Conform art.

278 CPC acțiunile în contenciosul administrative se examinează de

instanțele judecătorești respective, conform normelor generale stabilite de legislația din domeniul
contenciosului administrativ, iar Legea contenciosului administrativ în art. 22-25, 27 stabilește
actele judecătorului după primirea cererii, examinarea cererii, împuternicirile instanței de
contencios administrative, și adoptarea hotărârii,
Procesul de judecării pricinii în contenciosul administrative conține și se realizează prin
aceleași faze ca și în acțiunea civilă, inclusive respectându-se și consecutivitatea lor.
În acest context meționăm că în cadrul examinării cererii vor fi aplicate prevederile art
171 CPC (cazurile în care nu se dă curs cererii), iar în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile
judiciare vor fi aplicate prevederile art. 189 CPC (prezentarea de către pârât a probelor și
referinței), în faza dezbaterilor judiciare se va respecta ordinea ședinței de judecată (art. 195
CPC), se vor soluționa cererile și demersurile participanțelor la process (art. 203), se va aplica
renunțarea reclamantului de la acțiune și recunoașterea acțiunii de către pârât ( art. 212 CPC). De
asemenea vor fi aplicate regulile generale privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea
probelor.
Legislația în vigoare nu interzice aplicarea unor institute ce se conțin în Codul DE
Procedură Civilă, cum ar fi înaintarea cererii reconveționale, închierea tranzacției de împăcare
între părții , dar nu permite a avea unele reserve față de aplicarea lor în acțiunea contenciosului
administrative, ținând cont de raportul juridic litigios specific, părțile implicate în litigiu și
obiectul conteciosului administrative.
Instanța de contencios administrativ este în drept a scoate cererea de pe rol în cazul
neprezentării în ședință fără motive întemeiate a reclamantului. Dar scoaterea cererii de pe rol ,
în acest caz, este condiționată de faptul dacă este imposibilă judecarea pricinii în lipsa
reclamantului.
Conform art.2016, alin. (2) CPC, instanța de judecată scoate cererea de pe rol dacă
reclamantul , înștiințat legal despre locul, data și ora ședinței, nu s-a prezentat în judecată și nu a
comunicat instanței motivul neprezentării, sau dacă motivele sunt considerate de instanță ca fiind
neîntemeiate , iar pârâtul nu cere soluționarea pricinii în fond.
Dacă facem analiza acestor doua norme juridice, abservăm că scoaterea cererii de p rol în
cazul neprezentării reclamantului în ședință este condiționată de doua temeiuri iferite. În cazul
procedurii în contenciosul administrative,ea ține de faptul dacă este posibil sau nu de a judeca
cauza, pe cănd în acțiunea civilă ține de voința pârâtului. Aprecierea privind posiblitatea
judecării pricinii în final este lăsată la decizia instanței, și în acest caz pozișia pârâtului nu mai
are importanță la soluționarea pricinii.
La acest capitol susținem poziția expusă în Codul de procedură civilă, pe că în acest caz
se asigură mai obiectiv realizarea drepturilor sale procedural.
Poziția expusă mai sus rezultă din altă exepție de la regulile generale.
În acțiunile în anulare a actului administrativ sarcina probațiunii este pusă în seama
pârâtului , care este obligat să confirme legalitatea actului contestat.
În asemenea situații este greu de cnceput când instanța poate concluziona imposibilitatea
judecării pricinii în absența reclamantului, pentru aplicarea prevederilor art. 24, alin (2) al LEGII
conteciosului administrativ.
Mai rețineam că sarcina probațiunii este pusă în seama pârâtului numai referitor la cererea în
anulare a actului administrative. În privința celorlalte acțiuni de contecios administrative, precum
și în materie de despăgubiri sarcina probațiunii revine ambelor părți.
Instanța de contencios administrative examinează cererea cu participarea reclamatului și
pârâtului , și / sau a reprezentanților acestora în condițiile Codului de procedură civilă ( art. 75-
81 CPC).
Conform art. 30 din Legea contenciosului administrative, hotărârea instanței de
contencios administrative asupra acțiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs.
Recursul este o cale de atac prin care partea interesată, în condițiile legii și pentru
motivele prevăzute de lege solicită desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, urmărindu-
se în principiu să se dispună o rejudecare a fondului. Recursul se declară în termen de 15 zile de
la data ,, pronunțări sau comunicării hotărârii motivate’’, dar legea nu prevede altfel (art. 30,
alin. (1) din Legea contenciosului adminisstrativ).
Art. 402, alin (1) CPC prevede că ,, recursul se declară în condițiile prezentului capitol
