Sunteți pe pagina 1din 3

Enigma Otiliei

1. Context

Publicat in 1938, romanul “Enigma Otiliei” apare la sfarsitul perioadei interbelice si este al
doilea dintre cele patru romane scrise de George Calinescu. Este un roman realist de tip
balzacian cu elemente moderniste.

2. Incadrarea romanului intr-o tipologie, curent literar (doua trasaturi)

Opera literara “Enigma Otiliei” este un roman deoarece are o actiune ampla care se
desfasoara pe mai multe planuri, cu un conflict complex la care participa numeroase
personaje. (reiese ca e roman)
Este un roman de tip balzacian deoarece apar tema familiei si motivul mostenirii si al
paternitatii, structura este inchisa si relatarea intamplarilor este facuta la persoana a III-a de
catre un narator obiectiv, omniscient si omniprezent. Este utilizata si tehnica detaliului
semnificativ (descrierea amanuntita a locuintei lui Costache Giurgiuveanu), iar personajele
sunt prezentate in relatie cu mediul din care provin, fiind tipice unei anumite categorii sociale
(Felix-intelectualul ambitios, Pascalopol-aristocratul rafinat). (de ce e balzacian)
Portretul Otiliei este realizat prin tehnici moderniste: comportamentismul si
pluriperspectivismul. Otilia este prezentata mai ales prin comportamentism (fapte, gesturi si
replici) fara a-i cunoaste gandurile. Aceasta tehnica este dublata de reflectarea personalitatii
Otiliei in constiinta celorlalte personaje: este “fe-fetita” cuminte pentru mos Costache,
“admirabila, superioara” pentru Felix si “o dezmatata, o stricata pentru Aglae. (de ce e si
modernist)

3. Ilistrarea temei

Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este dat de fresca
burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata sub aspectul social si
economic (istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu, aceasta imagine a societatii
constituie fundalul pe care se proiecteaza maturizarea tanarului Felix Sima care, in drumul
sau spre cladirea unui viitor, traieste experienta familiei si a iubirii adolescentine.
4. Elemente de compozitie si structura (titlu, actiune si conflict)

Titlul initial, “Parintii Otiliei”, reflecta motivul balzacian al paternitatii, pentru ca


fiecare dintre personaje determina intr-un fel sau altul soarta orfanei Otilia, precum niste
parinti. Titlul “Enigma Otiliei” deplaseaza accentul de la motivul paternitatii spre misterul
protagonistei.
In incipitul romanului se fixeaza cadrul temporal (“intr-o seara de la inceputul lui iulie
1909”) si spatial (strada Antim din Bucuresti, casa lui Costache Giurgiuveanu), sunt
prezentate peronajele principale si se sugereaza conflictul. Intre incipit si final se realizeaza o
simetrie prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, strainul
din familia Giurgiuveanu, aflat in momente diferite ale vietii sale (in adolescenta si
aproximativ zece ani mai tarziu).
Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix Sima la Bucuresti, in casa
unchiului si tutorelui sau, pentru a studia medicina. Costache Giurgiuveanu este un rentier
avar care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica lui vitrega, cu intentia de a o infia.
Aglae o considera un pericol pentru ca ar putea mosteni o parte din averea fratelui ei,
Costache. Odata ajuns la locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, pe verisoara Otilia. Sunt
realizate portretele fizice ale personajelor. Atmosfera sugerata este neprimitoare, iar replicile
Aglaei sugereaza conflictul.
Intriga este dezvoltata de doua planuri care se intrepatrund: lupta membrilor clanului
Tulea pentru obtinerea mostenirii lui mos Costache si destinul tanarului Felix.
Competitia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea
efectelor, in plan moral, ale obsesiei banului. Batranul avar, proprietar de imobile,
restaurante, actiuni, nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica nici un proiect pentru a
asigura viitorul Otilie. Desi are o afectiune sincera pentru fata, batranul amana infierea ei de
dragul banilor si pentru ca se teme de Aglae. El intentioneaza totusi sa ii construiasca o casa
Otiliei cu materiale provenite de la demolari, proiectul nu se realizeaza pentru ca din cazua
efortului depus la trasportarea materialelor, Costache sufera o criza de apoplexie. Clanul
Tulea urmareste succesiunea totala a averii lui, dar el se insanatoseste. In cele din urma,
moartea lui Costache Giurgiuveanu este provocata de catre Stanica Ratiu, ginerele Aglaei,
care ii fura banii de sub saltea.
In deznodamant, Olimpia e parasita de Stanica, Aurica nu isi poate face o situatie, iar
Felix o pierde pe Otilia, dar devine doctor.
Planul formarii tanarului Felix urmareste experientele traite de acesta in casa
unchiului sau, in special iubirea pentru Otilia. Ea il iubeste pe Felix, dar dupa moartea lui
mos Costache ii lasa tanarului libertatea de a-si implini visul si se casatoreste cu Pascalopol,
barbat matur, care ii poate oferi intelegere si protectie. In epilog aflam ca Pascalopol i-a redat
libertatea de a-si trai tineretea, ea devenind sotia unui conte exotic. Otilia ramane pentru Felix
o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o „enigma”.
5. Opinia/concluzie

In opinia mea, “Enigma Otiliei” este un roman de tip balzacian prin prezentarea unor
aspecte ale societatii bucurestene din secolol al XX-lea, tema paternitatii si a mostenirii si
prin naratiunea la persoana a III-a, dar depaseste modelul realismului clasic prin aspectele
modernitatii (ambiguitatea personajelor, comportamentism, pluriperspectivism).

S-ar putea să vă placă și