Tipuri de inteligențe.

Inteligențele multiple
Proiect realizat de Teodora Fantu,
Raisa Manolescu.Lavinia Sriteanu
Pantilimon Bianca, Karina
Tanase, Cristiana Barticel

L
 Când auzim cuvântul
inteligență, ne poate veni
imediat în minte conceptul
de testare a IQ. Inteligența
este adesea definită ca
potențialul nostru
intelectual; ceva cu care ne
naștem, ceva care poate fi
măsurat și o capacitate greu
de schimbat.În ultimii ani,
totuși, au apărut și alte opinii
despre inteligență. O astfel
de concepție este teoria
inteligențelor multiple
propusă de psihologul de la
Harvard Howard Gardner.
Gardner susține că testele IQ măsoară
doar abilitățile lingvistice și logico-
matematice. El susține importanța
evaluării inteligenței într-o manieră
„echitabilă”. În timp ce examenele
tradiționale pe hârtie favorizează
abilitățile lingvistice și logice, este
nevoie de criterii corecte de evaluare a
inteligenței care să pună în valoare
modalitățile distincte de gândire și de
învățare care definesc în mod unic
capacitatea cognitivă a fiecărei
persoane.
 Teoria inteligențelor multiple a fost propusă pentru
prima dată de Howard Gardner în cartea sa din 1983
„Frames of Mind”, unde el extinde definiția inteligenței
și conturează mai multe tipuri distincte de competențe
intelectuale. Gardner a dezvoltat o serie de criterii de
clasificare în timp ce a evaluat fiecare inteligență
„candidată” care se baza pe o varietate de discipline
științifice. El scrie că este posibil să avem cu toții aceste
inteligențe, dar profilul nostru al acestora poate diferi
individual în funcție de genetică sau experiență.
Gardner definește inteligența ca un „potențial
biopsihologic de a procesa informații care pot fi
activate într-un cadru cultural pentru a rezolva
probleme sau pentru a crea produse care sunt de
valoare într-o cultură”.
 Conform teoriei, fiecare tip de inteligență trebuie să
îndeplinească următoarele criterii:

• loc în istoria evolutivă

• prezența operațiunilor de bază
• susceptibilitate la codificare (expresie simbolică)
• o progresie distinctă de dezvoltare
• existența savantilor și a altor oameni excepționali care
să afișeze acel tip de inteligență
• sprijin din partea psihologiei experimentale
• sprijin din constatările psihometrice
În opinia lui Howard Gardner, fiecare om
reprezintă un amalgam unic de abilități și
talente, iar capacitatea de memorare sau
logică nu sunt singurele elemente care ne
definesc. Teoria inteligenţelor multiple
constituie o altenativă a muncii
diferenţiate, o strategie modernă de
instruire interactivă care poate contribui la
îmbunătăţirea performanţelor şcolare.
Cadrele didactice pot juca un rol semnificativ
în identificarea, dezvoltarea şi exploatarea
acestor inteligenţe în contexte
educaţionale formale, nonformale sau
informale cu scopul de a eficientiza
procesul de predare-învăţare-evaluare.
Cu toate că o persoană poate fi deosebit de
talentată într-un domeniu specific, cum ar
fi inteligența muzicală, cel mai probabil el
sau ea posedă o serie mai largă de astfel
de abilități. De exemplu, un individ ar
putea fi talentat în ceea ce privește
inteligența verbală, dar și în cadrul
inteligenței muzicale și naturaliste.
Teoria lui Gardner a fost criticată atât de către psihologi,
cât și de către educatori. Acești critici susțin că definiția
lui Gardner a inteligenței este prea largă și că cele opt
„inteligențe” diferite ale sale reprezintă pur și simplu
talente, trăsături de personalitate și abilități. Teoria lui
Gardner suferă, de asemenea, de o lipsă de susținere a
cercetării empirice. De exemplu, psihologii cognitivi
precum Waterhouse (2006) au susținut că nu există
nicio dovadă empirică a validității teoriei inteligențelor
multiple.
 Psihologii implicați în testare afirmă faptul că
testele de inteligență susțin conceptul pentru
o singură inteligență generală, „g”, mai
degrabă decât cele opt competențe distincte
(Gottfredson, 2004). Alte cercetări susțin că
aceste inteligențe ale lui Gardner se situează
pe locul al doilea sau al treilea după factorul
„g” (Visser, Ashton și Vernon, 2006).Unele
răspunsuri la această critică includ faptul că
teoria Inteligențelor Multiple nu contestă
existența factorului „g”; propune că este egală
alături de celelalte inteligenţe. Mulți critici trec
cu vederea criteriile de includere stabilite de
Gardner.
 În ciuda acestui fapt, teoria inteligențelor multiple se bucură de o
popularitate considerabilă în rândul educatorilor. Mulți profesori
folosesc inteligențele multiple în metodele lor de predare și încearcă
să integreze teoria lui Gardner în sala de clasă. Gardner a fost surprins
să constate că teoria Inteligențelor Multiple a fost folosită pe scară atât
de largă în contexte educaționale. El a dezvoltat această teorie pentru
a provoca psihologii academicieni să își revizuiască percepția despre
inteligență și, prin urmare, nu a prezentat multe sugestii educaționale.
Din acest motiv, profesorii și educatorii au putut să ia teoria și să o
aplice așa cum au considerat de cuviință.
 A. Înteligenta
interpersonala
 1. Ce este inteligența
interpersonală

