LIPIDE

• Foarte răspândite în lumea vie

• Greu solubile în apă, ușor solubile în solvenți organici nepolari: eter, benzen, cloroform
• Roluri
– Principala formă de depozitare a rezervelor energetice – trigliceridele din țesutul
adipos
– Constituenți ai membranelor celulare și subcelulare – fosfatide, sfingolipide,
colesterol
– Formă de transport a lipidelor prin sânge – lipoproteine plasmatice
– Controlează procese metabolice importante – steroizi, eicosanoizi
– Sunt vitamine, hormoni, izolatori termici, mecanici, electrici
Clasificare
• După solubilitate :
– Lipide nepolare – greu solubile în apă – trigliceride, esterii colesterolului
– Lipide polare – cu caracter amfipatic – fosfatide, sfingolipide, colesterol
• După structură:
– Lipide simple = esteri ai acizilor grași cu diverși alcooli
• Gliceride – cu glicerol
• Ceride – cu alcooli alifatici superiori, steroli
– Lipide complexe – conțin pe lângă acizi grași și alcooli și alte grupări
• Glicerofosfolipide – glicerol, acizi grași, alcool și grupări fosfat
• Sfingolipide – derivați ai aminoalcoolului nesaturat numit sfingozină
– Lipide derivate – rezultă prin hidroliza lipidelor simple sau complexe și mai păstrează
proprietățile de solubilitate specifice lipidelor – acizi grași, alcooli alifatici superiori,
compuși steroidici, carotenoizi
Acizii grași
• Compuși cu caracter amfipatic având o catenă hidrocarbonată hidrofobă de care se leagă o
grupare funcțională hidrofilă, -COOH (peste 100 acizi diferiți)
• Acizii grași tipici – monocarboxilici, alifatici, cu catenă liniară saturată sau nesaturată și
număr par de atomi de carbon (4-26 atomi)
• Acizi grași ciclici, cu catenă ramificată, număr impar de atomi de carbon sau având și alte
grupări funcționale sunt întâlniți ocazional
Acizi grași saturați
• Formula generală – CH3- (CH2)n- COOH
• Cei mai răspândiți sunt: acidul palmitic ( C 16), stearic (C 18); acizii cu 4-10 atomi de C sunt
abundenți în grăsimile din laptele rumegătoarelor; acidul lignoceric (C 24) se găsește în
lipidele din substanța nervoasă
• Catenele hidrocarbonate saturate au o conformație în zig-zag
 Număr de Numărul Denumire uzuală Denumire ştiinţifică Formula
atomi de Dublelor
carbon legături

Acizi graşi saturaţi

4 0 Acid butiric Acid butanoic CH3-(CH2)2-COOH

10 0 Acid caproic Acid decanoic CH3-(CH2)8-COOH

12 0 Acid lauric Acid dodecanoic CH3-(CH2)10-COOH

14 0 Acid miristic Acid tetradecanoic CH3-(CH2)12-COOH

16 0 Acid palmitic Acid hexadecanoic CH3-(CH2)14-COOH

18 0 Acid stearic Acid octadecanoic CH3-(CH2)16-COOH

20 0 Acid arahic Acid eicosanoic CH3-(CH2)18-COOH

22 0 Acid behenic Acid docosanoic CH3-(CH2)20-COOH

24 0 Acid lignoceric Acid tetracosanoic CH3-(CH2)22-COOH

Acizi grași nesaturați

•
Formula generală – Cn: Δm unde n=nr. atomi de C iar m=poziția dublelor legături
•
Pot fi mono și polinesaturați
•
Numerotarea se face de la gruparea carboxil. Carbonii 2 și 3 sunt adesea notati cu α și β, iar
ultimul cu ω
• Poziția dublei legături poate fi desemnată (ex. acid palmitoleic):
– Δ9 – dubla legătură este între C 9 și C 10 dacă numerotarea începe de la gruparea
carboxil
– ω 7- dacă numerotarea începe de la carbonul ω
Număr atomi carbon Numărul Denumire uzuală Denumire ştiinţifică Formula
dublelor
legături
Acizi grasi nesaturati
C16:D9 1 Acid palmitoleic Acid hexadecenoic CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH

C18:D9 1 Acid oleic Acid octadecenoic CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH

C18:D9,12 2 Acid linoleic Acid octadecadienoic CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)2-(CH2)6-COOH

C18:D9,12,15 3 Acid linolenic Acid octadecatrienoic CH3-CH2-(CH=CH-CH2)3-(CH2)6-COOH

5,8,11,14
C20:D 4 Acid arachidonic Acid eicosatetraenoic CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)4-(CH2)2-COOH
• Formele naturale ale acestor acizi sunt cis; configurația cis a unei duble legături determină o
îndoire cu 30ₒ a catenei hidrocarbonate și poate influența împachetarea fosfolipidelor din
structura membranelor care conțin acizi grași nesaturați
• Nesaturarea acizilor grași este un element de reglare a fluidității membranelor

• Acizii linoleic și linolenic sunt acizi grași esențiali – nu pot fi sintetizați în organism (nu există
o enzimă capabilă să introducă duble legături între poziția 9 și capătul w al acidului gras) și
trebuie procurați din dietă
• Cea mai mare parte a acizilor grași sunt esterificați cu alcooli, steroli sau sunt angajați în
legături amidice
• În plasmă, avem un procent mic de acizi grași liberi și circulă numai asociați cu albumina
• Peste 90% din acizii grași din plasmă sunt esterificați și intră în constituția lipoproteinelor
plasmatice
Gliceride (acilgliceroli)
• Lipidele cele mai abundente din natură
• Componentele principale ale lipidelor de rezervă din țesuturi și ale grăsimilor din lapte
• Sunt esteri ai glicerolului cu acizi grași
• Mono- și diacilglicerolii (mono și digliceride) sunt intermediari în cursul sintezei și degradării
trigliceridelor; se găsesc în țesuturi în cantități mici; au caracter amfipatic (hidrofob și
hidrofil)
• Trigliceridele sunt hidrofobe, nepolare; cele din țesutul adipos uman sunt trigliceride mixte
• Hidroliza trigliceridelor este realizată de:
• Lipaza pancreatică – cele din dietă
• Lipaza hormon-sensibilă – cele din țesutul adipos
• Lipoprotein lipaza – cele din sânge, din structura lipoproteinelor
• Prin hidroliză se obțin acizi grași care sunt folosiți de toate țesuturile (cu excepția creierului)
pentru producerea de energie sau ca sursa de C pentru biosinteza lipidelor, și glicerol (nu
poate fi utilizat de țesutul adipos) care trece în sînge și este preluat de ficat și utilizat la
sinteza de glucoză
Glicerofosfolipide (fosfatide)
• Sunt constituenți majori ai membranelor celulare
• Derivă de la acidul fosfatidic prin esterificarea grupării fosfat
cu un compus R-OH
Fosfatidil coline (lecitine)
• Se găsesc în proporția cea mai mare în structura membranelor
• R-OH = colină HO-CH2-CH2-N(CH3)3+
• Acidul gras din poziția 1 este de regulă saturat iar cel din poziția 2, nesaturat
• Dipalmitoil lecitina este componentul principal (80-90%) al surfactantului pulmonar, material
care acoperă alveolele pulmonare și împiedică colapsul acestora la expirare

Fosfatidil etanolamine (cefaline)

• R-OH = etanolamina HO-CH2-CH2-NH3+ O
• Însoțesc în cantități mici celelalte fosfatide în membranele CH2 O C R1
O
biologice; sunt mai abundente în lipidele
din țesutul nervos R2 C O C H
O
• Prin metilarea grupării aminice se transformă în lecitine +
CH O P O CH2 CH2 NH3
C 2
-
O

Fosfatidiletanolaminã (cefalinã)
Fosfatidil serine (serin-cefaline)
• R-OH = aminoacidul serină
• Se găsesc în cantități mici în membranele biologice alături de celelalte fosfatide
• Prin decarboxilarea restului de serină dau naștere la fosfatidil-etanolamine
Fosfatidil inozitoli
• R-OH = inozitol (polialcool ciclic)

• Mai abundente în substanța nervoasă

• Lipide cu caracter acid, având 1-5 sarcini negative
la pH fiziologic
• Sub acțiunea fosfolipazei C din fosfatidil inozitol
4,5-bisfosfat se obțin diacilglicerol (DAG) și
inozitol trifosfat (IP3), mesageri secunzi ai unor
hormoni
Fosfatidil gliceroli
• Sunt fosfatide fără azot
• Cuprind unul sau două resturi fosfatidil legate de
glicerol
• Difosfatidilglicerolul (cardiolipina) este
constituentul principal al membranei interne
mitocondriale
• Sunt componente ale surfactantului pulmonar

Alte glicerofosfolipide
• Conțin o legătură de tip eter la C 1 cu un alcool saturat (gliceril eteri) sau nesaturat
(plasmalogene)
• Sunt abundente în mușchi și nervi
• Factorul de agregare plachetar (PAF) conține la C 2 un rest acetil; induce agregarea
plachetelor sanguine, contracția musculaturii netede și activarea celulelor sistemului
imun

Glicerofosfolipide:
 • Caracteristicile fosfatidelor: Caracter
amfipatic (dublă solubilitate)
– Sunt cele mai polare lipide
– Avand grupări polare,
hidrofile și grupări hidrofobe
în moleculă, ele pot forma
micelii (importante în digestia
intestinală și absorbția
lipidelor), structuri dublu
lipidice (în membranele
biologice) sau lipozomi (prin
ultrasonicarea soluției de
lecitină; pot fi folosiți pentru
transferul în interiorul
celulelor a medicamentelor,
enzime sau molecule de ADN
folosite în terapia
genică)

Hidroliza fosfatidelor:
• Fosfolipazele A1 sau A2 (PLA1 sau PLA2)
eliberează un acid gras; din lecitine se obțin
lizolecitine (au proprietăți asemănătoare
detergenților, determinând liza celulelor)
• Fosfolipaza C eliberează DAG și alcoolul
fosforilat
• Fosfolipaza D eliberează acidul fosfatidic și
alcoolul; există numai în plante

Sfingolipide
 • Lipide structurale, abundente în sistemul nervos central, în special în substanța albă
• Sunt derivați ai unui aminoalcool superior, sfingozina
• Prin acilarea grupării –NH2 cu un acid gras se obține ceramida.

• Sunt 2 categorii de sfingolipide:

• Sfingomieline, lipide cu fosfor; impreună cu glicerofosfolipidele alcătuiesc grupa
fosfolipidelor
• Glicosfingolipide, lipide fără fosfor, conțin unul sau mai multe resturi glicozil
• Răspândite în structura tuturor membranelor; deosebit de abundente în membranele
țesutului nervos
• Conțin o ceramidă legată de un rest de fosforilcolină
• Sunt amfioni, au caracter amfipatic

Cerebrozide:
• Se găsesc în majoritatea membranelor celulare, mai abundente în creier și membranele
țesutului nervos, în particular în teaca de mielină
• Pot fi glucocerebrozide (glucozilceramide) sau galactocerebrozide (galactozilceramide)

Sulfatide:
• Se obțin prin sulfatarea cerebrozidelor
• β-sulfogalactocerebrozidele constituie 15% din lipidele
din substanța albă
Globozide:
• Sunt oligozaharid-ceramide
• Conțin 2 sau mai multe molecule
de monozaharid (Gal, Glc, NAcGal)
legate O-glicozidic la ceramidă
• Se află în splină, ficat, eritrocite, ser
• Lactozil ceramida se află în
membrana eritrocitară

