Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
transforme. Treptat, el se descoperă pe sine ca pe o persoană care are abilitatea de a face să se întîmple
anumite lucruri, cîştigă autonomie în cunoaştere şi începe să aibă iniţiativă.
- Copilăria este perioada conturării primelor elemente ale conştiinţei de sine şi a socializării. Lărgirea cîm-
pului relaţional şi diversificarea tipurilor de relaţii cu semenii, rudele, alţi adulţi facilitează procesul de
autodescoperire şi îl ajută pe copil să îşi cunoască propriile capacităţi şi limite. Totodată, la această etapă are
loc dezvoltarea iniţială a capacităţii de reflecţie intrapersonală, precum şi a comportamentelor sociale
elementare. Aceste două achiziţii majore îi permit să integreze cerinţele impuse din exterior, dar şi să îşi
conştientizeze nevoile şi caracteristicile individuale. La această vîrstă, copilul însuşeşte pentru prima dată
anumite roluri sociale şi învaţă pattern-urile interacţionale.
— Copilăria este perioada apariţiei competenţelor, materializate prin explorarea, explicarea, procesarea
realităţii, dar şi prin acţiune asupra ei. Acest proces complex de dezvoltare presupune, pe de o parte,
parcurgerea mai multor etape, fiecare avînd o serie de caracteristici specifice şi, pe de altă parte, obţinerea
unor achiziţii în diferite sfere ale personalităţii (cognitivă, afectiv-emoţională, atitudinală, relaţională).
Misiunea personalului implicat în ETC este foarte dificilă, deoarece lucrul cu copiii reclamă o abordare
bilaterală: pe de o parte, cei implicaţi în formarea preşcolarilor trebuie să cunoască modelul ideal al dezvoltării
psiho-comportamentale, iar, pe de altă parte, să surprindă şi să considere configuraţia reală de dezvoltare a
fiecărui copil în parte.
Atentie!
>
Egoismul, independenţa, creativitatea, eterna întrebare de cel, simţul aventurii, socializarea, curiozitatea
sexuală, emotivitatea, realitate versus fantezie, diferenţa dintre rău şi bine sînt realităţi ale vîrstei.
Oferim lista caracteristicilor semnificative pentru fiecare vîrstă cronologică, în vederea facilitării planificării
procesului instructiv-educativ, reieşind din necesitatea stimulării tuturor domeniilor de dezvoltare a copiilor.
VÎRSTĂ 1,5- 2 ani
DOMENIUL 1: Dezvoltarea motricităţii
La 18 luni:
• Merge înapoi.
• încearcă, dar nu ştie încă să arunce mingea.
• Trage o jucărie după el.
La 24 de luni:
• Merge de sine stătător.
• Urcă şi coboară scările, treaptă cu treaptă, ţinîndu-se de balustradă.
• Trage din urma sa o jucărie în timp ce merge. Loveşte o minge cu piciorul.
• Duce în braţe o jucărie mare sau cîteva jucării mai mici.
• începe să alerge. îşi spală şi usucă mîinile.
• Stă în vîrful degetelor.
• îşi spală şi usucă mîinile.
Sugestie! Vorbiţi mult cu copilul, corect, rar şi clar. Este mult mai important să recepţioneze pronunţia corectă a
adultului decît să fie tachinat cu pronunţia lui, care poate fi o problemă doar pe moment, după perfecţionări
funcţionale corespunzătoare dispărind de la sine.
Sugestie! Deoarece adulţii devin modele de imitare, încercaţi să vă controlaţi exprimările verbal ţi cele
emoţionale, reacţiile comportamentale. Luaţi aminte, chiar dacă nu este prin apropiere, e aude, simte, percepe ce
face adultid. La această etapă de vîrstă sînteţi model de achiziţie a comportamentelor din mediul social.
Sugestie! Ţineţi minte că unii copii, în virtutea particularitâţibr temperamentale sau a capacităţile, diferite de
concentrare, par a nu vă auzi atunci cînd le vorbiţi. Pentru a preveni acest lucru, atenţionat: du fiecare dată
copilul să vă privească. Procedaţi la fel ţi dvs.: căutaţi privirea copilului atunci cînd îi vorbiţi, priviţi-l în ochi.
Totodată, dacă suspectaţi o problemă reală de auz, anunţaţi familia ţi pediatrul.
Imaginaţia Are o fantezie deosebită, poate crea personaje şi evenimente fictive, unele stabile şi spe
ciale, altele variabile de la zi la zi.
Trece cu uşurinţă de la real la fantastic, uneori insistă că e un anumit personaj sau animal şi
se comportă ca atare.
Coordonarea Se dezvoltă şi anumite abilităţi artistice. De aceea, dacă observaţi că micuţii au anumite
iculomotorie înclinaţii, încurajaţi-i.
Sugestie! Rezultatele explorării se constituie în experienţe de viaţă, de aceea este bine să încurajaţi,
în mod controlat, cunoaşterea mediului, fără să puneţi prea multe interdicţii. Supravegheaţi copiii în
aşa fel încît ei să nu se simtă restricţionaţi în explorarea mediului înconjurător.
