Academia ,,Ștefan Cel Mare,, Ministerul Afacerilor Interne

REFERAT

TEMA: Înregistrarea dreptului de proprietate dobîndit în temeiul accesiunii

imobiliare naturale

A efectuat : A verificat : Gugulan Eugenia

Studenta grupei 184
Chiperi Corina

Chișinău 2021
 Introduere

Accesiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, reprezintă una

din principalele instituţii ale dreptului civil, având aplicabilitate din cele mai vechi
timpuri şi până în zilele noastre.
Chiar dacă, în prezent, aplicabilitatea cazurilor de accesiune este mai
restrânsă decât în trecut, abordarea acestei teme este impusă din necesităţi atât de
ordin teoretic, cât şi de ordin practic. Viaţa socială a zilelor noastre cunoaşte un
ritm alert, iar dispoziţiile legale care reglementează accesiunea se bucură de o
deosebită longevitate, astfel că ele trebuie să fie adaptate noilor realităţi ale
societăţii.
Toate aceste aspecte, precum şi inexistenţa unei monografii despre
accesiune,
m-au determinat să elaborarez lucrarea, în cuprinsul căreia să fie tratate
principalele probleme teoretice şi practice pe care le ridică acest mod de dobândire
a dreptului de proprietate.
Având în vedere originile îndepărtate ale acestei instituţii juridice, evoluţia în
timp a ei şi necesitatea unor noi dispoziţii legale care să o reglementeze, lucrarea îşi
propune să abordeze tema dintr-o triplă dimensiune: trecut, prezent şi viitor.
Apariţia, evoluţia, actualitatea şi perspectivele accesiunii sunt aspecte care
ţin de o analiză completă a acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate şi
duc la o mai bună înţelegere a mecanismului juridic pe care îl înglobează.
1.Aspecte generale privind dreptul de proprietate

Proprietatea reprezintă o noţiune esenţială care dă expresie accesului

suprem al omului, luat individual sau în colectivitate, la însuşirea bunurilor
naturale sau create prin activitatea uman1.
Proprietatea nu putea rămâne în afara sferei de reglementare a dreptului
pentru că ea reprezintă premisa oricărei activităţi economice, adică premisa
funcţionării motorului oricărei societăţi, iar finalitatea dreptului este tocmai aceea
de a organiza şi asigura o bună funcţionare a societătii
Codul civil nu oferă o definiţie a dreptului de proprietate, pe care o găsim însă
în legislaţia unor alte ţări. De exemplu, Codul civil olandez prevede că  dreptul de
proprietate este cel mai deplin drept pe care îl are persoana asupra bunului.
Exercitarea dreptului de proprietate comportă punerea în valoare de către
proprietar [reprezentant] a trei atribute: posesiune, folosinţă și dispoziție, care
constă în conținutul juridic al dreptului de proprietate.
Codul civil al Republicii Azerbaidjan definește dreptul de proprietate ca fiind
dreptul recunoscut și apărat de stat al persoanei de a poseda, folosi și dispune, la
discreția sa, de proprietate
Însă literatura de specialitate consideră că noţiunea "drept de proprietate" are
mai multe înţelesuri. Astfel la C. Stătescu se aduce dublul sens al acestei noţiuni.
Noţiunea "drept de proprietate" în sens obiectiv şi subiectiv şi anume:
 dreptul de proprietate în sens obiectiv, ca instituţie juridică, reprezintă
totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de proprietate;
 dreptul de proprietate în sens subiectiv, ca un drept al persoanelor asupra
bunurilor, în virtutea căruia titularul are anumite prerogative ocrotite de
dreptul obiectiv, în acest sens, dreptul de proprietate face parte din categoria

