ISTORIA MASONERIEI (moderne)

„Secretul masoneriei este inviolabil prin natura sa, deoarece

masonul care-l cunoaște, nu-l cunoaște decât pentru că l-a ghicit. El
nu l-a aflat de la nimeni. El l-a descoperit mergând în lojă,
observând, cugetând, și deducând.”
Casanova
În loc de prefață
Din cele mai vechi timpuri, omenirea a fost preocupată, chiar
fascinată, de existența și funcționarea societăților secrete, reale sau
imaginare, datorită aurei lor de mister. Dintre aceste societăți cea mai
veche și cu cea mai mare extindere mondială este masoneria.
Desigur, astăzi, masoneria nu este o societate secretă, ci doar
discretă. Majoritatea lojilor sunt organizate sub forma unor asociații
potrivit legilor în vigoare, iar persoanele aflate la conducerea lor sunt
persoane publice, vizibile chiar și în massmedia.
Există un număr foarte mare de cărți și publicații care
prezintă cele mai diverse aspecte ale masoneriei. Nota de mister este
dată de faptul că cei neinițiați nu au acces la întâlnirile din cadrul
lojilor masonice, dar și de existența unor simboluri și elemente de
recunoaștere inaccesibile profanilor.
Este explicabil faptul că profanii nu au acces la intâlnirile din
loji, așa cum nici ucenicii nu au acces la întâlnirile calfelor sau
maeștrilor, pentru simplul fapt că nu sunt pregătiți pentru aceasta, așa
cum un elev de gimnaziu sau de liceu nu ar putea participa la cele
dezbătute în aula unei universități, decât după un examen de admitere
și parcurgerea unor pași care să-l facă apt pentru a le înțelege.
Simbolismul masonic utilizat în cadrul lojilor nu are un
caracter obscur, ci se adresează inimii și rațiunii având un rol de
conciliere între rațional și irațional, de acces la divin și lumea de
dincolo. Prin folosirea simbolurilor, care sunt un limbaj universal, în
masonerie se constituie un liant care unește frații între ei indiferent
de limbă și religie și îi exclude pe profani.
 Mai mult decât atât, dacă ritualul practicat în diferite
momente al vieții masonice: deschiderea și închiderea lucrărilor,
inițierea, ridicarea în grad,
banchetele, sunt destinate
numai masonilor, există
totuși cu anumite prilejuri
și ,,ținute albe”, deschise,
la care, alături de
francmasoni, pot participa
și profani.

1971. Ținută alba a Marelui Orient al Franței cu ocazia Centenarului

Comunei.
În societățile totalitare, precum cele ale lui Hitler și Musolini,
sau sub dictatori ca Franco și Salazar, francmasoneria a fost interzisă.
La fel s-au petrecut lucrurile în U.R.S.S. și în țările comuniste ale
Europei de Est. Comuniștii au văzut în francmasonerie o organizație
capitalistă și ,,reacționară”, bănuită că ar pune în pericol securitatea
statului. O singură excepție între statele comuniste este Cuba unde
Fidel Castro nu a interzis francmasoneria. După 1990, activitatea
masonică a fost reluată, cu ajutorul obediențelor europene, în fostele
țări comuniste: Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, România și fosta
U.R.S.S.
Există și astăzi țări care interzic francmasoneria, acestea sunt
însă de regulă țări musulmane perecum Iranul, Irakul, Siria, Tunisia
și Algeria. În țările islamice o societate de origine occidentală care
propovăduiește libera asociere și gândirea liberă nu poate fi tolerată.
Locul central în masoneria mondială îl deține Marea Lojă
Unită a Angliei care are autoritatea de a recunoaște ca regulară orice
obediență masonică ce îndeplinește următoarele condiții: credința în
Dumnezeu (Marele Arhitect al Universului), jurământ depus pe o
carte sacră (Biblia, Coranul, Vedele), masculinitatea lojelor,
interzicerea discuțiilor politice și religioase etc.
Astăzi există opt milioane de francmasoni răspândiți pe
întreaga suprafață a globului. Dintre cele opt milioane, circa șapte
milioane activează în loje considerate regulare.
 Există zeci de obediențe precum cele din țările scandinave,
Statele Unite și multe altele din întreaga lume: Marile Loje Unite din
Germania, Marele Orient al Italiei, Marele Orient al Țărilor de Jos,
Marea Lojă Regulară a Belgiei etc.
Majoritari la scară mondială sunt cei care țin de ortodoxia
masonică, pentru care referirea la Marele Arhitect al Universului
constituie un element de spiritualitate, refuzând angajamentul politic,
preocupându-se de tradiția ezoterică și reflecția asupra riturilor și
simbolurilor.
În țările unde Biserica Catolică a fost influentă, de regulă
ostilă francmasoneriei, a apărut, ca o reacție împotriva
clericalismului, o masonerie laică și liberală. Astăzi există aici
patruzeci și trei de obediențe și
circa optzeci de mii de frați și
surori a căror lucrare masonică se
desfășoară în spiritul libertății
absolute de conștiință. În lojile
liberale discuțiile politice și
religioase nu sunt interzise.
Ianuarie 1971. Marele Orient al Franței demonstrează pentru
laicizarea învățământului.
Masoneria este un Ordin inițiatic tradițional și universal bazat
pe Frăție. Ea este o alianță de oameni liberi și de bune moravuri din
toate rasele, naționalitățile și credințele. Ea are drept scop
perfecționarea omenirii prin oameni promovând dorința de libertate:
a libertății individuale, a libertății naționale, a libertății conștiinței și
opțiunii religioase și politice și, de asemeni, promovarea egalității
între membrii ei, între toți oamenii, indiferent de starea materială
(bogați sau săraci), de rang social și credință religioasă. Masoneria
tinde la perfecționarea morală și intelectuală a oamenilor,
promovând principiile umanitare și căutarea adevărul.
 Veche probabil de trei mii de ani, instituția Masoneriei, prin
întreita ei obârșie, mesteșugărească, templieră și rozicruciană,
reprezintă o forță spirituală a
intelectualității mondiale, numărând
printre membrii ei unele din cele mai
importante figuri ale istoriei din
toate timpurile. George Washington,
Benjamin Franklin, John Hancock,
Paul Revere și mulți alți arhitecți ai
democrației americane au fost
francmasoni. Au fost masoni și
filozoful Helvetius, compozitorul
Wolfgang Amadeus Mozart, Jean
Sibelius, revoluționarii Giuseppe
Garibaldi și Nicolae Bălcescu al
nostru, au fost francmasoni cei mai
mulți dintre președinții Americii,
Winston Churchill și numărul lor ar putea continua.
Deși se vorbește de influența puternică a francmasoneriei în
societate, totuși ea nu a avut și nu are un rol ca instituție propriu-zisă.
În schimb foarte mulți masoni au fost implicați în cele mai
importante momente din istoria omenirii.
Amintim aici pe părinții fondatori ai Americii care erau
francmasoni, subliniind de asemenea implicarea francmasonilor în
principalele evenimente revoluționare cum au fost Revoluția
Franceză de la 1789, Comuna din Paris, mișcările revoluționare din
1930 sau anul revoluționar 1848.
În decursul istoriei, francmasoneria a suferit multe modificari
sub influența diferiților factori cum ar fi Ordinul Cavalerilor
Templieri sau Ordinul Rosa – Croix de la care a preluat unele
elemente de ritual sau unele grade superioare. De asemenea, se
regăsesc și elemente ale riturilor egiptene (Misraim și Memphis) care
au avut o evoluție separată dar care nu pot fi totuși rupte de cadrul
masoneriei.
 În timp, francmasoneria a evoluat de la societățile
constructorilor din antichitate și breslele Evului Mediu, adică de la
masoneria operativă la masoneria speculativă. Aceasta a presupus
trecerea de la preocupările profesionale ale vechilor constructori
și ,,vechile îndatoriri”, la discuții filozofice și cu caracter ezoteric
odată cu primirea în cadrul lojilor a masonilor ,,acceptați” care erau
mici și mari burghezi, preoți, gentilomi, filozofi, artiști sau militari.
Lucrarea de față dorește să facă o scurtă incursiune tocmai în
această evoluție cu toate implicațiile ei în istoria umanității.
 1.MASONERIA OPERATIVĂ

1315 î.Chr. Primele vestigii ale unei societăți inițiatice

care se numea Servitori în slujba adevărului și armoniei au fost
descoperite în Egipt la Deir-el-Medineh. După constituțiile ei,
confreria era împărțită în loji sau colibe, care, în fond, erau atelierele
unde se repartizau lucrătorilor sarcinile ce le aveau de executat. (De
remarcat și faptul că primele loji germane purtau numele de colibe -
Hüte). Fiecare inițiat purta numele de cel care ascultă de maestru și
existau trei grade: ucenic, companion și maestru.
Inițiații de la Deir-el-Medineh beneficiau de ritualuri
religioase proprii, venerând pe zeița liniștii, pe zeul constructorilor și
pe rege care era considerat Marele Maestru. În ritualurile lor,
sarcofagul, ca mormânt, nu era considerat ca un locaș al morții, ci al
unei vieți noi obținute prin moartea individului profan. Inițierea cu
ritualul morții constituie în francmasonerie momentul culminant al
gradului de Maestru.
Și în Egipt se găsește o relatare despre uciderea unui maestru
numit Neferhotept de către un lucrător care dorea să-i ia locul cât
mai repede.
O serie de desene ce reproduc basoreliefuri din vechiul Egipt,
viniete din unele papirusuri și în special ,,Cartea morților” descriu un
templu egiptean. Potrivit acestora, templul egiptean avea forma unui
patrat dublu având la mijloc un altar pe care se aflau cărțile Științei
sacre. La intrarea în templu existau două coloane pe care se aflau
două dreptunghiuri ce reprezentau cerul și pământul.
Candidatul, aproape dezbrăcat, era condus la intrarea în
templu unde i se cerea să-și spună numele, iar el răspundea că este
,,shu” adică ,,îngenuncheatul” și că vine din întuneric, căutând
lumina. Șorțurile purtate de inițiați, după cum se văd în imaginile
sculptate ale vremii, sunt din piele și aveau formă triunghiulară.
Șorțurile primului grad erau albe iar ale maeștrilor erau viu colorat și
împodobite cu ciucuri aurii. Asemănările cu templul și ritualurile
masonice sunt evidente.
 Imagine din piramidele egiptene reprezentând un momet al inițierii și un
element de decor din interiorul templului. De remarcat șorțul triunghiular
purtat de unul din personaje.

1012 î.Chr. Solomon, regele Israelului (1016-976 î.Chr.),

începe construirea Templul din Ierusalim (Beit Hamigdash) care va
dura din anul al patrulea până în anul al unsprezecelea al domniei
sale. Regele Solomon a fost un model de înțelepciune și de
cunoaștere renumit prin splendoare curții și prosperitatea regatului,
lăsând o bogată moștenire spirituală, artistică și materială.
Construirea templului avea ca scop adăpostirea celor mai
prețioase mărturii ale istoriei și religiei poporului evreu printre care
cel mai important era Chivotul Legii. Acesta, împreună cu celelalte
odoare au fost adăpostite, pe parcursul migrației poporului evreu,
într-un cort.
 Pentru templieri dar mai târziu și pentru francmasoni,
templul lui Solomon a devenit simbolul dorinței spiritului uman da a
se înălța până la atingerea perfecțiunii. Când vorbesc metaforic,
francmasonii se prezintă drept zidarii care au să reclădească templul
lui Solomon.
Solomon aduce pentru priceperea şi ştiinţa prelucrării
aramei pe Hiram Abiff, fiul unei văduve din Tir. El va realiza cele
două coloane de aramă aflate la intrarea în templu, „Marea de
Aramă” și majoritatea odoarelor din argint și aur aflate în interiorul
templului. Iată cum este prezentat acest episod în Vechiul
Testament:
Solomon a trimis să-l caute pe Hiram din Tyr, acesta era
fiul unei văduve aparținând tribului Nephrali, dar tatăl său era
tyrian, lucrător în bronz. Hiram era foarte abil, îndemânatic pentru
a prelucra bronzul.
El a turnat două coloane din bronz, înălțimea unei coloane
era de optsprezece coți și diametrul de doisprezece coți; la fel avea
și cea de a doua coloană. El a mai turnat două capiteluri, tot de
bronz, destinate vârfurilor coloanelor; înălțimea unui capitel era de
cinci coți, la fel ca și a celui de-al doilea.
El a făcut două grilajuri pentru a acoperi cele două vârfuri
ale capitelurilor. A făcut rodii; două rânduri în jurul fiecărui grilaj,
în total patru sute; erau două sute de rodii împrejurul fiecărui
capitel și la fel și pentru celălalt capitel.
A ridicat coloanele în fața vestibulului sanctuarului;
coloana din dreapta a botezat-o Yakin și pe cea din stânga Boaz.
Astfel s-a terminat construirea coloanelor (Vechiul Testament, Regi,
1,7,13-22)
Istoria realizării templului, ca si a lui Hiram Abiff,
reprezintă pentru francmasonerie o parte importantă din fundamentul
pe care se bazează ritualul masonic. Cele două coloane de aramă
executate de Hiram Abiff ce se aflau la intrarea în Templul lui
Solomon, Boaz şi Jakin, se regăsesc astăzi la intrarea în templul
masonic.
Legenda uciderii lui Hiram Abiff de către trei calfe care
doreau să ajungă mai repede maeștri, reprezintă unul din momentele
principale ale inițierii la gradul de maestru în francmasonerie.
 Iată cum este prezentat acest eveniment într-un text de la
începutul secolului al XVIII-lea și reluat de către Fernand Tourret:
Hiram avea un număr mare de muncitori, încât nu-i putea
cunoaște pe toți și nici nu putea distinge zilierii (muncitorii
obișnuiți) de meșteri (cei care conduceau diferite zone ale
șantierului). Ei aveau retibuții diferite, în funcție de specializare și
de gradul lor. Ca să-i plătească potrivit acestor criterii, Hiram a
stabilit, de comun acord, parole, semne distinctive și un mod diferit
de a-și atinge mâinile în semn de recunoaștere.
Muncitorii zilieri, fiind mai prost plătiți decât meșterii, erau
nemulțumiți și trei dintre ei, ca să încerce să obțină aceeiași plată ca
meșterii se înțeleseră să-l forțeze pe Hiram să le spună parola de
meșter. Se ascunseră în templu, unul lângă poarta de miazăzi, altul
lângă cea de miazănoapte și al treilea lângă cea dinspre răsărit.
Hiram veni la templu și intră ca de obicei prin poarta de
apus, vrând să iasă prin cea de miazăzi.
Primul dintre cei trei îi ceru parola de meșter, amenințându-
l cu ciocanul. Cum Hiram îl refuză, acela îl lovi la cap, iar Hiram
rănit, încercă să se salveze ieșind prin poarta de miazănoapte.
Acolo, cel de- al doilea zilier îi ceru același lucru. Refuză și fu lovit
din nou. Vru atunci să iasă prin poarta de răsărit, unde îl aștepta cel
de-al treilea, care, cerându-i și el parola și fiind refuzat, îl omorî
(....) În timpul ceremoniei toți meșterii purtau șorț și mănuși de piele
albă pentru a arăta că nici unul dintre ei nu s-a murdărit cu sângele
maestrului (Fernand Tourret - Cles pou la Franc - Mecconerie).
 Imagine reprezentând construcția templului lui Solomon.

Templul lui Solomon este distrus pentru prima dată de

Nabucodonosor și caldeeni în 585 î.Hr., reconstruit în 516, distrus
din nou de greci în 168 î.Hr. și în final de romanii lui Titus în 70
d.Hr.
800 î.Chr. Dionisienii din Teos, sub regii Pergamului,
potrivit celor relatate de Clavel în istoria sa, se aflau repartizați în
comunități separate asemănătoare lojilor. Autorul subliniază
asemănarea organizării lor cu cea a francmasonilor din sec. XVII.
715 î.Chr. Numa Pompilius înființează Colegiile de
constructori cu sarcina de executare a lucrărilor publice având
autonomie și anumite privilegii. Fiecare practica anumite ceremonii
religioase specifice fiecărei meserii.
Ele urmau legiunile romane contribuind la construirea
șoselelor, podurilor, apeductelor, orașelor, templelor, amfiteatrelor și,
astfel, la civilizarea popoarelor învinse, inițindu-le în practicarea
artelor și științelor în timp de pace. Treptat confreriile de constructori
s-au răspândit în întregul Imperiu Roman. Ele au subsistat și s-au
dezvoltat până la invazia barbarilor. Theophrastus a descris în felul
următor confreriile de constructori:
După tradițiile statutare antice, sculptorii și cioplitorii în
piatră călătoreau de la un capăt la altul al pământului cu
instrumentele lor necesare pentru a lucra piatra, marmura, fildeșul,
lemnul, aurul, arama și alte metale. Materia primă le era furnizată
de templele pe care le construiau după planurile inspirate ale
preoților.
Și în extremul Orient, simbolurile masoneriei își au
deasemenea vechi rădăcini. În China, compasul și echerul
constituiau simbolurile secretelor deținute de Primul constructor.
În Siria, mai târziu, constructorii și cioplitorii în piatră au
realizat construcții grandioase în întreaga Asie Mică. Ei erau
organizați în asociații cu tentă religioasă, asemănătoare celor ale
masoneriei.
Sec. IV î.Chr.
Pitagora (580-495), filozof
și matematician, elen, a
fost fondatorul unei școli
filozofice în Crotona și
conducător al Partidului
Aristocratic din Crotona.
Ideea lui era că numărul
reprezintă esența lucrurilor,
iar universul este un sistem
ordonat și armonios de
numere și raporturi
numerice, iar deviza sa era:
deschideți sufletul spre
libertate. Masonii ,,antici”
îl considerau pe Pitagora
Mare Maestru al Artei
Regale. Potrivit definiției
din Vechile îndatoriri,
geometria este cea care măsoară totul atât pe pământ cât și în cer, iar
masoneria și geometria erau considerate sinonime.
Geometria sacră sau ocultă este ştiinţa formulării şi a
construcţiei a tot ceea ce ţine de sacru. Obiectul său este acela de a
formula informulabilul, de a descrie imaterialul, imuabilul,
intangibilul într-o formă care arată dar nu trădează.
Geometria ocultă folosea simboluri geometrice: cercul,
triunghiul, pentagrama etc.
Litera ,,G” care ocupă locul central în templul masonic
înseamnă Geometrie (există și alte interpretări: God (Zeu), generare,
geniu, gnoză). Pitagora este recunoscut în primul rând datorită
teoremei care-i poartă numele. Una din bijuteriile importante atașată
colanului de Maestru Venerabil din Trecut reprezintă simbolic
teorema lui Pitagora.
Monumentele megalitice din Egipt de acum 6000 de ani, sau
cele din Insulele Britanice de acum 4500 de ani, conțin triunghiuri
dreptunghice având ca laturi numere întregi, ce ar putea duce la
presupunerea că teorema atribuită lui Pitagora sau cel puțin noțiuni
de geometrie sacră erau cunoscute încă din aceea vreme.
Potrivit unor istorici greci, Zalmoxe, zeul dacilor, ar fi fost
ucenicul lui Pitagora care s-a întors printre ai săi pentru a le dezvălui
marile taine ale universului.
Sec. III î.Chr. Marele filozof Platon (427-347 î.Chr.) a fost
discipol al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. El a pus bazele
,,Academiei din Atena”, plasată lângă gimnaziul închinat eroului
mitic Academos, de unde și numele de academie, a cărei organizare
era asemănătoare societăților pitagoreice. Pe frontispiciul academiei
era scris Nimeni nu intră dacă nu este geometru. Tot Platon spunea:
Cel ce va ajunge pe lumea cealaltă fără a fi fost inițiat și fără a
cunoaște misterele, va avea parte de nenorocire.
290 î.Chr. Carta de la Sf. Alaban cuprinde regulamentele
după care se conduceau colegiile de constructori.
Sec.IV- X Deschiderea primei mari şcoli de cioplitori în
piatră la Mont - Saint-Michel. Asocierea meșterilor constructori are
două motivări: în primul rând pentru că o construcție importantă nu
putea fi opera unui singur om și în al doilea rând, pentru că
practicarea artei construcției necesita o inițiere profesională, adică
instruirea unor generații de ucenici și calfe.
 876. La Magdeburg are
loc deschiderea unui mare şantier
la care participă numeroşi
masoni.
Arhitecţii Evului Mediu
obişnuiau să celebreze solstiţiile
în conformitate cu tradiţiile
creştine, alegând ca patroni pe
cei doi Sfinţi Ioan ale căror
sărbători cădeau în perioada
solstiţiilor.
În gravura alăturată se
observă șorțurile și uneltele de lucru
ale masonilor.

Sec. X. Arhitectura religioasă ocupă un rol primordial în

activitatea constructorilor și noi școli de constructori încep să se
constituie treptat. Călugări instruiți încep să studieze arhitectura și
astfel sunt îndrumați să se alăture laicilor tăietori de piatră,
subzistența lor fiind asigurată de mănăstiri.
Regele anglo-saxon Athelstan, acordă confreriei
constructorilor mari privilegii. De acum masonii se vor putea întâlni
legal. Fiul său Edwin, devenit geometru, apoi, mare maestru,
fondează la York prima mare lojă şi redactează Cartea constituţiilor.

926. Este anul care marchează nașterea ordinului. Apare

Carta de la York, noua Constituție după care se va ghida confreria
constructorilor. De-a lungul timpului constructorii au avut rolul de a
proteja orașele prin construcția de ziduri de apărare, cămine
inviolabile năvălitorilor și importante lăcașe religioase.
Se poate afirma că arhitectura stă la baza civilizației
umanității, iar vechii masoni considerau arta lor ca fiind arta regală.
 Regele Dagobert vizitând un șantier unde lucrează meșteri pietrari.

1054. Are loc Marea Schismă cu formarea Bisericii Catolice

și a Bisericii Ortodoxe. Dacă în cadrul Bisericii Catolice se va
dezvolta cu timpul o atitudine potrivnică masoneriei concretizată
prin diferite edicte papale, Biserica Ortodoxă arată o atitudine mai
conciliantă față de Ordin.
 Înalți prelați ortodoxi români au fost masoni: Athanasie
Stoenescu - mitropolit, Leon Gheuca - episcop de Huși, Gherasim
Clipa - episcop de Roman, Melchisedec - episcop, Dionisie Lupu -
mitropolit al Ungro -Vlahiei, Miron Cristea - mitropolit, Filaret
Scriban - arhiereu.
O atitudine îngăduitoare față de francmasonerie se întâlnește
și în cadrul bisericii protestante. În Anglia și acolo unde protestanții
nu au intermediari divini, unde fiecare este propriul lui preot, fără a
avea nevoie de unul oficial, lojile nu au întîmpinat opoziția bisericii.
Așa se face că lojile în obediențele anglo-saxone au evoluat în
mediul protestant, pe când cele în obediențele latine au supraviețuit.
Sec. XII Începe ridicarea de catedrale în Noyon, Laon,
Soissons. Arta catedralelor
este considerată arta regală, şi
se va răspândi în întreg apusul
Europei: Belgia (Tournai,
Bruges), Italia (Milano,
Napoli, Siena) şi Marea
Britanie (Rochester).
Se poate afirma că
arhitectura stă la baza
civilizației umanității și că
este corect spus că vechii
constructori de catedrale
(masoni), considerau arta lor
ca fiind ce dintâi și cea mai
stimată dintre toate celelalte
arte și meserii.
1118. Ia ființă Ordinul Cavalerilor Templieri la iniţiativa a
nouă cavaleri conduşi de Hugues de Payen. Ordinul avea ca scop
paza Sfântului Mormânt iar membrii săi erau în acelaşi timp călugări
şi ostaşi. Ei erau săracii cavaleri ai lui Christos, umblau îmbrăcaţi
în veşminte călugăreşti, iar când unul din ei murea, locul rămânea
liber timp de 40 de zile (provizoriu, locul era ocupat de un cerșetor).
Hugues de Payen le dă drept adăpost cavalerilor săi Templul
lui Solomon, pe care aceștia l-au denumit locuința Sfântului Ioan.
Zece ani mai târziu, numărul cavalerilor Templieri era de trei
sute. Ei comandau o trupă de trei mii de oameni.
 Încă de la înfiinţarea sa Ordinul a beneficiat de numeroase
donaţii de la diferiţi monarhi, iar după 200 de ani de existenţă,
ajunsese o mare putere
financiară şi economică,
putând la rândul ei să
împrumute diferite feţe
încoronate.
Ordinul a avut şi o
importantă activitate
arhitecturală pentru care a
apelat la fraţii masoni
cărora le-a acordat
protecţie. Ordinul
Templier se compunea
din frați cavaleri (fratres
milites), frați capelani
(fratres capelani), frați
sergenți și scutieri (fratres
servientes armigen),
slujitori și meștesugari.
Diferite grade ale Ordinului Templier.

Marele maestru al templierilor se considera arhitect, iar

sărbătoarea solstiţiului de Sfântul Ioan îi aduna la un loc pe templieri
şi francmasoni. Multe elemente ale ritualurilor folosite de cavalerii
templieri se vor regăsi, sub o anumită formă, în textele şi obiectele
rituale folosite în masonerie.
1150. Confreriile masonice se întrunesc la episcopia
Kilwinning în apropiere de Marea Irlandei, unde se presupune că are
loc o fuziune între Masoneria Scoțiană din această regiune și
Masoneria Orientală, având loc unirea celor două culturi.
Consecințele concrete ale întrunirilor masonice sunt edificiile
occidentale ale epocii. Astfel, catedrala din Le Puy-en Velay este
rezultatul unei colaborări între artizanii francezi și cei orientali și
demonstrează alianța între francmasoneriile rezultate din unirea celor
două culturi.
1180. Regele Henric I al Angliei, acordă confreriilor de
constructori de catedrale noi privilegii, urmat fiind şi de alţi monarhi.
 1215. Este menţionată la Magdeburg prima lojă a
constructorilor de catedrale - străbuni autentici ai masoneriei
contemporane. Lojile constau la vremea respectivă în barăci
construite în apropierea șantierului unde, după program, lucrătorii se
întâlneau pentru împărțirea lucrărilor pentru ziua următoare, dar se
ocupau și de inițierea noilor veniți.
1268. La Paris, magistratul negustorilor consemnează
sarcinile ce le revin ,,zidarilor, cioplitorilor în piatră, constructorilor
de drumuri și poduri”.
1275. Are loc Marele Congres Masonic de la Strasbourg
unde se întrunesc pentru prima dată cioplitorii în piatră. Ei provin din
cinci mari loji (Hauptbauhütten): Magdeburg, Köln, Zürich, Viena şi
Strasbourg. Strasbourgul va fi considerat centrul francmasoneriei
Europene
1277. Papa Nicolae al III-lea acordă asociaţiilor de
constructori, continuatoare ale anticelor colegii de constructori,
franciza prin care aceştia erau scutiţi de impozite şi corvezi.
1307. Vineri, 13 octombrie
1307, la ordinul regelui Filip cel
Frumos sunt arestaţi toţi cavalerii
templieri din Franţa şi sunt
confiscate averile ordinului. Mulţi
cavaleri templieri se refugiază în
Anglia şi alte ţări. Pentru a se
sustrage persecuţiilor lui Filip cel
Frumos, templierii împrumută
simboluri de la masoni luând şi
numele de ,,masoni liberi”,
răspândindu-se astfel în Anglia,
Germania şi Italia.
Jaques de Molay Mare Maestru al Ordinului Templierilor.

1314. La 11 martie 1314, Marele Maestru al ordinului

templierilor Jaques de Molay şi discipolii săi sunt arşi pe rug. La
această dată dispare oficial şi Ordinul Cavalerilor Templieri.
Momentul este menționat și în unul din ritualurile gradelor
superioare ale masoneriei.
 Parlamentul din Paris emite o hotărâre inițiată de Filip cel
Frumos prin care se suprimă funcția de ,,dulgher regal” considerând
că „dulgherii regali” sunt legați de cavalerii templieri.
Prin desființarea ordinului templierilor, francmasonii își pierd
singurul reprezentant oficial pe care-l aveau în sânul guvernului.
Totuşi, templierii refugiaţi în Anglia, Germania şi Portugalia
se reunesc sub o nouă denumire a Ordinului lui Christos. Vezi
caravelele lui Vasco da Gama care aveau pe pânze crucea cu opt
colţuri, însemnul cavalerilor templieri.

Caravelele lui Vasco da Gama având simbolul templier pe pânze.

1326. Conciliul din Avignon condamnă confreriile

profesionale pentru dorința acestora de păstrare a secretului, a
semnelor de recunoaștere, a limbajului ezoteric și simbolurilor.
1334. Papa Bonifaciu al XII-lea recunoaşte facilităţile
acordate asociaţilor de constructori, aceştia fiind protejaţi de Sfântul
Scaun şi, se pare, acordându-le numele de francmasoni.
Din punct de vedere religios, constructorii pretindeau că nu
depind decât direct de papă ca şef al Bisericii.
 1350. Apare Carta lui Eduard al II-lea care reglementa
funcționarea asociaților de constructori.
Începe să se concretizeze ca formă internațională de
manifestare a meșterilor constructori companionajul. Această
„camaraderie” este o asociere a calfelor cu un ritual specific, limbaj
secret, simboluri proprii (compas, echer, mistrie) și o mitologie
aparte preluată ulterior parțial de masonerie.
1351. În Marea Britanie apare Statutes of laboures unde se
vorbeşte de un ,,master freestone mason” („freeston” fiind piatra cu
granulaţie fină utilizată de sculptori).
1370. Începe la York redactarea primelor regulamente
masonice care constau din charte și constituții cunoscute sub numele
de, Vechile obligații (Old Charges) care vor apărea între 1390 și
1700 în peste 300 de versiuni. Ele transpun în scris regulile de via ță
ale masonilor dar insistă și asupra originii legendare a
francmasoneriei care ar fi fost creată de însuși Dumnezeu. Printre
primii mari maeștrii sunt menționați David, Solomon, Euclid și
Pitagora. În manuscrise se menționează practicarea artei regale a
geometriei.
1376. La Londra asociaţia zidarilor foloseşte termenul de
free masons adică de ,,masoni liberi”, referitor la dreptul acestora de
a circula liber.
1390. Manuscrisul Regius, cea mai veche versiune găsită
a ,,vechilor îndatoriri”, este o culegere de norme de viață masonică și
profesională: Trebuie să te poți încrede în meșterul zidar ca într-un
om hotărât, loial și iubitor de adevăr […] Trebuie să-ți plătești
tovarășii după costul traiului, să știi bine asta și să dai fiecăruia, cu
cinste și credință, ceea ce merită. Dar nu prețui salariului lor mai
mult decât prețuiește munca pe
care o pot face ei. Și păzește-te de
a te lăsa înclinat într-o parte sau
cealaltă, din teamă sau duioșie. Și
sub nici un cuvânt, nu pune mâna
pe banul nimănui, nici al
seniorului și nici al calfei.
Asemenea unui judecător, fii
imparțial, în așa fel încât
fiecăruia să-i fie după dreptate” .
Referindu-se la geometria
zidarilor se spune: Toate artele se
bazează pe Geometrie. Chiar și Gramatica și Retorica nu ar putea
exista fără Geometrie. Geometria este arta de a măsura orice lucru
în cer și pe pământ. Ea se mai numește și Masonerie.
Fragment din Manuscrisul Regius.

1396. Zidarii care construiesc

catedrala din Canterbury sunt numiți
francmasoni și au sub ordinele lor ,,frați
servanți”. Termenul de francmason
desemna pe cei mai pricepuți zidari, care
constituiau o corporație de excepție.
Maeștrii francmasoni, membrii ai
corporațiilor, au ridicat cele mai
importante edificii în decursul Evului
Mediu.
1401. La Orleans membrii lojei Datoria de Libertate își
declară autonomia sustrăgându-se de la statutele Bisericii, având
astfel loc ruptura de companionaj. Francmasoni și companioni au o
origine comună, au aceleași simboluri și practică același ritual de
inițiere.
Companionii se situează în afara vieții publice, văzându-și
mai departe de meseria lor de constructori și de păzire a
regulamentului Ordinului. Cele două ordine se vor reuni abia în
secolul XX.
 1414. Se începe construcția de către familia St. Clair a
Capelei Rosslyn una din cele mai frumoase și complicate edificii
cuprinzând multe simboluri masonice. Sunt multe legende legate de
această capelă referitoare la deținerea Sfântului Graal și a altor
comori aflate în posesia cavalerilor templieri. Dar în mod sigur,
capela conține rămășițele familiei St. Clair. (Sir William St. Clair a
fost ales Mare Maestru mason ereditar al Scoției în 1736).

Capela Rosslyn

1425. Este menționat Manuscrisul Cooke unul din vechile

texte aparținând Vechilor îndatoriri. Potrivit lui Cooke 80000 de
masoni care au contribuit la construirea templului lui Solomon, au
migrat de-a lungul pământului și, datorită lor, arta regală a fost adusă
în Franța pe vremea lui Charles Martel și de către Sfântul Alaban în
Anglia.
1450. Ia ființă Academia Platoniciană de la Florența. Sunt
traduse din grecește textele lui Hermes Trismegistus din Corpus
Hermeticus. Se face astfel cunoștință cu idei ale hermetismului
alexandrin care vor fi găsite în fondul doctrinal al riturilor masonice
egiptene.
 1459. Are loc la Ratisbonna (Regensburgul de azi) reuniunea
a nouăsprezece maeștri și douăzeci și șase companioni. În
unanimitate aceștia hotărăsc să revizuiască vechile cutume ale lojilor
și să întocmească noi Constituții pentru cioplitorii în piatră.
Condițiile de admitere în loji sunt inspirate de Regulamentele
de la Ratisbonna și Constituțiile din Strasbourg.
1495. În Anglia, Regele Henric al VIII-lea, suveran autocrat,
interzice semnele de recunoaștere în cadrul lojilor, măsură care nu
are urmări asupra francmasoneriei.
La sfârșitul secolului al XV-lea numărul francmasonilor din
Europa se ridica la treizeci de mii. Dacă la început francmasonii
coabitau cu călugării, înprumutând de la aceștia cunoștințe de ordin
filozofic și științific, acum sunt primiți adepți ai ezoterismului,
templieri, burghezi, preoți gentilomi.
1500. Parlamentul de la Paris emite o hotărâre prin care
interzice întrunirile constructorilor zidari și dulgheri sub pedeapsa de
confiscare a bunurilor și pierdere a dreptului de a profesa. Hotărârile
mai interzic banchetele și ceremoniile de inițiere. Parlamentul își
justifică măsura datorită plângerilor primite, referitoare la degradarea
morală a întrunirilor companionilor. Este un pretext pentru a interzice
întrunirile lor.
La începutul secolului al XVI-lea, are loc o ruptură între
francmasoni și companioni. Ambele ordine au o origine comună,
folosesc aceleași simboluri și practică același ritual de inițiere.
Companionii se situează în afara vieții publice văzându-și în
continuare de misiunea lor de constructori.
1506. Parlamentul francez întărește mai mult măsurile
împotriva constructorilor francmasoni, interzicând ceremoniile de
inițiere, banchetele și intrarea în Ordin fiind sancționate prin
aplicarea de pedepse corporale în public.
1509. În Anglia se constituie Ghilda constructorilor pusă
sub patronajul Sfântului Ioan și având aprobarea Bisericii.
1512. La Florența ia naștere Compania mistriei sub
patronajul familiei de Medicis din care făceau parte, pe lângă
constructori și arhitecți, alchimiști și ezoteriști.
Începutul secolului XVI aduce în loji tot mai mulți masoni
acceptați, alții decât cioplitorii în piatră și zidarii. Astfel ajung
majoritari în loji: ermetiști, mici și mari burghezi, preoți, gentilomi și
alte categorii. Are loc o ruptură între noii francmasoni și cei
operativi.
 Aceștia din urmă părăsesc masoneria și creează un
companionaj care se opunea autorității laice, situându-se în afara
vieții publice, văzându-și mai departe de profesia lor de constructori
și de păzirea regulamentului Ordinului. Reunirea celor două ordine
va avea loc abia în secolul XX.
1526. Apare prima menționare în literatură a termenului de
francmason în lucrarea Pelerinaj de perfecționare a lui Wiliam
Bonde:
Suntem ucenici angajaţi să deprindem meseria de a practica
virtuțile, într-o zi vom fi maeştri în meserie… Francmasonul îl obligă
pe ucenicul său să înveţe într-o perioadă de timp îndelungată să
cioplească piatra…
1530. Ordinul Ospitalierilor-Sf. Ioan de Ierusalim, sub
patronajul cărora se aflau breslele de meștesugari, devine Ordinul
Cavalerilor de Malta.
1535. La Köln are loc o mare adunare a delegațiilor
francmasonilor din marile capitale europene. Are loc redactarea unei
charte în care se afirmă vechimea constituției și se hotărăște păstrarea
semnelor și a ritualurilor. Primirea neofiților se va face numai în
lojile care au cel puțin șapte frați.
1560. Cioplitorii în piatră profesioniști publică
Regulamentele de la Strasbourg care adoptă semnele și blazoanele
proprii confreriei.
1561. Cu ocazia întrunirii anuale a francmasonilor din
Anglia, regina Elisabeta dă ordin soldaților să împrăștie adunarea de
teamă că aceasta ar putea fi împotriva monarhiei. Ca urmare a
discursului maestrului Sackville, soldații fraternizează însă cu
aceștia, unii chiar devenind francmasoni. Regina, care inițial
încercase să suprime ordinul, își dă seama de greșeală și îl va lua sub
protecția sa.
1598. Din 9 ianuarie 1598 datează primul proces - verbal de
inițiere într-o lojă din Scoția. Este perioada în care se pun bazele
masoneriei zisă scoțiană care este păstrătoarea vechii tradiții. Lojile
își stabilesc sediile în orașe și devin mai accesibile profanilor.
1599. Apar primele documente masonice administrative:
procesele-verbale ale lojii Saint-Maru’s Chapel din Edinburg.
1600. Loja masonică cea mai activă din Anglia este cea din
Edinburg. Ea își deschide porțile, ca și alte loji, intelectualilor.
 Primul mason acceptat în loja din Edinburg este scoțianul
John Boswell, lord de Auchinlech. Urmează un proces masiv de
acceptare al rozacrucienilor în lojele francmasonice.
Dinamica procesului de acceptare a masonilor
,,neprofesioniști” face ca, la un moment dat, numărul acestora să fie
majoritar. Primirea masonilor acceptați duce cu timpul la
transformarea francmasoneriei dintr-o asociație profesională de
breslă (operativă), într-o asociație cu caracter filozofic și politic. Este
primul pas spre francmasoneria speculativă.
1614. Apare în Germania Fatme Fraternitas o broșură
anonimă scrisă în latină și germană, considerată primul manifest al
rosacrucienilor. Aceasta dezvăluia existența unei asociații secrete a
savanților lumii care urmărea renașterea lumii coccidentale prin
ridicarea nivelului cultural și eliberarea spirituală a oamenilor.
Societatea s-ar datora inițiativei unui anume Christian Rosenkreutz și
purta numele de Rose-Croix ( a Trandafirului și a Crucii). La început
rosacrucienii aveau un limbaj magic și depuneau jurământul de
castitate.
1615. Este tiparit Confessio Fraternitatis, al doilea
document al ordinului rosacrucienilor. Este un manifest pregătitor al
reînvierii Ordinului. Acesta, conform legii care-l guvernează, după o
perioadă activă de 108 ani, intră într-o perioadă echivalentă de somn
după care iși reia activitatea pentru o perioadă de 108 ani.
Ordinul Vechi și Mistic al Rozicrucienilor, cunoscut sub sigla
de A.M.R.O.C., este o mișcare filozofică străveche, originile sale
ducând la școlile de inițiere ale Egiptului Antic. În aceste școli,
misticii iluminați se întâlneau pentru a studia misterele existenței,
pentru a înțelege mai bine legile naturii și ale universului. În
concepția lor, cuvântul ,,mister” nu se aplica misteriosului,
fantasticului, ci unei înțelepciuni secrete. Câteva secole mai târziu,
unii filozofi greci vor merge în Egipt pentru a fi inițiați în misterele
ordinului.
1620. Vechea masonerie este în declin, devenind o societate
de gândire, care ignoră companioanele lucrătorilor zidari și dulgheri.
Lojile masonice încep să se preocupe de ideile noi care frământă
societatea.
Apare Nunta alchimică a lui Christian Rosenkreutz. Ordinul
declară studiul naturii calea de a dobândi cunoaștere spirituală.
Geometria sacră, alchimia și efortul de autocunoaștere pregăteau
oamenii pentru iluminare spirituală.
 Prin alchimie rosacrucienii
înțelegeau ,,alchimia sufletului”
respectiv transmutația umanului în
divin.

Coperta volumului Nunta alchimică.

1623. La Paris este anunţată prin afişe apariţia confrerie

Rose-Croix (a trandafirului și a crucii). Se spunea că membrii
confreriei nu ar cunoaște nici foamea, nici setea și nici bătrânețea.
Rozicrucienii ar poseda o ,,Carte sfântă” care cuprinde toate secretele
universului. Se face referire și la acvilă care apare în gradele
masonice înalte.
Societatea datorată lui Cristian Rosenkreutz are ca emblemă o
cruce cu brațe egale având în mijloc un trandafir. Trandafirul era
simbolul secretului, iar a se aduna sub rosa însemna a celebra un
banchet inițiatic unde
fiecare participant încerca
să descopere misterele
vieții în ,,potirul cu
trandafiri”.
Cristian
Rosenkreutz va fi inițiat în
mai multe loji. Textele
ordinului Rose-Croix
demonstrează cunoașterea
simbolurilor ezoterice și a
științei arhitecturii
tradiționale.
Rozicrucienii își
propun să întemeieze o
societate nouă, după ce vor
fi distrus puterea Papei, pe
care îl identificau cu
anticrist.
 Masoneria tradițională a împrumutat de la Rose-Croix unele
tradiții și simboluri. Urmele rozacrucienilor pot fi întâlnite și astăzi în
rozasele catedralelor (vezi Notre Dame din Paris sau Notre Dame din
Strasbourg) sau în sigiliul lui Martin Luther care are o cruce cu un
trandafir în mijloc.
Bijuterie aparținând Ordinului Masonic al Rosacrucienilor.

Francmasonii au asimilat conceptele rosacrucienilor prin

înființarea Gradului Rosa-Cruce care se conferă în Ritul Scoțian
Antic și Acceptat. Există și un Ordin Masonic al Rosacrucienilor.
1634. Masonii continuă sa accepte în rândurile lor și
persoane din afara profesiei de constructori. În 1634, în cadrul lojei
din Edinburg, sunt primiți și trei nobili.
1641. Prima ,,activitate francmasonică” recunoscută
documentar este cea referitoare la inițierea lui Sir Robert Moray într-
o lojă operativă care acționa în cadrul trupelor scoțiene din Anglia.
1645. Facultatea de Teologie din Paris condamnă deschis
adunările companionilor pentru atitudinea lor față de abuzurile
bisericii. Persecutarea companionilor va dura până în 1655.
1646. O a doua ,,activitate francmasonică” documentată se
referă la inițierea lui Elias Ashmole, astrolog, alchimist, fizician și
matematician, membru al Societății Regale de Științe din Londra,
într-o lojă din Lancashire, ,,lojă temporară”, una din acele loji care se
reuneau ad hoc cu scopul de ,, a face masoni”. În funcție de herald al
armatei la curtea lui Carol al II-lea, Elias Ashmole va contribui la
accelerarea tendințelor ermetice ale ordinului
1670. Din acest an datează Manuscrisul Lechmere o
variantă a ,,vechilor îndatoriri”.
1684. În lucrarea Natural History of Staffordshire , Robert
Plot prezintă pe scurt practicile masoneriei, afirmând că ,,persoane
dintre cele mai eminente nu refuzau să facă parte din această
breaslă”.
1688. Regele Iacob al II-lea, exilat în Franța, înființează o
lojă masonică la Saint-Germain-en-Loye, având aprobarea lui
Ludovic al XIV-lea și, împreună cu alți nobili scoțieni, pune bazele
masoneriei scoțiene în Franța.
1689. Luptele dintre Wilhelm al III-lea de Orania și familia
Stuart scot în evidență implicarea masoneriei în viața politică.
 Gentlemeni oraniști și stuartiști se întâlneau în loji și puneau
la cale comploturi. După înfrângerea Stuarților, regimentele scoțiene
și irlandeze ale acestora debarcă în Franța aducând cu ele lojile
masonice. În Anglia Wilhelm de Orania va lua sub protecția sa lojile
rămase.
1702. Christopher Wren, ultimul mare maestru al masoneriei
operative, își dă demisia datorită opiniilor sale religioase. El a
participat la construirea catedralei Sf. Paul, ultimul șantier masonic
tradițional. Masoneria operativă se restrânge și adepții ei intră în
companionaje care sunt condamnate și interzise de autoritățile
religioase. Sciziunea dintre francmasonerie și companionaj este astfel
finalizată. Masoneria își va schimba natura dar va păstra simbolurile
și riturile ancestrale. Este pasul spre masoneria ,,speculativă”.
1716. Este inițiată în francmasonerie prima femeie, Elizabeth
Aldworth din Cork, Irlanda. Tatăl ei, vicontele Doneraile era
Maestrul Venerabil al lojei care se întrunea la el acasă.
Ulterior Elizabeth devine Maestru Venerabil al lojei
respective.

Elizabeth Aldworth purtând

paramentele (elemente vestimentare
specifice) aparținând Ritului Scoțian
Antic și Acceptat.

2. MASONERIA SPECULTIVĂ

1717. La data de 24 iunie 1717, la Londra, ia ființă prima

Mare Lojă a francmasoneriei speculative prin întrunirea de la
hanul ,,The goose and Gridiron” a patru loji londoneze: The crown
(Coroana), The goose and Gridiron (Gâsca și grătarul), The apple
tree (Mărul), și The Rummer and Grapes (Potirul și strugurii).
 Denumirile proveneau de la numele hanurilor în care lojile
respective își țineau întrunirile.
Primul Mare Maestru a fost Anthony Sayer, ales în ședința în
care a fost fondată Marea Lojă. Ea va păstra de la vechile societă ți
profesionale ale constructorilor simbolismul, semnele de
recunoaștere și parolele, va
reorganiza ritualul și va prelua
de la rozacrucieni idealul de
eliberare a omului prin
cultură. Deviza masoneriei
speculative era: ,,un mason
liber într-o lojă liberă”.
1718. Este ales al
doilea Mare Maestru al Marii
Loji Londoneze în persoana
lui George Payne iar John
Caudwell, de profesie dulgher,
și Thomas Morrice, cioplitor
în piatră, sunt aleși
supraveghetori.
1719. La 24 iunie
1719, al treilea Mare Maestru
al Mari Loji a Angliei este ales John Theophilus Desaguliers,
membru al Societăţii Regale de Ştiinţe care atrage membri de seamă
ai comunităţii intelectuale în rândul francmasoneriei.
1721. La 24 iunie 1721, John duce de Montagu este ales
Mare Maestru al Marii Loji Londoneze fiind primul nobil ales să
prezideze destinele acesteia.
1723. Pastorul hugenot James Anderson redactează prima
constituție masonică: The Constitution of the free Mason,
Containing the History, Charges, Regulation of That Most Ancient,
and Right Woeshipful Fraternity (Constituția francmasonilor
conținând istoria, sarcinile și regulamentele acestei Fraternități
foarte vechi și onorabile). Lucrarea lui Anderson va deveni
catehismul francmasoneriei universale. Ea prezintă o istorie
masonică pretinzând că primul mason ar fi fost Adam, căruia Marele
Arhitect al Universului, adică Dumnezeu, i-ar fi transmis primele
noțiuni de geometrie sacră.
 Pentru redactarea acestei prime constituții, pastorul Anderson
s-a folosit de unele variante ale ,,vechilor îndatoriri” (Manuscrisul
Cooke, Manuscrisul Pot-Watson, Manuscrisul Sloane), după care a
dispus ca acestea să fie distruse pentru ca toți masonii să beneficieze
de o constituție unică. Protocolul semnat la 17 ianuarie 1723
desemnează ,,Cartea constituțiilor” ca fiind legea masoneriei.
Pentru folosința lojilor franceze Constituțiile vor mai avea și
un „Discurs preliminar” care prezintă lucrarea, o „Apologie ritmată”,
un „Avertisment” și mai multe dedicații.

Pagina de frontispiciu a Constituțiilor lui Anderson, gravată de John Pine,

reprezintă pe ducele de Montagu, Marele Maestru, ieșind, și pe noul Mare
Maestru, ducele de Wharton. Fiecare este escortat de demnitari.
1724. Se constituie Ordinul Nobil Antic al Gormagonilor,
una din primele organizații antimasonice. Acesta dispare după anul
1731.
 1725. Se înființează gradul de maestru, care până la aceea
dată era rezervat doar celor care conduceau o lojă.
În Anglia izbucnește conflictul dintre partizanii rolului
Bibliei și cei care se opun rolului acesteia. Se vor confrunta modernii
(aparținând Mari Loji a Londrei) și anticii (aparținând Lojei de York,
considerată drept Loja-Mamă a întregii Anglii). Anticii se considerau
creștini și vor înființa în anul 1746 gradul Holy Royal Arch care are
un caracter ezoteric.
Francmasonii regulari au o înclinație clară spre religie, iar
mulți sunt chiar practicanți.

Coperta Bibliei ornamentată cu simboluri masonice, semn al devotamentului

francmasonilor pentru religiile cărora le aparțin.

