Ghid pentru o

acvacultură
sustenabilă

Project N°: COLL-CT-2006-030384

Sixth Framework Programme Abordare integrată pentru o acvacultură de

apă dulce sustenabilă şi sănătoasă
 MANUAL SUSTAINAQUA

Lista abrevierilor folosite în manual 4

Prefaţă 5
1. SustainAqua – Introducere 7
2. Sustenabilitatea în acvacultură 9
3. Tehnologia şi producţia principalelor tipuri de acvacultură de apă dulce din Europa 15
3.1. Fermele cu bazine piscicole 15
3.2. Sisteme de acvacultură tip flow-through 16
3.3. Sisteme de acvacultură cu recirculare 16
3.4. Culturi cu viviere flotabile în lacuri şi râuri 17
4. Cadrul legislativ şi administraţia în acvacultura de apă dulce europeană 18
4.1. Politicile comune de pescuit (CFP) şi documente asociate 19
4.2. Politicile de mediu ce au un impact major asupra dezvoltării acvaculturii 22
5. Calitatea produsului şi diversificarea – oportunităţi de piaţă ale acvacultorilor pentru peştele şi
produsele lor secundare 26
5.1. Calitatea produsului – cazul polonez 26
5.2. Recoltele din terenurile umede pentru industria energiei bio (energiei regenerabile) – cazul maghiar 27
5.3. Plantele de hidrocultură şi fructele tropicale pentru industria cosmetică 28
6. Tratarea apei în sistemele de acvacultură intensive prin terenuri umede şi bazine piscicole
extensive- Studiul de caz din Ungaria 30
6.1. Terenurile umede artificiale ca metodă sustenabilă pentru tratarea deversărilor din acvacultură şi
producţia de recolte valoroase (locaţie – fermă de somn african) 30
6.2. Dintr- un studiu de caz de la o ferma piscicolă: Cum să tratezi deversările unei ferme de somni? 35
6.3. Combinarea sistemelor intensiv şi extensiv în acvacultura pentru folosirea apei şi nutrienţilor (Locaţii
intensiv- extensive) 40
6.4. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: Schiţarea unui sistem combinat teoretic 45
7. Producţie naturală îmbunătăţită în heleşteele extensive– Studiu de caz din Polonia 48
7.1. Noi specii şi metode în cultura de peşte în heleşteu: Modulul POLICULTURA 48
7.2. Recomandări practice şi concluzii pentru popularea cu polyodon în policultura de heleşteu 54
7.3. Folosirea de nutrienţi din deşeurile agricole cultura piscicolă de heleşteu: Modulul CASCADE în
Polonia 57
7.4. De la un studiu de caz la o ferma piscicolă: Proiectarea unui modul în cascadă 62
8. Noi metode în fermele de păstrăv pentru a reduce efluenţii din fermă- Studiul de caz din
Danemarca 65
8.1. Introducere – Descrierea generală a studiului de caz 65
8.2. Hrana şi hrănirea- Impactul de mediu din fermele model de păstrăv 67
8.3. Consumul de energie în fermele de păstrăv model 69
8.4. Cultivarea platelor de heleşteu în lagunele din fermele model 72
8.5. Cultivarea de specii de peşte alternative în lagunele din fermele model 73
8.6. Sumar – Factori de succes şi constrângeri 74
8.7. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: cum să administrezi o fermă de păstrăv model care
produce 500 t peşte pe an (Ferma de păstrăv model Ejstrupholm) 75
9. Creşterea de Tilapia în sistemele de acvacultură cu recirculare (RAS) – Studiul de caz din Olanda77
9.1. Modul – Reactorul de denitrificare a îngrăşământului natural- Manure Denitrifying Reactor (MDR) 77
9.2. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: Integrarea unui USB-MDR de denitrificare într- un sistem
RAS de tilapia de 100 MT 81
9.3. Modul –Sistem de filtrare pe bază de alge- Periphyton Turf Scrubber (PTS) 100
9.4. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: Cum se administrează un heleşteu model ce produce 5
tone metrice de peşte pe an cu modulul PTS 101
10. Producţia în policultură tropicală cu conceptul integrat ,,Tropenhaus” – Studiul de caz din
Elveţia 103

2/118
 MANUAL SUSTAINAQUA

10.1. Introducere – Conceptul general al Tropenhaus în Elveţia 103

10.2. Integrarea crustaceelor în producţia de tilapia şi hrănirea peştilor din plante tropicale 104
10.3. Filtrul acvaponic pentru apă caldă într- un sistem de policultură ,, tropical" 106
10.4. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: Designul sistemului de filtrare acvaponic cu apă caldă în
Tropenhaus Wolhusen 109
Referinţe şi recomandări pentru lecturi suplimentare 113
Informaţii despre proiectul SustainAqua 113
Sustenabilitatea în acvacultură 113
Lecturi recomandate depre terenurile umede artificiale şi sistemele integrate intensiv- extensive 114
Lecturi recomandate despre policultura de heleşteu şi sistemul în cascadă 114
Lecturi recomandate despre fermele de păstrăv model 114
Lecturi recomandate despre metode noi în RAS 115
Lecturi recomandate legate de proiectul Tropenhaus 115
Autorii manualului 117
Mulţumiri 118

3/118
 MANUAL SUSTAINAQUA

Lista abrevierilor folosite în manual

ADC: Apparent Digestibilty Coefficient (Proportion of the nutrient digested in relation to the amount
consumed)- Coeficient de digestibilitate aparentă
BOD: Biological Oxygen Demand during 5 days (Easy Degradable Organic Matter) – Consumul Biologic de
Oxigen în 5 zile (substanţă organică uşor degradabilă)
COD: Chemical Oxygen Demand (Total Organic Matter) incl. BOD – Consumul Chimic de Oxigen (substanţă
organică totală, inclusiv BOD)
CO2 : Carbondioxide – Bioxid de carbon
FCR: Feed Conversion Ratio (kg feed/kg body mass gain) – Rata de conversie a hranei (kg hrană/kg spor)
N: Nitrogen - Azot
NFE: Azot Free Extracts (Carbohydrates) – Compuşi fără azot (Carbohidraţi)
NO3- : Nitrate – Nitraţi
NO2-: Nitrite – Nitriţi
O2: Oxygen – Oxigen
P: Phosphorus – Fosfor
SGR: Specific Growth Rate (% body mass gain/day) – Creştere specifică (% spor corporal / zi)
CBA: Cost Benefit Analysis used for economic investigation of the investments – analiza cost-beneficiu
folosită pentru analize economice ale investiţiei
RT: hydraulic retention time [h] – Timp de reţinere hidraulică
q: water flow, measured in [m3/h, m3/d, l/s] – debit, măsurat în [m³/h, m³/zi, l/s]
DM: dry matter – substanţă uscată

4/118
 MANUAL SUSTAINAQUA

Prefaţă

În întreaga lume, acvacultura se dezvoltă rapid datorită acţiunii a doi factori importanţi: cererea în continuă
creştere de fructe de mare si rezervelor scăzute de peşte din oceanele lumii. Pentru a evita greşelile făcute
în sectorul de agricultură şi pescuit european, fermierii preocupaţi de acvacultură trebuie sa fie preocupaţi în
mod egal de siguranţa mediului, viabilitatea economică şi dezvoltarea acceptatabilă din punct de vedere
social, acestea fiind principiile sustenabilităţii, în dezvoltarea lor prezentă şi viitoare.
De fapt, fiecare fermier din acvacultură, chiar dacă produce peşte în RAS (sisteme de acvacultură cu
recirculare) sau în bazine piscicole, îşi pune aceleaşi întrebări. Cum să utilizeze nutrienţii din hrană mai
eficient pentru a diminua costurile, pentru a atinge o productivitate ridicată şi cum să aibă mai puţini nutrienţi
în apa uzată? Cum să îmbunătăţească tratamentul apei reziduale şi să reducă deversarea pentru a diminua
taxele pe poluare impuse de autorităţi? Cum să îndeplinească toate cerinţele şi limitările legale, cum să
dovedească consumatorilor că produsele de cultură sunt de cea mai înaltă calitate şi produse într-un mod
armonios cu mediul înconjurător? Cum să rezulte totuşi suficiente venituri pentru a asigura traiul fermierului
şi slujbele angajaţilor?
Proiectul UE numit SustainAqua îşi doreste să răspundă la câteva dintre aceste întrebări. Prin acest proiect
se doreşte ca industria europeană de acvacultura de apa dulce să devină cu adevarat sustenabilă prin
îmbunătăţirea metodelor de producţie, cercetarea unor potenţiale aplicaţii pe piaţă şi creşterea calităţii
produsului. SustainAqua a realizat cinci studii de caz diferite în Europa, reprezentând cele mai relevante
tipuri de acvacultură de apă dulce şi specii de peşte. Au fost testate variate tehnici pentru întărirea diferitelor
ferme de acvacultură din Europa, intr-un mod sustenabil, de la sistemele de bazine piscicole intensive şi
semi-intensive care predomină în Europa Centrala şi de Est, până la sistemele de acvacultura cu recirculare
intensive, aşa cum sunt utilizate ele în Europa de Nord şi de Vest. Cele mai importante rezultate sunt
descrise în manualul SustainAqua.
Ca un prim pas, vom discuta despre conceptul de „sustenabilitate” şi ce ar putea însemna acesta pentru
acvacultură. Vom prezenta indicatorii pentru sustenabilitate care au fost dezvoltaţi pentru evaluarea studiilor
de caz SustainAqua. Tehnologiile diferite din acest sector – fermele în bazine piscicole, cele curgătoare sau
fermele de tip RAS – sunt prezentate pe scurt pentru o mai bună clasificare a modulelor următoare. După
cum se ştie, munca fermierilor din acvacultură şi dezvoltarea viitoare a fermelor lor sunt influenţate în mare
măsura de reglementări naţionale şi europene diverse ce se aplică în acest sector. De aceea, se oferă şi o
introducere în sistemul de reglementări europene. Un criteriu important in rezistenţa pe o piaţa cu o
competivitate în creştere este excelenţa, calitatea dovedită a peştelui şi utilizarea inovatoare a produselor
secundare rezultate din acvacultură. Un capitol din manual prezintă impactul unor sisteme diferite de cultură
asupra calităţii produsului şi potenţialele aplicaţii pe piaţă ale produselor secundare din acvacultură.
Partea centrală a manualului constă în descrierea unor module diferite cercetate în cele cinci studii de caz
SustainAqua. Zonele de bazine piscicole utilizate în mod tradiţional din Europa Centrală sunt reprezentate
de studiile de caz din Ungaria şi Polonia. În Ungaria, tratarea apei pentru producţia de peşte în sistem
intensiv flow-through, este îmbunătăţită prin constituirea de zone umede care acţionează ca filtre biologice.
În plus, sunt prezentate avantajele combinării acvaculturii intensive şi extensive pentru folosirea eficientă a
apei şi a nutrienţilor. Studiul de caz din Polonia include acvacultura şi cerinţele unei ferme agricole moderne
cu un sistem de bazine piscicole în stil „cascadă” prin utilizarea de îngrăşământ animal în producerea de
plancton, ca şi hrană pentru policulturile de crap. Cererea de crap în scădere din Europa de Est este
combătută prin introducerea polyodonului (Polydon spathula) ca o nouă specie în policultura tradiţională
pentru a diversifica producţia de specii, pentru utilizarea eficientă a nutrienţilor şi pentru creşterea
profitabilităţii fermei.
În Danemarca şi Olanda, au fost testate tehnicile pentru aplicarea sistemelor de recirculare exterioare şi de
interior. În Danemarca, păstravul curcubeu este studiat la aşa-numitele ferme model, în scopul de a optimiza
managementul hranei şi pentru a reduce impactul asupra mediului şi costurile cu energia. Studiul de caz din
Olanda cuprinde producţia intensivă de tilapia în sistem RAS, folosind două module diferite cu un reactor de
denitrificare al îngrăşământului, sistem de filtrare pe bază de alge pentru a reduce risipa de apă, consumul
de energie şi emisia de nutrienţi. Un caz unic în Europa, studiul de caz din Elveţia completează acest proiect
prin creşterea de tilapia şi de fructe tropicale într- un sistem de sere policulturale, folosind în mod gratuit
surplusul de căldura pentru a demonstra că „deşeurile” pot fi folosite ca şi resurse multifuncţionale pentru a
produce peşte şi produse derivate într-un mod cât mai economic şi ecologic.
Pentru a face rezultatele noastre stiinţifice uşor de pus în practică de către fermieri, capitolul „De la un studiu
de caz la o fermă piscicolă” prezintă informaţii la îndemână pentru implementarea modulelor, precedate de o
descriere generală, principiile sale, evaluarea indicatorilor SustainAqua, factorii săi de succes cât şi
dificultăţile şi beneficiile.

5/118
 MANUAL SUSTAINAQUA

Acvacultura de apă dulce din Europa se află în aşteptarea unor vremuri pline de provocări şi priveşte către
un viitor strălucit, daca vom continua să ne unim forţele, cercetătorii pentru dezvoltarea continuă şi industria
ce implementează metode şi tehnologii pentru o agricultură sustenabilă, pentru o Comunitate Europeană
sustenabilă.

Dipl. Ing. Alexandra Oberdieck Prof. Dr. Johan Verreth

Bremerhaven, Germany, June 2009 Wageningen, Netherlands, June 2009
Coordonator SustainAqua Manager ştiinţific SustainAqua

6/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
1. SustainAqua – troducere

1. SustainAqua – Introducere

Fermierii europeni din piscicultura de apă dulce poartă o bătalie pe două fronturi: pe de o parte, datorită
extinderii procesului de globalizare, ei fiind forţati să intre în competiţie cu producători din ţări cu costuri de
producţie mult mai reduse. Pe de cealaltă parte, trebuie să se conformeze cerinţelor stricte ale legislaţiei
naţionale şi europene cu privire la calitatea produsului, mediul înconjurător şi sănatate. În plus, există
restricţii legale cu privire la deversarea apelor reziduale, extragerea apei, folosirea de substanţe chimice şi
modificări genetice. Succesul acvaculturii europene de apă dulce depinde în mare măsura de abilităţile
fermierului de a face faţă acestor provocări.

Conceptul SustainAqua
SustainAqua este un proiect colectiv de cercetare, co-finanţat de Uniunea Europeană prin Sixth Framework
Programme cu scopul general de a face industria acvaculturii europeane mai sustenabilă şi deci de a ajuta
fermierii să devină mai competitivi la nivel global. Obiectivul proiectului este de a extinde baza de cunoştinţe
a fermierilor, învăţându-i să:
• Să îmbunătăţească metodele de producţie, eficienţa proceselor şi profitabilitatea:
• Să cerceteze potenţialele aplicaţii pe piaţă a produselor secundare pentru industrii alternative, cum ar fi
industria energetică şi cea a cosmeticelor:
• Să crească calitatea produsului (gust, valoare nutritivă) ca şi instrumente de marketing pentru a dezvolta
gradul de acceptare al consumatorului pentru peştele provenit din fermele piscicole şi să
îmbunătăţească imaginea industriei de profil;
Prin concentrarea asupra producţiei sustenabile din acvacultură, proiectul îşi propune să îmbunătăţească
imaginea industriei şi a produselor sale pentru consumatorii finali şi potenţialii clienţi. Proiectul va prezenta o
varietate de posibilităţi tehnologice şi informaţii despre cum se pot moderniza sisteme de acvacultură
convenţionale. Noile tehnologii se presupune că au costuri semnificativ mai mici în ceea ce priveşte
construcţia, întreţinerea şi cheltuielile de exploatare, decât sistemele convenţionale, mai ales în tratarea apei
reziduale.

Studii de caz – cercetare aplicată

Pentru a atinge obiectivele generale, echipa a derulat cinci studii diferite de caz în Ungaria, Polonia, Olanda,
Danemarca şi Elveţia. Fiecare reprezintă unul dintre cele mai relevante tipuri de acvacultură de apă dulce
din Europa şi specii de peşte, păstrav, crap, tilapia şi somn. Fiecare studiu de caz dezvoltă şi cercetează
diferite soluţii pentru optimizarea proceselor de producţie, îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea produselor.
În detaliu, echipa de proiect va cerceta:
• Diferite tehnici pentru optimizarea managementului hranei, apei şi energiei prin (i) Reducerea costurilor
cu energia prin creşterea eficienţei utilizării acesteia; (ii) Reducerea costurilor cu apele reziduale prin
scăderea volumului apei reziduale deversate; (iii) Reducerea costurilor cu hrana peştilor prin
eficientizarea utilizării nutrienţilor; (iv) Reducerea costurilor cu forţa de muncă per produs;
• Diversificarea celor mai relevante sisteme de acvacultură de apă dulce din Europa,
• Gustul şi valoarea nutritivă a peştilor produşi în diferite sisteme de producţie,
• Compuşii şi valoarea economică a produselor secundare potenţiale,
Echipa intenţionează să transfere principiile eficiente ale managementului nutrienţilor în sistemele naturale,
în sistemele de acvacultură eficiente. Un exemplu este managementul eficient al nutrienţilor. Pe lângă
producţia de peşte, materialul organic va fi exploatat pe cât posibil pentru producerea de produse ce pot fi
poziţionate pe piaţă ca macronevertebrate, alge sau plante pentru diferite aplicaţii industriale. Acest lanţ de
de nutrienţi optimizat reduce risipa, evită implementarea tratamentului costisitor al apelor reziduale şi a
tehnologiilor de filtrare şi reduce costurile. Aceste principii sunt testate în diferite sisteme, semi- intensive şi
intensive.
În plus, având în vedere că „sănătatea” şi „gustul” sunt cerinţe importante ale consumatorilor, echipa
dovedeşte prin teste profesionale dacă optimizarea prevăzută va avea o influenţă asupra calităţii produselor
din peşte.

Scurta introducere a celor cinci studii de caz

Studiul de caz din Ungaria se preocupă de somnul african şi european, specii produse în bazine şi în viviere
flotabile situate în bazine piscicole. S-a studiat de asemenea tratamentul apei rezultate în bazine piscicole
legate în serie, producând diferite specii de crap şi culturi din soluri umede, cum ar fi salcia şi trestia.
Acestea sunt cultivate ca şi produse secundare care acţioneaza ca şi sisteme de tratare a apelor reziduale
eficiente din punct de vedere al costurilor şi bio. În plus, potenţialul lor ca resursă regenerabilă pentru

7/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
1. SustainAqua – troducere

industria bioenergetică este studiat în prezent.

În Elvetia, tilapia este crescut într-un sistem de hidro-cultură cu plante tropicale cum ar fi bananul, mango şi
guava ca şi produse secundare. Sistemul de creştere “Tropenhaus Ruswil” este o policultură de 1500m² o
seră ce foloseşte căldura excedentară de la o uzină de densificare a gazului natural ca şi sursă de energie.
Studiul de caz vrea să dovedească că „reziduurile” pot fi folosite ca şi resursă multifunctională într-un sistem
de policultură pentru a produce peşte şi produse secundare viabile din punct de vedere economic şi
ecologic.
În studiul de caz din Polonia, crapul este produs în două module. Un scop este de a produce hrana din apa
reziduală folosind un sistem de bazine piscicole în „cascadă”, unde îngrăşământul organic agricol este folosit
pentru a creşte peşte şi biomasa. Aceasta permite ca peştele să fie produs fără folosirea unor surse externe
de hrană. În plus, noi specii au fost introduse în policultura tradiţională pentru a creşte diversitatea
produselor şi nivelul de profitabilitate al fermelor de crap.
Studiul de caz din Olanda se ocupă de producţia intensivă de tilapia în sisteme de acvacultură cu recirculare
(RAS) folosind două experimente diferite, cu un reactor de denitrificare pentru îngrăşământ, sistem de filtrare
pe bază de alge – alge de cultură şi biomasă capabile să recupereze poluanţii din apă. Scopul este să se
reducă consumul de apă la mai puţin de 25 litri/ kg de hrană, de a reduce consumul de energie şi emisia de
azot dizolvat şi separat, fosfor, dioxid de carbon şi materie organică.
În Danemarca păstravul curcubeu este studiat la opt ferme model în scopul de a optimiza hrănirea şi
managementul fermei şi de a reduce impactul asupra mediului şi costurile cu energia. Fermele model
combină tehnologiile din fermele piscicole intensive cu recirculare cu tratamentul deversărilor în terenuri
umede pentru a obţine creşterea substanţială a producţiei de peşte, în timp ce se reduce sau chiar se
elimină impactul asupra mediului.

Importanţa sustenabilităţii
Sustenabilitatea acvaculturii este crucială dacă industria nu va merge în direcţia sectorului pisciculturii. În jur
de 75 de procente din cele mai valoroase resurse marine sunt ori exploatate până la limită sau chiar peste
aceasta. În acelaşi timp, consumul mondial de peşte a crescut de la 45 milioane de tone în 1973 la mai mult
de 130 de milioane în 2000, iar FAO estimează că 40 de milioane de tone de fructe de mare în plus vor fi
necesare până în 2030, doar pentru a menţine nivelul actual de consum.
Pentru a putea susţine această cerere în continuă creştere pe termen lung, alternative sustenabile trebuie
dezvoltate. Cea mai promiţătoare este industria acvaculturii. Cu o rată de creştere de 8% pe an din anii ’80,
acvacultura este probabil industria alimentară cu cea mai rapidă creştere, care deţine astăzi aproape
jumătate din peştele consumat global, de la numai 9% în 1980.

Transferul de cunoştinţe
Proiectul SustainAqua cu modulele sale diferite AQUA+, oferă tehnici practice şi informaţii vaste despre cum
se modernizează diferite sisteme convenţionale de acvacultură pentru a îmbunătăţii profitabilitatea
procesului de producţie, protecţia mediului, calitatea produsului şi pentru a diversifica gama de produse.
Aceste opţiuni vor ajuta fermierii din acvacultură să se alinieze la legislaţia naţională şi europeană curentă şi
viitoare şi să îndeplinească cerinţele pentru viitoarele standarde de calitate sustenabile şi Codurile de
Conduită - un mare avantaj pentru strategiile de publicitate ale fermierilor. Cele mai multe module ale
AQUA+ au mai mult decât o singură funcţie în acelaşi timp, cum ar fi de exemplu tratarea apelor reziduale,
managementul eficient al nutrienţilor şi producţia de produse secundare eficiente din punct de vedere
economic. Prin diversificarea produselor, fermierii vor fi mai flexibili şi mai puţin sensibili la fluctuaţiile pieţei.
Know-how - ul generat de studiile de caz, va fi promovat prin 22 de seminarii de training pentru fermierii din
acvacultură din Austria, Danemarca, Germania, Ungaria, Polonia, Suedia, Spania şi Turcia şi prin două
seminarii de e-learning în perioada mai-iulie 2009. Activităţile de training şi informare includ acest manual de
instruire, SustainAqua-wiki şi platforma de E-learning; ele prezintă beneficiile, riscurile şi costurile, criteriile
pentru obţinerea succesului precum şi informaţii tehnice despre diferitele moduluri de cercetare. Opt puncte
naţionale de contact, coordonate de către responsabilii asociaţiei acvaculturii, vor servi ca şi platforme de
consultanţă pentru fermieri chiar şi după finalizarea proiectului, oferind fermierilor acces la cunoştintele
generate de proiecte. Cu ajutorul acestor instrumente, fermierii vor fi încurajaţi să restructureze parţial sau
total procesul lor de producţie pentru a-l face mai sustenabil, mai eficient, cu beneficii economice şi de mediu
pe termen lung.

8/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Sustenabilitatea în acvacultură

2. Sustenabilitatea în acvacultură

Termenii „sustenabilitate” sau „dezvoltare sustenabilă”, adeseori folosiţi ca simple expresii, au mult mai multe
de oferit. Sunt concepte ce garantează un mediu în care se poate trăi pentru toţi oamenii, pe termen lung,
cuprinzând cel puţin trei componenete fundamentale ale dezvoltării sustenabile: păstrarea unui mediu
înconjurător funcţional, bunăstarea economică şi egalitatea socială. În acelaşi fel, şi in acvacultură, pasul
spre sustenabilitate înseamnă nu numai atingerea obiectivelor de mediu, dar şi oferirea de avantaje
economice clare pentru fermierii din domeniu, pe termen lung.
Oricum, termenul de ‘’sustenabilitate” este adeseori diluat şi slăbit, fiind folosit de politicieni, antreprenori şi
public în diferite ocazii, adeseori într-un sens fals şi cu o definire incorectă, doar pentru a exploata sensul
pozitiv al cuvântului (aşa cum s-a întâmplat în cazul cuvintelor „bio” sau „eco” în anii 1990.
Următorul fragment va arăta contextul în care proiectul SustainAqua a fost dezvoltat şi dus la bun sfârşit,
prin oferirea unei perspective asupra trecutului şi a definiţiei autentice a termenului de „sustenabilitate”,
asupra subiectului „sustenabilitate şi acvacultură” şi aplicaţiilor sale în proiectul SustainAqua.

Introducere – Background- ul conceptului de „sustenabilitate”

O origine importantă a conceptului de „sustenabilitate” sau „dezvoltare sustenabilă” este regasită în raportul
„Viitorul nostrum comun” ("Our Common Future"), mai cunoscut ca raportul Brundtland. Teza principală este
că dezvoltarea sustenabilă „întâlneşte nevoile prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare
de a-şi împlini propriile nevoi”. Dezvoltarea sustenabilă (în agricultură, silvicultură, piscicultură) conservă
pământul, apa, plantele şi resursele animale, nu degradează mediul înconjurător, este potrivită din punct de
vedere tehnic, viabilă din punct de vedere economic şi acceptabilă social.
Dezvoltarea sustenabilă este bazată pe consideraţii pe termen lung, aceasta fiind o abordare integrantă, nu
sectorială. Termenul este de obicei prezentat pe trei dimensiuni: ecologică, economică şi socială. Toate
dimensiunile au importanţă egală şi se influentează reciproc. Ele nu pot fi separate. În primul rând, acest
model cu cele trei dimensiuni de importanţă egală a fost luat în considerare pentru îmbunătăţirea poziţiei faţă
de îngrijorările produse de mediul înconjurător. Oricum, de atunci, gândirea dependenţei fiecărei dimensiuni
de celelalte, a fost criticată pentru că nu a arătat că economia şi societatea se bazează în primul rând pe
lumea naturală şi resurse. (vezi figura 1).

