\D/:
.J
0. _~· :·
. A..;lt~;J. ~!r.1
! . ALJHN A. PINDUL UI
LITERATURA,
Poesia populară la Muntenegrenr, Bos-
niaci, Serbl, Albanesi şi Macedoneni.
Cu cat comunicaţiile devin mal fa-
cile, cu cat relaţiile comerciale se
îmulţesc, cu atat simţim mal mult ne-
cesitatea d'a cunosce poporele cu
cart suntem în contact sau vecinatate.
~imic nu ne ajuta sa cunoscem mal
bine un popor, de cat producţiile
poetice, acele isbucnin naturale ale
geniului set! ; într' însele aflam ca în-
tr'un microcosm, trecutul, aspiraţiile,
simţimintele şi aptitudinele acelui po-
por. De \·r'o patru-<;iecl de ani, cri-
tica moderna., propun~ndu'şl a înve-
dera solidaritatea şi rudirea care face
o singura familie din naţiile demne
de vieţa, - 'şi-a indreptat cea mal
mare atenţie catre acesta parte a ac-
tivitaţel umane. Salba de margari-
tarele poetice din valea Carpaţilor,
culese, curaţite de rugina timpului şi
înşirate cu o maiestrie admirabila şi
o iubire filiala de filomela l\loldovel,
d. Alesandri, este un resultat al a-
cestei direcţii data de cel mat mari
savanţi al secululul nostru. Prin a·
ceste producţii ne-am facut cunos-
cuţi şi stimaţi. Europa cttindu-le, s'a
convins ca un popor al carul genid
produce capd'opere de imaginaţie,
simţimînt şi eleganţa ca JJtieora, JIIi-
ltul, Pdrmaşul codrilor, Jfeştrrul Jl[a-
'wle, este menit de Dumneqeii a purta
faclia civilisaţiel în Orientul Europei
şi, pote, chiar mat departe.
Avem 'naintea nostra eate-va co-
lecţii din tesaurul poetic al Europei
orientale. Tote se asemana printr'un
simţimînt energic şi învietor : amo-
rul de libertate. Daca nu am cunosce
sorgintea lor1 caracterul şi conc:liţiile
~
-..i--~-::"~.:-.,--~. -,-:,~r~~[Jfllni v ' Petru Maior" Ta. Mures
J •·
~/n
~
,1
. '"•
··
;_1 J li . 3fi FL~·. ·. "
- --.:_ ·~-_j 1 MAI 1875·
SCIH\ŢE ŞI ARTE.
în cart s'an produs, am fi înclinaţi
a crede ca sunt averea aceluiaşi po-
por.
leca un specimen din imaginaţia
şi simţimîntul j\luntenegrenilor1 care
insuşesce, în miniatura, t6te carac-
terele poporelor vecine. S'ar putea
Qice ca serbul de la Pasaroviţ, bos-
niacul de la Coprivno, muntenegre-
nul de Ia Budna, albanesul de la
Croia şi macedonenul dP. la Roma-
nova an conlucrat împreuna la fa-
cerea lut. Acest specimen este liiSU-
,.titorl'a luf JJJuxim Cernoiet'icr, nepotul
lui Radu ~egru din Romania:
"lvan Cernoievicl a plecat d'acasa,
plutesce pe albastra mare 1 incarcat
cu tesaure ; se duce a cere mana fi-
cel dogelul Veneţiel pentru l\laxim,
fiul sen. Dogele întîmpina propune-
rile lui cu mandrie; dar Ivan, tare
în resoluţie, remane la curtea princi-
pelui latin trei ani. Dupe ce regele
'şl-a secat t6te tesaur~Ie, dogele '1
acorda mana frum6sel feciore şi pri-
mesce inelul de fidanţare.
"El regulara ceremonia nunţel; se
învoira ca eroul serb sa se întorca
în patria lui şi anul viitor, dupe se-
cerişul campilor şi culesul viilor, sa
vina a lua pe fidanţata cu un corte-
giC! numeros. Atunci Ivan pleca din
Veneţia; o suta de latini, dogele şi
ambi set fii în capul lor, conduc pe
erou. T6te '1 isbutise dupe dorinţa;
o idee funesta însa îl veni şi, cu tote
ca era înţelept, o cuvintare nebuna
îl scapa:
"-Amice,- qise el dogelul,- me
voiii întorce cu o mie de resbelnicl.
Cand voiii descinde pe ţerm, sa. tramiţl
'naintea mea o mie de latini. În a-
mandoa cortegiurile nu vei afla un
 singur re5belnic a cArul frumuşeţe
sa p6ta fi comparata cu a lut ~Iaxim,
fiul me!l cel iubit şi în curand gine-
rele teu."
Dogele, fii sel şi cel o suta de
latini, auc,Iira aceste cuvinte. Dogele,
plin de bucurie, îmbraţi;:a pe !van.
n- Amice, - '1 c,Iise el, - ceea.
ce 'ml spun! me încanta şi me onora
un giriere a carul frumuseţe va în-
trece pe aceea a doa mil de resbel-
mcl, îml va fi mal precios de cat lu-
mina, mal scump de cat copilul cand
'mi-ar remanea unul singur! Arma-
sari, şoim!, vestminte şi mantil bo-
gat ţesute, t6te 'i se vor da; dar
daca vei încela pe amicul te!l, a-
magirea se va înt6rce asupra capu-
lui tel!.
"Escorta însocesce pe !van pina
la mare ; acolo se îmbarca şi ajunge
fericit pe ţermul oriental. Cand fuse
în campul labliak, zari din departare
alba'! locuinţa. Turnul iie înalţa pe
un vîrf încongiurat de balc6ne svelte
şi gemurl stralucitore. Atunci inima
lui !van bate de impacienţa; da pin-
ten! armasarulul seu, rapedele fugar,
şi agita aşia d9 violent frînele de
oţel, în cat armasarul se arunca ne-
bun, se avînta în spacill. Nimeni din
locuinţa lut nu scia cand se va în-
t6rce; dar dela ferestra turnului, fi-
dela socie zaresce un calareţ şi în-
data recun6sce pe domnul el şi ca-
lul lui. Descinde iute ~i vocea el
resuna ; servitori şi femeile alerga.
n- Curand, - <;lice ea servitori-
lor, - eşiţl a primi pe domnul vo-
stru, şi vot, - adresandu-se femei-
lor, - curaţia şi ordinea sa dom-
neasca pretutindenea. Maxim, fiul
meu, eşi din cetate, alerga înaintea
tatalui teu şi domnul meu! Figura
lui spune mulţumirea şi bucuria ; si-
gur c'a obţinut pentru tine pe fata
dogelul."
Intrarea lUI !van în Iabliak, pri-
mirea ce '1 se face de socia şi fiul
seu, Maxim, sunt demne de penelul
lui Omer : aceeaşi simplitate şi vioi-
ciune. Regretam ca spaciul nu ne
permite a reproduce acest specimen
întreg, caci în totul scînteiază fru-
museţi în adever epice. Dar pentru
ce !van, indata ce vede pe Maxim,
palesce, vederea 'i se turburâ şi re-
mane încremenit ?
nDe trei ani plecase din locuinţa
lut; în acest timp un flagel teribil
secerase albul labliak şi atinsese pe
Maxim. Faţa atat de frum6sa a ju-
nelui se ofilise, urme adancl 't aco-
perea!l obraji şi fruntea; nu mal era
frumosul ~Iaxim de odini6ra ; dintr' o
mie de tineri nici unul n'ar fi putut
sa 'i se compare pentru uraţie.
nlvan remane întunecat şi gandi-
tor; îşi amintesce cele ce a c,Iis do-
gelui despre frumuseţea fiului sell.
Sprîncenele'! se încrunteaza, musta-
ţile ·1 negre atarna resfirate pe umeri;
sta nemişcat, cu vederea ţintita la
pamînt. Socia lui tremurând Îl ra-
dica lungele rnanecl şi p61ele flotânde
ale togel, şi saruta manele şi ge-
nunchi nefericitulul tata..
n- o domnul şi sociul meu ! -
<;lise ea, - pentru ce aceste uitaturt
atat de întunec6se ? 'ŢI-au refusat
6re mana fetei sa!l regreţi aurul ce
al cheltuit în acesta. caletorie?