1726. Se formează prima lojă franceză Au Louis d’Argent

care este recunoscută de Marea Lojă a Angliei în 1732.
Cavalerul Ramsay, de origine scoțiană, este considerat
fondatorul francmasoneriei franceze și s-a dedicat masoneriei
speculative cu care venise în contact în Anglia.
La Paris este fondată de către iacobinii, partizani ai stuarților
exilați, Charles Radcliffie, (viitorul conte de Derwentwaater),
baronetul Mac Leanu și O’Huguerty, loja Sfântul Toma în amintirea
lui Thomas Beckett. Ea se reunea la hangiul englez Hure pe strada
Boucheries, în cartierul Saint-Germain.
Este publicată cartea Marele mister al francmasoneriei.
Textul afirmă că Ordinul este păstrător al tradiției Cabalei și
hermetismului preluate în vremea Renașterii.
 Coperta cărții ,,Marele Mister al Francmasoneriei”.
1728. Benjamin Cole publică A book of the Ancient
Constitutions of Free and Accepted Masons.
1730. Este publicată lucrarea anonimă Defence of Masonry
care avansează ideea potrivit căreia francmasoneria descinde direct
din cultelor misterelor Greciei și Romei antice. Samuel Prichard
publică într-o lucrare întreg ritualul la care participase, dezvăluind
practicile şi secretele din loji.
Este fondat Sf. Arc Regal, cel mai vechi dintre gradele
superioare ale francmasoneriei, care are ca scop desăvârșirea
gradului de maestru. Masonii Arcului Regal numiți ,,companioni” se
reunesc într-un ,,capitul”, nu o lojă.
Ca autoritate de jurisdicție, Marile Capitule sunt echivalente
Marilor Loji. Marele Capitul General este o organizație
internațională.
Planșa Sfântului Arc Regal.
1732. La Bordeaux negociatori englezi înființează loja
Anglaise, lojă cu patentă de la Obediența din Londra.
Ordinul masonic se extinde în America, Rusia și Italia.
Britanicii cer lojilor aflate sub obediența lor să refuze primirea în
rândul lor a evreilor.
1733. La Velenciennes ia ființă loja Perfectei uniuni
patronată de loja Anglaise.
Este atestată la Londra prima Scotch Masons Lodge.
1734. Ducele de Richmond, fost Mare Maestru al Loji din
Londra, înființează o lojă
care se întrunea fie la
Paris în hotelul privat al
ducelui, fie la Barery.
Domnitorul
Constantin Mavrocordat
venit de la Istanbul,
înființează prima loja
română la Galați și apoi
la Iași.
Într-o tavernă din
Haga ia fiinţă prima
Mare Lojă din Olanda.
1735. Tot la
Haga se constituie o a
doua Mare Lojă Olandeză. Imediat guvernul interzice întâlnirile
masonilor şi cetăţenilor să găzduiască asemenea întâlniri.
Se formează Marea Lojă a Franţei la Paris. Importată din
Anglia, masoneria franceză s-a dezvoltat într-un mediu diferit în care
marii seniori stuardiți, apoi mici burghezi magistrați janseniști, aveau
alte preocupări intelectuale si temporale decât frații lor britanici.
Masoneria franceză și-a redactat propriile sale constituții până
în anii 1736. acestea fiind: ,,Documentele suedeze”, ,,Documentele
prescrise masonilor liberi” sau ,,Statutele făcute de Respectabila Lojă
Sfântul Ioan al Ierusalimului și Orientului de Paris”. Ele denotă
tendința spre ,,abandonarea principiului toleranței masonice față de
religiile creștine și reîntoarcerea la un perfect catolicism”. În aceste
condiții numele lui Anderson era aproape necunoscut masonilor
francezi, deși recunoșteau că masoneria își avea originile în Anglia.
Abatele Moore traduce Constituțiile lui Anderson. El a
înlocuit sintagma religia în care toți oameni se înțeleg cu sintagma
religia către care toți oamenii converg şi a făcut apel la faptul că toți
francezii trebuie să fie catolici. Admite existența unui Mare Arhitect
al Universului care se substituie lui Dumnezeu.
 Dumnezeu cu compasul asimilat Marelui Arhitect al Universului.

1736. Pictorul britanic Louis Colins, însărcinat cu

întreținerea pânzelor la Versailles, înființează o lojă care își ținea
adunările la hotelul de pe strada Bussy, care, după ce l-a inițiat în
1737 pe ducele d’Aumont, a devenit loja Bussy d’Aumont.
Jean Coustos, pietrar, fiu al unor refugiați protestanți,
deschide la hotelul ,,A la ville de Tonnerre” o lojă în care va fi inițiat
ducele de Villeroy, un intim al regelui, iar loja va primi numele de
Coustos Villeroy.
 La Haga este tipărită Constituții, Istorii, Legi, Sarcini,
Regulamente și Utilizări ale foartei venerabile confrerii a Franc-
Masonilor acceptați, provenite din mărturii autentice și tradiții
fidele de mai multe secole, traduse din limba engleză de Jean
Kuenen (deputat, mare maestru al Lojilor Regulate din Olanda),
pentru a fi citite la primirea unui mare frate, atunci când maestrul
sau supraveghetorii vor considera s-o facă.
Francezilor le este accesibilă în primul rând versiunea în
limba franceză editată de La Tiere cu titlul Histoire, Obligations, et
Statutes de la Trės Vénérable Confraternité de Francs-Macons. La
Tiere reproduce integral partea istorică a francmasoneriei, obligațiile
și regulamentele, iar pentru folosința lojilor franceze, mai introduce
un discurs preliminar, o ,,apologie” și un ,,avertisment”.
Discursul de la Paris al cavalerului de Ramsey va devenii
charta oficială a Masoneriei Scoțiene.
La 27 decembrie 1736, Contele Derwentwater este ales Mare
Maestru și depune jurământul de a respecta Regulile și îndatoririle
tradiționale. Cu această dată se instituie și denumirea de Marea Lojă
a Franței. Este prima inițiativă de separare a masoneriei franceze de
Londra.( Marea Lojă a Franței va deveni entitate directoare cu
adevărat doar în 1963).
1737. La 17 martie 1737 cardinalul Fleury interzice
întrunirile masonice pretextând că sub protecția secretului, nobili
janseniști și iacobini ar complota împotriva statului. Totuși, ele au
continuat cu mai multă discreție în diverse case particulare.
1738. Constituția lui Anderson este modificată păstrând
totuși teoria potrivit căreia Adam a fost primul mason inițiat de
Marele Arhitect al Universului, adică de Dumnezeu.
Acest lucru va scandaliza papalitatea care va reacționa. Spre
deosebire de Constituția din 1723, Constituția din 1738, adaugă celor
două grade inițiale de ucenic și calfă și un al treilea grad de maestru
și pune un mai mare accent pe biblie.
 Dacă în prima fază relația dintre masonerie și biserică era
foarte bună, chiar de colaborare, la 28 aprilie 1738, Papa Clement al
XII-lea va redacta Bula ,,In
eminenti apostolatus
specula” în care condamnă cu
hotărâre francmasoneria:
Cu Deplina Noastră
putere apostolică, am hotărât
și decretat a condamna și
interzice aceste numite
societăți, adunări, reuniuni
sau conventicule, așa numite
de francmasoni, ori cunoscute
sub orice altă denumire, așa
cum le condamnăm și le
interzicem prin prezenta
Constituție valabilă pentru
totdeauna.
Un război sângeros se va
declara astfel între Vatican și
francmasonerie.

Bula papală care condamnă francmasoneria.

Frederic cel Mare este iniţiat într-o lojă din Hamburg (în 1740
devine regele Prusiei) şi ia masoneria sub protecţia sa.
La Viena masonii înființează Ordinul Mopșilor, un ordin
mixt care admitea în rândul lor și femei. Ordinul încerca să se
protejeze prin noua denumire de prigoana declarată de biserică
împotriva masoneriei.
 Gravură reprezentând o întrunire a ,,Ordinului Mopșilor”.

1741. Prima apariție la Londra a unui Order of the

Heredom of Kilwinning, de inspirație creștină și având două înalte
grade din care unul rozacrucian.
1739. Ca o reacţie la dezvăluirile privind ritualurile
masonice ale lui Samuel Prichard, Marea Lojă a Angliei schimbă
parolele de recunoaştere utilizate la primele două grade. Drept
urmare, multor masoni irlandezi din Anglia, care fuseseră iniţiaţi în
loji irlandeze, li se refuză accesul în lojile engleze din cauza
schimbării cuvintelor de recunoaştere. Este motivul pentru care ei
vor forma mai târziu loji proprii şi o nouă Mare Lojă sub numele de
Marea Lojă Antică.
1740. Loja Anglaise deschide o lojă-fiică Française care
lucra în limba franceză.
1741. Contele Richaed de Barnewall, iacobin, deschide loja
Sfântul Ioan din Toulouse.
Constantin Mavrocordat cu domnii succesive în Moldova și
Țara Românească, publică Constituția lui Mavrocordat în care
promovează idealurile masonice și pune bazele reformei din 1741.
Constituția lui Mavrocordat este publicată în același an și într-un ziar
parizian (Mercur de France). Se înființează lojile Augustina și
Moldova, din care fac parte Marele căpitan Vasile Balș, Marele
vornic Iordache Dulgheru, Iordache Cantacuzino, Alexandru Sturdza.
1742. La Iași, se constituie loja Augustina sub obediența
masoneriei italiene.
 Nobilii francmasoni din Europa inițiază o serie de grade
înalte, până la 33, ale căror denumiri sunt inspirate de tradițiile
templierilor, rosa-crucienilor sau hermetiștilor.

Blazonul gradului 33.

1743. La 11 septembrie 1743, are loc o adunare a Marii Loji
a Franței, la care 16 maeștrii aleg ca Mare Maestru pe Louis
Bourbon-Condé, conte de Clermond, abate de Saint-Germain. Este
prima data când o majoritate de oameni simpli alege un prinț cu
sânge nobil. Cu această ocazie Marea Lojă adoptă noi statute
asemănătoare cu Datoriile din 1735.
La Lisabona, inchiziția torturează și condamnă la închisoare
mulți francmasoni.
1744. După unele informații și un tabel, acum pierdut, la
această dată, Marea Lojă a Franței ar fi avut deja 40 de ateliere,
dintre care 20 în Paris plus 5 loji militare.
Instalată mai întâi la Paris, în porturi și localitățile de
frontieră, masoneria s-a extins rapid în restul țării. Din marile orașe
s-a răspândit către târgurile învecinate. Orașele academice au devenit
focare masonice. De asemenea, lojile erau o prelungire a
corporațiilor sau reprezentau diferitele preocupări sociale. Astfel la
Arras, loja Amitié era frecventată de aristocrație și înalta burghezie,
iar loja Prietenii reuniți era deschisă meșteșugarilor. La Dijon,
artiștii frecventau loja Artele reunite, iar la Tarbes, loja Perfecta
Uniune era deschisă micilor funcționari și ucenicilor de meseriași”.
Sunt atestate în Franța primele loji militare.
 Toate straturile nobilimii erau masonice. Tinerii aristocrați,
emancipați impregnau lojilor filosofia Luminilor înainte ca Lafayette
să o exporte în America. În acest context prezența meseriașilor și a
negustorilor în loji era din ce în ce mai slabă, în principal datorită
taxelor tot mai mari de participare, iar servitorii nu erau considerați
oameni liberi și deci nu se punea problema inițierii lor. Totuși, pentru
bărbații din mediile modeste intrarea în masonerie constituia un prilej
de a se emancipa și de a accede la o comunitate de o cultură și
moralitate ridicată. În acest timp, înaltul cler rămânea în general la
distanță de lojile care erau frecventate de preoți, călugări și unii
vicari cum ar fi loja Saint-Germain fondată de abatele Barbe, preot
la parohia Saint-Germain-les-Compiègne.
1745. Are loc o modificare a statutelor Marii Loji Franceze.
Nu se mai acceptau in lojă decât ,,oameni temători de dumnezeu care
erau botezați”. Masonii trebuiau să meargă la biserică de Sfântul Ioan
,,în haine decente, cu mănuși și buchete de flori albe”.
Se întemeiază la Bordeaux loja Sfântului Ioan de Ierusalim,
prima lojă permanentă a Maeștrilor Scoțieni, atestată în Franța.
1746. Ia ființă gradul Holy Royal Arch care are un caracter
ezoteric.
1747. Se creează la Toulouse Ritul Bătrânei Nurori sau al
Scoțienilor Fideli.
1748. Apare la Paris gradul de Cavaler al Orientului sau al
Spadei.
1751. La Paris
apar primele Loji de
adopție care primesc și
femei în rândurile lor.
Acestea vor deveni tot
mai numeroase și în
Olanda sau Germania.
Gradele conferite nu
erau grade masonice, dar
le imitau. Această
practică era favorabilă
masoneriei și a fost
regăsită în spiritul
egalitarismului după
Revoluția Franceză.
 O ceremonie de adopție „găzduită” de o lojă masonică din Paris.
Se întemeiază la Marsilia loja Sfântul Ioan de Scoția.
La 18 mai 1751, bula Papei Benedict al XIV-lea, „Providas”
condamnă masoneria.
La 2 iulie 1751 Ferdinand al IV-lea interzice masoneria în
Spania.
Se constituie de către masonii irlandezi din Anglia Marea
Lojă Antică, ei considerând că practică adevăratele ritualuri. Anticii
îi vor denumi pe ceilalţi francmasoni din Marea Lojă a Angliei
modernii, acuzându-i de schimbările aduse practicilor tradiţionale.

Blazonul Marii Loji Antice.

1752. La 4 noiembrie 1752 în loja Friedericksburg din

Virginia, este inițiat George Washingon (ales președinte al Americii
la 30 aprilie 1789). George Washington, Benjamin Franklin, John
Hancock, Paul Revere și mulți alți arhitecți ai democrației americane
au fost francmasoni. Este cunoscut și ajutorul acordat Revoluției
Americane de generalul francez Lafayette, la rândul său francmason.
 George Washington în ținută de francmason.

Benjamin Franklin, alt mare gânditor și om politic, alăturat și

el aceleiași cauze, făcea parte din loja pariziană Loge des Neuf
Soeurs (Loja celor Nouă Surori). Cel puțin nouă dintre semnatarii
Declarației de Independență au fost francmasoni. La sfârșitul
secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în America,
conceptele și simbolurile masonice circulau liber și stăteau la baza
documentelor, deciziilor, legilor, artei și arhitecturii noii națiuni
americane. George Washington a depus jurământul de președinte pe
biblia de la o lojă masonică.
 Multe dintre clădirile publice cele mai renumite din
Washington, au fost construite de masoni fiind influențate de redutele
templiere și stilurile masonice din Europa. Obeliscul, cunoscut ca
Monumentul lui Washington, a fost inspirat de civilizația egipteană și
simbolurile ei care făceau parte din moștenirea masonică, iar masonii
au fost principalii finanțatori ai monumentului.
Memorialul Masonic Național George Washington are
inscripționat un fragment dintr-un discurs al său: Fiind convins că
numai aplicarea principiilor pe care este fondată fraternitatea
masonică poate duce la prosperitate publică și la virtutea privată,
voi fi mereu fericit să promovez interesele acestei societăți și să fiu
recunoscut de ea drept un Frate.

Inaugurarea lucrărilor Capitoliului Statelor Unite ale Americii.

George Washington, purtând șorțul și însemnele masonice, a pus piatra
unghiulară a construcției.
La Stockholm este întemeiată loja Sf. Ioan Însoțitorul care
stă la baza Ritului suedez. El conferă unsprezece grade în trei serii
(loji) diferite: Loja Sf. Ioan acordând gradele I-III, Loja Sf. Andrei
acordând gradele IV-VI și Capitulul acordând gradele VII-X. al
unsprezecelea grad acordându-se onorific. Primele trei grade nu se
deosebesc de cele practicate de masoneria universală. Ritul primește
bărbați numai de religie creștină.
Ritul Suedez este practicat în Suedia, Islanda, Finlanda,
Norvegia, Danemarca și nordul Germaniei.
 Șorțuri aparținând
diferitelor grade ale
Ritului Scoțian.

1753. Este atestat primul capitul aparținând

Ritului de York în Loja Friedericksburg din
Virginia. Ritul de York, un Rit American, este în
esență o codificare și o raționalizare a gradelor
superioare britanice. El este format din trei grupe de
grade: capitule, consilii și comanderii. Capitulele
conferă gradele: Marca și Arcul Regal; consiliile
conferă gradele de Maestru Regal și Maestru Ales, iar
comanderiile conferă gradele cavalerești.
Insignă comemorativă a Ritului de York.
Marele Capitul General al Masonilor Arcului
Regal Internațional, este cea mai mare organizație
masonică din lume, deoarece, spre deosebire de masoneria primelor
trei grade organizate pe obediențe naționale, Marele Capitul General
de York este un centru transnațional de coordonare.
Baronul de Hund începe să răspândească în Germania Ritul
Strictei Observații Templiere al cărui fondator este. Curând, acesta
va deveni cel mai răspândit rit din Germania.
1756. 14 loji se unesc și constituie Marea Lojă a Olandei,
autorităţile acceptând acum recunoaşterea francmasoneriei.
„Anticii” îşi publică propria constituţie Ahiman Rezon
(Ajutor pentru un frate). Rivalitatea dintre Antici şi Moderni va dura
până la reconcilierea finală din 1813. Anticii practicau gradul Sf. Arc
Regal.
 Coperta Constituției Anticilor ,,Ahiman Rezon”.
1758. În Franța este fondat un nou rit, urmaș al Ritului
Scoțian Antic și Acceptat, având 25 de grade.
Martinez de Pasqualy întemeiază Ordinul Cavalerilor
Masoni Aleși Cohen ai Universului (kohen - membru al clasei
preoților evrei).
1760. În Scoția apar primele
documente care atestă Gradul
superior al Mărcii care are drept scop
perfecționarea gradului de calfă. El
provine din faptul că în masoneria
operativă un meșter pentru a fi
recunoscut își săpa marca (semnul) în
pietrele la care lucra, totodată prin
aceasta se consfințea încheierea
lucrării.
Potrivit Gradului Mărcii, un maestru își
prezintă marca la un ghișeu primind banii
pentru munca depusă.
1761. Un alt grad superior instituit
în Anglia, este Royal Ark Mariner.
Învățătura lui provine din legenda biblică a
Potopului care pretinde că haosul provocat
de Potop, deși catastrofal, nu a fost sfârșitul tuturor lucrurilor. Numai
lucrând împreună poți rezista greutăților vieții, așa cum cei îmbarcați
pe Arca lui Noe au rezistat potopului.
O bijuterie aparținând lui „Royal Ark Mariner” în care se observă
Arca lui Noe.

În prezent el este administrat de o Mare Lojă a Maeștrilor

Masoni ai Mărcii din Londra care administrează și Royal Ark
Mariner.
Apariția la Metz a gradului de Cavaler Kadosch.
Are loc o sciziune în masoneria franceză și ia ființă o a doua
Mare Lojă, care va întemeia la rândul ei noi statute și noi loji.
1762. Loja Sfântul Ioan de Scoția din Marsilia devine Loja
Mamă Scoțiană.
1763. Are loc reunificarea Marii Loji din Franța. Se adoptă
noi statute care renunță la obligația botezului și care insistă asupra
datoriei de ascultare față de gradele superioare și cu demnități.
1766. Filozofii Helvetius și Lalande pun bazele lojei Neuf
Soeurs, referindu-se la cele nouă muze. Loja ,,Nouă surori” acorda
burse studenților săraci și consultații gratuite celor care doreau să
publice lucrări științifice. Din lojă făceau parte scriitori și filozofi
cum ar fi: Fontanes, Garant, contele Stroganoff, iar la 7 aprilie 1778
este admis Voltaire pe atunci în vârstă de 80 de ani. Loja ,,Nouă
surori” a beneficiat de prezența unor importanți patrioți americani:
Paul Jones și Benjamin Franklin. Ultimul a fost ales Maestru
Venerabil în 1779 și s-a implicat în lupta pentru apărarea libertății și
drepturilor omului.
La începutul Revoluției Franceze loja Nouă surori se
transformă în Societatea Națională a Celor Nouă Surori care și-a
pierdut caracterul masonic prin trecerea în adormire în 1792.
În Franţa se interzic prin lege toate activităţile masonice,
deoarece întâlnirile secrete erau considerate o ameninţare la adresa
guvernului.
1767. Fredrich von Koppen constituie la Berlin Ritul
Arhitecților Africani (adică „Egipteni”). Ritualul urmărea inițierile
în Misterele Egiptene care se desfășurau în Marea Piramidă. Acest
ordin se ocupa atât de cercetări ezoterice, cât și de cele științifice și
istorice. În versiunea franceză el avea cinci înalte grade: Discipolul
Egiptenilor, Inițiatul Misterelor Egeene, Cosmopolitul, Filozoful
Creștin și Cavalerul Tăcerii.
 1769. Se pun bazele masoneriei în Transilvania. Loja Sf.
Andrei din Sibiu, atelierele de la Brașov și Cluj, au răspândit lumina
în toate colțurile Transilvaniei.
1771. Lojile au fost reactivate în Franţa când Mare Maestru a
devenit Louis-Philippe d’Orleans, văr al regelui Ludovic al VI-lea. În
francmasonerie intrase şi elita intelectuală franceză: La Fayette,
Voltaire, Mirabeau, Lavoisier şi Montesquieu.
Contele Alexandre de
Cagliostro, pe numele real
Joserph Balsamo (1743-1795),
fondează Ritul Egiptean. Ritul
va cunoaște ulterior diverse
reinterpretări, cel mai cunoscute
fiind Ritul Memphis, Ritul
Misraim și ulterior, prin
fuziune, Ritul Memphis-
Misraim. Bazat pe misterele
revelate umanității de către
Hermes Trismegistul, numit de
egipteni Thot, urmând miturile
lui Isis, Osiris, Horus si Seth,
francmasoneria egipteană, în gradele sale înalte dezvoltă conceptele
hermetice, alchimice și de înalta magie.
1772. Stricta Observație Templieră își atribuie, la
concurență, numele de Regim Scoțian Rectificat.
1773. La 16 decembrie 1773 izbucnește în America revolta
din Boston prin atacarea vaselor engleze și aruncarea în mare a
baloturilor de ceai. Autorii nu au fost descoperiți, dar ei erau
francmasoni aparținând lojei Sfântul Andrei.
Revolta contra taxelor impuse pe ceai a fost motivul
izbucnirii Războiului de Independență al coloniilor engleze din
America. Războiul de Independență a fost condus de masoni dintre
care s-au remarcat, așa cum am menționat mai sus, George
Washington, Tomas Jefferson și Benjamin Franklin.
1774. Se constituie la Iași loja Moldova sub obediență
italiană. Printre membri se numărau: Leon Gheuca (Maestru
Venerabil), Ion Cantacuzino, Iordache Balș, Matei Cantacuzino, Ilie
Catargi, Neculai Balș, Costa Papafil, Manolache Bogdan, Ion Cuza,
Gheorghe Jora.
 O lojă cu același nume se va regăsi la Roman în timpul
domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
1776. America îşi declară independenţa. La aceea dată în
America funcţionau numeroase loji confirmate atât de Marea Lojă
Modernă cât şi de cea Antică.
După declararea Independenţei, ,,Modernii”, rămânând loiali
Angliei, au plecat în Canada. Astăzi în Statele Unite Marile Loji sunt
de origine Antică.
Adam Weishaupt întemeiază Ordinul Iluminaților sau
Iluminații din Bavaria (paramasonic).
1777. La Napoli ia ființă și loja de inspirație alchimistă
Misterele lui Hermes, sub obediența Lojei-Mamă a Ritului Scoțian
Filozofic de Avignon.
Marea Lojă Națională din Napoli aderă la sistemul
germanic al Strictei Observații Templiere, ordin susținut de Regina
Maria-Carolina de Austria, masonă de adopțiune.

. O lojă a Ordinului Templier.

1778. La Lyon, Jean-Baptiste Willermoz transformă
Regimul Scoțian Rectificat adăugându-i elemente de creștinism și
din doctrina lui Martinez de Pasqually. Ritul, astfel modificat, se va
numi Ordinul Cavalerilor Binefăcători ai Cetății Sfinte care se va
răspândi la Bordeaux, Montpellier, Besançon și Strasbourg.
1780. La Paris, Savalette de Lange întemeiază Ritul
Filaleților.
 Francois-Anne de Chefdebien d’Armissan și cei șase fii ai săi,
toți ofițeri și cavaleri de Malta, instituie Ritul Primitiv de
Narbonne.
1783. Frantz Anton Mesmer fondează Societatea Armonia
(paramasonică).
La data de 23.02.1783, în ținuta lojei De la Vrai Concorde-
Zur Wahren Eintracht (Adevărata Concordie) din Viena, având ca
Maestru Venerabil pe Ignatz Born, Horea (Vasile Nicola zis Ursu) din
Alba, conducător al răscoalei țărănești din Munții Apuseni, ține un
toast masonic în onoarea Împăratului Iosif al II-lea. Se poate
presupune că Horia aparținea unei loji masonice. Sigur, Vasile
Nicola-Ursu era un meșter capabil să ridice singur o biserică din
lemn din temelii până la cruce, fără planuri și schițe, doar pe baza
unei memorii arhitectonice, constructive și decorative extrem de
precise, pe care o datora unei inițieri profesionale.
Acest iobag al statului stăpânea elementele complete ale
vederii în spațiu, așa cum Michelangelo ,,vedea” viitoarea statuie în
interiorul blocului de piatră neprelucrat. Este de semnalat că părinții
lui Horea au schimbat prenumele Vasile al fiului lor în Ursu în
momentul în care a atins un anumit prag în meserie, Urs este numele
grinzii longitudinale de susținere a podului de lemn al unei
construcții. La bisericile românești aceste grinzi sunt echivalentul
arcelor de boltă din catedralele gotice.

O ceremonie de inițiere în cadrul unei loji din Viena.

1784. La 14 decembrie 1784, Wolfgang Amadeus Mozart
este inițiat în loja Binefacerea din Viena. Prezența lui Mozart în
cadrul francmasoneriei se concretizează prin compoziții muzicale
destinate acesteia cum ar fi Cantatele masonice sau opera Flautul
fermecat, operă inspirată de von
Born unul din Maeștrii Venerabili
importanți al vremii. Unii masoni
l-au acuzat pe Mozart că în această
ultimă operă ar fi dezvăluit unele
din elementele ritualului masonic.
Wolfgang Amadeus Mozart

La 24 decembrie 1784,
contele Alexandro Cagliostro
inaugurează la Lyon în cadrul
lojei-mamă Înțelepciunea
triumfătoare, Ritul Înaltei Masonerii Egiptene, primul Rit masonic
francez explicit egiptean.
Francmasonul Antoine Court de Gebelin finalizează
publicarea celor nouă volume ale „Enciclopediei mitologice”, în care
Egiptul antic ocupă un loc important, iar publicarea ei a fost un
eveniment pentru moda egipteană din epocă.
Se constitue Marea Lojă Provincială a Transilvaniei cu
contele Georg Manffy Mare Maestru. Va dura numai până în 1785 ca
urmare a reorganizării teritoriale a masoneriei și recunoașterea unei
singure loji Andreas de la Sibiu.
1787. Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, la fel ca
și Declarația de Independență Americană, sunt pătrunse de spiritul
masonic.
3. MASONERIA ÎN VREMEA REVOLUȚIILOR
1789. Odată cu Marea Revoluție Franceză și căderea
Bastiliei la 17 iulie 1789, survine o ruptură în cadrul masoneriei,
respectiv între ducele de Orleans Mare Maestru al Ordinului care era
împotriva regalității susținând revoluția și administratorul general
Montmorency-Luxembourg care îi jură fidelitate regelui împreună cu
întreaga nobilime.
 Iconografie revoluționară având integrate simboluri masonice.
Ludovic respinge sprijinul masonilor nobili, iar masonii se
împart în două tabere.
În timpul terorii care a urmat revoluției, numeroși frați au fost
ghilotinați. De menționat că doctorul Guillotin, inventatorul celebrei
mașinării, era el însuși francmason.
Urmează o perioadă grea pentru francmasonerie. Frederic al
II-lea al Prusiei, care în tinerețe fusese mason, dă ordin poliției să
urmărească activitatea lojilor.
În Rusia împărăteasa Ecaterina a II-a hotărăște închiderea
lojilor, în Anglia regalitatea își retrage sprijinul acordat masoneriei
iar în Spania și Portugalia, sub presiunea Inchiziției, masonii sunt
obligați să emigreze.
 Totuși în bătăliile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau din
epoca napoleoniană, ofițerii masoni aflați în tabere adverse, atunci
când se întâlneau în confruntări, se cruțau unii pe alții. Cel aflat în
pericol făcea semnul masonic al disperării care însemna, Ajutor, fii ai
văduvei. Din această perspectivă, războaiele acelei epoci datorită
francmasonilor nu erau
lipsite de un anume
cavalerism.
Pentru francmasoni
milostenia este una din
principalele virtuți. În
Franța unei ierni foarte
geroase, societățile
francmasonice s-au
implicat substanțial în
ajutorul celor afectați.

Pe bordura gravurii alăturate

stă scris: „Faptele bune îi
unesc pe cetățenii lumii de la
un pol la altul”.

1790. Are loc inițierea

primului american de culoare din
colonii punându-se bazele Marii Loji
Prince Hall, fondatorul ei fiind
Prince Hal inițiat într-o lojă militară
britanică.

Unul din primii americani de

culoare cu șorțul de francmason.

1791. Are loc la Viena, premiera operei Flautul fermecat de

Wolfgang Amadeus Mozart. Ea schițează drumul inițierii în misterele
lui Zoroastru și ale Egiptului antic.
1794. Toate lojile masonice din Franța intră în adormire
datorită evenimentelor cauzate de revoluție.
 1799. Ia ființă Marele Orient al Franței prin fuziunea
fostului Marelui Orient cu Marea Lojă a Franței.
1801. Baronul Cesar Tassoni întemeiază Ritul Misraim
(mitsraim în ebraică înseamnă ,,egiptean”). Există autori care pretind
că acest rit se practica încă de la 1747 la Napoli sau 1796 la Veneția.
Primele două serii de grade numite ,,simbolice” și ,,filozofice”
respectiv până la gradul 68 sunt împrumutate de la Scoțieni, de la
Martiniști și din Masoneria Hermetică. De la 69 la 76 (a treia serie
numită ,,mistică”), gradele sunt de inspirație israelită. De la 78 la 90,
( a patra serie numită ,,cabalistică” sau mai târziu ,,ezoterică”)
titlurile de grade nu sunt definite.
Anul 1801 a însemnat începutul unui șir lung de ritualuri care
se considerau continuatoare a vechilor tradiții egiptene. Printre
acestea amintim: Ritualul perfecților inițiați din Egipt, , Ritualul din
Memphis, Piramida supremă.
La Charleston, în Carolina de Sud, S.U.A. ia fiinţă Ritul
Scoţian Antic şi Acceptat, ordin având 33 de grade. Se instalează
primul Consiliu Suprem. După puțin timp, scoțienii preiau
monopolul asupra tuturor gradelor, iar, în replică, Marele Orient
creează un Colegiu de Rituri pentru acordarea propriilor grade înalte.
Masonii francezi sunt divizați între cele două mari ordine.
Marele Orient este de origine franceză, iar Marea Lojă provenea de
la francmasoneria
speculativă inițială, de
la Marea Lojă din
Londra.
Lojile din
Marea Britanie se
preocupă în mare
măsură de acte
caritabile și se implică
în evoluția sistemului
de învățământ.
Activitate masonică în
cadrul Școlii Regale
Masonice de Fete.
1804. La începutul secolului XIX existau organizații
masonice puternice în multe țări europene: Germania, Franța Austria,
Olanda și Italia înființate de englezi și scoțieni.
 Masonii europeni visau la Statele Unite ale Europei după
modelul american. Sa acordă o mare importanță primirii și inițierii
nobililor și prinților.
Contele de Graise–Tilly întemeiază Consiliul Suprem al
Franței al Ritului Scoțian Antic și Acceptat.
Joseph Bonaparte, fratele împăratului Napoleon, este ales
Mare Maestru al Marelui Orient al Franței. Împăratul Napoleon a
sprijinit masoneria și a contribuit la înființarea de noi Mari Oriente în
întreaga Europă, dar s-a și folosit de ea pentru a-și atinge scopurile.
Pe când era general, Bonaparte oferă regiunii lombarde un steag în
culorile verde-alb-roșu, reprezentând culorile gradului 33. Astăzi
acesta este drapelul național al Italiei.

,,Cei cinci unchi” reprezintă portretele lui Napoleon Bonaparte și a celor

patru frați ai lui. Ultimii patru erau francmasoni.
 1805. Trei frați evrei, Bedarride, înființează la Milano o lojă
în ritul Misraim având 90 de grade. Marele Orient o declară eretică
iar poliția după scurt timp o dizolvă.
1806. Prințul Constantin Moruzi al Moldovei, Maestru
Venerabil din Trecut al unei loji de Rit Scoțian Antic și Acceptat din
Iași, cu ocazia unei vizite la Constantinopol, este inițiat împreună cu
însoțitorii, în Ritul de Memphis
1807. Întors de la Constantinopol, prințul Constantin
Moruzi, înființează la Iași o lojă în Ritul de Memphis sub obediența
Orientului de la Constantinopol.
1811. La Besancon ia amploare o nouă mișcare
revoluționară: Bons cousins charbonniers (Buni veri carbonari),
care este un amestec de masonerie în cea ce privește ritualul cu
elemente ale Iluminaților din Bavaria. Ei aveau drept scop
contestarea regimului.
1812. Împăratul Napoleon intră în conflict cu suveranii
masoni: regele Angliei și țarul Alexandru I-al Rusiei. În acest an
atacă Rusia beneficiind de sprijinul masonilor europeni. Înfrângerea,
revenirea și iarăși înfrângerea împăratului, induce o derută în rândul
masonilor care, fie că-și schimbă des opțiunile, fie că se plasează în
tabere opuse.
1813. Ducele de Sussex este ales Mare Maestru al
Modernilor iar Ducele de Kent Mare Maestru al Anticilor. Sub
influența celor doi va avea loc reconcilierea dintre antici și moderni
și unificarea celor două Mari Loji.
La 27 decembrie, se creează Marea Lojă Unită a Angliei
devenită ulterior Marea Lojă-Mamă a Lumii.
Are loc reconcilierea dintre „antici” și „moderni” și se va
accepta Biblia în ritual. Sunt ignorate multe din gradele superioare și
se stabilește că ,,masoneria antică pură” are trei grade: ucenic, calfă
și maestru mason, inclusiv Ordinul suprem al Sf. Arc Regal care a
fost încorporat în gradul al treilea ca o ,,completare”.
Sf. Arc Regal are ca temă centrală reconstruirea Templului
lui Solomon după revenirea evreilor din exilul babilonian. La
reconstrucția Templului, sub ruinele acestuia s-ar fi găsit o criptă
secretă (de aici și denumirea de grade criptice). Cele patru grade care
se conferă sunt: Maestrul Select, Maestrul Regal, Maestrul
Desăvârșit și Maestrul Suprem.
 1815. Frații Bedarride întemeiază la Paris, loja Curcubeul a
Ritului de Misraim.
1820. La Paris ia ființă loja Athénée de Etrangers (Templul
Străinilor), din care făceau parte Ion Heliade Rădulescu, Vasile
Alexandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Ion Ghica, frații
Golești, frații Brătianu, Nicolae Bălcescu și alți cărturari și oameni
politici români. (Aceștia vor constituii mai târziu nucleul revoluției
de la 1848). Ulterior, datorită presiunilor făcute de către autorități,
considerată prea radicală în activitatea ei politică, loja intră în
adormire, iar frați români se vor transfera în loja La Rose du Parfait
Silence (Trandafirul Liniștii Desăvârșite).
1821. Tulburările din Franța provocate de decretele emise de
Carol al X-lea au fost dirijate de masonii și carbonarii aparținând
lojei Prietenii Adevărului de sub conducerea lui La Fayette.
Noului rege ales, Ludovic-Filip, masonii vor să-i ofere titlul
de Mare Maestru pe care acesta îl refuză, iar idealurile masonice se
vor uni cu cele ale carbonarilor de sorginte italiană. Mișcarea
carbonară, odată pătrunsă în Franța, va fuziona cu francmasoneria
fiind condusă de La Fayette inițiat în America.

Timbru din Republica Guinee reprezentându-l pe La Fayette împreună cu

simboluri masonice.
Mișcarea carbonaro-masonică a influențat stările
revoluționare din multe țări europene, la fel și Eteria care a inspirat
și influențat puternic mișcrea de eliberare națională din Țările
Române, adică revoluția lui Tudor Vladimirescu.
În perioada respectivă francmasonii au organizat societăți
politice secrete sau societăți literare pe principii masonice. Prin
principii masonice se înțelegea partea conspirativă a organizării și
funcționării lor. Ele au fost inițiate sau organizate de masoni din
punct de vedere al ritualurilor sau procedeelor conspirative dar nu
constituiau organizații masonice.
 Tudor Vladimirescu

Despre Tudor Vladimirescu se spune că ar fi fost francmason.

S-a afirmat chiar că ar fi făcut parte din loja Ovidiu 25 din Chișinău
inițiată de poetul Alexandr Pușkin, aflată pe atunci sub obediența
Marii Loji Astreea din Sankt Petersburg. Lucru este improbabil, dar
sigur este că Tudor Vladimirescu cunoștea mulți francmasoni.
1822. În Moldova, prin intermediu refugiaților polonezi și
ruși francofoni, influența carbonară asupra boierilor progresiști
(cărvunarii), s-a concretizat prin apariția Constituției Moldovei de la
1822, atribuită inginerului Ionică Tăutu. Un articol important al ei
stabilește principiul conducerii poporului prin elite, potrivit
ideologiei liberare. Alt articol proclamă egalitatea tuturor în fața
legii, selecțiunea urmând a se face după merit. De menționat și
enunțarea unui alt principiu potrivit căruia lozinca republicană
Libertate, Egalitate, Fraternitate, este o anomalie socială și politică.
Domnitorul cărvunar Ioniță Sandu Sturdza, Ionică Tăutu și elita țării
(Asachi, Alecsandri, Carp, Cuza, Conachi) vor pune mai târziu
bazele statul modern român.
În Rusia țarul Alexandru I, fost francmason, interzice
masoneria care era în plin avânt și condamnă pe masoni la moarte. În
Spania și Portugalia masonii sunt urmăriți și pedepsiți.
1824. Pe tronul Franței se instalează Carol al X-lea
francmason, dar viața sa ușuratică îl îndepărtează de normele
ordinului și, la presiunile bisericii, încearcă să interzică masoneria.
1825. Se constituie la București o lojă în Ritul Memphis.
1832. Masonii ajunși la putere vor înființa loja Drepturile
omului.
 1837. Ia ființă la București, loja
Regenerațiunea în casa poetului Iancu
Văcărescu în care se afla și Templul. Din
lojă fac parte Dimitrie Bolintineanu,
Nicolae Bălcescu, Ion Heliade
Rădulescu, Christian Tel, Ioan Deivos,
Costache Bellu, Grigore Rădoșanu.
Opera lui Dimitrie Bolintineanu
Doritorii nebuni are pagini în care
descrie inițierea în masonerie.
Nicolar Bălcescu

1838. Contele Etienne Marconis de Negre, fondează la Paris

și Bruxeles Ritul de Misraim.
1843. La București se înființează loja Frăția din care fac
parte Nicolae Bălcescu, Cristian Tel, Ioan Ghica. Din lojă mai făceau
parte paroh. Ghe Stihi, vicarul Gavrilaș, arhidiaconul Gheorghe,
stolnicul Păltinescu, Sandulache Mitrescu, Nicolae Vederdeanu și
minorii Alecu Fotino și Teodor Codrescu (elevi).
1844. Este inițiat
Giuseppe Garibaldi în Loja
Les Amis de la Patrie din
Montevideo. El va
conduce armata de
voluntari pentru cucerirea
independenței Italiei de
sub austrieci.
Giuseppe Garibaldi
va avea un rol esențial și în
formarea ritului Memphis-
Misraim.
Giuseppe Garibaldi
1848. Este anul marilor revoluții și în masonerie. Masonii
din țările europene pregătesc revoluții în toate capitalele, mai puțin
Londra și Moscova. Deviza masoneriei: Libertate, Egalitate,
Fraternitate capătă un caracter internațional.
La 22 februarie 1848, republicanii internaționaliști proveniți
din lojile francmasonice atee, susținători ai votului universal, și ai
democratizării statului, se revoltă ca urmare a interzicerii unui miting
de protest de către autorități.
 La 23 februarie Garda Națională trece de partea
demonstranților. La Paris se ridică baricade, un foc de pistol
diversionist declanșează deschiderea focului de către armată
producând victime. Ludovic-Filip fuge, monarhia este abolită, iar
masoneria participă deschis la nașterea celei de-a doua Republici.
Unul din cei care au sfâșiat căptușeala tronului lui Ludovic
Filip a fost Nicolae Bălcescu.
Masonii fac parte din guvernul provizoriu iar pe drapelul
francez este scrisă deviza Libertate, Egalitate, Fraternitate.
Marele Orient declară: Republica este în masonerie,
Republica va face ce face masoneria, ea va deveni mărturia
strălucitoare a unirii popoarelor din toată lumea, pe toate laturile
triunghiului nostru, iar Marele Arhitect al Universului din înaltul
cerului va surâde acestei gândiri nobile a Republicii.
În ziua de 24 februarie, Ion Brătianu prezintă noii
municipalități steagul tricolor al României viitoare care atunci era
doar al revoluționarilor. La acea dată Țara Românească și Moldova
aveau drapele diferite: Țara Românească roșu cu alb, iar Moldova
albastru cu alb.
Din asamblarea celor două rezulta viitorul tricolor cu
mențiunea că a fost înlocuită culoarea alb cu galben pentru a nu se
confunda cu tricolorul Franței.
În Franța, Marele Orient ia unele măsuri pentru a-și selecta
membrii mărind astfel taxele, considerând că pentru a fi un bun
mason trebuie să donezi mulți bani pentru operele de caritate.
În Italia revoluția izbucnește la 12 ianuarie 1848 la Palermo
în Sicilia sub conducerea lui Garibaldi, la rândul lui mason.
La 27 februarie 1848, toate lojile masonice din Germania,
Austria și Ungaria își trimit delegații la un Convent extraordinar
convocat la Mannheim, unde se hotărăște dezlănțuirea mișcării
revoluționare în toate statele participante. Se mai hotărăște
convocarea unui Convent suprem la Frankfurt pe Main la data de 13
martie.
Mișcarea revoluționară din Muntenia, Moldova și
Transilvania face și ia parte din programul stabilit.
Lamartine îi sfătuiește pe Nicolae Bălcescu, frații Brătieni,
C.A. Rosetti și alți revoluționari să se întoarcă în țară și să aștepte
semnalul începerii revoluției, făgăduindu-le sprijin diplomatic și
chiar militar.
La 9 iunie se declanșează revoluția la București la semnalul
dat de Lamartine prin dr. Louis Mandl.
 În Anglia masoneria se regrupează păstrând idealurile
masonice de neimplicare și duce o politică de subordonare față de
monarhie și autorități.
1849. Ca replică la cerințele Marelui Orient, un grup de
masoni înființează Marea Lojă Națională a Franței, care va recruta
membri indiferent de starea lor socială și venituri. Ea se
autoproclamă democratică, tolerantă și simplă, opunându-se gradelor
înalte.
1850. Este inițiat în francmasonerie Albert Pike, profesor,
jurnalist, avocat și judecător la Curtea Supremă a statului Arkansas.
Lui i se datorează organizarea și expansiunea în SUA a
Ritului Scoțian. Suveran Mare Comandor, Albert Pike este autorul
cărții Morala și Dogma Ritului Scoțian Antic și Acceptat al
Francmasoneriei, în care descrie în detaliu cele 33 de grade ale
Masoneriei, povestirile și învățăturile asociate fiecărui grad,
ritualurile legate de fiecare.

Albert Pike

Ia ființă ,,Ordinul Eastern Star, un rit de adopție american,

astăzi cel mai mare ordin masonic de adopție din lume.
La Londra, se constituie Comitetul Central Democratic
European, condus de Giuseppe Mazzini și din care făcea parte și
Dumitru Brătianu. În subordinea sa se afla Comitetul Europei
Răsăritene, avându-i pe Ion Ghica, Nicolae Bălcescu și Alexandru G.
Golescu, din partea românilor.
Aceste formațiuni constituiau temelia unei francmasaonerii
politizate care avea ca scop crearea Statelor Unite ale Europei. Ideea
nu avea fundamenul politic și economic pentru a se realiza atunci în
Europa, ea realizându-se numai în Statele Unite ale Americii tot cu
concursul francmasonilor.
 1851. Marele Orient consideră Marea Lojă Națională a
Franței iregular .
1856. 24 septembrie/ 6 octombrie, se constituie la București
loja L’Etoile Danubienne (Steaua Dunăreană) sub obediența
Marelui Orient al Franței (fondata la 01.06.1857) și formată inițial
doar din cetățeni străini care oficiau în limba franceză.
1859. Ianuarie, 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales
Domnitor al Țării românești și al Moldovei cu concursul
francmasonilor din cele două țări. Astfel se realizează unirea celor
două țări.
La 1 iulie 1859 loja L’Etoile Danubienne, acum L’Etoile du
Danube (Steaua Dunării), capătă statutul de Mare Lojă. Primi doi
Mari Maeștrii au fost I.C.Brătianu și Ion Heliade-Rădulescu. Vor mai
face parte din ea C.A. Rosetti, Cezar Boliac și Ion C. Brătianu.
Mihail Kogălniceanu era și el francmason.
După unii autori, Alexandru Ioan Cuza ar fi fost membru al
acestei loji, iar masoneria din cele două Principate a contribuit la
realizarea Unirii.
1861. Este tipărit Manuscrisul Cooke unul din cele mai vechi
aparținând ,,vechilor îndatoriri” datând din 1425.
În ianuarie 1861 loja Steaua Dunării intră în adormire.
1862. La 18 iunie 1862,
este inițiat Abd-el-Kader,
patriotul și luptătorul algerian în
loja ,,Les Pyramides d’Egipte”
din Alexandria, fapt făcut
cunoscut în loja ,,Henri IV” din
Paris.
Deși musulman convins,
a intervenit în favoarea
creștinilor în Siria în timpul
masacrelor din 1860, ceea ce a
făcut să i se confere Marea Cruce
a Legiunii de Onoare. Într-o zi el
a spus: ,,masoneria este cea mai
admirabilă instituție de pe
pământ”.
Emirul Abd el Kader
 1863. La 14/ 26 iunie este fondată loja Înțelepții din
Heliopolis sub obediența Marelui Orient al Franței și care lucrează
sub ritul de Memphis.
1864. Ia ființă ,,Asociația Internațională a Muncitorilor”,
cunoscută ca ,,Internaționala I”. Fondatorii ei sunt Karl Marx și Jules
Simon, ambii francmasoni, întrunirea având loc în sala
francmasonilor din Londra.
Socialismul va da un nou avânt ideilor masonice. Masoneria
se va scinda în frați socialiști și frați conservatori-liberali.
Doctorul Iuliu Barsch, președintele Societății de Cultură
Israelite, este ales Mare Maestru al lojii Steaua Dunării, ambele
susținătoare ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
1863. La București se constituie la data de 14/ 26 iunie 1863
loja Înțelepții din Heliopolis ca o replică anticuzistă la loja Steaua
Dunării,
Loja a fost întemeiată de masoni români inițiați la Paris în
Lojile Marelui Orient al Franței, iar primul Maestru Venerabil a fost
Gheorghe Filipescu.
Loja a participat activ la viața socială: a înființat o policlinică
condusă de medicii Dianu și Steiner, o Școală de Artă și Meserii,
după model parizian unde predau profesori francmasoni. În fiecare
an școlar studenții primeau din partea lojii subvenții până la
încheierea studiilor.
Loja Înțelepții din Heliopolis era alcătuită din lideri liberali-
radicali și moderați și lideri conservatori dar și ofițeri din cadrul
armatei în scopul debarcării domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
1864. În noapte de 7 spre 8 octombrie, templul lojii
Înțelepții din Heliopolis este incendiat de către agenți ai poliție,
probabil datorită conflictului cu Domnitorul.
1865. La 5 aprilie 1865 la Iași ia ființă loja Steaua
României sub obediența Marelui Orient al Franței. Din lojă fac parte
Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Eduard Caudella, Sturdza Scheianu,
Alexandru Balș, Dimitrie Rosseti-Socolescu, Iorgu Șuțu, Petru
Mavrogheni, Charles Tissot, Theophil Steiner, Salomon Goldbaum,
Herman Roserblum.
1866. La 11/23 februarie domnitorul Alexandru Ioan Cuza
abdică. Cei trei ofițeri care i-au prezentat domnitorului actul de
abdicare erau francmasoni, membrii al lojei Înțelepții din Heliopolis.
 1871. Este anul proclamării Comunei din Paris la 18 martie
1871. Masonii se împart în două mari tabere, una de partea Comunei,
alta de partea lui Thiers.
La 29 aprilie 1871 peste 6000 de masoni alături de alți
comunarzi, se strâng în spatele baricadei de la poarta Maillon pentru
a sprijinii Comuna, de partea cealaltă a baricadei sunt soldații
conduși de generalul francmason Montaudon. Reprimarea masonilor
este sângeroasă.
Începând de la Comuna din Paris, comuniștii se separă de
francmasonerie, creându-și organizații proprii după modelul masonic.
Vor păstra caracterul secret al ordinului dar și o serie de simboluri
cum ar fi steaua în cinci colțuri, deviza masonică ex oriente lux
(lumina vine de la răsărit), termenul frate a fost înlocuit cu tovarăș,
înlocuirea instrumentelor de zidărie cu secera și ciocanul, iar
recomandările pentru intrarea în ordin cu recomandările pentru
intrarea în partid.
În septembrie 1871 Marele Orient al Franței înlocuiește titlul
de Mare Maestru cu cel de ,,Președinte al Consiliului Ordinului”.
Este începutul unei perioade de pierdere a tradiției, de suprimare a
unor simboluri și ritualuri. Marele Orient pune în discuție și
viabilitatea formulei de ,,Mare Arhitect al Universului”.
În România, se constituie la Turnu Severin loja Steaua lui
Sever în obediența Marelui Orient al Franței. Ea lucra în ritul francez
iar mai târziu și în Ritul de Memphis.
La București se constituie lojile Egalitatea și Fraternitatea,
la Galați, loja Discipolii lui Pitagora, Farul Ospitalier la Brăila, iar
la Pitești, Coroana lui Mihai Viteazul.
Francmasoneria, deja răspândită în Europa, călătorește acum
pe tot globului. Marile loji din Anglia dau împuternicire lojilor
provinciale să răspândească francmasoneria în ,,Indii”, Orientul
îndepărtat și ,,Lumea nouă”.
 Gravură reprezentând punerea pietrei de temelie a templului masonic la
Shaghai în China.

4. MASONERIA ÎN PERIOADA PREMERGĂTOARE

PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
1872. În Mexic este fondat Ordinul
Shirne. Activitatea lui principală este
îngrijirea copiilor cu handicap. El reprezintă
o organizație de masoni ai cărei membri se
întâlnesc pentru a petrece respectând regulile
bunei cuviințe. Ei sunt foarte
angajați în activități caritabile. Astăzi
în SUA sunt 19 spitale aparținând
acestei organizații.
O bijuterie aparținând ,,Ordinului
Shire”.

1875. La Laussane, se întrunesc

nouă Consilii Supreme Scoțiene,
care stabilesc că formula ,,în Gloria
Marelui Arhitect al Universului” este fundamentul ordinului masonic
și ea nu trebuie eliminată.
Astfel linia ritului scoțian se delimitează încă odată de cea a
Marelui Orient. O serie de țări supuse Ritului Scoțian precum Anglia,
Statele Unite, Scoția, Irlanda, Suedia și Danemarca, rup relațiile cu
Marele Orient considerându-l iregular.
În Franța sunt create primele loji mixte în care sunt primite și
femeile.
La Constanța se constituie la data de 10 iunie1875, loja
Steaua Dobrogei sub obediența Marelui Orient al Franței.
Regele Angliei Eduard al VII-lea este ales „Mare Maestru al
Marii Loji Unite a Angliei”. El a fost inițiat în masonerie în 1869 la
Stockholm de către Regele Suediei.
Regele Eduard al VII în ținută de Mare Maestru.
1877. Puternic implantat în guvernare și tot mai anticlerical,
Marele Orient suprimă menționarea Marelui Arhitect al Universului,
de influență creștină, din ritualuri și constituție. Prin această decizie
Marele Orient s-a izolat de francmasoneria universală.
1879. Comitetul Central Masonic din România proclamă
constituirea Marelui Orient al României. Sub autoritatea sa se vor
afla lojile: Heliopolis (fracțiune a lojei Înțelepții din Heliopolis),
Fraternitatea, Armonia, Egalitatea, Independența Română și
România, toate din București, și aflate până la această dată sub
obediența Marelui Orient al Franței, Marelui Orient al Italiei și
Marii Loji Simbolice a Ungariei. Marele Orient al României este
condus de un Consiliu al Ordinului. După stabilirea demnitarilor
,,Marelui Orient al României”, (Mare Maestru Comandor este ales
Th. G. Rosetti), Comitetul Central Masonic din România se
autodizolvă.
1880. La Turnu Severin se constituie loja Hiram sub
obediența Marelui Orient Lusitanian Unit din Portugalia având
nr. 140 în Cartea de aur (Registrul matricol) a Ordinului. Primul
Maestru Venerabil a fost A. B. Joseph care lucra în Ritul Scoțian.
Se constituie loja Steaua Bârladului la 22.04.1880 sub
obediența Marelui Orient al României.
La data de 04.12,1880, Marele Orient al României se
autodizolvă și se constituie Marea Lojă Națională Română având
ca loji: Steaua Dunării, Ilfovul, Aurora, Hiram și Preponderanța.
 1881. La 20 septembrie 1881, se constituie Supremul
Consiliu de Gradul 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și
Acceptat din România, după ridicarea la gradul 33 a șapte Frați.
Primul Mare Maestru Suveran Mare Comandor, este ales
Costache Moroiu. Inițial avea denumirea Supremul Consiliu de
Grad 33 pentru Ritul Egiptean Reformat și Scoțian Antic și
Acceptat, dar având în vedere că ritul Egiptean sau Menphis
reformat avea tot 33 de grade iar ritualul avea doar mici deosebiri, s-
a adoptat denumirea menționată inițial.
La 04 decembrie 1881 se constituie Suveranul Sanctuar al
Ritului Antic Primitiv de Memphis din România sub Patenta
Suveranului Sanctuar al Italiei.
Sub îndrumarea lui Giuseppe Garibaldi, Mare Maestru
Suveran, Mare Comandor, Mare General Hierophant al Ritului, are
loc unificarea Ritului de Misraim cu Ritul Memphis, constituindu-
se Ritul Antic și Primitiv de Memphis și Misraim.
În noiembrie 1881, România recunoaște unificarea celor două
rituri de Memphis și Misraim.
1882. Marea Lojă Națională din România este unica
Putere Masonică regular constituită din Regatul României și
Principatul Bulgariei.
1883. Este introdus în francmasoneria română și Ritul
Suedez Swedenborg. La 22 martie 1883 se constituie Suprema
Mare Lojă a Ritului Swedenborgian în România cu Patenta
Supremei Mari Loji și Templu din Marea Britanie și Irlanda .
Membrii fondatori au fost: Constantin Moroiu (Suprem Mare
Maestru General) și Al. Moroiu (Deputat Suprem Mare Maestru).
1884, Se constituie Marea Lojă din
Bulgaria cu ajutorul Marii Loji Naționale
Române.
1885. Jurnalistul Leo Taxil (inițiat
în 1881, dar care nu a depășit gradul de
ucenic și ulterior este exclus), publică
,,Les mistères de la francmasonerie” care
conține afirmații aberante completate de
imagini scandaloase referitoare la ritualurile
masonice. Chiar dacă ulterior Leo Taxil
recunoaște într-o conferință că toate cele
scrise sunt simple minciuni și elucubrații, răul a fost deja făcut.
 La 21 februarie, data aniversării nașterii lui George
Washington, este inaugurat cu ceremonial masonic monumentul care
îi poartă numele.
Un frate mason a vorbit atunci despre masonii de astăzi,
constructori ai societății umane: ,,Pietrele lor sunt oamenii vii, ei
sunt precum vechii egipteni care îl adorau pe Osiris, speranța lor de
nemurire”.
1886. Se constituie Asociația Masonică Generală de
Ajutorare din Statele Unite și Canada pentru a ajuta masonii care
călătoreau și se aflau departe de familiile lor și deci de lojile lor.
Sculptorul Frederic Bartholdi, mason francez aparținând lojii
Alsacia-Lorena din Paris, formată în mare parte de scriitori și artiști,
oferă în dar poporului american Statuia Libertății cu prilejul
aniversării a 100 de ani de independență a Statelor Unite ale
Americii.
Lucrarea, menită a fi un simbol al valorilor împărtășite de
cele două țări, corespundea idealurilor francmasonilor. Zeița are în
mâna dreaptă o făclie cu flacăra aurită, iar pe cap o coroană cu șapte
fascicule de lumină ce simbolizează cele șapte mări și continente.
Imensul monument a fost atunci dezmembrat în 350 de piese
ce au fost transportate peste ocean în 214 cutii.
De menționat că inginerul Gustav Eiffel, realizatorul Turnului
care-i poartă numele, el însuși francmason aparținând unei loji din
Marele Orient al Franței, a realizat structura de susținere a Statuii
Libertății.
1891. Instituirea Consiliului Suprem al Ordinului
Martinist (ordin paramasonic).
 Gravură a apocii reprezentând Statuia Libertății însoțită de mesajul
Libertate, Egalitate, Fraternitate aparținând masoneriei.

1895. Ia ființă Marea Lojă a Franței, a doua ca importanță

după „Marele Orient”, în bune relații cu ,,Consiliul Suprem de Rit
Scoțian”. Spre deosebire de Marele Orient, ea lucrează spre gloria
Marelui Arhitect al Universului și cuprinde masoni cu preocupări
simboliste și care nu fac politică, ca de altfel întreaga masonerie.
1898. Izbucnește celebra afacere Dreyfus, acesta fiind evreu.
Unii dintre masoni știindu-l nevinovat îi iau apărarea. Acest
eveniment a creat în mod greșit impresia legăturii masoneriei cu
evreii, de atunci și termenul nejustificat de iudeo-masonerie.
 O serie de evrei vor specula această situație și vor înființa
propriile loji în care vor avea acces numai evrei.
De menționat puternicul ordin masonic evreiesc B’nay Brith
(,,Fii Alianței”) cu sediul în America, din care a făcut parte și Karl
Marx (pe numele adevărat
Mordenclai), până în 1897.
1901. La 24 mai 1901 este
inițiat în masonerie Winston Churchill
(primul ministru al Marii Britanii în
timpul celui de-al Doilea Război
Mondial).
Unul dintre cei mai valoroși
lideri politici din istoria civilizației
occidentale, Winston Churchill a fost
membru al lojei Studholme din
Londra. În 1918 el a solicitat crearea
unei Loji a Ministrului Munițiilor,
lucru care nu s-a aprobat.
Winston Churchill într-un ansamblu cu trimitere la masonerie.
1911. La 31 mai 1911, Marele Comandor James D.
Richardson marchează pe sol locul unde se va construi Casa
Templului din Washington DC.
La 18 octombrie 1911, Marele Maestru J. Claude Keiper, al
Marii Loji din Districtul Columbia pune piatra de temelie a Casei
Templului care va fi sediul pentru ,,Consiliul Suprem Mamă al
Consiliului Mondial al Inspectorilor Generali Cavaleri, comandant al
Casei Templului lui Solomon de grad 33 al Ritului Scoțian Antic și
Acceptat al Francmasoneriei din Jurisdicția de Sud din Statele Unite
ale Americii”.
1913. Loja Le centre des Amis (Centrul Prietenilor),
părăsește Marele Orient și fondează o Mare Lojă Națională
independentă și regulată pentru Franța și coloniile franceze. Aceasta
este recunoscută de Marea Lojă Unită a Angliei și de masoneria
universală.
Se constituie Marea Lojă Reformată Română funcționând
după ritul francez. Din această obediență făceau parte două loji din
București și câte una din Craiova, Pitești și Ploiești.
 În Anglia
funcționează deja
loji exclusiv
feminine; ele acced
deja și la gradele
superioare ale
Ritului Scoțian
Antic și Acceptat.
Membrele unei
loji de Rit Scoțian,
în mijloc femeia
Maestru având
gradul 33.

5. MASONERIA ÎN TIMPUL CELOR DOUĂ

RĂZBOAIE MONDIALE ȘI ÎN PERIOADA
INTERBELICĂ
1914. Izbucnește Primul Război Mondial. Masoneria, prin
pârghiile ei, susține declanșarea acestuia. Erau vizate Imperiul
Austro-Ungar și Imperiul Țarist al Rusiei în ideea reconstruirii lumii
și crearea Ligii Națiunilor, adică viza distrugerea imperiilor autoritare
și crearea unor noi națiuni democrate.
Antanta a fost reprezentată de masonii Wilson (președintele
SUA), Thomas Woodrow (prim ministru englez), și mareșalul Joseph
Joffre (comandantul armatei franceze).
1917. Are loc la Paris Congresul Internațional
Francmasonic pentru a aniversa 200 de ani de la deschiderea primei
Mari Loji din Londra. Cu această ocazie se recunoaște oficial
implicarea francmasoneriei în declanșarea primului război mondial.
În Rusia izbucnește revoluția care îl înlătură pe țar. Ca
urmare, mișcarea masonică conservatoare-liberală îl va susține pe
Kerenski, iar cea revoluționară pe Lenin.
1918. Se constituie Supremul Consiliu pentru România
prezidat de Ion Pangal.
1920. La București ia ființă Marea Lojă Americană din
România, sub obediența „American Federation of Freemansonry”.
Din componența ei fac parte lojile: Română, Steaua Dunării și
Redeșteptarea.
 Ea a pregătit constituirea Marii Loji Districtuale a Marii Loji
din New York care va mai primi în rândurile ei lojile: Înfrățirea,
Umanitatea, Răsăritul și C.A.Rosetti.
1921. Partidele comuniste se îndepărtează de masonerie.
Copilul masoneriei din Rusia, bolșevismul, se va dezice de aceasta,
considerând-o drept o frână și un pericol. Troțki, încă mason, o
consideră ca ,,un proces de infiltrare a micii burghezii în toate
păturile sociale”. Comuniștii vor abandona libertatea și
individualismul masonic înlocuindu-le cu egalitarismul.
1922. La data de 01.03.1922 se constituie Marea Lojă de
Adopțiune Steaua Orientului. Pe lângă soții și fiice de masoni
evrei, în rândurile ei se vor găsi nume de personalități feminine ale
epocii. Vor face parte din ordin: Agepsina Macri Eftimiu, Bucura
Dumbrava, Zoe Pallade, Mariana Huch, Elena Roza Prager,
Smaranda Colonel Maltopol.

1923. La 29.04.1923 se constituie Marea Lojă Națională

din România, inițial sub influența evenimentelor istorice legate de
Marea Unire. Ea se va numi Marea Lojă a României Mari,
(succesoare a Marii Loji Naționale Române). La constituire vor
participa lojile: România Unită, Drepturile Omului, Fraternité-
Alliée, Patria, Solidaritatea (toate din București), Libertatea
(Chișinău), Înfrățirea Neamului (Cluj), Lumina (Craiova) și
Fraternitatea (Odorhei).
 1924. 31.07.1924 se constituie Marea Lojă Simbolică din
România cuprinzând loji din Banat și Transilvania, care, anterior
Marei Uniri se aflaseră sub obediența Marii Loji Simbolice a
Ungariei.
1925. La 12.09.1925 are loc un Convent-Adunare
Constituantă pentru autorizarea funcționării Marelui Orient al
României la care aderă opt loji: Acacia (Bârlad), Discipolii lui
Pitagora (Galați), Fraternité (Cernăuți), Libertatea (Ploiești),
Unirea, Solidaritatea și Le Travail (toate trei din București) și
Dreptatea (Brașov).
În Italia Musolini interzice masoneria în ciuda faptului că el a
fost adus la putere și cu ajutorul francmasonilor. Fascismul, cu
întreaga lui ideologie, era inițial un amestec de elemente corporatiste
de esență masonică și etatism imperial.
1926. La 4 iulie 1926, are loc prima unificare a masoneriei
române cu Marea Lojă Districtuală a Marii Loji din New York.
1928. Masoneria este interzisă în Spania odată cu izbucnirea
războiului civil. El va fi o confruntare între spaniolii francmasoni și
comuniștii naționaliști.
1929. Se constituie la Iași Sfântul Andrei, Capitul de Rosa-
Croce.
1930. Marea Lojă Simbolică din România, care grupa lojile
din Transilvania, aflată până la această dată sub obediența Marii Loji
Simbolice din Ungaria, își schimbă denumirea în Federația Lojilor
Simbolice de Rit Ioanit din Marea Lojă Națională din România și
acceptă să intre sub obediența Marii Loji Naționale din România. La
15 februarie 1930 se semnează
tratatul de unificare.
1933. În Germania
nazismul începe persecutarea
francmasonilor.

Ofițeri naziști vizitează o expoziție

antimasonică la München.
 1934. Ia naștere o nouă obediență: Francmasoneria
Română Unită formată din Marele Orient al României și Marea
Lojă Națională din România (fracțiunea Sadoveanu).
Se constituie loja de perfecțiune Sfântul Andrei sub
autoritatea Supremului Consiliu din România.
1936. La Constanța ia ființă areopagul Sfântul Andrei în
obediența Supremului Consiliu din România.
1937. Începând cu 24 februarie1937, sub presiunea forțelor
de extremă dreaptă din țară și străinătate, Marea Lojă Națională din
România și Supremul Consiliu al Ritului Scoțian Antic și
Acceptat trec în adormire.
Totuși au existat frați care au continuat să lucreze în diverse
locații discrete.
Propaganda antimasonică susține că masoneria ridică
popoarele unele împotriva altora și este responsabilă de declanșarea
războiului. Se înmulțesc expozițiile antimasonice.

Propaganda antimasonică pretinzând că masoneria este groparul păcii.

1940. În Franța, prin decretul din 14 august 1940, guvernul

de la Vichy interzice societățile secrete. Începe persecuția
francmasonilor care nu pot ocupa funcții administrative, urmată de
arestări și chiar execuții.
În toate țările ocupate de armata germană aceasta îi consideră
pe masoni ca evrei, le ocupă sediile și le confiscă averile.
 În România, la data de 30 decembrie 1940, Directorul
Siguranței Statului dispune ca în noaptea de 31 decembrie să fie
percheziționate, sub amenințarea armelor, toate locuințele membrilor
marcanți ai
masoneriei din
toată țara. Cu
această ocazie s-
a confiscat tot ce
sa găsit la
locuințele lor în
legătură cu
francmasoneria.

Un afiș acuzator la adresa masoneriei prezentând pe francezi care doresc

să muncească dar nu sunt lăsați de diverse grupări agresive printre care sunt
gauliștii, evreii și masonii. Strigătul lor este: Lăsați-ne să muncim”.