Figura 1: Diagrama sustenabilităţii

La începutul secolului 21 este absolut necesară o mai buna integrare a acestor trei obiective pentru a putea
atinge dezvoltarea sustenabilă. Focalizarea actuală este asupra economiei, neglijând adeseori scopurile
sociale şi de mediu. Este de aceea imperios necesar să se creeze un echilibru între cei trei stâlpi de
susţinere, punând o importanţă mai mare pe sustenabilitatea de mediu pentru a compensa actuala
supraestimare a economiei. Cu siguranţă, în acest proces, documentul Rio Declaration on Environment and
Development trebuie luat în considerare, indicând că protecţia mediului ar trebui să constituie o parte
integrantă din procesul de dezvoltare şi nu poate fi judecată separat. De accea este recunoscut faptul că nici
o activitate din industrie, agricultură sau acvacultură nu va avea loc dacă nu este profitabilă din punct de
vedere economic. Este sarcina politicienilor şi a societăţii să găsească căi pentru a atinge, în mod egal, toate
cele trei obiective ale sustenabilităţii. Un instrument important în atingerea acestui mod de gândire,
„sustenabilitatea” în toate cele trei dimensiuni, este cercetarea şi aplicarea de tehnologii inovatoare sau
optimizate. În domeniul acvaculturii de apă dulce, acesta este exact obiectivul SustainAqua.

9/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Sustenabilitatea în acvacultură

Sustenabilitate şi acvacultură
Acvacultura, ca şi celelalte practici de producţie alimentară şi industrială, se află în faţa provocării dezvoltării
sustenabile. Acvacultura a crescut exponenţial în ultimii 50 de ani, de la o producţie de mai puţin de 1 milion
de tone în 1950 la 51,7 milioane de tone în 2006. În timp ce producţia din pescuit este în stagnare şi chiar în
scădere, acvacultura continuă să crească mai rapid decât orice alt sector din producţia alimentară animală.
Acvacultura va continua să joace un rol important în producţia mondială de peşte pentru a îndeplini cererea
în creştere la nivel mondial de produse pe bază de peşte.
De aceea este esenţial să se identifice în permanenţă căi şi mijloace pentru a face practicile de producţie în
acvacultură mai sustenabile, eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor prin îmbunătăţirea
capacităţii forţei de muncă, folosirea resurselor şi managementul mediului. În special în acest context,
proiectul SustainAqua poate fi înteles: SustainAqua a căutat mai intâi soluţii concrete precum instrumentele
tehnice şi metodologice, apoi oferă diverse activităţi de training pentru a informa fermierii asupra rezultatelor
complexe ale proiectului, în scopul de a obţine o acvacultură mai sustenabilă în Europa.
Este esenţial ca diferite initiaţive la nivel naţional, european şi global dezvoltă şi în permanenţă actualizează
codul de conduită, indicatorii de sustenabilitate şi sistemele de certificare, etc., pentru a ajunge la o
înţelegere comună şi acceptată a sustenabilităţii în acvacultura printre factorii de decizie şi cum poate fi
aceasta obţinută în practică. Numim numai câteva:
• FAO Cod de comportament pentru exploatare piscicolă responsabilă- „Code of conduct for responsible
fisheries" (1995)
• FEAP Cod de comportament pentru agricultură europeană- „Code of conduct for European Aquaculture"
(2000); aflat în curs de revizuire
• EVAD Ghid pentru co-constituirea unor indicatori de dezvoltare sustenabili în acvacultură – „Guide to the
co-construction of sustainable development indicators in aquaculture” (2008)
• Convenţia Global Aquaculture Alliance (GAA) si GLOBALGAP pentru dezvoltarea şi armonizarea
sistemelor de certificare pentru sectorul acvaculturii la nivel global (2009)
Proiectul Uniunii Europene CONSENSUS (2005-2008), de exemplu, „Implicarea factorilor de decizie multiplii
în protocoale pentru o acvacultura sustenabilă în Europa”, a dezvoltat un set de indicatori de sustenabilitate
ca o bază pentru un sistem de certificare pentru o acvacultură sustenabilă şi pentru un proces de clasificare
care este bazat pe impact scăzut asupra mediului, competitivitate şi responsabilitate etice ridicate, cu privire
la biodiversitate şi bunăstarea animalelor. Toate organizaţiile şi asociaţiile importante din producţia în
acvacultură au fost implicate.
SustainAqua „a desăvârşit" CONSENSUS prin investigarea unor îmbunătăţiri tehnologice care pot face
diferitele sisteme de acvacultură europene mai sustenabile (vezi capitolul 1). De aceea descrierea
sustenabilităţii prezentată aici, ţinteşte în primul rând spre oferirea unei direcţii clare pentru cercetarea
întreprinsă în cadrul proiectului SustainAqua pentru a dezvolta metode şi tehnologii pentru o producţie mai
sustenabilă în Europa. În acest mod, SustainAqua anticipează viitoarea legislaţie şi etichetare ce se află încă
în dezbatere, şi oferă linii directoare şi soluţii tehnice pentru practici mai sustenabile în acvacultură. Astfel,
proiectul contribuie la îndeplinirea criteriilor de sustenabilitate a viitoarelor etichetări şi modificări legislative
care nu sunt încă în vigoare.

Limitele sistemului
Pentru a păstra subiectul „sustenabilitate şi acvacultură”
cât mai uşor de administrat şi de pus în practică, este
important să definim limitele sistemului pentru care
sustenabilitatea este definită. Pentru SustainAqua, trei
nivele ale limitelor sistemului pot fi diferenţiate,
vizualizate în cele trei cercuri din figura 2:
1. „Nivelul fermei": include factorii care pot fi direct
influenţaţi de către fermier, cum ar fi calitatea apei,
hrana şi managementul energiei, sănătatea pestilor, Figura 2: Trei nivele ale limitelor sistemelor pentru care
etc. sustenabilitatea este definită de SustainAqua
2. „Al doilea nivel": se adresează factorilor direct legaţi
de procesele fermei asupra cărora fermierul nu are o influenţă directă, dar pe care i-ar putea totuşi
influenţa dacă ar dori sau ar avea nevoie. De exemplu: calitatea hranei peştilor, cum hrana peştilor este
compusă/procesată, distanţa pe căile de transport pentru hrană, tipul de energie folosit de fermieri
(regenerabilă sau nu), pieţele pentru produse (departe – transportul de distanţe lungi, aproape –
transportul pe distanţe scurte), etc. Fermierul poate de asemenea să transfere anumiţi factori de la
nivelul doi la nivelul unu (de ex. producerea hranei pentru peşti la fermă, folosind energia produsă la
fermă sau prin vânzarea produselor direct din fermă).

10/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Sustenabilitatea în acvacultură

Prinele ceruri sunt cele mai relevante pentru proiectul SustainAqua.

3. „Nivelul trei": conţine factori care sunt indirect legaţi de procesele din fermă dar care nu pot fi în mod
normal, influenţaţi de către fermier. Aceştia sunt factori precum sustenabilitatea materialelor de ambalare
(producţie, material, etc.), tip de combustibil folosit pentru transportul peştelui, etc.
SustainAqua se concentrează pe procesul din fermă propriu-zis („nivelul fermei"). Cei mai relevanţi factori
din cel de-al doilea cerc sunt de asemenea luaţi în considerare, cum ar fi producţia de hrană pentru peşte,
producerea de energie, energie pentru rezerva de apă de o anumită calitate, transport şi potenţiale pieţe.
Pentru o imagine completă, „nivelul regulator” trebuie luat în considerare de asemenea, cum ar fi
reglementările şi normele europene, naţionale şi regionale, etc. Acestea afectează toate nivelele în moduri
diferite, dar nu pot fi influenţate de către fermier. În SustainAqua sunt luate în considerare numai acele
reglementări ce sunt relevante pentru primul şi al doilea cerc.

Indicatorii de sustenabilitate şi certificarea

Disponibilitatea limitată a resurselor naturale şi costurile în creştere cu energia, subliniază necesitatea de a
face acvacultura să devină mai sustenabilă. Industria acvaculturii lucrează deja pentru atingerea acestui
deziderat, dar mai rămâne încă o cale lungă de făcut. În comparaţie cu alte sisteme de producţie animală,
acvacultura se află sub o presiune specială să devină mai sustenabilă pentru că se foloseşte de resurse
naturale cum sunt apa dulce, terenurile umede, zonele de coastă şi de asemenea de capturarea de peşte
pentru producerea de hrană sau împrospătarea stocului.
Sustenabilitatea unei activităşi şi măsurarea acesteia nu este un subiect static, prin definiţie, aceasta
încorporează aspecte economice, de mediu şi sociale. (vezi Figura 3). Fiecare abordare a sustenabilităţii
conţine, în afară de fapte de necontestat, valori sociale ataşate care pot fi discutate sau se pot schimba în
timp. Aceasta înseamnă că nu este posibil în toate cazurile să se decidă foarte clar dacă un proces este
sustenabil sau nu. Adeseori există tranziţii de la procese nesustenabile la procese sustenabile.

Figura 3: Acvacultura de apă dulce sustenabilă, combină aspecte ecologice, economice şi sociale

Diferitele coduri de conduită şi criterii menţionate mai sus, ţintesc să rezolve acest aspect şi intenţionează să
susţină o cultivare sustenabilă a produselor de acvacultură. Dar până acum nu există criterii complete şi
practicabile europene, indicatori şi sisteme de etichetare conexe care să fie capabile să certifice stadiul de
sustenabilitate al unui produs. Proiectul SustainAqua intenţionează să susţină această dezvoltare ce se află
la ora actuală în diferite stadii (vezi mai sus). Aşa cum am mai menţionat, SustainAqua nu intenţionează să
intre în competiţie cu sistemele de indicatori care au fost deja dezvoltate într-o abordare vastă a factorilor de
decizie, de exemplu de către CONSENSUS. Criteriile selectate prezentate mai jos sunt concentrate pe cele
cinci studii de caz SustainAqua şi vor oferi o direcţie clară despre cum sustenabilitatea poate fi crescută în
fermele de acvacultură. Ele sunt în primul rând desemnate să ofere o orientare măsurabilă asupra
transferabilităţii şi punerii în practică a cercetarilor îndeplinite în cele cinci studii de caz SustainAqua, pentru
a dezvolta metode aplicabile şi tehnologii pentru o producţie de acvacultura sustenabilă în Europa. Scopul
nu este să judecăm dăcă o anumită acvacultură de apă dulce este sustenabilă sau nu, ci să oferim o direcţie
fară echivoc despre ce se poate face într-un studiu sau într-o fermă pentru creşterea sustenabilităţii.

Indicatorii sustenabilităţii SustainAqua

Echipa SustainAqua a dezvoltat la începutul proiectului 28 de indicatori pentru cele trei dimensiuni ale

11/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Sustenabilitatea în acvacultură

sustenabilităţii, cea de mediu, cea economică si cea socială. Oricum, pentru că SustainAqua nu a putut să
acopere toate ariile de cercetare şi îmbunătăţire a sustenabilităţii pentru fermele de acvacultură, opt
indicatori au fost selectaţi în final pentru a fi aplicaţi în cele cinci studii de caz, aşa cum se poate vedea în
Tabelul 1. Ei au fost selectaţi după urmatoarele:
• Relevanţa pentru acţiune: Indicatorul este sensibil la schimbările de management conform obiectivului
şi este util pentru măsurarea gradului în care actorul se indreaptă către obiectiv.
• Plauzibil: Indicatorul poate fi înţeles/ însuşit de către actor.
• Măsurabil: Este posibil ca indicatorul să fie măsurat.
• Realist: Va fi posibil să măsuram şi înregistrăm acest indicator cu resursele prevăzute (buget, timp) ale
proiectului.

Dimensiunea de mediu
Obiectiv specific/ criteriu Indicator Unitate
Energie

Eficienţa energiei: Să se reducă necesarul de Energie utilizată per produs final kWh/ kWh (diferenţiată pentru
energie pe cât de mult posibil (peşte, biomasă) fiecare produs)

Date de intrare: Să se reducă cantitatea de apă Apa folosită per produs final (peşte,
l/kg produs
intrată din afara sistemului (refolosirea apei) biomasă)
Apa

Date de ieşire: Să se reducă cantitatea de apă Scurgerea per produs final (peşte,
reziduală deversată (pentru aspecte de calitate biomasă) – fară evaporare şi infiltraţii, l/kg produs
vezi nutrienţi/ date de ieşire) dar incluzând precipitaţiile

Eficienţa utilizării: Să se folosească aportul Eficienţa retenţiei nutrienţilor (NRE) –

nutrienţilor cât mai eficient (să se producă dintr-o
anumită unitate de nutrienţi cât mai multe produse
vandabile de cea mai înaltă calitate)
Date de ieşire (vezi de asemenea apa): Să se
Nutrienţi
kg nutrient (N, P, COD) reţinut în
retenţia nutrienţilor în produsul final per
produs/kg nutrient aport [%]
kg de nutrient raportat la sistem, ca un
(TOD calculate din COD si N)
întreg (peşte, biomasă)

N, P, COD, conductivitatea
reducă cantitatea de ape reziduale deversate Cantitatea de nutrienţi/ calitatea apei
electrică descarcată per kg de
(nutrienţi, minerale şi pierderile de materie reziduale
produs final
organică)
reţinerea nutrientilor per kg în
Refolosirea nutrienţilor pentru produse secundare Reţinerea nutrienţilor pentru Nutrient
produsele secundare per kg de
valoroase (pentru a produce produse secundare N/P refolosit pentru produse
nutrient intrat în sistem, ca întreg
în cadrul fermei) secundare valoroase
[%]
Dimensiunea economică
Obiectiv specific/ criteriu Indicator Unitate
Costuri de
producţie

Timp de muncă per produs final la un

Creşterea productivităţii per unitate nivel de fermă comercială (supoziţie h (ora) /kg produs
bazată pe un model)
Amortizarea
fluctuaţilor
pieţei

Îmbunătăţirea siguranţei produsului/ sănătăţii:

Tratamente/ ciclu de producţie Tratamente/ ciclu de producţie
Pentru a reduce epidemiile

Tabel 1: Indicatorii de sustenabilitate pentru cele 5 studii de caz SustainAqua

În capitolele cu studiile de caz, se vor face adesea referiri la aceşti indicatori pentru că ei constituie baza
pentru evaluarea cercetării din SustainAqua şi pentru transferarea rezultatelor aplicaţii practice.
Ceilalţi 20 de indicatori nu au fost măsuraţi sau evaluaţi în detaliu, pentru că evaluarea lor nu a constituit
scopul acestui proiect. Printre ei erau indicatori cum ar fi: Apa şi Clima- pentru a susţine stabilizarea
climatului local folosind creşterea evaporării prin metoda terenurilor umede artificiale/ ochiurilor de apă. S- au
identificat indicatori regăsiţi în dimensiunea socială: Suport acordat dezvoltării rurale sau Sprijin pentru
crearea de noi locuri de muncă. Mai multe detalii despre acest subiect pot fi găsite în SustainAqua wiki sau
pe www.sustainaqua.org.

Aplicarea principiilor sustenabilitatii în acvacultura

În următoarele subcapitole, principiile fiecăria arii de sustenabiliate vor fi prezentate în detaliu. În plus, vor fi
oferite sugestii generale despre cum acvacultura poate deveni mai sustenabilă pe baza acestor principii.
Exemple practice despre potenţialele aplicaţii ale acestor principii pot fi observate în studiile de caz

12/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Sustenabilitatea în acvacultură

prezentate în manual.
Îmbunătăţirea sustenabilitatii ecologice
Apa, nutrienţii, zona folosită pentru fermă şi energia sunt cele mai importante aspecte legate de
sustenabilitatea ecologică a fermelor de acvacultură. În privinţa apei, atât cantitatea necesară cât şi calitatea
sunt aspecte importante. Apa dulce poate fi obţinută din surse de suprafaţă cum ar fi lacurile şi râurile sau
din surse subterane (strat acvifer) prin forarea de puţuri. Un scop important în toate sistemele este
reducerea cantităţii de apă dulce necesare, pentru a nu pune presiune suplimentară pe ecosistemul natural.
Un obiectiv la fel de important este reducerea cantităţii de ape reziduale şi optimizarea tratamentelor de
deversare pentru că în cele mai multe cazuri deversările din acvacultura conţin mulţi nutrienţi ce ar putea
contamina sistemele naturale. Cele mai bune practici de management depind de tipul de acvacultură.
Bazinele piscicole tradiţionale de crapi, de exemplu, au nevoie de apă numai pentru a o înlocui pe cea
evaporată sau infiltrată ; scurgerile sunt reduse până la recoltare. Sistemele de acvacultură cu recirculare,
cum este şi ferma model de păstrav din Danemarca, sunt un alt exemplu de cum se poate reduce cantitatea
necesară de apă în mod radical. În ultimul caz, se folosesc de exemplu lagune de plante pentru a reţine
nutrienţii din deversări. (vezi capitolul Danemarca).
Folosirea eficientă a nutrienţilor necesari este de asemenea esenţială pentru sustenabilitatea ecologică.
Primul pas este reducerea pierderilor de hrană printr- un sistem de hrănire avansat şi prin selectarea hranei
potrivite. Folosirea adiţională a nutrienţilor rămaşi este o sarcină specifică fiecarei ferme. Folosirea de
perifiton (o mixtură de alge), ca în studiul de caz din Ungaria este o soluţie posibilă. Folosirea unor specii
diferite de peşte în acelaşi bazin piscicol, o policultură, poate ridica gradul de eficienţă al nutrienţilor datorită
diverselor nişe ecologice ale speciilor de peşte. Această soluţie este folosită în studiul de caz din Polonia.
Dar este important în acest caz să nu se folosească specii străine sau care lipsesc din fauna locală. Dacă
există o suprafaţă suficientă, pot fi folosite resursele regenerabile cum ar fi trestia sau salcia (de exemplu în
studiul de caz din Ungaria) sau grădinile de plante ca în studiul de caz din Danemarca pentru a creşte gradul
de eficienţă în utilizarea nutrienţilor.
Sursa hranei folosite este un alt aspect ce poate contribui la sustenabiliatatea ecologică, de exemplu prin
folosirea hranei produsă prin capturi accidentale din zonele de pescuit sustenabile (e.g. certificarea MSC).
O situaţie privind zona utilizată pentru ferma de acvacultură depinde de circumstanţe locale. În general,
nevoia de a produce resurse regenerabile în plus faţă de hrană, pune o presiune suplimentară asupra
terenului. Folosirea unei zone mai mici de teren pentru producţia de peşte în unele sisteme de acvacultură
cu recirculare poate fi o contribuţie importantă. Pe de cealaltă parte aria de bazine piscicole a fermei de
acvacultură poate contribui la stabilizarea climatului local prin creşterea evaporării. Poate oferi, de
asemenea, zone valoroase excelente din punct de vedere ecologic.
În privinţa utilizării energiei, acesta este un subiect de discuţie major în sistemele de acvacultură cu
recirculare, cum este cel din Olanda (vezi capitolul Olanda). De asemenea, şi in alte sisteme de acvacultură
este posibil şi important să se reducă cantitatea de energie prin creşterea eficienţei utilizării acesteia, de
exemplu prin pompe mai performante. Scopul este de a produce cel puţin aceeaşi cantitate de peşte cu mai
puţină energie sau chiar mai mult peste cu aceeaşi cantitate.
Îmbunătăţirea sustenabilităţii economice
Acvacultura este sustenabilă economic şi viabilă dacă ferma este profitabilă, venitul fermei este sigur, iar
produsele sunt acceptate de către clienţi. În multe cazuri, îmbunătăţirea sustenabilităţii de mediu poate duce
la optimizarea sustenabilităţii economice. De exemplu, o utilizare mai eficientă a hranei şi a nutrienţilor sau o
reducere a consumului de apă dulce nu sunt pozitive numai pentru mediu, ci pot reduce şi costurile. În
funcţie de legislaţia naţională, reducerea risipei de apă este o contribuţie importantă la diminuarea costurilor
de producţie. Acelaşi lucru este valabil pentru toate procesele ce depind de energie. O distribuţie locală sau
regională a produselor va diminua costurile de trasport care sunt, în parte, costuri cu energia. Diversificarea
acvaculturii poate amortiza fluctuaţiile pieţei. Policultura sau producţia adiţională de resurse regenerabile,
plante de gradină sau puiet de peşte sunt exemple aplicate în studiile de caz. Producerea de produse de
înaltă calitate poate creşte preţul de vânzare şi încrederea consumatorului. În cele din urmă, dar foarte
important, sustenabilitatea susţinută 100% (dar nu ca o sarcină neplacută) poate fi un argument valoros
pentru creşterea gradului de acceptare al consumatorilor.
În orice caz, toate aceste aspecte trebuie evaluate separat, pentru că disponibilitatea resurselor necesare
pentru o acvacultură (apă, sol, nutrienţi, energie) se schimbă foarte mult în diferitele ţări şi regiuni ale
Europei. În zonele din preajma unui oraş mare, de exemplu, un sistem intensiv de recirculare poate fi
sustenabil, mai ales dacă poate fi încălzit cu surplusul de căldură; în acelaşi timp, în zonele rurale (aşa cum
există suprafeţe mari în Ungaria), ar putea fi mult mai sustenabil economic să se creeze un bazin piscicol de
crap extensiv, având în vedere că pământul şi apa sunt mai ieftine şi disponibile.
Îmbunătăţirea sustenabilităţii sociale

13/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Sustenabilitatea în acvacultură

Chestiunea sustenabilităţii sociale este de asemenea complexă. Include oportunităţi de angajare în acest
sector, condiţiile de muncă din fermele de acvacultură (igienă, siguranţă, instruire) dar şi publicul obişnuit, cu
posibilităţi de relaxare, chestiuni legate de sănătate şi nutriţie. Aspecte importante sunt de asemenea gradul
de atractivitate al acvaculturii pentru tinerele generaţii, gradul în care sistemul de acvacultură pastrează
cultura şi tradiţiile (de exemplu bazinele piscicole- fermă din Europa de Est). Acesta temă nu a fost una
majoră pentru proiectul SustainAqua care s-a concentrat mai mult pe soluţii tehnice ce pot creşte
sustenabilitatea de mediu şi economică. Acestea, daca sunt atinse, oferă suport si pentru sustenabilitatea
socială pentru că asigură locuri de muncă, asigură mediul funcţional pentru relaxare şi contribuie la o
alimentaţie sănătoasa, de bună calitate.

14/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Tipuri de acvacultură de apă dulce

3. Tehnologia şi producţia principalelor tipuri de acvacultură de apă

dulce din Europa

Exista multe posibilităţi să grupezi şi să descrii diversele tipuri de producţie din acvacultura de apă dulce.
Dar din punctul de vedere al sustenabilităţii, metodele de producţie pot fi cea mai rezonabilă bază pentru
descriere. Desi există multe suprapuneri şi tranziţii între sistemele de producţie de peşte de apă dulce,
următoarele metode de bază pot fi distinse:
• Fermele cu bazine piscicole
• Sisteme tip flow-through
• Sisteme de acvacultură cu recirculare
• Culturi cu viviere flotabile

3.1. Fermele cu bazine piscicole

Producerea de peşte de apă dulce în bazine piscicole făcute de mâna omului este adeseori considerată ca
fiind cea mai veche activitate fermieră din Europa, datând din perioada medievală. Bazinele piscicole erau
construite în zone unde rezervele de apă erau disponibile şi solul nu era potrivit pentru agricultură. Solurile
umede din Europa Centrală şi de Est sunt exemple bune în acest sens. Producţia totală europeană din
fermele cu bazine piscicole este de aproximativ 475 000 tone. Aproape jumătate din aceasta producţie este
formată din ciprinide, cum ar fi crapul comun, crapul argintiu (sânger) şi novac. Principalele ţări producătoare
sunt Federaţia Rusă, Polonia, Cehia, Germania, Ucraina şi Ungaria.
Bazinele piscicole tipice sunt îngrădiri în care peştii trăiesc într-un climat asemănător cu cel natural,
hrănindu-se cu ceea ce creşte în bazin în mod natural datorită luminii soarelui şi cu nutrienţii disponibili.
Pentru a atinge recolte mai ridicate, fermierii de astăzi introduc nutrienţi (îngrăşământ organic) şi hrană
suplimentară (granulată). Această hrană este completată de stocuri de puiet şi de apă ce curge prin bazin.
Producţia de peşte în bazine piscicole rămâne „extensivă” sau ‘’semi-intensivă” (cu hrănire suplimentară) în
cele mai multe ţări, unde sistemele de apă dulce semi-statice joacă un rol important în agricultură.
Chimicalele şi produsele terapeutice nu sunt de obicei folosite în bazinele piscicole. De aceea cea mai
importantă chestiune de mediu este folosirea de fertilizanţi organici care pot cauza contaminarea apelor
naturale din zonă. Folosirea fertilizanţilor organici este reglementată la nivel naţional. Bazinele piscicole
extensive sunt de obicei înconjurate de centuri de trestie şi vegetaţie naturală, oferind un habitat important
pentru floră şi faună. Ele joacă un rol aflat în creştere în turismul rural. Multe ferme cu bazine piscicole au
fost transformate în ferme de peşte mutifuncţionale, unde sunt oferite servicii diverse pentru relaxare,
menţinerea biodiversităţii si îmbunătăţirea managementului apei.

Fermă cu bazine piscicole în Ungaria (Photo: HAKI)

15/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Tipuri de acvacultură de apă dulce

3.2. Sisteme de acvacultură tip flow-through

În sistemele tradiţionale de acvacultură cu circulare, apa trece prin sistemul de cultură o singură dată şi este
apoi deversată în mediul acvatic. Curgerea apei prin sistemul de cultură asigură oxigen peştilor şi duce cu
ea reziduurile dizolvate afară din sistem. Cea mai des practicată formă de sisteme de circulare în
acvacultura din Europa este în fermele de păstrăv. Apa este luată din râu, circulă prin fermă şi este tratată
inainte de a fi deversată în aval. Toată apa din fermă este înnoită cel puţin o dată pe zi. Când există mai
multe ferme pe acelaşi râu, este în interesul tuturor să fie păstrată calitatea apei deversate dintr-o fermă,
astfel încât aceasta să poata fi folosită în altă fermă. Producţia de păstrăv este răspândită prin întreaga
Europă şi păstrăvul proaspăt poate fi achiziţionat oriunde. Datorită cerinţelor sale de creştere şi performanţei
în productivitate, păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss) domină producţia de păstrav din Europa
(aprox. 95% din producţia totală). Cele mai multe state membre ale EU au ferme de păstravi în apropierea
râurilor şi folosesc bazine de beton sau iazuri. Sunt folosite uneori şi viviere flotabile pe lacuri. Aproximativ
220 000 de tone de păstrăv porţionat sunt produse şi vândute în Europa în fiecare an, 85% sunt produse în
UE unde cei mai mari producători sunt Italia şi Franţa, urmate de Danemarca, Germania şi Spania. Singurul
mare producător de păstrăv porţionat din afara UE este Turcia.
După mulţi ani de creştere lentă dar constantă, în perioada 2000-2005 producţia de păstrăv porţionat a
scăzut uşor (aproximativ minus 0.6% pe an), dar preţurile au rămas bune.
Alte susrse de apă sunt apa din izvoare sau apa pompată din puţurile subterane forate. În unele ţări, sursele
de apă încalzită industrial (cum ar fi uzinele ce generează electricitate) sunt de asemenea folosite pentru a
produce peşte în sisteme flow-through. Apele geotermale oferă de asemenea apă încălzită în mod natural,
permiţând creşterea de noi specii de apă dulce (în special somn african, anghilă, sturion, biban şi tilapia).

F ermă piscicolă tradiţională în Danemarca (Photo: DTU-Aqua)

3.3. Sisteme de acvacultură cu recirculare

Sistemele de acvacultură cu recirculare (RAS) sunt sisteme construite pe pământ, în care apa este refolosită
dupa tratamentul mecanic şi biologic pentru a reduce nevoia de apă şi energie precum şi emisia de nutrienţi
în mediul inconjurător. Aceste sisteme prezintă câteva avantaje cum ar fi: economisirea de apă şi energie,
un control riguros al calităţii apei, impact scăzut asupra mediului, nivele înalte de biosecuritate şi un control
mai facil al deşeurilor în comparaţie cu alte sisteme de producţie. Principalele dezavantaje sunt costurile
ridicate de capital, costuri ridicate operaţionale, condiţii pentru un management atent (şi de accea o forţă de
muncă înalt calificată) şi dificultăţi în tratarea epidemiilor. RAS este încă o mică parte din producţia de
acvacultură a Europei şi a devenit relevantă mai ales în Olanda şi Danemarca. Principalele specii de apă
dulce produse în RAS sunt somnul şi anghila, dar sunt şi alte specii produse folosindu-se acelaşi tip de
tehnologie. Producţia de anghilă în UE a fost de aproximativ 11 000 tone/an până în 2001 şi apoi s-a redus
la aprox. 8500 tone/ an. Din 2002 producţia s-a stabilizat per ansamblu. Dar această cifră ascunde schimbări

16/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Tipuri de acvacultură de apă dulce

majore printre marii producători; producţia din Italia (cândva cel mai mare producător din UE) este pe un
trend descendent de la sfârşitul anilor 1990, iar producţia din Danemarca a scăzut de asemenea dupa 2001.
Aceste pierderi au fost compensate parţial de unele creşteri în producţia provenită din Danemarca. Oricum,
datorită aprovizionarii incerte cu puiet de ţipari, unii fermieri schimbă specia pe care o produc sau renunţă în
totalitate la această activitate.

Producţie intensivă de Tilapia în RAS (Photo: WU-AFI)

3.4. Culturi cu viviere flotabile în lacuri şi râuri

Culturile cu viviere flotabile bine realizate şi administrate cu grijă, oferă posibilităţi limitate dar importante
pentru acvacultura de apa dulce. În unele ape, producţia extensivă sau intensivă de peşte în viviere poate să
corespundă cu folosirea sustenabilă a resurselor naturale. De exemplu, păstrăvul arctic (Salvelinus alpinus)
este la ora actuală o afacere mică dar de succes în Suedia şi se aşteaptă ca aceasta să crească
considerabil în următorii ani. Aceste ferme sunt situate în special pe lacuri neexploatate şi pe lacurile de
acumulare de-a lungul râurilor cu baraje din partea de nord a ţării. Aceste ape sunt sărace în mod natural în
nutrienţi, dar după regularizarea cursurilor de apă au fost epuizate, oferind în prezent condiţii aproape sterile.
Creşterea de peşte în aceste ape ar fi o acţiune de restaurare, cantitatea crescută de nutrienţi ar servi la
aducerea mediului acvatic mai aproape de starea sa naturală. Este necesară cel puţin o producţie anuală de
5000 de tone pentru păstrăvul arctic pentru a creşte nivelul actual de fosfor de 3 µg/l la un nivel estimat iniţial
de 10 µg/l în aceste lacuri.

17/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Cadrul legislativ

4. Cadrul legislativ şi administraţia în acvacultura de apă dulce

europeană

Este un fapt bine cunoscut că acvacultura este una dintre cele mai reglementate industrii din Uniunea
Europeană. Producţia de peşte ce foloseşte resursele naturale limitate ale liniilor de coastă şi rezervele de
apă dulce este o chestiune de interes public. Nu este de mirare că toate părţile interesate, cum ar fi Uniunea
Europeana şi guvernele naţionale, organizaţiile non-guvernamentale şi industria însăşi vor sa controleze
industria acvaculturii. Pe de cealaltă parte acest interes a dus la atât de multe reglementări, documente şi
alte comunicări, încât este foarte greu pentru fermieri să păstreze o viziune de ansamblu asupra acestora,
iar fermierii nu îşi doresc decât să producă peşte sănătos fără să distrugă resursele naturale.
Studiile de caz din proiectul SustainAqua au fost realizate pentru a oferi fermierilor informaţii despre cum îşi
pot dezvolta afacerea şi economisi în acelaşi timp cea mai importantă resursă: apa dulce curată. Scopul
acestui capitol este de a oferi o privire de ansamblu pentru fermieri asupra celor mai importante documente
legate de acvacultură, documente de la Uniunea Europeana, ONG-uri şi alte organizaţii. Acest subiect este
detaliat în Studiul SustainAqua, disponibil pe website-ul proiectului (www.sustainaqua.org).
În statele membre ale UE este evident că diferitele instrumente legale ale Comunităţii au cel mai mare
impact asupra reglementărilor din acvacultură. O excelentă definiţie a diferitelor tipuri de documente
legislative a fost pregătită de către Federaţia producătorilor europeni din acvacultură-Federation of European
Aquaculture Producers (sursa: www.profetpolicy.info):
Green Paper: Documentele verzi (Green Papers) sunt documente publicate de către Comisia Europeană
pentru a stimula discuţiile pe teme date la nivel european. Ei invita părţile relevante implicate (organisme sau
indivizi) să participe la un proces de consultări şi dezbateri pe baza propunerilor pe care ei le-au înaintat.
Documentele verzi pot spori dezvoltările legislative ce sunt schiţate în Documentele albe (White Papers).
White Paper: Documentele albe ale Comisiei (White Papers) sunt documente ce conţin propuneri pentru
acţiuni comunitare într-o zonă specifică. În unele cazuri, acestea urmează un Document verde publicat
pentru lansarea unui proces de consultare la nivel European. Cand un Document alb este primit favorabil de
către Consiliu, acest lucru poate duce la un program de acţiune din partea Uniunii în zona de interes.
Documente COM: acestea acoperă aria legislaţiei propuse şi a altor comunicate ale Comisiei către Consiliu
şi/ sau către alte instituţii şi documentele pregătitoare;
Documente SEC: reprezintă documente interne asociate cu procesul decisional şi funcţionarea generală a
departamentelor Comisiei;
Decizie: O decizie a Uniunii Europene obligă indivizii, companiile sau statele membre menţionate în decizie.
Nu obligă în general, aşa cum se întamplă cu o reglementare.
Directivă: Directivele trebuiesc transferate în legile naţionale prin parlamentul şi guvernele statelor membre,
în termen de 18 luni. De-a lungul anilor, Tribunalul Uniunii Europene a proclamat multe directive ca fiind
direct aplicabile şi chiar a declarat că ţările ce nu au implementat o directivă la timp sunt pasibile de plăţi
compensatorii. Directivele sunt în mod normal transformate în legi naţionale, prin parlamentul naţional sau
mai des prin guverne, prin acte de delegare.
Recomandare: O decizie ce nu este obligatorie, care îndeamnă statele membre să se supună. Un stat
membru nu poate fi penalizat pentru nerespectarea recomandărilor.
Reglementare: O decizie a UE care obligă direct toate statele membre şi toţi cetaţenii Uniunii Europene. În
timp ce directivele trebuie „transpuse” în legile naţionale, reglementările sunt direct aplicabile. De aceea este
interzisă schimbarea reglementărilor UE când sunt transpuse în legislaţia naţională.
Rezoluţie: O rezoluţie este o declaraţie ce nu obligă, care defineşte obiective şi face declaraţii politice.
Rezoluţiile Consiliului European trasează direcţia pentru viitoarele iniţiative de politică. Rezoluţiile pot fi
folosite de către Tribunalul Uniunii Europene pentru interpretarea legilor. Se poate vorbi despre ele ca fiind o
formă de „legislaţie soft”.
Tratat:
1. O înţelegere formală între două sau mai multe state cu referire la pace, alianţă, comerţ sau relaţii
internationale.
2. Documentul formal ce cuprinde o astfel de întelegere internaţională.
Acestea sunt instrumentele ce susţin implementarea politicilor Uniunii Europene, politici ce reprezintă „stâlpii”
UE. Există multe politici comune ce influenţează acvacultura de apă dulce, dar probabil că cele mai
importante sunt:
• Politicile comune de pescuit
• Politicile pe teme de mediu, în primul rând politici privind apa

18/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Cadrul legislativ

4.1. Politicile comune de pescuit (CFP) şi documente asociate

Politicile comune de pescuit (CFP) sunt instrumentul Uniunii Europene pentru managementul pescuitului şi
acvaculturii. Acest document a fost creat să administreze o resursă comună şi să îndeplinească obligaţiile
trasate în primul Tratat al ceea ce urma să devină Comunitatea Europeană.
Politicile comune de pescuit vor asigura exploatarea resurselor acvatice vii care oferă sustenabilitate
economică, condiţii de mediu şi sociale. În acest scop, Comunitatea va aplica o abordare precaută în luarea
de măsuri menite să protejeze şi să conserve resursele acvatice vii, să contribuie la exploatarea lor
sustenabilă şi să minimalizeze impactul activităţilor de pescuit asupra eco- sistemelor marine. Scopul său
principal este implementarea progresivă a unei abordări bazate pe eco- sistem în managementul pescuitului.
Contribuie de asemenea la o industrie a acvaculturii viabilă şi competitivă economic, luând în considerare şi
interesele consumatorilor.
Măsuri comune au fost agreate în următoarele arii principale:
• Conservarea şi limitarea impactului de mediu asupra pescuitului – protejarea resurselor de peşte prin
reglementarea cantităţii de peşte extrasă din mare, pentru a permite peştilor tineri să se reproducă şi
prin asigurarea că aceste măsuri sunt respectate.
• Structuri şi managementul flotei – pentru a ajuta pescuitul şi industriile din acvacultura să îşi adapteze
echipamentul şi formele de organizare la constrângerile impuse de resursele precare şi piaţă; măsuri ce
ţintesc crearea unei echilibru între efortul de pescuit şi resursele de peşte disponibile au fost adoptate;
• Pieţele – pentru a menţine o organizare comună a pieţei de produse din peşte şi pentru a potrivi oferta
şi cererea în beneficiul producătorilor şi al consumatorilor;
• Relaţii cu lumea exterioară – înfiinţarea de parteneriate în domeniu şi negocierea la nivel internaţional
în cadrul organizaţiilor piscicole regionale şi internaţionale pentru măsuri de conservare comune în
pescăriile marine de mare adâncime.
Din 2007 implementarea CFP merge în paralel cu Politica maritimă integrată a Uniunii Europene - Integrated
Maritime Policy of the European Union, iar numele Directoratului General a devenit DG MARE.
Principala preocupare a CFP este includerea pescăriilor din mări. Acvacultura a câştigat un rol important
numai în ultimii ani. Temele legate de acvacultură au devenit acum o parte importantă din ariile de activitate
comune menţionate mai sus. Conducerea executivă a CFP, Directoratul General pentru piscicultură şi
afaceri maritime a pregătit un document COM (COM(2002) 511) despre strategia pentru o dezvoltare
sustenabilă a acvaculturii europene. În 2007, DG MARE a început o discuţie mutuală cu industria
acvaculturii pentru a actualiza această strategie.

4.1.1. Strategia Comisiei pentru dezvoltarea sustenabilă a industriei acvaculturii europene

Strategia Comisiei pentru o dezvoltare sustenabilă a industriei acvaculturii europene ţinteşte către:
• Crearea pe termen lung de locuri de muncă sigure, în special în zonele dependente de pescuit;
• Asigurarea accesului consumatorilor la produse care sunt sănătoase, sigure şi de bună calitate şi
promovarea sănătăţii animale şi a standardelor de bunăstare;
• Asigurarea unei industrii sigure din punct de vedere al mediului înconjurător;
Strategia spune că este important să se reducă impactul negativ asupra mediului al acvaculturii prin
dezvoltarea unui set de norme şi/ sau a unor acorduri voluntare care să împiedice degradarea mediului.
Dimpotrivă, influenţa pozitivă a unor acvaculturi asupra mediului, trebuie recunoscută şi încurajată, inclusiv
prin stimulente financiare publice.
În privinţa conflictelor dintre acvacultura şi mediu, strategia a identificat următoarele arii de interes:
• Atenuarea impactului reziduurilor
• Să administreze cererea în creşterea de peşte sălbatic
• Să dezvolte instrumente pentru contracararea impactului evadărilor al speciilor straine si al GMO
(organisme modificate genetic)
• Prevenirea şi controlul integrat al poluării
• Criterii specifice şi linii directoare pentru Evaluările impactului asupra mediului înconjurător în
acvacultură
• Să recunoască şi să întărească impactul pozitiv al culturii extensive şi al repopulării
• Să găsească soluţii pentru salvarea speciilor sălbatice protejate

19/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Cadrul legislativ

În general, viziunea şi obiectivele strategiei din 2002 sunt susţinute 100% şi sunt considerate încă valabile,
dar există câteva argumente ce pot fi înaintate pentru a justifica necesitatea unei revizuiri. Comisia a început
un proces de consultare în 2007 pentru a actualiza strategia pentru acvacultură. Din documentele de lucru
ale acestei consultări, se observă urmatoarele subiecte legate de acvacultura de apă dulce ce ar putea
câştiga o mai mare importanţă în noua strategie:
1. Dezvoltarea acvaculturii prietenoase cu mediul înconjurător. Uniunea Europeană este angajată în
crearea unui nivel înalt de protecţie a mediului şi există un număr de prevederi care să asigure o
dezvoltare sustenabilă a acvaculturii din punct de vedere al mediului.
2. Fermele acvatice reprezintă o nouă era în domesticirea animalelor. Domesticirea nu înseamnă numai
ţinerea animalelor în captivitate şi hrănirea lor pentru a creşte. Ea culminează cu stăpânirea deplină a
reproducerii, înmulţirea, hrănirea şi obţinerea de rezultate în selecţia soiurilor în funcţie de obiectivul de
producţie şi de felul în care animalele sunt crescute.
3. Depaşirea limitărilor în spaţiu, importanţa dezvoltării tehnologice şi a planificării spaţiale. Competiţia în
creştere pentru spaţiu repezintă o provocare majoră pentru dezvoltarea viitoare a fermelor piscicole şi a
locaţiilor de producţie din acvacultură, situate în zonele de coastă.
4. Există un curent unanim care susţine că sistemele de acvacultură care folosesc recircularea (şi posibil
încălzirea) oferă cele mai promiţătoare soluţii acolo unde spaţiul este factorul ce limitează apa dulce, dar
şi pentru locaţiile costale. Recircularea apei şi tehnologia de tratare sunt văzute de asemenea ca
modalitate de a rezolva impactul acvaculturii asupra mediului şi pentru controlul optim al parametrilor de
mediu optimi pentru peşte. Sunt necesare însă niveluri superioare de instruire ale forţei de muncă
(monitorizarea sistemului şi supraveghere), iar automatizarea sarcinilor este aproape o condiţie
obligatorie.
5. Agricultura extensivă în bazinele piscicole din interiorul teritoriului şi din terenurile umede sau cele din
lagunele de coastă trebuie să facă faţă competiţiei cu alte dezvoltări de natură economică (agricultură,
industrie, turism, etc).
Principalele activităţi planificate ale acestei strategii pot fi regăsite în Reglementarea consiliului fondului
european piscicol – Council Regulation of European Fisheries Fund.

4.1.2. Reglementarea consiliului fondului european piscicol

Până în 2006 principalul instrument financiar care susţinea realizările Politicilor piscicole comune a fost
Instrumentul financiar pentru orientare în piscicultură (FIFG). Pentru planificarea financiară a UE, în perioada
2007-2013, un nou instrument financiar va fi folosit, Fondul european pentru piscicultură (FEP). Fiind unul
dintre fondurile structurale, FEP a fost format din bugetul comun al EU, iar nivelele responsabile ale factorilor
de decizie europeni au alocat bani statelor membre, bugetul trebuind completat cu bani naţionali.
Cum întreaga politică regională a EU s-a schimbat pentru a se armoniza cu reforma CFP, reglementările
fondurilor structurale pentru piscicultură şi agricultură au trebuit de asemenea schimbate. Pe baza
comunicatelor de la comisie (COM (2004) 497 final), reglementarea consiliului ((EC) No 1198/2006) a fost
adoptată. Discuţiile cu statele membre şi factorii de decizie asupra propunerii Comisiei au dat naştere la o
serie de schimbări. De exemplu, ajutorul limitat propus iniţial pentru întreprinderile micro şi mici ce operează
în agricultură, procesare şi marketing. Va fi posibil acum să se ofere burse pentru întreprinderile mijlocii şi
mari, dar micro întreprinderile şi cele mici vor avea prioritate. În plus, noi compensaţii ar putea fi oferite
pentru fermele piscicole ale căror locaţii se află în ariile protejate NATURA 2000. Sprijinul pentru pescăriile
situate în interiorul teritoriului, organizaţiile producătorilor şi achiziţia de echipament de pescuit de către
tinerii pescari va fi de asemenea posibil. Totuşi, textul final al FEP, aprobat de Consiliu, păstrează
elementele esenţiale ale propunerilor Comisiei şi rămâne fidel principiilor şi obiectivelor CFP.
Programul EFF se va derula timp de şapte ani, cu un buget total de aprox. 3.8 miliarde de Euro. Finanţarea
va fi disponibilă pentru toate sectoarele industriei- pescării maritime sau de interior, afaceri cu acvacultură,
organizarea producătorului, procesarea şi marketingul- ca şi pentru zonele de pescuit. Va depinde de statele
membre să decidă cum vor să aloce fondurile în funcţie de priorităţile trasate, dar trebuie să pregătească un
Plan naţional strategic ca bază pentru programul operaţional. Comisia oferă recomandări statelor membre
despre cum să îşi pregătească planurile naţionale strategice (NSP):
• NSP va fi întocmit cu consultarea partenerilor relevanţi
• Informaţiile cerute de NSP prezintă legătura între priorităţi pentru FEP
• Intervenţi şi zonele CFP
• Informaţia poate fi de asemenea inclusă în chestiuni strategice pe orizontală
• NSP va face subiectul unei dezbateri pe baza rapoartelor statelor membre
Despre conţinutul NSP:

20/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Cadrul legislativ

• Descrierea generală a sectorului

• Analiza SWOT a sectorului şi a dezvoltării sale
• Obiectivele şi priorităţile statelor membre vis à vis de sustenabilitate
• Dezvoltarea pescăriilor şi a acvaculturii cu privire la CFP
• Indicarea resurselor ce pot fi mobilizate pentru îndeplinirea strategiei naţionale
• Procedura pentru dezvoltarea, implementarea şi monitorizarea NSP

Sprijin financiar pentru fermierii din acvacultură

Este o certitudine că strategiile şi măsurile planificate trebuie să se armonizeze cu reglementările consiliului
Fondului European pentru Piscicultură. Acest document identifică 5 Axe de prioritate dupa cum urmează:
1. Măsuri pentru adaptarea flotei de pescuit a Comunităţii
2. Acvacultura, pescuitul în interiorul teritoriului, procesarea şi marketingul pisciculturii şi produselor din
acvacultură
3. Măsuri pentru interesul comun
4. Dezvoltarea sustenabilă a zonelor de pescuit
5. Asistenţă tehnică
Pentru fermierii care lucrează într-un mediu cu apa dulce, cele mai importante măsuri sunt detaliate pe axa 2
şi axa 3.
Axa 2 – Acvacultura, pescuitul în interiorul teritoriului, procesarea şi marketingul pisciculturii şi produselor
din acvacultură
În cadrul axei 2, următoarele măsuri sunt eligibile pentru finanţarea sectorului acvaculturii:
Investiţii productive în acvacultură: FEP poate sprijini investiţiile în construcţia, lărgirea, echiparea şi
modernizarea instalaţiilor de producţie, în special dacă implică îmbunătaţirea condiţiilor de muncă, igienă,
sănătate umană sau animală şi calitatea produsului, reducând impactul negativ sau întărind efectele pozitive
asupra mediului. Investiţiile vor contribui la unul sau mai multe dintre următoarele obiective:
a. Diversificarea spre noi specii şi producţia de specii cu perspective bune de piaţă;
b. Implementarea metodelor acvaculturii ce reduc substanţial impactul negativ sau întăresc impactul pozitiv
asupra mediului în comparaţie cu practicile obişnuite din acest sector;
c. Sprijin pentru activităţile tradiţionale de acvacultură, importante pentru păstrarea şi dezvoltarea fondului
economic, social şi de mediu;
d. Sprijin pentru achiziţia de echipamente ce pot proteja fermele împotriva prădătorilor sălbatici;
e. Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi siguranţă pentru lucrătorii din acvacultură;
Măsuri pentru apă- mediu înconjurător: FEP poate sprijini acordarea de compensaţii pentru folosirea
metodelor de producţie din acvacultură care ajută la protecţia şi îmbunătăţirea mediului înconjurător şi la
conservarea naturii.
De exemplu, forme de acvacultură ce cuprind protecţia şi intensificarea acţiunilor de mediu, resursele
naturale, diversitatea genetică şi managementul peisajului, pot primi sprijin în cadrul acestor măsuri. Pentru
sprijinul oferit, beneficiile de mediu ale unor astfel de angajamente trebuie demonstrate printr-o evaluare
prealabilă, condusă de un organism desemnat şi competent.
Comisia îşi doreşte de asemenea să încurajeze fermierii din piscicultură să participle la schema de audit şi
eco-management a Comunităţii create prin Reglementarea (EC) No 761/2001 a Parlamentului European şi a
Consiliului din 19 martie 2001, ce permite participarea voluntară prin organizaţii în schema de audit şi eco-
management a Comunităţii (EMAS).
Oricum, mai există încă multe dezbateri în cadrul industriei despre aceste aspecte. Acvacultura organică, în
accepţiunea Reglementării Consiliului (EEC) No 2092/91 din 24 iunie 1991 însemnând producerea organică
de produse agricole, poate primi de asemenea sprijin aici.
Datorită reglementarilor din acvacultura organică, reglementari foarte stricte şi costisitoare, este foarte
important ca „acvacultura sustenabilă” să primească compensaţii pentru crearea valorilor de mediu.
Termenul de „acvacultură sustenabilă” înseamnă aici că o activitate din acvacultură este compatibilă cu
constrângerile de mediu specifice, rezultând din desemnare zonelor NATURA 2000, conform Directivei
Consiliului 92/43/EEC din 21 Mai 1992 asupra conservării habitatelor naturale şi a florei şi faunei salbatice.
Pentru a primi compensaţii conform acestui Articol, beneficiarii trebuie să se angajeze pe o perioadă de
minim cinci ani să respecte condiţiile de protejare a mediului şi a apelor, condiţii ce trec dincolo de aplicarea
normală a bunelor practici din acvacultură.

