Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea de Inginerie și Agronomie din Brăila

Specializarea: Ingineria și protecția mediului

PROIECT LA DISCIPLINA
”METODE FIZICE AVANSATE DE PURIFICAREA APELOR
UZATE”

EPURAREA AVANSATĂ A APELOR UZATE

MUNICIPALE

Student:

Îndrumător:

1
 CUPRINS

CAP. 1. CONSIDERENTE PRIVIND EPURAREA APELOR UZATE MUNICIPALE

1.1. Poluanții caracteristici

1.2. Impactul asupra mediului
1.3. Necesitatea epurării apelor uzate
1.4. Condiții de calitate privind evacuarea apelor uzate
1.5. Standarde și normative
1.6. Metode de epurare a apelor uzate municipale

CAP. 2. TEMA DE PROIECTARE

2.1. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE

BIBLIOGRAFIE

2
 CAP. 1. CONSIDERENTE PRIVIND EPURAREA APELOR UZATE
MUNICIPALE

1.1. Poluanții caracteristici

Apele uzate cu cea mai mare încărcătură de poluanti sunt apele uzate menajere şi cele
industriale. O parte din poluanţi le sunt comuni:
Principalele categorii de poluanţi care conferă apelor ce îi conţin caracteristici de ape uzate, prin
alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale acestora sunt:
1. Reziduri organice provenind din apele uzate menajere,industriale şi complexe de creştere a
animalelor. Cele mai încarcate sunt cele din industria alimentară,cea organică de sinteză şi
de hârtie. Impactul acestor compuşi constă în reducerea concentraţiei de oxygen dizolvat cu
repercursiuni asupra florei, faunei. Prezenţa acestor compuşi este indicată de CBO5.
2. Nutrienţi includ: azotul, fosforul, compuşii cu azot şi fosfor, siliciul şi sulfaţii. Principalele
surse de generare le constituie apele uzate menajere şi efluenţii din industria îngrăşămintelor
chimice. Azotul şi fosforul stimulează creşterea algelor provocând fenomenul de eutrofizare.
3. Substanţe toxice (poluanţi prioritari) respectiv metale grele, ciauri, compuşi organici
cloruraţi , lignina, proveniţi dinn industria chimică, celulozei şi hârtiei, petrochimică.
Poluanţii prioritari sunt compuşi organici sau anorganici selectaţi pe baza toxicităţii foarte
mari, efectelor cancerigene sau mutagene.Aceşti poluanţi sunt enumiţi şi compuşi toxici
(refractari) şi se găsesc în majoritatea cazurilor în apele uzate industriale, fiind însă uneori
depistaţi în cantităţi foarte mici în apele alimentare fie datorită unor infiltraţii, fie epurării
necorespunzătoare a apelor din amonte.
O clasificare a compuşilor organici nebiodegradabili care reprezintă majoritatea poluanţilor
organici prioritari s-a realizat pe clase de compuşi astfel:
-compuşi halogenaţi ai hidrocarburilor saturate şi nesaturate;
-compuşi aromatici monociclici;
-compuşi fenolici;
-compuşi policiclici;
-eteri siesteri ai acidului ftalic;
-compuşi cu azot;
-pesticide;
-compuşi policloruraţi ai fenil benzenului.
Impactul este deosebit asupra cursurilor de apă, asupra oamenilor şi asupra organismelor
acvatice.
Încetinesc sau stopează procesele de autoepurare sau epurare biologică şi pot da produşi de
dezinfecţie.

3
4. Suspensii inerte ,materii coloidale sau materiale fin divizate rezultate ca urmare a proceselor
de spălare din diverse industrii. Prin depunerea solidelor în suspensie se perturbă viaţa
acvatică normală (înfundarea branhiilor peştilor) în emisarul în care a fost deversată apa
uzată.
5. Alţi compuşi cum ar fi: sărurile sau agenţii reducători (sulfiţi sau săruri feroae) acizi, baze,
uleiuri, care apar în efluenţii rezultaţi din diverse industrii.
În cantităţi mici, sărurile nu au efecte negative asupra mediului înconjurător, dar compuşii
reducători, prin consumarea oxigenului dizolvat micşorează capacitatea de autoepurare a
emisarului.
6. Apa caldă produsă de mai multe industrii care utilizează apa ca agent de răcire. Deversarea
ca atare a apei calde în emisar perturbă desfăşurarea proceselor biologice de autoepurare
(temperature maximă admisă 30°C).
7. Contaminarea bacteriologică poate fi produsă de către industriile alimentare, crescătoriile de
animale sau canalizarea apelor menajere şi industriale în sistem combinat [Macoveanu M. Şi
alţii1997].

1.2. Impactul asupra mediului

Odată cu creşterea numărului populaţiei şi necesităţii ei se înregistrează o creştere considerabilă

a producerii diferitor substanţe şi articole sintetice în compoziţia cărora intră compuşi chimici
care în timpul fabricării şi utilizării prezintă un pericol mare pentru sănătatea oamenilor şi
mediul ambient.
A sporit considerabil şi utilizarea pesticidelor în agricultură, aplicarea intensivă a acestora
provoacă efecte toxice asupra tuturor fiinţelor vii. O categorie deosebit de periculoasă a
compuşilor menţionaţi o prezintă poluanţii organici persistenţi (P.O.P) care se utilizează în
industrie şi agriculură şi în unele cazuri se generează în cadrul proceselor industriale.
În majoritatea bazinelor acvatice, cursurilor de apă, mărilor sunt depistate diferite concentraţii de
pesticide şi alte substanţe organice persistente.
În cazul unor cantităţi mai mari de pesticide apa capătă un miros specific, carac-teristic acestor
tipuri de substanţe.
Datorită proceselor de migrare,pesticidele impreună cu apa de ploaie se infiltrează în straturile
freatice şi chir în cele arteziene.
Sursa cu cel mai mare număr potenţial de poluare este agricultura. Reziduurile netratate de la
formele zootehnice sunt împrăştiate pe terenuri şi o parte îşi croiesc drum până la cursul de apă.

4
 1.3. Necesitatea epurării apelor uzate

Pentru asigurarea cantitativă şi calitativă a apei necesara tuturor folosinţelor (industrii, irigaţii,
oraşe) este necesar, ca pe lângă alte lucrări şi măsuri de gospodărire a apelor, să se asigure
utilizarea cu randament maxim a instalaţiilor de epurare existente şi să se dezvolte noi tehnologii
de epurare capabile să asigure din apa epurată o nouă sursă de apă pentru alimentarea sistemelor
de irigaţii sau pentru industrii.
Procesul de epurare constă în îndepărtarea din apele uzate a substanţelor poluante, în scopul
protecţiei calităţii apelor şi a mediului înconjurător. Epurarea constitue unul din aspectele
poluării apei. Stabilirea comportarii multiplelor substanţe care poluează apele de suprafaţă,
precum şi efectelor asupra organismelor vii fac obiectivul epurării apelor.
Epurarea apelor uzate se efectuează în construcţii şi instalaţii grupate într-o anumită succesiune
tehnologică în cadrul unei staţii de epurare. Mărimea staţiei de epurare va depinde de cantitatea
şi calitatea apelor uzate ale receptorului, de condiţiile tehnice de calitate, care trebuie să le
îndeplinească amestecul dintre apa uzată şi a receptorului în aval de punctul de deversare a
apelor uzate, astfel încât folosinţele din aval să nu fie afectate.
O caracteristică a staţiilor de epurare o reprezintă ‟materia primă‟ care este apa uzată.
Randamentul impus la eliminarea poluanţilor din apă (gradul de epurare) este adesea la ordinul a
80% şi chiar peste 95%, valori superioare celor obişnuite în prelucrărle industriale. Una din
metodele de bază aplicate pentru eliminarea poluanţilor organici din apele uzate,epurarea
biologică operează cu populaţii de microorganisme,cu evoluţie deosebit de greu de dirijat.
Staţiile de epurare se realizează cu costuri de investigaţii mari şi cu cheltuieli de exploatare
ridicate, care, numai parţial pot fi recuperate. Se impun studii tehnico-economice aprofundate în
vederea găsirii soluţiilor care să contribuie la reducerea diferitelor costuri.În acest scop se are în
vedere aplicarea unor măsuri preliminarede prevenire a poluării apelor, respective uşurarea
epurării apelor uzate [Dima M.-1998]

1.4. Condiții de calitate privind evacuarea apelor uzate

Cunoaşterea naturii apelor uzate este absolute necesară pentru proiectarea şi operarea sistemelor
de colectare. Compoziţia apelor de suprafaţă şi a apelor uzate se determină prin analize de
laborator: gravimetrice, volumetrice sau fizico-chimice, conform standardelor în vigoare pentru
fiecare ţară.
Caracteristicile fizice, chimice, biologice şi bacteriologice reflectă compoziţia şi respective,

5
gradul de poluare al apei uzate.

Caracteristici fizice
1. Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice, care au loc
în procesul de epurare. Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-3°C mai ridicată decât
temperatura apelor de alimentare cu excepţia cazului de deversări de ape calde tehnologice
sau când în reţea se infiltrează ape subterane.
Determinarea temperaturii se efectuează numai la locul de recoltare prin introducerea
termometrului în apa de cercetat, iar citirea temperaturii se face după 10 minute de la
introducerea termometrului fără a-l scoate din apă.

2. Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie, care nu
sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie determinare curentă a apelor uzate,
deoarece nu
există o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor în suspenii. Analizele de
laborator
se exprimă în grade de turbiditate, 1 grad de turbiditate corespund la 1 mg SiO2/dm3. Orientativ,
apele uzate menajere prezintă valori ale gradului de turbiditate în limitele de 400-500° în scara
silicei.
3. Culoarea apelor uzate menajere proaspete este gri deschis, iar culoarea gri-închis indică
începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape. Pentru apele
uzate care reprezintă alte culori, rezultă că amestecul acestora cu apele uzate industriale care
pătrund în reţeaua de canalizare este dominat de acestea din urmă (apele verzi de la
industriile de legume, ape galbene de la industriile prelucrătoare de clor, ape roşii de la
uzinele de metalurgie,
4. Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape imperceptibil. Intrarea în fermentaţie a
materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de putregai, sau alte
mirosuri de produse de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot avea mirosuri diferite
imprimate de natura şi de provenienţa apelor uzate industriale.
5. Materiile solide totale (MST) care se găsesc în apa uzată pot fi în stare de suspensie
(organice şi minerale) şi materii solide dizolvate. Materiile solide în suspensie, la rândul
lor,pot fi separabile prin decantare şi materii coloidale. În funcţie de dimensiunile diferitelor
particule (gradul de dispersie) şi de greutatea specifică a acestor particule, materiile solide în
suspensie se pot depune sub formă de sediment, pot pluti la suprafaţa apei sau pot pluti în
masa apei (materii coloidale).

6
Prin termenul general de solide se definesc materiile care rămân ca reziduu după evaporarea apei
la 103-105°C şi au în componenţa atât materii solide nefiltrabile prin filter de 1,2µm (solide în
suspensie) cât şi materii solide filtrabile (coloizi şi compuşi dizolvaţi)
6. Conductivitatea aduce informaţii asupra cantităţii de săruri dizolvate.

Caracteristici chimice
Se pot grupa în trei categorii principale:
I. Organice:carbohidraţii,grăsimi şi uleiuri, proteine, fenoli, pesticide, poluanţi prioritari,
agenţi de suprafaţă, compuşi organici volatili.
Substanţele organice din apele uzate menajere provin din dejecţiile umane şi animale, din
resturile de alimente,legume şi fructe, precum şi din alte materii organice evacuate în reţeaua de
canalizare. Prezenţa substanţelor organice in apă poate reduce oxigenul din apă poate reduce
oxigenul din apă până la zero, iar în lipsă de oxigen, substanţele organice se descompun prin
procese anaerobe care au loc concomitent cu producerea H2S şi a altor gaze rău mirositoare şi
toxice.
1. Oxigenul dizolvat este un indicator care arată în mod global gradul de poluare al apelor cu
substanţe organice.
Cantitatea de oxigen care se poate dizolva în apa curată –aşa numita limit satutaţie –depinde de
temperatură şi variază de la 7,63 mg/dm 3 la 30°C la 9,17 mg/ dm3 la 20°C şi la 14,23 mg/ dm3 la
0°C. Solubilitatea oxigenului în apă mai depinde şi de turbulenţa la suprafaţa apei de presiunea
atmosferică, mărimea suprafeţei de contact, cantitatea de oxigen din apă sau din atmosferă etc.
Oxigenarea apei poate poate avea loc prin dizolvarea oxigenului din aer sau în anumite condiţii
speciale,prin degajarea oxigenului în procesul de fotosinteză al vegetaţiei acatice.
Cantitatea de oxigen care lipseşte unei ape pentru a atinge limita de saturaţie se numeşte deficit
de oxigen şi indică o impurificare anterioară cu substanţe organice, care a condus la consumarea
totală sau parţială a oxigenului dizolvat.
Conţinutul de oxigen din apa uzată indică gradul de prospeţime al apei brute, precum şi stadiul
decsompunerii substanţelor organice în instalaţii biologice şi în apele naturale.
Fiind un factor global care pune în evidenţă starea de impurificare organică a apelor uzate, se
recomandă ca acest indicator privind oxigenul dizolvat să fie analizat în asociaţie cu consumul
biochimic de oxigen, consumul chimic de oxigen şi stabilitatea relativă a apelor uzate.

2. Consumul biochimic de oxigen(CBO) exprimat in mg/dm3 reprezintă cantitatea de oxigen

consumat de către bacterii şi alte microorganisme pentru descompunerea biochimică,în condiţii

7
aerobe,a substanţelor organice biodegradabile la temperatura şi în timpul standard, de obicei la
20°C şi 5 zile.
Detreminarea mărimii CBO5 se face în funcţie de destinaţia analizei probei atât pentru apele
uzate cât şi pentru apele epurate mecanic. Rezultă că CBO5 va indica cantitatea de oxigen
necesară pentru oxidarea materiilor oraganice coloidale şi dizolvate, precum şi a celei părţi de
materiale organice nedizolvată, care a fost reţinută în decantoare.
În apele uzate menajere,precum şi în apele uzate industriale care au o compoziţie apropiată cu
cea a apelor uzate menajere, mărimea CBO5 variază în limitele foarte largi în funcţie de
provenienţa lor.

Mineralizarea biochimică a substanţelor organice,respective consumul biochimic de oxigen, este

un process complex,care în apele bogate în oxigen se produce în doua faze:
a) faza primară (a carbonului), în care oxigenul se consumă pentru oxidarea substanţelor
oranice care conţin carbon şi producerea de bioxid de carbon care rămâne în soluţie sau se
degajă. Această fază are o durată la apele uzate menajere de aproximativ 20 zile la temperature
de 20°C.
b) faza secundară (a azotului) în care oxigenul se consumă pentru oxidarea substanţelor
organice, care conţin azot, producându-se oxidarea până la stratul de nitriţi şi apoi până la stadiul
de nitraţi. Această fază începe după aproximativ 10 zile, la temperature de 20°C şi se desfăşoară
pe o perioadă mai îndelungată,de circa 100 de zile. Această fază poartă denumirea de nitrificarea
substanţelor organice.
3. Consumul chimic de oxigen(CCO) sau oxidabilitatea apei, care reprezintă cantitatea de
oxigen în mg/ dm3, necesară pentru oxidarea tuturor substanţelor organice sau minerale
oxidabile, fără ajutorul bacteriilor. Oxidabilitatea reprezintă cantitatea de oxigen echivalentă cu
consumul de oxidat.
Pentru apele uzate industriale, care conţin substanţe toxice se distrug microorganismele din
apă şi deci nu se poate determina CBO, în schimb nu oferă posibilitatea de a diferenţia materia

8
organică stabilă şi instabilă din apa uzată.
Determinarea consumului chimic de oxigen după metoda standard se efectuează prin metoda cu
KMnO4, iar pentru cele intens poluate, prim metoda cu bicromat de potasiu. Prima metodă
evidenţiază cantitatea de substanţe organice şi anorganice oxidabile prin oxidarea acestora cu
KMnO4 în mediu acid şi la cald, iar KMnO4 rămas în exces se determină cu acid oxalic. La a-IIa
metodă, substanţele organice din apa uzată sunt oxidate cu bicromat de potasiu în mediu de acid
sulfuric, la cald în prezenţa sulfatului de argint.

4. Carbon organic total(COT) constituie o metodă de determinare a nivelului de poluare

organică a apelor uzate, care spre deosebire de determinările prin CBO şi CCO rezultatele
sunt mai exacte datorită eliminării variabilelor care intervin în analizele CBO şi CCO.
În esenţă, metoda constă în oxidarea materiilor organice cu carbon şi conversia lor în CO2 şi apă.
Gazul generat se captează printr-o soluţie caustică de concentraţie standard şi cu ajutorul unui
analizor de carbon se determină concentraţia materiilor organice din apă.
Principiul metodei constă în oxidarea completă a unei probe de apă uzată, iar CO2 rezultat este
injectat într-o coloană cu un suport ce formează faza staţionară şi care se încălzeşte la o anumită
temperatură.

5. Consumul total de oxygen(CTO) este aplicat în general pentru concentraţii mici de compuşi
organici. Testul este realizat prin introducerea unei cantităţi cunoscute de probă într-un
dispozitiv de oxidare chimică sau un cuptor cu temperatură înaltă. Înaintea analizei se
realizează acidifierea şi aerarea probei pentru a elimina erorile datorate carbonului organic.

6. Tratabilitatea unei ape uzate reprezintă capacitatea acesteia de a-si micşora complexitatea şi
numărul compuşilor organici, datorită acţiunii microorganismelor în procesul de epurare
biologică. Pot fi considerate tratabile biologic apele uzate care la trecerea prin instalaţiile de
epurare biologică permit îndepărtarea compuşilor biodegradabili în proporţie de 80-98% şi a
compuşilor organici totali în proporţie de 60-90%.

7. Azotul sub formă de amoniac liber, azotul organic, nitriţii şi nitraţii constituie azotul total
din apa uzată brută. Amoniacul liber constituie rezultatul descompunerii bacteriene a
materiilor organice. În apele uzate menajere amoniacul poate varia în limitele 15-50 mg/
dm3.. Azotul organic şi amoniacul liber reprezintă indicatori de baze pun în evidenţă gradul
de poluare organică azotoasă ale apelor uzate. În general apele uzate menajere au un
conţinut ridicat de azot organic şi scăzut de amoniac liber.

9
II. Anorganice
1. Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa CO2 liber, a acizilor minerali şi a
sărurilor acizilor tari cu bazele slabe. Se exprimă în ml substanţă alcalină normală pentru
neutralizarea unui dm3 de apă.
2. Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa bicarbonaţilor şi carbonaţilor alcalini şi a
hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alkaline cu ph 7,2-7,6. Se determină prin
neutralizarea unui dm3. de apă de analizat cu o soluţie de NCl 0,1 N exprimată în ml.
3. pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalină şi constituie o cauză importantă perturbatoare a
proceselor biologice din cadrul unei staţii de epurare.
4. Potenţialul de oxidoreducere(redox)exprimă logaritmul cu semn schimbat al presiunii
hidrogenului gazos în echilibru cu oxigenul molecular din soluţie (scara redox are valori de
la 0 la 42). Rh-ul dar în informaţii asupra capacităţii de oxidare sau reducere a pei uzate.
Astfel pentru rh<15 proba analizată se află în stare de reducere corespunzătoare fermentării
anaerobe, iar ph>25, caracerizează o probă în faza de oxidare aerobă.
5. Conţinutul de săruri: cloruri, sulfuri, sulfaţi este important pentru desfăşurarea proceselor de
epurare biologică.
6. Materiale grele existente în apele uzate industriale sunt toxice pentru microorganismele care
participă la epurarea biologică a apelor şi la fermentarea anaerobă a nămolurilor.
7. Substanţe radioactive folosite din ce în ce mai mult în medicină precum şi în centralele
atomice creează probleme celor care se ocupă cu protecţia calităţii apelor. Aceste substanţe
influenţează procesele de epurare.
8. Detergenţii din apele uzate sunt substanţe tensioactive a căror structură moleculară este
formată din două grupări. Detergenţii sintetici pot favoriza acţiunea nocivă a unor toxine
uşurând absorbţia acestora.
9. Nitriţi şi nitraţi sunt prezenţi în apa uzată în cantităţi mai reduse. Nitriţii din apa uzată provin
din oxidarea incomplete a amoniacului, în prezenţa bacteriilor nitrificatoare. Cantităţile
maxime de nitriţi din apele uzate menajere nu depăşesc 0,1mg/ dm3
Nitraţii provin din mineralizarea substanţelor organice poluante de natură proteică ce conţin azot.
Cantităţile de nitraţi în apa uzată menajeră variază între 0,1-0,4 mg/dm3
.
10. Produsele petroliere,grăsimi,uleiuri formează o peliculă plutitoare,care împiedică oxigenarea
apei. În apele uzate menajere prezenţa acestor substanţe este nesemnificativă,însă prezenţa
acestor substanţe în staţia de epurare este dăunătoare, deoarece pot colmata filtrele biologice
şi în procesele de fermentare a nămolurilor.

10
III. Gazele dizolvate (oxigen,H2S,CH4)
Caracteristici bacterilogice
Au drept scop determinarea numărului,genului şi condiţiile de dezvoltare ale bacteriilor în emisar
sau în efluenţii staţiilor de epurare. Apele uzate conţin foarte multe specii bacteriene, care s-au
adaptat unor condiţii specifice de poluare. Pentru determinarea gradului de impurificare a apei cu
bacterii, se utilizează titrul coli, care pune în evidenţă existenţa bacteriilor din grupa coli-bacterii.
Caracteristici biologice
Se referă la determinarea speciilor de organisme şi a densităţilor, oferind informaţii asupra
gradului de poluare sau a capacităţii de autoepurare a apelor. Astfel prezenţa sau absenţa unot
tipuri de organisme poate oferi indicaţii asupra desfăşurării procesului de epurare biologică sau
de fermentare a nămolurilor [Dima M.-1998].

1.5. Standarde și normative

În vederea protecţiei apelor ca factor natural al mediului înconjurător,ca element de bază pentru
viaţă şi desfăşurarea activitătilor social economice, evacuarea apelor uzate în apele de suprafaţă
se face numai în condiţiile prevăzute de Legea Apelor nr.8/1974.
Pentru respectarea acestor condiţii, sunt necasare numeroase studii şi cercetări în vederea
stabilirii schemei optime a statiei de epurare. Condiţiile tehnice de calitate pe care trebuie să le
îndeplinească apele de suprafată, după amestecul lor cu apele uzate brute sau epurate sunt
specificate de către Legea “Apelor Române”, în grija cărora se află bazinele hidrografice.
Se recomandă ca evacuarea în emisar a apelor uzate ale căror grade de diluţie sunt cuprinse între
50-100 să se realizeze prin guri de vărsare speciale de difuzie în vederea obţinerii de valori limită
admise [Dima M.-1981].
Obiectivul acestei Directive este reducerea poluarii cu substante din Lista II în toată Uniunea
Europeana şi eliminarea poluarii cu cele mai periculoase substante (prevăzute pe Lista I a
Directivei). Directiva aceasta este asimilată acum cu Directiva Cadru privind Apa, dar
majoritatea prevederilor, cu exceptia Listei I şi Listei II inlocuite de Lista de substanţe
prioritare/prioritar periculoase, rămân în vigoare până în 2013.
În legislatia din Romania aferentă acestei directive, respectiv HG nr. 118/2002, termenul de
“substanţe din Lista I si Lista II” a fost înlocuit cu termenul “substanţe prioritare/prioritar
periculoase din Lista de substanţe prioritare în domeniul politiciii apelor, prezentă şi în Legea
Apelor nr. 310/2004
Hotărâre nr. 188/2002 din 28/02/2002-pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de
descărcare în mediul acvatic a apelor uzate. Actualizat în 2005. Normativ din 28/02/2002-
privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate

11
industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2005.

Tabelul 1.1. Valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi urbane
evacuate în receptori naturali

12
1.5. Metode de epurare a apelor uzate municipale
În funcţie de caracteristicile apelor uzate definite de provenienţa acestor ape,la care se adaugă
condiţiile de calitate la deversare în receptori impuse de STAS 4706-88, procedeele de epurare
pot fi mecanice, mecano-chimice, mecano-biologice, mecano-chimică-biologică, avansat [Dima
M.-1998].
Procesele tehnologice de epurare a apelor uzate realizeaze reducerea sau eliminarea complete a
impurităţilor de natură minerală, organică şi bacteriologică astfel încât apele epurate să nu
afecteze caracteristicile calitative ale emisarilor în care se evacuează.
Epurarea apelor uzate, indiferent de procedeele utilizate, are ca obiective:
 reţinerea substanţelor poluante sau a celor ce pot fi valorificate ulterior având ca efectele final
obţinerea apei epurate ce poate fi reintrodusă în circuitul natural sau recirculată în procese
tehnologice;
 prelucrarea depunerilor (nămolurilor) rezultate din epurarea apelor.
Procedeele tehnologice de epurare realizate în cadrul staţiilor de epurare municipale sau
industriale utilizează operaţii unitare (bazate pe fenomene fizice de reţinerea poluanţilor) sau
procese unitare(bazate pe procese chimice şi biologice de transformare a poluanţilor în compuşi
mai simpli,sau chiar molecule de CO2 şi H2O [Axinte S. şi altii-2003].

Procedeele de epurare mecanică

Asigură reţinerea prin procese fizice, a substanţelor solide (solide de dimensiuni mari, nisip,
pietriş, solide în suspensie) din apele uzate. Pentru reţinerea corpurilor solide de dimensiuni
mari se folosesc grătare şi site; pentru separarea, prin flotaţie sau gravitaţională, a grăsimilor şi
uleiurilor care plutesc în masa apei uzate, se folosesc separatoare de grăsimi, iar sedimentarea
materiilor solide în suspensie, are loc în deznisipatoare, decantoare, fose septice. În epurarea
mecanică (decantoare) se reţine şi o parte din material organică biodegradabilă, datorită asocierii
acesteia cu solidele în suspensie.
Dacă în canalizarea orăşenească sunt deversate mari cantităţi de ape uzate industriale, pentru a
proteja desfăşurarea normală aproceselor de epurare în treaptă mecanică, se prevede o treaptă
preliminară, realizată în bazine de egalizare (uniformizare) a debitelor şi a concentraţiilor.

13
G/S – grătare/site;
DZ – deznisipator;
D.P. – decantor primar;

Procedeele de epurare mecano-biologică

Se bazează pe acţiunea comună a proceselor mecanice, chimice şi biologice şi pot avea loc în
condiţii naturale (câmpuri de irigare şi de infiltrare, iazuri biologice, lagune aerate) sau în
condiţii artificiale prin filtrare biologică (filtre biologice de mică sau de mare încărcare, filtre
biologice scufundate, filter tun, aerofiltre, pentru apele uzate) sau în bazine de aerare cu nămol
active (de mică sau de mare încărcare, cu aerare normală sau prelungită, cu distribuţia în trepte a
materiei organice).
Construcţiile şi instalaţiile în care se realizează procesele biochimice de epurare biologică
alcătuiesc treapta secundară a staţiei de epurare, având drept scop final, reţinerea materiilor
solide dizolvate şi în special a celor organice (biodegradabile).
Nămolul produs în treapta biologică este reţinut prin decantare, în decantoarele secundare.
În aceasta treaptă de epurare sunt necesare unele construcţii şi instalaţiile de deservire (instalaţii
pentru producerea şi introducerea artificială a aerului,staţii de pompare şi conducte pentru
transportul şi distribuţia nămolului activ).

G/S – grătare/site;
Dz – deznisipator;

14
D.P. – decantor primar;
B.N.A. – bazin cu nămol activ;
D.S. – decantor secundar.

Procedeele de epurare avansată

Epurarea mecanică, chimică şi biologică nu realizează eliminarea poluanţilor prioritari, care,
chiar şi în concentraţii foarte mici, au efecte negative asupra organismelor vii şi asupra
echilibrului ecologic în natură sau care limitează posibilităţile de recirculare/reutilizare a apei în
industrie, agricultură.
Dintre poluanţii prioritari care sunt reţinuţi prin procedee de epurare avansată se menţionează:
compuşii anorganici solubili, compuşii organici nebiodegradabili, solidele în suspensie, coloizii
si organismele patogene.
Procedeele de epurare avansată se pot aplica fie înaintea etapei de epurare biologică sau după
aceasta, în funcţie de matricea apei uzate (concentraţia şi tipul poluanţilor).
În mod normal, ciclul apei a fost întotdeauna utilizat pentru a reprezenta transportul continuu şi
transformările suferite de ape în mediu, cuprinzând toate sursele naturale de ape de suprafaţă
(râuri, fluvii, mări, oceane) apă subterană, apă din atmosferă. Dupilizarea apei, efluenţii în
cantităţi şi grade de poluare diferite pot fi recirculaţi sau reutilizaţi în conformitate cu
reprezentarea din Figura 2.3. Recircularea se referă la utilizarea apei provenite din procese
industriale, după o epurare corespunzătoare pentru a satisface necesităţile privind consumul de
apă în aceleaşi unităţi economice (apa de spălare, apa de proces, apa utilizatnt termic: răcire,
încălzire).

15
Reutilizarea apei rezultată din staţiile de epurare municipale sau de pe platformele industriale
poate avea ca beneficiari agricultura, sistemele de irigaţii, sistemele duale de alimentare a
locuinţelor, piscicultura, îmbogăţirea acviferelor).
a) în această reprezentare,modalităţile de deversare respective posibilităţile de recirculare/
reutilizare sunt prezentate cu linii punctuate.
b) deversarea efluenţilor staţiilor de epurare municipale în emisari;
c) reutilizarea efluenţilor staţiilor de epurare municipale în procese industriale;
d) recircularea efluenţilor,după epurare,în cadrul proceselor industiale;
e) recircularea efluenţilor staţiilor de epurare municipale pentru tratare în vederea obţinerii apei
potabile;
f) reutilizarea efluenilor staţiilor de epurare municipale pentru irigaţii;
g) reutilizarea efluenilor staţiilor de epurare municipale pentru suplimentarea resurselor de apă
subteran.
Dintre procedeele de epurare avansată avem:
a) procedee care au la bază procese fizice: filtrarea, flotaţia cu aer, evaporarea, extracţia lichid,
adsorbţia, procedeele de membrană (microfiltrarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă,
electrodializa), distilarea.
b) procedeele care au la bază procese chimice: oxidarea cu aer umed,oxidarea cu apă în condiţii
supercritice, ozonizarea, precipitarea chimică, schimbul ionic, procesele electrochimice;
c) procedee care au la bază procese fizico-chimice: îndepărtarea azotului prinstripare cu aer,
clorinare, schimb ionic;
d) procedee care au la bază procese biologice: îndepărtarea azotului prin procese de
nitrificare/idenitrificare sau oxidarea amoniacului prin nitrificarea biologică [Axinte
S.,Teodosiu C,.şi alţii2003].

16
CAP. 2. TEMA DE PROIECTARE

Să se realizeze proiectul tehnologic al unei staţii de epurare a apei uzate urbane. Se dau
următoarele date:

Debite de calcul
Debitul stației de epurare:

Qzi, med = 0,275 m3/s;

Qzi, max = 0,315 m3/s;
Qorar, min = 0,235 m3/s;
Qorar, max = 0,355 m3/s.

Debitul emisarului:
Viteza medie a apei: v = 1,5 m/s;
Debitul emisarului : Qe = 5 m3/s;

Debit mediu Qe = 35,2 m3/s

Compoziţia apelor uzate care sunt introduse în staţia de epurare

Indicatori de calitate urmăriți în cadrul procesului de epurare sunt:

Materiile totale in suspensie (MTS) reprezinta substantele insolubile din apa uzata care se
pot separa prin filtrare, centrifugare sau sedimentare (cu dimensiuni de max. 2 mm).
MTS solide în suspensie: Ciss = 400 mg/l;

Substanțele organice
CBO5 reprezintă conținutul biochimic de oxigen dizolvat după 5 zile. Acest indice reprezintă
o măsură a impurificării organice a apelor reziduale şi este cantitatea de oxigen (mg/l)
necesară pentru oxidarea substanţelor organice prin intermediul bacteriilor dintr-un litru de
apă la 20 0C, timp de 5 zile.
- CBO5 = 420 mg O2/l;

CCOCr reprezintă consumul chimic de oxigen determinat prin metoda cu dicromat de potasiu
K2Cr2O7. Această determinare oferă informații asupra gradului de poluare al apei cu materie
organică (substanța organică oxidabilă chimic).
- CCOCr = 510 mg O2/l;

Azotul total NT se referă la azotul din apa uzată sub formă de azot mineral (azot anorganic
sub formă de NH4+, NO3-, NO2-) și azot organic.
Azot total : CiN = 14 mg /l;

Temperatura apei uzate: 200C;

pH = 7;
Constanta de consum a oxigenului din apele uzate: K1 = 0,1 zi-1

17
Gradul de diluție

Valorile limită ale principalelor substanţe poluante din apele uzate, corespunzătoare gradelor de
diluţie cu valori de 50 şi 100, sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Valorile limită ale principalelor substanţe poluante din apele uzate
Valoarea limită în funcţie
Nr. Substanţa poluantă sau UM de gradul de diluţie
Gradul de diluţie
Crt. indicatorul de încărcare
1 50 100
1 Materii în suspensii mg / dm3 25 100 200
2 CBO5 mgO2 / dm3 15 60 100

Un parametru care intervine în calculele de proiectare a unei staţii de epurare de ape

uzate urbane, care deversează în emisar - apa de suprafaţă, este gradul sau raportul de diluţie
notat cu “d” şi care este dat de relaţia :
Q
d ,
q
în care:
Q-este debitul emisarului, (m3/s), Q=5 m3/s;
q- reprezintă debitul maxim zilnic ape uzate, (m3/s), q=0,315 m3/s.

5
d  d  15,873
0,315
Într-o secţiune intermediară de la gura de vărsare până la secţiunea de amestecare
completă raportul de diluţie real va fi exprimat prin relaţia şi anume :
Q
d '  a ,
q
în care:
a-coeficientul de amestecare corespunzător secţiunii considerate a cărei valori poate varia
între 0,7-0,9; se adoptă a=0,85.
5
d '  0,85   d '  13, 492
0,315
În cazul în care amestecarea ar fi perfectă valoarea lui va fi a = 1 şi corespunde formulei
de calcul.

2.1. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE

18
 În vederea protecţiei apelor ca factor natural al mediului înconjurător, ca element de bază
pentru viaţă şi desfăşurarea activităţilor social economice, evacuarea apelor uzate în apele de
suprafaţă, trebuie să îndeplinească condiţiile din NTPA 001 (Legea 188/2002).
În tabelul 2 sunt prezentaţi indicatorii de calitate cu valorile limită admisibilă conform
NTPA 001 din Legea 188/2002, privind evacuarea apelor uzate în apele de suprafaţă.

Tabelul 2. Valori limită privind evacuarea apelor uzate în apele de suprafaţă

Nr. Indicatori de calitate UM Valorile limită admisibile
crt.
1 Materii în suspensii mg / dm3 35
2 CBO5 mgO2 / dm3 25
3 CCO-Cr mgO2 / dm3 125
4 Azot total mg / dm3 10

În funcţie de valoare obţinută a gradului de epurare determinat, acesta se compară cu

datele din tabelul 3, care exprimă eficienţa construcţiilor şi staţiilor de epurare stabilindu-se în
final mărimea staţiei de epurare din punct de vedere a metodelor şi procedeelor de epurare ce
trebuie adoptate.
Determinarea capacităţii stației de epurare şi a eficienței sale, sunt calculate în funcţie de
valorile gradului de epurare necesare pentru principalii indicatori de calitate ai apelor uzate.
Prin grad de epurare necesar se înţelege procentul de reducere, ca urmare a epurării, a
unei părţi din elementele poluante de natură fizică, chimică si biologică din apele uzate, astfel
încât, partea rămasă în apa epurată să reprezinte valoarea limită admisibilă.
Conform definiţiei, gradul de epurare se calculează cu relaţia:

Ci  Cf
GE  100 [%] ,
Ci
în care:
Ci – reprezintă valoarea concentraţiei iniţiale a indicatorului fizic, chimic din apele uzate,
pentru care se determină gradul de epurare, (mg/L) ;
Cf - reprezintă valoarea concentraţiei finale a aceluiaşi indicator după epurarea apei

Tabelul 3. Eficienţa construcţiilor şi staţiilor de epurare

Procese de epurare şi construcţiile Eficienţa %
respective CBO5 / CCOCr Suspensii Azotul total, NT

19
 separabile
prin
sedimentare
Mecanice
-grătare, site, etc. 5-10 5-20 --
-deznisipatoare, decantoare 25-40 40-70 --
Mecano-chimice
-instalaţii de coagulare-decantare 50-85 70-90 10-20
-staţii de clorare (apa brută sau 15-30 - 10-20
decantată) - -
-idem (apa epurată biologic)
Mecano-biologice artificiale
-cu filtre biologice de mare încărcare 65-90 65-92 30-40
-bazine cu nămol activ de mare 50-75 75-85 50-70
încărcare 75-95 85-95 70-80
-tratare avansată prin adsorbție pe
cărbune activ

2.1.1.Determinarea gradului de epurare pentru materii totale în suspensie:

Se va aplica formula generală de determinare a GE (grad de epurare) particularizată
pentru materiile în suspensie:
Ciss  Cf ss
GE  100  %
Ciss
în care:
Ciss -reprezintă cantitatea de materii în suspensie din apele uzate brute, ce intră în staţia

de epurare, Ciss = 410  mg / dm  ;

3

Cf ss - reprezintă cantitatea de materii în suspensie, ce poate fi evacuată în emisar,

conform NTPA 001/2005,concentraţia limită pentru materiile în suspensie fiind de MTS = 35
mg/l.
410  35
GE  100  GE  91, 4634%
410

2.1.2.Determinarea gradului de epurare necesar pentru consumul biochimic (CBO 5):

20
Se va aplică formula generală a GE privind CBO 5 considerând valoarea maximă admisă a
concentraţiei conform NTPA 001/2005.
Se ia în calcul valoarea impusă de NTPA 001/2005.
CBO5 NTPA= 25 mg/l
CBO5tema  CBO5au 420  25
GE  100  GE  100  GE  94, 0476%
CBO5tema 420

2.1.3.Determinarea gradului de epurare necesar pentru consumul chimic (CCOCr):

Se va aplică formula generală a GE privind CCOCr considerând valoarea maximă admisă a
concentraţiei conform NTPA 001/2005.
CCOCr NTPA= 125 mg/l
Ciss  Cf ss
GE  100
Ciss
în care:
Ciss -reprezintă concentrația de CCOCr din apele uzate brute, ce intră în staţia de epurare,
mg O2/l;
Cf ss - reprezintă concentrația de CCOCr, ce poate fi evacuată în emisar, conform NTPA
001/2005.

2.1.4.Calculul gradului de epurare necesar pentru azot total

Se va aplică formula generală a GE privind Ntotal considerând valoarea maximă admisă
a concentraţiei Ntotal conform NTPA 001/2005.
CNtotal(conform NTPA 001/2005)= 10 mgN/l
CiN  Cf N  NTPA 14  10
GE  100  GE  100  GE  28,5714% ,
CiN 14
în care:
CiN -reprezintă cantitatea de azot total, care intră în staţia de epurare, în mgN / L ;

CiN  NTPA -reprezintă cantitatea de azot total, la evacuarea din stația de epurare, în mgN / L .

21
2.1.5. Calculul concentraţiilor intermediare realizate pentru etapele de epurare mecanică şi
biologică (solide în suspensie, CBO5, CCOCr, NT)
Calculul concentrațiilor intermediare pentru etapele de epurare presupune cunoașterea
unor date privind eficiența (gradul de epurare GE) a fiecărei etape de epurare în
funcție de indicatorul de calitate urmărit:
Indicator de calitate / Grad de epurare %
Etapa de epurare MTS CBO5 CCOCr NT
1 Grătare 5% 0 0 0
2 Deznisipator (bazin de 25% 5% 5% 0
egalizare)
3 Decantor primar 55 % 40% 30% 0
4 Coagulare floculare + 70% 70% 65% 70%
decantor primar
5 Bazin cu nămol activ + 85% 85% 85% 85%
decantor secundar
6 Filtru biologic 75% 80% 80% 80%
7 Adsorbție pe cărbune activ 60% 55% 60% 45%

Exemplu de variantă tehnologică

Varianta I (grătar, deznisipator, coagulare floculare+decantor primar)

Solide în suspensie

Grătare, GE=5%,
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
C f ss   C fss   C fss  389,5mg / L
100 100

Deznisipare, GE=25%,
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
C f ss   C f ss   C f ss  292,125mg / L
100 100
Coagulare-floculare+Decantor primar, GE=70%,

Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  70)

C f ss   C f ss   C f ss  87,6375mg / L
100 100

22
 CBO5

Grătare, GE=0%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  420mgO2 / L
5
100 5
100 5

Deznisipare, GE=5%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  399mgO2 / L
5
100 5
100 5

Coagulare-floculare + Decantor primar, GE=70%,

CiCBO  (100  GE ) 399  (100  70)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  119, 7mgO2 / L
5
100 5
100 5

CCO-Cr
Grătare,GE=0%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)
C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  510mgO2 / L
100 100
Deznisipare,GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)
C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  484,5mgO2 / L
100 100
Coagulare-floculare + Decantor primar, GE=65%,

CiCCOCr  (100  GE ) 484,5  (100  65)

C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  169,575mgO2 / L
100 100
N
Grătare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100

23
Deznisipare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Coagulare-floculare + Decantor primar , GE=70%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  70)
C fN   C fN   C f N  4, 2mgN / L
100 100

Exemple rezultate calcul pentru 5 variante tehnolohice de epurare:

Varianta I II III IV V NTPA

Indicator- C f 001/2005
Materii în suspensii, mg/L 19, 7184 32,864 87, 6375 17,5275 7,8873 35
CBO5, mgO2/L 35,91 51,87 119, 7 17,955 16,1595 25
CCO-Cr, mgO2/L 50,8725 67,83 169,575 25, 4362 20,349 125
Azot mgN/L 2,1 2,8 4, 2 0, 63 1,155 10

Fiecare student va avea valori diferite ale indicatorilor: MTS - solide în

suspensie, CBO5 - conținutul biochimic de oxigen dizolvat după 5 zile, CCO Cr
- consumul chimic de oxigen şi NT - azotul total, ca in tabelul de mai jos.

Nr. MTS, CBO5, CCOCr, NT,

Nume / Prenume Student
crt. mg/l mgO2/l mgO2/l mgN/l
1 Andrușcă N. Mihaela 400 410 490 15
2 Băluță F. Cristina-Adriana 430 370 500 12
3 Bobuș V. Dănuț-Gigi 570 510 550 21
4 Bounegru V. Anca-Andreea 360 325 375 24
5 Burtea V Nicolae 640 590 624 15
6 Carșote P. Daniela 710 645 658 28
7 Cîrjan I. Nicoleta-Mioara 738 682 726 31
8 Crăciun Al. Marilena 357 305 368 35
9 Cristea N. Valentina-Liliana 329 293 376 25
10 Dobrilă St. Lucica 358 267 315 28
11 Drîmboi M. Daniela 289 286 308 29
12 Florea L. Cătălina Virginia 300 294 309 16
13 Gheorghe I.B. Jenel 312 298 310 17
14 Grigore D. Sorin 440 380 523 18
15 Ioan E. Narcisa--Mirela 410 328 341 29
16 Macovei C. Alexandru 420 346 362 28
17 Manea T. Marian-Cristian 550 486 497 25
18 Mardale M. Marius-Georgi 530 467 483 35
19 Moca C. Daniela 380 293 309 31
20 Nedelcu I. Aurelian-Alexandru 340 305 333 28
21 Ochiroși C. Carmen -Elena -Cristina 400 382 394 19
22 Olaru I. Uliana 620 545 572 24

24
23 Patriche I. Elena-Cristina 660 530 560 21
24 Patriche I. Georgiana -Monica 710 634 662 12
25 Pârciulescu G. Dragoș-Cristian 730 626 649 14
26 Pîrvu D. Alexandru 380 308 334 16
27 Simion Gh. Steluța 280 282 328 17
28 Slavic I. Daniel 680 590 610 18
29 Stăvărache P. Oana Daniela 300 291 320 14
30 Șerbu C. Carmen Daniela 500 433 460 12
31 Viciaga (Lica) M. Alina-Maria 600 498 520 21
32 Zota V. Aurel Cătălin 550 473 500 24

25