Giuseppe Verdi

1)Biografie
Giuseppe Verdi s-a născut la 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole[8], în
apropierea Parmei, Italia. La data nașterii sale localitatea aparținea de Departamentul
Taro(d) din Imperiul Francez. Acesta a fost motivul pentru care prenumele sale au fost
(temporar) francizate în Joseph Fortunin François Verdi. Dominația franceză a dăinuit
doar între anii 1808-1814.

Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, dețineau acolo o mică fermă, Osteria
Vecchia.Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună, făcând
exerciții acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta
până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al
familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i plătește lecții de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832
se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depășise limita de
vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto primește postul de maestru
de muzică al comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care
are doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum
în direcția muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro alla Scala din Milano cu opera
Oberto, conte di San Bonifacio, obținând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de
moartea Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se
reculege și își continuă activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care
înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar
numai doi ani mai târziu, în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco,
datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l
însoțească până către sfârșitul vieții.

Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a
satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune
într-un ritm susținut 13 opere, între altele I Lombardi alla prima crociata (Lombarzii),
Ernani, I due Foscari, Macbeth și Luisa Miller. Tot în acest timp ia naștere relația sa cu
Giuseppina Strepponi.În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în
așa măsură că, din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere,
cunoscute sub numele de "Trilogia populară", și anume: Rigoletto, Il Trovatore și La
Traviata, la care se mai adaugă și I vespri siciliani (Vecerniile siciliene). Succesul acestor
opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se stabilește împreună cu
Giuseppina Strepponi la proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai
mare parte a timpului. În 1857 se pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se
reprezintă Un ballo in maschera („Bal mascat”). În același an se căsătorește cu
Giuseppina Strepponi.Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia, numele lui
devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub
conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ' Italia = Victor
Emanuel, regele Italiei). În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe
activitatea muzicală și dă la iveală opera La forza del destino („Forța destinului”) și
Messa di Requiem, celebrată în 1873 la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru
festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 compune opera Aida. În
1887, este reprezentată capodopera sa Otello iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră
din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff, după care se retrage la
"Sant'Agata" și își ia adio de la activitatea componistică. După ce în 1897 moare
Giuseppina, Verdi se stinge și el din viață la Milano, la 27 ianuarie 1901.

În anul 2001, în întreaga lume era „Anul Verdi”, care marca 100 de ani de la moartea marelui compozitor,
îar în 2013, au avut loc ample acţiuni la nivel mondial, prilejuite de împlinirea a 200 de ani de la naşterea
genialului compozitor.

2)ORIGINEA, COPILĂRIA
Giuseppe s-a născut în Roncol. Acest sat se afla în provincia Parma, care la acea vreme făcea parte din
Imperiul Napoleonic. Fotografia de mai jos arată casa în care s-a născut compozitorul și și-a petrecut
copilăria. Se știe că tatăl său a desfășurat comerț cu alimente și a întreținut o crama.

Verdi Giuseppe a primit primele sale lecții de muzică de la organistul bisericii locale. Biografia sa a fost
marcată de primul eveniment important din 1823. Atunci a fost trimis viitorul compozitor la Busseto, un
oraș vecin, unde și-a continuat studiile deja la școală. La vârsta de 11 ani, Giuseppe a început să arate
abilități muzicale pronunțate. Băiatul a început să acționeze ca organist în Roncol.

3)PRIMELE LUCRĂRI
Verdi, din 1835 până în 1838, a locuit în Busseto și a lucrat ca dirijor în orchestra
municipală. Giuseppe în 1837 a creat prima sa operă sub titlul Oberto, Contele de San
Bonifacio. Această lucrare a fost pusă în scenă doi ani mai târziu la Milano. A avut un
mare succes. Din ordinul La Scala, celebrul teatru milanez, Verdi a scris o operă
comică. El a numit-o „Stanislav imaginar, sau într-o zi de domnie”. A fost pus în scenă
în 1840 (King for an Hour). O altă lucrare, opera Nabucco, a fost prezentată publicului
în 1842 (Nebucadnețar). În ea, compozitorul reflecta aspirațiile și sentimentele
poporului italian, care în acei ani a început lupta pentru independență, pentru a scăpa
de jugul austriac. Telespectatorii au văzut în suferința poporului evreu, care a fost
capturat, o analogie cu Italia modernă. Manifestările politice active au provocat un
refren al evreilor captivi din această lucrare. Următoarea operă a lui Giuseppe,
Lombardii într-o cruciadă, a făcut ecou și pentru apelurile la răsturnarea tiraniei. A fost
livrat la Milano în 1843. Și la Paris, în 1847, a fost prezentată publicului a doua ediție a
acestei opere cu un balet („Ierusalim”).

4)VIAȚA LA PARIS, CĂSĂTORIA CU J. STREPPONI

În perioada 1847 - 1849 a fost în principal în capitala Franței, Giuseppe Verdi.
Biografia și opera sa din acest moment au fost marcate de evenimente importante. În
capitala franceză a realizat noua ediție a The Lombards (Ierusalim). În plus, la Paris,
Verdi s-a întâlnit cu prietena sa, Giuseppina Strepponi (portretul ei este prezentat mai
sus). Această cântăreață a participat la producțiile „Lombard” și „Nabucco” din Milano și
în acei ani a devenit apropiată de compozitor. La final, după 10 ani, s-au căsătorit.

5)CARACTERIZAREA TIMPURIE A LUI VERDI

Aproape toate lucrările lui Giuseppe din prima perioadă a creativității sunt pătrundute prin
dispoziții patriotice, patos eroic. Ele sunt asociate cu lupta împotriva asupritorilor. Aceasta, de
exemplu, a fost scrisă de Hugo „Hernani” (prima producție a avut loc la Veneția în 1844). Verdi
a creat de Byron lucrarea sa „Doi Foscari” (premierată la Roma în 1844). De asemenea, a fost
interesat de munca lui Schiller. Maica Orleans a fost introdusă la Milano în 1845. În același an, la
Napoli, premiera piesei „Alzira” de Voltaire. Machetul Shakespeare a fost pus în scenă la
Florența în 1847. Cel mai mare succes din lucrările din această perioadă au fost operele
Macbeth, Attila și Hernani. Situațiile pitorești din aceste lucrări au amintit publicului de situația
din țara lor.
6)RĂSPUNS LA REVOLUȚIA FRANCEZĂ DE GIUSEPPE VERDI

Biografie, un rezumat al lucrărilor și mărturiilor contemporanilor compozitorului

sugerează că Verdi a răspuns călduros la revoluția franceză din 1848. El a fost
martorul ei la Paris. Revenind în Italia, Verdi a compus Bătălia de la Legnano. Această
operă eroică a fost pusă în scenă la Roma în 1849. Cea de-a doua ediție datează din
1861 și a fost prezentată la Milano („Asediul lui Harlem”). Această lucrare descrie
modul în care lombardii au luptat pentru unificarea țării. Mazzini, un revoluționar
italian, l-a instruit pe Giuseppe să scrie un imn revoluționar. Așa a apărut lucrarea
„Trâmbița sună”.

7)ANII 1850 ÎN OPERA LUI VERDI

Anii 1850 este o nouă perioadă în opera lui Giuseppe Fortunino Francesco Verdi.
Biografia sa a fost marcată de crearea de opere care reflectă sentimentele și
sentimentele oamenilor obișnuiți. Lupta indivizilor iubitori de libertate împotriva
societății burgheze sau a opresiunii feudale a devenit tema centrală a operei
compozitorului din această perioadă. Se aude deja în primele opere legate de această
perioadă. În 1849, la Napoli, publicul a fost prezentat „Louise Miller”. Această lucrare
se bazează pe drama „Trădare și dragoste” de Schiller. În 1850, producția „Stiffelio” a
avut loc la Trieste

Tema inegalității sociale a fost dezvoltată cu o forță și mai mare în creații nemuritoare
precum Rigoletto (1851), Troubadour (1853) și La Traviata (1853). Natura muzicii din
aceste opere este cu adevărat populară. Ei au arătat darul compozitorului ca dramaturg
și melodist, reflectând adevărul vieții în opere.

8)DEZVOLTAREA GENULUI „OPEREI MARI”

Următoarele creații ale lui Verdi sunt adiacente genului „operei mari”. Este vorba de
lucrări istorice și romantice, cum ar fi „Vecernia siciliană” (pusă în scenă la Paris în
1855), „Balul mascaradului” (premierat la Roma în 1859), „Forța destinului”, comandat
de Teatrul Mariinsky. Apropo, în legătură cu producția ultimei opere a lui Verdi în
1862, a vizitat de două ori Petersburg. Fotografia de mai jos arată portretul său
realizat în Rusia.

În 1867, a apărut Don Carlos, scris după Schiller. În aceste opere, temele apropiate și
îndrăgite ale luptei împotriva opresorilor și a inegalității lui Giuseppe sunt întruchipate
în spectacole pline de scene spectaculoase contrastante.

9)LUCRAREA ULTERIOARĂ A COMPOZITORULUI

După aceea, Giuseppe nu a creat opere noi timp de 14 ani. Și-a revăzut vechile lucrări.
De exemplu, la Milano, în 1881, a avut loc premiera celei de-a doua ediții a operei
Simon Boccanegra, scrisă în 1857 de Giuseppe Verdi. Despre compozitor s-a spus că
datorită vârstei înaintate nu mai poate crea ceva nou. Cu toate acestea, a surprins în
curând publicul. Verdi Giuseppe, în vârstă de 72 de ani, compozitor italian, a spus că
lucrează la o nouă operă, Othello. A fost pus în scenă la Milano în 1887, și cu baletul la
Paris în 1894. Câțiva ani mai târziu, Giuseppe, în vârstă de 80 de ani, a fost prezent la
premiera unei noi lucrări, creată și pe baza operei lui Shakespeare. Este vorba despre
producția Falstaff la Milano în 1893. Giuseppe a găsit pentru operele Shakespeareanul
remarcabilul libretist Boyto. În fotografia de mai jos - Boyto (stânga) și Verdi.

OPERA "AIDA"

Odată cu opera „Aida” începe o nouă perioadă a operei lui Verdi. Acesta a fost
comandat de egipteanul Khedive compozitorului în legătură cu un eveniment
important - deschiderea canalului Suez. A. Mariett Bey, celebru egiptolog, a oferit
autorului o poveste interesantă, care prezintă viața Egiptului Antic. Verdi s-a arătat
interesat de această idee. Libretistul Gislantsoni a lucrat la libretul cu Verdi. Premiera
piesei „Aida” a avut loc la Cairo în 1871. Succesul a fost extraordinar.

Giuseppe în ultimele sale trei opere a căutat să extindă formele, să îmbine acțiunea
dramatică și muzica. El a dat recitativului un sens nou, a consolidat rolul pe care
orchestra l-a jucat în imagini revelatoare.