21/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Cadrul legislativ

Măsuri de sănătate publică: Aceste măsuri privesc în primul rând fermele de moluşte, protejându-le
împotriva impactului economic în cazul unei răspândiri de alge dăunătoare.
Măsuri de sănătate animală: FEP poate să contribuie la finanţarea controlului şi eradicării bolilor din
acvacultura în termenii Deciziei Consiliului 90/424/EEC din 26 iunie 1990 despre cheltuielile din domeniul
veterinar.
Există şi alte măsuri în cadrul celor doua axe care nu afectează direct fermierii din acvacultura de apă dulce,
deşi în unele cazuri pot fi totuşi interesaţi de acestea.
Pescuitul în interiorul teritoriului: Măsuri eligibile pentru ajutor
• Ajutor pentru pescuitul în interiorul teritoriului şi pescuitul pe gheaţă, în conformitate cu prevederi
similare cu cele din actualul FIFG
• Ajutor pentru redistribuirea vaselor de pescuit de interior către pescuitul de exterior
• Cesiune temporară prevăzută într-un act legal al Comunităţii
Procesare şi Marketing: Măsuri eligibile pentru ajutor
• Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de sănătate şi de igienă şi calitatea produsului
• Reducerea impactului negativ asupra mediului înconjurător
• Să îmbunătăţească gradul de utilizare al speciilor puţin folosite, al produselor secundare sau al
deşeurilor
• Să aplice noi tehnologii, să dezvolte metode de producţie inovatoare
• Marketingul produselor (în primul rând provenit din terenurile locale şi acvacultură)
• Învăţare continuă
Axa 3 – Măsuri pentru interesul comun
În cadrul Axei 3, FEP poate susţine măsuri de interes comun care nu pot fi în mod normal susţinute de către
sectorul privat şi care ajută la îndeplinirea obiectivelor şi politicilor piscicole comune. Promotorii acestor
măsuri pot fi operatorii privaţi, organizaţiile ce acţionează în numele producătorilor sau organizaţiile
recunoscute, cu condiţia ca acţiunile lor să fie de interes comun. Măsurile eligibile sunt:
• Acţiuni colective
• Protecţia şi dezvoltarea faunei şi florei acvatice
• Porturi de pescuit, adăposturi şi cheiuri de debarcare
• Dezvoltarea de noi pieţe şi campanii de promovare
• Proiecte pilot derulate de către un operator economic, o asociaţie profesională recunoscută sau un alt
organism competent în acest scop, de către statul membru, în parteneriat cu un organism stiinţific sau
tehnic
• Modificarea vaselor de pescuit în vederea redistribuirii
Acţiuni colective legate de acvacultură pot fi urmatoarele:
• Îmbunătaţirea condiţiilor de muncă şi de siguranţă
• Transparenţa pieţelor
• Îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei alimentare
• Dezvoltarea, restructurarea şi îmbunătăţirea locaţiilor destinate acvaculturii
• Dezvoltarea unor noi metode de training
• Promovarea de parteneriate între oamenii de ştiinţă şi operatori
• Promovarea egalităţii de şanse
• Crearea şi restructurarea organizaţiilor producătorilor şi implementarea planurilor acestora
• Studii de fezabilitate legate de promovarea parteneriatelor cu ţări ce nu fac parte din Uniunea
Europeană

4.2. Politicile de mediu ce au un impact major asupra dezvoltării acvaculturii

O politică de mediu a UE nu este nimic nou. Actualul program de acţiune pe mediu care va dura până în
2012 este cel de-al şaselea dintr-o serie. El a fost creat pe baza a 30 de ani de activitate şi deja a livrat o
serie de beneficii – incluzând aerul şi apa mult mai curate, expansiunea habitatelor naturale protejate, un
management mai bun al deşeurilor, o atenţie deosebită faţă de consecinţele asupra mediului şi faţă de
planificarea deciziilor şi produse mai prietenoase cu mediul înconjurător. Oricum, rămân totuşi mari provocări

22/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Cadrul legislativ

de rezolvat.
Al şaselea program de mediu conţine patru priorităţi:
• Schimbările climaterice
• Natura şi biodiversitatea
• Mediul, sănătatea şi calitatea vieţii
• Resursele naturale şi risipa
Din punctul de vedere al unui fermier din acvacultură, acţiunile în zona conservării naturii şi a protecţiei
resurselor naturale (cum este apa) sunt cele mai importante.

4.2.1. Politica de conservare a naturii: Habitatul şi Directiva pentru păsări, Natura 2000
Politica de conservare a naturii a UE este bazată pe doua reglementări legislative principale- Directiva
pentru pasări şi Directiva pentru Habitate - şi beneficiază de un instrument financiar specific, fondul LIFE-
Nature. Priorităţile sale sunt crearea unei reţele europene ecologice (formată din arii speciale de
conservare), numită NATURA 2000 şi integrarea condiţiilor de protecţie a naturii în politicile UE cum ar fi
agricultura, dezvoltarea regională şi transport.
Reţeaua Natura 2000 a fost înfiinţată în 1992 prin adoptarea Directivei pentru habitate care, împreună cu
Directiva pentru păsări, formează piatra de hotar a politicii pentru conservarea naturii europene. Este o parte
din răspunsul Europei la conservarea biodiversităţii globale în conformitate cu obligaţiile internaţionale
impuse de Convenţia pentru Biodiversitate – Biodiversity Convention.
Scopul reţelei Natura 2000 este să protejeze şi să administreze speciile vulnerabile şi habitatele lor pe
teritoriul Europei, făra a ţine seama de graniţele naţionale sau politice. Natura 2000 nu este numai un sistem
al rezervelor naturale stricte, unde orice activitate umană este sistematic exclusă. Acesta adoptă o abordare
diferită, recunoaşte faptul că omul este parte integrantă din natură şi că cei doi activează cel mai bine în
parteneriat. Într-adevăr, multe locaţii din Natura 2000 sunt valoroase tocmai pentru modul în care au fost
administrate până acum şi este important să se asigure continuarea acestor activităţi şi pe viitor.
Prin asocierea activă a unor utilizatori de terenuri în administrarea locaţiilor Natura 2000, este posibil ca
habitatele semi-naturale şi speciile vulnerabile, dependente de o administrare pozitivă, să fie menţinute.
Recenta reformă asupra Politicii de agricultură comună a separat plaţile din producţie şi le-a înlocuit cu o
singură plată per fermă care se bazează pe condiţii bune agricole şi de mediu. Natura 2000 a fost de
asemenea încorporată în Politicile comune de pescuit, iar fermierii din fermele piscicole vor fi susţinuţi pentru
a întruni cerinţele administrării locaţiei pentru Natura 2000.
Reţeaua Natura 2000 este compusă din Zone speciale de conservare (Special Areas of Conservation –
SACs) – desemnate pentru una sau mai multe din cele 198 tipuri de habitat ameninţate şi pentru cele 800 de
specii înscrise în anexele la Directiva habitatelor. Include de asemenea Zone de protecţie specială (Special
Protection Areas – SPAs) – clasificate conform Directivei păsărilor pentru 200 de specii de păsări ameninţate
şi pentru soluri umede de importanţă internaţională.
Locaţiile sunt selectate în trei stadii.
1. Primul stadiu implică o evaluare ştiinţifică la nivel naţional. Fiecare stat membru identifică locaţii
importante pentru speciile şi habitatele existente pe teritoriul său pe baza unor criterii ştiintifice comune.
Aceste liste naţionale sunt trimise apoi, în mod formal, Comisiei Europene.
2. Al doilea stadiu implică selectarea locaţiilor de importanţă comunitară din listele naţionale în
concordanţă cu una dintre cele şapte regiuni biogeografice din Europa. Acest lucru este realizat de către
Comisia Europeană în conformitate cu Natura 2000 şi conform cu principiile dezvoltării sustenabile. Scopul
său nu este de a opri toate activităţile economice, ci de a trasa parametrii în care acestea pot avea loc în
timp ce se respectă colaborarea europeană pentru biodiversitate cu statele memebre şi experţii în ştiinţă.
3. Stadiul trei: Odată ce locaţiile sunt selectate în stadiul doi, ele devin parte din Reţeaua Natura 2000.
Statele membre au un termen de până la şase ani să le desemneze ca fiind Arii speciale de conservare
(SAC) şi, dacă este necesar să introduca măsuri de management pozitiv pentru a menţine sau a redresa
speciile şi habitatele către un statut de conservare favorabil.
Directiva solicită ca în cadrul locaţiilor Natura 2000 să fie evitate acţiunile destructive ce ar putea perturba în
mod semnificativ speciile sau ar putea deteriora habitatele pentru care locaţia a fost aleasă.
Măsuri pozitive ar trebui luate, atunci când este cazul, pentru a menţine şi redresa aceste habitate şi specii
într- un „stadiu de conservare favorabil” în forma lor naturală.
Depinde de statele membre să decidă cum pot obţine conservarea locaţiei:
• Statutară (e.g. crearea unei rezerve naturale)

23/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Cadrul legislativ

• Contractuală (e.g. semnarea de acorduri de administrare cu proprietarii de terenuri)

• Administrativă (oferirea fondurilor necesare pentru administrarea locaţiei)

4.2.2. Directiva cadru pentru apă şi acvacultura de apă dulce

Pe 23 octombrie 2000, "Directiva 2000/60/EC a Parlamentului European şi a Consiliului ce stabileşte cadrul
pentru acţiunile comunitare în domeniul politicii pentru apă” sau, mai pe scurt, Directiva cadru pentru apă în
EU- EU Water Framework Directive, WFD, a fost în sfârsit adoptată. WFD lărgeşte protecţia apei la toate
apele şi stabileşte obiective clare despre cum un „status pozitiv” trebuie atins pentru toate apele europene
până în 2015 şi că folosirea apei trebuie să fie sustenabilă în toată Europa. Acest sistem vine chiar la timp,
având în vedere faptul că resursele de apă ale Europei suportă deja o presiune în creştere.
Implementarea WFD ridică un număr de provocări tehnice comune pentru statele membre, Comisie, ţări
candidate, tări EEA, factori de decizie şi ONG- uri. În plus, multe dintre bazinele râurilor europene sunt
internaţionale, traversând graniţe administrative şi teritoriale. De accea, înţelegerea şi abordarea comune
sunt cruciale pentru o implemetare de succes şi efecientă a Directivei.
Comisia a prezentat o „Propunere pentru o directivă cadru pentru apă” cu următoarele scopuri principale:
• Lărgirea scopului protecţiei apei la toate apele, ape de suprafaţă sau subterane
• Obţinerea „statusului pozitiv” pentru toate apele până la un termen limită stabilit
• Managementul apei bazat pe bazinele râurilor
• „Abordarea combinată” a limitelor valorilor de emisii şi a standardelor de calitate
• Corectarea preţurilor
• Implicarea cetăţenilor
• Legislaţie coerentă
Cel mai bun model pentru un sistem singular de administrare a apei este managementul prin bazinul râului-
unitatea geografică şi hidrologică naturală – dincolo de graniţele adimistrative sau politice. Iniţiativele duse
mai departe de statele membre pentru râurile Maas, Schelde sau Rin au servit ca exemple pozitive ale
acestei abordări, prin cooperarea şi trasare unor obiective comune de-a lungul graniţelor statelor membre,
sau chiar în afara spaţiului european pentru Rin. În timp ce câteva ţări membre şi-au asumat deja abordarea
bazinului râului, acest lucru nu s-a întamplat pretutindeni. Pentru fiecare district al bazinului unui râu – unele
dintre ele traversează frontiere naţionale – va fi nevoie de un plan al managementului bazinului râului care
să fie actualizat o data la şase ani şi care va oferi contextul pentru coordonarea cerinţelor identificate mai
sus.
Pentru a răspunde provocărilor într-un mod cooperant şi coordonat, statele membre, Norvegia şi Comisia au
căzut de acord asupra unei Strategii comune de implementare (CIS) pentru Directiva cadru a apei la numai
cinci luni după activarea Directivei.
CIS este actualizat regulat de către statele membre şi cele mai importante priorităţi pentru perioada 2007-
2009 au fost considerate, de către Directori, urmatoarele: „WFD şi agricultura”, „WFD şi hidromorfologia”,
„obiectivele de mediu, excepţiile şi chestiunile economice înrudite”, „deficitul de apă şi secetă” şi
„monitorizarea biologică şi chimică”. Mai mult, activitatea pe schimbarea climaterică este cu siguranţă
prevăzuta, activitatea ce se va concentra asupra opţiunilor şi oportunităţilor oferite de către Politica cadru
pentru apă a Uniunii Europene pentru adaptarea la impactul schimbărilor climaterice. De aceea activitatea
va trebui coroborată cu alte activităţi CSI cu privire la crearea de legături şi coordonarea eforturilor legate the
schimbările climaterice.
Obiectivele de mediu sunt definite în Articolul 4 – articolul cheie – din Directiva cadru pentru apă (WFD).
Scopul este managementul sustenabil pe termen lung al apei bazat pe un nivel ridicat de protecţie al
mediului acvatic. Articolul 4.1 defineşte obiectivul general al WFD ca fiind atins pentru toate sursele de apă,
de suprafaţă sau subterane, de exemplu atingerea statusului pozitiv până în 2015, şi introduce principiile
prevenirii oricărei deteriorări suplimentare a situaţiei curente. Urmează apoi un număr de exceptii de la
obiectivele generale care permite, pentru obiectivele mai puţin urgente, extinderea termenului limită dincolo
de 2015 sau implementarea de noi proiecte în cazul în care o serie de condiţii sunt îndeplinite.
Exerciţiul de intercalibrare este un element cheie în trasformarea obiectivului general de mediu în unul
operaţional într-un mod unitar în toată Uniunea Europeană. Schema clasificarii WFD pentru calitatea apei
include cinci categorii de status: înalt, bun, moderat, slab sau rău. Obiectivul general al WFD este obţinerea
„statutului bun” pentru toate suprafeţele de apă până în 2015. „Statutul bun” înseamnă de asemenea un
statut bun ecologic şi un statut bun chimic.
Documentele pentru ghidare şi rapoartele tehnice au fost produse pentru a oferi asistenţă factorilor de
decizie în implementarea WFD. Documentele pentru ghidare intenţionează să ofere o abordare

24/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Cadrul legislativ

metodologică exhaustivă, dar va fi nevoie ca acestea să fie adaptate pentru circumstanţele specifice ale
fiecărui stat memebru al EU.
Toate aceste documente, inclusiv cele produse în cadrul proiectului Strategia comună de implementare pot fi
găsite în biblioteca WFD CIRCA (http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/iep/index_en.htm).

25/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Oportunităţi de piaţă

5. Calitatea produsului şi diversificarea – oportunităţi de piaţă ale

acvacultorilor pentru peştele şi produsele lor secundare

Un criteriu foarte important pentru a rezista la competiţia în creştere de pe piaţa de peşte, este calitatea
excelentă a produsului asociată cu calitatea cărnii şi preferinţele consumatorilor. Consumatorii sunt din ce în
ce mai preocupaţi de modul în care este produs peştele sau ce tip de ingrediente se folosesc pentru hrană.
Reglementările şi autorităţile UE se concentrează de asemenea asupra siguranţei hranei şi trasabilităţii
producţiei de la „ou la farfurie”. Datorită propriilor interese comerciale şi pentru a îndeplini aşteptările
clienţilor în timp ce respectă cerinţele reglementărilor, cele mai multe lanţuri de supermarketuri au introdus
reguli foarte stricte cu privire la produsele din peşte. Pentru a vinde peşte prin acest canal de piaţă
important, produsele trebuie să îndeplinească standarde de calitate înalte.
Pe de cealaltă parte, mediul economic şi social aflat în schimbare creează noi pieţe pentru produsele
secundare, iar fermierii trebuie să găseasca mijloace inovatoare de a utiliza produsele secundare mai
eficient. Prin accesarea alternativelor, a pieţelor ce cresc rapid alături de piaţa principală a produselor din
peşte de bună calitate, fermierii ar putea să îşi crească sustenabilitatea economică şi să îşi îmbunătaţească
competivitatea pe piaţa de acvacultură internaţională, în special cu importurile cu costuri reduse din Asia.
Unul dintre scopurile majore ale SustainAqua a fost analizarea influenţei diferitelor sisteme de creştere şi a
tiparelor de hrănire asupra calităţii peştelui. Un alt scop a fost cercetarea potenţialelor aplicaţii de piaţă ale
diferitelor produse secundare din acvacultură, pentru atragerea de noi pieţe de desfacere.
În studiul de caz din Polonia, a fost evaluat impactul a trei sisteme diferite de bazine piscicole şi al hranei
asupra calităţii crapului comun. În studiile de caz din Elvetia şi Ungaria, a fost analizat potenţialul de piaţă al
produselor secundare pentru industria cosmetică şi cea energetică: plante de hidrocultură şi fructe tropicale
la Tropenhaus, în Elvetia, şi diferite recolte pentru terenurile umede în Ungaria.

5.1. Calitatea produsului – cazul polonez

Termenul „calitatea peştelui” este un set complex de caracteristici influenţate de numeroşi factori. Include:
aspect (ex.culoare), valoare nutritivă (compoziţia părţilor comestibile, ex: acizi graşi, grăsime), caracteristici
organoleptice (gust, aromă, miros, textură), prospeţime şi siguranţă (includerea unor părţi componente
toxice, metale grele, chimicale folosite în acvacultură şi metaboliţii lor, patogeni umani).
În cadrul SustainAqua, principalul scop a fost identificare influenţelor hranei şi a sistemului de cultivare
asupra calităţii şi gustului la crap, cu ajutorul testelor consumatorilor, alcătuirea profilului senzorial cu o
echipă de specialişti şi analiza chimică a proteinei, grăsimii şi a acizilor graşi.
Următoarele întrebări au fost analizate:
• Există o diferenţă de gust şi calitate dacă crapul este ţinut în sisteme de policultură sau monocultură
(spectru diferit de hrană şi eficientizarea utilizării disponibilă)?
• Există o diferenţă de gust şi calitate dacă crapul este hrănit cu cereale (porumb şi grâu) sau cu mâncare
naturală?
Cercetarea s-a concentrat asupra crapului comun (Cyprinus carpio), principala specie crescută în Polonia.
Următoarele mostre de peşte au fost analizate:
1. Crapul comun crescut în monocultură tradiţională - hrănit cu cereale
2. Crapul comun crescut în policultură traditională - hrănit cu mâncare naturală
3. Crapul comun crescut în monocultură - hrănit cu mâncare naturală
În plus, novacul (Hypophthalmichthys nobilis) a fost analizat, de asemenea crescut într-un sistem de
policultură cu hranire naturală pentru a demonstra calitatea ridicată şi gustul şi pentru a obţine un grad mai
mare de acceptare pe piaţă. La ora actuală există câteva prejudecăţi printre consumatori în privinţa gustului
neplăcut al acestor specii, de aici rezultând preţuri scăzute (ca. 1€/kg).
Rezultatele arată că crapul ce a fost hrănit natural a avut un conţinut mult mai scăzut de grăsime decât cel
hrănit cu cereale. Apar de asemenea diferenţe semnificative în conţinutul de acizi graşi şi în compoziţie.
Crapul cu hrănire naturală a avut proporţii mai mari de n-3 şi n-6 acizi graşi polinesaturaţi (PUFA) care sunt
consideraţi a avea efecte pozitive asupra sănătăţii umane. De asemenea pentru a ţine cont de gradul de
acceptare al consumatorului, crapul cu hrănire naturală a fost clasat mult mai bine, datorită mirosului său
proaspăt, neutru şi nu prea aspru şi datorită gustului delicat, nu mucegăit. Nu a fost detectată nici o diferenţă
semnificativă între crapii din sistemele de monocultură sau policultură, în urma analizelor.
Poate fi concluzionat că sistemul de hrănire are un impact mai ridicat asupra calităţilor senzoriale şi chimice
decât sistemul de cultură. Factorul principal care controlează conţinutul de grăsime, compoziţia în acizi graşi
şi caracteristicile organoleptice, este dieta. Daca crapul este crescut în monoculturi sau in policulturi pare să

26/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Oportunităţi de piaţă

nu aibă o influenţă puternică asupra calităţii peştelui.

În plus, cu privire la marketingul novacului (Hypophthalmichthys nobilis), rezultatele acestui studiu au arătat
o evaluare pozitivă a calităţii senzoriale / acceptării consumatorului, atingând aceleaşi valori ca şi crapul
comun.

5.2. Recoltele din terenurile umede pentru industria energiei bio (energiei regenerabile) –
cazul maghiar
Potenţialul producţiei de biomasă pentru sectorul în creştere vertiginoasă al energiei bio este uriaş.
Produsele secundare lignocelulozice provenite din activităţi de acvacultură oferă posibilităţi uriaşe pentru
producţia de combustibil etanol, căldură sau electricitate. Combinaţia dintre acvacultură, tratamentul apelor
reziduuale şi producţia de energie bio este o abordare inovatoare în Uniunea Europeană. Ar putea să
servească două scopuri, cu avantaje enorme în acelaşi timp.
4. Fermierii ar putea profita în două moduri diferite, în acelaşi timp: diminuarea costurilor pentru tratarea
apelor reziduale şi vânzarea unui nou produs pentru venituri suplimentare.
5. Pentru a acoperi viitoarele cereri masive de biomasă în UE, toate ariile cu potenţial pentru cultivarea
biomasei trebuie folosite, inclusiv locaţiile de acvacultură.

Sălcii dupa plantarea în apa ce acoperă terenurile umede (Photo: AKVAPARK)

Posibilităţi
În cadrul SustainAqua, trestia comuna (Phragmites australis), papura (Typha latifolia/ angustifolia), trestia
gigant (Arundo donax) şi salcia (Salix viminalis) sunt analizate exact pentru potenţiala utilizare ca biomasă în
scopuri legate de energie, ex. pentru producţia de talaş sau peleţi pentru generarea de căldură şi
electricitate sau pentru producerea de bioetanol celulozic ca bio- combustibil pentru transport (vezi Tabel 2).
Conţinutul de - Factor critic ce determină cantitatea de caldură obţinută prin ardere
apă - Cu cât este mai mare conţinutul de apă din combustibil, cu atât este mai mic conţinutul de energie
Valoarea
- Cantitatea de energie emisă sub formă de căldura cand un kg de lemn este ars
combustibilului
Polizaharidele - Membranele plantelor conţin în principal trei tipuri diferite de polimeri: celuloza, hemiceluloza şi
din membrană lignina
- Celuloza şi hemiceluloza conţin şiruri lungi de zaharuri ce pot fi transformate în combustibili pentru
transport cum ar fi bioetanolul
- Pentru a cunoaşte aportul de polizaharide este important să evaluam potenţialul iniţial al culturilor
pentru producerea de bio- combustibil

Tabel 2: SustainAqua analizează potenţialul de energie bio al recoltelor de pe terenuri umede

Rezultatele acestor analize dovedesc potenţialul clar pentru aplicaţiile energiei bio. Cifrele pentru
polizaharidele din membrane arată oportunităţile de producere a bioetanolului celulozic din aceste recolte, în
special la Arundo donax şi Phragmites australis. Valoarea cantităţii de căldură a arătat cifre promiţătoare mai

27/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Oportunităţi de piaţă

ales pentru papură. Alte experimente internaţionale dovedesc potenţialul ridicat al celor patru culturi testate
pe terenurile umede.
Totuşi, trebuie luat în considerare faptul că, într- o fermă de acvacultură, scopul principal al unei plantaţii pe
terenurile umede este tratarea apei reziduale din activităţile de acvacultură. Scopul este de a utiliza această
biomasă produsă ca şi produs secundar pentru producerea de energie bio. În orice caz, tratamentul apei
reziduale va fi întotdeauna prioritatea plantaţiilor pe terenuri umede, nu producerea de energie bio. Aceasta
ar putea duce la următorii factori care sunt nocivi pentru producerea de energie bio eficientă şi rentabilă:
3. Amplasarea culturii pe terenuri umede nu oferă conditiile optime de creştere pentru producerea de
energiei bio
4. Momentul recoltării este important pentru calitatea optimă a arderii (cea mai buna primăvara)
5. Cicluri de recoltare de doi sau trei ani ar putea fi mai potrivite
Trebuie să fie îndeaproape investigat modul în care tratamentul apei şi producţia recoltei pentru energie pot
fi combinate cât mai eficient posibil, pentru a oferi condiţii optime pentru atingerea ambelor obiective.

Oportunităţi de piaţă
Condiţiile sunt la ora actuală foarte favorabile dezvoltării biomasei pentru producerea de energie. Ţintele
ambiţioase ale UE de a creşte aportul energiei bio în mixul european de energie crează o cerere uriaşă
pentru resurse de biomasă în deceniul viitor. Este de asemenea o şansă unică pentru fermierii din
acvacultură să câştige venituri suplimentare prin utilizarea produselor secundare din ferma lor pentru a
asigura industriei energiei bio biomasa necesară.
Salcia (Salix viminalis) este deja folosită pentru producerea de talaş pentru încălzire şi generarea de
electricitate, de exemplu în aşa-numitele plantaţii de subarboret cu rotaţie scurtă (SRC). SRC indică
informaţii utile despre designul zonelor de cultură pe terenuri umede pentru aplicarea în acvacultură. Pentru
profitabilitate, zona ar trebui să aibă minim 1 ha, să fie accesibilă pentru utilajele de recoltare şi să producă
minim 8-11 t de masă uscată la hectar pe an.
În privinţa celor trei plante erbacee folosite în studiul de caz din Ungaria, trestia comună, papura şi trestia
uriaşă, acest sector abia începe să se dezvolte şi să se lanseze. Se aşteaptă să apară îmbunătăţiri în viitorul
apropiat. De accea, în timp ce dezvoltarea tehnico-economică pentru o piaţă funcţională a biomasei-energiei
bio de-a lungul Europei începe să se petreacă şi va fi atinsă în 3-5 ani, acest interval de timp ar trebui folosit
pentru a optimiza condiţiile pentru producerea biomasei în strânsă legatură cu activităţile de acvacultură. În
acelaşi timp este necesar sa nu se neglijeze scopul iniţial al culturilor de pe terenurile umede, tratarea apelor
reziduale şi retenţia nutrienţilor.

5.3. Plantele de hidrocultură şi fructele tropicale pentru industria cosmetică

Plantele de hidrocultură şi fructele tropicale au un mare potenţial de a fi folosite ca produse primare
regenerabile în industria cosmetică. ^ansa pentru astfel de produse secundare din acvacultură este
vânzarea provenienţei produsului. Conceptul holistic ar putea fi un argument de vânzare unic pentru astfel
de produse. În special SME ar putea fi foarte interesată în dezvoltarea comună de noi produse, cum ar fi
cremele de papaya sau de guave.