Gangliozide:
• Se află în celulele ganglionare din
sistemul nervos central iar în cantități mici și în membranele altor celule
• Conțin legat de ceramidă un oligozaharid în structura căruia intră acizi sialici (de ex. NANA)
• După numărul de acizi sialici din moleculă sunt:
– GM – monosialogangliozide
– GD – diasialogangliozide
– GT – trisialogangliozide
– GQ - tetrasialogangliozide
Cifrele 1-3 se obțin din diferența 5-nr. de monozaharide din catena principală

Compuși steroidici:
• Sunt considerați derivații unei hidrocarburi ipotetice numită steran care cuprinde 3 nuclee
ciclohexanice și 1 nucleu ciclopentanic condensate:

• Compușii steroidici diferă între ei prin grupările funcționale și catenele laterale grefate pe
nucleul steranic, prin prezența unor legături duble și prin existența unui număr mare de
stereoizomeri
Steroli:
• Sunt alcooli sterodici prezenți în toate organismele vii
• Din această categorie fac parte colesterolul și produșii lui de metabolizare, acizii biliari
Colesterol:
• Steroid cu 27 atomi de carbon derivat din
hidrocarbura colestan
• Nu se află în plante, microorganisme și nevertebrate
• Cel mai important sterol din regnul animal
• Se află în constituția tuturor membranelor
lipoproteice
• În sânge se află fie în formă liberă, fie esterificat cu
acizi grași în constituția lipoproteinelor plasmatice
(chilomicroni, VLDL, LDL, HDL)
• Are caracter slab amfipatic; esterii colesterolului sunt
printre cei mai hidrofobi constituenți celulari
• Are rol structural, fiind prezent în majoritatea membranelor celulare
• Este precursorul tuturor compușilor steroidici: acizi biliari, hormoni steroizi, vitamina D 3
• În ficat se transformă în acizi biliari care se elimină sub formă de săruri biliare, cu fluxul
apos al bilei prin intestin
 Acizii biliari:
• Sunt produși de catabolizare ai
colesterolului
• Sunt componenții principali ai bilei
• Sunt steroizi cu 24 atomi de carbon,
derivați ai hidrocarburii colan.
• Acizii biliari primari se sintetizează în
ficat:
– Acidul colic (3α, 7α, 12α
trihidroxicolanic)
– Acidul chenodezoxicolic (3α, 7α dihidroxicolanic)
• În ficat se conjugă cu taurina (H2N-CH2-CH2-SO3H) sau glicocolul (H2N-CH2-COOH) formând
acizii biliari conjugați: acidul
Micele lipidice
glicocolic, acidul taurocolic, acidul
glicochenodezoxicolic și acidul
taurochenodezoxicolic
• Din ficat acizii biliari conjugați
ajung în bilă unde datorită pH-
ului alcalin se transformă în săruri
biliare, care sunt eliminate cu bila
în duoden.
• Datorită caracterului amfipatic,
sărurile biliare interacționează cu
apa și cu alte lipide formând
agregate micelare mixte:
moleculele nepolare (trigliceridele și esterii colesterolului) sunt în centrul micelei, iar la
exterior se află moleculele polare (fosfatidele, colesterolul liber)
• Sărurile biliare au rol în emulsionarea lipidelor în intestin
• După ce lipidele au fost hidrolizate de enzimele specifice și
absorbite în enterocite, sărurile biliare rămân în intestin și se
transformă în acizi biliari secundari (prin pierderea grupării –OH
din poziția 7):
– Acidul dezoxicolic (3a, 12a dihidroxicolanic)
– Acidul litocolic (3a hidroxicolanic)

• În porțiunea
distală a ileonului acizii biliari secundari sunt absorbiți printr-un mecanism activ si ajung prin
sistemul port la ficat, unde sunt transformați din nou în acizii biliari primari și reiau circuitul
entero-hepatic
• O parte din acizii biliari secundari scapă reabsorbției și se elimină prin fecale (0,8 g/zi),
constituind forma de eliminare majoră a colesterolului