentru a proceda raţional la proiectarea sălilor de spectacole sonore în general, a studiourilor,

încăperilor anexe, arhitectul trebuie să cunoască şi să respecte anumite reguli şi principii:

1. Forma sălii. Prin alegerea formei celei mai potrivite din punct de vedere acustic, după
determinarea destinaţiei sălii, se pot elimina multe probleme de la bun început. în general, orice
formă este posibilă şi ameliorabilă, fie prin tratamente acustice, fie prin împărţirea suprafeţelor
interioare în fâşii absorbante şi reflectante, fie prin aplicarea ambelor metode concomitent.
Este totuşi preferabil să adoptăm de la bun început o formă corespunzătoare cerinţelor acusticii.
Astfel, sub aspect acustic, forma trapezoidală reprezintă unele avantaje, împiedicând formarea
ecourilor repetate fi asigurând o bună transmisie a sunetelor directe. De asemenea, aşa cum
am mai arătat, forma „cutiei de pantofT este forma de sală de concert de dorit pentru reflexii şi
are o bună învelire.
Pentru asigurarea premiselor unei bune acustici, forma sălii va fi controlată de aproape aceleaşi
legi pe care arhitecţii le-au întrebuinţat şi în trecut, pentru asigurarea unei cât mai bune
vizibilităţi.
Respectarea unor raporturi convenabile între lungimea şi lăţimea sălii, în vederea obţinerii unei
forme proporţionate în plan orizontal, ajută în general la obţinerea unei acustici
corespunzătoare.
Raportul £/L, în care l este lăţimea şi L lungimea sălii, va fi cuprins între 1/4 şi 1/2. Acest raport
variază în funcţie de condiţii subiective.
Forma în secţiune sau profilul sălii este controlat în mare parte de volumul optim prescris în
funcţie de unitatea de suprafaţă sau pe loc de spectator. Ca forme în secţiune sunt de evitat
curbele concave, bolţile în cupole, care dau reflexii convergente, concentrând sunetele şi dând
loc unei defectuoase distribuţii a acestora.
Suprafeţele concave cu masa mare de curbură (cel puţin de două ori distanţa de la portal la cel
mal îndepărtat spectator) nu sunt permise.
Volumele excesive sunt de evitat din punct de vedere acustic.
Arhitectul trebuie să caute, mai ales când este vorba de încăperi mari (auditorii, teatre,
cinematografe) să reducă la minimum volumul, bineînţeles fără a sacrifica proporţiile, din punct
de vedere al vizibilităţii. Prescripţiile în vigoare prevăd ca volumul sălilor să fie cuprins între 4,0
m3 şi 8,0 m3 pe persoană.
O formulă pentru a stabili raporturi favorabile între lungimea, lăţimea şi înălţimea sălii de
spectacol este împărţirea lungimii sălii, în medie şi extremă raţie sau:
 L r?
- = - sau t2 = L • h ( h

unde L reprezintă lungimea sălii, l, lăţimea şi h, înălţimea.

2. Forma suprafeţei pereţilor trebuie să fie studiată astfel încât să fie respectate următoarele
condiţii:
- distanţa între sursă şi ascultător trebuie să fie cît mai mică;
- forma în plan să ia în considerare direcţionarea sunetului;
- unghiul de vedere sub care se văd fotoliile limită din locul emiţătorului de sunet
trebuie să fie cît mai mic;
- este necesară dirijarea reflexiei prin tratarea corespunzătoare a pereţilor laterali;
- forme concave se vor evita deoarece se ştie că aceste forme duc la concentrări de
sunete;
- este necesară corecţia acustică prin tratamente absorbante pentru a se evita ecourile
repetate.

De reţinut faptul că, şi în cazul pereţilor, forma tavanului trebuie corelată cu forma în plan a sălii.

3. Suprafeţele care delimitează sălile se cer a fi fragmentate. Acest fapt are un dublu efect
avantajos asupra calităţii acustice a sălilor: favorizează reflexia sunetelor, asigurând
uniformitatea câmpului sonor şi intervin favorabil asupra duratei de reverberaţie a sălilor.
S-a constatat astfel că cele mai bune efecte acustice se obţin prin fragmentarea cu elemente ce
au striaţii în adâncime între 0,50 m şi 1,00 m şi o lăţime de la un metru până la doi metri. Dacă
aceste elemente la rândul lor se fragmentează prin profile curbilinii, se obţin rezultatele cele mai
bune, atât în ceea ce priveşte frecvenţa media cât şi în ceea ce priveşte frecvenţele cele mai
înalte. Fragmentările pot fi obţinute prin:
- elementele de structură - stâlpi, grinzi;
- prin utilizarea unor structuri acustice speciale.
Proprietăţile acustice ale materialelor

Proprietăţile acustice ale unui material sunt definite de raportul dintre cantitatea de sunet care va fi
absorbită de un anumit material (a), cantitatea de sunet care va fi reflectată (r) şi cantitatea de sunet
care va trece (va fi transmisă) prin material (t). Deoarece cantitatea de sunet care trece este foarte
mică în comparaţie cu sunetul reflectat şi absorbit, această valoare este neglijată în formula
coeficientului de absorbţie a sunetului: oc= 1 -r (Linden & Zeegers, 2006). Absorbţia sunetului
depinde de frecvenţa undelor sonore. Coeficientul de absorbţie a sunetului unui material este
determinat pentru 6 frecvenţe: 125 Hz, 250 Hz, 500 Hz, 1000 Hz, 2000 Hz şi 4000 Hz (Cavanaugh,
Tocci şi Wilkes, 2010). Este evident că absorbţia depinde de frecvenţa sonoră.

Ce material şi ce coeficient de absorbţie a sunetului este de dorit depinde de proiectul acustic al

încăperii şi de funcţia acesteia. Materialele folosite pot să ajute la obţinerea timpului de reverberaţie
dorit. în cazul în care funcţia încăperii se schimbă într-o funcţie de vorbire, durata de reverberaţie
trebuie redusă, iar cantitatea de absorbţie trebuie să crească. Acest lucru se poate realiza prin
modificarea designului interior şi adăugarea de materiale absorbante.

în calcul trebuie luat în considerare şi coeficientul de absorbţie a sunetului al publicului. Publicul este
o suprafaţă foarte absorbantă, dar nu este permanent stabilită în cameră. Atunci când numărul
persoanelor variază, cantitatea de absorbţie a sunetului nu trebuie să varieze, pentru a împiedica
variaţia duratei de reverberaţie. Prin urmare, trebuie alese scaune cu un coeficient de absorbţie a
sunetului similar cu al audienţei. Acest lucru se poate face prin folosirea panourilor de absorbţie a
sunetului aşezate pe partea inferioară a scaunului, descoperind panoul absorbant atunci când
scaunul nu este utilizat.
Materialul absorbant optim poate fi determinat după o analiză acustică a proiectului. De asemenea
proprietatea izolaţiei diferă pe material. Materialele poroase, cum ar fi vata minerală, sunt izolatori
mai buni decât materiale mai rigide, cum ar fi spuma rigidă din polistiren.

Ştiinţa absorbţiei
(.Primacoustic, Science of Absorption, http://www.primacoustic.com/broadwav-panels/science/)

în termeni generali, controlul sunetului vizează îmbunătăţirea inteligibilităţii sau a capacităţii de a

înţelege ceea ce este comunicat. Sau, mai simplu spus: „scoateţi dezordinea din sunet astfel încât
să puteţi auzi clar mesajuf'.

Fără tratament, datorită pereţilor, podelei şi a tavanului, sunetul va genera ecou şi se va ajunge la
un moment în care capacitatea încăperii de a manipula şi disipa energia să fie depăşită. Odată ce
pragul natural al încăperii este depăşit, comunicarea necesită mult mai multă atenţie. Acest lucru
provoacă un efect cunoscut sub numele de „oboseală a urechif', ceea ce duce la situaţia de a face
un effort mare pent ru a putea înţelege şi necesitatea de a vorbi mai tare pentru a fi auzit în
încercarea de a depăşi alte sunete concurente.

Aceste sunete concurente se numesc reflexii. Ele pot fi puternice reflexii primare sau de ordin primar
reflectate de suprafeţele din apropiere sau sunt reflexii secundare care creează o zonă
reverberantă. Controlul mediului reverberant se face în general prin montarea panourilor acustice pe
pereţi sau prin suspendarea acestora de tavan. Adăugarea de absorbţie a sunetului într-o cameră
poate transforma cu uşurinţă un spaţiu acustic îngrozitor într-unul care este confortabil.
Jk
Cfjo ACOUSTIC DESIGN SRL

Sunet direct
Sunetul direct sau iniţial este sunetul provenit din gură, instrumentul la care se cântă sau din difuzor.
Acesta este mesajul care este comunicat şi de obicei cel mai important.

Reflexii primare sau de pimul ordin

Aceste reflexii puternice apar ca ecouri sonore în pereţii din apropiere. Deoarece, de obicei, ajung la
câteva momente după sunetul direct, pot interveni provocând ceea ce se numeşte anulare sau
combinare a fazelor şi pot face auzul ceea ce se spune că este dificil. Controlul reverberaţiilor
primului ordin este de obicei primul plan de acţiune. Reducerea timpului de declin a reverberaţiilor
este, de obicei, o problemă de creştere a cantităţii de absorbţie din cameră. în timp ce muzica
clasică beneficiază de o lungă reverberaţie, comunicarea prin cuvânt se îmbunătăţeşte foarte mult
cu perioade de declin mai scurte.

Camere cu ecou sau săli de conferinţe

Dacă se bate din palme într-o cameră goală se va auzi reflexia zgomotului dată de pereţi, tavan şi
podea. Ecoul este generat, în special, de suprafeţele paralele reflexive care permit ecoului să se
susţină. Atenuarea ecoului se poate face cu uşurinţă prin plasarea de panourilor pe pereţii paraleli
opuşi astfel încât ecoul nu se poate susţine singur.

Reflexiile secundare sau reverberaţie

Reflexiile secundare reprezintă ecoul lung care se aude într-o biserică. în trecut, bisericile au fost
proiectate cu o reverberaţie lungă pentru a putea „purta" vocea. Acest lucru este deosebit de eficient
atunci când se ascultă coruri sau cântări gregoriene. Muzica clasică beneficiază, de asemenea, de o
durată de reverberanţie lungă deoarece permite ca sunetul instrumentelor să învăluie camera.
Controlul duratei de reverberaţie este de obicei o chestiune de creştere a absorbţiei în cameră.
Muzica acustică sau vocea are nevoie de o reverberaţie lungă, în timp ce comunicarea prin vorbire
are nevoie de durate mai scurte de reverberaţie.

Absorbţia sunetului... un transfer termodinamic

Energia acustică se deplasează prin aer, medii solide sau lichide sub formă de vibraţii şi, în
momentul în care mediul este pus în mişcare, acesta va genera inevitabil căldură. Absorbţia
sunetului este defapt o funcţie de transfer de energie. Termenul ştiinţific pentru acest eveniment se
numeşte transfer termodinamic.

Atunci când sunetul pătrunde într-un panou absorbant, acesta produce vibraţii în panou. Acelaşi
transfer termodinamic are loc însă, de această dată, fenomenul este foarte eficient datorită
dimensiunilor mici ale celulelor materialului panoului şi abilităţii lor de a vibra liber cu foarte puţină
energie. Distribuind panouri absorbante în cameră, ecoul va fi rapid atenuat.

în lumea acustică, basul sau frecvenţele joase sunt dificil de controlat datorită lungimilor lungi de
undă. Basul conţine mai multă energie. Cu putere suficientă, basul va trece prin aproape orice. Deci,
este mult mai dificil să fie blocat. Frecvenţele înalte nu constituie o problemă deoarece lungimea lor
de undă este mai scurtă şi au mult mai puţină putere.

Cel mai simplu mod de a absorbi frecvenţele joase este creşterea grosimii panoului absorbant. Dacă
panoul nu este suficient de dens, undele joase vor trece direct. Acesta este cazul în care materialul
absorbant are o densitate joasă. Pe de altă parte, dacă panoul are o densitate prea
ridicată, frecvenţele înalte vor fi reflectate şi vor reveni înapoi în cameră. Cazul ideal este ca panoul
să poată asigura o absorbţie echilibrată.