Posibilităţi
În cadrul SustainAqua, lintiţa (Lemna sp.) – care ar putea fi un produs secundar considerabil al sistemului de
tratare pe terenuri umede din Ungaria sau în sistemul „cascadă” polonez – zambila de apă (Eichhornia
crassipes), guava (Psidium sp.) şi papaya (Carica papaya) au fost analizate. Pentru fructele tropicale,
analiza s-a focalizat asupra fructelor de calitate scăzuta şi medie care nu ar putea fi vândute la pieţele de
fructe ca un produs de primă clasă. Cum nu a fost posibilă căutarea unor noi ingrediente sau întreaga
compoziţie chimică a plantelor selectate, cele mai promiţătoare ingrediente cunoscute au fost evaluate
pentru concentraţia lor (vezi Tabel 3):
Pectina - Lintiţa este bogată într-o pectină specifică clasei Lemna (apiogalactoronan/ lemnan)
- Caracteristici extraordinare în comparaţie cu pectina obisnuită (din mere)
- Ar putea fi folosită pentru tratarea simptomelor pielii ce îmbătrâneşte sau a inflamaţiilor pielii
Carotenoide, - Guava şi papaya sunt bogate în substanţe bioactive
lycopene - ß-caroten şi lycopene sunt cunoscute pentru impactul pozitiv asupra sănătăţii umane
Polyphenol - Guava are proprietăţi antioxidante atribuite conţinutului său de polyphenol
- Zambila de apă, datorită conţinutului de polyphenol, poate proteja pielea impotriva efectelor
dăunatoare ale metalelor grele şi îmbunătăţeşte respiraţia celulelor
- Zambila de apă poate fi de asemenea potrivită pentru fitoremediere şi este capabilă să extragă
metale şi materiale toxice din apa reziduală pentru uz metabolic propriu

28/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Oportunităţi de piaţă

Tabel 3: SustainAqua determină potenţialul industrial al platelor de hidrocultura şi al fructelor tropicale

Rezultatele acestor analize dovedesc că produsele secundare din studiul de caz Tropenhaus nu conţineau o
concentraţie mai mare de substanţe active cunoscute, comparativ cu alte plante. O valoare adăugată în
utilizarea produselor secundare din acvacultură în sectorul cosmetic ar putea reprezenta abordarea holistică
şi organică a, de exemplu, producţiei de la Tropenhaus sau din alte ferme sustenabile din acvacultură. Un
astfel de argument unic la vânzare ar putea fi benefic pentru amunite ramuri ale industriei, în mod special în
întreprinderile mici şi mijlocii.

Oportunităţi de piaţă
Proiectele de dezvoltare actuale din industria cosmetică, în special piaţa de cosmetice naturale, sunt
favorabile utilizării produselor secundare din acvacultură:
• Creşteri de piaţă de până la 20% în branşa cosmeticelor naturale
Vânzările globale de cosmetice organice sunt în plin avânt, cu venituri ce se apropie de 5 miliarde de
Euro în 2006. Europa este motorul principal al creşterii, cu rate de creştere de peste 20%, până la
vânzări de 1,1 miliarde Euro. Germania, urmată de Austria şi Elveţia, este ţara din fruntea clasamentului
pe acest segment de piaţă, ajungând la vânzări de 650 milioane Euro în 2006. Cota de piaţă pentru
întreaga piaţă a cosmeticelor este prevăzută să crească de la 6% în prezent până la 10% în 2012.
Totuşi pieţele din Franta au cea mai rapidă creştere, cu rate de creştere de 40% în 2005.
• Dominatia unor întreprinderi mici şi mijlocii foarte inovatoare
În Europa furnizorii sunt foarte fragmentaţi şi dominaţi de întreprinderile mici şi mijlocii, cu peste 400 de
IMM- uri ce produc cosmetice naturale.
• Rata ridicată de dezvoltare de noi produse (NPD): NPD este trasătura cheie
Industria produselor cosmetice este caracterizată de inovaţie şi o rată ridicată de dezvoltare de noi
produse. Inovaţia este esenţială pentru îmbunătaţirea performanţei, pentru siguranţă şi impactul de
mediu al produselor. Companiile experimentează cu ingrediente naturale, îndepărtându- se de
substanţele chimice sintetice.
• Poziţionarea produsului: Marketingul de succes derivă din diferenţierea clară de produsele concurente
Un factor de succes cheie pentru cosmeticele naturale este poziţionarea produsului. Câştigătorii pieţei
sunt companiile care pot diferenţia cu succes produsele lor de cele concurente, fie ele naturale sau
standard.

29/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

6. Tratarea apei în sistemele de acvacultură intensive prin terenuri

umede şi bazine piscicole extensive- Studiul de caz din Ungaria

6.1. Terenurile umede artificiale ca metodă sustenabilă pentru tratarea deversărilor din
acvacultură şi producţia de recolte valoroase (locaţie – fermă de somn african)

6.1.1. Introducere – Descrierea generală a inovaţiei

Obţinerea şi menţinerea calităţii apei în corpurile de apă naturale este un obiectiv important al legislaţiei
naţionale şi europene şi al ONG-urilor deoarece calitatea şi cantitatea resurselor de apă dulce este unul
dintre factorii cheie al unei vieţi sănătoase. Deversările cauzează contaminarea şi deteriorarea
ecosistemelor naturale. Mai mult, taxa pentru apa poluată în Ungaria este remarcabilă. Aceste argumente
forţează producătorii să găsească metode de tratare eficiente şi ieftine.
În ultimele decenii terenurile umede artificiale au fost redescoperite ca metodă eficientă pentru tratarea apei
reziduale. În ecosistemele din terenurile umede, conţinutul de poluanţi este diminuat printr-un proces natural
care foloseşte plantele ce purifică apa. Poluanţii deversaţi sunt stabilizaţi şi transformaţi în nutrienţi solubili
care sunt folosiţi printre organismele din terenurile umede.
Prin combinarea diferitelor tipuri de terenuri umede, cum ar fi iazurile de stabilizare, bazinele piscicole, şi
iazurile cu plante macrofite, eficienţa înlăturării nutrienţilor poate fi crescută. Mai mult, prin integrarea unor
specii de peşte şi plante valoroase, aceşti nutrienţi pot fi transformaţi în produse secundare vandabile. Prin
comasarea peştelui într-un singur bazin, o anumită proporţie din nutrienţii deversaţi este refolosită în carnea
de peşte, iar nivelul necesar de oxigen dizolvat asigură condiţii propice pentru procesele aerobice. În bazinul
cu plante macrofite, cele care tolerează nivelul de apă uzată, asimilează o cantitate considerabilă de
nutrienţi pentru producţia de biomasă ce poate fi folosită în energia bio.

6.1.2. Principiile studiului de caz

Ferma de somn african, denumită pe scurt FSA este localizată la sistemul experimental de bazine piscicole,
din cadrul Institutului pentru piscicultură, acvacultură şi irigaţii (HAKI) din Szarvas, Ungaria. La scara unui
pilot de 1.1 ha (Subsistem ‘A’) şi 0.4 ha (Subsistem ‘B’), sistemele de terenuri umede au fost construite
pentru tratarea apelor deversate dintr-o fermă de somn african în sistem intensiv de tip flow-through.

Subsistemele din terenurile umede au fost construite prin combinarea unui bazin de stabilizare, unui bazin
piscicol şi a unui bazin cu plante macrofite. Bazinele au fost umplute cu apă dulce dintr- un braţ al unui râu
(Körös) situat în apropiere, la începutul perioadei de operare (mai în 2007, februarie în 2008).
Deversările din ferma de
somn african au fost Subsystem ’A’ Subsystem ’B’
canalizate în bazinul de
stabilizare, unde un aerator
cu zbaturi a fost pus în
funcţiune şi unde a fost A_SP B_SP 1387 m2
3072 m2
adaugată apa din râu. Apa
din bazinul de stabilizare a
fost introdusă în bazinul B_FP 1380 m2
piscicol unde o parte din A_FP
nutrienţi a fost reţinută în 3072 m2
biomasă. Deversarea din B_SA B_AR
bazinul piscicol a fost 683 m2 683 m2
canalizată în terenurile
umede artificiale unde sunt A_PH A_TY B_SAi B_TAi
plantate diverse plante cu 683 m2 683 m2
2 2
2288m 2728m
potenţial energetic: trestia
comună (Phragmites
australis), papura (Typha Flow-through
Stabilisation pond
latifolia şi T. angustifolia), African catfish
Fishpond
salcia (Salix viminalis), trestia farm Macrophyte pond
uriaşă (Arundo donax) şi Irrigated area
tamarişca (Tamarix
tetrandra) (vezi Tabelul 4).
Figura 4: Schemă a studiului de caz FSA
Schema acestui modul poate

30/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

fi regăsită în Figura 4.
Două câmpuri irigate adiţionale au fost conectate la Subsistemul B în 2008. Apa a fost menţinută sub
suprafaţa solului şi a fost examinată capacitatea de remediere a conţinutului de sodiu pentru salcie
energetică şi tamarişcă.
Următoarele principii au fost aplicate:

Timpul de retenţie: Timpul de retenţie hidraulică calculată a fost de 18 zile în fiecare unitate.

Adâncimea apei: Adâncimea medie în bazinele de stabilizare şi în cel piscicol a fost de 1,2 m, iar în
bazinul cu plante macrofite a fost de 0.5 m.

Peştele: A fost folosită policultura de peşte la o densitate de 900 kg/ha: 35% crap comun (Cyprinus
carpio), 60% crap argintiu (Hypophthalmichthys molitrix) şi 5% cosaş (Ctenopharyngodon idella) în
aprilie şi mai. Componenţa mixului de peşte a fost aleasă pentru a atinge scopurile propuse în tratarea
apei şi pentru a utiliza sursele naturale de hrană cât mai eficient posibil.

Hrană: Nu a fost folosită hrana artificială în bazinele piscicole.

Recoltarea: Bazinele piscicole au fost recoltate ţn noiembrie, apa a fost drenată, iar fundul bazinului a
fost menţinut uscat pe perioada iernii (din noiembrie până în februarie).

Unitate Zonă Adâncimea Specii Comentarii

apei
2
A_SP 3 072 m 1.2 m Lintiţa (Lemna sp.) Îndepărtată regulat

2 Depusă în aprilie
A_FP 3 072 m 1.2 m Policultura de crap
Recoltată în noiembrie
2 Trestia comuna (Phragmites australis),
A_PH 2 288 m 0.5 m Recoltată în noiembrie
lintiţă
2
A_TY 2 728 m 0.5 m Papura (Typha latifolia, T. angustifolia) Recoltată în noiembrie
2
B_SP 1 387 m 1.2 m Lintiţa (Lemna sp.) Îndepartată regulat

2 Depusă în aprilie
B_FP 1 380 m 1.2 m Policultura de crap
Recoltată în noiembrie
2 Salcie (Salix viminalis), Plantată în 2006, creştere insuficientă,
B_SA 683 m 0.5 m
papura (Typha sp.) invazia papurei
2 Trestia uriaşă (Arundo donax), papura Plantata în 2006, creştere insuficientă,
B_AR 683 m 0.5 m
(Typha sp.) invazia papurei
2 Nu este Plantată în 2007, irigată cu apă
B_SAi 683 m Salcie (Salix viminalis)
aplicabilă deversată din bazinul piscicol (B_FP)
2 Nu este Plantată în 2007, irigată cu apă
B_TAi 683 m Tamarişca (Tamarix tetrandra)
aplicabilă deversată din bazinul piscicol (B_FP)

Tabel 4: Principalele caracteristici ale unităţilor experimentale

6.1.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate selectaţi de SustainAqua

Apa la intrare şi la ieşire
Apa de intrare a fost introdusă în sistemul experimental din două surse:
• Deversările din ferma de somn african ce trebuie tratate
• Apa dulce din râul Körös pentru umplerea bazinelor, asigurarea oxigenului şi a algelor pentru
stabilizarea bazinelor pe timpul operaţiunii
Bazinele au fost iniţial umplute cu apă dulce din braţul râului Körös. Majoritatea apei de râu a fost utilizată
3 3 3 3
pentru umplere (13 829 m în 2007; 11 173 m în 2008); alţi 10 037 m în 2007 şi 17 089 m în 2008 au fost
3
adaugaţi în timpul operaţiunii de stabilizare a bazinelor. Consumul zilnic de apă a fost în medie de 65.6 m şi
3
69.5 m în 2007 si 2008. Volumul zilnic teoretic a fost calculat pentru că împrospătarea apei nu era o
operaţiune zilnică, ci avea loc numai în cazul unei regim de oxigenare nefavorabil. Consumul specific de apă
3
dulce a fost calculat pentru sistemul de tratament şi s-a descoperit că pentru 1 m de apa deversată tratată a
3 3
fost folosita 0.159-0.274 m de apă de râu şi, în total, incluzând umplerea iniţială, 0.279-0.453 m a fost
aplicată.
Ieşirea apei a fost asigurată la poarta de scurgere a bazinelor cu plante macrofite. În timpul retenţiei, volumul
apei din interior a scăzut prin evaporare, circuitul apei în natură şi secetă. De aceea volumul apei ieşite a

31/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

fost mai mic cu 55-57% decat volumul apei intrate.

Eficienţa utilizării nutrienţilor

Producţia totală de azot a fost de 162 kg în timpul perioadei de funcţionare din 2007, ceea ce corespunde
unei deversări de 1.05 kg/zi pentru întregul sistem de tratare. În apa de ieşire a fost detectat cu 10% mai
puţin azot decât în sursa apei de intrare. Producţia totală de fosfor a fost de 44.9 kg şi descărcarea zilnică de
0.29 kg. În apa de ieşire a fost găsit un procent de 27% din fosforul prezent în apa de intrare. Conţinutul de
carbon al probelor de apă a fost calculat ca fiind jumătate din cantitatea de aerosoli volatili: producţia totală
de carbon a fost de 3 262 kg în timpul operaţiunii, corespunzând unei producţii zilnice de 21.1 kg. În apa de
ieşire a fost detectat mai puţin de 8 % din carbonul organic iniţial (Tabel 5).

N P C

Intrare Ieşire Scoatere Intrare Ieşire Scoatere Intrare Ieşire Scoatere

Unitate
kg kg % kg kg % kg kg %
A_ST 1 167 722 38.1 117 95.1 18.7 1 930 1 307 32.2
A_FI 722 404 27.2 (44.0) 95.1 69.0 22.3 (27.4) 1 307 1 022 14.8 (21.9)
A_PH 207 77.4 11.1 (62.6) 35.6 20.5 12.9 (42.4) 526 325 10.4 (38.2)
A_TY 196 46.5 12.8 (76.3) 33.4 15.1 15.6 (54.8) 495 279 11.2 (43.6)
A_Total 1 167 124 89.4 117 35.6 69.6 1 930 605 68.7
B_ST 512 235 54.1 50.0 31.9 36.2 813 561 31.0
B_FI 235 114 23.6 (51.5) 31.9 18.8 26.1 (41.0) 561 374 23.0 (33.4)
B_SA 56.4 21.1 6.90 (62.6) 9.30 5.13 8.36 (44.9) 188 108 9.82 (42.5)
B_AR 58.1 17.0 8.03 (70.8) 9.55 4.13 10.8 (56.7) 186 79.4 13.1 (57.3)
B_Total 512 38.1 92.6 50.0 9.26 81.5 813 187 77.0
Total 1 679 162 90.3 167 44.9 73.1 2 743 792 71.1

Tabel 5: Nutrienţi de intrare, de ieşire şi suprimarea nutrienţilor din unităţile FSA în 2007 (în paranteze: scoaterea
calculată pentru intrarea în bazin)

N P C
Intrare Ieşire Scoatere Intrare Ieşire Scoatere Intrare Ieşire Scoatere
Unit
kg kg % kg kg % kg kg %
A_ST 1 352 865 36.0 152 95.9 37.0 2 646 1 304 50.7
A_FI 865 376 36.1 (56.5) 95.9 48.0 31.5 (49.9) 1 304 1 143 6.07 (12.3)
A_PH 184 41.9 10.5 (77.3) 23.7 15.5 5.36 (34.4) 562 161 15.2 (71.4)
A_TY 198 37.1 11.9 (81.2) 23.3 14.7 5.66 (36.9) 522 166 13.4 (68.1)
A_Total 1 352 79.0 94.2 152 30.2 80.1 2 646 327 87.6
B_ST 717 361 49.6 78.9 40.4 48.7 1 351 554 59.0
B_FI 361 184 24.7 (49.0) 40.4 19.3 26.7 (52.2) 554 503 3.78 (9.22)
B_SA 88.3 17.3 9.90 (80.4) 9.21 2.96 7.93 (67.9) 238 68.3 12.5 (71.3)
B_AR 99.0 19.5 11.1 (80.3) 9.78 3.97 7.36 (59.4) 257 80.1 13.1 (68.8)
B_Total 717 36.8 94.9 78.9 6.93 91.2 1 351 148 89.0
Total 2 069 116 94.4 231 37.1 83.9 3 997 475 88.1

Tabel 6: Nutrienţi de intrare, de ieşire şi scoaterea nutrienţilor din unitatile FSA în 2008 (în paranteze: scoaterea
calculată pentru intrarea în bazin)

Producţia totală de azot a fost calculată la 116 kg în timpul perioadei operaţionale din 2008, ceea ce
corespunde la o descărcare zilnică de 0.48 kg pentru întregul sistem. În apa de ieşire a fost detectat mai
puţin de 6% din cantitatea de azot detectată în apa sursă de intrare. Fosforul total a fost la ieşire de 37.1 kg
şi descărcarea zilnică a fost de 0.15 kg, iar în apa de ieşire s-a depistat 16% din fosforul existent în apa de
intrare. Producţia totală de carbon a fost de 4812 kg pe perioada operaţiunii, adică o descărcare de 19.7 kg/
zi. În apa de ieşire, a fost detectat mai puţin de 5% din carbonul organic existent în apa de intrare (Tabel 6).
Producţia de azot şi fosfor a fost considerabil mai mică în 2008 decât în 2007, în special cu privire la
descărcările zilnice care au fost cu aproape 50% mai mici în 2008. Producţia de carbon organic, conform

32/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

cantităţilor zilnice, a fost similară în cei doi ani.

2007 2008
Nutrienţi Unitate
N P C N P C
Intrare kg 1 679 167 2 743 2 069 231 3 997
Apa % 9.7 27 29 5.6 16 4.3
Apa la recoltare % 10 17 20 5.9 9.2 7.5
Ieşire
Peşte % 1.0 1.8 3.5 0.99 1.7 2.3
Plante % 4.0 9.2 n.c.* 3.7 8.5 n.c.*
*nu au fost calculate

Tabel 7: Producţia de nutrienţi şi retenţia în produse secundare

O parte din nutrienţii din modulul FSA a fost transformată în peşte şi plante, produse secundare valoaroase.
O proporţie similară din nutrienţii de intrare a fost transformată în peşte şi plante pentru biomasă în ambii
ani: 1.0%, 1.8%, şi 2.3-3.5% azot, fosfor şi carbon organic au fost reţinute în peştele recoltat. În plante s-au
format 3.7-4.0% azot şi 8.5-9.2% fosfor, din cantităţile de nutrienţi de intrare (Tabel 7).

Eficienţa energiei
În timpul operării sistemului experimental FSA, energia electrică a fost folosită pentru pomparea deversărilor
în bazinele de stabilizare (o pompă cu o putere de 3.1 kW), pentru mixarea şi aerarea apei din bazin cu
aeratoare (2 bucăţi cu o putere de 0.75 kW). Consumul de energie pentru pompele electrice şi aeratoare a
fost de 16221 kWh în 2007 şi de 16997 kWh în 2008. Dacă atunci când deversările intră în sistemul de
tratament se foloseşte forţa gravitaţională, consumul de energie pentru pompe poate fi eliminat. Energia
3
consumată calculată pentru deversările din acvacultura tratată a fost de 0.257 kWh/m în 2007 şi de
3
0.273 kWh/m în 2008. Aproximativ 48 l de combustibil (487 kWh) au fost folosiţi pentru recoltarea şi
transportul biomasei.
Valoarea totală a combustibilului pentru biomasa recoltată a fost de 81728 MJ, corespunzatoare pentru
22702 kWh în 2007 şi 359207 MJ echivalaţi cu 99780 kWh în 2008. Calculând bugetul pentru energie al
sistemului experimental, 6000 kWh înseamnă că în timpul operaţiunii din 2007 şi că în 2008 s-a câştigat cu
82296 kWh mai multă energie (Tabel 8).
2007 2008
kWh MJ kWh MJ
Consumul de energie electrică 16 221 58 396 16 997 61 189
Pompe de deversare 10 714 38 570 9 077 32 677
Aerare 5 508 19 829 7,920 28 512
Consum de combustibil 487 1 754 487 1 754
Valoare de combustibil efectivă
22 702 81 728 99 780 359 207
a plantelor
Pondere 5 994 21 578 82 296 296 263

Tabel 8: Bugetul de energie al FSA

În sistemul de tratare a deversărilor, au fost cultivate recolte valoroase de produse secundare, din moment
ce prin utilizarea lor ca şi combustibil este produsă energie regenerabilă. Plantele au fost recoltate din
iazurile cu plante macrofite în decembrie 2007, iar biomasa totală a cântărit 8320 kg.
Biomasa de macrofite produsă a fost estimată la 40900 kg în 2008. Papura a avut cea mai mare rată de
creştere, iar plantaţiile de salcie cea mai mică. La trestia gigant şi la salcie, a apărut o creştere spontană de
papură care a suprimat dezvoltarea speciilor plantate. Trestia comună a avut cea mai mare valoare
energetică cu o medie de 11 372 J/g. Salcia a avut o valoare de 9 699 J/g. Papura şi trestia gigant au avut
valori energetice comparativ mai mici de 9 214 J/g si 8 611 J/g.
De-a lungul toamnei, iernii şi primăverii, valoarea energetică a fost aproape dublă pentru trestie şi crescută
cu 45% pentru papură, în timp ce volumul de apă era în scădere. Aceste rezultate indică că lunile martie şi
aprilie sunt cele mai bune pentru recoltarea în terenurile umede pentru a obţine cea mai ridicată valoare
energetică.

Productivitatea muncii
Aprovizionarea întreprinderii, activităţile de zi cu zi, recoltarea plantelor şi a peştelui solicită aproximativ 64,

33/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

176, 216 şi 32 om-oră. Astfel, munca depusă în timpul procesului de tratare a fost de 488 h sau 0.00778 om-
3
ora/m în FSA.

6.1.4. Factori de succes şi constrângeri

Ferma pentru somn african a oferit rezultate de mediu şi economice semnificative:
• Refolosirea şi retenţia nutrienţilor: Aplicarea sistemului de tratare studiat a scăzut cantitatea de
nutrienţi deversaţi din acvacultura intensivă cu 1300 kg N/ha, 130 kg P/ha şi 7500 kg COD/ha pe
parcursul operaţiunii, din februarie în noiembrie 2008
• Producţia de peşte: În bazinele piscicole s-a produs în medie 1458 kg/ha biomasă de peşte pe bază de
hrană naturală
• Producţia de biomasă: 40900 kg de biomasă din plante au fost produse ca potenţială sursă de energie
regenerabilă. În comparaţie cu arderea combustibilului fosil, economia de emisie de CO2 ar fi de 11250
kg pe an
• Bugetul energiei pozitive: În timpul operării terenurilor umede artificiale a fost consumată mai puţină
energie decât cea produsă sub formă de biomasă
• Suprimarea nutrienţilor din apele deversate duce la reducerea taxei pe apa reziduală şi ajută la
evitarea amenzilor de mediu
• Costuri mai scăzute decât tehnologiile industriale de tratarea a apelor
• Producerea de produse secundare vandabile generează venituri suplimentare
Totuşi, aplicarea acestei metode de tratare prezintă şi unele constrângeri:
• Condiţiile climaterice din Europa Centrală şi de Est limitează operarea continuă a terenurilor umede
artificiale sub nivelul de încarcare pe timpul iernii. La temperaturi scăzute (sub 15 ºC), este recomandat
să se reducă încărcătura deversărilor prin scăderea concentraţiei (filtrarea solidelor în suspensie) sau
volumul de apă uzată (depozitare).
• Apele de suprafaţă (cu aprovizionare continuă de apă) din terenurile umede asigură condiţii avantajoase
pentru trestie şi papură. Totuşi, apele de suprafaţă deschise şi stratul de sol relativ subţire nu au fost
optime pentru aceste plante. Solurile umede cu un strat adânc fertil oferă condiţii de creştere favorabile
pentru aceste specii.
• Construirea şi operarea cu succes necesită o planificare în detaliu şi controlul permanent al calităţii apei
în unităţi. Necesită de asemenea controlul nivelului de oxigen dizolvat în bazinele piscicole pentru că
supraîncărcarea sistemului poate cauza dezechilibre severe în bazinele ce funcţionează ca ecosisteme
artificiale.

6.1.5. Beneficiile implementării

Legislaţia de mediu forţează producătorii din acvacultură să minimalizeze deversările de nutrienţi şi poluanţi
şi să folosească metode sustenabile de purificare. Sistemul combinat de terenuri umede oferă o metodă de
tratament adecvată care este capabilă să respecte standardele de mediu. Costurile de construcţie şi operare
sunt mai scăzute decât cele pentru tehnologiile de purificare artificială. Făcând calculul pe baza parametrilor
medii de calitate a apei din experiment, se ajunge la o reducere de 10.2 milioane HUF pentru costurile cu
taxa pe ape reziduale în cazul fermelor de somni africani. Ar putea genera un venit suplimentar de 6.5
milioane HUF din producţia de papură şi peşte, în timp ce costurile totale ale operaţiunii ar fi sub 4.6
milioane HUF.
Bazinele piscicole sunt potrivite pentru producţia suplimentară de peşte, de exemplu pentru culturi de peşte
ornamental sau specii ce folosesc resurse naturale de hrană, oferind oportunitatea profitabilă de a folosi
nutrienţii risipiţi.
Metodele naturale de tratare solicită o cantitate scăzută de energie neregenerabilă deşi sunt sisteme
intensive. Pe baza rezultatelor unor ani de experimente şi luând în considerare condiţiile climatice şi
economice, un sistem de terenuri umede de 12 ha ar putea fi capabil sa trateze 100% apa deversată dintr-o
fermă cu sisteme de tip flow-through de somn african cu o capacitate de 300 t peşte/ an.

34/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

6.2. Dintr- un studiu de caz de la o ferma piscicolă: Cum să tratezi deversările unei ferme de
somni?

6.2.1. Descrierea fermei piscicole intensive

Rezultatele studiului de caz FSA sunt extrapolate la o fermă cu sisteme de tip flow-through deja existentă
care are o capacitate de producţie totală de 300 tone pe an. Somnul african (Clarias gariepinus) este produs
3
intensiv în bazine de exterior cu apa geotermală. Volumul total de apă al bazinelor este de 1200 m pe o
2
zonă de 3690 m . Consumul de hrană mediu pentru ca un peşte care să poată ajunge la o dimensiune
vandabilă este de 1.2 kg hrană/kg peşte. Totuşi, în timp ce se creşte o tonă de somn african, 24 kg azot (N)
şi 3,9 kg fosfor (P) sunt transformate în biomasă de peşte: iar 52 kg N şi 9,8 kg P sunt deversate cu apa
reziduală. Apa uzată este canalizată într-o baltă unde deversările cauzează intoxicarea şi deteriorarea
ecosistemului natural. Mai mult, conform legislaţiei de mediu recente, taxa pentru apele reziduale este
calculată pe baza masei nete de nutrienţi la ieşire, iar producătorii sunt obligaţi să aplice o tehnologie de
tratament sustenabilă.

6.2.2. Mecanismul tratării terenurilor umede

În ecosistemele din terenurile umede, conţinutul de poluare este diminuat de procese naturale ce folosesc
surse de energie regenerabilă. Terenurile umede artificiale sunt tehnologii sustenabile:
• Sunt eficiente în înlăturarea poluării;
• Sunt necesare cantităţi minime de energie fosilă şi chimicale;
• Costurile de construcţie sunt scăzute, costurile de operare şi întreţinere sunt considerabil mai mici decât
cele ale sistemelor de tratare artificiale;
• Se potrivesc bine în mediul natural şi valoarea lor estetică notabilă duce la un grad mai înalt de
acceptare din partea societăţii;
• Crearea de habitate pe terenurile umede ajută la păstrarea unor specii rare şi contribuie la biodiversitate;
Prin combinarea diferitelor tipuri de ternuri umede, bazine de stabilizare, bazine piscicole şi bazine cu plante
macrofite, eficienţa suprimării nutrienţilor poate fi întărită; mai mult, prin integrarea speciilor valoroase,
nutrienţii sunt transformaţi în produse vandabile. La aplicarea metodei terenurilor umede cu flux de
suprafaţă, luarea în considerarea a următorilor factori este esenţială:
• Necesarul de teren este semnificativ,
• Condiţiile climatice influentează eficienţa tratării.

6.2.3. Planificarea parametrilor

Caracteristicile apei deversate
Apa deversată din fermele de somn african este caracterizată printr-un conţinut total ridicat de substanţe
solide dizolvate, conţinut ce îşi are originea în apa geotermală uzată şi în cererea mare de oxigen chimic
(COD). Azotul total este compus din aproximativ 60% amoniu N (TAN) şi 40% azot organic, alte forme de N
au fost găsite în cantităţi neglijabile. Fosforul total conţinea aproape 50% ortofosfat P, în timp ce substanţele
solide volatile in suspensie au reprezentat 90% din totalul solidelor în suspensie. Pe baza concentraţiilor
medii, producţia anuală totală de azot a egalat la 13 t masa de fosfor ce se ridica la 1.3 t, iar 87 t COD au
fost eliberate anual (Tabel 9).
CDeversare STD Încărcare
Parametru
mg/l kg/zi
Totalul substanţelor solide dizolvate 714 62.5 857
Cererea de oxigen chimic 200 89.0 239
Amoniu N 18.7 5.84 22.4
Total organic N 11.6 11.8 13.9
Total N 29.7 11.4 35.6
Ortofosfat P 1.37 1.07 1.64
Total P 2.90 0.92 3.48
Substanţe solide volatile în suspensie 114 57.6 137

Tabel 9: Valorile medii ale parametrilor chimici ai apei şi încărcarea zilnică calculată pentru apele deversate (n=38)
(STD: deviaţia standard)

35/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

Retenţia nutrienţilor
Bazându-ne pe datele unui experiment de încărcare, dependent de temperatură, din 2008, capacităţile de
retenţie au fost calculate pentru intervale de 5 ºC. Suprimarea N a arătat cea mai ridicată sensibilitate, iar
suprimarea COD s-a îmbunătăţit de asemenea când temperatura apei a crescut. Retenţia de P şi
suprimarea de VSS au fost mai eficiente doar la seria de temperaturi înalte (Tabel 10). În timpul planificării
sistemului ar trebui luat în considerare cel mai mic grad de eficienţă a suprimării, iar dimensionarea zonei cu
diferite tipuri de terenuri umede este recomandat să fie făcută cu unităţi de bazine piscicole paralele ce pot fi
ataşate sau desprinse în funcţie de necesităţi.

Intervalul de Suprimarea N Suprimarea P Suprimarea VSS Suprimarea COD

temperatura al apei kg/ha/day
10-15 ºC 2.96 0.36 19.48 18.99
15-20 ºC 5.71 0.37 18.68 30.92
20-25 ºC 7.41 0.75 37.66 44.46
Tabel 10: Suprimarea specifică în sistemele de terenuri umede artificiale la intervale de temperaturi diferite

Posibilitatea de a adăuga apă proaspătă pe parcursul operaţiunii, în special în cazul stabilizării şi al bazinelor
piscicole, este un principiu important în procesul de tratare. Sistemul canalului de alimentare şi drenaj al
bazinelor trebuie planificat şi construit astfel încât să fie posibilă umplerea şi drenajul independente ale
unităţilor, atunci când este necesar.

Popularea cu peşte
În bazinele piscicole, policultura de crap a fost aleasă pentru a se folosi direct de către peşti o anumită
cantitate din nutrienţii risipiţi sau de a-i utiliza în reţeaua trofică a bazinelor. Crapul comun se hraneşte pe
fundul apei ridicând sedimentele, astfel nutrienţii şi materia organică se răspândesc în apa intensificând
producţia primară şi crescând rezerva de hrană disponibilă pentru peştii ce se hrănesc prin filtrare. Crapul
argintiu tolerează densităţile mai ridicate şi poate consuma o mare parte din fitoplancton şi zooplancton. S-a
observat că crapul argintiu poate filtra rămăşitele de hrană din deversările fermelor intensive. Cosaşul, ca
peşte ce se hrăneşte macrofit, a fost ales ca să controleze creşterea lintiţei în bazinul piscicol. Într-un bazin
eutrofic/hipertrofic, speciile de lintiţă cresc spontan şi pot acoperi întreaga suprafaţă la bazinele mici,
împiedicând producţia primară de alge. Mai mult, introducerea de puiet de crap comun poate preveni
creşterea prea abundentă a zooplanctonului.
Diferite densităţi ale populaţiei au fost testate pe parcursul experimentelor. Cele mai bune rezultate pentru
crapul comun şi argintiu au fost obţinute la o densitate totală a populaţiei de 1000 kg/ha cu o compoziţie de
35%:50%:15% (completată cu cosaşi). Greutatea individuală a populaţiei, vârsta peştelui, influenţează
rezultatele. Asfel un peşte de un an ar trebui să crească mai intensiv decat un peşte de dimensiuni mari;
totuşi crapul comun de 2 ani este capabil să împrăştie sedimentele mai eficient.

6.2.4. Factorii critici ai operaţiunii

Condiţii climatice: sistemul natural de tratare a apei, funcţionează adecvat la o temperatură a apei de of 15-
30 ºC, în acest caz din aprilie până în octombrie în Europa Centrală. Totuşi, fermele de peşte îşi continuă
producţia pe tot parcursul anului. Iarna este caracteristică o suprimare redusă a nutrienţilor, în special a
azotului. De aceea, descărcarea scade la temperaturi mai scăzute şi este necesară o arie mai largă pentru
înlăturarea nutrienţilor. Filtrarea mecanică ar putea de asemenea să scadă încărcarea de nutrienţi a
compuşilor dizolvaţi.
Populaţia de peşte: în ecosistemele bazinelor piscicole, speciile selectate şi organismele apărute în mod
natural cer măsuri adecvate de management. Peştele este sensibil la un nivel scăzut de oxigen (<1.5-2.0
mg/l) şi la concentraţia crescută de amoniac neionizat (>0.3-0.4 mg/l). Când radiaţia solară este în
permanenţă împiedicată de nori şi vreme ploioasă, producerea fotosintetică de O2 poate fi redusă şi, din
aceasta cauză, scade concentraţia de O2 din apă. Nivele înalte de amoniac pot fi cauzate prin
supraîncărcarea bazinelor, în special la temperaturi mai scăzute şi atunci când activitatea bacteriilor
nitrificatoare este reprimată. Sub nivelul dorit de O2 dizolvat, suplimentarea deficitului trebuie făcută prin
aerarea sau reîmprospătarea apei. Aerarea şi reîmprospătarea suplimentară a apei ajută la reducerea
amoniacului neionizat. Monitorizarea regulată (zilnică) a O2, a concentraţiei de amoniac şi luarea în
considerare a condiţiilor de vreme pot preveni deteriorarea fatală a calităţii apei.
,,Exploziile” de plancton: La începutul perioadei de vegetare, o creştere abundentă a zooplanctonului se
poate petrece în bazin. Prin filtrarea substanţelor solide şi a fitoplanctonului este produsă o biomasă
considerabilă; totuşi gradările de zooplancton scad concentraţia de oxigen din apă. Pentru a preveni

36/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

reproducerea defavorabilă de zooplancton, înlăturarea biomasei poate fi rezolvată prin introducerea de puiet
piscicol sau prin filtrare. Nu au fost observate ‘’explozii” de cyanobacteria în unităţile de tratare.
Lintiţă : în apele stătătoare, diferitele specii de lintiţă pot apărea în condiţii optime şi se pot reproduce din
abundenţă. Acoperind suprafaţa bazinului, lintiţa stânjeneşte creşterea şi activitatea fitoplanctonului, ducând
la condiţii anaerobice în apă. Deoarece procesele aerobice sunt preferate în sistemele de tratare, înălturarea
lintiţei este recomandată în toate unităţile. Cea mai bună soluţie pentru controlul lintiţei în bazinele piscicole
este introducerea de cosaşi care pot consuma lintiţă şi o pot transforma în biomasă de peşte. În bazinele cu
plante macrofite, înlăturarea manuală a lintiţei este de asemenea recomandată pentru a creşte suprafaţa
deschisă de apă.
Acumulare: Acumularea moderată de sedimente/mâl a fost observată la transferarea deversărilor din
acvacultură în bazinele de stabilizare, iar dupa operarea mai îndelungată (15-20 de ani), înlăturarea
sedimentelor acumulate ar putea fi necesară.

6.2.5. Proiectarea sistemului de terenuri umede

Pe baza rezultatelor existente şi a calculării descărcării zilnice dintr-o fermă de peşte cu o capacitate de
300t/an, un sistem de 12ha de ternuri umede este recomandat. Mărimea şi structura sistemului este
proiectată pentru a asigura siguranţa tratării iarna şi pentru a îmbunătăţii calitatea apei deversate.
Construirea de bazine paralele poate să crească flexibilitatea sistemului, atunci când zone mai largi ar putea
fi necesare iarna pentru a atinge limitele de încărcare vara (vezi Figura 5).
Prin studierea contribuţiei diferitelor tipuri de
terenuri umede în suprimarea nutrienţilor, s-a
AC
obţinut proporţia recomandată pentru bazinul de f arm
stabilizare : bazin piscicol : bazin macrofit,
combinaţia este 3,5:2:1. De aceea, sistemul de
terenuri umede sugerat constă în:
• Trei bazine de stabilizare de 2.2 ha, Stabilisation Stabilisation Stabilisation
pond pond pond
• Un bazin piscicol de 3.7 ha şi 2.2 ha 2.2 ha 2.2 ha
d epth 1.2 m d epth 1.2 m depth 1.2 m
• Un bazin macrofit de 1.8 ha.
Populaţia de policultură de crap este recomandată
în unităţile de bazine piscicole. Populaţia
recomandată de peşte este de 35%:50%:15% crap
comun (2y): crap argintiu (1y): cosaşi la o Fishpond
densitate de 1000 kg/ha şi 50-300 g greutate 3 .7 ha
individuală. Alte specii de crapi, de exemplu d epth 1.2 m
peştele ornamental poate fi crescut la o densitate
similară.
La începutul operaţiunii, bazinele sunt umplute cu
apă din râu (apa nepoluată de suprafaţă sau ape Macrophyte pond
subterane). Folosind bazinele de stabilizare 1.8 ha
d epth 0.5 m
paralele, drenarea şi umplerea pot fi făcute
alternativ. Conform ipotezei noastre, un bazin de
stabilizare nu va fi folosit în timpul lunilor calde (din Figure 5: Suggested structure of the wetland treatment
aprilie până în septembrie). Umplerea acestei system for a 300 t/year capacity African catfish (AC) farm
unităţi poate să înceapă înainte sau în paralel
drenarea şi umplerea altor unităţi de stabilizare. Pe perioada golirii şi umplerii anumitor bazine de stabilizare,
tratarea se poate desfăşura în bazinul deja umplut. Bazinul piscicol este recoltat la sfârşitul lunii octombrie şi
începutul lunii noiembrie. Dupa recoltare, intrarea apei din bazinele de stabilizare poate fi continuată. Este
recomandat ca macrofitele sa fie recoltate primăvara devreme, în martie, atunci când conţinutul de apă din
plantele de suprafaţă este cel mai scăzut. Este inteligent să se păstreze un nivel al apei redus în bazinele cu
plante macrofite în timpul recoltării. Se presupune că pe parcursul unui an, terenurile umede propuse vor
înlătura:
• În jur de 1000- 1 100 kg de fosfor,
• 7 000-8 000 kg azot anorganic şi
• 70 000-80 000 kg COD din apa deversată.
Calculând cu parametrii medii de calitate a apei din acest experiment, am ajunge la o reducere de 9 672 000
HUF a taxelor pentru apă poluată, pentru fermele de somn african. Câştiguri suplimentare pot proveni din
producerea peştelui în bazinele piscicole şi din producţia de papură (bio combustibil) în bazinele cu plante
macrofite. Calculând cu 5% rata de reducere din valoarea netă actuală a investiţiei, aceasta devine pozitivă

37/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

în al optulea an (2017 în model) şi putem vorbi despre sume de 34 milioane HUF după 15 ani de
funcţionare. Alte calcule sunt trecute în tabelul de mai jos. În CBA se presupune că preţurile la energie şi la
combustibili şi preţul de piaţă al papurei vor creşte cu 6% pe an. Inflaţia veniturilor este calculată la 3% în
model, în timp ce creşterea de preţ pentru peşte şi produse din peşte este calculată la 2% pe an (Tabel11).

38/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024
Costurile de construcţie pentru
bazine (4.5 milioane HUF/ha) 58 400
+ achiziţia terenului
Costul puietului piscicol 1 128 1 151 1 174 1 197 1 221 1 245 1 270 1 296 1 322 1 348 1 375 1 403 1 431 1 459 1 488
Costuri cu combustibilul (250
25 75 80 84 89 95 100 106 113 120 127 134 142 151 160 170
litrii/an)
Costul energiei electrice
1 261 1 337 1 417 1 502 1 593 1 688 1 789 1 897 2 011 2 131 2 259 2 395 2 538 2 691 2 852
(35,040 kWh/ an)
Costuri cu forţa de muncă
400 2 100 2 163 2 228 2 295 2 364 2 434 2 508 2 583 2 660 2 740 2 822 2 907 2 994 3 084 3 176
(2,800 ore/an)
Venituri din papură (0.8
863 915 970 1 028 1 090 1 155 1 224 1 298 1 375 1 458 1 546 1 638 1 737 1 841 1 951
HUF/MJ)
Venituri din producţia de peşte 3 356 3 423 3 492 3 561 3 633 3 705 3 779 3 855 3 932 4 011 4 091 4 173 4 256 4 341 4 428
Taxe pe apa poluată evitate 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672 9 672
Profit -58 825 9 327 9 280 9 230 9 178 9 122 9 064 9 002 8 937 8 868 8 795 8 718 8 637 8 551 8 460 8 365
Profit redus (r=5%) -58 825 8 882 8 417 7 973 7 551 7 148 6 764 6 398 6 049 5 716 5 399 5 097 4 809 4 535 4 273 4 024
Valuarea netă actuală -58 825 -49 943 -41 526 -33 552 -26 002 -18 854 -12 090 -5 693 356 6 072 11 471 16 568 21 378 25 912 30 185 34 209

Tabel 11: CBA al sistemului de 12 hectare de terenuri umede propus (thousands HUF, 1 EURO=275 HUF)

39/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

6.3. Combinarea sistemelor intensiv şi extensiv în acvacultură pentru folosirea apei şi

nutrienţilor (Locaţii intensiv - extensive)

6.3.1. Introducere – Descrierea generală a inovaţiei

Pe parcursul dezvoltării tehnologiilor verzi de producţie de peşte, soluţia evidentă pentru acvacultura
intensivă este integrată în sistemele de bazine piscicole. Principiul acestei metode este tratarea apelor
deversate îmbogăţite cu nutrienţi organici şi anorganici din bazinele piscicole intensive în bazine intensive.
Aici, o parte a nutrienţilor este utilizată în diverse procese de producţie biologice şi cealaltă parte este fixată
în sedimentele din bazin. Apa tratată sau purificată este reciclată către bazinele piscicole intensive. Aplicarea
sistemului de producţie combinat contribuie la sustenabilitatea ecologică şi la producţia de peşte vandabil.
Acvacultura bazată pe perifiton este o tehnologie pentru creşterea producţiei de hrană naturală în bazin şi
utilizarea acesteia pentru producţia de peşte. O mai bună utilizare a nutrienţilor în sistemele de acvacultură
ţinteşte către descreşterea descărcărilor de nutrienţi în apele naturale. Producţia din acvacultură este mai
ridicată în bazinele piscicole care au substrat de perifiton, decât în cele care nu au. Noua producţie primară
şi producţia secundară de adâncime a comunităţilor ataşate găzduite de către substratul artificial, susţine o
nouă reţea trofică, o parte din acesta sfârşind ca şi biomasă de peşte. A păşuna pe un strat bi-dimensional
de perifiton este mai eficient din punct de vedere mecanic decât filtrarea algelor dintr-un mediu de plancton
tri-dimensional. Dacă algele din bazinele piscicole ar putea fi crescute pe substraturi, mai multe specii de
peşte ar fi capabile să le recolteze, acest lucru conducând la o utilizare mai eficientă a producţiei primare.
Aplicarea perifitonului într-un bazin piscicol construit pentru tratarea apei reziduale poate îmbunătăţi, de
asemenea, capacitatea de purificare a bazinului.
Obiectivul major al studiului de caz pentru locaţiile intensiv- extensive (IES) este să ajute fermierii din fermele
tradiţionale de crap să îşi folosească apa mai eficient, prin producerea de specii valoroase în bazinele lor
sau în bazinele utilizate extensiv pentru a diversifica producţia şi pentru a creşte performanţa economică a
producţiei de peşte.
Principiul cercetării asupra IES a fost bazat pe legătura dintre metodele de producţie intensive şi extensive
din acvacultură şi diferitele specii care ocupă nişe diferite din lanţul trofic, într-un sistem unic integrat, astfel
încăt nutrienţii risipiţi să poată fi reciclaţi. Acesta duce la o utilizare mai eficientă a nutrienţilor şi reduce
emisiile în mediu; în acelaşi timp productivitatea per unitate de apă creşte.
Scopul acestei sarcini a fost dezvoltarea unei noi metode pentru producerea de peşte răpitor în sisteme de
bazine piscicole şi creşterea gradul de utilizare al nutrienţilor în producţia de peşte. Scopurile inovaţiei IES
au fost:
1. Creşterea capacităţii de producţie;
2. Diversificarea speciilor cultivate şi
3. Reciclarea nutrienţilor în cadrul sistemului de producţie.
Cu aceste obiective, munca de cercetare s-a concentrat asupra:
• Evaluarea potenţialului reutilizării nutrienţilor în sistemele de acvacultură combinate
• Investigarea diferitelor elemente biotehnologice (ex. aplicarea perifitonului, introducerea scoicilor) în
producţia suplimentară de peşte şi în calitatea apei
• Evaluarea bugetului de nutrienţi a sistemului experimental

6.3.2. Principiile modulului

2
Experimentele IES au fost derulate în trei bazine (dimensiune 310 m , adâncime 1 m fiecare). Aceste bazine
3
serveau ca şi unităţi extensive, în care a fost introdusă o vivieră flotabilă ca şi unitate intensivă (volum 10 m )
în fiecare bazin (Figura 6). Bazinele piscicole au fost umplute cu apă naturală dintr-un râu înainte cu o
săptamână de introducerea peştelui. Nivelul apei a fost menţinut prin introducerea regulată de apă de râu.
Un aerator cu zbaturi (0,5 kW) a fost introdus în bazin pentru a oferi o concentraţie de oxigen suficientă şi
pentru a menţine circularea apei între unităţile intensive şi extensive. Medicamente sau substanţe chimice nu
au fost folosite în timpul experimentului.

40/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

Canal de alimentare cu apă

Unitate de tratare a apei Unitate de tratare a apei Unitate de tratare a apei

2 2 2
300 m 300 m 300 m

Populare doar cu peşte Perifiton Perifiton

Intensivă

Intensivă

Intensivă
Unitate

Unitate

Unitate
Populare doar Peşte + scoici
cu peşte populare (2007)

Sistem experimental I. (IES/1) Sistem experimental II. (IES/2) Sistem experimental III. (IES/3)

: Aerator cu zbaturi : directia de circulare a apei

Figura 6: Schema sistemului experimental

Toate bazinele au fost supuse la acelaşi regim de hrănire şi populare cu peşte. A fost aplicată zilnic hrană
sub formă de granule (45% proteină crudă, C:N ratio 6) în bazinele intensive folosindu-se un aparat de hrănit
automat, dar nu s-au furajat şi bazinele extensive. Designul bazinelor extensive a fost singura diferenţă între
sisteme, acolo unde au fost testate efectul aplicării de perifiton, introducerea populaţiei de scoici asupra
calităţii apei, productivităţii peştelui şi utilizării nutrienţilor. Încărcarea medie de hrană a fost de 0.5 şi 1.2 g
2
N/m /zi în 2007 şi în 2008 (Tabel 12). Singura sursă de nutienţi a sistemului a fost mâncarea de peşte
utilizată în unitatea intensivă. Zona suplimentară pentru dezvoltarea perifitonului a echivalat la 0, 100 şi 200
2 2
% (0, 1 si 2 m zona de perifiton/ m suprafaţa bazinului) la zona de suprafaţă a bazinului (Tabel 13).

Azot Fosfor Carbon organic

Medie Maxim Medie Maxim Medie Maxim
2007 0.51 0.72 0.08 0.12 3.1 4.4
2008 1.2 1.8 0.19 0.28 7.3 10.6

Tabel 12:Încărcarea zilnică de hrană a IES

IES/1 IES/2 IES/3

2 2
Încărcarea medie de 2 2 PA 1 m /m + populaţie
2 Fără perifiton PA 1 m /m
hrană 0.5 g N/m /zi(2007) crustacee
Încărcarea medie de
2 2 2 2 2
hrană 1.2 g N/m /zi Fără perifiton PA 1 m /m PA 2 m /m
(2008)
PA: Suprafaţa cu perifiton
Tabel 13: Premisele experimentale

Operarea sistemului în 2007

Unităţile intensive de creştere a somnului european (Silurus glanis L.) ce a fost crescut şi hrănit cu granule –
3
biomasa populaţiei iniţiale a fost de 100 kg (10 kg/m ) – în timp ce în unităţile extensive crapul comun
(Cyprinus carpio L.) şi tilapia (Oreochromis niloticus L.) au fot crescuţi fără hrană artificială, biomasa
populaţiei iniţiale a fost de 30-30 kg. În cea de-a treia unitate a existat populaţie suplimentară de scoici de
2
apă dulce (Anodonta cygnea L.) cu o densitate de 1 bucată/ m (dimensiune per individ 109±69 g). Scoicile
au fost plasate în plase de plastic în suspensie la 10cm de fundul bazinului. 10 moluşte au fost plasate intr-o
plasă, în total au fost instalate 30 de plase în IES/3. În două tratamente (IES/2 and IES/3), productivitatea
unităţii extensive a fost întărită prin perifiton dezvoltat pe substraturi artificiale iar la cel de- al treilea (IES/1)
fără alt control suplimentar al substratului. Crengile de salcie au fost folosite ca şi substrat pentru creşterea
2
perifitonului. Substratul de salcie a adăugat o suprafaţă eficienţă de aproximativ 300 m per bazin,
aproximativ cât întreaga arie de suprafaţă a apei din bazin. Totuşi, suprafaţa crengilor a fost în scădere
2
continuă în timpul operării, pentru a ajunge la sfârşitul sezonului de producţie la numai 70 m . Sistemul
experimental a fost operaţional timp de 22 săptămâni, din 10 mai până în 11 octombrie 2007.

41/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

Operarea sistemului în 2008

3
În al doilea an, densitatea populaţiei (20 kg/m ) din unităţile intensive şi extensive a fost dublată comparativ
2
cu 2007, iar încărcarea de hrană a fost crescută la 1.2 gN/m /zi. Pentru siguranţa operaţiunii, unitatea
intensivă a fost populată cu somn african (Clarias gariepinus L.), ca şi peşte model ce este mai robust decât
cel european. Premisele experimentului IES/3 sunt schimbate în 2008, bazinul a fost populat fără scoici în
2 2 2
timp ce suprafaţa substratului arficial a fost crescută la 600 m (2 m zona perifiton/m suprafaţa bazinului).
Motivul îndepărtării scoicilor din experiment a fost acela ca mortalitatea lor a fost ridicată în primul an, iar
acumularea de nutrienţi din biomasa scoicilor nu a fost atât de ridicată pe cât se aştepta. În plus, problema
paraziţilor apăruţi în unitatea experimentală a
IES/1 IES/2 IES/3
cauzat mortalitate ridicată în cazul peştilor din
unitatea intensivă. În cel de- al doilea an al 2007 Unitate intensivă 3,173 5,747 2,747
operării, a fost folosit un substrat artificial din Unitate extensivă 3,619 2,078 4,044
plastic pentru creşterea perifitonului pentru că Intregul sistem 6,792 7,825 7,083
acesta este constant în raport cu crengile de 2008 Unitate intensivă 13,221 12,788 12,811
salcie. Operaţiunea a durat 16 săptămâni, din 21
Unitate extensivă 2,789 5,048 2,718
mai până în 10 septembrie 2008.
Întregul sistem 16,010 17,837 15,529
În ambii ani, productivitatea netă de peşte a
intregului sistem (intensiv şi extensiv) a fost cea Tabel 14: Productivitatea netă de peşte în IES (kg/ha)
mai ridicată în acele bazine în care perifitonul a
fost prezent pe 100% din suprafata bazinului
(Tabel 14).

6.3.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate selectaţi de SustainAqua

Eficienta energiei
Numai energie electrică a fost folosită pentru mixarea şi aerarea apei din fiecare bazin experimental prin
aeratoare cu zbaturi (0,5 kW), în timpul IES/1 IES/2 IES/3
operaţiunii. În totalul consumului de energie, a
dominat consumul de energie electrică, în timp ce 2007 Energie utilizată 1857 1857 1857
combustibilul a constituit 2-3% din necesarul de EC unitate intensivă 18.8 10.4 21.6
energie. Consumul zilnic de energie a fost de 12,2 (kWh/kg)
în 2007 şi de 12,4 kWh, in 2008. Consumul de EC întregul sistem 8.76 7.61 8.40
energie în producţia de peşte este rezumat în (kWh/kg)
Tabelul 15. Consumul specific de energie a fost 2008 Energie utilizată 1384 1384 1384
mult mai ridicat in 2007 decât în 2008, datorită EC unitate intensivă 3.35 3.47 3.46
productivităţii mai reduse din primul an de (kWh/kg)
cercetare. Eficienţa utilizării energiei a fost EC întregul sistem 2.76 2.48 2.85
îmbunătăţită prin producţia suplimentară de peşte (kWh/kg)
în unitatea extensivă cu 35% in 2007 şi 21% in EC: Consumul de energie pentru producerea de peste (kWh/kg
2008. productie neta de peste)

Intrarea şi iesirea apei Tabel 15: Consumul de energie al IES (kWh)

Bazinele au fost umplute cu apă proaspătă dintr- IES/1 IES/2 IES/3

un braţ al răului Körös, situat în apropiere.
Evaporarea şi seceta au fost compensate în mod 2007 Alimentare cu apă 735 518 848
regulat în bazinele extensive în timpul perioadei Eliminarea apei 248 242 225
3
experimentale (Tabel 16). Apa reziduală nu a fost Consum apă (m /kg peşte) 3.5 2.1 3.8
deversată în mediu în timpul perioadei de cultură; 2008 Alimentare cu apă 956 890 850
apa a fost drenată numai la recoltarea peştelui. Eliminarea apei 245 256 260
3
Utilizarea nutrienţilor Consum apă (m /kg peşte) 1.9 1.6 1.8
Totalul intrărilor de nutrienţi (popularea cu peşte,
apa intrată, hrănirea peştelui) şi al ieşirilor (peşte 3
Tabel 16: Water budget of the IES (m )
recoltat şi apa drenată) sunt rezumate în
Tabelul17. Principala sursa de nutrienţi este hrana pestilor, care reprezintă 80% din intrarea totală de azot,
75% din fosfor si 85% din carbon. Retenţia nutrienţilor a fost de 6,300 kg/ha pentru carbonul organic,
1,000 kg/ha pentru azot si 180 kg/ha pentru fosfor in 2008, cu incărcare de nutrienţi mai ridicată. Nutrientii
reţinuţi reprezintă 65 si 57% din azot şi 66 şi 58% din fosfor şi 75 şi 64% din carbonul organic introdus în
sistem în 2007, respectiv 2008. Sistemul combinat a fost capabil să proceseze 1,400 kg/ha de azot provenit
din hrana peştilor.
Utilizarea nutrienţilor din producţia de peşte în IES, exprimată în procentajul nutrienţilor introduşi în hrana

42/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

peştilor, este prezentat în Tabelul 18. Producţia combinată de peşte a condus la utilizarea mai ridicată a
proteinei cu 26%; cu aplicarea de perifiton, această proporţie poate fi crescută cu 40% în 2008. Utilizarea
totală de nutrienţi în producţia de peşte a fost cea mai bună atunci când zona de perifiton a fost de 100% din
suprafaţa heleşteului în ambii ani, iar utilizarea nutrienţilor a scăzut în cazul celor mai înalte procente de
perifiton. Aceasta indică că procentul de 100% de perifiton a fost suficient pentru a utiliza metaboliţii dintr- o
2
încărcare de hrană de 1.8 g N/m /zi. RCF - ul (rata de conversie a furajului) mediu a fost de 3.3 şi 1.6 în
unitatea intensivă în 2007 şi în 2008. Prin producţia combinată, RCF a fost îmbunătăţit cu 51% şi 44% (la 1.6
si 0.9) datorită productivităţii suplimentare de peşte în unitatea extensivă.

IES/1 IES/2 IES/3

N P C N P C N P C
2007 Intrare (kg/ha) 930 160 5400 930 150 5400 950 160 5500
Ieşire (kg/ha) 330 55 1200 350 59 1600 310 55 1300
Retenţie (%) 65 65 78 63 67 72 67 65 76
2008 Intrare (kg/ha) 1790 310 9700 1800 320 9700 1800 310 9700
Ieşire (kg/ha) 760 130 3100 840 140 3900 720 130 3200
Retenţie (%) 58 60 67 53 55 59 60 60 67

Tabel 17: Bugetul parţial de nutrienţi al IES

PA 100%+SF (2007), PA
PA 0% PA 100%
200% (2008)
N P C N P C N P C
2007 Intensiv 8.5 7.8 5.6 17 17 11 6.4 5.6 4.1
Extensiv 11 13 7.8 6.5 6.9 4.2 13 17 9.2
Total 20 21 13 24 24 16 19 24 13
2008 Intensiv 23 23 16 22 22 15 22 22 15
Extensiv 6.1 3.3 4.4 10 8.9 7.3 5.9 3.3 4.2
Total 29 26 20 33 31 22 28 25 19
PA: Periphyton area (zona de perifiton), SF: shellfish (moluşte)

Tabel 18: Acumularea nutrienţilor în biomasa de peşte în procentajul intrării de hrană (%)

Din heleşteele experimentale, 2.6-8.3 g azot, 0.20-0.53 g fosfor şi 9-46 g carbon organic, au fost eliberate în
timpul producţiei de 1 kg (Tabel 19). Nu a existat efect asupra conţinutului de nutrienţi al deversărilor din
partea aplicării de perifiton şi a încărcării de hrană. Numai concentraţia de azot a fost mai scăzută ţn
deversări în cazul unui procent de 200% de perifiton.

IES/1 IES/2 IES/3

N P C N P C N P C
2007 8.3 0.48 9.2 5.1 0.48 30 5.1 0.32 25
2008 4.2 0.20 16 5.8 0.53 46 2.6 0.27 20

Tabel 19: Descărcarea de nutrienţi în producţia de peşte din IES (g/kg productivitate de peşte netă)

În operaţiunea de tratare a apei, în afară de asimilarea de nutrienţi a algelor şi de descompunerea

bacteriilor, consumul de organisme heterotrofice şi procesele de denitrificare au un rol important. De aceea,
regularizarea regimului de oxigen pentru a oferi condiţii aerobe prin aerare artificială este importantă pentru
înlăturarea eficientă a nutrienţilor în timpul tratării apei.
Combinarea din experimentul pilot dintre o unitate intensivă de producţie de peşte şi una extensivă şi-a
dovedit aplicabilitatea în astfel de siteme. Sistemul combinat a putut procesa o parte semnificativă a
nutrienţilor în surplus din producţia intensivă de peşte. Maximul de surplus de nutrienţi refolosiţi prin
producţia suplimentară de peşte în heleştee, a reprezentat 13% din azot, 17% fosfor şi 9% carbon organic.
Eficienţa unităţii extensive a fost îmbunătăţită prin dezvoltarea de perifiton pe substraturi artificiale pentru că
acesta poate oferi hrană specială pentru peşte. Cantitatea de materie uscată din perifiton, dezvoltată pe
diferite straturi, a fost mult mai mare în mostrele colectate din partea de sus a jaloanelor decât în cele luate
din partea de jos. Comparând cantităţile anuale medii de materie uscată din perifiton, nu a existat nici o
diferenţă semnificativă între cele doua heleştee. Totuşi, cantitatea mai mare de perifiton consumat de peşti a

43/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

condus la o productivitate mai mare a peştelui în unitatea extensivă. Urmărind schimburile cantitative şi
calitative ale perifitonului, obţinem cunoştinţe mai detaliate despre modul în care funcţionează sistemul, ciclul
nutrienţilor şi fluxul de energie din ecosistemul acvatic şi despre posibilităţile de creştere a eficienţei
sistemului ce ar putea fi aplicate la operarea şi dezvoltarea viitoare a tehnologiei.
Cercetările asupra balanţei de nutrienţi ai sistemului au demonstrat că o marime adecvată a heleşteului
extensiv ar putea trata eficient deversările din cultura intensivă şi ar putea face posibila refolosirea apei în
producţia intensivă de peşte.

Productivitatea muncii şi sustenabilitatea economică

31.3 şi 37.3 ore-om au fost folosite pentru producţia de peşte în fiecare unitate experimentală. Astfel,
consumul mediu de forţă de muncă a fost de 0,13-0,15 şi 0,07-0,08 ore/kg productivitate netă de peşte în
2007 şi respectiv în 2008.
Cum ambii ani de operare au dovedit cea mai bună performanţă a subsistemului IES/2, se poate constata că
2 2
folosirea unui 1 m suprafaţă artificială pentru 1 m suprafaţă de heleşteu duce la cea mai înaltă viabilitate
economică. Rezultatele arată că creşterea de somn african (2008) este mai viabilă decat creşterea de somn
european (2007).

6.3.4. Factori de succes şi constrângeri

Rezultatele au demonstrat că combinarea sistemului de fermă intensivă cu cel extensiv este un instrument
eficient în reducerea poluării mediului din fermele de peşte intensive şi o modalitate de a creşte producţia de
peşte extensivă, ca şi produs comun.
Eficienţa unităţii extensive poate fi îmbunătăţită prin dezvoltarea de perifiton pe substratele artificiale.
Producţia combinată de peşte a avut ca rezultat utilizarea mai ridicată a proteinei cu 26%; prin aplicarea de
perifiton, acest procent poate creşte până la 40%. Aceste comunităţi ataşate substratului oferă un nou lanţ
trofic şi o parte din acesta este recuperată ca biomasă de peşte. Calitatea apei a fost adecvată pentru
creşterea peştilor.
Productivitatea generală este în general de 1 t/ha în heleşteele tradiţionale, dar în sistemele combinate
poate fi crescută până la 20t-ha. Totuşi, descărcarea de nutrienţi din heleşteele tradiţionale este foarte
scăzută datorită eficientizării utilizării nutrienţilor.

6.3.5. Beneficiile implementării

IES/1 IES/2 IES/3
Combinarea acvaculturii extensive cu cea intensivă
Energia consumată pentru producţia peştelui
exploatează avantajele fermelor tradiţionale şi ale (kWh/kg)
sistemelor intensive. Specii de peşti de pradă
Unitate intensivă 3.4 3.5 3.5
valoroşi pot fi produse în partea intensivă a
sistemului, în timp ce integrarea unui heleşteu Întregul sistem 2.8 2.5 2.9
extensiv ca şi unitate de tratament duce la scăderea Consumul de apă pentru producţia peştelui (m3/kg)
încărcării de nutrienţi din mediu şi recuperarea de Captarea apei 1.8 1.6 1.6
nutrienţi in producţia de peşte. Creşterea intensivă Descarcarea apei uzate 0.5 0.4 0.5
poate fi făcută in viviere sau in bazine plutitoare care
Descărcarea de nutrienţi per kg de peşte produs
sunt plasate în mediul heleşteului extensiv. În partea (g/kg)
administrată intensiv a sistemului, peşti carnivori
N 4.2 5.8 2.6
valoroşi pot fi crescuţi în condiţii controlate şi pot fi
hrăniţi cu o dietă artificială. Hrana care nu a fost P 0.20 0.53 0.27
mâncată şi deşeurile metabolice pot fi utilizate în C 16 46 20
partea extensivă şi pot creşte productivitatea Refolosirea nutrienţilor prin producţia suplimentară
peştelui. În comparaţie cu eficienţa utilizării de peşte (% din intrare)
nutrienţilor de 20-25% in sistemele de cultură cele N 6.0% 10% 5.8%
mai intensive, în sistemele de heleştee integrate P 3.2% 8.6% 3.2%
aceasta ar putea fi crescută la 30-35%, de aici
C 4.3% 7.2% 4.1%
rezultând mai puţini nutrienţi descărcaţi în apă.
Aplicarea sistemului de producţie a peştelui Tabel 20: Indicatorii de sustenabilitate ai IES in 2008
combinat, intensiv-extensiv în heleştee, ar putea
contribui la o mai bună utilizare a resurselor de apă si la sustenabilitatea acvaculturii. Rezultatele studiului de
caz au demonstrat că combinarea acvaculturii intensive cu heleşteele extensive intensifică eficienţa utilizării
nutrienţilor şi producţia de peşte într-un sistem combinat. Cei mai importanţi indicatori de sustenabilitate sunt
prezentaţi în Tabelul 20.

44/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

6.4. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: Schiţarea unui sistem combinat teoretic

6.4.1. Tehnologia în general

Tehnologia aplicată a IES este simplă: o unitate compartimentată pentru producţia intensivă plasată intr-un
heleşteu tradiţional. Viviere sau bazine pot fi folosite ca şi unităţi intensive ce funcţionează în strânsă
interacţiune cu heleşteul. Heleşteul acţionează ca un filtru biologic şi tratează reziduurile din unitatea
intensivă.
Productivitatea peştelui in heleşteele extensive poate fi sporită prin prevederea unor suprafeţe suplimentare
pentru creşterea producţiei de perifiton. Pe baza rezultatelor noastre, putem afirma că producţia
suplimentară de peşte în unitatea extensivă a fost cea mai ridicată când zona de perifiton a fost pe 100% din
suprafaţa heleşteului.
Cheia operării în siguranţă a sistemului este echilibrul între încărcarea de nutrienţi a unităţii intensive şi
capacitatea de tratare a heleşteului extensiv. Cu o mărime adecvată a heleşteului extensiv, calitatea optimă
a apei pentru producţia peştelui poate fi menţinută si descărcarea de nutrienţi în apele naturale poate fi
minimalizată.
Aeratoarele pot contribui la circulaţia adecvată a apei între unităţile intensive şi extensive şi pot menţine un
nivel optim de oxigen.
Sistemul de heleştee acţionează ca un sistem închis; nu există apă deversată în mediu pe parcursul
perioadei de cultură, iar apa este drenată din heleştee numai atunci când se recoltează peştele. Numai
eveporarea şi seceta ar trebui compensate în mod regulat. Evaporarea este mai ridicată într-un sistem aerat
în permanenţă decât în heleşteele tradiţionale, proporţia aşteptată a compensării cu apă ar putea fi de 150%
din volum total anual.

Avantaje Dezavantaje
Tehnologie simplă cu o investiţie şi costuri de operare Condiţii de producţie mai puţin controlabile (ex. fluctuaţile de
scăzute temperatură)
Eficienţa utilizării nutrienţilor îmbunătăţită şi venit adiţional Calitatea apei afectată în primul rand de procese biologice
prin producţie de peşte suplimentară naturale
Descărcare scăzută de nutrienţi in apele naturale Perioadă limitată de creştere (din aprilie până in octombrie în
Ungaria)
Cerere de energie scăzută pentru producţia de peşte Stocarea peştelui peste iarna ar trebui rezolvată
Consum de apă mai scăzut in comparaţie cu alte practice
din domeniu
Producţia concentrată reduce pierderile cauzate de
prădători

Tabel 21: Pro şi contra aplicării IES

6.4.2. Planificarea parametrilor

2
Încărcarea de hrană maximă a sistemului este de 1.8 gN/m /zi (corespunde aplicării de hrană ce conţine
11.2 g proteină crudă sau 2 kg populaţie de peşte în unitatea intensivă.
Populaţia de peşte sugerată: policultura de crap este indicată în heleşteele extensive, bazată pe populaţia
de crap comun ca şi peşte omnivor ce se hraneşte de pe fundul apei, împreună cu specii de peşte ce se
hrănesc prin filtrare (ex. tilapia, crapul argintiu). În cazul monoculturii de crap comun în heleşteiul extensiv,
se recomandă mixarea grupurilor de crap de diferite vârste (1 şi 2 ani).
Productivitatea de peşte netă aşteptată este în jur de 18 t/ha cu stimularea producţiei de perifiton (13 t/ha
din producţia intensivă şi 5 t/ha provenite din heleşteul extensiv), şi 16 t/ha fără oferirea de suprafată pentru
perifiton (13 şi 3 t/ha din producţia intensivă şi respectiv din producţia extensivă). Aria suplimentară
recomandată pentru dezvoltarea de perifiton ajunge la aproximativ 100% din suprafaţa heleşteului.
Rezultatele nosstre au dovedit că eficienţa unităţii extensive poate fi îmbunătăţită prin dezvoltarea de
perifiton pe substaturile artificiale. Producţia combinată de peşte a dus la o utilizare a proteinei cu 25% mai
mare decât în cadrul acvaculturii intensive separate; prin aplicarea suprafeţei de perifiton, acest procent
poate fi crescut chiar şi cu 40%.
Necesarul de oxigen al sistemului de producţie este mai ridicat decât acela din sistemele traditionale de
heleştee datorită încărcării ridicate cu nutrienţi si populaţiei de peşte. Procentul total de respiraţie al

45/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

2
comunităţii este de 1.5 gO2/m /oră şi este asigurat din producţia de oxigen a alegelor în timpul zilei, iar pe
timpul nopţii este necesară aprovizionarea cu oxigen artifial. Aeratoarele cu zbaturi au fost folosite pentru a
păstra un nivel de oxigen adecvat în circularea apei din experimental nostru. Conform calculelor noastre, o
putere totală de 1 kW este o capacitate suficientă pentru a menţine nivelul de oxigen într-un heleşteu de
2
1500-2 000 m în timpul orelor de noapte, cu aeratoare cu zbaturi. În timpul zilei, în special în orele de soare,
principala funcţie a aeratorului este de a menţine o circulaţie adecvată a apei între modulele intensive şi
extensive ale sistemului şi de a scoate reziduurile din modulul intensiv. Amestecarea este importantă pentru
a asigura păstrarea algelor în suspensie în coloana de apă pentru a spori producţia primară. Viteza adecvată
a circulaţiei apei este de 5-10 cm/sec.

6.4.3. Factori critici ai operaţiei

Principalul risc al operaţiunii este eficienţa instabilă a purificării provenită din fluctuaţia neprevăzută a
biomasei de pancton şi a compoziţiei de specii în heleşteul de tratare.
De aceea factorii importanţi din sistem sunt mixarea omogenă a heleşteului de tratare cu menţinerea
nivelului adecvat de oxigen pentru a satisface nevoia de oxigen a peştelui, procesele de nitrificare şi
descompunere.
Nivelul critic de oxigen este de 4 mg/l. Este important să se evite dezvoltarea de condiţii permanent anoxice,
oriunde în sistem. Azotul amoniacal total (TAN) şi concentraţia de nitriţi trebuie să fie mai mici decît 0,5 mg/l.
Apariţia unui nivel ridicat de amoniac indică nitrificarea insuficientă sau încărcarea sistemului. În cazul unui
nivel ridicat de amoniac, încărcarea de hrană ar trebui redusă şi aerarea artificială ar trebui făcută intensiv
până când nivelul de amoniu si de nitriţi scade până la un nivel tolerabil.
Pentru a evita acumularea nutrienţilor în sedimentele din heleşteu, este necesară aerarea periodică prin
drenare. Este recomandat să se păstreze heleşteul uscat pe perioada iernii, pentru că mineralizarea azotului
şi a carbonului organic au loc în acest anotimp, iar perioada uscată minimalizează riscul apariţiei paraziţilor
şi a altor agenţi infecţioşi. Nivelul de hrănire trebuie adaptat la fluctuaţiile de temperatură fiindcă sistemul de
producţie este expus la acestea.

6.4.4. Designul unei ferme teoretice cu o producţie de 80 t/an

O fermă teoretică este descrisă in continuare, o fermă caracterizată prin producţia planificată de aproximativ
50 t de peşte răpitor produs intensiv şi 30t de crap comun. Cu un profit planificat de 8 milioane HUF, poate fi
considerată o fermă mică de familie (Tabel 22).
Pe baza rezultatelor din anii de experimente si luând în considerare aspectele economice, sugerăm
stabilirea unui sistem de heleştee intensiv–extensiv de 2.5 ha. Sistemul ar consta in 2 heleştee, fiecare cu
3
câte 4 viviere ca şi unităţi intensive de creştere a peştilor răpitori (densitatea populaţiei: 20 kg/m , RCF: 1.5).
În partea extensivă a heleşteelor este recomandată creşterea de crap fără hrănire (densitatea populaţiei: 6
2
t/ha) şi folosirea de substrat artificial pentru a mări producţia de perifiton (10 000 m substrat/hectar). Apa va
fi circulată cu 4-4 aeratoare cu zbaturi (2-2 kW).
Unitate intensivă Heleşteu extensiv Combinaţie
Populaţie
total (t) 16 15 31
2
unitate 2 t/vivieră (100m ) 7.5 t/heleşteu
(1.25ha)
ha (t/ha) 6.4 6 12.4
FCR 1.5 - 1.0
Hrană consumată 51 t - 51 t
Recoltare
total (t) 50 27.5 77.5
unitate 6.25 t/vivieră 15 t/heleşteu
2
(100m ) (1.25ha)
ha (t/ha) 20 13.75 31
Productivitate netă
total (t) 34 t 12.5 46.5
ha (t/ha) 13.6 5 18.6

Tabel 22: Popularea si productivitatea la o ferma teoretică

46/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Ungaria

Arie totală heleşteu: 1.25 hectare Arie totală heleşteu: 1.25 hectare
Unitate intensivă Unitate intensivă Unitate intensivă Unitate intensivă
producţie producţie producţie producţie
100 m2 100 m2 100 m2 100 m2

Unitate intensivă Unitate intensivă Unitate intensivă Unitate intensivă

producţie producţie producţie producţie
100 m2 100 m2 100 m2 100 m2

Figura 7: Schema fermei teoretice

Costurile calculate de investiţie cuprind achiziţia a 3.5 ha de pământ (1.4 milioane HUF*), construirea unei
3
zone de heleşteu de 2.5 ha (15 milioane HUF*) cu o vivieră de 800 m (0.8 milioane HUF*), amplasarea unui
substrat artificial pentru producerea de perifiton (1.2 millioane HUF*) şi crearea unui flux de active iniţiale
(0.6 milioane HUF*). Calcule mai detaliate sunt listate în tabelul de mai jos. În CBA se consideră că preţurile
sunt constante. Calculând cu un scont de 10%, valoarea netă actuală a investiţiei devine pozitivă în al treilea
an iar sumele de 33 milioane HUF* după 10 ani de operare.