Aceasta este definită ca fiind cea care are în

sfera de cuprindere capacitatea unui individ
de a înțelege cum funcționează relațiile
dintre persoane și de a dezvolta aceste
relații. Alte elemente definitorii ale acestui
tip de inteligență sunt: ușurința de a
comunica eficient și abilitatea de a colabora
și de a conviețui cu o gamă variată de
persoane, înțelegând scopurile și intențiile
acestora
 2. Care sunt caracteristicile unei
persoane cu o inteligență
interpersonală dezvoltată?

O persoană care dispune de un nivel ridicat al inteligenței interpersonale are, în

principiu, caracteristicile unui bun lider. Aceasta reușește să se exprime în
public fără a se lăsa copleșit de emoții, stăpânește subtilitățile comunicării non-
verbale, își creează cu ușurință relații care îi sunt de ajutor și poate aborda
situațiile conflictuale dintr-o multitudine de perspective. . Ei invata foarte bine
in echipe, se implica in proiecte de grup si au nevoie mereu sa tina contactul cu
oamenii. O persoană cu abilități interpersonale extraordinare este empatică și
are o sensibilitate socială aparte, prin care recunoaște cu ușurință emoțiile și
nevoile altora, știind exact cum trebuie să procedeze pentru a le rezolva.
 Domenii

• Domeniile profesionale potrivite pentru persoanele caracterizate de

inteligenta interpersonala sunt: psihologie, sociologie, politica,
publicitate, resurse umane,
• Este inteligenta specifica negociatorilor, educatorilor, leaderilor
religiosi, politicienilor, oamenilor de vanzari, consilierilor
• Inteligenta interpersonala este atu-ul de care au nevoie viitorii lideri
de opinie, profesori, avocati sau asistenti sociali..
 Copiii si
inteligenta
interpersonala
Caracteristicile unui copil cu inteligenta
interpersonala ridicata
• Copiii cu inteligenta
interpersonala apreciaza in
mod deosebit prezenta altor
copii, au multi prieteni, ii
ajuta pe cei din jur si isi fac
prieteni cu usurinta.
• Interpreteaza usor starea de
spirit a celor din jur dupa
voce, gesturi sau atitudine si
pot sa isi dea seama repede
care sunt relatiile dintre alti
oameni.
• Le place sa negocieze si sa
convinga oamenii, precum si
sa medieze conflicte sau
neintelegeri.
Cum il ajuti pe copil sa isi dezvolte
inteligenta interpersonala?
• Implica-l in activitati de grup. Il poti inscrie la diverse activitati
extrascolare sau il poti incuraja sa isi invite colegii acasa pentru a
invata impreuna.
• Ofera-i sansa de a interactiona cu persoane necunoscute. Inteligenta
interpersonala se dezvolta in contexte sociale in care copilul
experimenteaza situatii diverse, in compania unor persoane cat mai
diferite.
• Discuta cu el despre ce a invatat la scoala, pune-i intrebari care sa il
ajute sa vada lucrurile din perspective noi. Copiii cu inteligenta
interpersonala invata usor din discutiile cu ceilalti.
• Arata-i ce inseamna comportament adecvat in relatie cu cei din jur:
cum sa ii ajute pe cei din jur, cum sa ceara o informatie sau cum sa
multumeasca.
• Sugereaza-i sa observe felul in care oamenii din jur interactioneaza,
sa acorde atentie felului in care vorbesc, gesticuleaza si se privesc, sa
isi puna intrebari referitor la intentiile lor, la tipul de relatie care
exista intre ei, la felul in care se va incheia interactiunea.
 Caz practic

Iata o situatie sociala in care inteligenta interpersonala

este esentiala pentru ca o problema sa fie
interpretata si rezolvata eficient. Un grup de copii au
de realizat impreuna un proiect pentru scoala.
Bogdan, unul dintre colegi, nu este de acord cu
ideea pe care a avut-o Ionut si ii spune acest lucru.
Ionut se enerveaza si spune ca nu mai vrea sa
lucreze cu Bogdan in echipa. Andreea intervine si
spune ca Bogdan trebuie sa propuna o alta idee mai
buna, daca nu este de acord cu cea a lui Ionut. Alina
ii propune lui Bogdan sa le spuna de ce nu crede ca
ideea lui Ionut este buna si apoi sa discute
impreuna, pentru a gasi o solutie.
Copilul tau cum ar fi reactionat in aceasta situatie?
B. Inteligenta
logico-
matematica
 Definitii
– Se referă la capacitatea de a raționa deductiv sau inductiv și la
recunoașterea și lucrul cu modele abstracte și relații. Elevii care
excelează în acest sens au o inteligență cu abilități pronunțate de
rezolvare a problemelor prin raționament, fiind capabili să pună
întrebări într-o manieră logică. Această inteligență este
predominantă la oamenii de știință, bancheri, matematicieni,
programatori de calculator, avocați și contabili.
- Este capacitatea de a utiliza cifrele în mod eficient (de exemplu, ca
matematician, contabil sau statistician) și de a raționa bine (de
exemplu, ca om de știință, programator sau logician
– Aceasta este capacitatea de a recunoaște modelele, de a lucra cu
simboluri abstracte (de exemplu, numere sau forme geometrice) și
de a identifica relații sau de a vedea legături între fragmente
separate și distincte.
- Inteligenta logico-matematică presupune capacitatea de a elabora
rationamente, de a recunoaste si folosi scheme şi relații abstracte.
 Manifestarea inteligentei
logico-matematice
Inteligenta logico-matematica se manifesta prin interes si performanta in
sarcini care presupun lucrul cu numerele, rationamentul logico-matematic,
un anumit algoritm ce due la rezolvarea problemei. O persoana care are
aceasta inteligenta dezvoltata are plăcerea de a rezolva probleme, de a
lucra cu cifre, raţionează inductiv şi deductiv, are un bun discernământ în
cee ce priveşte relaţiile şi conexiunile, realizează calcule complexe, are
gândire ştiinţifică. Persoanele de acest tip devin, de obicei, contabili,
matematicieni, chimisti, fizicieni. Inteligenta logico-matematică presupune
capacitatea de a elabora rationamente, de a recunoaste si folosi scheme şi
relații abstracte. Persoanele de acest tip prefera numerele, structurile,
formulele, tehnologia, conceptele matematice, abstractizarile,
rationamentele si devin, de obicei, contabili, matematicieni, chimisti,
fizicieni.
Care sunt elementele caracteristice ale elevilor care au
predominantă inteligența logico-matematică?

• gândirea este dominată de raționament matematic și de logică în rezolvarea problemelor;

• iubesc experimentele științifice, calculele, rezolvarea problemelor și să lucreze sau să se
joace cu numere;
• au nevoie de materiale de experimentat, materiale științifice, le plac excursiile la planetarii
și muzee științifice;
• învață cel mai bine utilizând modele și relații, clasificarea cu așezarea lucrurilor în
categorii, ierarhii sau alte modele logice, lucrând cu abstractul;
• își pun multe întrebări despre cum funcționează lucrurile;
• consideră jocurile de matematică și jocurile pe calculator interesante (sau dacă nu lucrează
la calculator, se bucură de alte jocuri de matematică sau de știință);
• se bucură să joace șah, dame sau alte jocuri de strategie, de logică sau de tip puzzle;
• își arată interesul pentru subiecte legate de știință;
• se gândesc la cauză și efect și vor să înțeleagă relațiile dintre acțiuni, obiecte sau idei;
• pot calcula, cuantifica, lua în considerare propozițiile și efectuează operații complexe
matematice sau logice;
• posedă abilități de gândire inductive și deductive și rezolvă critic și creativ problemele;
• au abilități în organizare, rezolvarea problemelor și raționamentul logic; curiozitate și
investigație.
 Testul
inteligentei
logico-
matematice
Li se cere elevilor să bifeze la enunțurile de mai jos dacă
sunt sau nu de acord:
DA NU Pot să fac mintal calcule cu diferite numere.
Matematica și/sau științele sunt printre subiectele mele
preferate la școală.
Îmi place să joc jocurile care necesită gândire logică.
Îmi place să fac mici experimente de tipul „ce-ar fi
dacă…” (de exemplu, „Ce se întâmplă dacă voi dubla
cantitatea de apă pe care o dau unei plante în fiecare
săptămână?”).
Mintea mea caută modele, reguli sau secvențe logice în
învățare.
Sunt interesat de noile evoluții în domeniul științei.
 • Reţin foarte uşor date de naştere sau numere de
telefon.
• Fac calcule matematice mintal.
• Îmi place să gestionez banii sau să mă ocup de
bugetul casei.
• Câteodată cred în concepte clare, abstracte, fără
cuvinte, fără imagini.
• Îmi place să găsesc explicații logice în lucrurile pe
care oamenii le spun și le fac.
• Mă simt mai confortabil când ceva a fost măsurat,
clasificat, analizat sau cuantificat.
• Folosesc scheme logice la învăţare.
INTELIGENTA KINESTEZICA
 CE ESTE INTELIGENTA KINESTEZICA?

Inteligenta kinestezica sau cea a corpului este una dintre

multiplele tipuri de inteligenta cunoscute. Aceasta presupune
folosirea corpului sau a diferitelor parti ale corpului pentru a efectua
variate sarcini si pentru a gasi solutii practice la diverse probleme.

Inteligenta kinestezica este specifica sportivilor, dansatorilor, balerinilor,

chirurgilor, celor care au meserii in care finetea miscarilor este
importanta. Copiii cu o inteligenta kinestezica dezvoltata au o foarte
buna coordonare ochi-mana, o mare capacitate de exprimare a
emotiilor cu ajutorul miscarii si sunt talentati la spor
 Care sunt punctele tari
ale copilului inteligent din punct de vedere kinestezic?

● Raspund foarte bine stimulilor fizici, potrivit parentree.in;

● Au abilitati fizice excelente, cum ar fi abilitatile motorii fine
(miscarea degetelelor, de pilda) si grosiere (miscarea bratelor,
picioarelor etc.);
● Corpul copilului dispune de o flexibilitate si agilitate foarte
bune;
● Mainile acestuia au o dexteritate buna;
● Copilul are tendinta sa se miste, mai tot timpul, fiind o parte a
procesului si stilului sau de a invata; (a sta locului nu este
expresia-cheie a copilului inteligent kinestezic).
 Cum putem ajuta copilul inteligent kinestezic sa invete mai bine,
in functie de abilitatile sale?

Pentru un copil care dispunde de inteligenta corpului sunt de mare ajutor

obiceiurile care implica miscare, stimuli fizici si interactiune fizica, si anume:

1. Poti sprijini copilul sa actioneze sau sa puna in miscare tot ceea ce a invatat. De
exemplu, poate arata, cu ajutorul mainilor, ce a inteles el in urma predarii unei
lectii.

2. Ajuta-l sa-si aminteasca ce a invatat folosind gesturile, anumite parti ale corpului,
mima etc.
 3. Incurajeaza-l sa creeze diferite experimente sau proiecte, cat
de mult posibil, prin care copilul poate invata stiinta si matematica, util
izandu-se obiecte.

4. Invatati intr-un mediu stimulativ unde aveti la indemana obiecte/lucruri;

5. Ofera-i accesul la diverse materiale pentru a-

si pune creativitatea la incercare;

6. Ofera-i pauze pentru a face o mica plimbare sau pentru a se misca intr-
o directie intr-alta, in timp ce invata. Probabil,
ii este dificil sa invete in timp ce sta locului.
INTELIGENTA VERBALA
 Inteligenţa verbală/lingvistică.
Cei care au dezvoltat acest tip de inteligenţă au darul cuvintelor şi se
caracterizează prin abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a se exprima
retoric, poetic, pentru a-şi aminti informaţiile. Manifestă plăcere de a citi, a
scrie, a vorbi, sunt atenţi la folosirea limbajului şi sensibili la sensurile,
structurile şi funcţiile cuvintelor. Pot fi: jurnalişti, poeţi, avocaţi, profesori,
scriitori, moderatori TV,oratori etc
Cum o recunoşti:
inteligenţa verbală/lingvistică se ”trădează” prin plăcerea de a citi şi
a povesti, prin capacitatea de a vorbi cursiv, cu talent şi haz, prin
abilitatea de a dezlega cuvinte încrucişate, scrabble, Sudoku, prin
capacitatea aparte de a memora date şi nume.
 Copiilor care se încadrează în această tipologie de timpuriu le
place ordinea, sunt metodici și se simt mai confortabil atunci
când au reguli și structură, și sunt capabili de a gândi logic.

Le place să asculte, învață să vorbească de la o vârstă fragedă,

scriu și citesc în mod corespunzător.

Au memorie bună, așa că își amintesc cu ușurință și cu plăcere.

Nu se simt stânjeniți în fața unei audiențe și sunt dispuși să recite
poezii.
Învață cu ușurință și limbi străine și cea mai bună metodă de a îi
învăța este prin povești – pe cei mai mici, prin basme, iar pe cei
tineri – povestiri, dezbateri și discuții.
Cum o dezvolţi:

prin lectură susţinută, prin elaborarea unor argumentaţii, prin

dizertaţii susţinute în faţa unui auditoriu, prin jocuri de cuvi
nte etc.
INTELIGENȚA MUZICALĂ-RITMICĂ
Inteligența muzicală – ritmică se conturează prin gradul de sensibilitate pe
care individul îl are la sunet şi prin capacitatea de a răspunde emoţional la
acest tip de stimuli. Pe măsură ce elevii îşi dezvoltă conştiinţa muzicală, îşi
dezvoltă şi fudamentele acestui tip de inteligenţă.

De asemenea elevii sunt capabili să creeze variaţiuni pornind de la un

inventar limitat de sunete, să cânte la un instrument, să compună. Ea se
dezvoltă şi pe măsură ce elevii dobândesc, în urma audiţiilor, un gust
rafinat. Cei care posedă o inteligență muzicală dezvoltată gândesc în tipare,
ritm și sunet. Au o apreciere și înțelegere crescută pentru muzică,
compoziție și artă interpretativă.
Acest tip de inteligenţă reprezintă
capacitatea de a percepe (în calitate de
meloman), de a discrimina și evalua muzica
(în calitate de critic muzical), de a crea și
transforma (în calitate de compozitor), şi
de a exprima (în calitate de interpret)
formele muzicale și de a interpreta (actor,
cântăreț).

Cineva care are bine dezvoltată inteligența

muzicală își amintește cu ușurință melodii
și este capabil de a le reproduce. Astfel de
oameni sunt și foarte receptivi la ritm. La
copii, aceasta se manifestă prin interesul
lor pentru sunete. Sunt receptivi la tonuri,
ritm și tempo, și percep muzica într-un
mod foarte emoțional. Încă de la vârste
mici, sunt capabili de a înțelege forme
muzicale complexe.
Copii cu inteligență muzicală-ritmică

Sunt foarte emotivi și au

o intuiție dezvoltată, așa O bună înțelegere și
că în procesul de învățare reținere nu depinde
al acestui tip de copii este doar de ceea ce spui, dar
cel mai bine să folosești și de cum sună cu
muzica lor preferată. exactitate cuvintele tale.

Acestor copii le place

foarte mult să asculte
muzică de la vârste
fragede.
În cazul inteligenței muzicale ritmice copilul gândește prin ritm, prin
melodicitate și îi place să genereze ritmuri, să bată din mâini sau din
picioare, să fredoneze, să fluiere, să meargă la concerte.

Un astfel de copil prinde foarte repede la școală informațiile, mai ales

poeziile, lucrurile creative, spuse frumos. Nu este neapărat necesar ca un
copil înzestrat cu inteligența muzicală ritmică să cânte la un instrument.
Experiența de învățare poate fi ajutată de un mediu melodios și astfel
stimulăm și dezvoltarea celorlalte tipuri de inteligență. Matematica de
exemplu va deveni mult mai frumoasă, dacă rezolvăm probleme și
exerciții ascultând muzică.
 Cum se dezvoltă această inteligență
muzicală-ritmică ?

Cântă în fiecare zi cât mai multe melodii, încearcă să compui propriile

piese, scrie versuri sau mici fragmente muzicale pentru un spot
publicitar, încearcă să înveți cum se cântă la un instrument, înscrie-te
într-un cor, încearcă să înveți pe altcineva cum să cânte la un
instrument.
 Dezvoltarea inteligenței muzicale implică
dezvoltarea inteligențelor cum ar fi:

• inteligența kinestezică necesară pentru coordonarea motorului atunci

când se joacă cu un instrument
• inteligența logică-matematică pentru unitatea și armonizarea notelor
• inteligența lingvistică necesară limbajului muzical
• inteligență interpersonală pentru înțelegerea emoțiilor care sunt
transmise prin muzică
• inteligența intrapersonală pentru a înțelege propriile emoții și pentru a
le putea exprima
• inteligență naturalistă pentru cunoașterea și înțelegerea celor mai
relevante fapte din viața unui compozitor.
INTELIGENȚA INTRAPERSONALĂ
Inteligența intrapersonală presupune capacitatea de a înţelege ce se întâmpla în
universul nostru psihologic, de a avea o reprezentare de sine corectă, de a
cunoaşte calităţile şi punctele slabe, de a avea conştiinţa stărilor interioare, a
propriilor intenţii, motivaţii, de a-ţi cunoaşte temperamentul şi dorinţele; de
asemenea, capacitatea de autodisciplină, autoînţelegere şi autoevaluare.

Inteligența intrapersonală presupune conștiință de sine și sensibilitate crescută,

înțelegerea propriilor calități și slăbiciuni, credințe limitative, motivații, atitudini,
dorințe și emoții. Astfel de oameni au de asemenea un grad crescut de auto-
control, înțelegere de sine și stimă de sine.
Aceasta se dezvoltă de la o vârstă mai mare, pe la 8-
10 ani, însă mugurii ei încep să se vadă de la 5 ani.

Cei care posedă o inteligență intrapersonală

superioară sunt conștienți de stările lor emoționale,
de sentimente si motivații. Au o înclinație către auto-
reflecție și analiză, visare, explorare a relațiilor cu
ceilalți și evaluare a punctelor forte.

O persoană cu asemenea tip de inteligenţă îşi petrece

timpul reflectând, gândind, autoevaluându-se.
Nevoia de introspecţie transformă inteligenţa în ceva
extrem de intim.

Este inteligența specifică psihologilor, medicilor din

anumite domenii. Copiii cu o inteligență
intrapersonală dezvoltată iși pot evalua corect
calitățile, se înțeleg foarte bine pe ei înșiși, știu cum
să se automotiveze.
 Copii cu inteligență intrapersonală
Acești copii introverți prin
Copiii cu acest tip de natura lor își resimt
inteligență intuitivă au o puternic calitățile și
înclinație spre auto- slăbiciunile pentru a-și
cunoaștere și chiar auto- înțelege mai bine propria
examinare. dezordine mintală.

Acțiunile lor sunt ghidate

De la un stadiu timpuriu,
au propriile lor valori și
scop în viață.
de o intuiție puternică,
auto-motivare și dorința
de a excela.
Armonia lor interioară este
perturbată uneori de analiza
constantă, de profunzime, a
experiențelor personale.
În educarea lor trebuie să le oferi acestor copiii oportunitatea de a-și auto-
organiza procesul de învățare. Ei nu au nevoie de control, ei înșiși sunt suficient
de organizați. Asemenea copii nu trebuie forțați, fiindcă asta doar le va întări
rezistențele și dorința de a se închide și mai mult în ei înșiși, iar aceasta nu va
duce la nimic bun. Tendințele copilului de a-și controla emoțiile și
sentimentele, de a-și construi visele trebuie să fie susținute de către părinți. Un
copil înzestrat cu inteligența intrapersonala iși va pune mereu probleme asupra
vieții, va căuta mereu răspunsul la diverse întrebări și se va raporta
intotdeauna la sufletul său atunci când face ceva.
Cum se dezvoltă această inteligență
intrapersonală ?

Impune-ţi o regulă de aur – mai întâi gândeşti şi abia apoi acţionezi;

lămureşte-te care îţi sunt interesele şi obiectivele şi porneşte de la ele
atunci când iei decizii; ţine un jurnal, învaţă să fii tu însuţi, meditează,
rezervă-ţi timp pentru singurătate şi discuţii cu tine. Împărtășește-ți
experiențele personale semnificative, concentrează-te pe o
slăbiciune personală și încearcă să o îmbunătățești, reflectează
asupra unei acțiuni și citește.
 Importanța recunoașterii
multiplelor forme de
inteligență

Faptul că elevii sunt unici prin tipul personal de inteligență duce la ideea că
și stilul de învățare al fiecăruia va fi diferit. Așadar, profesorul trebuie să
identifice atuurile fiecărui elev și, în consecință, să varieze metodele de predare,
așa încât să poată obține performanțe în procesul de învățare. O învățare
eficientă pretinde îndrumarea unui profesor original în gândire și acțiune,
receptiv la nou, perfecționist în căutarea noilor metode de predare-învățare, cu
un sistem de lucru personalizat după nevoile învățăceilor, cu multă toleranță și
spirit de echipă. Provocarea pentru profesorul contemporan este să utilizeze cât
mai eficient profilul de inteligență al fiecărui elev și să-i perceapă pe elevi din
prisma a ceea ce pot să facă, și nu a ceea ce nu pot, menirea profesorului fiind
să-i deschidă elevului drumul spre „a se găsi pe sine”, a se afirma în diverse
situații de viață, a fi ingenios, unic, a descoperi semnificațiile din spatele
mesajelor.
„Într-o lume imperfectă, pe care o
putem influența, în bine sau în rău,
conștientizarea faptului că orice
încercare contează, este cea care
ne definește ca ființe umane.”
(Howard Gardner)
 Cunoașterea elevului este o condiție sine qua non a educației de calitate, presupunând
proiectarea procesului paideutic având în vedere premisa învățării eficiente, și anume,
respectarea particularităților psihologice și individuale ale elevilor.

Prin teoria inteligențelor multiple, Gardner pledează pentru un învățământ

eminamente focusat pe unicitatea ființei umane. În acest proces elaborat, cel care
îndrumă elevul spre descoperire, este profesorul, considerat un Pygmalion care făurește
educația elevului prin imbricarea funcțională a strategiilor didactice. Este de cea mai
mare importanță ca dascălul să cunoască și să dezvolte toată diversitatea de inteligențe
umane, considera Howard Gardner:
„Îmi doresc pentru copiii mei ca aceștia să
înțeleagă lumea nu numai pentru faptul că
lumea este fascinantă și mintea omului
este curioasă. Vreau ca ei să înțeleagă
lumea altfel, încât să o poată face mai
bună. Cunoașterea nu este același lucru
cu moralitatea, dar, dacă vrem să evităm
greșelile anterioare și să avansăm
pe direcții productive, trebuie să fim în
stare să înțelegem. O parte
importantă a acestei înțelegeri constă în a
ști cine suntem și ce putem face. În
ultimă instanță, trebuie să sintetizăm
pentru noi înșine ceea ce înțelegem. Într-
o lume imperfectă pe care o putem
influența în bine sau în rău,
conștientizarea faptului că orice încercare
contează este cea care ne definește ca
ființe umane.”
 Premisa că abilitățile cognitive sunt multiple ne convinge că acestea
reflectă și modalitățile diferite de a interacționa cu literatura și magia
cuvântului poetic, de a afla în spațiul lor răspunsuri pentru aspirații, de a
surprinde miracolul creațiilor literare, întrucât inefabilul literaturii se
descoperă în manieră strict personală, când elevul, trăind aventura cunoașterii,
pătrunde în intimitatea textelor și își descoperă aptitudinile și competențele
care îl fac să se simtă unic. Într-o egală măsură este importantă observarea
producțiilor acestor opt tipuri de inteligență în cadrul unei lecții de sinteză
care vizează, într-o primă instanță, ideea că școala are menirea principală să
organizeze optim procesul de predare–învățare–evaluare, în așa fel încât să-l
determine pe elev să-și descopere propriile resurse cognitive care să aprindă
și să mențină vie flacăra cunoașterii.
 Dat fiind că școlile, așa cum opinia și
Comenius, „sunt ateliere în care se face
lumină”, suntem îndreptățiți să afirmăm că
aplicarea acestei teorii răspunde exigențelor
privind dezvoltarea învățării active și creative,
a atitudinii activ–participative, a gândirii
divergente și convergente, și, nu în ultimul
rând, conduce la o stimă de sine crescută.
Îmbinarea armonioasă a competențelor cu
inteligența personală, creează funcționarea
triadei Mă cunosc-Știu-Aplic. Altfel spus,
valorizarea tipurilor de inteligență în cadrul
orei de literatură ajută elevul să prefacă
povara cunoașterii, într-o plăcere folositoare
unui suflet plin de curiozitate. Utilitatea
acestei metode duce la acceptarea ideii de
unitate în diversitate.
 În Ghidul de implementare a curriculumului modernizat pentru treapta
liceală, se stipulează că este nevoie de dezvoltarea competențelor care
conduc spre formarea unui absolvent pregătit pentru viață, așa numita ființă
melioristă. Ora de limba și literatura română se dorește a fi, în acest sens, o
provocare interactivă pentru elev, un prilej de a-și proba calitățile și, mai ales,
inteligența personală. Implementarea acestei teorii în cadrul orelor de
literatură presupune ca înaintea activităților propuse să se aplice chestionare,
pentru a determina tipul de inteligență specific fiecărui elev. Se propun astfel
activități concrete, potrivite pentru dezvoltarea celor opt tipuri de inteligență,
identificate de Howard Gardner.
În prealabil, elevii au lecturat romanul eliadesc
Maitreyi și sunt familiarizați cu diverse modalități de
interpretare critică, având ca suport opera în
discuție. Se distribuie activităţile pe grupe, aşa cum
au fost identificate din interpretarea chestionarului,
apoi elevii conlucrează la rezolvarea sarcinilor
didactice, implicându-se activ.
La finalul activității, comunicarea se face prin intermediul unui raportor
care face cunoscut modul în care au fost rezolvate sarcinile, printr-un
poster sau prin activităţi specifice, argumentându-şi răspunsurile.
Fiecare membru din grupă îşi alege o sarcină din cele propuse şi scrie
pe o foaie sau desenează etc. După încheierea timpului de lucru, 15
minute, raportorii prezintă rezolvarea sarcinilor. Se propun activități de
lucru, după cum urmează:
 1. Inteligența verbal-lingvistică (Lingviștii)
– Realizați o dezbatere cu tema: Orient vs.
Occident, evidențiind diferențele de limbă,
cultură, rasă, obiceiuri etc.
– Comentați raportul realitate-ficțiune, având în
vedere substratul antropologic care a stat la baza
scrierii romanului Maitreyi.
2. Inteligența logico-matematică (Matematicienii)
– Reprezintă printr-o figură geometrică/ printr-un grafic/ o poblemă cu ipoteză
și demonstrație, relația personajelor Sen, Maitreyi, Allan.
– Desenează un cub folosind fațetele sale pentru a ilustra tipologiile în care
se încadrează romanul în discuție: roman interbelic, roman exotic, roman
experiențialist, roman modern, roman subiectiv.
3. Inteligența vizual-spațială (Pictorii)
– Folosind un desen/ poster, schițați portretul Maitreyiei, așa cum se conturează
din descrierea subiectivă a personajului–narator, Allan.
– Folosind simboluri grafice/ desene, propuneți o copertă ilustrativă pentru roman.
– Realizați un afiș ingenios prin care să promovați lectura romanului-replică, Dragostea nu
moare, scris de Maitreyi Devi.
4. Inteligența muzical-ritmică (Muzicienii)
-Exemplificați printr-un ritm, o melodie, un dans, trăirile personajelor Maitreyi și Allan.
 5. Inteligența naturalistă (Naturaliștii)
– Încadrați-i pe protagoniștii poveștii de iubire
într-una dintre tipologiile de mai jos, în funcție
de temperamentul fiecăruia: extrovertit/ introvertit.
Argumentați opțiunea aleasă!
– Evidențiați principalele trăsături de caracter ale indiencei,
pornind de la acțiunea romanului.
6. Inteligența corporal-kinestezică (Actorii)
– Joc de rol: Mimați scena logodnei de la Marile Lacuri, folosindu-vă de coduri
nonverbale (mimică, gestică, mișcare).
– Dramatizați, prin joc de rol, discuția dintre Sen și Allan, redată în fragment.
7. Inteligența interpersonală (Jurnaliștii)
– Realizați un interviu cu un personaj, la alegere: Maitreyi/ Allan.
– Analizați evoluția sentimentului de dragoste dintre fecioara indiancă Maitreyi și
occidentalul Allan.
8. Inteligența intrapersonală (Analiștii)
– Analizați drama interioară a personajelor Allan și Maitreyi, cauzată de refuzul lui Sen de
a accepta relația celor doi.
– Exprimați-vă opinia cu privire la finalul deschis al romanului: „Și dacă n-ar fi decât o
păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei…”
 Chestionarele date elevilor spre a se obține un feedback al activității au vizat
consemnarea aprecierilor acestora faţă de activitatea desfăşurată. Aceştia au subliniat
caracterul practic și provocator al activității, dar, în acelaşi timp, oportun și antrenant prin
problematizare, analogic prin valorificarea unor informaţii din varii domenii. Atitudinea
elevilor a fost destinsă, pozitivă, nemanifestând reticenţe față de sarcinile primite. Elevii
au participat activ în procesul de rezolvare a sarcinilor de lucru şi au dovedit disponibilitate
pentru munca în echipă. Aceștia au observat și caracterul cronofag al acestei activităţi,
precum și dificultatea de a lucra sub presiunea timpului. Punctele tari ale unui astfel de
experiment sunt multiple și răspund dezideratelor Curriculumului Naţional privind
dezvoltarea învăţării active. Se dezvoltă astfel atitudinii activ-participative, ofertante prin
posibilitatea de a munci cu folos și de a face posibilă comunicarea. De asemenea, acest tip
de activitate dezvoltă creativitatea, imaginaţia elevilor, permițând receptări originale ale
textului literar în raport cu un suport critic minimal, în vederea dezvoltării competenţei
argumentative. Aplicarea teoriei inteligenţelor multiple aduce numeroase beneficii. Clasa
devine un spațiu deschis, imaginativ, un mediu primitor pentru fiecare elev, în funcție de
sructura sa sufletească, un loc în care se pun întrebări și se află răspunsuri. Elevul se va
simți încurajat, încrezător și, cel mai important, va ști că este inteligent și că stă în puterea
lui să își croiască un viitor strălucit, cunoscându-și aptitudinile și talentele.
O concluzie fundamentală în urma aplicării
acestei teorii, constă în aceea că fiecare elev
este o entitate unică ce se cere descoperită
și, desigur, ghidată în „laboratorul” minții
sale. Elevul este antrenat astfel în
provocarea de a emite idei originale, de a
analiza și interpreta texte. În cele din urmă,
rămân la convingerea că următoarea
aserțiune a lui Gardner este valabilă
oriunde și oricum: „Într-o lume imperfectă,
pe care o putem influența, în bine sau în
rău, conștientizarea faptului că orice
încercare contează, este cea care ne
definește ca ființe umane.”