Fiţi conştienţi de faptul că alături de părinţi sau de alţi adulţi semnificativi sînteţi surse de
informaţie puternic exploatate în vederea rezolvării problemelor practice. La orice întrebare sau
curiozitate oferiţi răspunsuri concrete, pe înţelesul copilului. Evitarea continuă a răspunsului fie
inhibă curiozitatea acestuia, fie îl determină să caute răspuns la alte surse.
Sugestie! In această perioada pot apărea întrebări cu privire la diferenţa dintre culoarea pielii. Ii puteţi
explica copilului cu tact acest lucru, cu scopul de a preveni stereotipizările etnice ţi rasiale. Atunci
cîndpregătiţi un material vizual, includeţi personaje care reprezintă diferite etnii: astfel veţi contribui la
integrarea mentală a diferitelor rase ţi etnii fără a face discriminare.
Sugestie! în pofida faptului că memorarea poeziilor este considerată o particidaritate a acestei vîr- ste, mulţi
copii refuză să repete ţi să reţină versuri. Acest comportament se poate datora tendinţelor opozante ale
copilului sau pur ţi simplu faptului că nu-i place poezia! Nu vă grăbiţi să concluzionaţi că “areprobleme cu
memoria”sau “va avea o reuţită ţcolară scăzută”.
Sugestie! Refuzul de a asculta şi a face ceea ce i se spune este un mod trecător de a-şi afirma independenţa.
Trecerea de la dependenţă la interdependenţă se face în mai multe etape:
• dependenţa: faci pentru mine” — sugar;
• independenţa: “fac singur” — copilul mic;
• interdependenţa: “noi facem”—preşcolarul; copilul vrea sa facă ceva, dar cere ajutor, pentru a face
mai bine.
Cea mai bună metodă de a-i ajuta pe copii să devină independenţi este să le oferiţi oportunitatea de a-şi
asuma responsabilitatea, în măsura în care sînt pregătiţi, ceea ce înseamnă ca înainte de a le da o sarcină
urmează să le solicitaţi părerea. Este important să nu-i criticaţi atunci cînd încearcă să fie independenţi.
Daţi-le copiilor sarcini simple — să facă curăţenie atunci cînd au vărsat ceva pe jos, să vă ajute la căratul
unor obiecte uşoare, să organizeze jucăriile, să sorteze cărţile etc.
■ Mînuieşte foarfecele.
■ Conştientizează condiţia de băiat sau fată; de aceea, adesea, copiii se joacă diferenţiat.
■ Este calm şi prietenos; se joacă şi cu fetiţe, şi cu băieţei, deşi preferă reprezentanţii aceluiaşi sex.
■ Este mult mai independent şi îşi controlează mult mai bine comportamentul.
■ începe să înţeleagă ce înseamnă a respecta regulile unui joc şi a fi corect.
■ Pune întrebări complicate şi vrea să fie luat în serios.
■ Dezvoltă simţul conformismului — îi critică pe cei care nu se conformează;
■ Din punct de vedere emoţional, este stabil şi acomodat bine mediului; ar putea să se teamă de întuneric sau
de cîini, deşi fobiile nu sînt specifice pentru această vîrstă. Atunci cînd este obosit, poate să îşi roadă
unghiile, să clipească repede, să îşi sugă degetul, să îşi dreagă vocea etc.
■ Este preocupat să le facă pe plac adulţilor şi se jenează cu uşurinţă.
■ Se manifestă criza de prestigiu, adică disconfortul pe care îl trăieşte ori de cîte ori este mustrat în public.
Sugestie! Oferiţi-le copiilor posibilitatea de a iniţia conversaţii ţi luaţi în considerare punctul lor de vedere.
încercaţi să nu trivializaţi lucrurile de care se tem sau se simt ruşinaţi. Ocazional, copiii la această vîrstă
mint, din dorinţa de a le face pe plac adulţilor. Aceste minciuni nu sînt atît de grave încît să fie aspru
pedepsite; mai indicat este să-i ajutaţi pe copii să îşi asume responsabilităţi.
Sugestie! Ajutaţi-l pe copil să aibă o conduită socială adecvată, acceptînd situaţiile în care nu poate
cîştiga. In cadrul unor activităţi de joc, stabiliţi împreună regulile de conduită, trasînd limite
rezonabile, explicînd fiecare comportament în parte (atenţionînd asupra consecinţelor generate de
comportamentele indezirabile, precum şi de beneficiile celor agreabile).
Fiecare copil îşi are ritmul propriu de dezvoltare. La unii el este mai rapid, la alţii — mai lent. Unii nu pot face
faţă unor sarcini ce par a fi fireşti şi corespunzătoare vîrstei lor. Aceştia riscă să fie catalogaţi ca fiind deficienţi sau
întîrziaţi mental. Dar tot ei, ulterior, pot impresiona prin performanţele lor şcolare. Alţii se dezvoltă intr-un ritm
propriu mai lent ori atestă mari lacune în plan cognitiv. Pentru a favoriza integrarea copiilor cu c;r:::rr.:e de
dezvoltare a sferei cognitive în instituţiile educaţionale de masă şi, ulterior, în comunităţile din -irt tic parte, este
nevoie de măsuri cu caracter profilactic sau de sprijin, cum ar fi: