pe imaginea unui ins albit, însigurat și plouat - și la propriu - care imagine circulă pe internet, spre bucuria defetiștilor, a comozilor, a puturoșilor din pruncie, ca să mă opresc doar la câteva categorii de inși cu spirit telenovelistic. De aceea zic: numai pentru unii se face târziu... Și o spun serios.
Fireste că ”Melancolia este fericirea de a fi trist” ( V. Hugo),
dar viața poate fi ”brici” și la vârsta melancoliei. Spre a ieși din ea, recomand voitorilor o lectură. Pentru început, una. O recomand ca unul care, experiențiind până acum ce scrie acolo, știu că merge...
De altfel , rostirea părintelui Ilie Cleopa se potriveste acestei recomandări livresti :
”Sfatul dat, dar netrăit, este asemenea izvorului cu apă limpede pictat pe perete”. Eu l-am am trăit și-l continui... Căci mereu îmi găsesc restanțe.
Așadar, cartea este MIRACOLUL TELOMERILOR de Elisabeth Blackburn
( laureată Nobel/medicină, 2009). Merită citită și, apoi, merită aplicat ce e acolo. Pe rând... Toate, dar pe rând.
Ar fi lesne de aplicat, dar greu e sa lăsăm obișnuințele comode.
E ușor de aplicat însă, dacă încă din tinerete nu am prea avut obișnuințe comode. Fireste că sunt si alte cărți de folos, deloc puține. Spor ”bătrânilor” de orice vârstă!