Alegerea materialului absorbant

Procesul implicat poate fi simplificat în trei etape:
1. Determinarea domeniul de frecvenţă care deranjează
2. Selectatarea panourilor acustice potrivite
3. Instalarea panourilor absorbante în zonele strategice pentru a obţine beneficii maxime.

De exemplu, într-un studio este esenţial ca absorbţia în întreaga gamă audio să fie echilibrată astfel
încât să se obţină un mediu neutru de audiţie. într-un home theater trebuie să fie auzite clar toate
benzile centrale de frecvenţă. într-o sală de clasă, într-o sala de consiliu sau un call center, vocea
umană este transmisă şi, prin urmare, tratamentul acustic trebuie să fie acordat în mod
corespunzător în gama de frecvenţe a vorbirii.

A2.2. EARLY DECAY TIME, EDT (durata de descreştere incipientă)

Presupunând că un sunet este generat de o singură sursă, la ascultător va ajunge, în succesiune

rapidă, sunetul direct, urmat de primele reflexii individuale, după care va urma un val în continuă
creştere de diverse reflexii a căror sumă va constitui câmpul reverberant, care, în cele din urmă, va
descreşte cu o rată de caracteristică spaţiului (fig. A2.5). în figură, cele trei regiuni temporale sunt
perfect separate; în realitate, diviziunile nu sunt atât de distincte. Reflexiile primare şi reverberaţia
pot fi fuzionate. Dacă sunt prezente reflexii mult întârziate, acestea pot ajunge în timpul perioadei
de descreştere a câmpului reverberant. Uneori, în cazul în care este prezent fenomenul de
focalizare sau de uşoară atenuare, reflexiile individuale pot avea o intensitate mai mare decât a
sunetului direct. De asemenea, câmpul reverberant poate avea o intensitate mai mare decât sunetul
direct în cazul în care receptorul se află la o distanţă relativ mare faţă de sursă.

Intervalul de timp dintre sosirea sunetului direct şi prima mare reflecţie se numeşte întârziere
iniţială. Dacă această întârziere este suficient de scurtă, reflexiile primare pot contribui la creşterea
inteligibilităţii vorbirii, creând de asemenea o extindere a sunetului şi o creştere plăcută a intensităţii
acestuia. în caz contrar, dacă întârzierea este prea lungă, se va produce o reducere a inteligibilităţii
vorbirii.

Zgomotul de fond, împreună cu reflexiile mult întârziate şi reverberaţia persistentă, vor reduce
inteligibilitatea. Zgomotul de fond, care interferează cu înţelegerea exprimării, poate proveni din
mai multe surse: oameni, sisteme HVAC, surse de zgomot exterioare, cum ar fi traficul, zgomotul
sau mascarea intenţionată generată electronic introdusă pentru creşterea confidenţialităţii vorbirii, în
cazul în care cuvintele sunt rostite într-o încăpere, reflexiile datorate pereţilor şi a altor suprafeţe în
cele din urmă vor avea un efect negativ asupra inteligibilităţii, fie prin intermediul reflexiilor
individuale mult întârziate sau datorită acumulării generale a zgomotului de fond. Astfel, câmpul
reverberant în sine poate deveni o sursă de zgomot de mascare.

Reflexiile primare sunt separate faţă de sunetul direct atât în timp cât şi după direcţie. Ele variază în
funcţie de deplasarea în cadrul spaţiului a sursei sau a ascultătorului. Dacă oricare dintre aceste
reflexii sunt foarte întârziate, diferenţa dintre lungimea căii de parcurgere a sunetului reflectat şi cel
direct fiind mai mare de aproximativ 30 milisec. (aprox. 10 m), aceste sunete vor fi percepute ca
ecouri. Reflecţiile primare pot provoca în diferite poziţii din spaţiu efecte de interferenţă şi acestea
pot reduce inteligibilitatea vorbirii şi pot provoca schimbări nedorite a timbrului muzicii. Nivelul de
intensitate al reflexiilor primare este afectat atât de distanţă cât şi de suprafeţele de care sunt
reflectate. în general, cele mai multe suprafeţe absorb o parte din energia undei acustice. în cazul
suprafeţelor concave, unda reflectată este focalizată şi în aceste condiţii nivelul de intensitate al
undei sonore care ajunge la ascultător va fi mai mare. Totuşi, puterea totală în sunetului în încăpere
va fi redusă datorită interacţiunii cu suprafaţele reflectante, ceea ce înseamnă că alte poziţii din
încăpere intensitatea sunetului va fi mai mică. De asemenea, pentru ca o structură să focalizeze,
trebuie ca dimensiunile ei să fie mai mari decât lungimea de undă a sunetului, ceea ce înseamnă că
acest efect va apare cu o probabilitate mai mare la componentele de frecvenţă înalte, decât la cele
de frecvenţă joase. Prin urmare, datorită absorbţiei suprafaţelor, în general nivelul reflexiilor directe
va fi mai mic decât cel prezis de legea inversului pătratului distanţei.

Cunoscând geometria încăperii, prin metoda sursă - imagine şi folosind teorema lui Pitagora se
poate calcula lungimea căilor de propagare a undelor reflectate.

Datorită mascării, întregul proces de descreştere a sunetului este perceptibil doar în pauzele din
vorbire. în afară de aceste pauze, rata descreşterii este adesea diferită la începutul şi în partea
finală a curbei de descreştere. în timpul vorbirii, sfârşitul, partea slabă a reverberaţiei, va fi mascată
de silaba următoare.

Prin urmare, a fost definit un parametru alternativ, Early Decay Time, EDT (durata de descreştere
incipientă), în scopul de a fi mai bine corelat cu reverberaţia, perceput în timpul desfăşurării vorbirii.
Acest parametru măsoară, de asemenea, rata descreşterii sunetului, însă, evaluează doar prima
parte, intervalul 0 + -10 dB. Early Decay Time, EDT, este definit ca:
60
EDT = sec
A

t-io ro
EDT = 60 dBx sec
Comportarea detaliată a primei părţi a curbei duratei de reverberaţie este influenţată de nivelele
relative şi distribuţia în timp a primelor reflecţii ale sunetului care variază, depinzând de poziţiile
sursei şi a receptorului. De asemenea, EDT adesea are valori diferite în încăpere şi este arareori în
concordanţă cu T.

Când se evaluează rezultatele măsurărilor, este de asemenea relevant să se compare diferenţele

cu cele mai mici schimbări care pot fi detectate subiectiv. Pentru EDT, acestea sunt de aprox. 5%.
 A2.3. CALCULUL DURATEI DE REVERBERAŢIE

Deoarece există foarte multe posibile căi de reflexie, fiecare reflexie individuală va fi foarte
aproapiată în timp de celelalte reflexii şi, astfel, va exista un mănunchi dens de reflexii care vor sosi
la ascultător. Acest fenomen acustic se numeşte reverberaţie, fiind un fenomen pozitiv care adaugă
„bogăţie” sunetelor muzicale. Timpul necesar să apară fenomenul de reverberaţie este funcţie de
mărimea încăperii, fiind mai scurt pentru încăperi mai mici, datorită timpului mai scurt între reflexii, şi
funcţie de atenuarea suferită la incidenţa cu fiecare suprafaţă de impact. Deoarece unele dintre
undele sonore sunt absorbite la fiecare reflexie, acestea nu mai ajung la ascultător. Durata de timp
de care este nevoie pentru ca sunetul să se stingă şi să nu mai ajungă la ascultător se numeşte
durată de reverberaţie. Depinde atât de dimensiunea spaţiului cât şi de cantitatea de energie
absorbită la fiecare reflexie. Există trei zone ale câmpului reverberant efectate de dimensiunea
spaţiului (fig. A2.8):
♦ Zona de creştere a nivelului câmpului reverberant: Aceasta este zona iniţială a câmpului
reverberant şi este afectată de mărimea camerei care influenţează durata dintre reflexii
şi, prin urmare, momentul în care va apare câmpul reverberant. Creşterea absorbţiei în
Sound source Iovei

încăpere va influenţa de asemenea momentul în care sunetul va ajunge la starea de

echilibru. Acest lucru se datorează faptului că nivelul stării de echilibru este invers
proporţional cu absorbţia din încăpere. Deoarece rata cu care sunetul se acumulează
depinde de timpul dintre reflexii şi de absorbţie, durata în care nivelul câmpului
reverberant va ajunge la un nivel mai ridicat va fi mai lungă decât cea necesară să
ajungă la un nivel mai scăzut.
♦ Zona stării de echilibru: Nivelul stării de echilibru va fi mai ridicat în încăperile care au o
absorbţie mai redusă, în comparaţie cu cele cu o absorbţie mai mare. De reţinut este
faptul că un sunet tranzitoriu în spaţiul nu va ajunge la starea de echilibru.
♦ Zona de descreştere a nivelului câmpului reverberant: Atunci când un sunet în spaţiu se
opreşte, nivelul sunetului reverberant nu se va reduce imediat, ci va coborâ cu o rată de
descreştere determinată de cantitatea de energie a sunetului care este absorbită la
fiecare reflecţie. Astfel, în spaţiile cu o cantitate mică de absorbţie, descreşterea
câmpului reverberant va dura mai mult.

într-o încăpere, din punctul de vedere al ascultătorului, partea de reverberaţie a sunetului se

comportă diferit faţă de sunetul direct şi reflexiile primare. Sunetul direct şi reflecţiile primare sunt
guvernate de legea inversului pătratului distanţei, cu adăugarea efectelor absorbţiei în cazul
reflexiilor primare, amplitudinea intensităţii acestora variind cu poziţia în încăpere. în schimb, partea
de reverberaţie a sunetului, în mare măsură, rămâne constantă cu poziţia ascultătorului în
încăpere. Acest fenomen se datorează faptului că undele sunetului reverberant ajung la ascultător
din toate direcţiile. Rezultatul este acela că, în orice punctul din încăpere, va exista un număr mare
de unde sonore ale căror intensităţi se însumează. Aceste unde au diferiţi timpi de sosire, direcţii
de propagare şi amplitudini diferite, ele fiind reflectate în toate direcţiile. Prin urmare, nivelul
sunetului în starea de echilibru într-un anumit punct dat din cameră va fi suma tuturor intensităţilor
acustice ale părţii reverberante a sunetului. Din cauza acestui comportament, partea reverberantă a
sunetului într-o încăpere adesea este denumită domeniul reverberant.