(capitolul XXXVIII), în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii motivate, dacă legea
nu prevede altfel ‘’.
Referitor la recurs ca calea de atac în acțiunile de contencios administrative putem reține
următoarele idei:
 Recursul este unica cale de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârii definitive,
adoptate de prima instanță
 Recursul poate fi exercitat numai o singură data
 De dreptul de a declara recurs împotriva hotărârii despus numai părțile și alții
participanți la proce, prezenți sau neprezenți în ședința de judecată
 Temeiurile declarării recursului sânt stabilite de legislație (art. 400 CPC)
 Cererea de recurs trebuie sa fie dactilografică și să corespundă cerințelor indicate în art.
405 CPC
 La cererea de recurs se anexează dovda de plată a taxei de stat și lista noilor înscrisuri
 În caz că persoana solicită eșalonarea sau eliberarea de achitarea axei de stat ( art. 85,
alin. (4), art. 86 CPC), urmează a fi prezentată cererea respective, sau invocarea acesteia
în cererea de recurs, cu anexarea înscrisurilor respective
 Recursul suspendă executarea hotărârii ( art. 30 al Legii conteciosului administrative, art
403 CPC).
Hotărârile irevoabile ale istanțelor de contecios administrative po fi supuse
revizuirii în condițiile capitolului XXXIX din Codul de procedură civilă al Republicii
Moldova.
Sunt în drept a depune cerere de revizuire părțile și participanții la proces,
persoanele care nu au participat la process, dar care sunt lezate în drepturi prin hotărârea
emisă și Procurolul General în cazul când Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a
derulat o procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul
Republicii Moldova , care consider că prin hotărârea instanței de judecată s-a încălcat
grav un drept prevăzut de Constituția Republicii Moldova sau de Convenția Europeană
pentru drepturile omului și a libertăților fundamentale.
 Cererea de revizuire împotriva unei hotărârii rămase irevocabile prin neatacarea se
soluționează de instanță care a pronunțat hotărârea în fond. Aceasta are loc când
hotărârea primei istanței nu a fost atacată cu recurs în termenul stability ded lege, sau
cănd hotărârea a fosta tacată cu recurs, iar recursul a fost returnat (art.408, alin 2. CPC).
În caz că hotătârea a fost supusă recursului și recursul a fost examninat în fond, cererea
de revizuire va fi soluționată de instanță care a menținut, modificat sau a casat hotărârea
cu adoptarea unei noi hotărârii, adică în litigiile dde contencios administrative cererea de
revizuire va fie xaminată de instanța de recurs.
Cererea de revuzuire depusă de către Procurorul General în toate cazurile va fi
examinată de către Curtea Supremă de Justiție.
La judecarea cererii de revizuire urmează a reține următoarele;
 revizuirea este o cale de retractare şi nu o cale de reformare. De aceea pe calea revizuirii
nu poate fi invocata ilegalitatea si netemeinicia hotarârii instantei de judecată. Nu poate
fi redeschisă procedura în baza cereri de revizuire pe motiv că instanta a apreciat
incorect problemele administrate sau incorect a aplicat legea materiala sau procedurală
 temeiurile declarării revizuirii sunt stabilite in art. 449 CPC poartă un caracter exhaustiv,
adica nu pot fi invocate alte temeiuri decât cele prevăzute de lege: 
 conform art. 451, alin. (4) CPC, nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire.
Aici se are in vedere că nu se admite depunerea repetată a cererii revizuire pe aceleaşi
temeiuri;
 legea stabileşte limitele judecării cererii de revizuire şi constata că examinarea cererii de
revizuire are loc in şedinta publica in conformitate normele de examinare a cererii de
chemare in judecată. Dezbaterile sunt limitate la admi ibilitatea revizuirii şi la faptele pe
care se intemeiază (art. 452)
 cererea de revizuire se depune in termen de 3 luni din ziua când persoana a luat
cunoştintă de temeiurile prevăzute in art. 449 CPC
 la depunere cererii de revizuire se anexează dovada taxei de stat, cuantumul căreia
stabilit in Legea taxei de stat. Aici trebuie de retinut ca la depunerea cererii de revizuire
se răsfrâng prevederile art. 85, 86 CPC, iar referitor la functionarii publici se contestează
legalitatea desfacerii contractului de muncă art. 353 al Codului muncii
 încheierea instantei, cererea de revizuire şi redeschisă procedura, nu mai poate fi supusă
nici unei cai de atac. Dezacordul cu admiterea cererii de revizuire poate fi expus in
cadrul rejudecării pricinii, când hotarârea adoptatá dupå rejudecare poate fi atacata in
ordine generala

Încheierea de respingere a cereri de revizuire poate fi atacată cu recurs in instanta ierarhic

superioară, cu exceptia cazurilor in care cererea de revizuire este examinatà de Curtea Suprema
de Justitie.