Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe economice şi administraţie publică


Specializarea : Audit și guvernantă corporativă, anul 1

Evaziunea fiscală

Profesor coordonator: Masterand:

SUCEAVA, 2017

1
Cuprins

REZUMAT...........................................................................................................................................3
INTRODUCERE...................................................................................................................................3
Capitolul I. Evaziunea fiscală la nivel național și internațional.....................................................4
1.1. Evaziunea fiscală la nivel internațional..................................................................................4
1.2. Evaziunea fiscală la nivel național.........................................................................................5
1.2.1. Definirea conceptului de evaziune fiscală......................................................................5
1.2.2. Clasificare evaziunii fiscale............................................................................................5
1.2.3. Cauzele evaziunii fiscale.................................................................................................6
1.2.4. Infracțiuni de evaziune fiscală........................................................................................7
1.2.5. Modalităţile evaziunii fiscale..........................................................................................8
Capitolul 2. Combaterea evaziunii fiscale în România....................................................................9
CONCLUZII.......................................................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................12

2
REZUMAT

Am ales să tratez această temă deoarece din momentul declanșării crizei economice, atât la
nivel național cât și internațional, această maladie cunoscută sub numele de evaziune fiscală s-a
extins și a produs multe efecte asupra economiilor naționale .
Economia națională, progresează într-un spațiu larg odată cu dezvoltarea fenomenului de
globalizare. Această amprentă a globalizării este din ce în ce mai serioasă, deoarece este necesară
adaptarea continuă a mecanismelor economice, sociale și politice.

INTRODUCERE

Combaterea și prevenirea evaziunii și a fraudei fiscale reprezintă un aspect important al


Strategiei Naționale de Apărare a României în contextul traversării unei crize financiare globale.
Politică fiscală joacă un rol important în economie pe piaţă prin pârghiile tradiţionale de care
dispune nu doar în vederea realizării veniturilor statului, dar şi pentru imprimarea sensului şi
ritmului de dezvoltare economică şi socială a ţării.
Economia subterană a luat o mare amploare deoarece instituțiile competenţe și împuternicite
ale statului, nu reacționează pentru a descoperi și a sancționa operativ cazurile de evaziune fiscală și
de fraudă fiscală. Așadar această reacție este una slabă că o concluzie a politizării excesive a unor
instituții, ce a generat o de profesionalizare a personalului cu o diminuare a capacității de
identificare, cercetare și finalizare a cazurilor respective de fraudă.
Acest fenomen de evaziune fiscală este, cu siguranță una dintre infracțiunile ce se bucură de
cea mai mare clemență din partea opiniei publice. Aceasta are din ce în ce mai multe victime și
astfel se diminuează bugetul de cheltuieli ce sunt necesare pentru a finanța cheltuielile publice și se
creează inegalități în cazul contribuabililor, fiind defavorizați cei de buna-credință, care își declară
veniturile și bunurile impozabile și își achită datoriile fiscale aferente.
Efectele acestui fenomen sunt din ce în ce mai întâlnite și se fac mai remarcate în momentele
criză deoarece atunci se simte lipsa resurselor și au loc disponibilizări de personal.
În România, problema evaziunii fiscale a căpătat un interes major, în primul rând, datorită
existenţei unei economii cu o lipsă acută de capital, atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel
microeconomic, unde fenomenul sub capitalizării este deosebit de prezent.. Lipsa de capital atrage
după sine o situaţie precară a veniturilor. În aceste condiţii, limitarea într-o măsură cât mai mare a
evaziunii fiscale ar avea un efect pozitiv asupra echilibrului bugetar.