Acest comportament al câmpului

reverberant are două consecinţe. în
primul rând, echilibrul dintre sunetele
directe şi cele ale câmpului
reverberant se va modifica în funcţie
de poziţia ascultătorului faţă de
sursă. Acest lucru se datorează
faptului că nivelul intensităţii câmpului
reverberant este independent de
poziţia ascultătorului faţă de sursă, în
timp ce nivelul intensităţii sunetelor
directe depinde de distanţa dintre
ascultător şi sursa de sunet. Figura
A2.9 prezintă nivelurile relative ale
intensităţii sunetelor directe şi ale
câmpului reverberant în funcţie de
distanţa faţă de sursă. Se observă că
există începe să domine câmpul
sunetelor nivelurile de intensitate ale o distanţă faţă de sursa de la care câmpul reverberant va
celor două directe. Tranziţia are loc atunci când există egalitate între
câmpuri, acest punct fiind denumit distanţă critică.
în al doilea rând, deoarece în starea
de echilibru sunetul reverberant, la orice moment, este suma tuturor energiilor din curba de
descreştere a reverberaţiei, nivelul sunetului global va creşte cu această reverberaţie. Nivelul
reverberaţiei va depinde de rapiditatea cu care sunetul este absorbit în încăpere. Un nivel scăzut
de absorbţie va conduce la un sunet care va rămâne în încăpere mai mult timp şi astfel va creea un
nivel superior al câmpului reverberant. Dacă nivelul mediu de absorbţie al încăperii este amed, nivelul
de putere al sunetului reverberant poate fi calculat cu relaţia:
(^ amed\
14/,sunet reverberant = 14/ -■4 V S ameci J
vv
sursa ^
în care: Wsunet Mvrheranl - puterea acustică a sunetului reverberant, în W
S - aria totală a tuturor suprafeţelor încăperii, în m2
Wsursu - puterea sursei, în W
Gm - coeficientul de absorbţie mediu al încăperii.
ed
Ecuaţia (1) se bazează pe faptul că, la echilibru, rata de diminuare a energiei din încăpere va fi
egală cu energia câştigată în câmp acustic reverberant. Deoarece sunetul este absorbit în
momentul în care când unda sonoră loveşte suprafaţa, înseamnă că va fi absorbit proporţional cu
suprafaţa şi cu coeficientul mediu de absorbţie, respectiv cu S • aHtjd. Cantitatea de energie
acustică câştigată datorită câmpului reverberant este, de asemenea, funcţie de absorbţia încăperii.
Dacă absorbţia încăperii este mare, atunci vor fi mai puţine sunete reflectate care să contribuie la
câmpul reverberant. Prin urmare, cantitatea de energie acustică disponibilă pentru a contribui la
câmpul reverberant este proporţională cu energia reziduală după primă reflecţie, sau cu 1 - amed.
Factorul 4 din ecuaţia (1) se datorează faptului că sunetul se apropie suprafeţele încăperii din toate
direcţiile. Un aspect interesant care rezultă din ecuaţia (1) este acela că nivelul câmpului
reverberant depinde numai de suprafaţa totală de absorbţie, deci este independent de volumul
încăperii. în realitate, suprafaţa şi volumul sunt legate deoarece un parametru cuprinde pe celălalt
parametru. Deoarece suprafaţa unei încăperi devine mai mică dacă scade volumul, nivelul
câmpului acustic reverberant, pentru un coeficient mediu de absorbţie dat, va deveni mai mare,
deşi durata de reverberaţie în încăperile mai mici va fi întotdeauna mai mică. Un alt mod de
înţelegere a acestui aspect este faptul că într-o încăpere mai mică va exista un volum mai mic. Prin
urmare, pentru o cantitate de energie acustică dată, densitatea de energie, şi astfel nivelul de
zgomot, va trebui să fie mai mare. Cu toate acestea, într-o încăpere mai mică vor exista mai multe
lovituri / secundă ale undelor sonore cu suprafaţa pereţilor, cea ce va da naştere la o descreştere
mai rapidă a câmpului reverberant decât în (2)
cazul unei încăperi mai mari.
Termenul din ecuaţia (1), inversat, reprezintă constanta camerei,
S■ med R:
a
(l - a,,,,,/)
în care: R - constanta camerei, în m2;
@med - coeficientul de absorbţie mediu al încăperii.

Ecuaţia (11) devine:

f4l
Ww - sau (3)
sune! reverberant sursa

( > r
Af reverberant ~ ^ ^ î°8 V urs
+10 4
- (4)
a
w log
\^>
Calculul distanţei critice

Câmpul reverberant este în majoritatea cazurilor difuz şi, prin urmare, unda acustică loveşte toate
suprafeţele încăperii cu aceeaşi probabilitate. De asemenea, în orice punct şi, în orice moment,
ascultătorul va auzii puterea totală a câmpului reverberant. Din acest motiv, este posibil să se
considere că nivelul de putere acustică a câmpului reverberant este egal cu nivelul de presiune
acustică:

l'p reverberant ~ LW reverberant — 10 ' log ^ ^ T 10 ' log ^ (5)

Astfel, pe baza ecuaţiilor de mai sus, poate fi calculată distanţa de la care nivelul câmpului
reverberant este egal cu nivelul sunetului direct, distanţa critică. La distanţa critică, intensitatea
datorată sunetului direct şi puterea câmpului reverberant, într-un punct dat, sunt egale astfel încât

Q-K
A 7
=
'' sursa (6 )
l\rr . v ~
dist critica
w„
'R\Q_
dtst critica J
K 4 4 n
(7)

■ JRQ=WI^Q (8)

vom avea:
Ecuaţia (8) arată că distanţa critică este determinată numai de constanta camerei şi directivitatea
sursei de sunet. Deoarece constanta camerei este funcţie de suprafaţă, distanţa critică va tinde să
crească la camerele mai mari.

Durata de reverberaţie se poate calcula cu una din relaţiile:

r = 0 161
' sU relaţia Sabine (9)

T
= °'16 ■ -s-J relaţia Eyring (10)

cynoc-so
1
unde: a= - este coeficientul de absorbţie acustică
A = S • a - este suprafaţa echivalentă de absorbţie.

A2.4. PARAMETRII ACUSTICI. INTELIGIBILITATEA VORBIRII

Inteligibilitatea vorbirii poate fi măsurată direct într-o încăpere existentă şi, de asemenea, există
algoritmi de calcul a acesteia în faza de proiectare a încăperii. Dintre parametrii utilizaţi în prezent
pentru de predicţia inteligibilităţii vorbirii, cei mai utilizaţi sunt:
s STI - Indexul de transmitere a vorbirii (Speech Transmission Index) s ALcons -
Indexul de pierdere a consoanelor (Articulation Loss of Consonants)
S C50 - Indexul de claritate (Clarity Index)
s Al - Indexul de articulaţie (Articulation Index) care a fost redenumit
Sil -Indexul de inteligibilitate a vorbirii (Speech Intelligibility Index, ANSI, 1997).

STI - Indexul de transmitere a vorbirii (Speech Transmission Index)

Cercetătorii în fizica propagării luminii (Baker, 1970), încearcând să cuantifice distorsiunea luminii
primită de la stele, au dezvoltat funcţia de transfer optic care se bazează pe o formulare
matematică numită modularea funcţiei de transfer (MTF). Houtgast, Steeneken şi Plomp (1980) au
considerat că stelele sunt echivalentul spaţial al unei surse de impuls acustic şi că această abordare ar
putea fi utilă la evaluarea distorsiunii sunetului în încăperi.

MTF utilizează ca semnal de intrare un semnal sinusoidal modulat:

T,(')=4(i+c°s®„,0
Modularea funcţiei de transfer este definită ca:
unde (jjm = 2n- fm este modulaţia frecvenţei.

Se obţine (Floutgast and al., 1980):

(11)
Frecvenţa de modulaţie fm ia valori în intervalul 0,63Flz —12,5Hz, în terţoctave. Analiza datelor de
intrare - ieşire se face în 7 benzi de octavă şi 14 frecvenţe de modulare, pentru un total de 98 valori
distincte ale lui m.

ALCOns " Indexul de pierdere a consoanelor (Articulation Loss of Consonants)

cu (12)

Inteligibilitatea vorbirii se bazează în primul rând pe recunoaşterea consoanelor şi apoi pe a

vocalelor. Maxfield şi Albersheim (1947) au măsurat şi examinat pierderile de consoane în vorbire
şi le-au reprezentat grafic, comparativ cu o starea de echilibru a raportului de energie a sunetului
direct/ sunetul reverberant. Concluzia a fost că datele nu se află de-a lungul unei linii drepte şi au
dezvoltat, ulterior, conceptul factorului „liveness” definită ca:
0

L= \ Dr(t)dt / Dt,
unde Dr(t) este densitatea de energie reflectată în orice moment t şi Dd este densitatea de energie a
sunetului direct. în ipoteza unui câmp reverberant şi directivitate unitate, parametrul L - „liveness" -
poate fi scris (Bistafa şi Bradley, 2000) în unităţi metrice sub forma:
 L= TD TF (13)
60 c0-T^-r2
22,6 60
1

13,82 -Dd (13,82)2 F

care este raportul dintre energia reverberantă şi energia directă înmulţită cu timpul de reverberaţie.
Bistafa şi Bradley (2000) au determinat relaţia dintre parametrii Alcons şi liveness L :

AL = 4,5- £°'67 (14)

În 1971 Peutz, măsurând inteligibilitatea vorbirii, a constatat că pierderea articulaţiei vorbirii este
mult mai mică pentru vocalele decât pentru consoane. El a găsit o relaţie liniară între valoarea
măsurată a ALcons şi liveness L. Relaţia obţinută, în unităţi metrice, pentru directivitatea unu şi un
zgomot de fundal neglijabil, este:
rp 2 2
ALmm =8,9 -L +
a=2 0 0 ( 1 5 )

unde a este un factor de corecţie care poate varia între 1,5% pentru un ascultător „bun" la 12,5%
pentru un ascultător „rău”, iar r, este distanţa limită:

r, =0.21 [m] (16)

Distanţa n este distanţa la care nivelul câmpului direct este cu 10 dB sub nivelul câmpului
reverberant pentru o directivitate egală cu unu. Dincolo de acest aspect Peutz precizează că Alcons
dată de relaţia:
-ALcvns = 9Tb0 + a pentru (17)
"S
IV

1
r~
sau ALams = 9T60 — + a pentru r>r, (18)
>7

Ecuaţiile (17) şi (18) sunt cunoscute ca versiunile arhitecturale ale ecuaţiilor lui Peutz. însă aceste
ecuaţii nu iau în considerare reflexiile primare, ecourile discrete, zgomotul de fond sau dependenţa
de frecvenţa a variabilelor.

Bistafa şi Bradley (2000) au publicat o versiune continuă a ecuaţiilor lui Peutz (1974) şi Peutz şi
Kok (1984):
(19)

iar Klein (1971) a adaugat variabila directivitate prin definirea distanţei de limitare prin termenul
constant al încăperii, distanţa critică:

r, = 0A5T]Q-R [m] (20)

în 1974, Peutz şi Klein au publicat o metodă grafică de calcul dezvoltată de Bistafa şi Bradley
(2000) sub forma:
 [l,071-7;'0o'o-85f5_''")+fl
Ai„m = 9 r60 (21)

unde LSN este raportul semnal / zgomot, Lsx = Ls -Lx , în dB.

Dacă semnalul este mai mic decât nivelul de 25dB peste zgomotul de fond, va exista o reducere a
inteligibilităţii vorbirii, care va devini treptat mai rea cu cât nivelul semnalului scade. Dacă semnalul
este mai mare decât nivelul de 25dB peste zgomotul de fond, nu va exista nici o degradare a
inteligibilităţii vorbirii datorată zgomotului de fond şi termenul de zgomot va fi scăzut. în acest caz,
nivelul vorbirii va fi constituit din nivelul direct plus nivelul reverberant, iar zgomotul de fond va fi în
stare de echilibru având în aceeaşi formă spectrală ca cea a vorbirii. Peutz şi Klein nu au inclus
informaţii cu privire la spectrul de frecvenţe al zgomotul de fond sau despre frecvenţa la care sunt
efectuate calculele. Prin urmare, în practică este utilizată, de obicei, banda de octave de 2000Hz.

C50 - Indexul de claritate (Clarity Index)

Claritatea vorbirii, C, descrie gradul în care orice detaliu al vorbirii poate fi perceput în sens opus
distorsiunii datorate fenomenului de compunere cu undele reverberante întârziate. Astfel, claritatea
este o proprietate complementară reverberaţiei.

în cazul unei descreşteri exponenţiale a duratei de reverberaţie, valoarea lui C devine (Rossing,
2007):
fU 04) '
C«p =101og exp ------- -1 [dB] (22)
lT J
Al - Indexul de articulaţie (Articulation Index) sau Sil - Indexul de inteligibilitate a vorbirii
(Speech Intelligibility Index)

Parametrul Articulation Index (Al) poate fi exprimat prin:

A1 = Y]AI,
I
unde Al reprezintă indexul de articulare cumulat pentru toate frecvenţele, iar A/, reprezintă indexul
de articulare pentru o singură frecvenţă.
Al şi Sil sunt parametrii care folosesc raportul semnal / zgomot (SNR) pentru fiecare frecvenţă
(David Havelock, 2008):
W' (SNRf +15)
30 (23)

unde Wi reprezintă factorul de

ponderare funcţie de frecvenţă, iar SNR, reprezintă raportul semnal/ zgomot pentru frecvenţa /:
Fletcher (1950) a stabilit că inteligibilitatea, globală, poate fi modelată ca sumă a contribuţiilor
inteligibilităţilor individuale corespunzătoare mai multor benzi de frecvenţă. Astfel, calculul Al
include următorii paşi:
 1. Măsurarea sau calculul spectrului nivelului de putere medie a discursului şi zgomotul de
fond în locaţia de interes.
2. Modificarea spectrului de frecvenţe ţinând cont de faptul că în sistemul auditiv uman are
loc o creşterea neliniară a semnalului sonor în benzile de frecvenţă în care zgomotul
este mai mare de 80 dB.
f*
/««rf = 6 • arcsin/î 600 (24)

3. Pentru fiecare bandă de frecvenţă j se calculează raportul dintre puterea semnalului S şi

puterea zgomotul de fond. SNR se calculează pentru intervalul limită 0 - 30dB, apoi,
pentru a găsi contribuţia pe banda de articulare, se calculează valoarea normalizată
pentru intervalul 0 - 1 :
f
£,
SNRt = 1 Olog N (25)
V
min{max
[SNR: ,0),30)
30
4. Se combină contribuţiile pentru fiecare intervale pentru a obţine Al:
Valorile recomandate ale parametrilor care caracterizează inteligibilitatea vorbirii (Cavanaugh,
(26)

1999) sunt ilustrate în fig. A2.10.

TA Icons !00 57 33.6 10.5 1 1.4 6. 3. 1.3

.7 6 8 2.2 0
STI .1 .2 .3 .4 .5 .6 7 .8 .9 l
-12 -9 -6 -3 0
3 12
15 dB
(-\o
-~t— 1— j— 6 9 — 1— t
.CM -T 4 -* 4 r~- ’ + -f—
h GOOD
1*00 1* I-WII* -4 ~4— *■
Fig. A2.10 Valorile recomandate ale parametrilor STI şi C50.
 ANEXA 3 REFERINŢE

[1 ] C125-2013 - Normativ privind acustica în construcţii şi zone urbane.

[2] P 122-1989 - Normativ privind Acutica în construcţii şi zone urbane. Partea III -
Măsuri de protecţie împotriva zgomotului la clădiri de locuit, social-culturale şi
tehnico-a dministra tive.
[3] Normativ privind protecţia la zgomot. Prevederi generale. Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului. Direcţia Tehnică în Construcţii.
[4] Ordinul nr. 119/2014 al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi
sănătate publică privind mediul de viată al popularei.
[5] Health Technical Memorandum 08-01: Acoustics. Department of Health Gateway
Review, Estates & Facilities Division, June 2008, Leeds, UK.
[6] BS 8233 :1999 - Sound insulation and noise reduction for buildings. Code of practice.
British Standard.
[7] * * * _ individual Sound Solutions. AMF Performance Ceilings.
[8] Cavanaugh, J., William, Wilkes , A., Joseph - Architectural Acoustics: Principles and
Practice. Published by John Wiley and Sons, 1999.
[9] Sound Solutions. Increasing Office Productivity Through Integrated Acoustic Planning
and Noise Reduction Strategies. A professional paper from: American Society of
Interior Designers, Armstrong World Industries Inc., Dynasound Inc., Mil liken &
Co. Steelcase Inc. Articol 2005.
[10] Primacoustic, Science of Absorption, http://www.primacoustic.com/broadwav-panels/
science/
[11] Cox şi D‘Antonio a lucrării Acoustic Absorbers and Diffusers (2004).
[12] Tim Perry - The lean optimization of acoustic diffusers design by artificial evolution,
time domain simulation and fractals. ELEC 498 - Honours Thesis. University of
Victoria Faculty of Engineering, 2011.
[13] Martijn L.S. Vercammen - Reflection of sound by concave surfaces. Proceedings of
20 th International Congress on Acoustics, ICA 2010. 23-27 August 2010,
Sydney, Australia.
[14] Early Sound Scattering & Control Room Design. SOS - Sound On Sound, January
1997.
[15] The Science Behind The Razorblade. Articol Primacoustic Acoustic Solutions, 2016.
 s
£70 ACOUSTIC DESIGN SRL

PLANŞE
5
 PLANŞA 1
LOCALIZARE
OBIECTIV
 £?
CTO ACOUSTIC DESIGN SRL

PLANŞA 2
AMPLASARE OBIECTIV
 Calculul izolaţiei acustice
a obiectivului

SALA DE SPECTACOLE CASA DE CULTURĂ TURNU MĂGURELE

a fost făcută conform SR EN ISO 717-1, STAS 6156 - 86

Cuprins:

calculul izolaţiei acustice pentru zgomotul aerian si de impact

Calcul efectuat de: dr.ing. Mihail Marcu

Inginer responsabil: dr.ing. Mihail Marcu

Braşov
02 aug. 2018
DESCRIERE TEHNICA
Obiectiv: Sala de Spectacole Casa de Cultură Turnu Măgurele
Localizare obiectiv: Turnu Măgurele

Calculul izolaţiei acustice a SALA DE SPECTACOLE CASA DE

CULTURĂ TURNU MĂGURELE este realizat in conformitate cu
lucrarea "Manual pentru calculul izolaţiei acustice" a prof.dr Husnija
Kurtovic, ce include metode de calcul pentru izolarea la zgomotul
aerian a pereţilor de compartimentare si a pardoselilor, precum si
izolarea la zgomotul de impact a pardoselilor. La determinarea izolării
nu s-a inclus in calcul propagarea pe cai colaterale.

Calculul indicelui de evaluare a izolării la zgomot aerian, al indicelui de

izolare la zgomot de impact, normalizat si al corecţiilor spectrale este
făcut in concordanta cu standardele SR EN ISO 717-1 si SR EN ISO
717-2 din 2000.

Concordanta izolării acustice a clădirilor cu standardul STAS 6156 - 86

este verificata, in funcţie de categoria si funcţiunea compartimentării.

Calculul este realizat de programul pentru computer URSA Sound

insulation. Daca lucrările de construcţie sunt efectuate in concordanta
cu standardele de calitate in construcţii, este de aşteptat ca rezultatele
calculate sa fie statistic concordante cu valorile obţinute la măsurători.

Representanta pentru Bucureşti URSA

Romania srl, Tel: 0372 738 785
 BIBLIOGRAFIE

[1] H. Kurtovic, "Prirucnik za proracun zvucne izolacije," Laboratorija za

elektroakustiku, Elektrotehnicki fakultet, Beograd 1994.
[2] H. Kurtovic, "Prirucnik za proracun zvucne izolacije," in curs de publicare
[3] H. S. Kurtovic, "Osnovi tehnicke akustike," Naucna knjiga, Beograd 1977.
[4] Husnija Kurtovic, "Proracun izolacione moci dvostrukih pregrada," 28.
conferinţa ETAN 1984
[5] Husnija Kurtovic, "Frekvencija koincidencije viseslojnih pregrada," 31.
conferinţa ETAN 1987
[6] Husnija Kurtovic, "Proracun izolacione moci nehomogenih pregrada," 33.
conferinţa ETAN 1989
[7] Husnija Kurtovic," Proracunavanje koeficijenta apsorpcije zvuka poroznog
materijala," rad po pozivu, 15. conferinţa TELFOR 2007
[8] Husnija Kurtovic, "Uticaj ispune od poroznog materijala na izolacionu moc
lakih dvostrukih pregrada," 52. conferinţa ETRAN 2008
[9] Fasfold, Sonntag, "Bauphysiklische Entwurfslehre, Band 4 - Bauakustik,"
VEB Verlag fur bauwesen, Berlin 1973.
[10] Cremer, "Vorlesungen uber Technische Akustik," Springer - Verlag,
Berlin 1971.
[11] Bruckmayer, "Flandbuch der Schalltechnik im Hochbau," Verlag Franz
Deutiche, Wien 1962.
[12] L. Cremer, M. Heckl, "Korperschall," Springer - Verlag, Berlin 1967.
[13] L. L. Beranek, "Acoustics," Acoustical Society of America, New York
1993.
[14] D. A. Bies, C. FI. Flansen, "Engineering Noise Control - Theory and
Practise," Spon Press, London 2003.
[15] L. L. Beranek, "Niose Reduction," McGrow-Flill Book Company, New
York 1960.
[16] Fasold, Kraak, Schirmer, "Taschenbuch Akustik," VEB Verlag Technik,
Berlin 1984.
ANALIZA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE
PRINCIPALE unsa
uralita
 CONŢINUT
Standard
— Nume structura Tip structura Rw , Lnw Rw, Corespunde
[dB] [dB] Lnw
[dB]
[dB] CORESPUN
1. Perete exterior Perete de compartimentare 0 , x 59 , x
2. Turn scenă - Perete Perete de compartimentare 0 , x 59, x DE
CORESPUN
exterio DE
l Perete de compartimentare 56 , CORESPUN
x 56, x DE
3. Perete
Nume I■construcţie:
I I in
I f[Hz]
s
Tip construcţie:
Perete exterior
R[dB] .
Perete
(1.1)
de
0.025
0 m
0.100
: ceramica unsa uralita

i (I.2)
&
l : vata minerala bazaltica (120
compartimentare
z ( 100 47.7
v v V v v v*v’\
(11. 0m
0.050 kg/m: : aer
z V v* v’ v’-.-’v* X-X v\ V
Perete: de compartimentare: 1) 0m
“
&125 47.9 (111 0.370 : cărămidă : tencuiala
.1)
(III.2 0 m
0.015
m
j 48.2 : placi din fibre de lemn
“ 160.x.:*:.:*:. x/i*:*:*: :•
)(HI- 0 m
0.013 amestecate
x
ş200
48.4
•1.x: • :.x_x.:*
:*:*i*x-: X-x-x
f 3) 2m
O
v
j
z
z
;
i 250
o315
*i/X :*xX’*’
*.• *.• *.* •-*
49.2
*.* *.* v ••• •••

50.9
; .
X
A 400 52.7
zz •7-V- v >: x >; x x * •; *•: *•: *•*
v Z\ x. xx x x x x x x x
Z xxxx \ 500 54.6
î X
2 1 i
630 56.6
800 58.7
1000 60.6
1250 62.4
1600 64.5
2000 66.3
2500 68.2
3150 70.2

Valoare conform SR EN ISO 717-1: : Rw 59( -1, -3 ) dB; (Rwmin= OdB)

 f[Hz] R[dB]
100 47.5
125 47.6
160 47.8
200 47.9
250 49.2
315 51.1
400 53.1
500 55.0
630 56.9
800 58.8
1000 60.6
1250 62.3
1600 64.4
2000 66.3
2500 68.2
3150 70.2

Nume construcţie: Turn scenă - Perete unsa

jralita
exterior
Tip construcţie: Perete de
compartimentare
Perete de
(1.1) compartimentare:
0.0250 m :tencuiala
(1.2) 0.4000 m :cărămidă
(1.3) 0.0150 m :tencuiala

Valoare conform SR EN ISO 717-1: : Rw 59( 0, -3 ) dB; (Rwmin= OdB)

Structura CORESPUNDE corespunde cerinţelor STAS 6156-86 pentru construcţiile tip "" in
categoria obiectivului"Clădiri pentru activităţi culturale şi de divertisment".
Calculul a fost efectuat conform algoritmului Prof. Dr. Husnija Kurtovic
Nume construcţie: Perete compartimentare URsa
uralita
Tip construcţie: Perete de compartimentare
Perete de compartimentare: sală de spectacole - birouri şi alte spaţii tehnico-
admin.

(1.1) 0.0150 m :tencuiala

(1.2) 0.2500 m :cărămidă
(1.3) 0.0150 m :tencuiala
Valoare conform SR EN ISO 717-1: : Rw 56( -1, -4 ) dB; (Rwmin= 56dB)
Structura CORESPUNDE corespunde cerinţelor STAS 6156-86 pentru construcţiile tip "sală de
spectacole - birouri şi alte spaţii tehnico-admin." in categoria obiectivului"Clădiri pentru activităţi
culturale şi de divertisment".
Calculul a fost efectuat conform algoritmului Prof. Dr. Husnija Kurtovic

f[Hz] R[dB]
100 44.0
125 44.1
160 44.3
200 44.5
250 44.8
315 47.1
400 49.3
500 51.2
630 53.1
800 55.1
1000 57.0
1250 58.6
1600 60.4
2000 62.2
2500 64.2
3150 66.2
Proiect: Casa de Cultură Turnu Măgurele
URsa
uraiita
Comentarii: