Stiluri de comunicare

pedagogică şi tipologii de
educatori, profesori

Grosu Liliana,
dr. conf. univ
Stilul constă în totalitatea
procedeelor generale şi
specifice de acţiune
permiţând folosirea optimă a
calităţilor şi capacităţilor
persoanei, ca şi compensarea
unor minusuri ale ei.
 a) stiluri individuale care dau
identitatea fiecărui educator si
subsumează sub aceeaşi categorie
cadrele didactice cu particularităţi
stilistice asemănătoare;
 b) stiluri generale, ca modalităţi
generale de conducere şi comunicare
educaţională, cu valoare de strategii.
Ausubel : stilul, ar putea fi
circumscris în două feluri:
1) prin raportarea deosebirilor
individuale la o dimensiune
considerată etalon;
2) prin inventarierea unor trăsături
intercorelate ce caracterizează
comportamentul profesorului.
  obiectivele generale ale
grupului;
 modalităţile de lucru şi etapele
Stilul activităţii;
autoritar  sarcina de realizat şi
colaboratorii cu care va desfăşura
activitatea;
 personalizează elogiile şi
criticile;
 • obiectivele şi politicile generale ale grupului sunt
supuse dezbaterii, educatorul încurajând participarea activă
a tuturor membrilor;
• desfăşurarea activităţilor (metodele şi procedeele,
etapele) sunt, de asemenea, rezultatul unor decizii
colective;
Stilul • educatorul îi sprijină pe elevi, oferind mai multe
democratic variante sau soluţii;
• repartizarea sarcinilor este decisă de grup, iar
alegerea colaboratorilor se face în mod liber;
• educatorul încearcă să se comporte ca un membru
obişnuit şi egal cu ceilalţi membrii ai grupului, să fie
apropiat, dar în acelaşi timp, obiectiv în aprecierile şi
criticile sale.
Stilul punitiv - bazat pe constrângere;
Stilul nepunitiv (afectuos) întemeiat pe căldură
sufletească şi motivaţie intrinsecă.
Stilul normativ - respectarea şi aplicarea
întocmai a normelor sociale şi pedagogice.
Stilul operaţional-concret rezolvă probleme în
funcţie de contextul situaţional în care este
plasată.
Stilul interogativ - centrat pe conversaţie;
Stilul expozitiv - centrat pe expunere şi ascultare.
 Stilul monoteic - accentuează dimensiunea
normativă a comportamentului
educatorului.
 Stilul idiografic se află la polul opus celui
monoteic. În acest caz accentul cade pe
cerinţele copilului;
 Între stilurile monoteic şi idiografic există un
stil intermediar, numit şi stil tranzacţional.
 Marchand:

• plin de afecţiune, înţelegere, prietenie, cu

A opusul său - distant, egocentric, mărginit;

• responsabil, cu spirit metodic, sistematic,

eficient, cu opusul său - lipsit de sistem,
B şovăielnic, neglijent;

• cu putere de stimulare, imaginaţie,

entuziasm creativ, având opusul - inert,
C rutinier.
PRIETENI

ADVERSARI

MANIPU-
LATORI