3
Capitolul I. Evaziunea fiscală la nivel național și internațional

1.1. Evaziunea fiscală la nivel internațional

Definirea noțiuni de evaziune fiscală își are proveniența în amplasarea acesteia într-un cadru
interdisciplinar, aflat la granița juridicului și a economicului. Pluritatea de termeni folosiți în mod
uzual pentru a defini același fenomen (fraudă, fraudă legală sau legitimă, fraudă ilegală, evaziune
internațională, evaziune legală, evaziune ilegală, paradisuri fiscale, refugii, abuzul dreptului de a
fugii din fața impozitului, subestimarea fiscală, frauda la lege, economia subterană) susține
dificultatea definirii noţiunii de evaziune fiscală1.
Se poate observa că în literatura internațională de specialitate, comparând vocabularul juridic
uzitar în state diferite, în țările anglo-saxone, conceputul de ”tax evasion” definește frauda fiscală,
iar ”tax avoidance” definește evaziunea fiscală, ajungem la concluzia că frauda fiscală are caracter
ilegal, în timp ce evaziunea fiscală are caracter legal. Limita dintre acestea două este foarte fină şi
greu de trasat cu precizie.
Este cunoscut faptul că dintotdeauna omul a fost reticient la plata obligațiilor către stat,
indiferent de întitularea acestora(dijmă, bir, vămuit etc) deoarece prin natura sa, îi este dificil să se
despartă de o parte din veniturile sale, taxele fiind considerate un sacrificiu, și găsesc orice mijloc
pentru a se sustrage de la plata acestora. Așadar putem afirma faptul că neplata sau încercarea de a
diminua pe cât de mult posibil, veniturile ce se cuvin statului prin exploatarea imperfecţiunilor
legislative, sau prin utilizarea unor variante și metode ingenioase se cheamă evaziune fiscală.
Acesta este un fenomen economico-social complex de maximă importanță cu care entitățile
statale se confruntă din cele mai vechi timpuri, a cărui consecințe nedorite, trebuie limitate,
eradicare fiind practic imposibilă. Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra veniturilor
fiscale, conducând la distorsiuni în mecanismul pieței și contribuind la inechitatea sociale2.
În documentele oficiale O.E.C.D. evaziunea fiscală este definită în sensul ”aranjamentelor
nelegale în care răspunderea juridică în ceea ce privește plata taxelor și a impozitelor este ignorată 3.
Recurgerea la evaziune fiscală internațională își găsește explicația atât în jocul dublei impuneri
datorită autonomiei regimurilor fiscale naționale cât și presiunile fiscale rezultate de aici. ”Pentru a
evita să fie supus la două impozitări distincte, contribuabilul se refugiază în zone protejate din punct
de vedere fiscal. Tehnicile sunt numeroase și pe măsura imaginației contribuabilului4.”
În timp lupta contra procesului de evaziune fiscală la nivel internațional s-a intensificat. Mai
multe grupuri și organisme , printre care și G20 și G8, U.E., O.E.C.D. și-au asumat angajamentul în
sensul cooperării și controlului în lupta contra procesului de evaziune fiscală5.
La nivel internațional printre cele mai întâlnite moduri de a se sustrage de la impunere sunt:
abstinența și disimularea.
Abstinența are loc în momentul în care contribuabilul se abține de a mai produce, de a mai
muncii, fapt ce se datorează presiunilor fiscale ridicate, iar acesta se orientează către țări cu presiune
fiscală mai scăzută. Acest mod de sustragere este asimilat cu fenomenul de economisire de impozite.

1
Aniței ,N. , Lazăr, R. Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune, Editura Lumea, IASI, 2013, p.21
2
Florescu, D., Bucur, D., Mrejeru, Th., Pantea, M., Martinescu, A.,, Evaziunea fiscală, Universul Juridic, București,
2013, pp.19-20
3
/ www.oecd.org/dataoecd/17/21/33967016,pdf OECD, International Tax terms for the Participants in the OECD
Programme of Cooperation with Non-OECD Economics
4
Geffroy, B., J., Trataite du Droit Fiscal, Editura Presses Universitaires De France, p.577
5
Aniței ,N. , Lazăr, R. Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune, Editura Lumea, IASI, 2013, pp.155-156
4
Disimularea materiei impozabile se realizează în momentul în care nu sunt declarate unele
venituri câștigate în străinătate sau chiar a averii situate acolo, contribuabilul furnizează fiscului
informații eronate privind bunurile și veniturile situate în afara granițelor.
Aceste instrumente de realizare a evaziunii fiscale se rezumă la tipuri de societăți instalate în
țările de refugiu: holding-urile, societățile de bază și societățile fictive.
Eforturile de combatere a evaziunii fiscale la nivel internațional se regăsesc sub forma
cooperării. Cea mai cunoscută formă de combatere a evaziunii internaționale se regăsește sub forma
unor coduri6, dar din nefericire aceste coduri reprezintă doar un summum de bune intenții, fiind mai
degrabă aspiraţionale, decât operaționale.

1.2. Evaziunea fiscală la nivel național

1.2.1. Definirea conceptului de evaziune fiscală


În lucrarea sa, Marius Pantea 7afirmă faptul că evaziunea fiscală poate fi definită că fiind
totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora persoanele fizice sau juridice sustrag în
total sau în mare parte a materia impozabilă şi constă în neîndeplinirea voită a obligațiilor fiscale de
către contribuabili.
Deasemenea autorul definește evaziunea fiscală ca o formă de manifestarea importantă a
criminalității economico-financiare, cu două componente:
1. Frauda fiscală - faptă de natură penală prevăzută și pedepsită de lege;
2. Evaziune permisă sau evaziunea legală – care poate fi contravenție sau nu a fost prevăzută
de legiuitor.
Legea nr.87/1994 8 definea, în art. 1 noțiunea de evaziune fiscală ca fiind sustragerea prin
orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume
datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurărilor sociale de stat și bugetelor
fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine, denumite în
cuprinsul legii contribuabililor.
1.2.2. Clasificare evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală poate fi clasificată în funcție de mai multe criterii printre care enumerăm:
criteriul ariei geografice, complexitatea mijloacelor folosite, întinderea în timp a acesteia, modul în
care se aplică taxele și impozitele.
a) În funcție de modalitatea în care se procedează la evitarea aplicării reglementărilor fiscale
privind modelul de aplicare al taxelor și impozitelor, evaziunea fiscală îmbracă două forme:
- Evaziune fiscală legală, ce are loc atunci când o parte din veniturile, sau averea unor
persoane, sau categorii de persoane sau categorii sociale sunt ferite de la impunere prin recurgerea la
o combinație necondiţionată de lege și deci, ”tolerata” prin scăpare la vedere.9.
- Evaziunea fiscală frauduloasă, constă în disimularea obiectului impozabil, în subevaluarea
cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat,
toate realizate prin intermediul încălcării dispozițiilor legale.
Printre cele mai întâlnite forme de evaziune fiscală ilicită putem aminti: trecerea de cifre
nereale în registrele contabile, întocmirea de documente de plăți fictive, alcătuirea de registre
contabile nereale, reducerea cifrei de afaceri, erori de adunare și raportare, nedeclararea materiei

6
McIntyre, M., United Nations Code of Conduct of Corporation in Combating International Tax Evasion, Wayne State
University Law School, 2008, p35
7
Pantea, M., Investigarea criminalității economico-financiare vol I, Editura Pro Universitarea, Bucuresti,2010, p 15
8
Aborată de art. 16 din Legea nr. 241/15.07.2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscală
9
Aniței ,N. , Lazăr, R. Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune, Editura Lumea, IASI, 2013, pp.34-35
5
impozabile, executarea de registre de evidențe duble, vânzări fără documente justificative, falsificare
bilanțului.
Nu este posibilă în practică delimitarea dintre evaziunea fiscală licită și cea ilicită, pentru că
între licit și ilicit nu e o ruptură ci o continuitate, dorinţa contribuabilului de a căuta un mod de a
evita impunerea îl conduce de la legal la fraudă. Datorită acestei perspective în literatura de
specialitate se face referire la existența celor trei tipuri de contribuabili, și anume: funciarmente
cinstiți(albi), funciarmente necinstiți (negri) și funciarmente necinstiți (gri), care evadează fie
legitim, prin abilitare, fie ilegal - prin acrobații sau abuz de lege10.

b) O altă clasificare folosită în cazul evaziunii fiscale face distincția între11:


- frauda tradițională sau prin disimulare, care constă în sustragerea parțială sau totală de la
impunere, prin întocmirea și depunerea de documente incorecte, false, creşterea de cheltuieli în
detrimentul diminuării profitului impozabil, prestarea ascunsă de servicii, la negru;
- frauda judiciară, ce se manifestă prin ascunderea voită a naturii unui contract sau a unui
organism;
- frauda contabilă, ce este cel mai avansat tip de fraudă, și se realizează prin crearea unei
contabilități regulate, se diminuează cheltuielile, se diminuează veniturile, bilanţurile sunt
falsificate, se crează registre și evidențe contabile fictive;
- frauda prin evaluare, şi anume: diminuarea stocurilor, supraestimarea amortismentelor și
provizioanelor , ce are ca efect plasarea profitului în timp.
1.2.3. Cauzele evaziunii fiscale
Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple şi complexe. În primul rând, o cauză a evaziunii fiscale
o constituie tocmai excesivitatea sarcinilor fiscale, care însă are drept motive tocmai amploarea pe
care o are acest fenomen. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre un adevărat cerc vicios,
deoarece, cu cât presiunea fiscală este mai mare, cu atât fenomenul evaziunii fiscale capătă
amploare, şi, cu cât evaziunea fiscală este mai mare, cu atât sarcina şi deci şi presiunea fiscală vor
apăsa contribuabilii care îşi îndeplinesc obligaţiile legale.
Din moment ce evaziunea fiscală este un fenomen ilegal, care creează inegalități în rândul
contribuabililor, organele statului trebuie să lupte împotriva acestui fenomen indiferent care sunt
cauzele sau motivațiile interioare ale celor ce fac evaziunea fiscală. Fenomenul acesta are cauze
dintre cele mai diferite și anume12:

ECONOMICE

CAUZELE EVAZIUNII
PSIHOLOGICE LEGISLATIVE
FISCALE

POLITICE
10
Aniței ,N. , Lazăr, R. Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune, Editura Lumea, IASI, 2013, pp.36-38
11
Lupu, N., Grosu, O., Finanțe publice și fiscalitate, Editura Tehnopress, Iasi, 2009, p.89
12
Cârlescu, N., Evaziunea fiscală, Comentarii și exemple practice Ediția , 3, Editura C.H.Beck, București, 2015, p.50
6
Figura nr.1. Cauzele evaziunii fiscale

1.2.4. Infracțiuni de evaziune fiscală


Legea nr 241/200513 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale reglementează
infracțiunile de evaziune fiscală (art.9). Acest articol reglementează inițial infracțiunile conexe și
apoi infracțiunile propriu-zise.
În România, în cadrul art. 9 din Legea 241/2005 sunt reglementate șapte fapte penale de
evaziune fiscală după cum se poate vedea în figura următoare14:

Alterarea, distrugerea
Evidențiere, în actele Omisiunea, în tot sau în
sau ascunderea de acte
contabile sau în alte parte, a evidențierii în
contabile, memorii ale
documente legale a actele contabile ori în
alte documente legale, a aparatelor de taxat ori
cheltuielilor care nu
operațiunilor comerciale de marcat electronice
au la bază operațiuni
efectuate sau a fiscale sau alte mijloane
reale ori evidențierea
veniturilor realizate de stocare a datelor
altor operațiuni
fictive

Executarea de Ascunderea bunului


evidențe contabile FAPTE PENALE DE ori a sursele
duble, folosindu-se EVAZIUNE impozabile sau
înscrisuri sau alte taxabile
mijloace de stocare FISCALĂ
a datelor.