1
 drepturilor subiective patrimoniale şi anume, este un drept real
 Proprietatea reprezintă apropierea de către individ sau colectivitate a
condiţiilor naturii. Numai lucrurile pot fi apropriate, însă nu orice lucru este
susceptibil de a fi apropriat. În ceea ce priveşte primul aspect, se face
diferenţa netă dintre lucruri şi persoane, chiar dacă, în cazul sclaviei, fiinţa
umană este asimilată lucrurilor. Sub cel de-al doilea aspect, există o
diferenţă clară dintre lucruri apropriabile şi lucruri neapropriabile, diferenţă
care îşi are fundamentul fie pe natura lucrurilor, fie pe dispoziţia legii.
 Dreptul de proprietate privată este instrumentul juridic prin intermediul
căruia persoanele apropriază obiectele, lucrurile, scoţându-le din starea
naturală şi introducându-le în sfera civilizaţiei. Lucrurile devin astfel bunuri.
Mai întâi, au fost apropriate lucrurile naturale, apoi, aceste lucruri au fost
transformate, dându-li-se utilităţi noi, pentru ca , mai târziu, omul să creeze
produse noi, ca bunuri corporale . Controversata problemă a bunurilor
incorporale îşi găseşte rezolvarea în funcţie de criteriul apropriabilităţii.
Drepturile patrimoniale, universalităţile de fapt, masele patrimoniale, creaţia
intelectuală devin bunuri, deşi sunt incorporale, în măsura în care sunt
apropriate ca obiect al unor drepturi reale. Spre deosebire de bunurile
corporale, care sunt în mod natural apropriabile, bunurile incorporale devin
apropriabile numai cu autorizarea legii. Altfel spus, pentru ca un bun
corporal să nu fie apropriabil este nevoie de o interdicţie a legii, în timp ce
un bun incorporal devine apropriabil numai dacă există o autorizare a legii.
 Proprietatea este un drept subiectiv: în prezent, majoritatea autorilor
admit numai că proprietatea - drept privat, drept subiectiv, drept individual,
are o funcţie socială, sau poate mai simplu, că ea nu este concepută exclusiv
în interesul egoist al proprietarului, dar că ea poate fi limitată în interes
social. El este în acelaşi timp cel mai important drept real, ocupând locul
dominant în - sistemul tuturor drepturilor subiective. În literatura de
 specialitate, dreptul de proprietate a fost definit pornindu-se de la o serie de
elemente principale şi anume;
 - dreptul de proprietate este un drept de apropriere, de însuşire a unor bunuri
materiale;
 - prin apropriere sau însuşire a bunurilor materiale trebuie înţeles, nu un
raport dintre om şi lucru, ci raporturile sociale în cadrul cărora se realizează
această însuşire şi care permite înfăptuirea ei;
 - dreptul de proprietate, ca drept de apropriere, are un caracter istoric şi de
clasă;
 - în conţinutul dreptului de proprietate intră anumite prerogative (atribute)
ce aparţin titularului: posesia, folosinţa şi dispoziţia;
 - titularul dreptului de proprietate exercită cele trei atribute în numele şi
interesul său propriu.
 Deci, dreptul de proprietate în sens subiectiv, reprezintă dreptul individual
sau al colectivităţii de a-şi apropria mijloacele de producţie şi produsele
rezultate şi de a exercita asupra acestora, posesia, folosinţa, şi dispoziţia, în
nume propriu şi în interes propriu, în cadrul şi cu respectarea legislaţiei în
vigoare.
 Articolul 1 al Legii cu privire la proprietate nr. 459 prevede conţinutul juridic
al dreptului de proprietate care îl constituie cele trei atribute ce aparţin
titularului: posesia, folosinţa şi dispoziţia (jus utendi, fruendi et abutendi),
atribute acordate şi apărate faţă de orice încălcare prin norme juridice .
 Posesia, ca atribut al dreptului de proprietate, implică, din partea titularului
dreptului, exerciţiul unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea
sa, din punct de vedere fizic sau economic, direct sau mijlocit, la locul
aşezării permanente a persoanei sau în orice altă parte.
 Folosinţa, ca atribut al dreptului de proprietate conferă titularului a
acestuia, de a-şi însuşi fructele şi veniturile pe care acesta le produce, în
 scopul posibilitatea de a utiliza economic bunul său, potrivit cu destinaţia
economică satisfacerii necesităţilor sale materiale şi spirituale.
 Dispoziţia, ca atribut al dreptului de proprietate poate fi materială şi juridică.
Dispoziţia materială conferă titularului posibilitatea de a hotărî asupra
existenţei materiale a bunului său, în limitele legislaţiei în vigoare (adică
titularul poate chiar distruge bunurile proprii). Dispoziţia juridică constă în
dreptul titularului de a hotărî cu privire la soarta juridică a bunului său, el
putând să-1 înstrăineze sau să constituie asupra lui alte drepturi reale, în
condiţiile stabilite de lege. În legislaţie şi literatura de specialitate întâlneşte
şi noţiunea de administrare a bunurilor.
Reieşind din conţinutul art. 1, 12, 31 ale legii noţiunea de dispoziţie şi
administrare sunt identice, însă adesea ori noţiunea de administrare economică
poate avea un sens mai îngust decât cea de dispoziţie fiind limitată de proprietarul
ce transmite bunul altei persoane.
Atributele dreptului de proprietate pot aparţine unei singure persoane sau
pot fi separate, aparţinând la mai multe persoane, ca urmare a voinţei titularului
dreptului, voinţa exprimată într-o anumită formă, prevăzută în mod expres de lege.
Deşi cele trei atribute nu epuizează complet conţinutul juridic al dreptului de
proprietate, totuşi ele exprimă ceea ce este esenţial şi au un rol deosebit de
important nu numai în realizarea raporturilor de proprietate privată dar şi în
privinţa exercitării dreptului de proprietate publică.

2. Noțiuni generale, particularitățile și conținutul accesiunii imobiliare

natural
Accesiunea imobiliară natural constă în unirea sau incorporarea a doua
bunuri avînd proprietari diferiţi, fără intervenţia omului . Codul civil a RM
reglementează următoarele cazuri de accesiune naturală, şi anume:
 a.) Aluviunile sînt creşteri de teren care se fac pe nesimţite ca urmare a
depunerilor succesive de pămînt la malurile apelor curgătoare. Aceasta reiese din
dispoziţiile art. 328 alin 1. C. civil, partea I, potrivit căreia: “adăugirile de teren la
malurile apelor curgătoare revin proprietarului terenului riveran numai daca ele
se formeaza treptat”. Prin adăugirile de teren trebuie să înţelegem nu doar
pămîntul ci tot ceia ce solul poartă la suprafaţă, şi tot ceia ce apele curgatoare aduc
şi lasă la ţărm, precum nisipul, petrişul.
Şi invers, dacă terenul riveran a fost ocupat trepat şi definitiv de albia apei
curgătoare, această parte de teren va reveni proprietarului acestei ape – partea a
doua a art. 328 alin 1 C. civil.
Trebuie de menționat că vecinii noștri români reglementează aluviunile în
Codul Civil Român, ca niște creşteri de pământ care se fac succesiv şi pe nesimţite,
pe malurile apelor curgătoare, precum şi pământurile lăsate prin retragerea pe
nesimţite a apelor curgătoare de la .