. - Fugi, - striga el, - şi cerul
sa te bata! Cererea mea a fost pri-
mita., şi feci6ra latina este dupe do-
rinţele mele. Daca am strabate tota
lumea, n'am afla o fata mal perfecta
nici pentru port şi talie, nici pentru
stralucirea ochilor şi frumuseţea fi-
gurel. Ea întrece chiar pe l)îna flo-
rilor. Cat pentru aurul cheltuit, de
ce '1-aşl regreta? Am atata în turn,
în cat nici nu se cun6sce ceea ce
am luat. Alta e causa întristare!
mele : am promis dogelui ca voiu
veni c'o mie de resbelnicl pentru a

celebra nunta, ~i am afirmat ca fiul
meu va întrece pe toţi în frumuseţe;
dar acum, daca'l distinge ceva, este
uraţia. Ce vor qice latini cand le
voiO duce un asemenea fidanţat ?
"-Domnul meO,- ~ise socia cu
un aer grav, - Dumne<;te6 te-a pe-
depsit; trufia te-a împins sa faci peste
mari o caletorie de patru-Q.ecl <;ti
le, şi care te-a ţinut trei ani de-
parte de casa ta. )J"u fara osteneli
se obţine asemenea fidanţata. Cu
tot~ acestea 1 al fi aflat în Statele
tele 1 la Antinari sall Dulcinio 1 la
Bielopavloţ, în :\Iuntenegru, in co-
prinsul muntos al Cucei saO Brata-
nojiţulul, in Podgoriţa cu casele e-
legante, sall chiar în capitala ta, la-
bliak, o socie demna de fiul tell, care
sa'ţl asigure o alianţa onorabila. Tru-
fia te-a Impins peste mari. u
!van se înfuriaza la aceste cuvinte
şi amemnţa ca va scote ochi aceluia
care '1 va aminti cele întîmplate. J;)ece
anl du pe aceea , I van primesce o
scrisore de la dogele.
u~ca cum qice poetul slav c'a scris
mirele Adriaticel :
"Amice han Cernoievicl! cand
închi<;tt cu gard o livadie, o închiQ.l
ca s'o cosesc! tu saQ sa o cedezi
altuia, ca nu bruma sa ofileasca ierba
şi florile ; cand cert o fata frum6sa,
asigur! o fidanţata sall renunţi la
unirea proiectata. !van, al cerut pe
fata mea şi încrederea mea ţi-a dat-o;
am regulat condiţiile şi pregatirile
nunţel. Al promis ca anul viitor,
dupe secerişul campilor şi culesul
viilor, sa vii a o lua cu o mie de
resbelnicl; dar au trecut noa ani, şi
n'am mal au<;tit nimic de tine. Zo-
resce a seri iubitei mele fete, aceea
pe care al numit-o nora ta, ca o
deslegi de cuvîntul dat, ca sa 'şi a-
lega un soţ nobil dintre egali set."
lşl pote cme-va închipui un suflet
trufaş, ca al regelUI lvan, cat a su-
3
ferit la primirea unei asemenea seri-
sort! Dar cu cine sa se consilieze?
Persecutat de grija chiar in orele
tan;lil ale nopţel, cere un consiliu so-
ciel sele care "t respunde:
"De cand barbatul consulta socia?
Pentru ce tocmai a!j{l sa fill capabila
a'ţl da consilill? Femeile, se <;tice, au
parul lung şi mintea scurta. Cu tote
acestea, !van Cernoievic•, îţi voill
spune ceea ce cuget. Al pecatui 'na-
intea lut Dumne<;tell şi al fi hulit de
omenl, daca al lasa tinereţea acelei
fete sa se ofileasca în deşert, ţin~nd-o
inchisa în casa parintesca. Asculta-
me dar şi nu lasa grija sa te domi-
neze Aceia pe cari maladia 't-a des-
figurat, nu mal sunt ore nobill şi bravi?
Fit sigur ca latini nu vor cauta certa
pentru un accident involuntar. Cut
place sa'şl nasca griji şi pericule?
Domnul meii! te temi de Veneţia, şi
turnurile 'ţl sunt pline de aur, piv.
niţele pline de vin generos, grana-
rele gem de grait! At cu ce sa în-
destulezl mit de ospeţt. Al vorbit d'o
mie de resbelnicl, îndoiesce numerul.
Cand te vor vedea c'o asemenea es-
corta, crede-me, latini vor renuncia
la ori-ce g-and de lupta; aduna' ţi dar
trupele stralucttore şt pleca fara tema
ca sa iel fidanţata."
!van aduna t6te trupele şi capi-
tani lor. Cu acesta ocasie, poetul
scie sa faca a trece pe dinaintea ci-
titorului tablourile cele mal rapit6re
prin vioiciunea culorilor, prin stra-
lucirea imaginilor şi prin acel aer de
barbaţie, eroism şi selbaticie, demna
de <;tei şi eroi sublimuluJ cantareţ al
Troadel.
Dar 'nainte de adunarea trupelor,
!van tramite dogelul cu un tartar
urmat6rea scris6re :
"Scumpul meO doge, veghiaza qioa
şi noptea caci venirea mea se apro.
pie. Trel-Q.ecl de tunuri te vor anun-
cia, şi într'aceste tunuri Kernia şi
4
Zelenca vor sgudui bolta cerului. La
semnalul acesta, tramite neîntarQ.l-
at o flota ca sa aduca cortegiul fi-
danţatulul."
(Va urma.)
Poesia germană şi Goethe.
(FINE.)
Goethe nu consacra o suma insem-
nata pentru cheltuelele de birot!. Scri-
sorile lut sunt pe hartie de tote for-
matele şi t6te culorile, pe ciorna u-
nei bucaţ! de versuri , pe placarda
unei probe, pe un plic luat din pa-
ner..... Dicţia acestor scnsort este
forte pucin ingrijita, dar adesea in-
cantat6re, şi tot-d'a-una vie în in-
corecţiile sele ; sintasa este pucin
respectata şi ortografia plina de fan-
tasie. Goethe nu se supune nici la
politeţa for malista a etichetei ger-
mane; el Q.ice t" Charlottel, pe cand
Kestner îi 9-ice voi. In acesta pri-
vinţa, Kestner glumea: "Trebue sa
aiba ore-cari compensaţii. u - o al-
ta particularitate : Goethe nu data
nici o data scrisorile, Q.ic~nd ca nu
se dateaza de cat poliţele. l\Iinuţio­
sul, dar indulgentul Kestner, a tre-
buit sa se impace şi cu acesta negli-
genţa. Nu se mal plangea. Era inu-
til. Dar, îndata ce primea o scrisei-
re, cea d'inteiil gr1je ce avea, era
s'o dateze, pentru mulţumirea lut
proprie.
Terminând imprimarea acestui giu-
vair al inimilor simţitcire, el a tri-
mis cel d'înteiCI esemplar lui Kest-
ner şi Charlottel. Ceea ce a simţit şi
cugetat scumpa Lottă, la citirea ace-
stor amintiri, in cart se resfrangea
aurora tinereţei sele, nu scim. Kest-
ner însa, este mal franc ; el se plan-
ge lut Goethe, ca a desnaturat mult
din acel pe cari a voit sa'! zugra-
veasca. Pretinde ca el, Kestner, nu
semana cu Albert şi cere ilustrului
poet sa schimbe ceea ce smintesce
asemanarea.
Goethe promite..... dar amantul ,
care acum devenise artist, putea sa
implinesca el promisia, mal cu sema
cand copilul iubit al tinereţei sele
era desmerdat de Germania întreg a?
Goethe n'a mal veQ.ut de cat o
data pe Charlotta, la patru-<;tecl ani
dupe tiparirea lul \Verther. El însa
avea 66 ani, iar Charlotta 6o de pri-
maveri şi 12 copil. Precum vedeţi,
Kestner nu mal avea sa se îngrijasca.
Impresia profunda ce a produs şi
produce anca acesta carte, este un
prodigia. In multe case a întins do-
liul morţel: t6te tinerile visa CI ca
sunt Charlotte , !,ii toţi tineri, \V er-
therl. Reul resulta din neînţelegerea
acestei opere. Goethe susţine ca re-
ul era în societate şi ca Werther n'a
fost de cat fitilul care a dat foc mi-
nei. ·leca cum judeca el acest unic
eveniment în istoria literara :
"Acesta carticica a facut o impre-
sie prodigiosa şi cuvîntul este sim-
plu : a aparut la timp. O mina forte
încarcaLa, cea mal mica scîntee o a-
prinde. \V erther a fost scînteea. Pre-
tenţiile esagerate. patimele nemulţu­
mite, suferinţele imaginare , turmen-
tau t6te capetele. W erther era es-
presia fidela a maladie! generale ;
esplosia a fost dar rapede şi teribi-
la. S'aCI lasat a fi rapiţl chiar de su-
jet; şi efectul se îndoia sub impe-
riul acelui prejudeţ absurd, care pre-
supune mereu unul autor intenţia d'a
instrui. Uitau ca acela care se mul-
ţumesce a nara, nu aproba nici nu
blama, ci desvolta numai succesia
simţimîntelor şi faptelor. El prin a-
cesta lumineaza, şi cititorul trebue sa
cugete şi sa judece."
S'a(! gasit critici cari au imputat
ca W erther este imoral, - imputare
absurda. Goethe sguduit de cea mal
puternica pasiune, vec;J.end in giu-
 rul seil maladia morala care banţu­
ia societatea germana, a conceput
ideea d'a remedia reul prin \Ver-
ther. S'a întîmplat ca societatea, în
loc d'a vedea în Werther, ca într'o
oglinda, reul care o mistuia, sa ve-
Q.a un îndemn catre imitare. Indivi-
dele atinse de galbenare, ved t6te
lucrurile galbene. Putem ore pen-
tru acesta sa acusam pe Goethe ?
Nu.
Respectul caminului, fidelitatea a-
morului conjuga!,- ieca simţiminte­
le cart isbucnesc din paginele lui
W erther, stropite de sangele cald şi
fumegand al aceluia, care cauta în
m6rte vindecarea d'o pasiune culpa-
bila.
Cu cat corupţia sociala se întin-
de, cu cat respectul caminului de-
vine o himera, Jar fidelitatea con-
jugala o fabula, cu atat morala lui
\Verther se lamuresce mal mult.
Goethe, prin acest roman, în care
a pus t6ta inima lu1, face indirect
apoteosa amorului conjuga!.
AQ.t mal mult de cat ori cand ,
W erther este moral. El este ferul
roşit in foc şi aplicat pe gangrena
sociala.
Literatura lupanarelor din Paris a
revarsat în tota lumea veninul, ca-
re rode cele mal sante legaminte, a-
celea cart fac taria familiei.
Un spectacol dureros ni se pre-
sinta: lupta între barbat şi amant.
Barbatul porta pe umeri stanca re-
aluluJ, amantul este înconglurat de
aureola idealului.
Barbatul are 'naintea lui viaţa în-
trega, cu tote greutaţile şi durerile
el, amantul n'are de cat placerile
momentane. Cel d'înteiil , sacrifica
viaţa lui; cel din urma, ceea ce are
în posunar.
Tote sforţele barbatului tind sa fa-
ca din socia lut : virtutea incarnata,
mama neimputabila a copiilor sel,
femeea Cesarulul; tâte magulirile a-
mantulul n"ail alt scop de cat înjo-
sirea el, caci numai înjosita p6te sa'!
profite.
Femeea ingrata, se încanta de amant.
Calca în piciore demnitatea, pacea,
on6rea, sangele şi viaţa barbatului,
pentru a se arunca în braţele sedu-
catorulul.
Ea se perde, - scim toţi.
Dar scapa barbatul, - veţt Q.ice.
Val! dar cum scapa? O ruina.
Precum vedeţi, lupta este crance-
na între esistenţa şi ruina familiei.
Familia va cadea, daca desperarea
nu va provoca o reacţie: lapidarea
adulterulul.
Ce se va alege de societate, fara
o asemenea reacţie, DumneQ.eu scie!
Tragedia lut \Verther agita aceste
probleme durerose, ceea ce tot este
un bine. Şi pentru acest bine , tre-
bue sa fim recunoscatori d-lul Ver-
mont, care a tradus copilul cel mal
iubit al patriarhului de la Weimar,
tot cu maestria ce a probat în tra-
ducerea celei mal originale opere a
aceluiaşi genii!, lVilhelm Meister.
Miscările populare in Occident. -
Educaţia mulţimef.
Desperarea batranel Europe, oste-
nita de munca, secata de petrecere,
enervata de dorinţe, se arata mal cu
sem a in Englitera, în Francia, în Ger-
mania. Mişcarile democratice cart aa
spalmantat Englitera nu sunt altce-va
de cat dorinţa neputinciosa şi fre-
netica a bunului traiu ; racnetul leu-
lui popular care se agita în scorbo-
ra lui. In mişcarile acestea din Fran-
cia vedem mal mult amor propriO,
invidie şi ura ; în cele din Englite-
ra, mal multa f6me , sete şi durere.
Insurecţia vanitatilor este tot aşa de
cumplita ca a fomel. Şi într'o ţera
şi în cea-l-alta, mulţimile emancipa-
6

te cauta a'şt tntrebuinţa puterea. Nu ce din el literatori stupiql şi arti~tl

mat este de opus contra faptului a- miserabill. u
cesta nici de luptat contra unei ase- La acestea partisani egalitaţel res-
menea situaţii. O politica buna, dem- pund ca este infam a stabili o ie-
na de acest nume, priimesce situa- rarhie in educaţie şi instrucţie; ca
ţiile şi le dirige. universitatea este o instituţie feoda-
1~, înapoiata, contrara progresului,
Se agita acum în Europa o ce-
şt ca trebue a o nimici. D'alta par-
stie dificila şi grav a: Educaţia po-
~e, clerul îşi urmeaza sarcina ce 'şl a
pulara ar fi prevenit aceste neferi-
tmpus; filantropi tiparesc carticele
ciri? ..
Şl m toţi aru se incoroneaza frumose
'
Educaţia populara, modul el de
tratate de morala populara din cart
împarţire, 6meni caror trebue încre-
po~orul nu citesce nici un rand, dar
dinţata şi controlarea el, preocupa
can profita la do! inşi : autorului si
aql pe toţi politici Engliterel sali
. tipografulul. '
mal b me, pe tote spiritele înalte din'
V orb iram de Francia. Englitera e-
Europa. Aci nu e o cestie simpla.
ste espusa la pericole şi mal mar! :
nConvenim ca trebue a lumina po-
forţata a'şt urma calea de industrie
porul; dar nu ne invoim nici asu-
colosala, de comerciu universal şi
pra gradului de instrucţie, nici asu-
esportaţie gigantesca, ea strange în
pra mijlocelor de educaţie, nici asu-
unele locuri din coprinsul el mit de
pra proporţie! relative de educaţie
6menl pentru lucrarile manuale ale
morala şi tutela religi6sa. Clerul sus-
industriei. Acestia sunt sclavi tem·
~ine ca numai lut aparţine direcţia
plulul. Saraci 6ment ! El sunt victi-
mtelectuala a omenirei; inamici cle-
mele. Tot d'a-una cand o invenţie
rului '1-acusa ca reînvie fanatismul
noua 'nainteaza carul, cum vorbesc
în profitul setl. Uni filosoft se îngro-
poeţi, rotele acestui nou idol Iag-
zesc de instrucţia tara moralitate
gernaut sfarama mii de esistenţe.
pentru mulţime ; alţi afirma ca lu-
Nu qic acestea ca sa calomniez in-
mina morala insoţesce tot d'a-una
dustria, dar pentru ca am neferici-
lumina intelectuala, şi ca nu'l espu-
rea d'a iubi adeverul şi a'l spune.
nem la nici un rei! luminând pe o-
In epocele calme, cand nu este nici
meni.
revoluţie, nici asmuţare, nici macina
"Val! ve încelaţt, - respund ce- noua care sa inlocuiasca cu un pi·
lor din urma uni observaton mal pe-
ston de arama doa-sute de braţe o-
trunc;letorl ; - tote ambiţiile pe cart
menesc! ; cand totul merge bine pen-
le-ar deştepta o educaţie cam egala,
tru uvrier, ieca viata lui la l\lanche-
ar face guvernul imposibil. Chiar a-
ster, Birmingham, Liverpool, Shet-
cum, toţi se îndesa la. profesiile li-
field, Leeds, N ottingham, Londra sau
berale, cart constituiesc singura no-
Edimburg. El se scola de timpuriu
bileţa a timpului nostru. Vom avea .
Şl sotia lul asemenea, pentru catre-
'
tn curand doa-qecl de medici pen-
bue sa ajunga 'nainte sau o data cu
tru un bolnav şi şel-c;lecl de avocaţi
cel-1-alţt. Uvrieri sunt aşia de nume-
pentru un proces. Preparaţi pe u-
roşi în piaţa şi concurenţa este aşia
vriert sa esercite artele mecanice
de cumplita, in cat, pentru cel mal
cart sunt mat utile de cat palavrela'
mic semn de lene, este espus a 'şi
limbel şi sgariala penel ; departaţi'l
perde locul şi panea ! . . . Dar cum
dela o educaţie literara, care ar fa- viaţa este scumpa in centrurile mari

industriale, un copil, care a crescut
abia, devine util pentru forţa lui. 1\11-
cullul braţ servesce, indata ce p6te
sa misce o bobina, sa radice un
ciocan. El n'are timp liber pentru
instrucţie şi plăcere: t6te minutele
sunt luate. Scopul principal este a
vieţui; o mişcare mal pucin, este o
imbucatura perdută .....
Convenim ca nu este in lume fi-
inţa care sa aiba mal multa necesi-
tate de educaţie de cat acest nefe-
ricit: cum sa't-o dea? Şi ce educaţie
sa't dea?.
U\Tierul de manufacturi nu este a-
dult :o:i deja este întrebuinţat. Vigo-
rea't fisica cu cat cresce, cu atat
ineca forţa'! intelectuala. N'are nici o
data timpul d'a cugeta; el nu scie
şi nu pote de cat doa lucruri : salu-
creze :o:i să petnka. Facultaţilc bes-
tiale se des voita in el , fara sa aiba
acele fericite instincte de conservaţie
inţe\epta pe cari providenţa le-a dat
animalelor pentru a perpetua semînţa
lor. Face in t6te Q-ile\e acelaşi lucru,
în acelaşi mod ; lucreaza ca cum ar
fi o parghie, un scripet, un ciocan;
îşi perde cualitatea de om ; se crede
o bucata de arama saii fer. Aceste
observaţii sunt ele un atac calom-
nios contra industriei? Nu. Noi cau-
tam c'o deplina desinteresare adeve-
rul, realitatea, faptele, relele şi re-
mediul. Parintele economiei politice,
Adam Smith, barbat în adever elo-
cinte, ca toţi scriitori profun<;ll şi
sincert, a preve<;Iut aceste resultate;
a afirmat ca imparţirea travaliulul
va aduce necesarminte şi neînlatu-
rabil o epoca in care abilitatea şi pu-
terea fie-carul uvrier se vor concentra
într'o operaţie f6rte simpla şi de tot
materiala. Nici o idee nu p6te prinde
în capul unul om care, în trei sute
de Q-ile pe an si de doa mii de ort
pe Q-i, a taiat o sfora, a resucit un
mosor, a ales un tort. Uvrierul corn-
7
positor dela imprimarie, sforţat a cu-
geta lucrând si a împlini diverse o-
peraţii complicate şi delicate, este
tot-d'a-una spiritual şi vin. "Dar cea
mal mare parte din uvrieri de ma-
nufacturi, -- <;lice Adam Smith, -
n'a!l nici o ocasie pentru a'şl aplica
inteligenţa. El perd deprinderea d'a
cugeta şi devin stupi<;ll şi ignoranţt.
Lenea spiritului lor Îl împedeca, nu
numai d'a lua parte la o convorbire
raţionala, dar şi d'a înţelege simţi­
mintele gener6se sau delicate, şi prin
urmare d'a judeca drept şi bine des-
pre datoriile vieţel private. Cat pen-
tru interesele mari ale patriei, cum
ar putea sa le serveasca un aseme-
nea om? Uniformitatea vieţel staţio­
nare îl conrupe curagiul spiritului,
şi chiar activitatea corpuluL Abilita-
tea parţiala o rcscumpera cu perde-
rea tutulor virtuţilor sele intelectu-
ale, sociale, morale. Daca guvernele
nu iad mesurt pentru a corige acesta.
degradare, acesta va fi starea mise-
rabila în care vor ajunge necesar-
minte toţi lucratori saraci din t6te
societaţile civilisate, adica marea ma-
joritate a populaţiilor."
Cata dreptate avea marele econo-
mist, ati probat-o cele din urma miş­
cart ale proletarilor. Mulţimi fara e-
ducaţie, ostenite de travaliu, oste-
nite de miserie, s'au sguduit de o-
data. La vocea cator-va agitatort,
ele aii luat sapa şi tarnacopul si
ali descins ca nisce torenţl peste
oraşele liniştite . A trebuit sa se
susţina lupte cu aceşti ciclopl; cand
îl batea!\ într'un loc, se radicau
într'alt loc. El aii o imensa putere
fisica, dar nu ali nici principii, nici
lumini, nici frî!l. Sunt deprinşi cu t6te
ostenelele şi t6te privaţiile. El vo-
iesc mal mult repaos si mal pucin
lucru. Cum sa le respunda.? Chiar o
noua lege rurala nu'l-ar îndestula.
Neînţeleg~nd nict o economie, nici o
8
moderaţie, nici o virtute, ar fi rasi-
pit în eate-va c;lile avuţiile provinci-
lor pradate de el. Cel mal îngroQ.i-
tor resultat al esistenţel brutale şi
materiale, este incapacitatea d'a pro-
fita de bunul traiu şi repaos. Aşia
dar civilisaţia a creat flageluri ne-
cunossute, industria a nascut mon-
ştri neauQ.iţt. ....
Ort-ce epoca 'şi are maladiile, ori-
ce epoca noa descopera maladii ne-
cunoscute cari trebuiesc mal mult
ghicite de cat studiate. Cine-va nu
este pesimist pentru ca este medic;
nu asasina pe omul a carul rana o
sondeaza. Sunt spirite meditative şi
practice tot de odata cari îmbraţi­
şeaza consecinţele unei situaţii. Feri-
ţi-ve d'a ·t ofili numindu'! misantropl.
Bacon, Montesquieu, l\Iachiavel sau
Villiam Pitt, âmenl din aceeaşi viţa,
spirite din aceeaşi familie, nu voia!!
sa fie pacaliţl de secolul lor, şi aveau
dreptate. El prevedea!! inconvenien-
tele unul avantagiu şi pericolele unei
cuceriri, şi aveati dreptate .....
Crisa sociala In care vieţuim, în
care Europa intrega este cufundata
la diferite grade, nu este de cat mis-
carea urcat6re a claselor inferiâre
cari jinduiesc la puterea şi avuţia
claselor superi6re. Acestil mişcare
şi jinduire se simte mal cu sema în
oraşele mari unde interesele şi 6meni
se îndesa, unde 6meni ferb, unde o
atmosfera ardinte şi lumin6sa înve-
luesce 'n acelaşi timp t6te lucrurile,
unde ambiţia circula cu aerul respi-
rabil, unde ochi întâlnesc neîncetat
un lus filrmecator, voluptaţile avu-
tului şi delichle pe cari ch·ilisaţia le
reserva pentru favoriţi el....
Cele d'înteill mesurl de luat sunt
cele mal simple şi cele mal dificile:
sa se asigure panea şi bunul traiu
al acestor 6ment Înteiu bunul traill,
apoi moralitatea, iar im;trucţia la
urma. Instrucţia populara ar lasa
generaţiilor de uvrierl moştenire: res-
pectul pentru ele înseşi şi legamîntul
de societatea în care ar fi protegiaţt
şi preţuiţi, tar nu victime.
Phifarete Chasles.
Nof.a redacţiei. - Sunt trel-c;lecl ani
de cand Ph. Chasles a scris aceste
randurl. D'atuncl pîna acum s'aii fa-
cut îmbunataţirt însemnate în esi-
stenţa uvrierilor industriali, şi, daca
în unele locuri, starea lor lasa anca
mult de dorit, sunt probe ca dreptul
de păne al poporului va triumfa şi
ca într'o Qi, dela mic şi pîn'la mare,
dela sarac şi pîn'la avut, toţi se vor
convinge ca omul este născut pe11t1·u
fericire. Vom reveni asupra acestei
tese, chiar în numerul ,;ttor. Pîna
atunci lasam cititorilor sarcina d'a
trage singuri conclusil despre starea
miserabila a locuitorilor din satele
şi oraşele nâstre.
Naturalistul american Audubon.
Acel cari cred ca America impune
batranel Europe numai prin mişca­
rea politica, prin comerciul şi in-
dustria el colosala, se inceta. Spiri-
tul acestei societaţt, abia eşita din
Iegan, este setos de activitate. Bol-
dul emulaţie! o face sa devoreze
spaciul şi timpul. Activitatea sciin-
ţifica lupta a se nivela cu a Europei.
Literatura şi artele asemenea 'şt a-
mesteca culorile şi formele în mo-
saicul civilisaţiel americane.
Dar t6te acolo tind la utilitate.
Pentru spiritul practic şi positiv
al americanului, estetica fara utili-
tate morala şi materiala nu esista.
De aceea sciinţe, literatura şi arte
tote sunt resfrilngerl sau ecouri ale
trebuinţelor şi aspiraţiilor cari fra-
manta societatea americana.
Franclin, lohn Crevecoeur, Jona-
than Edwards, l\Iorns, Brocden,

Browrl , ln·ing , Fenimore Cooper,
Channing, Audubon, Edgar Poe şi
ataţt alţi, toţl se disting prin acesta
cualitate.
1)intre toţl însa, cel mal american,
acel care isbesce mal mult prin ca-
racterisca americana într'una din cele
mat cosmopolite sciinţe, este natura-
listul Audubon.
Cel mal însemnaţi naturaliştt, dela
Aristotel şi Pliniii Batranul pina Ia
Huffon, Cuvier, Humbold şi Arago,
nu urmaresc de cat veritatea sciin-
ţifica, fara nicl o alta preocupare.
Americanul Audubon însa, studiind
paserile, se preocupa şi de cadrul
în care ele figureaza. Citind opera
lut, aflam nu numal descrierea şi ob-
servaţia locuitorilor aerulut, dar şi
a locurilor şi a omenilor unde el
traiesc, - aşia în cat nu scim pen-
tru care cualitate sa '1 admiram mal
mult: aceea de ornitolog sau aceea
de poet, antropolog şi caletor. In
scurt, America întrega o aflam în
opera lut.
Dar cum şi unde s'a format acest
spirit care prin facultaţile lut trece
între cel d'înteiQ naturaliştl ?
Chiar el s'a insarcinat a ne spune.
Audubon saii, cum se numesce el
însusl, Omul pădurilor Americef, de
origina frances protestant, s'a nas-
cut într'unul din catunele Statelor
Unite.
Era copil, şi disposiţiile lut de na-
turalist se manifestau într' un mod
surprin<;ietor.
"Iubirea naturel, - <;iice Philarete
Chasles,- a leganat pe Audubon din
înteia vîrsta. EI petrecea nopţile
sub cer, la tulpina arborulul în care
locuia poporul ale carul moravurl le
studia neîncetat. Poteca pe unde
sbura!l paserile, era poteca lut. Cui-
bul vulturului, tronând pe vîrful ce-
Jet mal inalte stancl, nu '1 spaimanta.
Pacienţa unul Benedictin, pasiunea
9
unul artist le consacra acestui studi!l;
el 'şt-a urmarit opera prin tote pe-
ricolele şi a reinceput-o cu o per-
severanţa fara seman."
Dar sa ascultam pe naturalistul
nostru.
"Crrsceam, şi trebuinţa ca sa <;iic
aşia d'a convorbi cu natura fisica
nu înceta d'a se desvolta în mine.
Cand nu vedeam ni el padure, nicl
lac, nict mare cu ţermurl resfaţate,
eram trist. Cautam sa 'ml amintesc
preumblarile favorite, împopulandu-
'mt camera de paserl ; apoi, indata
ce aveam eate-va momente libere,
alergam prin stancile scorborose, prin
pescerile acoperite de muşchi, bizare
locuinţe ale cormoranilor cu aripl
negre. Preferam acele umbrare sin-
guratecl. Tatal me!l, la care eram
singurul copil, resfaţa gusturi!~ mele,
procurându'ml oua, florl, paserl. El
era înzestrat de simţimîntul religios
şi poetic, naraţiile lui desvoltaii ŞI
în mine instinctul care'! anima. A-
cea perfecţie a formelor, acea de-
licateţa a detaliurilor, acea varietate
a culorilor, me încanta!l. El îmi pre-
senta sciinţa sub o faţa colorata şi
interesanta, în loc d'a face din ea o
analisa anatomica şi morta, care
schimba natura într'un schielet."
Aceste pucine rîndurl servi-vor ele
de lecţie autorilor de carţl didactice
din ţera nostra? Val! cat de nesu-
ferite sunt bieţilor copil din clasele
primare şi gimnasiale atatea carţt
cari port cu neruşinare pe înteia
pagina: Aprobată de o•wr. Consili1i
Superior al Instrucciunet publice !
carţt cari fac din natura frumosa,
vie şi vorbitore, un schielet, cum <;iice
Audubon. Fondul şi forma, domnilor
din comisiile pentru carţile didactice,
sunt doa condiţii si1UJ qua non ale
unel carţl bune. Respectaţi şi ser-
viţi interesele omenirei, ale ţeret, ale
generaţiei care este în legan, daca
 10
voiţi ca lumea sa ve respecteze. Sun-
tem satul de ciarlatanl. Il cunoscem
mal bine de cat se cunosc el însuşi.
Toţi cari sunt contrar! santelor in-
terese ale viitorului, nutresc în inima
lor semînţa morţel. Societatea nu '1
derama cu suflarea el, caci crede de
prisos a interveni cand timpul este
cel mal ager şi drept resbunator,
cand semînţa fatala a morţel cresce
c'o iuţela miraculosa 1
Dar sa revenim la autorul nostru.
Observaţia naturel desvolta. de
timpuriu in el dorinţa d'a repro-
duce; naturalistul deveni desinator.
Tatal seii, creQ.~nd ca aceste dis-
posiţit sunt probe de talent pentru
pictura., 'il tra.mise în Francia, ca sa
înveţe arta lut Rafael ~i Rubins în
atelierul lui David.
Urându'i-se însa a copia sculpturi,
se întorse în padurile natale, unde
se însura. Tatal sei"l îl daruise o in-
tinsa. plantaţie în Pensylvania, uclata.
de garlele Schuylkil şi Perkyoming.
nM'am însurat în acele locuri pla-
cute, ale caror Iese inalte, campil
undu!Ose, deJur! pa.durose, oferă pic-
torului modelurl rapitore. Dumne-
Q.eu binecuvînta. unirea mea; grijele
menagiulul, iubirea pentru socia mea
şi nascerea a do! copil nu'ml împu-
cinara pasiunea ornitologica. Amici
mei o desaproba!l."
Audubon, ca.nd singur cand cu
socia lui, strabate în sus şi în jos
padurile şi ca.mpiile Americei, ob-
servând natura şi desinând-o.
O calamitate cac;tu pe capul lui, în
urma unei ca.Ietoril. Ascultaţi'!:
"Dupe ce am locuit mal mulţi ani în
satul Kentucky, pe ţermi Ohiulul,
m'am dus la Filadelfia. Desmurile,
tesaurul, speranţa mea, le închise-
sem într'o lada pe care am încre-
dinţat-o cu multe recomandaţi! la una
din rudele mele. Dupe şese septa.-
ma.nt, întorcimdu-me, am luat Iada
şi am deschis-o. Inchipuiţi-ve des-
perarea mea! Nu mal era într' însa
de cat buca.ţl de hartie rupta., rosa.,
pulbere ... pat mole şi bun pentru o
numerosa. prasila. de şiorecl din Nor-
vegia. O pa.rechie d'aceştl şiorecl
rosese lemnul şi intrase în Iada unde
'şi aşeQ.ase familia. Nu'ml mal re-
ma.nea nimic din tota. munca mea.
Peste doa. mi! de pasert, desinate şi
colorate de mana mea, nimicite ! O
flaca.re mistuitore îmi trecu prin
creerl ca o sa.geta de foc."
Desperarea '1 arunca. în pat unde
za.cu eate-va septa.ma.nl. Dupe ca.ţl-va
ani de noi alerga.turt, observaţii, pe-
ricole şi munca., abia isbuti sa. re-
pareze dauna ce 't causase acel şio­
recl bla.stemaţl.
Incarcat cu un notl tesaur, vine
în Englitera. Aci, mulţumită ajuto-
rului generos şi luminat ce 'i s'a
dat din tote pa.rţile, a putut în fine
sa. ra.dice sciinţel un stralucit şi o-
riginal monument.
"Am admirat, - Q.ice regretatul
critic Ph. Chasles, - în salile So-
cieta.ţet Regale din Edimburg espu-
nerea publica. a desinelor originale,
colorate in acuarela.. O putere ma-
gica. ne transporta în padurile lo-
cuite ata.ta timp d'acel om de genin.
Savanţi şi ignoranţl era11 egalminte
isbiţl d'acel spectacul ce nu se pote
reproduce.
"Imaginaţi-ve,- striga. acelaşi cri-
tic, - un peisagi!l de tot american,
arbori, fiori, pajişte, pina. şi colorea
cerului şi apel, însufleţite d'o viaţa.
reala., speciala., transatlantica.. P'a-
cele cra.ct, în acele ramuri, p'acele
prunturl copiate de penelul cel mal
fidel, se joca rasele aeriane din Lu-
mea Noua., în marime naturala., cu
atitudinea particulara. fie-careia 1 cu
individualitatea şi singularita.ţile fie-
careia. Tote penagele scînteiaza. de
nuanţele naturel chiar. Le vedeţt

m1scând sai! stând, în jocurile şi res-
belele lor, în furiele şi desmerdarile
lor, cantând, clocind, dormind, de-
şteptându-se, despicând aerul, ra-
Q.end undele, sfaşiindu-se în luptele
lor. O vedere reala şi palpabila a
Lume! X oua cu atmosfera el, cu ve-
getaţia el man~ţa, cu acele populade
cari nu cunosc jugul omului. S6-
rele scinteie prin frunQ.e, lebada plu-
tesce între cer şi apa. Şi acea rea-
lisaţie a unul emisfer întreg, acea
ic6na a unei naturi atat de putinte,
eşita din penelul unUl singur om,
obscur şi necunoscut; neau<;l.it triumf
de geniu şi pacienţa."
Triumf de care n'a putut sa fie
capabil de cat un american.
Opera man~ţa a lui Audubon se
compune din patru sute tablouri în
forma atlantica cari conţin doa mii
de figuri colorate. Testul este demn
de tablouri, aşia în cat nu scim ce
sa admiram mal mult în Audubon :
pana sai! penelul, caci din amandoa
scînteiaza geniul.
Ca proba, reproducem mal la vale
eate-va pagini, adeveraţl colibri at
stilistice!.
P a s e r e a-p o 1 i g 1o t ă.
Cand imnul amoros al paserel-poli-
glote strabate frun<;l.ele manohel din
Luisiana, -- manolia cu trunchiul gi-
gantic şi cupola imensa şi tot d'a-u-
na verde, - Europt'mul care 'şi a-
mintesce imnul nopturn al priviga-
torulul pitit în umbra stejarilor, în-
data despreţuiesce ceea ce admira
odini6ra. Binonia şi viţele acaţânde
se împletesc în giurul arborilor groşi,
îl întrec, îi incoroneaza şi cad în
ciucuri. Un profum eteric îmbalsama
aerul ; pretutinderi, ciorchinl cocân-
du-se, corimbl rumeni, o atmosfera
calda şi îmbatat6re. Aţi Q.ice ca na-
tura, incarcata de avuţiile el, s'a o-
11
prit într'o Q.i şi le-a respandit din
sinu'l pe aceste locuri fericite. Ra-
dicaţl ochi , pe ramura manoliel se
repausa femela pasere-poliglota; so-
ţul el, ca un fluture de uşior, descrie
cercuri rape<;l.l în giurul el, se suie,
scob6ra, se suie iar, cu ochi arQ.~nd
şi ţintiţl la ea, cu frum6sele lui pene
resfirate, salutând din cap pe iubita
lui, şi de eate ori s'avînta spre cer,
reîncepe acel imn de bucurie, cel
mal briliant , cel mal melodios din
imnuri.
El nu începe ca privigatorul cu
lungi şi melancolice suspinuri, ci a-
taca cu pasiune şi energie cantul pe
care 'l modula apoi, graduându'l şi
variându'l, c'o arta de necreQ.ut: în-
grigindu-se a pune în composiţia o-
perei lui, imitaţia celor mal dulci sgo-
mote din natura, frematul frunQ.elor,
murmura paraielor. Acest cant îl
întoneaza sburand , dar nu este de
cat un prelud. Cand se lasa pe ra-
mura unde şede soţia lut, notele lui
devin mal pucin briliante, dar mal
mierose, mal escise. Apoi iar sbora,
se lasa, se suie, strabate cu vederea
în tote parţile, pentru a se asigu-
ra ca nici un inamic nu'! ameninţa
repaosul ; bat~nd d.m aripi, pare, prin
mişcarile lui în cadenţa, ca esecuta
un danţ nebunatic în aer ; se pune
iar lînga femela, şi, ca finalul ace-
stui mare concert, începe a parodia c'o
esactitate miracul6sa t6te melodiile,
tote strigatele, tote şuieraturile, tote
accentele celor alte individe din se-
minţia sburatorelor. Imita linota, po-
tarnichia, bufniţa, macaiala raţelor,
caraiala gainilor. In cele din urma
soţia, scoţ~nd un suspin trist, îna-
buşit, voluptos, impune tacere pa-
seroiulul şi '1 chiama linga ea.
Indata încep sa caute locul pentru
stabilirea conjugala. Parechea sb6ra
împreuna şi se opresce tot d'a-una
apr6pe d'o casa locuita. Paseroiul
scie ca va amusa re locuitori, şi nici
o pasere nu este mal familiara. In-
data portocalul, smochinul, perulle-
atl procurat materialul pentru face-
rea cuibulul. Mal adaoga uscaturl,
frun<;le, ierba, in, bumbac, şi micul
edificill ride in unghiul a doa ra-
muri. Paserea depune cinci oua in
molele culcuş; paseroiul n'are alta
ocupaţie de cat sa veghieze la si-
guranţa familiei sele şi sa cante. El
alunga dela cuib şerpi, pisic! şi pa-
seri pradatore; du pe cincl-spre-<;lece
Q.ile pui 'şi iaO sborul, abandona pa-
rinţt şi se duc sa 'şi caute singurt
de esistenţa.
Audubon.
VULTURUL ŞI LEBADA.
Vulturul se nasce sublim. El plu-
tesce pe stindarde, el este simbolul
curagiulul şi marire!. El este marca
Iibertaţel Americei; el a servit Ro·
mei de tip in cuceriri, şi lut Napo-
leon in întreprinderi. Puterea avin-
tului, înalţimea şi rapiditatea sbo-
rulul, vigorea, audacia, recela cura-
giulul justifica acesta alegere con-
sacrata de tote pop6rele. El este şi
ero!l şi tiran. Ferocitatea '1 egala
bravura. 11 place sa'şl scalde ghia-
rele in sange; camagiul îl desfata,
chiar atunci cand n'are trebuinţa d'a
sfaşia o prada.
Tomna, cand mi! de paserl aban-
dona nordul şi se apropie de sore,
urcati-ve in barca şi lasaţl-o sa îm-
brazdeze luciul Misisipulul. Cand veţi
vedea doi arbort cari cu vîrful în-
trec pe cel alţi, unul pe un ţerm şi
altul pe cel alt, faţa în faţa, radicaţl
ochi. Vulturul va fi acolo în virf.
Ochi '1 scînteie in orbita şi ard ca
flacarea. El contimpla cu atenţie
peste t6ta întinderea apel ; adesea
vederea'! se opresce pe ţerm ; ob-
sen·a şi aştepta; asculta t6te sgo-
motele ; nici capriora, care abia mişca
frun<;la, nu '1 scapa. Pe arburul o-
pus, vultur6ica sta sentinela. Din
cand în cand , strigatul el pare ca
îndemna pe vultur a fi pacient. El
îl respunde prin o batere din aripi,
prin inclinarea corpului intreg şi prin
o glasuire a care! dtscordanţa se-
mana cu risul unul maniac. Apoi se
îndrepteaza. Ve<;i~ndu'l imobil , ta-
cut, aţi crede ca '1 statue. Raţele
de tot soiul, gainele de apa, ustar-
<;lile fug ca nisce batali6ne dese, duse
de cursul apel ; pra<;11 pe cari des-
preţul vulturului le scapa de m6rte.
Un sunet, purtat de vînt pe apa,
isbesce auQ.ul vulturilor; acel sgo-
mot are raucitatea şi resunetul unul
instrument de arama: este cantecul
lebedel. Femeia anunţa pe mascul,
printr'un apel compus de doa note;
tot corpul vulturului se scutura; prin
eate-va lovirl rape<;ll cu ciocul în
pene, se prepara de espediţie. V a
pleca.
Lebada vine, ca un vas plutind
în aer, cu gatul el alb ca zapada
întins, cu ochi scînteind de grija.
Mişcarea precipitata a aripilor el a-
bia '1 susţine corpul ; şi labele el,
îndoite sub coda, se ascund vederei.
Ea se apropie încet, victima devo-
tata. Un strigat de resbel se aude.
Vulturul se arunca ca fulgerul. Le-
bada vede caleul, pleca gatul, descrie
un semi-cerc şi, în agonia temerei,
cauta cum sa scape de m6rte. Un
singur mijloc îl remane, acela d' a
se afunda în apa: dar vulturul a
preveQ.ut; el îşi sforţeaza prada sa
stea în aer, iar el se ţine mereu
sub ea ameninţând-o cu ciocul în pan-
tece şi aripi. Acesta combinaţie, pe
care omul ar jindui-o paserel, tot
d'a-una 'şl ajunge scopul. Lebada
osteni ta, descuragiata, perde tota
speranţa de scapare. Dar in acel
moment inamicul el se teme ca '1

va cadea prada in apa. El o isbesce
cu ghiare!e sub aripi, şi o arunca
oblic pe mal.
leca '1 cuceritor prin atata putere,
dibacie, dctivitate şi prudenţa. Dar
ve îngroziţi vec;Mndu'l triumful. Se
joca pe cadaver. Infige adanc ciocul
şi ghiarele d'arama în inima lebedel
murinde ; bate din aripi, urla de bu-
curie, caci agonia paserel îl imbata.
Radica ple~uvul cap spre cer , şi
ochi lut înftacaraţl de orgolill se ro-
şesc ca sangele. Soţia se cobora
lînga el. Amandol intorc lebada, îl
sfaşie peptul şi '1 bea!! cu sete san-
gele care isbucnesce cald şi fume-
gand.
Audubon.
PIVERDUL AURIU.
Am trecut adesea ~ile întregi in
societatea acestor miel fiinţe înari-
pate. Ximic nu este mal vill şi mal
vesel. Din vîrful arborilor cari cad
de batraneţe, vocea priverdulut se
aude, şi toţi camara4i '1 respund. In
societatea lor, am ve~ut mal mulţi
mascul! urmarind o singura femela,
sburand, urcand, scoborand, fac~nd
mii de jocuri ciudate : un fel de ba-
let burlesc care nu '1 putem vedea
fara sa leşinam de ris. In modul
acesta, candidaţi arata frum6se1 lor
dorinţa d'a '1 placea şi d'a o 'ncanta.
Nici o ge16sie între aceşti frumuşel,
cart se lupta în pace şi fara ura
pentru un premiu gingaş : piverda
va prefera pe invingator. Din ar-
bor in arbor, din lesa in lesa, aceeaşi
ceremonie se repeta. In giurul co-
chete! care se arata indecisa, vedem
une-orl eate Q.ece sau doa-Q.ecl ga-
lanţt sburand; jocurile urmeaza pina
cand iubita 'şi arata preferinţa pen-
tru unul din rivali pe care '1 atinge
cu ciocul cand sb6ra pe lînga ea.
Indata toţi pretendenţi sb6ra şi se
IJ
duc dupe alta frumosa. Parechia
remanP. singura. Indata cauta o lo-
cuinţa comoda pentru noul menagia.
Se duc împreuna şi aleg in padure
o tulpina care se p6te scobi ; unul
dupe altul, soţul şi soţa, fac cu cio-
cul scobitura în care sa'şl cresca
pui. La fie-care ţandare ce sc6te cu
ciocul, cel-alt îl felicita cu un mic
strigat ascuţit, ecoul bucuriei sete.
Cand au terminat cuibul, este o pla-
cere sa veQ.l cele doa pasarele ur-
când şi scoborând în t6te părţile,
ascuţindu'şl ciocul de fie-c.are ramura,
gonind paserile nesuferite şi sbu-
dnd du pe furnici, larve şi insecte.
Peste doa septamant, paserea a de-
pus în asilul conjuga! şese oa albe
şi transparinte ca cristalul.
PiverQ.i clocesc de doa ort pe an;
de aceea voi6sa lor seminţie înroiaza
padurile Americei. ::-lu poţi face caţt­
va paşi fara sa le auQ.l ascuţita voce
şi sunetul cioculul isbind coja copa-
cilor.
Audubon.
P o e s 1 a.
Bolintinenu n'avea multa atenţie la
corectura probelor dela tipar, de ace-
ea '! scapa o mulţime de erori cart
întunecaii sensul şi conturul imagi-
nelor. Mal tarQ.iu, observându-le, le
îndrepta. Ne-a remas dela dînsul mal
multe bucaţl, pentru usul revistei nos-
tre, corigiate cu multa atenţie, dintre
cari publicam acum Hial sali Idealul,
cea mal frum6sa din orientalele lut
cunoscute sub numele de Florile Bos-
forulul.
IDEALUL
RiQ.etore, blanda ca o suvenire
Din frum6se timpurt în nefericire;
Dulce ca un vis,
Ce în faptul Q.ilel dând din ariplore,
Isi rapede sborul catre ceruri, s6re,
' Catre paradis;
14
Draga ca murmura ce să.rutul dulce
De amor, ferbinte şi curat produce
P'al feci6rel sîn;
Pura ca lumina ce cu resfaţare
Stelele în n6pte scutură. pe mare,
Peste valul lin ;
Xumal ast-fel p6te sa aveţi idee
Că.t de rapitore este o femee
Ce p'acest Bosfor,
Pe aceste maluri verQ.l şi ri<;letore,
An adus-o'n carul fragidelor ore
Visele d'amor.
Cum o flore smulsa din a el gradina,
A pastrat parfumul dup'a sa tulpina,
Ale el colori, -
Asfel al el suflet anca respandesce
Roa ce în ceruri face de'nfloresce
l\Iiriade flori.
Braul el e splendid, faţa'l este dulce,
Bucla sa în valuri balaiore luce,
Rîura uşor;
Ochi'l port auzul, şi a sa catare
Varsa bucurie, varsa întristare
~i ceresc amor.
Care'! a sa ţera? ~u voi\l sci a spune.
Angen poetici ati el naţiune?
Patima de foc,
Visele de aur ce ne încongiora,
Dulcea fericire ce pe vieţa sbora.
Pot avea un loc?
Intr'o sera lina ea veni cu mine
Pe Bosforu-albastruce cu dulcllumine
Luna '1 aurea;
Un caic despica undele gemende,
Malul cu saraiurt şi gradini riQ.ende
Dupe nof fugea.
În tacerea nopţel dulcile-aurele
Resfaţa\l ferice coma dragel mele;
Stelele sglobil
Revarsaii pe mare valuri de lumine
Şi forma\l fantastici, splendide gradine
Cu-ale lor scîntei.
Valul geme dulce sub o costa verde
Unde, printre da fini, un sarai11 se perde
Cu-ale lui lumini;
Unde mii de paserl cu voce suava
Fac ca sa resune vesela dumbrava 1
Magtce gradini.
Vis de fericire! Eli priveam pe mare
RaQ.a şi cu umbra dându'şl sarutare,
Cadru ce rapea
Şi in care - acesta dulce balaiora
Ca o flore d'aur, ca o steliş6ra
Dulce se perdea.
Ea ca cand ghicise gandurile mele,
Ca înclina dulce cenele-aurele,
Rumenind uşor!
O iubeam ca viaţa cand acesta viaţa
~i s'arata anca plina de dulceţa,
Plina de amor.
EO visam ferice. Alba mea frum6sa
Scutura de raQ.e coma sa undosa,
Ca un val spumos
Ce eşind din umbra fulgura la sore,
Sali ca crinul care roua lucit6re
Scutur' amoros.
- "Cine esei tu ore, tu ce'n <;file rele
Îmi apari în umbra lacrimelor mele
Si cu resfaţart
Faci ca sa surî<;la inima'ml sdrobita,
Şi me'mbeţl în vise, dulcea mea iubita,
De dulci sarutari?
Porţi în ochi'ţl focul ce îmi arde viaţa,
Porţi pe a ta frunte raQ.a şi dulceţa,
Porţi pe sîni~or
Rosele şi crini vie ţel ce se duce,
Porţi p'a ta cosiţa ce în umbra luce
Visele d'amor! »
La aceste vorbe, pe frum6sa'l faţa
Purpura'n ivoriu 'nota, se resfaţa,
Rîura senin.
-uEii sînt ldealu'ţl. Ceru'! alme!l mire.
Dalba'ml locuinţa e într'o gandire,
Ca o raQ.a'n crin! >>
- «Daca al teii suflet 'ţie gentil ca faţa,
Lasa-m' a'! culege gracios dulceţa,
Fi ore de o Q.i 1
Vin-o şi me'mbata cu a ta amore,
Vis de tinereţe, flacare din sore,
Vin a me rapi! »
Dulcea mea frumosa tace trei minute,
P'a sa faţa cura lacrime tacute!
Ochi'l plangatorl
Se'nalţa\l la ceruri plini de voluptate,
Pe acele plaiuri d'azur semanate
Cu-aurite flon.

Stelele se scalda. în a lor vulvore.
Austrul ne sufla pletele uş6re
Cu dulci sarutari.
:l\Iurmura ne'ncanta., valul ne Londuce,
Şi amorul magic ne imbata dulce
Cu ceresc! visari.
