Electronică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol se referă la o disciplină. Pentru un gen muzical, vedeți Electronica (gen
muzical). Pentru o companie, vedeți Electronica București.
Electronica reprezintă o disciplină din domeniul fizicii aplicate, care se ocupă cu
studiul dispozitivelor electronice și al circuitelor care includ aceste elemente (circuite
electronice), folosite în procese de comandă, reglare, măsurare, ingineria, tehnologia
și aplicațiile care se ocupă cu emisia, fluxul și controlul electronilor în vid și materie.
[1]
 Identificarea electronului în 1897, împreună cu inventarea tubului electronic, care
ar putea amplifica și redresa semnalele electrice mici, a inaugurat domeniul
electronicii și epocii electronilor.[2]
Conform unei alte definiții, electronica este o ramură tehnică bazată pe proprietățile,
comportarea și controlul electronilor. Este considerată o parte a electrotehnicii,
tehnicile electronice aplicându-se în cele mai diverse domenii de activitate, cum
sunt: industria, comunicațiile, apărarea militară și distracțiile. Echipamentul electronic
se folosește în sisteme electrice industriale de comandă, control, măsură și la
centralele electrice. Practic vorbind în viața modernă, electronica este omniprezentă.

Cuprins

 1Istoria componentelor electronice

o 1.1Lămpi (tuburi) electronice
o 1.2Semiconductoare
 2Aplicații
 3Note
 4Bibliografie
 5Vezi și
 6Legături externe

Istoria componentelor electronice[modificare | modificare sursă]

Tuburile electronice (supapele termonice) au fost printre primele componente
electronice.[3] Ele erau aproape exclusiv responsabile pentru revoluția electronică din
prima jumătate a secolului al XX-lea.[4][5] Acestea au permis sisteme mult mai
complicate și ne-au dat radio, televiziune, fonografi, radare, telefonie pe distanțe
lungi și multe altele. Aceștia au jucat un rol de lider în domeniul microundelor și al
transmisiilor de mare putere, precum și al receptoarelor de televiziune până la
mijlocul anilor 1980.[6]
Lămpi (tuburi) electronice[modificare | modificare sursă]
Istoria electronicii pornește de la descoperirea lui Edison în 1883, care a observat că
în anumite condiții curentul electric ar trece prin vid. A experimentat acest lucru
folosind o lampă electrică vidată (bec), în care a introdus un electrod de metal (o
placă metalică). Dacă electrodul devenea electric pozitiv față de filamentul lămpii,
apărea un curent electric ce străbătea spațiul vid dintre filament și electrod.
Diodă (tub electronic)

Această eliberare a electronilor dintr-un material sub acțiunea căldurii, se numește

"emisie termoelectrică". În condiții de vid, electronii eliberați de filamentul încălzit și
care nu pot fi captați de mediu, formează un "nor" numit "sarcină spațială". Acest
"nor" trebuie să fie cât mai dens; în acest scop se folosesc metale bogate în
electroni liberi, cum ar fi nichelul oxidat. Experiența a arătat că nu este nevoie ca
filamentul să fie și emitor de electroni liberi și că poate exista o placă numită "catod"
care poate fi încălzită de acesta. Captarea lor va fi făcută de o altă placă, cu
polaritate electrică pozitivă, numită "anod". Acest tip de lampă se numește "diodă".
Ulterior, au apărut și lămpi mai complexe, în funcție de cerințe: triode, pentode și
altele. A urmat apoi inventarea "tuburilor electronice", sufletul electronicii; ele au
dăinuit o "eternitate" de circa 50 de ani.
Punte redresoare şi diode semiconductoare

Inventarea tuburilor electronice a făcut să se dezvolte o nouă industrie, "industria

electronică". Datorită ei, filmul a început să "vorbească", radioul să aducă ultimele
știri în casă, oamenii să comunice la distanță, doctorul să vadă în interiorul
pacientului, imaginile să fie transmise la distanță cu ajutorul telefaxului și
al televiziunii, a apărut calculatorul și multe alte aparate și dispozitive industriale.

Tranzistoare

Semiconductoare[modificare | modificare sursă]
Ulterior, tuburile electronice au fost "detronate" de semiconductoare:
(diode și tranzistoare) care, datorită mărimii constructive reduse, au micșorat și
ușurat toate produsele: radiouri, televizoare, instalații de sunet, computere,
aparatură medicală și multe altele.

Circuit integrat

Dar și semiconductoarele discrete (tranzistoare) au început să piardă teren în fața

urmașilor lor, "circuitele integrate". Apariția acestora a dus la ceea ce se numește
"microelectronică". Toate aparatele electrice se miniaturizează din ce în ce mai mult,
necesită un consum electric mult mai mic și sunt foarte ușor de transportat și
manevrat. Comparând primul calculator cu tuburi electronice (de tip miniatură - circa
3,5 cm înălțime și 1,2 cm diametru), care ocupa o clădire destul de mare,
cu calculatorul personal actual, drumul nu a fost atât de lung, cât plin de surprize
tehnologice rapide în domeniul electronicii. Noile descoperiri s-au succedat așa de
repede, încât de multe ori, după nici un an de la apariția unei noi descoperiri pe
piață, aceasta devenea învechită (perimată moral). Iar progresul continuă...

Aplicații[modificare | modificare sursă]
 Cibernetică
 Informatică
 Radio
 Televiziune
 Telecomunicații

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ „electronics | Devices, Facts, & History”. Encyclopedia Britannica  (în engleză). Accesat în 19
septembrie 2018.
2. ^ „October 1897: The Discovery of the Electron”  (în engleză). Accesat în 19 septembrie 2018.
3. ^ Guarnieri, M. (2012). „The age of vacuum tubes: Early devices and the rise of radio
communications”. IEEE Ind. Electron. M. 6  (1): 41–43.  doi:10.1109/MIE.2012.2182822.
4. ^ Guarnieri, M. (2012). „The age of vacuum tubes: the conquest of analog communications”.  IEEE
Ind. Electron. M.  6 (2): 52–54. doi:10.1109/MIE.2012.2193274.
5. ^ Guarnieri, M. (2012). „The age of Vacuum Tubes: Merging with Digital Computing”.  IEEE Ind.
Electron. M.  6 (3): 52–55. doi:10.1109/MIE.2012.2207830.
6. ^ Sōgo Okamura (1994). History of Electron Tubes. IOS Press. p. 5. ISBN 978-
9051991451.  Arhivat  din originalul de la 31 decembrie 2013. Accesat în  5 decembrie 2012.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Primul dicționar electronic român, Marina Dumitriu, 2006 - lansarea