Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Vârsta
– la copil şi persoanele în vârstă, pielea este mai sensibilă, mai puţin rezistentă la variaţii de
temperatură, la microbi şi la infecţii. In urma îmbătrânirii, dinţii pot să slăbească în rezistenţă şi
cad, părul devine mai puţin rezistent şi la fel unghiile.
– datorită procesului de îmbătrânire, la nivelul pielii, fanerelor (păr, unghii), glandelor, se produc
anumite perturbări:
-scăderea tonusului muscular, pierderea elasticităţii;
-descuamare deficitară a epidermului, atrofia stratului adipos, apariţia ridurilor;
-diminuarea activităţii glandelor sebacee şi glandelor sudoripare;
-subţierea, decolorarea, căderea părului;
-subţierea, decolorarea şi friabilitatea unghiilor cu încetinirea creşterii acestora;
-formarea de pliuri tegumentare în exces faţă de cele normale;
-prin îmbătrânire creşte efortul pentru îmbrăcat/dezbrăcat, menţinerea igienei corporale şi riscul
de expunere la traumatisme sau infecţii locale şi generale.
• Climatul
– datorită variaţiilor de temperatură, pielea se usucă, se deshidratează. Când temperatura este
prea ridicată, pielea participă la termoreglare prin glandele sudoripare, eliminând o cantitate de
sudoare (transpiraţie).
• Exerciţiile fizice şi activităţile zilnice care vizează mişcarea favorizează circulaţia, respiraţia,
menţinerea greutăţii în limite normale etc, cu impact direct pentru funcţiile pielii (facilitează
eliminarea deşeurilor din organism prin piele).
• Alimentaţia
-o bună alimentare şi hidratare a organismului împiedică apariţia dezechilibrului hidroelectrolitic
şi acidobazic, cu manifestări directe asupra stării tegumentului (absorbţia unei cantităţi suficiente
de lichide dă elasticitate pielii).
• Sexul
– femeile, prin natura biologică, dar şi prin preocupările focalizate pe aspectul estetic, au nevoie
de măsuri de igienă complementare. Anatomia femeii, ciclul menstrual, procedurile cosmetice
(vopsitul părului, coafură, manichiură, pedichiură, machiaj) sunt tot atâţia factori care cer atenţie
specială în asigurarea igienei.
• Factorul constituţional
– există persoane cu un număr mare de glande sudoripare care transpiră mai abundent decât
altele. De asemenea, secreţia de sebum poate fi excesivă. Toate acestea impun comportamente
igienice personalizate.
• Talia
– persoanele hiperponderale au nevoie de igienă corespunzătoare, mai ales la nivelul pliurilor ce
se formează din cauza masei corporale în exces.
• Starea de sănătate
– condiţia fizică şi psihică, la un moment dat, a unei persoane, este factorul cel mai important
care influenţează nevoia de igienă, dar şi capacitatea individului de a o performa la nivel optim,
în concordanţă cu stilul de viaţă şi cu obiceiurile sale.
Factori psihologici
• Deprinderi personale:
– obiceiurile individuale de vestimentaţie şi igienă corporală diferă de la un individ la altul
constând în a acorda pentru unii zilnic o atenţie deosebită toaletei din toate punctele de vedere,
pentru alţii doar o toaleta parţială zilnic iar unii omit sau neglijează noţiunea de curăţenie
corporală.
• Imagine de sine:
– imaginea personală asupra propriului corp-imagine corporală – depinde de personalitatea şi
percepţia individuală acordată îngrijirilor pentru aspectul fizic.
– respectul de sine duce la promovarea îngrijirilor pentru o imagine corporală pozitivă şi invers,
degradarea îngrijirilor în cazul neglijării şi dezinteresului pentru propria imagine.
• Stările emotive, nervozitatea, labilitatea psihoemoţională, anxietatea, depresia perturbă funcţiile
pielii şi necesită măsuri specifice de igienă (transpiraţie, lacrimi,micţiuni frecvente, emisie de
materie fecală).
• Pudoarea:
– pudoarea individuală legată de sex, adolescenţă, vârstnicii, necesită respectul intimităţii
personale;
– în cazul vârstnicilor: de foarte multe ori aceştia necesită ajutor pentru efectuarea îngrijirilor şi
toaletei, pe care îl refuză din cauza sentimentului de pudoare exacerbat sau a lipsei de respect şi
pregătire profesională a celui care acordă îngrijirile.
• Tipul de personalitate
– anumite categorii de persoane simt nevoia unor condiţii igienice ieşite din comun. Nu numai
mediul în care trăiesc trebuie să fie foarte curat, ci şi igiena personală are rol esenţial în existenţa
lor. Ordinea şi curăţenia, în cazul acestor persoane, nu mai reprezintă doar o condiţie de
asigurare a sănătăţii, ci chiar raţiunea lor de a trăi. Orice perturbare a “ordinei” stabilite de
persoana respectivă devine un puternic factor de stres.
– alte categorii de persoane, dimpotrivă, au o tendinţă nativă pentru dezordine, neacordând
factorului igienic o prea mare importanţă. Uneori este nevoie de presiunea grupului pentru a
menţine ordinea şi curăţenia şi pentru a se spăla mai des.
•Stresul psihic
– stresul, acest inductor universal de apariţie a bolilor se face responsabil de prezenţa unor
tulburări la nivelul tegumentelor şi mucoaselor.
Nevoia de a comunica
Factori sociologici
• Cultura
– importanţa curăţeniei diferă după nivelul de cultură. Indivizii au obiceiuri de igiena şi curăţenie
care variază ca frecvenţă şi manifestare.
• Curentul social
– apar obiceiuri de igienă şi curăţenie după modă (coafură, produse cosmetice etc.)
• Organizarea socială
– obiceiuri de igienă în funcţie de condiţiile fizice, materiale sau de promiscuitate).O locuinţă
corespunzătoare prevăzută cu instalaţii sanitare (apă curentă, căldură,canalizare, baie,
duş)determină obiceiurile personale pentru igienă şi vestimentaţie.
• Statutul social
– profesiunea sedentară influenţează direct componenta fizică a imaginii de sine.
•Locul de muncă
– anumite categorii profesionale implică măsuri de igienă excepţionale. Printre acestea se
numără şi profesiile din sfera medicală. Atât igiena locului unde se desfăşoară activitatea, cât şi
igiena personală trebuie să fie riguroase.
•Educaţia
– comportamentele igienice se învaţă. O persoană care a folosit periuţa şi pasta de dinţi din
fragedă copilărie şi a făcut duş zilnic îşi interiorizează afectiv aceste comportamente şi simte acut
disconfortul în lipsa lor. Măsurile de igienă “intră în sânge” şi devin rutină.
•Starea economico-financiară
-condiţiile de trai se reflectă asupra nivelului de igienă a populaţiei. Lipsa apei curente, lipsa
căldurii, dar şi a spaţiului corespunzător limitează comportamentele igienice. Acolo unde există
lipsuri, produsele cosmetice sunt mai puţine, iar oamenii prea puţin preocupaţi de igiena lor şi a
spaţiului în care trăiesc.
•Clima
– în regiunile calde, datorită transpiraţiei abundente sunt necesare măsuri crescute de igienă.
Frecvenţa duşurilor creşte. Hainele trebuie să fie de culoare deschisă şi trebuie schimbate mai
des. Folosirea pălăriilor protejează părul de efectele nedorite ale razelor solare.
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei in satisfacerea nevoii
– explorează obiceiurile pacientului,
– planifică un program de igienă cu pacientul, în funcţie de activităţile sale
– îl învaţă măsuri de igienă corporală
Atunci când sistemul tegumentar este sănătos şi intact contribuie la menţinerea homeostaziei, la
buna desfăşurare a activităţii celulare şi îndeplinirea în bune condiţii a tuturor funcţiilor sale.
Igiena corporală, a fanerelor, a părului, lipsa carenţelor în igienă (spălat pe dinţi, păr îngrijit,
unghii tăiate etc) asigură individului stare de confort, relaxare, capacitate muncă şi învăţat,
rezistenţă crescută împotriva agenţilor patogeni;
Pe lângă îndeplinirea conditiilor de mişcare, alimentaţie, hidratare, igienă, vestimentaţie şi
posibilităţi materiale există câteva principii pentru a evita apariţia tulburărilor trofice cutanate.
Examinează, controlează:
Tegumentele pentru a observa:
– culoarea normală sau modificările patologice, consistenţa suplă sau aspră;
– elasticitatea, mirosul, prezenţa edemelor, ulcerelor de presiune etc.
– mucoasele, cu o notă aparte pentru cea bucală ţinând cont de:
– culoarea şi starea lor, dentiţia completă/lipsa cu/fără carii;
– starea gingiilor şi a buzelor, depistarea eventualelor mirosuri şi leziuni.
Părul pentru:
– lungime, supleţe, strălucire, pigmentaţie, desimea;
– gradul de încărcare cu grăsime (uscat, gras), gradul de curăţenie.
Unghiile pentru:
– consistenţă culoare, fribilitate şi aspect general;
– gradul de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni sau leziuni.
Nasul şi cavitatea nazala pentru:
– mucoasa umedă, fose nazale libere, depistarea eventualelor modificări
Urechile pentru:
– configuraţie normală, starea de curăţenie, depistarea eventualelor afecţiuni şi leziuni.
Evalueaza deprinderile şi obiceiurile igienice ale pacientului pentru:
– numărul şi durata duşurilor/ băilor;
– frecvenţa şi periajul corect la spălarea dinţilor precum şi produsele utilizate;
– frecvenţa pentru spălarea părului şi produsele utilizate;
– tăiatul unghiilor şi toaleta periunghiala.
Examinarea tegumentelor si mucoaselor are rolul de a descoperi cât mai precoce manifestările
patologice care trebuie aduse la cunostinta medicului constituind indici importanţi pentru
stabilirea diagnosticului şi prevenirea complicaţiilor.
Dependența în satisfacerea nevoii
Când această nevoie nu este satisfăcuta, apar urmatoarele probleme de dependenţa:
1. Carenţe de igienă.
2. Alterarea tegumentelor şi a fanerelor; alterarea mucoaselor.
3. Deficit de autoingrijire.
Modificările patologice care apar la nivelul tegumentelor şi mucoaselor privind:
– transpiraţia excesivă;
– culoarea;
– edemul;
– descuamaţiile;
– erupţiile cutanate;
– hemoragiile cutanate etc.
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
• insuficienţă intrinsecă:
– slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare
– lezare fizică
– circulaţie inadecvată
• insuficienţa extrinsecă:
– orice piedică a mişcării
– imobilitate
– puncte de presiune
• dezechilibru:
– durere
– slăbiciune
– dezechilibru endocrin
Surse de ordin psihologic
– tulburari de gândire
– anxietate, stres
– pierderea imaginii corporale
– situaţie de criză
– sărăcie
– eşecul profesional,