Sustragerea de la efectuarea Substituarea, degradarea sau înstrăinarea


verificărilor financiare, fiscale sau de către debitor ori de către terțe
vamale, prin nedeclararea fictivă ori persoane a bunurilor sechestrate în
declararea inexactă cu privire la sediile conformitate cu prevederile Codului de
principale sau secundare ale procedură fiscală și ale Codurilui de
persoanelor verificate procedură penală
13
Art 9 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
14
Minea, M., St., Costas, F., Ionescu, M., Legea evaziunii fisccale. Comentarii și explicații, Editura C.H.Beck,
București,2006,p.133
7
Figura nr. 2. Faptele penale de evaziune fiscală
1.2.5. Modalităţile evaziunii fiscale

În literatura de specialitate se vorbeşte despre trei modalităţi principale de sustragere de la


plata impozitului. Astfel se consideră că legea fiscală asigura ea însăşi evaziunea printr-un regim
fiscal de favoare, mai ales pe calea regimurilor de evaluare forfetara a materiei impozabile. O a-11-a
modalitate de evitare a plăţii impozitului o reprezintă ,,obţinerea pur şi simplu a contribuabilului de
a îndeplini activitatea, operaţiunea sau actul impozabil”. Folosirea acestei modalităţi este rezultatul
unei fiscalităţi excesive, deoarece contribuabilul preferă să se abţină de la furnizarea unei unităţi
suplimentare de munci atunci rata marginală de impozitare devine foarte ridicată. În acest caz
evaziunea fiscală se rezumă la abilitatea fiscală, sau la alegerea modalităţilor de a plăti un impozit
cât mai mic. O altă modalitate de evitare a plăţii impozitelor este folosirea de mijloace şi metode
care încalcă în mod fragrant legea fiscală.
În afara de aceste trei modalităţi de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale mai
exista o modalitate asupra cărora nu exista unanimitate de opinii în literatura juridică . Este vorba de
evaziunea fiscală apriorică. Aceasta modalitate a evaziunii fiscale exista atunci când cunoscându-se
surse certe de venituri ce pot fi atrase la bugetul de stat, iar repercusiuni negative asupra economiei,
cei care au îndatorirea de a crea cadrul legal, le ignora cu bună ştiinţă. Evaziunea fiscală apriorică se
realizează în afara realităţii economice premergând-o, dar efectele ei se resimt, din plin, în concretul
economico-socialului.
Datorită lacunelor şi suficientelor legislaţiei actuale în vigoare, contribuabilii au
posibilitatea de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor lor fiscale faţă de stat, dar totodată ei
rămân în limita drepturilor lor, „neputându-se a li se imputa ceva”. În mod concret dintre cele mai
des întâlnite cazuri de evaziune fiscală prin interpretarea favorabila a legislaţiei fiscale în vigoare
pot fi amintite:
- trecerea proprietății bunurilor impozabile către un alt membru al familiei pentru a reduce
sau chiar a diminua plata impozitelor;
- trecerea proprietăților bunurilor către o fundație sau organizație neguvernamentală, scutită
de la plata taxelor și impozitelor;
- transferul veniturilor obținute către un paradis fiscal;
- înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli fictive, fără documente justificative;
- vânzarea fără documente justificative;
- schimbarea naturii unei tranzacții astfel încât să pară ceea ce nu este în realitate;
- neîntocmirea balanței de verificare care să evidențieze activitatea societății;
- înfiinţarea de firme fantome;
- contracte de închiriere a bunurilor mobile și imobile ce nu sunt înregistrate la Administraţia
Fiscală;
- comercializarea ilicită a motorinei destinată activităților agricole, ce beneficiază de accize;
- folosirea unor cote de accizare inferioare cotelor legale;
- munca la negru;
- nu se calculează T.V.A-ului aferentă veniturilor obținute ca urmare a vânzării-cumpărării
bunurilor supuse gajului;
- neîntocmirea registrelor de casă ce reflectă veniturile și cheltuielile;
- omiterea unor operațiuni comerciale ce intră în sfera T.V.A ;
- neînregistrarea facturilor privind achiziția de mărfuri.

8
Capitolul 2. Combaterea evaziunii fiscale în România

Fenomenul inflaţionist este unul complex şi necesită multă muncă pentru a putea fi combătut.
Populaţia trebuie educată şi informată în legătură cu obligaţiile lor (declaraţiile de venit) dar şi în
legătură cu pedepsele şi sancţiunile aplicate celor ce încalcă legea.
Măsuri de limitare a evaziunii fiscale :
 sistematizarea cadrului legislativ din economie;
 eliminarea actelor normative ce pot favoriza evaziunea fiscală;
 legislaţia fiscală trebuie să determine un comportament economic normal;
 restructurarea aparatului Ministerului Finanţelor pentru a se evita suprapunerile,
 paralelismele activitaţii de control fiscal;
 existenţa unei publicaţii a Ministerului Finanţelor ce ar putea facilita interpretarea unitară
a cadrului legislativ;
 trecerea pe primul loc a controlului prin excepţie (sondaj) şi pe unul secund a celui
permanent;
 stabilirea unui raport aproximativ optim între salariu şi stimulentele pentru cointeresarea
aparatului fiscal;
 implementarea unui sistem informatic ce va furniza datele necesare analizei şi combaterii
evaziunii;
 pregatire permanentă a personalului aparatului ministerului finanţelor;
 implicarea mai directă a Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului Industriilor şi
Resurselor în organizarea şi buna functionare a sistemului de control financiar intern (preventiv,
ulterior, de gestiune etc.);
 verificarea prin sondaj a circuitului diferitelor mărfuri la comercializarea cărora apare
evaziunea;
 constituirea unei evidenţe cantitative şi valorice pe principalii cumpărători, importatori de
diferite mărfuri la comercializarea cărora apare evaziunea fiscală.
Deci trebuie o analiză profundă şi sistemică a fenomenului inflaţionist pentru a se ajunge la
elaborarea instrumetelor necesare combaterii lui. Evaziunea fiscală frauduloasă e un fenomen
antisocial care trebuie combătut cu toata energia, deoarece lipseşte societatea de importante surse de
venituri necesare pentru finanţarea unor activităţi sociale, economice şi altele.
Eradicarea acesteia presupune un complex de măsuri:
 elaborarea de reglementări clare cu privire la ţinerea contabilităţii, întocmirea documentelor
justificative, înregistrarea fenomenelor, încheierea bilanţului contabil, determinarea beneficiului
impozabil şi calculul impozitului;
 incriminarea faptelor ce favorizează evaziunea fiscală şi sancţionarea acestora pe măsura
gravităţii lor;
 reglementările legale trebuiesc făcute cunoscute contribuabililor;
 organizarea unui aparat fiscal numeros, ce poate cuprinde întreaga masă de contribuabili, şi
bine pregătit pentru a descoperi cele mai abile forme de evaziune dar şi bine retribuit pentru a
minimaliza posibilităţile de corupere a acestora.
După părerea mea, un factor deosebit de important generator de evaziune este nivelul cotelor
impozitelor şi taxelor. Reforma fiscală va trebui să vizeze nu numai veniturile persoanelor fizice, dar
si pe cel al persoanelor juridice. Obiectivele pot fi de două feluri: fie reducerea cotelor de impunere,

9
fie lărgirea bazei de impunere, fie limitarea diferitelor incitaţii (aceste obiective pot fi aplicate toate,
sau pe rând doar primele două ori doar primul, în funcţie de politica ţării).
Nivelul cotelor nu e concludent deoarece sarcina finală este influenţată nu numai de mărimea
cotelor de impozitare, dar şi de facilităţi acordate sub formă de deduceri de cheltuieli din venitul
impozabil sau de reduceri ale impozitului datorat sub formă de credite fiscale. Important este că
nivelul la care se ajunge să asigure echilibrul între doleanţele contribuabililor, necesităţile bugetare
ale statului astfel încât să nu mai fie încurajată evaziunea fiscală.
În raport cu reglementările fiscale, comportamentul subiecţilor economici este contradictoriu,
existând tendinţe şi motivaţii diverse de a eluda sau limita impactul presiunii fiscale asupra
rezultatelor financiare proprii.
Controlul fiscal este principalul instrument pe care puterile publice îl au la îndemână pentru a
supraveghea şi determina, prin metode şi tehnici specifice, încasarea veniturilor fiscale cuvenite
statului şi pentru identificarea, cuantificarea şi combaterea evaziunii fiscale ilicite. Ca urmare, apare
necesitatea implementării şi menţinerii, din partea statului, a unui control fiscal, care să prevină sau
să reducă pierderile de venituri publice generate de comportamentul evazionist al persoanelor fizice
şi juridice.
În perioada de după 1990, instituţia controlului financiar-fiscal a suferit multiple modificări
atât în ceea ce priveşte organizarea structurilor aparatului specializat în acest domeniu, cât şi în ceea
ce priveşte legiferarea şi/sau standardizarea modalităţilor, procedurilor, documentelor şi
formularisticii utilizate în realizarea controlului fiscal al contribuabililor.

10
CONCLUZII

Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impune contribuabililor şi în special povara


acestor obligaţii determină un reflex din partea contribuabililor, aceştia încercând prin procedee cât
mai diverse să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat. Evaziunea fiscală a fost
întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul, lovind indivizii în averea lor, îi
atinge în planul mai sensibil: planul bănesc.
Evaziunea fiscală şi în special cuvintele ce o desemnează sunt imprecise, iar domeniul pe care
explorează este incert: ,,dacă se vorbeşte într-adevăr de fraudă, se vorbeşte în aceeaşi măsură de
fraudă legală sau legitimă, de fraudă ilegală, de evaziune internaţională, de evaziune legală, de
evaziune ilegală, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din partea
impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puţin impozante sau subestimarea fiscală, frauda la
lege sau economia subterană”. Se poate observa că acelaşi fenomen - neîndeplinirea voită de către
contribuabili a obligaţiilor lor fiscale este desemnat printr-o diversitate de cuvinte.
Confuzia terminologică este amplificată şi de faptul că autorii aceleaşi cuvinte cu sensuri
diferite, aceştia asimilând noţiunile de fraudă fiscală şi evaziune fiscală.
Operațiunile administrative complexe ce sunt necesare declarării veniturilor și pentru taxele și
impozitele aferente, dar și bugetul de costuri al acestora pot influenţa comportamentul acestora.
Deasemenea, reglementările fiscale ce se schimbă des, duc la neînţelegerea acestora și la apelarea la
unii specialiști, ce practică onorarii mari.
Evaziunea fiscală este una dintre infracțiunile ce are cea mai mare clemență în partea opiniei
publice, ce face foarte multe victime din punct de vedere economic. Aceștia diminuează nivelul
resurselor financiare ce sunt necesare pentru a finanța cheltuielile publice dar şi crează distorsiuni
concurențiale și inegalități în detrimentul contribuabililor ce sunt corecți. Efectele acestui fenomen
sunt cunoscute, dar sunt mai accentuate în momentele de criză.
Dacă efectele și cauzele acestora nu pot sunt cunoscute, această ”boală” nu poate fii tratată în
mod eficient, nu se pot alege cele mai bune modalități de contractare a fenomenului.

11
BIBLIOGRAFIE

1. Aniței ,N. , Lazăr, R. Evaziunea fiscală între legalitate și infracțiune, Editura Lumea, IASI,
2013
2. Art 9 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
3. Cârlescu, N., Evaziunea fiscală, Comentarii și exemple practice Ediția , 3, Editura
C.H.Beck, București, 2015
4. Florescu, D., Bucur, D., Mrejeru, Th., Pantea, M., Martinescu, A.,, Evaziunea fiscală,
Universul Juridic, București, 2013
5. Geffroy, B., J., Trataite du Droit Fiscal, Editura Presses Universitaires De France
6. Lupu, N., Grosu, O., Finanțe publice și fiscalitate, Editura Tehnopress, Iasi, 2009
7. McIntyre, M., United Nations Code of Conduct of Corporation in Combating International
Tax Evasion, Wayne State University Law School, 2008
8. Minea, M., St., Costas, F., Ionescu, M., Legea evaziunii fisccale. Comentarii și explicații,
Editura C.H.Beck, București,2006
9. Pantea, M., Investigarea criminalității economico-financiare vol I, Editura Pro
Universitarea, Bucuresti,2010
10. www.oecd.org/dataoecd/17/21/33967016,pdf OECD, International Tax terms for the
Participants in the OECD Programme of Cooperation with Non-OECD Economics

12