Concurs National

„Holocaust: Istorie și Lecții de viață”

Eseu: ROLUL FEMEII ÎN TIMPUL HOLOCAUSTULUI CA
VICTIMĂ ȘI CRIMINALĂ

● Scopul acestui eseu este de a promova memoria Holocaustului – a celui mai teribil
capitol al istoriei din secolul XX.

● Obiectivul general al acestui eseu este: să conștientizez ca Holocaustul într-adevăr este

o crimă împotriva umanității și este o realitate cruntă care are dreptul la memorie din
partea fiecărui om care trăiește pe acest pământ.

Realizat de eleva clasei a XI-a

Liceul Teoretic Alexei Mateevici
Satul Pârlița, raionul Ungheni
Morozovschi Valentina

Aprilie 2021
 Holocaustul este considerat cel mai mare genocid al tuturor timpurilor.

(Introducere/ Motivație) Sunt Morozovschi Valentina, elevă în clasa a XI-a din Liceul Teoretic
Alexei Mateevici, satul Pârlița. Am dorit să particip la acest concurs deoarece noi noile generații să știm că
Holocaustul nu este ceva ce s-a întâmplat demult și departe. A fost o tragedie care a atins satele, orașele din
statele lumii și mii de oameni au fost executați, printre ei, și foarte multe familii au avut de suferit. După cum
știm la 27 ianuarie este marcată Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. Profesoara de istorie Casian
Maria a organizat la liceu un mini concurs de esee cu subiectul: Holocaust – cea mai mare tragedie a umanității.
Evenimentul dat m-a pătruns atât de tare încât aveam dorința să scriu zeci de pagini, în care să îmi exprim toată
durerea prin care au trecut acei oameni.

❖ În acest sens mă gândeam: câtă ură a manifestat Adolf Hitler, câtă cruzime a avut când a desfășurat un
asemenea genocid ca Holocaustul, doar pentru că evreii sunt aşa cum sunt. Mă duc cu gândul la faptul că
Hitler atunci, nu se încadra nici pe o scară de la 1 la 10 pentru ura sa faţă de evrei. În volumul indicat de
patru foi A4, nici decum nu mă voi încadra să descriu Holocaustul ca fenomen, de aia am selectat o parte
a Holocaustului, și în special femeile. Cum au supraviețuit? Și cine a reușit să scape din acel calvar?

(Cuprins) Cum am menționat mai sus la 27 ianuarie este ziua internațională a comemorării
Holocaustului. Acesta este mai mult decât Jurnalul Annei Frank sau filme precum Viața e frumoasă. Holocaustul
a fost diferit pentru fiecare femeie care l-a trăit... și au fost milioane. Pe măsură ce încercăm să ne dăm seama
prin ce au trecut femeile acelor timpuri, nu putem să punem o simplă etichetă: de victime. Femeile au luat parte
activ la tot ceea ce a însemnat Holocaust, de pe ambele părți ale baricadei. Deși pe toți i-a așteptat aceeași soartă
în final, există câteva norme sociale și comportamente în urma cărora se poate face o distincție între femeile și
bărbații persecutați în anii '30 și până la jumătea anilor '40. Vremurile erau totuși de așa natură încât majoritatea
familiilor erau formate dintr-un bărbat care întreținea familia, o femeie casnică și copiii lor. Pe baza normelor
sociale care făceau clar distincție între genuri, evreii au făcut greșeala să creadă că naziștii vor trata altfel femeile
și copiii, și că numai bărbații sunt în pericol. Astfel, majoritatea familiilor au făcut planuri pentru ca bărbații să
poată fugi sau să se poată ascunde. Într-un final, în Germania au rămas mai multe evreice, iar ultimele
transporturi din Berlin către lagărele morții au fost formate aproape în întregime din femei.Femeile aveau parte
de hărțuire, umilire, obligația de a face diverse treburi grele sau "murdare" pentru germani, însă abia la lichidarea
ghetourilor femeile și copiii s-au confruntat cu brutalitatea și violența extremă a autorităților. Până atunci, din
jurnale și declarații ale supraviețuitorilor, se pare că violurile din partea ofițerilor SS sau a poliției au fost rare,
însă zvonurile legate de violuri le terorizau pe evreice. Evreicele au perceput multe umilințe și hărțuiri ca fiind de
natură sexuală. Rassenschande nu îi împiedica însă pe nazisti să facă experimente pe femei, cel mai adesea
vizând organele lor reproducatoare și diferitele metode de a le steriliza. În paralel, s-au desfășurat diverse
experimente foarte crude pe proaspetele mame. De pildă, doctorii coseau sânii femeilor care alăptau pentru ca ele
să nu-și poată hrăni nou-născuții, apoi măsurau gradul de rezistență al femeilor și pruncilor.