6. MASONERIA ROMÂNĂ DUPĂ CEL DE AL

DOILEA RĂZBOI MONDIAL

1944. Imediat după Actul de la 23 august, se fac demersuri

pentru reaprinderea luminilor masoneriei în România. Un prim
,,triunghi de inițiativă” este format de pictorul N. I. Alexandrescu,
doctorul Leonida Vladimir- Maler și Constantin Nicolau.
Un al doilea triunghi de locotenenți care să se ocupe de
conducerea operativă a reconstituirii Marii Loji este format din:
magistratul George Grigoriu (președinte), generalul Dimitrie Sturza-
Pavelescu și avocatul N. N. Lenguceanu.
 Aceștia solicită autorităților (generalului Iosif Teodorescu)
autorizarea de funcționare a Marii Loji Naționale din România.
La data de 2 septembrie 1944 se reaprind luminile Marii Loji
Naționale din România, ca urmare a aprobării Biroului 2 al Marelui
Stat Major al Armatei Române prin care se admite întrunirea Marii
Loji Naționale din România. În acest timp țara se afla încă în război.
În momentul redeșteptării „Marii Loji Naționale din
România”, din ea făceau parte lojile: România Unită, Iubirea ,de
patrie, Meșterul Manole, Steaua Polară, Steaua Dunării și Osiris.
Are loc primul Convent și este ales, ca Mare Maestru, George
Grigoriu
În acei ani tulburi de ocupație sovietică, masoneria renunță la
rigorile regulamentelor, neglijează calitatea membrilor și primește în
rândul ei oameni fideli regimului și partidului comunist infiltrați cu
rol de informatori. Aceștia anihilează influența vechilor masoni,
ooameni politici și de cultură cu o înaltă ținută morală. Se ajunge ca,
după fiecare ținută, să se facă raport cu temele discutate și în special
cu numele membrilor.
Regimul comunist încuraja la început crearea de cât mai
multe noi loji care să le fie aservite politic. Nu mai conta calitatea, ci
numărul lor.
S-a ajuns la crearea a doi poli de influență în masonerie: unul
al vechilor loji și altul al celor nou create, mai numeroase și cu mai
mulți membri. Consecința a fost alegerea unei conduceri agreate de
regimul comunist.
1946. Marea Lojă a Franței recunoaște Marea Lojă Națională
din România.
1947. În mai 1947, secretarul general al Ministerului
Justiției, Ciprian Rațiu, el însuși mason, transmite dispoziția
ministrului justiției Lucrețiu Pătrășcanu, ca toți magistrații să
demisioneze din Masonerie.
1948. La data de 18 iunie 1948, în România, ca urmare a
circularei Ministerului de Interne, se dispune închiderea lojilor
,,pentru a permite membrilor săi să-și îndeplinească obligațiile
obștești în cadrul brigăzilor de muncă”.
Urmează confiscarea arhivei și rechiziționarea localurilor.
Continuă totuși o activitate masonică în clandestinitate. În
toamna aceluiași an ia ființă în București loja simbolică Speranța.
Nici loja Zalmoxis nu intră în adormire.
 Find surprinsă în plină activitate, membrii ei sunt arestați, iar
Maestrul Venerabil Alexandru Tomescu este asasinat în timpul
anchetei. În anul următor, acasă la F.Fr. Vladimir Boantă se întâlnesc
într-o lojă ad hoc câțiva frați pentru inițieri și ridicări în grad.
Activitatea masonică va continua în afara hotarelor țării.
În septembrie 1848 Jean Pangal fondează la Paris loja La
Romanie Unie care se integrează masoneriei franceze sub obediența
Grand Loge de France.
În continuare, loji românești iau ființă în diverse locuri ale
globului: La Telaviv este fondată loja Hashacar (Aurora)
(03.03.1951), la Bremen, loja Donaustern, la Buenos Aires, loja Sol
de Rumania (1985), iar la Paris, loja L’Etoile (13.02.1986).
În Franța, Marea Lojă Unită devine Marea Lojă Națională
Franceză.
1952. Ia naștere Marea Lojă Feminină din Franța care
adoptă Ritul Scoțian Antic și Acceptat.
1978. Se constituie Marea Lojă Națională din România în
Exil care are în obediență lojile: La Roumanie Unie, Chaîne
d’Union, Chaîne d’Union Ecossaise și La Solidarité. Marea Lojă
Națională din România în Exil va sta la baza constituirii
Supremului Consiliu R.S.A.A. pentru Românii din exil.
1984. La 31 decembrie, Marele Maestru al Ritului de
Memfis-Misraim, Robert Ambelain transmite puterile succesorului
său Gerard Kloppel. Marea Stăpânire a lui Gerard Kloppel a
inaugurat o nouă epocă pentru Masoneria Egipteană care, de acum
încolo, strânge legăturile cu alte obediențe în sensul unei mai
accentuate ,,ortodoxii”.
 7. REAPRINDEREA LUMINILOR ÎN MASONERIA
ROMÂNĂ DUPĂ 1989

1990. Se reaprind luminile masoneriei în România. Sub

obediența Marelui Orient al Italiei, se constituie primele trei loji
din România: Concordia (Maestru Venerabil Costel Iancu), Delta
Dunării (Maestru Venerabil Pierre de Hillerin) și Nicolae Bălcescu
(Maestru Venerabil Nicolae Filip).
1992. La 30 aprilie 1992 are loc fuziunea dintre cele două
filoane ale masoneriei: cel regular, adus de Marele Orient al Italiei
și cel al Tradiției Masonice adus de veterani. Se constituie astfel
Marea Lojă Națională din România (1).
1993. La 24 ianuarie 1993 are loc la Casa Vernescu
Conventul de reconstituire și redeșteptare a Marii Loji Naționale
din România (2) sub
auspiciile Marelui Orient
al Italiei, iar Nicolae
Filip este ales Mare
Maestru.
La 19 octombrie
1993 are loc constituirea
primului Suprem
Consiliu de Grad 33 și
Ultim al Ritului Scoțian
Antic și Acceptat din
România. Costel Iancu
este ales Suveran Mare
Comandor iar Adrian
Dohotaru Locotenent Mare Comandor.
1996. La 9 martie 1996 are loc Conventul de unificare a
celor două mari loji: M.L.N.R. (1) și M.L.N.R. (2) sub numele de
Marea Lojă Națională Unită din România.
Din ea făceau parte la acea dată următoarele loji: Câmpia
Libertății nr.1 (Blaj), Mihai Viteazul nr.2 (Turda), Unirii nr.3 (Alba
Iulia), Avram Iancu nr.4 (Abrud), Gheorghe Ioanovici nr.5
(Baraolt), Transilvania nr.6 (Blaj), Hiram nr.7 (București),
I.C.Brătianu nr.8 (București), Pax nr.9 (Timișoara), Transilvania
nr.10 (Cluj), Octavian Goga nr.11 (Sibiu), Phoenix nr.12 (București),
Apolodor nr.13 (DrobetaTurnu Severin), Civitas Mediensis nr.14
(Mediaș), Transilvania-Felix nr.15 (Cluj-Napoca), Potaissa nr.16
(Turda), Victor Babeș nr.17 (Cluj-Napoca), Unio nr.18 (Baia Mare),
Silvana nr.19 (Odorheiul Secuiesc), Sf. Ioan nr.20 (Oradea),
Fraternitatea nr.21 (Arad), Aurora nr. 22 (Focșani), Cele Trei
Coloane nr.23 (Brașov), Mithras nr. 24 (Constanța).
În paralel funcționează și Marea Lojă Națională din
România, la care ulterior se întorc și lojile care făceau parte din
Districtul Transilvania.
1997. La 23 februarie 1887 are loc unificarea parțială dintre
Marea Lojă Națională
din România și o
fracțiune din Marea lojă
Națională Unită din
România.
La 07.06.1997 se
reaprind luminile
masoneriei în Moldova
sub forma Districtului
Moldova al Marii Loji
Regulare din Italia.
1999. La 16 octombrie 1999 ia ființă Marea Lojă a
Moldovei având ca membre fondatoare lojile: Alianța, Steaua de
Sud, Atlant, Sirius, Unirea, Renașterea și Milenium.
2000. La 15 iulie 2000 se constituie Marea Lojă Unită din
România la convenția de unificare a M.L.U.N.R (Mare Maestru
Titus Nicoară) și M.L.N.R. (Mare Maestru Gheorghe Comănescu).
Tot în anul 2000, supraviețuitoarele epocii de interzicere a
masoneriei, ajutate de membre ale masoneriei feminine, inițiate în
Marea Lojă Feminină a Franței, se reorganizează și reconstituie pe
rând: loja Steaua Orientului, fondată în 1992, Steaua sudului
fondată în 1883 și Steaua Dunării. Astfel, reapare masoneria
feminină în România, creată în 1922 sub numele de Marea Lojă
Feminină de Adopție Independentă și care își va schimba numele
în anul 2000 în Marea Lojă Feminină a României.
2001. La 24 ianuarie 2001 are loc ceremonia de constituire a
Marii Loji Naționale din România, iar Eugen-Ovidiu-Chirovici
este ales Pro Mare Maestru.
2002. În februarie se constituie Marea Lojă a Transilvaniei
provenită din Districtul Transilvania, declarată de Rit Scoțian Antic
și Acceptat și aflată sub obediența Marii Loji Naționale din
România.
 Din ea fac parte lojile: Mihai Viteazul (Turda), Câmpia Libertății
(Blaj), Transilvania (Blaj), Unirii (Alba Iulia), Avram Iancu
(Abrud), Civitas Mediensis (Mediaș), Transilvania-Felix (Cluj-
Napoca), Cavalerii Dragonului (Câmpia Turzii), Lucian Blaga
(Sebeș) și Bihorul Unit (Oradea). Mare Maestru este ales Ernst
Heinrich Schlesinger. La Conventul din 04.12.2004 Marea lojă a
Transilvaniei respinge propunerea de a adera la Confederația Marilor
Loji din România.
Între 13-14 aprilie, la Conventul de la Brașov, se constituie
Marea Lojă Națională a României alcătuită din trei loji: Steaua
Europei Unite (Zalău, numită ulterior Zalmoxis), Atheneum
(București) și Nicolae Titulescu (Brașov). Ulterior, în cursul anului
sunt fondate încă 16 loji: Horea (Alba Iulia), Concordia (Arad),
Steaua Edinburgului (Bacău), Domnul Tudor, Edmond Nicolau,
Steaua României și Mihai Eminescu (București), Agora (Caracal),
Anghel Saligny (Constanța), Hobița (Hobița), Renașterea (Iași),
Stephan Ludwig (Mediaș), Samuel von Brukhental (Sibiu), Eugen
Ionescu (Slatina), Phoenix (Timișoara). Acestora li se adaugă și o
Lojă de Ritualistică și Cercetare la București.
La 23 decembrie 2002 se constituie Marea Lojă a României
prin desprinderea din Marea Lojă Națională a României a 17 loji:
Horea (Alba Iulia), Concordia (Arad), Cavalerii lui Orfeu (Brașov),
Pythagora (Brăila), Edmond Nicolau, Heliopolis, Steaua României
(București), Anghel Saligny (Constanța), Steaua Dunării (Galați),
Stephan Ludwig Roth (Mediaș), Samuel von Brukenthal (Sibiu),
Schessburg (Sighișoara), Phoenix (Timișoara), Cavalerii Dobrogei
(Tulcea), Steaua Moldovei (Vaslui) și Zalmoxis (Zalău).
Se constituie Marea Lojă a Transilvaniei, născută din
Districtul Transilvania, de rit Scoțian Antic și Acceptat, componentă
a obedienței Marii Loji Naționale din România. În componența se
află loji din Transilvania: Mihai Viteazu (Turda), Câmpia Libertății
(Blaj), Transilvania (Blaj), Unirii (Alba Iulia), Avram Iancu
(Abrud), Civitas Mediensis (Mediaș), Transilvania-Felix (Cluj-
Napoca), Cavalerii Dragonului (Câmpia Turzii), Lucian Blaga
(Sebeș), Bihorul Unit (Oradea).

2003. La 4 octombrie 2003, Marea Lojă a României

împreună cu Marea Lojă Națională Unită din România formează
Confederația Marilor Loji din România de Rit Scoțian Antic și
Acceptat.
 La 27 octombrie 2003, Marele Maestru al Marii Loji din
Românie de Rit Scoțian, Gheorghe Comănescu, autorizează un
număr de 15 frați masoni pentru a constitui Ritul Antic și Primitiv
de Memphis și Misraim din România.
La data de 8 decembrie 2003 se constituie la București Marea
Lojă Feminină a României care lucrează în Ritul Scoțian Antic și
Acceptat. Din ea fac parte pentru început trei loji: Steaua Orientului
(București), Steaua Sudului (Constanța) și Steaua Dunării
(București).
2004. Se constituie la București la data de 16.10.2004
Colegiul Suveran al Ritului York din România. Ordinul cuprinde
Corpul Capitular (capitule conduse de Supremul Mare Capitul al
Masonilor Arcului Regal din România), Corpul Criptic (consilii
conduse de Supremul Mare Consiliu al Masonilor Criptici din
România), Comanderia Cavalerilor Templieri și Conclavul
Ordinului Crucea Roșie.
2012. La data de 23 octombrie 2012 are loc instalarea
Supremului Consiliu Feminin pentru România, consacrat de către
Supremul Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din
Luxemburg. Este ales Suveran Mare Comandor Anca Nicolaescu.

Ceremonia de instalare a Supremului Consiliu Feminin pentru România.

Pentru a nu uita că am plecat de la masoneria operativă, să
menționăm că și astăzi există urmași ai acestei masoneri. Astfel
este ,,Societatea Onorabilă a Masonilor Liberi, a Pietrarilor, a
Zidarilor, a Lucrătorilor la Acoperișuri, Pavaje și Tencuieli și a
Constructorilor”.
 Este o organizație de maeștrii masoni, numită și ,,Operativii”
care lucrează la păstrarea practicilor sacre ale lojilor masoneriei
operative anterioare masoneriei speculative.

O bijuterie aparținând unui constructor- montator (care asamblează

pietrele în construcție).

În loc de epilog
La capătul rapidei noastre incursiuni în istoria francmasoneriei,
o concluzie se impune: cel mai minunat lucru pe care acest ordin îl
lasă omenirii este ideea de fraternitate căreia marele scriitor englez
Rudyard Kipling i-a dat o strălucită expresie în poemul său.

Loja mamă
Erau acolo Rundle, șeful de gară,
Beaseley, de la drumuri și poduri,
Blake, sergentul de convoaie militare
Care ne-a fost de două ori Maestru Venerabil
Și bătrânul Frankee Edulje
Care ținea bazarul ,,Europa”.
Afară, oamenii își spuneau:
Sergent, domnule, salut, Salam.
Înăuntru, toți își spuneau Frate
Și nimeni nu se supăra.
Ne întâlneam pe Nivelă
Și ne despărțeam sub Echer.
Eu eram Al Doilea Expert
În loja mea, acolo!
Mai erau acolo Bola Nath,
Contabilul Saul, evreul din Aden,
Din Mohamed, de la Biroul de Cadastru
Domnul Babu Chuckerbutty,
Amir Singh, care era sikh
Și Castro, de la atelierele de reparat,
Un adevărat catolic roman
Nu aveam decoruri bogate.
Templul nostru era vechi și fără podoabe,
Dar ne știam Vechile Îndatoriri
Și ne țineam de litera lor.
Când îmi amintesc de vremurile acelea
Adesea, îmi vine în minte
Că nu există necredincioși...
Sau poate chiar noi suntem aceia.
În fiecare lună, după lucrări,
Ne adunam acolo, ne așezam și fumam.
Nu îndrăzneam să facem petreceri
Ca să nu încălcăm jurământul de castă
Al vreunui Frate
Și, cu inima deschisă, vorbeam
Despre religie și despre altele...
Fiecare dintre noi vorbea
Despre Dumnezeul pe care-l cunoștea mai bine.
Unul după altul, Frații luau cuvântul
Și toți ascultau liniștiți.
Ne despărțeam în zori de zi
Când se trezeau papagalii,
Blestemata pasăre care aduce febra.
Și cum ne întorceam acasă călare,
Mahomed, Dumnezeu și Shiva
Se jucau de-a v-ați ascunselea, ciudat
În mințile noastre.

Adesea, când eram în serviciul Guvernului,

Pașii rătăcitori mă purtau grăbiți
Să duc salutul Frăției
Spre Lojele din est și vest,
După cum ordinele primite
Mă trimiteau la Kohart
Sau la Singapore.
Dar cât de mult aș vrea să-i revăd pe toți
Cei din Loja Mamă!
Cum aș vrea să-i revăd
Pe Frații mei negrii sau bruni!
Să simt mireasma țigărilor indigene
În timp ce treceam focul de la unul la altul
Iar bătrânul majordom
Dormea sforăind pe podea.
Cât de mult aș vrea să mai fiu mason
În loja mea de odinioară.
Afară, oamenii își spuneau:
Sergent, domnule, salut, Salam,
Înăuntru, toți își spuneau Frate
Și nimeni nu se supăra
Ne întâlneam pe Nivelă
Și ne despărțeam sub Echer.
Eu eram Al Doilea Expert
În loja mea, acolo!

Bibliografie
1 Paul Misterele Ed. Vestala,
Ștefănescu Francmasoneriei București, 2002
2 Alex Mihai Revoluție și Editura RAO,
Stoenescu Masonerie București, 2010
3 Paul Franc-Masoneria Editura ALL,
Ștefănescu București, 1996
4 Gerard Galtier Istoria Riturilor Editura Scripta,
Egiptene +ale București, 1997
Francmasoneriei
5 W.Kirk Mac Francmasoneria, Editura RAO,
Nulty simboluri, secrete, București
semnificație
6 Luc Francmasoneria- Editura Univers
Nefontaine Secretele frăției București