unul dintre maluri la celalalt, fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama
pământul astfel pierdut. Ele se cuvin proprietarului fondului riveran .
Nu sunt supuse regulii de mai sus - aşa cum prevede art. 497 Cod civil, pământurile
rămase după retragerea apelor (lacurilor, iazurilor, heleşteelor) care rămân în
proprietatea aceluia căruia ele au aparţinut. Proprietarul amintit nu are însa drept
asupra pământului riveran pe care îl acoperă apele în creştere, datorită unor
împrejurări extraordinare.
De asemenea, albia apei curgătoare care şi-a schimbat cursul rămâne proprietatea
proprietarilor mărginaşi care în termen de un an pot aduce apa în vechea albie, cu
respectarea condiţiilor legale de readucere.
Cât priveşte pământul rămas în urma retragerii apei marii, acesta aparţine
domeniului public. Cu privire la domeniul public art. 135 punctul 4 din Constituţia
Romanici prevede că acesta cuprinde şi apele cu potenţial energetic valorificabil şi
acelea ce pot fi folosite în interes public. Pe de altă parte, albiile râurilor şi
fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al
mării teritoriale aparţin domeniului public, aşa cum prevede art. 5, al. 1 din Legea
fondului funciar nr. 18/1991 .
Potrivit reglementărilor în vigoare (art. 135, pct. 5 din Constituţia României şi art.
5 din Legea nr. 18/1991), bunurile din domeniul public sunt inalienabile.
Cu privire la terenurile din albiile abandonate ale cursurilor de apă, devenite
disponibile în urma lucrărilor de regularizare, Legea fondului funciar nr. 18/1991
prin art. 78 prevede că acestea vor fi amenajate pentru producţie agricolă, piscicolă
sau, după caz silvică, odată cu lucrările de bază executate de titularii acestora.
Se poate constata că, în prezent, aluviunea este supusă reglementărilor Codului
civil numai în măsura în care nu au intervenit anumite reglementări speciale.
b.) Avulsiunile reprezintă adăugirae la un teren a unei bucăţi de pământ, smulsă
de la un alt teren, prin acţiunea unei ape curgătoare. Această adăugire va deveni
proprietatea proprietarului terenului la care s-a alipit, dacă fostul proprietar nu o
revendică în termen de un an. Aceasta reiese din dispoziţiile art. 328 alin 3. C.
Civil. O precizare se impune dacă această bucată de teren, care, desigur, se poate
individualiza şi recunoaşte, provine din domeniul public, revindicarea este
imprescriptibilă.
Prin prisma Noul Cod Civil Român avulsiunile reprezintă adăugarea la pământul
unui proprietar a unei mari părţi de pământ ruptă din pământul altuiproprietar, şi
care poate să fie recunoscută. Această adăugire devine proprietateaproprietarilor
terenului, la care s-a alipit, dacă fostul proprietar nu o revendică timp de un an.
Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil dacă acea bucată a fost
smulsă, prin acţiunea unei ape, dintr-un teren ce aparţine domeniului public.
c.) Insulile. O situaţie improprie de accesiunea imobiliară naturală este
reglementată în art. 328 alin. 4 C.Civ, şi se referă la cazul cînd o apă curgătoare îşi
schimbă în mod natural cursul, formînd un braţ nou, taie şi înconjoară pămîntul
unui proprietar riveran, făcînd în acest fel o insulă, proprietarul terenului un va
pierde pămîntul transformat în insulă. Potrivit acestei dispoziţii: “în cazul în care o
apă curgătoare, formănd un braţ nou, înconjoară terenul unui proprietar riveran,
acesta rămîne proprietarul insulei astfel create”.
După Codul Civil Român insulile ce se formează pe neplutitoare şi nenavigabile îşi
au regimul juridic conturat prin art. 500 Cod civil, care prevede că acestea
aparţinproprietarului fondului pe care s-au format. Dacă apa este proprietate
publică,insulele şi prundişurile vor avea acelaşi regim.
Art. 500 Cod civil mai prevede că, dacă insula formată trece peste jumătatearâului,
atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insulă
ce se întinde spre el, pornind de la jumătatea râului. De asemenea, prin art.501 Cod
civil, este reglementată situaţia în care un râu sau fluviu formează un braţ,,non
cantae” şi înconjoară pământul unui proprietar riveran formând astfel oinsulă. în
cazul arătat proprietarul ,,nu pierde pământul ce s-a transformat în insulă,chiar
dacă insula s-a format datorită unui fluviu ori unui râu navigabil sau plutitor”.
O situaţie similară este cea prevăzuta la art. 328 alin. 2 C. civil, cînd: apele
rîurilor, heleşteiurilor, canalelor, iazurilor sau a altor ape se revarsă sau scad .
Astfel acest articol prevede: proprietarul terenului înconjurat de râuri, heleşteie,
iazuri, canale sau de alte ape nu devine proprietar al terenurilor aparute prin
scăderea temporara La fel, trebuie de menționat și faptul că în legislația română se
reglementează modul de dobândire prin accesiune a animalelor şi păsărilor, astfel
în cazul fixării pe un fond a unor animale şi zburătoare, semisălbatice (porumbei,
albine etc.), adică vieţuitoare care trăiesc în libertate, pe fondul unde se stabilesc.
Ele aparţin proprietarului fondului pe care s-au aşezat, dar numai pe timpul cât se
găsesc pe acest fond şi numai cu titlu de prezumţie relativă de proprietate, cu
condiţia ca această trecere să nu se fi făcut prin fraudă (art. 503 Cod civil român).
Dacă animalele sau zburătoarele sunt proprietate publică, accesiunea nu va putea
opera