Iar la rac;ta d'aur a divine! stele,
E O. unesc cu plansu'l lacrimele mele,
Doru'ml cu-al el dor ;
Şi p'a sa guriţa. cu inflacarare
In tacerea nopţel pun o sarutare
Şi me'mbet d'amor.
O! curaţi, torente dulci şi volupt6sel
Ve'mbetaţl, ve stingeţi, stele aurose,
Pe albastru! cer!
Ca.nd se stinse visul ce me farmecase,
Dulcea mea frum6sa. sborul îşi luase
În suav eter;
O vec;lul prin umbre' o, veQ.ul prin stela,
Şi simţi! pe frunte'ml lacrimile sele! ...
Din acel minut
Viaţa pentru mine nici un farmec n'are,
Ceru'! fara stele şi Bosforu'ml pare
Un mormînt tacut.
Bolintinennu.
ROD 1CA.
Purtând cofiţa cu apa rece
Pe al se! umeri albi, rotunjorl,
Juna Rodica. voiosa. trece
Pe lînga juni semanaton.
El cu grabire îl sar în cale,
I,.hcAnd:" Rodica., fl6re de crin,
In plin sa 'ţi merga vrerile tale,
Precum tu, draga, ne eşi cu plin !
~Pina la t6mna. s'ajungl m iresa.!
Calea sa'ţt fie plina de flori,
Şi casa casa, şi masa masa
Şi sînul Jeg an de pruncuşiorl."
El c;tic ş'o sema.n cu grâll de vara,
Apoi cofiţa întrega'l beii ;
Copila rîde şi 'n cale '1 sb6ra.,
Scuturând gra.ul din parul seil.
V. Alesandri.
15
BIBLIOGRAFIE.
* O lucrare de mult preţ este
traducerea Catilinarelor lul Cicerone
de d. Al. Zanne, din care a !ii eşit
înteia catilinara..
Este în general recunoscuta pen-
tru cultura limbel şi literaturel n6stre
necesitatea d'a se traduce autorii
clasici vechi şi noi, caci pina cand
limba n6stra. nu va trece prin cri-
teriul acestora ~i prin acela al ce-
lor mal buni scriitori vechi şi r.ol
de arte şi sciinţe, pina atuncea nu
vom putea sa avem un dicţionar,
pentru ca nu vom sci cuvintele de
cari avem necisitate ca sa fim în cu·
rentul progresului intelectual şi ma-
terial. Acesta este singura cale pen-
tru formarea unei limbi ca a n6stra..
A lucra la dicţionar, înainte d'a a·
vea materialul nececar, este a cladi
pe nisip, este a semana cu olarul
nebun care voia sa faca 6le fara
lut, este a cadea în d6ga ţiganulul
care striga cu triumf: nCe'ml mal
pasa! Iaca-me cu bidivio. Am gasit
o potc6va! Acum nu'ml mal trebue
de cat alte trei, şea, frîo şi cal!"
La J8.ţo, - caci numai in acea
epoca a fost în literatura n6stra. o
mişcare inţelepta. şi romanesca, - se
formase o societate pentru traduce-
rea autorilor clasici, care ar fi putut
ajunge la bun capet, daca întreprin-
derea n'ar fi fost trunchiata. de eve-
nimentul politic din I8.ţ8, care a tra-
mis în esil pleiada scriitorilor romani.
Intre aceia era şi d. Zanne care tra-
dusese şi tiparise deja Resbdul catili-
nar de Salustiu.
De atunci în c6ce s'au facut mal
multe incercari d'a continua acea în-
treprindere, dar fara succes, caci nu
putem recunosce ca bune copila.riele
patronate de Academia romana.
Daca avem ac;ll ce-va, îl datorim
activitaţel individuale, precum: Epo-
peele lui Omer, lliada şi Odisea tra-
duse de d. I. Caragiani.
Acum ne da şi d. Al. Zanne patru
din oraţiile lui Cicerone.
Citind înteia catilinara., marturisim
ca am fost surprinşi de abilitatea cu
care traducatorul a învins dificulta-
ţile, aşia ca ne-a dat o traducţie pe
care o credem superi6ra. chiar celor
mal bune traducţil din limba francesa..

16
J .a acesta a foct secundat şi de limba
romana care, cand este manuita d'o
pana abiia, corespunde espresiilor şi
fraselor autorului, prin sin tasa el
naturala. Pentru a proba ca atat prin
corecţia limbel şi stilului, cat şi prin
csactitatea traducţiel, merita lauda
şi spriginul publicului (pentru conti-
nuarea întreprineerel sete), reprodu-
cem eate-va rinduri:
"Pina cand, Catilina, vei abusa tu
de pacienţa nostra? Cu timp avem
a mal fi noi jucaria furiei tele? Pina
unde are a merge audacia ta nein-
frinata? Cum? )l'icl garda nocturna
din muntele Palatin, nici sentinelele
urbei, mei spaima poporului, nici
concursul tutulor cetaţenilor celor
buni, nici acest loc ales cel mal in-
tarit pentru adunarea senalulul, nici
aspectul, mei cautaturile acestor se-
natori ce te incongiura, nimic nu te
p6te mişca? Nu simţi ca planurile
tele sunt descoperite? ~ u veql ca
conjuraţiunea ta este chiar de acum
incatenata, pentru ca tofl o cun6s-
cem? Cine din noi creql tu ca nu scie
ce al facut în n6ptea trecuta, ce al
facut în n6ptea de mal 'nainte, unde
al fost, pe cine al convocat şi ce de-
cisiunl al luat?
"0 timpuri! o moravuri! Senatul
scie acestea, consolul le vede: din-
sul însa tot traesce. Traesce? Ce
<;lic! Dar el vine chiar în senat; 1a
parte la deliberarile publice; ochiul
lui noteaza şi însemna la morte pe
fie-care dintre noi. Iar noi, barbati
cu curagtil, credem ca facem indestul
pentru republica numai pentru ca ne
ferim de furia şi de cuţitele acestuia.
De mult, Catilina, tu trebuia sa mergi
Ia morte dupe ordinul consolulul, şi
sa cada pe capul te!! acesta ruina
ce de atata timp tu ur<;lescl în con-
tra n6stra...... .
O <;lei nemuritor!! Unde ne aflam?
ce republica avem? în ce urbe traim?
Aci, aci între noi, parinţl conscrişl,
in acest consiliu cel mal august şi
mal imposant de peste tot pamintul,
se afla 6menl cari cugeta la m6rtea
mea şi a n6stra a tutulor, Ia ruina ace-
stei urbe, chiar a tot pamintul. Eo,
consul, îl ved pe acestia şi le cer
\
\
avisul asupra intereselor republicei,
~i nu lovesc anca nici chiar cu cu-
vintul pe aceia cari ar fi trebuit sa
fie sdrobiţt prin fer! Al fost dar,
Catilina, în acea n6pte la Leca; al
distribuit parţile Italiei, al decis un-
de'ţl placea sa plece fie-care; al
ales pe cel ce aveai a Iasa în Ro-
ma, pe cel ce aveai a duce cu
tine; al descris parţile Romei desti-
nate de tine la incendiO; al asigu-
rat ca 'nsu'ţl aveai a pleca peste
pucin; al spus ca mal al pucina în.
tarqtare din causa ca eO traiam. ::;e
aflara insa doi cavaleri romani ca
sa te scape din acesta nelinişte, şi
sa 'ţt promita ca chiar în acea n6pte
înainte de qioa el me vor omorâ în
patul meu.
"Dar abia ceta v6stra se respan-
dise, şi eO aflaill t6te acestea; intraill
şi pusei!l în siguranţa casa mea prin
posturi mal numerose, şi oprill in-
trarea acelora pe cari tu '1 trimiseseşl
dtmineţa sa me salute : venisera toc-
mat aceia ce ell pre<;lisesem la mal
mulţi şi !distinşi barbaţl ca a!i sa
\'ie Ia mine în timpul acela."
* o carte de alt gen este roma-
nul istoric al lui Petruccelh dela Gat·
tinna: ltfemoriile lul Iuda lscariotul,
tradus de d. Virgil G. Poienaru, unui
dintre inteligenţi juni al facu! ta ţel de
Drept. Autorul este unul dintre cel
mal buni politici şi scnitorl al Ita-
liei. Este membru în Camera dela
Roma. Prin acesta scriere el s'a
pus alaturi cu englesul Bulwer, au-
torul romanului: Cele din urmă (file
ale Pompeef. Cred de prisos a o mal
recomanda, caci chiar titlul el arata
ca este partea romantica a vieţel lui
Isus de Strauss.