CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CHIRURGICALE

Lecţie teoretică

Insuficiența hepatică acută

Planul lecției

1.Disfuncția hepatică acută. Definiție. Etiopatogenie.

2.Categorii de disfuncții hepatice acute în practica terapiei intensive.

a. Disfuncția hepatică acută intervenită în cadrul unei hepatopatii acute, la un

individ pâna atunci sănătos.

b. Disfuncția hepatică cronică, acutizată prin factorii de risc cunoscuți.

c. Sindromul hepato-renal, o complicație în special a hepatopatiilor cronice.

d. Disfuncția hepatică după o intervenție chirurgicală, șoc, MODS.

3.Principii de tratament în IHA

4.Nursingul specific al pacientului cu IHA

Disfuncția hepatică acută - alterarea de un anume fel și grad a funcțiilor ficatului

printr-o agresiune hepatogenă, acută sau cronică.

Etiopatogenie

Disfuncția hepatică poate fi declanșată de diverse hepatopatii și agresiuni

hepatogene acute sau cronice:

*congenitale(sind.Gilbert),

*metabolice(ficatul gras de sarcină),

*infecțioase(virale, bacteriene),

*toxice(ciuperci, medicamente),

*maligne(leucemie, melanom, metastaze),

*ischemice(infarct hepatic, tromboza arterei hepatice) sau

*postagresive(plăgi, MODS, intervenții chirurgicale).

În practica medicinei intensive se disting 4 categorii de disfuncții hepatice :

1.Disfuncția hepatică acută intervenită în cadrul unei hepatopatii acute, la un

individ pâna atunci sănătos.

2.Disfuncția hepatică cronică, acutizată prin factorii de risc cunoscuți.

3.Sindromul hepato-renal, o complicație în special a hepatopatiilor cronice.

4.Disfuncția hepatică după o intervenție chirurgicală, șoc, MODS.

Disfuncția hepatică acută intervenită în cadrul unei hepatopatii acute, la un

individ pâna atunci sănătos.

Cauzele insuficienței hepatice acute

1.Infecțioase

*Hepatite acute virale

*Adenoviruși

*Mononucleoza infecțioasă

*Febra galbenă

2.Medicamente și substanțe toxice

*Paracetamol și AINS

*Ciuperci

*Alcool

*Antidepresive

*Solvenți organici

3.Ischemice

*Ischemie hepatică

*Șoc

*Chirurgie cardiacă
Tabloul clinic

- Icterul, bilirubina crește în ser, iar metaboliții săi în urină

- Vomă, fără dureri abdominale și febră

- Encefalopatia (diminuarea atenției la detalii,confuzie,asterixis,somnolență, comă)

- Faetorul hepatic

- Insuficiență respiratorie(ARDS, atelectazia pulmonară, aspirația

pulmonară,hipoxemia din cauza depresiei centrului respirator)
- Insuficiență circulatorie (hTA,care conduce la hipoxie, aritmii din cauza
perturbărilor acido-bazice și hidro-electrolitice)

- Disfuncție renală funcțională

- Pancreatită necrotico-hemoragică

- Hemoragii, scăderea sintezei factorilor de coagulare și trombocitopeniei

- Aminotransferaze ridicate.

Disfuncția hepatică cronică, acutizată prin factorii de risc cunoscuți.

Pe fondul bolilor cronice de ficat, de regulă ciroza hepatică, intervenția anumitor

complicații(hemoragii, infecții, administrare/ingerare de medicamente/substanțe
toxice, intervenții chirurgicale, aport proteic crescut, șoc) precipită apariția unui
puseu de insuficiență hepatică acută suprapus bolii/insuficienței hepatice cronice.

Tabloul clinic

- Astenie, inapetență, indispoziție

- Icter, prurit cutanat, xantelasme, eritem palmar, steluțe vasculare

- Encefalopatie hepatică, comă

- Puls amplu, bradicardic, hTA, dispnee

- Ascita ce nu poate fi controlată prin diuretice, hepatosplenomegalie

Hemoragie digestivă superioară, hematemeză și melenă.

Sindromul hepato-renal(SHR), o complicație în special a hepatopatiilor cronice.

SHR – o insuficiență renală oligurică, progresivă, întâlnită la pacienții cu

insuficiență hepatică, în absența altor cauze de insuficiență renală, manifestată prin
semne clinice, biologice și morfopatologice.

SHR e o formă particulară de insuficiență renală, care complică frecvent evoluția

hepatitei acute fulminante, dar mai des a cirozei hepatice avansate.

Tabloul clinic

- Debut brusc, evoluție insidioasă

- hTA moderată

- Oligoanurie, 500-800 ml/24h

- Semne de suferință hepatică.

Disfuncția hepatică postoperatorie

Alterarea funcțiilor hepatocelulare după intervenții chirurgicale mari, este produsă

de șocul operator, în cazurile de insuficiență circulatorie prelungită, care determină
ischemie hepatică și/sau renală.

Icter nepronunțat

Paraclinic – creșterea aminotransferazelor.

Disfuncția hepatică din șoc și MODS

Alterarea funcțională hepatică începe devreme și se manifestă clinic târziu după ce

rezerva hepatică este epuizată.

Se recunosc 3 factori patogenetici esențiali ai disfuncției hepatice-ischemia

hepatocelulară, eliberarea mediatorilor proinflamatori și agresiunea oxidativă.

Apar tulburări ale drenajului biliar cu colestază intrahepatică, hepatocitoliză.

Cresc bilirubina serică, aminotransferazele, fosfataza alcalină, LDH – lactat

dehidrogenaza.
Principiile de tratament în disfuncția hepatică

Obiective:

Combaterea hipoxiei

-ventilație eficientă

-O2 terapie

Combaterea hipovolemiei

- reechilibrarea hidroelectrolitică, calorică, vitaminică

- corectarea tulburărilor echilibrului fluido-coagulant

Combaterea hiperamonemiei

- evacuarea intestinului, microclisme repetate

- lavaj intestinal

Combaterea tulburărilor echilibrului acido-bazic

Combaterea agitației(oxazepam, fenobarbital)

Combaterea convulsiilor

Combaterea edemului cerebral

Combaterea infecției.

Nursingul specific al pacientului cu disfuncție hepatică acută

Nursingul pacientului cu disfuncție hepatică acută trebuie să țină cont de faptul ca

acești pacienți pot fi în comă, icterici, cu probele de coagulare alterate și deseori cu
hemoragii.

Planul de îngrijiri nursing urmărește asigurarea unui aport hidric și nutritiv

adecvat.

De aceea bilanțul hidric trebuie corelat cu fenomenele de retenție(edeme, ascită).

Diureza va fi monitorizată și bolnavul cântărit zilnic.

Evacuarea lichidului de ascită va fi inclusă în bilanțul general.

Vor fi apreciate starea tegumentelor

- culoare, turgor.
Alimentația va fi exclusiv parenterală, cu aminoacizi specifici în perioada de comă
și hiposodat când pacientul se alimentează singur, dar are retenție hidrică.

Disfuncția hepatică se asociază unei rezistențe scăzută la infecții, motiv pentru care
toate tehnicile invazive vor fi făcute în condiții perfecte de asepsie și antisepsie.

Riscul apariției escarelor impune schimbarea frecventă a poziției în pat, masaje

asupra proieminențelor osoase, pulbere antiseptică.

Pruritul apărut în urma unui icter intens poate determina o senzație extrem de
neplăcută, care poate duce până la leziuni de raclaj. El poate fi ameliorat de
spălarea pielii cu apă, lubrifierea acesteia.

Comunicarea poate ameliora anxietatea, teama de moarte.

Bibliografie

1. Avunduc C., Fulminant hepatic failure, Manual of intensive Care Medicine

Ed.J.M.Rippe, 1989.

2. Păun R., Insuficiența hepatică acută, Ed. Medicală București 1975.

3. Chiorean M., Cardan E., Cristea I., Medicină intensivă vol.3 – Ed. PRISMA,
Târgul Mureș 1999.

4. Acalovschi I., Anestezie - Terapie intensivă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989.

5. Îngrijiri de nursing acordate pacienților gravi. Program de educație continuă.

Baylor University Medical Center, Dallas, 1993.