3. Despre înregistrarea de stat a dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile dobîndite în rezultatul accesiunii imobiliare
Fără înregistrare, dreptul de proprietate nu este recunoscut şi nu poate fi realizat
pe deplin, deoarece persoana care are un bun imobil neînregistrat pe numele său
nu poate vinde acest bun, nu-l poate dărui, iar moştenitorii unui asemenea bun se
confruntă cu greutăţi la întocmirea actelor de succesiune.
Fără înregistrare dreptul de proprietate nu poate fi apărat pe căile prevăzute de
lege, deoarece instituţiile statului, inclusiv instanţele de judecată, nu vor putea lua
decizii împotriva celor care încalcă drepturile unei persoane care nu este
înregistrată ca şi proprietar al bunului respectiv.
Pentru a intra in continut, trebuie de deslusit esenta notiunii de inregistrare
de stat. Conform Legii Nr. 1543 înregistrare de stat a drepturilor patrimoniale
asupra bunului imobil, este înscrierea în registrul bunurilor imobile a bunului
imobil, a dreptului de proprietate şi a altor drepturi patrimoniale asupra acestuia,
precum şi a titularului de drepturi.
Inregistrarea de stat a drepturilor asupra bunului imobil reprezintă prin sine
procedurile legate potrivit cărora are loc înscrierea în registrul bunurilor imobile
(în continuare – Registru) a bunului imobil, a. dreptului de proprietate, altor
drepturi reale, a drepturilor de creanţă, a faptelor sau raporturile juridice aferente
bunurilor imobile, precum şi a titularului de drepturi asupra lor.
Inregistrarea drepturilor asupra bunului imobil are loc:
a) după executarea lucrărilor cadastrale;
b) după întocmirea planului cadastral al teritoriului; şi
c) după întocmirea dosarului cadastral al bunului imobil respectiv.
Inregistrarea drepturilor se efectuează la cererea titularilor de drepturi, în temeiul
hotărârii instanţei judecătoreşti, precum şi din oficiu, la iniţiativa oficiilor
cadastrale teritoriale (în continuare - OCT), în procesul înregistrării primare
masive a drepturilor asupra bunurilor imobile. În cazul în care cererea de
înregistrare a drepturilor este depusă de reprezentantul titularului de drepturi,
reprezentantul prezintă procura, contractul sau un alt document ce îi confirmă
împuternicirile. În cazul înregistrării drepturilor asupra unui bun imobil
proprietate a Republicii Moldova sau a unei unităţi administrativ-teritoriale a ei, în
numele lor acţionează autorităţile publice autorizate .
În ceea ce priveste, dobindirea dreptului de proprietatea asupra bunurilor imobile
dobindite prin accesiune, este necesar sa se mentioneze noțiunea de accesiune și
cazurile de prezenta ale ei.
Conform Codului Funciar accesiunea reprezintă o majorare treptată a suprafeţei
unui sector de teren din contul altui sector sub acţiunea unor factori naturali sau
artificiali. Prin prisma Codului Civil accesiunea reprezintă acel mod de dobîndire a
dreptului de proprietate caracterizat prin încorporarea sau unirea unui bun cu un
alt bun fiecare avînd proprietari diferiţi.
Dat fiind faptul, ca accesiune este un mod de dobindire a dreptului de proprietate
mai rar intilnit, Codul Funciar stabileste exact aceste moduri de dobindire prin
etalonarea lor in art. 30, conform caruia accesiunea naturală apare în procesul de
lărgire a suprafeţei sectorului de teren, din contul sectorului adiacent, sub acţiunea
apelor curgătoare. Scăderea temporară a nivelului de apă nu devine temeiul
accesiunii. Adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului
de teren numai dacă el se formează treptat (aluviuni). Terenurile ocupate treptat de
albiile apelor curgătoare revin proprietarului acestor ape. Proprietarul terenului
înconjurat de rîuri, heleştee, iazuri, canale sau alte ape nu devine proprietar al
terenurilor apărute prin scăderea temporară a apelor. Proprietarul acestor ape nu
dobîndeşte nici un drept asupra terenurilor acoperite de ape ca urmare a unor
revărsări sporadice. Proprietarul terenului din care o apă curgătoare a zmuls
brusc o parte importantă, alipind-o la terenul altuia, nu pierde dreptul de
proprietate asupra părţii desprinse dacă o revindică în termen de un an de la data
cînd proprietarul terenului la care s-a alipit partea a intrat în posesie.
În cazul în care o apă curgătoare, formând un braţ nou, înconjoară terenul unui
proprietar riveran, acesta rămâne proprietarul insulei astfel create.
Modificările dimensiunilor sectoarelor de teren în registrul bunurilor imobile
provocate de accesiunea naturală sunt efectuate la iniţiativa proprietarilor de teren
mijloacelor bugetare prevăzute la lucrările cadastrale în baza deciziei respective a
autorităţii publice locale.
Proprietarul terenului din care a fost zmulsă brusc de apă o parte importantă şi
alipită la alt sector de teren va informa autoritatea publică locale şi proprietarul la
al cărui sector a fost alipită despre faptul săvârşit pentru a întreprinde măsurile
respective de soluţionare a problemelor apărute.
În cazul în care pentru revindicarea acţiunilor apelor în rezultatul cărora, un
sector de teren a fost alipit la altul, necesită efectuarea unor lucrări meleorative, ele
vor fi efectuate din contul bugetului local sau de stat. În asemenea condiţii
termenul în care se păstrează dreptul de proprietate este coordonat cu termenul
executării lucrărilor de revindicare .
La fel, Codul civil de la 1864 reglementează două situaţii în care operează
accesiunea imobiliară artificială şi anume:
- când lucrarea este făcută de proprietar pe terenul său, dar cu materialele altei
persoane;
- când lucrările sunt efectuate cu materiale proprii, dar pe terenul altei persoane;
Ipoteza construcţiei, plantaţiei, lucrări efectuate pe terenul propriu, cu materialele
altuia îşi are suportul reglementării în art. 493 Cod civil de la 1864, potrivit căruia
„Proprietarul pământului care a făcut construcţii, plantaţii şi lucrări cu materiale
străine, este dator să plătească valoarea materialelor”. Acelaşi articol mai prevede
că proprietarul materialelor nu are dreptul de a le ridica. Reglementarea art. 492
Cod civil, potrivit căruia „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau
asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui
pământ,cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra” .
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru şi autorităţile administraţiei publice
locale vor asigura înregistrarea de stat a bunurilor imobile achiziţionate, construite
sau îmbunătăţite din contul mijloacelor Fondului naţional pentru dezvoltare
regională și alte surse transmise în proprietatea publică a unităţilor administrativ-
teritoriale, după caz, modificarea documentaţiei cadastrale, precum şi formarea
bunurilor imobile, în conformitate cu legea

3.1. Documentele necesare spre efectuarea înregistrării dreptului de proprietate

dobîndit prin accesiune
Legislatia nationala, stabileste faptul ca pentru efectuarea inregistrarii dreptului de
proprietate dobindit prin accesiune este necesar prezentarea documentelor ce atesta
acest drept de proprietate si confirma existent lui. Prin efectuare acestei procedure
se evidentiaza prezenta principiului formalismului si legalitatii consacrate atit in
legile nationale cat si in cele internationale la cre RM este parte.
Legea cadastrului bunurilor immobile stabileste o rinduire in ceea ce priveste
inregistrarea drepturilor de proprietate, ceea ce include:
a) primirea cererii de înregistrare a drepturilor asupra bunului imobil şi
înregistrarea ei în condica de cereri;
b) notarea în registrul bunurilor imobile a faptului primirii cererii de
înregistrare;
c) examinarea cererii primate;
d) emiterea deciziei asupra înregistrării dreptului sau nesati sfacerii cererii de
înregistrare a drepturilor;
e) efectuarea modificărilor de rigoare în dosarul cadastral în cazul modificării
componenţei bunului imobil sau a destinaţiei lui ori întocmirea de dosar cadastral
în cazul constituirii unui bun imobil;
f) efectuarea înscrierei în registrul bunurilor immobile;
g) aplicarea parafei de înregistrare a drepturilor pe toate exemplarele de
documente ce confirmă drepturile în a căror bază s-a efectuat înregistrarea;
h) îndosarierea documentelor ce confirmă drepturile .
Însa, pe linga orinduirea obisnuita, descrisa mai sus, inregistrarea dreptului
de proprietate dobindit prin accesiune imobiliara, necesita si prezentarea unor
documente ce atesta acest mod de dobindire a dreptului și care-l confirma.
Pentru înregistrarea construcţiei dobîndită prin accesiune (dobîndită prin faptul
construcţiei) şi a dreptului de proprietate asupra lui se prezintă documentul ce
confirmă dreptul de proprietate sau folosinţă (superficie, arendă) asupra terenului
beneficiarului (investitorului) construcţiei şi documentele ce confirmă recepţia
lucrărilor de construcţie prin prezentarea procesului-verbal de recepţie la
terminarea lucrărilor.

În legatura cu acest fapt trebuie de mentinat ca, recepţia constituie o componentă a

sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care comisia de recepţie declară
că acceptă şi preia lucrarea definitivată de construcţie şi instalaţiile aferente
acesteia, cu sau fără rezerve, şi că aceasta poate fi dată în folosinţă .
Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit
obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de
execuţie, asumîndu-şi, totodată, pentru lucrările executate răspunderea prevăzută
de lege. Documentele referitoare la teren nu sînt necesare în cazul în care dreptul
asupra terenului a fost deja înregistrat .
Înregistrarea dreptului asupra unei construcţii nefinalizate poate fi efectuată la
cererea titularului de drept în temeiul documentelor ce confirmă dreptul
beneficiarului (investitorului) construcţiei asupra terenului, a autorizaţiei pentru
construire, şi a actului de constatare pe teren privind gradul de executare a
construcţiei.
Prin autorizaţie de construire se intelege un act, eliberat de către emitent, prin
care se autorizează executarea lucrărilor de construcţie în temeiul şi cu respectarea
certificatului de urbanism pentru proiectare şi a documentaţiei de proiect elaborate,
avizate, verificate şi aprobate .
Actului de constatare pe teren privind gradul de executare a construcţiei este un act
oficial ce atestă gradul de executare a construcţiei şi corespunderea lucrărilor de
construcţie cu documentaţia de proiect. El se întocmeşte pentru construcţii
nefinalizate, construcţia cărora s-a executat în baza autorizaţiei de construire.
Avizul ce atestă gradul de executare a construcţiei este întocmit în scopul
înregistrării construcţiei nefinalizate în registrul bunurilor imobile şi nu poate fi
utilizat în alte scopuri. Avizul se eliberează de către experţi tehnici atestaţi în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi prezentul Regulament
3.2. Reglementarea accesiunii imobiliare în legislația altor state
Dreptul de proprietate privată este instrumentul juridic prin intermediul căruia
persoanele apropriază obiectele, lucrurile, scoţându-le din starea naturală şi
introducându-le în sfera civilizaţiei.
Protocolul nr.1 a fost adoptat la 20 martie 1952 la Paris. Art.1 al acestui Protocol
adițional prevede: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea
bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de
utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale
dreptului internaţional .
Aproprierea bunurilor, care s-a realizat iniţial pentru satisfacerea necesităţilor
primare, elementare, constituie una dintre premisele apariţiei unor necesităţi
superioare, secundare sau chiar terţiare
Accesiunea apare, sub acest aspect, ca un mod inedit de dobândire a dreptului de
proprietate, deoarece ea nu se produce pentru a satisface necesităţile individului.
Mai degrabă, am putea spune că, în profunzimea sa, accesiunea este un mod de
apărare a dreptului de proprietate. Paradoxal, în acelaşi timp, accesiunea este una
dintre limitările cele mai severe aduse dreptului de proprietate.
Deşi este unul dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate considerate
clasice, reglementarea ei normativă datând încă din perioada de glorie a dreptului
roman, accesiunea produce în continuare „surprize” atât teoreticienilor, cât şi
practicienilor, prin efectele pe care la generează. In mod comparat, am
putea analiza accesiunea ca mod de dobindire a dreptului de proprietate prin
prisma si in conformitate cu Noului Cod Civil al României, care, prin accesiune se
intelege faptul ca , proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeste cu
bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel
.
Accesiunea este naturala, cand unirea sau incorporarea este urmarea unui
eveniment natural, ori artificiala, cand rezulta din fapta proprietarului ori a unei
altei persoane .
În ceea ce priveste accesiunea imobiliara naturală, legislatia romana stabileste ca
adaugirile de teren la malurile apelor curgatoare revin proprietarului fondului
riveran, numai daca ele se formeaza treptat .
Proprietarul fondului riveran dobandeste, de asemenea, terenul lasat de apele
curgatoare care s-au retras treptat de la tarmul respectiv. Proprietarul terenului
canale si alte asemenea ape statatoare nu devine proprietarul terenurilor aparute
prin scaderea temporara a acestor ape sub inaltimea de scurgere. Tot astfel,
proprietarul acestor ape nu dobandeste niciun drept asupra terenului acoperit ca
proprietarul terenului de la care o apa curgatoare a smuls brusc o portiune de mal
din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de
proprietate asupra partii desprinse daca o revendica in termen de un an de la data
faptului.
Albiile raurilor apartin proprietarilor riverani, cu exceptia acelora care,
potrivit legii, fac obiectul proprietatii publice. Insulele si prundurile care nu sunt in
legatura cu terenurile avand malul la nivelul mediu al apei revin proprietarului
albiei.
Daca insula apartine proprietarilor riverani si trece peste jumatatea apei,
fiecare dintre ei are dreptul de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre
el pornind de la jumatatea apei.
În cazul in care o apa curgatoare, formandu-si un brat nou, inconjoara
terenul unui proprietar riveran, el ramane proprietar asupra insulei astfel create.
Albia parasita de o apa curgatoare care si-a format un nou curs va avea regimul
juridic stabilit in legea speciala.
Animalele domestice ratacite pe terenul altuia ii revin acestuia din urma
daca proprietarul nu le revendica in termen de 30 de zile de la data declaratiei