❖ Politica de exterminare nu s-a aplicat doar în lagăre, ci și în ghetouri prin încercarea de a împiedica nașterea
altor evrei. În mai multe părți ale zonelor cucerite s-a dat ordin ca orice evreică ce rămâne însărcinată să fie
obligată să avorteze, indiferent de stadiul sarcinii în momentul în care este descoperită. Dacă vreo femeie
reușea totuși să nască, ea și copilul erau, conform legii, urcate în următorul transport către Auschwitz. Acolo,
pe rampele de selecție, orice femeie gravidă sau cu un copil în brațe, al ei sau al altcuiva, era imediat trimisă
către camerele de gazare.
❖ Primele femei germane care au comis crime pentru regimul nazist au fost asistentele medicale. După venirea
la putere a lui Hitler și impunerea legislației rasiste care promova protejarea purității rasei ariene, numeroase
asistente medicale i-au asistat pe doctorii care trebuiau să se „îngrijească” de persoanele cu handicap care nu
își aveau locul în noul regim. Apoi, moașele au trădat o întreagă generație de femei germane prin raportarea
defectelor observate la nou-născuți și recomandarea avorturilor sau chiar a eutanasiei, precum și sterilizarea
mamelor.
❖ Privind un film documentar, am văzut cum o femeie mărturisea acele crime monstruoase care se petreceau în
acel infern. Doamna Olga Gavor menționează că: “ În februarie, încă eram la școală…ne-a arestat și ne-a
dus la ghetoul din Simleu, cu toate boarfele care se puteau de luat. La sfârșitul lunii mai, pe rând ne-au scos
din ghetou și ne-a băgat într-un tren de marfă. Când am ajuns la Auschwitz m-am dat jos, pe mama mea au
dus-o în altă parte iar eu cu sora mea am fost trimise în alt lagăr. Acolo nu erau paturi, eram cinci persoane și
am primit o pătură, iar de aici dormeam pe ciment.” După spusele ei ne dă de înțeles că a trăit momente
îngrozitoare.
❖ Altă doamnă Rachel Năstase povestește cum soldații își băteau joc de ei, pe lângă faptul că nu aveau
mâncare și lucrau în condiții deosebit de grele, în cariera de piatră și la construcția drumului. Când în sfârșit
se întorceau în lagăr, la poartă, nemții le aruncau câte o bucatica de pâine ca la câini, iar oamenii fiind
înfometați se repezeau chiar și după o fărâmitură cât de mică nu ar fi. Femeia ne povestește cu ochi
înlăcrimați de ziua când au fost eliberați de către “CRUCEA ROȘIE”. Ea zice că în seara de 26 ianuarie
1945, venise un ostaș într-un halat alb cu o lantern în mână unde a iluminat baraca în care zăcea, și încă mai
vorbea românește. Iar ea l-a întrebat cine este acesta spunând-ui că ce mai contează înafară de faptul că mâine
ve-ți fi eliberați de către “CRUCEA ROȘIE”. Lagărul Auschwitz a fost și el evacuat, și i-au dus pe cei care
mai supravietuiau, într-un loc sigur. I-au urcat în camioane și au fost transportați la un castel unde i-au
 imbracat si i-au hranit, iar de acolo au plecat în primăvară. Doamna Rachel Năstase îi mulțumește lui
Dumnezeu că a avut șansa de a ieși vie din acel infern.
❖ Sexul unei femei din lagăre ar putea să o supună victimizării speciale, inclusiv violul și înrobirea sexuală, iar
câteva femei și-au folosit sexualitatea pentru a supraviețui. Femeile însărcinate sau care aveau copii mici au
fost printre primele trimise în camerele de gazare, identificate ca neputând lucra. Experimentele de sterilizare
au vizat femeile și multe alte experimente medicale au supus femeile și tratament inuman. Într-o lume în care
femeile sunt adesea apreciate pentru frumusețea și potențialul lor de a avea copii, forfecarea părului femeilor
și efectul unei diete de înfometare asupra ciclurilor menstruale s-au adăugat umilinței experienței lagărului de
concentrare. Așa cum rolul protector așteptat al unui tată asupra soției și copiilor a fost batjocorit atunci când
acesta era neputincios să-și protejeze familia, tot așa s-a adăugat umilinței unei mame să fie neputincios de a-
și proteja și îngriji copiii.
❖ Aproximativ 500 de bordeluri cu muncă forțată au fost înființate de armata germană pentru soldați. Câțiva
dintre aceștia se aflau în lagăre de concentrare și lagăre de muncă.
❖ Un număr de scriitori au examinat problemele legate de gen implicate în experiențele Holocaustului și ale
lagărelor de concentrare, unii susținând că „discordurile” feministe scad de la enormitatea generală a groazei,
iar alții susțin că experiențele unice ale femeilor definesc în continuare această groază.
❖ Femeile evreiești, țiganele și alte femei, inclusiv disidenți politici din Germania și din țările ocupate de
naziști, au fost trimise în lagăre de concentrare , forțate să lucreze, supuse unor experimente medicale și
executate, așa cum erau bărbații. „ Soluția finală ” nazistă pentru poporul evreu a inclus toți evreii, inclusiv
femeile de toate vârstele. În timp ce femeile care au fost victime ale Holocaustului nu au fost victime numai
pe baza genului, ci au fost alese din cauza etniei, religiei sau activității lor politice, tratamentul lor a fost
adesea influențat de sexul lor.
❖ Unele lagăre aveau în ele zone speciale pentru femeile deținute ca prizoniere. Un lagăr de concentrare nazist,
Ravensbrück, a fost creat special pentru femei și copii; din 132.000 din peste 20 de țări încarcerate acolo,
aproximativ 92.000 au murit de foame, boală sau au fost executați. Când tabăra de la Auschwitz-Birkenau a
fost deschisă în 1942, aceasta a inclus o secțiune pentru femei. Unii dintre cei transferați acolo erau din
Ravensbrück. Bergen-Belsen a inclus o tabără pentru femei în 1944.

(Încheiere)Până acum am vorbit despre cât de crunt se comportau bărbații cu femeile, însă studiind mai
detaliat despre acest subiect am găsit în mai multe reviste chestii despre faptul cum și femeile făceau parte din
masacrarea evreilor în lagărele de concentrare în rând cu bărbații. Specialistul in HOLOCAUST Wendi Lower
susține în cartea sa: “Hitler’s Furies: German Women In The Nazi Killing Fields” că zeci de mii de femei
germane au contribuit direct sau indirect, la uciderea evreilor în masă în lagărele de concentrare.
❖ Multe dintre femei erau foarte brutale și deseori proveneau din clasa mijlocie sau din familii sărace. Faptul că
erau femei-gardieni le oferea un statut care le plăcea. în timp ce se discutau evenimentele de la
RavensbrückDaniel Patrick Brown a intrebat: „Femeile sunt percepute ca persoane iubitoare, figuri materne
și blânde, din motive evidente. Cum poți asocia asta cu realitățile Holocaustului?" Cele care nu au contribuit
direct la Holocaust şi-au adus aportul prin alte mijloace, precum tipărirea ordinelor de ucidere a evreilor şi
prin oferirea de indicaţii privind modalitatea crimelor.
❖ Una dintre puţinele femei care au dat socoteală pentru Holocaust a fost Irma Grese, gardian într-un lagăr de
concentrare, care a fost spânzurată în 1945 la vârsta de 22 de ani. Pentru cruzimea ei, ea a fost poreclită
"Frumoasa Bestie". Wendy Lower relatează în cartea ei un episod ieşit din comun în care o femeie nazistă
ucide mai mulţi băieţi evrei ce evadaseră dintr-un tren ce ducea într-un lagăr de concentrare. Ema Petri se
întorcea acasă după ce făcuse cumpărăturile în oraş în momentul în care a zărit pe drum şase băieţi evrei
aproape dezbrăcaţi. În vârstă de 23 de ani la acea vreme, femeia, care era măritată cu un ofiţer SS, a realizat
imediat că acei băieţi erau evrei şi şi-a dat seama care era
motivul pentru care se aflau în acel loc. Mamă a doi copii,
femeia i-a luat pe băieţi la ea acasă, i-a calmat pentru că erau
foarte speriaţi, i-a hrănit, iar după aceea, cu o cruzime fără
margini, i-a dus în pădure, i-a aşezat în linie şi i-a împuşcat pe
toţi, rând pe rând.

Deci de aici tragem concluzia: că au existat, în istoria

nazismului, şi femei care au comis sau au comandat crime oribile. Nu toate aceste femei au îmbrăţişat ideologiile
naziste încă de la început. Unele dintre ele au fost, încă din tinereţe, predispuse la violenţă, iar altele au trecut de
partea naziştilor pentru a scăpa de sărăcie. Indiferent de motivele pentru care aceste femei i s-au alăturat lui
Hitler, din cauza lor s-au pierdut, fără sens, multe vieţi. Și femeile sunt la fel de vinovate ca şi bărbaţii pentru
crimele oribile din timpul dictaturii lui Hitler.
 Bibliografie
● Filme documentare: Netflix-ACCOUNTANT OF AUSCHWITZ
HITLER’S CIRCLE OF EVIL
HITLER A CAREER
● Mărturisirile femeilor ce au supraviețuit în urma acestui genocid:
Doamna Olga Gavor
Doamna Rachel Năstase (sursa de vizionare: Youtube)
Diferite surse de informare din rețeau Google
Martiriul evreilor din Romania. 1940-1944. Documente si marturii, Editura Hasefer, Bucuresti,
1991, 318 p.
Evreii din Romania intre anii 1940-1944, Vol. I, Legislatia antievreiasca (editie de Lya
Benjamin), Editura Hasefer, Bucuresti, 1993, 486 p.
Matatias Carp, Cartea neagra, Vol.
1-3. Editia a II-a, Bucuresti, Editura Diogene, 1996, 3 vol., 1026 p.
Evreii din Romania intre anii 1940-1944, Vol. II, Problema evreiasca in stenogramele
Consiliului de Ministri, editie de Lya Benjamin, Editura Hasefer, Bucuresti, 1996, 623 p.
Evreii din Romania intre anii 1940-1944, Vol. III, 1940-1942. Perioada unei mari restristi
(coordonator stiintific prof. dr. Ion Serbanescu), Editura Hasefer, Bucuresti,1997, 2 vol., 900 p.
Evreii din Romania intre anii 1940-1944, Vol. IV, 1943-1944. Bilantul tragediei. Renasterea
sperantei, Editura Hasefer, Bucuresti, 1998, 512 p.
Shoah in Romania. Evreii in timpul regimului Antonescu. 1940-1944. Documente diplomatice
franceze inedite, editie de Carol Iancu, traducere din limba franceza de Cosmina Ghehaur,
Polirom, Iasi, 2001, 208 p.