facute la primarie de catre proprietarul terenului. Porumbeii, iepurii, pestii si alte
asemenea animale care trec pe fondul altui proprietar apartin acestuia cat timp
raman pe fond, cu exceptia cazului in care trecerea a fost provocata prin frauda
sau prin artificii.
Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai daca
proprietarul roiului nu il urmareste sau inceteaza sa il urmareasca timp de doua
zile.
Se observa faptul ca legislatia romana, contine reglementari si in privinta
animalelor domestic ratacite pe terenului altuiva, ceea ce nu este stipulate si in
legislatia noastra nationala. Consider, ca, ar fi o idée reusita sa imprumutam idea
de reglementare de peste Prut, si s-a o integram in legislatia nationala a tarii
noastre, în așa fel lărgind spectrul accesiunii natural și modul ei de
stabilire.Consider că prin aceste reglementări vor soluționa o serie de goluri în
cazurile de litigiu apărute între părțile procesului in privința animalelor domestic
implicate in desprinderea terenului și alipirea lui spre alt teren cu alt proprietar,
sau alte situații reale.
În literatura juridica veche se mai numeste si accesiune industriala, intalnita dupa
definitia data de art.492, atunci cand o plantatie sau o construtie se face pe un fond
sau se fac adaugiri unei constructii existente, interesul juridic fiind acela ca fondul
sau cladirea initiala apartin unei persoane, pe cand materialul plantatiunii sau
constructiei, sau manopera, apartin uneia sau mai multor persoane. In acest sens,
art.493 C.civ. prevede ca proprietarul terenului devine prin accesiune si proprietar
al constructiei sau plantatiei, ce au fost edificate ca materiale straine, iar
proprietarul materialelor nu are dreptul sa le revendice sau sa le ridice. Aceste texte
legale au primit diverse interpretari de-a lungul timpului, chestiunea fiind amplu
dezbatuta in literatura de specialitate si solutionata controversat in jurisprudenta.
Astfel, potrivit art. 492 din Codul Civil, "orice constructie, plantatie sau lucru facut
in pamint sau asupra pamintului sint prezumate a fi facute de catre proprietarul
acelui pamint, cu cheltuiala sa si ca sint ale lui, pina se dovedeste contrar".
Art. 494 din Codul Civil prevede: "daca constructiile si plantatiile au fost
facute de o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul terenului are dreptul de
a tine pentru dinsul sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice".
Din contextul acestor dispozitii ale Codului Civil observam ca exista doua
situatii de accesiune imobiliara artificiala: accesiunea constructiilor si plantatiilor
facute de un proprietar pe terenul sau cu materialele altuia si accesiunea
constructiilor si plantatiilor facute de o persoana cu materialele sale pe un teren
proprietatea altuia .
In prima situatie, conform art. 483 Cod Civil, proprietarul terenului devine
prin accesiune si proprietar al constructiei, fara ca proprietarul materialelor sa le
poata revendica sau ridica. Aceasta se fundamenteaza in temeiul bunei credinte a
proprietarului fondului si al preponderentei principale a bunului imobil, care
incorporeaza constructiile si plantatiile. Dar cum proprietarul terenului nu se poate
imbogati fara just titlu, tot in aplicarea acestui principiu el va fi obligat la plata
contravalorii reale a materialelor, la pretul de libera circulatie a acestora de la data
la care se face plata si nu de la data la care au fost incorporate.
In cea de-a doua situatie, terenul fiind bunul principal, proprietarul acestuia
va deveni prin accesiune si proprietarul constructiei sau plantatiei.
Subliniem faptul ca, prin lege, se face diferenta intre constructorul de buna
credinta si constructorul de rea credinta.
 Este considerat constructor de buna credinta cel care construieste pe terenul
proprietatea altuia, avind insa convingerea ca terenul ii apartine. In aceasta
situatie proprietarul terenului, devenind in mod obligatoriu, in temeiul accesiunii,
proprietar si asupra constructiei, poate opta intre doua variante: fie sa plateasca
constructorului contravaloarea materialelor si pretul muncii, fie sa plateasca
acestuia o suma de bani ce reprezinta sporul de valoare adus terenului ca urmare a
edificarii constructiei sau plantatiei, dupa caz.
În schimb, constructor de rea credinta este acela care edifica o constructie,
plantatie sau alta lucrare pe terenul unei alte persoane cunoscind ca acel teren nu
ii apartine. In acest din urma caz, Codul Civil ii ofera proprietarului terenului tot
doua posibilitati:
a) sa invoce accesiunea, situatie in care devine proprietarul constructiei,
plantatiei ori lucrarii respective cu obligatia de a plati constructorului de rea-
credinta valoarea materialelor si pretul muncii;
b) sa pretinda constructorului de rea-credinta sa demoleze constructia,
plantatia sau lucrarea respectiva, pe cheltuiala sa si daca este cazul, daune-
interese, in conditiile raspunderii civile delictuale.
Pentru prima posibilitate, in practica judiciara s-a statuat ca se va plati
constructorului de rea-credinta numai valoarea materialelor si pretul muncii, fara
a se lua in calcul sporul valorii fondului.
Referitor la plata valorii materialelor si pretului muncii, acestea se
actualizeaza potrivit cu evolutia preturilor si cresterea indicelui de inflatie, aspect
pe care l-am argumentat mai inainte.
Cerere de chemare in judecata (privind accesiunea imobiliară naturală)
Judecatoria Botanica
Reclamant: Sarmaniuc Adrian
Domiciliul: mun. Chisinau, str. Valea Crucii 8, ap.256
Pirit: Casap Vadim
Domiciliul:mun. Chisinau, bd.Dacia 22

CERERE DE CHEMARE IN JUDECATĂ

privind revindicarea bunului mobil

În fapt, subsemnatul Sarmaniuc Adrian sunt proprietarul bunului

imobil – terenul, situate în mun. Chișinău satul. Bîc, str. Primăverii, cu suprafața
de 0.035 ha, individualizat cu nr. Cadastral 5520202391 în temeiul contractucului
de vinzare-cumpărare nr. 64598 încheiat între Pascal Daniel, în calitate de
vînzător, și mine, în calitate de cumpărător, cu respectarea condiției de dormă prin
autentificarea notarială.
La data de 22.11.2003, conform art.214,290,755, Cod Civil, contractual
de vinzare-cumpărare a fost supus înregistrării cadastrale, cee ace, în
corespondență cu dispozițiile art.321, Cod Civil, care stipulează că în cazul
bunurilor immobile dobîndirea dreptului de proprietate se efectuează de la data
înscrierii în Registrul bunurilor immobile, semnifică deci nașterea dreptului de
proprietate private al subsemnatului asupra bunului imobil, fiind protejat drept
authentic proprietar în conformitate cu legislația în vigoare.
Terenul ce revendic este posedat de pîrît de la data de 12.08.2010, în
urmă unei dezlipiri a unei porțiuni de teren ce îmi aparține, provocată în urma
revărsării rîului Bîc, și alipirea la terenul pîrîtului. Terenul ce revendic este posedat
fără nici un drept și cu toate acestea refuză să mi-l cedeze în deplină proprietate și
posesie.
Conform art.315-316 alin (1), Cod Civil, proprietatea în condițiile legii
este inviolabilă și garantată, proprietarul dispudind de posesia, folosința și
dispoziția asupra bunului.
 Conform art. 374 alin. (1), Cod Civil, proprietarul este în drept să-și
revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia.
În drept, îmi intemeiez acțiunea pe dispozițiile art. 328 alin. (3), 374
alin. (1), Cod Civil, art.40, 166,167, Cod de procedură civilă.

Urmare celor expuse,

Cer

Admiterea acțiunii privind apărarea dreptului de proprietate.

Revendicarea dreptului meu de proprietate asupra porțiunii de teren de la
părătul Casap Vadim, pe care îl posedă și de care se folosește fără drept, cu
restituirea acestui bun în proprietatea mea.
Încasarea din contul pîrîtului în beneficiul meu a tuturor cheltuielilor de
judecată pe care le voi suporta în acest proces.
Acțiunea o întemeiez pe următoarele dovezi: Extras din registrul
bunurilor imobile, planul cadastral al terenului, actul de constatare pe teren.

La cerere anexez:
- Copiile de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisuri;
- Probe ce confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului (Contractul de
vînzare-cumpărare);
- Dovada de plată a taxei de stat (chitanța nr.324 din data de 12.03.2011, în
valoare de 250 lei).

Reclamantul: Sarmaniuc Adrian

Data: 12.03.2011 Semnătura:
Concluzii
Dreptul de proprietate este mai mult decât o simplă noţiune juridică. El reprezintă
una din problemele fundamentale ale existenţei individuale şi ale societăţii umane.
În sistemul nostru juridic actual, dreptul de proprietate ocupă o poziţie privilegiată,
ţinând seama de faptul că este vorba de principalul drept real al omului, iar
principiul apărării proprietăţii este unul din cele mai importante ale dreptului civil,
exprimând orientarea generală a legislaţiei. Mai mult, se vorbeşete astăzi de o
dimensiune constituţională şi europeană a dreptului de proprietate, de vreme ce
este un drept fundamental al cetăţenilor ţării şi este reglementat în acte
internaţionale, mai ales în art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, considerându-se, cu valoare de principiu, că
orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul acestui drept trebuie să
asigure un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi
imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului.
Se poate spune că, în sistemul nostru de drept, proprietatea beneficiază de o dublă
garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun
manifestată prin mijloace juridice de apărare, în cadrul cărora un loc important îl
ocupă acţiunea în revendicare.
Studiul acestei instituţii juridice nu se poate face prin simpla prezentare a ei, ci,
pentru o bună analiză, este necesar a se contura noţiuni precum „dreptul de
proprietate” sau „mod de dobândire” şi a se cunoaşte câteva noţiuni generale
legate de celelalte moduri de dobândire a dreptului de proprietate.
Chiar dacă, aşa cum am spus şi anterior, nu mai are în prezent aceeaşi sferă de
aplicabilitate ca în trecut, din scurta prezentare făcută în cuprinsul rezumatului şi
mai ales din conţinutul lucrării rezultă că accesiunea continuă să rămână unul
dintre cele mai importante moduri de dobândire a dreptului de proprietate.
În condiţiile existenţei unei legislaţii învechite, a timidităţii organelor legislative în
adoptarea unor noi reglementări, a dinamicii societăţii şi a apariţiei unor noi relaţii
sociale, neavute în vedere la epoca elaborării Codului civil, abordarea acestei teme,
atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, sa dovedit a fi foarte dificilă.
Cercetarea efectuată asupra accesiunii imobiliare artificiale putem spune că ne-a
schimbat perspectiva asupra dreptului. Apreciem că dreptul poate fi privit ca o
ştiinţă ce necesită, pentru un studiu optim, cunoaşterea unor principii de logică dar
şi a unor principii matematice. La fel cum în matematică, pentru soluţionarea
problemelor, sunt oferite anumite formule de lucru, la fel şi în drept, legiuitorul
pune la îndemâna practicienilor formulele necesare pentru soluţionarea
problemelor juridice. Problemele ivite în materie de accesiune imobiliară artificială
nu pot fi corect soluţionate fără o cunoaştere exactă şi fără o aplicare corectă a
„formulelor” normative. Necunoscutele ivite în diferitele cauze supuse judecăţii nu
fac decât să sporească complexitatea problemelor. De asemenea, apreciem că
deosebit de importantă în materia accesiunii imobiliare artificiale este şi
cunoaşterea ordinii operaţiunilor. Fără o imagine evolutivă coerentă şi corectă
asupra cauzelor supuse judecăţii, instanţele pot cădea cu uşurinţă în capcana
aparenţelor. In conditiile existentei unei legislatii invechite, a timiditatii
organelor legislative in adoptarea unor noi reglementari, a dinamicii societatii si a
aparitiei unor noi relatii sociale, neauvute in vederea la epoca elaborarii Codului
Civil, abodarea acestei teme, atit din punct de vedere theoretic, cit si practice, s-a
dovedit a fi foarte deficila.

Bibliografie:
Acte normative:

1. Codul Civil al RM, Nr.1107 din 06.06.2002.Publicat în Monitorul Oficial la

22.06.2002, Nr.82-86.
2. Codul Funciar al RM nr. 828-XII din 25.12.1991, Monitorul Oficial
nr.107/817 din 04.09.2001.
3. Codul Convenției Europene pentru Drepturile Omului, Jean Luap Charierr
4. Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998. În:
„Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1998, nr. 44-46.
5. Legea cu privire la proprietate Nr.459-XII din 22.01.91, publicat : 30.06.1991
în Monitorul Oficial Nr. 003
6. Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova, volumul I, ed. „Arc”,
Chişinău 2005
7. Noul Cod Civil Român Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din
15 iulie 2011
8. Hotarirea nr. 285 din 23.05.1996 cu privire la aprobarea Regulamentul de
receptie a contructiilor si instalatiilor aferente, Publicat: 28.06.1996 in MO nr.42
9. ARFC Instructiunea nr. 112 din 22.06.2005 cu privire la inregistrarea
bunurilor imobile si a drepturilor asupra lor
10. Legea Privind autorizarea lucrarilor de constructii, Nr. 163
din 09.07.2010 , Publicat : 03.09.2010 în Monitorul Oficial Nr. 155-158
11. REGULAMENT PRIVIND EMITEREA AVIZULUI TEHNIC, CE ATESTĂ
GRADUL DE EXECUTARE A CONSTRUCŢIEI ŞI CORESPUNDEREA
LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII CU DOCUMENTAŢIA DE PROIECT,
Aprobat prin ordinul Ministrului dezvoltării regionale şi construcţiilor al RM nr.
108 din 8 noiembrie 2011, cu aplicare din 1 ianuarie 2013.
12. Legea nr. 354-XV din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile.
În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, nr. 233-236.
13. Legea Republicii Moldova cu privire la formarea bunurilor imobile, nr. 354-
XV din 28.10.2004, Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 233-236/999 din
17.12.2004.
14. Instrucţiune cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor
asupra lor, din 22.06.2005, Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 142-144/487 din
28.10.2005 .
15. Ordin Nr. 20 din 11.02.2008 despre aprobarea concepţiei sistemului
informaţional automatizat “Cadastrul bunurilor immobile”.

Cărţi şi monografii:
16. Constantin Oprişan, Regimul general al proprietăţii în România în ,,Studii
de Drept Românesc” nr. 1/1995, p. 5-35; Corneliu Bîrsan, Maria Gaiţă, Mona
Maria Pivniceru, Drept civil. Drepturile reale, Editura Institutul European, Iaşi,
1997
17. Eugen Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Editura All
Beck, Bucureşti, 2000
18. Marian Silvia, Cadastrul și publicitatea imobiliară, Teză de doctor în drept,
Chișinău 2006.
19. Ionaşcu, Drept civil. Partea generală, Bucureşti , 1963
20. Theodor Mrejeru, Mijloace juridice de apărare a dreptului de proprietate în
România în ,,Studii de Drept Românesc’’ nr. 1-2/2002
21. Valeriu Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, vol. I, Editura
Humanitas, Bucureşti, 2004
22. Ion Bîtcă, lect. Univ. Doc. USEM, Drept civil. Dreptul de proprietate și
dezmembrămintele sale, Curs, Chișinău 2013,
23. C. Stătescu, C. Bârsan. Drept civil. Drepturi reale.Bucureşti,1988 pag.
836;Genova Vrabie, T. R. Popescu, Dreptul civil, Bucureşti,1994,
24. Bogdan David Accesiunea imobiliară artificială, Universul Juridic,
București 2012
25. Cristinel Ioan Murzea Drept civil. Drepturi reale Note de curs, 2009.,
26. Sergiu Baieş, Aurel Băieşu, Valentina Cebotari, Ion Creţu, Victor
Volcinschi, Drepturile reale, Teoria generală a obligaţiilor, Volumul II, Cartier
juridic, CSPJ, 2005.
27. Bîrsan, Corneliu. Regimul juridic al bunurilor imobile. Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.
28. Bloşenco, Andrei. Drept civil. Partea specială. Note de curs. Chişinău,
Cartdidact, 2003.
29. C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, Al.Băicoianu – Tratat de drept civil
român, Vol.I, edit. All Beck, Bucureşti 2002.
30. Marian, Silvia. Cadastru şi publicitatea imobiliară.Chişinău 2006.
31. Teacă Ilie, Climova Alla, Drept imobiliar, Suport de curs, Chişinău 2011.
32. Vladimir Gh.Guţu, Dumitru Guţu, Olga Guţu, Sogiologia Cadastrului
Bunurilor Imobile, Chişinău 2006 CEP USM. Dicționar Juridic Ediția II-a, 1986,
Cluj-Napoca
33. Dicționar explicativ, București, 2009
34. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975
Mircea N. Costin, Mircea C. Costin, Dicţionar de drept civil, vol. I, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997
Articole si publicatii
35. Teză de docotorat (Rezumat)“Accesiunea” Sibiu 2006 , Nicolae Lucian
Ştefănescu
36. Marian Silvia, Cadastrul și publicitatea imobiliară, Teză de doctor în drept,
Chișinău 2006.
37. Stella Andreica Teza de licență - Dreptul de proprietate, Craiova 2010
38. Panțoiu - Pîrvu Adriana Ioana, Teză de doctor, CONTINUITATE ŞI
NOUTATE ÎN MATERIA ACCESIUNII IMOBILIARE ARTIFICIALE ÎN
DREPTUL CIVIL ROMÂN , Craiova 2013
39. Expert Paula IEKEL, Biroul teritorial Iasi - Institutia Avocatul Poporului,
Articol – Accesiunea imobiliara artificiala, 12.10.2009
40. Noul Cod Civil: Accesiunea imobiliară artificială, articol redactat de
Uniunea Națională a Judecătorilor, din 02.10.2012 (sursa: EuroAvocatură.ro)
41. Monica Baidoc, jurist, Articol: Accesiunea – mod de dobîndire a dreptului de
proprietate imobiliară (juristconsulting.ro)

Pagini web:
42. http://www.justice.md
43. http://www.cadastru.md
44. http://www.arfc.gov.md/
45. http://www.ziaruldeiasi.ro/pulsul-orasului/accesiunea-imobiliara-
artificiala~ni5rda
46. http://www.juristconsulting.ro
47. http://www.scribd.com