* 1 euro = 275 HUF (13.05.2009)

0. an 1. an 2. an 3. an 4. an 5. an 6. an 7. an 8. an 9. an 10. an
Investiţie -19000
Valoare reziduală după 10 ani 5 000
Costurile cu hrana -10260 -10260 -10260 -10260 -10260 -10260 -10260 -10260 -10260 -10260
Costurile cu semniţele -17600 -17600 -17600 -17600 -17600 -17600 -17600 -17600 -17600 -17600
Costurile cu forţa de muncă -1 800 -1 800 -1 800 -1 800 -1 800 -1 800 -1 800 -1 800 -1 800 -1 800
Costuri cu energia -1 613 -1 613 -1 613 -1 613 -1 613 -1 613 -1 613 -1 613 -1 613 -1 613
Cost total -31273 -31273 -31273 -31273 -31273 -31273 -31273 -31273 -31273 -31273
Venit total 39 400 39 400 39 400 39 400 39 400 39 400 39 400 39 400 39 400 39 400
Cash-flow -19000 8 127 8 127 8 127 8 127 8 127 8 127 8 127 8 127 8 127 13 127
Cash-flow scontat (r=10%) -19000 7 388 6 717 6 106 5 551 5 046 4 588 4 171 3 791 3 447 5 061
Cash+flow scontat cumulat -19000 -11612 -4 895 1 211 6 762 11 808 16 396 20 567 24 358 27 805 32 866

Tabel 23: CBA al fermei teoretice (mii de HUF*), 1 EURO=275 HUF

47/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

7. Producţie naturală îmbunătăţită în heleşteele extensive– Studiu de

caz din Polonia

7.1. Noi specii şi metode în cultura de peşte în heleşteu: Modulul POLICULTURA

7.1.1. Descriere generală a studiului de caz

Majoritatea fermelor din Polonia sunt constituite ca şi multicultură de crap comun. Alte specii de peşte
produse împreună cu crapul au valoare de piaţă scazută datorită cererii scăzute. De aceea, diversificarea
slabă a producţiei nu permite compensarea pierderilor economice cauzate de cererea în scădere de crap. În
plus, aceste populaţii de monocultură nu sunt eficiente în ceea ce priveşte utilizarea nutrienţilor. De aceea,
pentru a îmbunătăţii profitabilitatea fermelor de crapi şi pentru a reduce impactul lor asupra mediului, este de
dorit introducerea unei populaţii de policultură.
Introducerea unor noi specii de peşte ar creşte diversitatea produselor în fermele cu heleştee şi le-ar permite
să devină mai competitive cu alţi producători de peşte, prin oferirea de produse ce au cerere ridicată printre
consumatori. Datorită naturii fermelor de crap, un substitut pentru ciprinidele fitofage şi planctonofage este
cea mai rezonabilă soluţie. Cercetările din literatura specifică şi observaţiile practice au arătat ca specia
polyodon (Polyodon spathula) este una dintre speciile posibile pentru introducere. Polyodon este un
acipenserifom ce trăieşte în mod natural în râurile lente din zonele temperate din America de Nord. Pe
parcursul vieţii sale, polyodon, spre deosebire de sturioni, se hraneşte exclusiv cu organisme din plancton şi
ajung la o lungime de 2 m. Este apreciat pentru gustul cărnii sale şi pentru icre. Polyodon a fost importat in
Polonia in anii ’80 din secolulul trecut, dar totuşi nu au devenit o specie populară. Polyodon este un peşte ce
se hrăneşte prin filtrare şi datorită ritmului rapid de creştere pare a fi un excelent înlocuitor pentru novac. În
afară de beneficiile economice, prezenţa speciilor de peşte ce se hrănesc prin filtrare creşte dinamica
nutrienţilor şi retenţia de N şi P în biomasă de peşte, ducând la scăderea acumulării în mediul înconjurător.

7.1.2. Principiile modulului

Tehnologia dezvoltată sub modulul de policultură aduce noi oportunităţi pentru fermierii ce conduc ferme de
crap cu heleştee. Tehnologia propusă implică introducerea de polyodon în acvacultura de crap ca şi
înlocuitor pentru novac. Compoziţia policulturii este descrisă împreună cu producţia planificată şi cu
rezultatele economice, incluzând observaţii practice asupra tehnicilor de producere de polyodon. Tehnologia
nu necesită costuri de investiţie, în afară de achiziţia de noi populaţii de peşte.

Popularea
Monocultura standard si populaţiile de peşte de policultură au fost comparate cu doua populaţii
experimentale ce includ polyodon şi sturionul. Populaţiile de peşte au fost desemnate pentru a se asigura că
fiecare spectru de hrană al peştelui (peştii ce se hrănesc de pe fundul apei, cei ce se hrănesc prin filtrare,
ierbivorii) a purtat aceeaşi biomasă de peşte (Tabel 24). Aceste tratamente (populaţii diferite de peşte) au
fost conduse în dublu exemplar. Peştele a fost introdus în heleşteu la sfârşitul lunii aprilie şi a rămas timp de
cinci luni.

Specii Monocultură Policultură– lin Policultură crap Policultură sturion

Cosaş 30 kg/ha 30 kg/ha 30 kg/ha
-
(Ctenopharyngodon idella) 500 g 500 g 500 g
Crap argintiu 60 kg/ha 60 kg/ha 60 kg/ha
-
(Hypophthalmichthys molitrix) 500 g 500 g 500 g
Novac 72 kg/ha
- - -
(Aristichthys nobilis) 100 g
Polyodon 72 kg/ha 72 kg/ha
- -
(Polyodon spathula) 500 g 500 g
Lin 45 kg/ha
- - -
(Tinca tinca) 250 g
Crap comun 150 kg/ha 105 kg/ha 150 kg/ha
-
(Cypriunus carpio) 250 g 250 g 250 g
Sturion siberian 150 kg/ha
- - -
(Acipenser baerii) 250 g

Tabel 24. Populaţia de peşte cercetată în modulul de policultură (biomasă iniţială şi greutatea medie individuală)

48/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

Heleştee
Un experiment pilot pe parcursul a două anotimpuri a fost realizat, introducând polyodon în heleşteele de
pământ populate cu crapi. Toate experimentele au fost derulate întru-un complex de heleştee de pământ
2
experimentale, locat în sudul Poloniei (18°45’E, 49°53’N). Heleşteele au dimensiunea de 1 500 m fiecare,
3
iar adâncimea medie este de 1 m, deci cu un volum estimat la 1 500 m . Heleşteele sunt 100% drenabile,
aprovizionate cu apă din râul Vistula.

Fertilizare
Heleşteele au fost fertilizate cu uree (46% N) şi superfosfat (20% P) în fiecare săptămână. Aceasta a condus
la o intensitate a fertilizării de 147 kgN/ha şi 25 kgP/ha per anotimp.

7.1.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate selectaţi de SustainAqua

Producţia de peşte
În cadrul tratamentelor testate în modulul Policultura, populaţiile de peşte ce includ polyodon şi crapul comun
au permis cea mai mare creştere totală în biomasa de peşte. Rezultatele obţinute sunt prezentate în Tabelul
25. Creşterea de biomasă la polyodon a fost cu aproximativ 30% mai mare decât creşterea de biomasă la
crap, pe când biomasa de crap obţinută în monocultură şi în policultură cu populaţia de polyodon a fost
comparabilă. Populaţia de polyodon în tratamentele Policultură de crap şi Policultură de sturion a fost
responsabilă pentru majoritatea producţiei totale de peşte (vezi Figura 8). Producţia scăzută de crap în
Policultura de lin a fost cauzată de o rată înaltă de mortalitate legată de izbucnirea de KHV. Totuşi, creşterea
în biomasă la novac, în acestă tratare, a atins numai 53% din biomasa obţinută la polyodon.
Valoarea estimată a obţinerii de biomasă de peşte în toate tratamentele testate este prezentată in Figura 9.
Preţurile medii de vânzare cu amănuntul în Polonia, folosite în calcule, sunt prezentate în Tabelul 26.
Presupunând că preţurile date sunt corecte, valoarea cantităţii de polyodon produs (biomasă obţinută pe
parcursul unui anotimp) a fost de trei ori mai mare decât la alte specii produse împreună în policultură.

Specii Monocultură Policultură lin Policultură crap Policultură sturion

Cosaş - 85 kg/ha; 95 % 100 kg/ha; 100 % 91 kg/ha; 100 %
Crap argintiu - 65 kg/ha; 65 % 99 kg/ha; 70 % g 91 kg/ha; 70 %
Novac n 280 kg/ha; 83 % - -
Polyodon - - 567 kg/ha; 65 % 488 kg/ha; 67 %
Lin - 24 kg/ha; 87 % - -
Crap comun 438 kg/ha; 95 % 49 kg/ha; 37 % 426 kg/ha; 65 % -
Sturion - - - 102 kg/ha; 89%

Tabel 25: Biomasa de peşte obţinută şi rata de supravieţuire în cadrul modulului de Policultură

Specii Preţ (PLN/kg) Preţ (€/kg)

Crap comun 10,04 2,23
Lin 13,30 2,95
Sturion 26,87 5,97
Crap argintiu 8,43 1,87
Novac 8,43 1,87
Polyodon* 26,87 5,97
Cosaş 9,00 2,00
* Valoare estimată bazată pe preţul sturionului (nu există date reale disponibile)
Tabel 26.Preţul mediu cu amănuntul la speciile de peşte utilizate în modulul de Policultură

49/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

1200
Biomasa peştilor [kg/ha]

1000
C os aş
800 P olyodon
Novac
600
C rap argintiu
400
S turion
200 L in
C rap C omun
0
MO NO C UL TUR Ă P O L iC UL TUR Ă P O L IC UL TUR Ă P O L IC UL TUR Ă
CRAP CRAP S TUR IO N L IN

Figura 8: Biomasa medie de peşte câştigată la populaţiile cercetate

5000

4000
Valoarea Productiei [€/ha]

C os aş
3000 P olyodon
Novac

2000 C rap argintiu

S turion
L in
1000
C rap C omun

0
MO NO C UL TUR Ă P O L IC UL TUR Ă P O L IC UL TUR Ă P O L IC UL TUR Ă
CRAP CRAP S TUR IO N L IN

Figure 8: Valoarea estimată de biomasă de peşte câştigată în anotimpul cercetării

Populaţia de polyodon obţinută la începutul proiectului a fost ţinută în condiţii extensive în heleşteele tip
crap, fără hrănire suplimentară. Peştele s- a hrănit în exclusivitate cu plankton. Masa corporală individuală în
lunile de producţie 10, 18 si 30, este prezentată în Figura 10.

Producţia primară
Cea mai înaltă producţie primară netă de plancton (0,349 mgO2/L—h) a fost raportată în heleşteele populate
cu policulturi formate din crap comun şi polyodon. A fost cu 53% mai mare în comparaţie cu monocultura de
crap. Diferenţa este cauzată de modificarea spectrului de plancton datorată tiparului de hrănire al polyodon.
Polyodon se hraneşte mai ales cu zooplancton. De aceea prezenţa sa într- o populaţie de peşte afectează
compoziţia calitativă a planctonului. Paşunarea zooplanctonului favorizează creşterea de alge autotrofice,
astfel producţia primară netă a corpului de apă din heleşteu. În contrast, cea mai puţin eficientă resuspensie

50/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

a sedimentelor de pe fundul apei în policultura de sturion, a condus la o producţie primară cu 24% mai
scazută în comparaţie cu policultura ce implică crapul comun (Figure 10).

Figure 9: Greutatea corporală medie (±SD) individuală a polyodon în trei ani consecutivi

0.40
2 /L·h]

0.35

0.30
Producţie primară netă [mgO

0.25

0.20

0.15

0.10

0.05

0.00
MO NO C UL TUR Ă P O L IC UL TUR Ă P O L IC UL TUR Ă P O L IC UL TUR Ă L IN
C R AP S TUR IO N

Figure 10: Producţie primară medie netă sezonieră în heleşteul cu populaţiile cercetate

Eficienţa energiei
Necesarul de energie pentru fermele cu heleşteu este în primul rand legat de transport şi manipularea
peştelui. Energia introdusă (în principal fosilă) este în întregime împrăştiată şi nu intră în produs. Cererea de
energie este specifică activităţilor fermei şi depinde de dimensiunea fermei, construcţia heleşteului şi
echipamentul utilizat. Aceşti factori influenţează cantitatea de energie necesară mai mult decât tehnologia de
producţie aplicată. Astfel, eficienţa energiei în sistemele de heleştee cercetate nu a fost calculată.

Utilizarea apei
Fermele extensive de crap implică volume mari de apă colectate pe perioada umplerii heleşteelor,
primăvara. Utilizarea apei de intrare (input) exprimată în litrii per kg de produs este de zeci până la sute de
ori mai ridicată decât în cadrul producţiei de peşte intensive. Totuşi, apa utilizată în heleştee nu este
conectată numai cu producţia de peşte. Corpurile mari de apă (complexele de heleştee) sunt elemente

51/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

importante ale mediului ce contribuie la reţinerea apei din sistemul de drenaj local si la reciclarea apei locale.
Toate heleşteele folosite în modulul de policultură au fost localizate în acelaşi complex de heleştee, situate
unul lângă altul şi de aceea fiind supuse aceloraşi condiţii climaterice. Acelaşi regim de apă a fost aplicat în
toate tratamentele. De aceea, calculele prezentate mai jos au fost făcute pentru întregul complex de
heleştee, nu pentru heleştee individuale. Diferenţele dintre tratamente observate, au rezultat numai din
sporirea cantităţii de peşte.

Apă intrată: l/kg produs

3
Cea mai bună populaţie cercetată în modulul de Policultură a solicitat 8,4 m /kg de peşte produs. Aceasta
este o îmbunătăţire importantă atunci când este comparată cu monocultura standard în care necesarul de
apă per kg de produs ar putea fi dublu (Tabel 27).

3 Apă intrată: l/kg produs

m /kg
În general, apa ieşită dintr-un sistem de heleştee este
MONOCULTURA DE CRAP 26,5 egală cu volumul heleşteului recoltat. Totuşi, în timpul
POLICULTURA DE CRAP 8,4 căderilor de ploaie din sezonul de producţie, dacă se
compenseaza pierderile prin evaporare şi secetă, debitul
POLICULTURA DE STURION 15,4
va contribui la totalul de apă de ieşire. În acest caz, apa ce
POLICULTURA DE LIN 19,9 părăseşte heleşteul este mai similară apei stocate decât
apei de ploaie, în ceea ce priveşte conţinutul de nutrienţi.
Tabel 27. Apa intrată exprimată în volum per Pentru calcularea apei de ieşire, au fost folosite volumul
greutatea produsului
total al sistemului cercetat si caderea de ploaie. În funcţie
de populaţia folosită, valorile au variat între 13,81 şi 43,65
3
m /kg de produs brut (Tabel 28).

Eficienţa utilizării nutrienţilor

Patru surse majore de nutrienţi au fost identificate în 3
m /kg
modulul de cercetare:
MONOCULTURA DE CRAP 43,65
• Fertilizatori (uree şi superfosfat) – principala sursă de N
şi P livraţi în sistem POLICULTURA DE CRAP 13,8
• Fluxul de apă – apa de râu folosită pentru umplerea POLICULTURA DE STURION 25,4
heleşteului conţine nutrienţi primiţi prin sistemul de POLICULTURA DE LIN 32,8
drenaj al râului; cantitatea de nutrienţi este mică, totuşi
nu neglijabilă. Pentru calcule a fost folosit numai Tabel 28. Apa ieşită exprimată în volum per
volumul heleşteului; greutatea produsului
• Depozitele de sedimente de pe fund– există o cantitate
mare de nutrienţi acumulată în sedimentele de pe fund care sunt disponibile din punct de vedere bio.
Ele constituie o sursa majoră de N şi de P, având în vedere că o fracţiune importantă din fertilizatorii de
fosfat mineral se găseşte în sedimente după aplicare. Totuşi, analiza cantitativă a P şi N din
sedimentele de pe fund din modulul de Policultură, înainte şi după sezonul de producţie, nu a arătat
schimbări importante în concentraţia lor. Creşterea cantităţii acestor compuşi a fost estimată la +0,84%
şi +0,45% pentru N şi respectiv pentru P. Aceasta oferă o creştere de 1,57 kgP/ha în comparaţie cu
26,9 kgN/ha, adăugată cu fertilizatorul şi un plus de 19,35 kgN/ha comparat cu 159 kgN/ha, adăugat cu
fertilizatori. De aceea, solul de pe fund nu a fost luat în calcul.
• Căderile de ploaie şi evaporările – surse de nutrienţi externe, necontrolate. În cazul modulului de
policultură, volumul evaporărilor a fost neglijabil în comparaţie cu căderile de ploaie. Totuşi, căderile de
ploaie nu au fost analizate pentru conţinutul de P şi de aceea au fost omise din calcule.
• Fixarea de azot – unele alge verzi- albastre şi bacterii pot asimila azot molecular în componenţi organici
îmbogăţind ecosistemul cu azot bio disponibil. Totuşi, semnificaţia acestui proces poate fi importantă în
apele calde; sub condiţiile climaterice cercetate, aceasta este neglijabilă în comparaţie cu fertilizarea.
Datorită acestei ipoteze, fixarea azotului a fost omisă din calcule.
Calcularea eficienţei utilizării nutrienţilor a fost bazată pe nutrienţii introduşi cu fertilizatorii şi pe apa folosită
pentru umplerea heleşteului ca singura sursa de N şi P. Pentru populaţia de Policultură optimă, Eficienţa
reţinerii nutrienţilor a fost estimată la 20,9% şi 10,8% pentru N şi respectiv P (Tabel 29). În cazul azotului,
lipsa de fixare de N2 şi volatililizarea N2 cauzată de denitrificare, au fost luate în considerare.

52/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

AZOT FOSFOR
DATE DE RETENŢIE DATE DE RETENŢIE
INTRARE kg/ha % INTRARE kg/ha %
MONOCULTURA DE CRAP 159,1 10,6 6,6 30,9 1,1 3,4
POLICULTURA DE CRAP 159,1 33,3 20,9 30,9 3,3 10,8
POLICULTURA DE STURION 159,1 18,1 11,4 30,9 1,8 5,9
POLICULTURA DE LIN 159,1 14,0 8,8 30,9 1,4 4,6

Tabel 29. Retenţia azotului şi fosforului în biomasa de peşte

Sigura sursă externă de carbon din sistemul de heleştee a fost urea. Totuşi, cantitatea de C introdusă cu
fertilizatorii şi cantitatea de C organic sau CO2 introdusă în sistem odată cu scurgerile sau cu aprovizionarea
cu apă, pot fi neglijate. Orice carbon organic prezent in sistemul de heleştee, derivă din producţia primară.
CO2 – ul transferat în apă din atmosferă este principala sursă de carbon organic în biomasa dezvoltată intr-
un heleşteu. Traiectoriile carbonului organic în ecosistemul unui heleşteu sunt foarte complexe si fluctuează
cu producţia unui sezon. Cantitatea de carbon organic într-un corp de apă poate fi calculată (pe baza COD).

Ieşirea de nutrienţi
Un sistem de heleştee bine întreţinut nu deversează apă în timpul sezonului de producţie, pentru că
pierderile de nutrienţi nu sunt de dorit. Acest lucru priveşte şi heleşteele cultivate extensive cum sunt cele
utilizate în modulul de policultură. Pe parcursul sezonului de producţie, nutrienţii sunt eliberaţi numai prin
secetă. Totuşi acest lucru este destul de rar şi constituie numai o parte minoră din totalul de nutrienţi eliberaţi
în timpul sezonului de producţie. Majoritatea nutrienţilor sunt eliberaţi în timpul drenajului heleşteului la
recoltare. Cantitatea de nutrienţi eliberată
din sistem a fost estimată, presupunând că
Ieşirea de nutrienţi
aceasta echivalează cu concentraţia din
apa heleşteului dinainte de recoltare, kgN/kg produs kgP/kg produs
multiplicată cu volumul heleşteului. MONOCULTURA DE CRAP 0,39 0,079
În mod asemănător cu influxul de apă,
POLICULTURA DE CRAP 0,1 0,023
diferenţele valorilor înregistrate între
tratamente sunt legate de creşterea în POLICULTURA DE 0,22 0,045
biomasă de peşte. Concentraţia nutrienţilor STURION
în apa deversată a fost mult mai puţin POLICULTURA DE LIN 0,29 0,059
responsabilă pentru diferenţele observate.
În acest caz, numai cantitatea de azot si Tabel 30. Pierderea de nutrienţi prin apa de scurgere per kg de peşte
fosfor a fost estimată (Tabel 30). produs

Creşterea productivităţii per unitate de

muncă
Fundamental, tehnologia propusă (introducerea de polyodon) nu schimbă tehnicile si echipamentul implicate
in producţia de peşte. Totuşi, observaţiile făcute in timpul recoltării heleşteelor experimentale folosite pentru
modulul de policultură, sugerează o creştere a muncii solicitate pentru recoltare, în special pe timpul sortării.
Recoltarea populaţiei din heleşteu pentru policultură necesită cu aproximativ 10% mai mult timp de muncă în
comparaţie cu heleşteele de monocultură. Cantitatea de muncă depusă este strâns legată de facilităţile şi
echipamentele folosite şi de numărul şi experienţa personalului. Mărimea heleşteelor şi numărul celor
recoltate au un rol important, de asemenea.

7.1.4. Factori de succes şi constrângeri

Principalele succese şi descoperiri ale experimentelor derulate în modulul de policultură sunt:
• Introducerea de polyodon american în policultură cu crapul comun în cultura heleşteului.
• Polyodon, ca un substitut pentru novac, permite crearea de biomasă de peşte în heleşteele de cultură
de crap.
• Valoarea de piaţă ridicată a polyodon poate creşte profitabilitatea fermei, asigurând un produs de înaltă
calitate.
• Prezenţa speciilor de peşti filtratori creşte dinamica nutrienţilor în heleştee şi retenţia mai ridicată de
N şi P în biomasă de peşte, aceasta ducând la scaderea acumularii lor în mediu.
Conform cercetărilor, există şi constrângeri pentru producţia de polyodon:
• Preţ ridicat al materialului pentru populare, oscilând de la 8 euro pentru un peşte de un an (~100 g)-

53/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

cauzat de dificultăţile sale de reproducere.

• Limitări legate de tehnicile de producţie:
o Puietul de polyodon este o pradă uşoară pentru păsări, de aceea heleşteele de producţie ar trebui să
fie acoperite cu plase
o Când sunt înghesuiţi şi recoltaţi, peştii ar trebui manipulaţi cu multă grijă pentru că sunt foarte
sensibili
o În timpul clasării şi sortării, este necesar spatiu suplimentar si apă pentru a preveni asfixierea
• Legislaţia EU limitează introducerea de specii exogene în acvacultură: de aceea producţia de polyodon
în diferite tări din EU poate întâmpina o serie de obstacole. Totuşi, cererea în creştere pentru produse
din acvacultură în EU, poate forţa dezvoltarea tehnologiilor ce permit producerea de specii străine
(incluzând polyodon) într-un mod sigur din punct de vedere al mediului înconjurător.
• Aspecte legate de piaţă:
o Polyodon nu este o specie cunoscută pe piaţa de peşte din EU
o Cererea necunoscută conduce la preţuri cu amănuntul incerte
o Puţine informaţii disponibile despre procesarea produsului şi calitate
Aspectele enumerate mai sus au nevoie de cercetare suplimentară.

7.1.5. Beneficiile implementării

Introducerea speciei polyodon profitabilităţii fermelor. Specia polyodon, datorită ritmului său rapid de creştere
şi a cărnii şi icrelor foarte apreciate, pare a fi un excelent înlocuitor pentru novac. El oferă o creştere mai
mare a biomasei cu o valoare de piaţă mult mai mare decat alte specii de peşti filtratori. Introducerea de noi
specii ar creşte diversitate de produse a fermelor de heleştee şi le-ar permite să concureze cu alţi
producători de peşte, prin furnizarea de peşte cu o cerere mai ridicată pe piaţă.

7.2. Recomandări practice şi concluzii pentru popularea cu polyodon în policultura de

heleşteu

7.2.1. Performanţa de creştere a speciei polyodon

A fost observată performanţa de creştere a speciei polyodon în heleşteele de crapi. Masa corporală şi
mortalitatea au fost înregistrate timp de 24 de luni, în timpul fiecărei recoltări. Masa corporală iniţială medie a
unui peste de aproximativ 10 luni a fost de 90 g şi a crescut la aproximativ 2700 g în timpul primului sezon
de reproducere. Mostre de peşte au fost sacrificate pentru a evalua conţinutul intestinelor inainte de iernatul
din 2008. Spre deosebire de crapul comun, intestinele de polyodon erau pline cu materie originând din
plancton. Aceasta indică un sezon de hranire mai lung, comparativ cu crapul comun. Datorită acestui lucru,
polyodon nu a pierdut din greutatea corporală pe perioada iernării, în contrast cu crapul comun.

7.2.2. Mortalitatea la polyodon

Pe parcursul perioadei de 24 de luni, mortalitatea medie cumulată la polyodon a atins aproape 50%. Rata de
supravieţuire înregistrată este comparabilă cu cea observată la crapul comun. Totuşi, datorită faptului că
valoarea populaţiei la polyodon este mai mare decât la crapul comun, impactul este mai sever cand vine
vorba despre performanţa economică a fermei de peşte. De aceea, acesta ar putea fi unul dintre principalele
dezavantaje în introducerea polyodon în cultura de heleşteu.
Observaţiile făcute în timpul recoltării, fiind parte şi din sezonul de producţie si din iernare, au condus la
câteva concluzii practice legate de mortalitatea la polyodon şi cum se poate reduce pierderea de peşte în
condiţii de producţie reale:
• Muncitorii ce recoltează din heleştee sunt de cele mai multe ori obişnuiţi cu manipularea crapilor, un
peşte mult mai viguros decât polyodon. De aceea, precauţii excepţionale ar trebui luate la manipularea
noilor specii. Aceasta implică şi prinderea cu plasa de mână şi sortarea sau clasarea. Personalul ar
trebui informat despre particularităţile noii specii.
• O atenţie specială trebuie acordată în timpul capturării cu plasă şi înghesuirii. Ciocul tinde să se prindă în
ochiurile plaselor utilizate pentru recoltare. Peştii imobilizaţi se pot asfixia. Este recomandabil să se
utilizeze plase cu dimensiuni adecvate ale ochiurilor.
• Înghesuirea prelungită cu alte specii intr-un năvod poate duce la asfixierea polyodonului. Acest lucru este
foarte important mai ales dacă există o perioadă între transporturile succesive de peşte.
• După recoltarea din heleştee, peştii sunt ţinuţi în apă proaspătă pentru a spăla branhiile înfundate cu
sedimente. S-a observat că polyodon are un timp de refacere mult mai lung decât crapul comun sau

54/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

novac. În plus, are nevoie de suficient spaţiu pentru a înota pentru că nu foloseşte operculul pentru a
lăsa apa să tracă prin branhii. De aceea, o atenţie specială trebuie acordată procesului de spălare a
branhiilor.
• Datorită formei alungite a ciocului, polyodon nu încape în cele mai multe plase de mână. De aceea, este
probabil să se distrugă ciocul sau branhiile. Este recomandabil să se folosească plase de mână de
dimensiuni potrivite pentru a se evita răni deschise pe corp sau branhii.
• Puietul de peşte este o pradă uşoară pentru păsările care se hrănesc cu peşti. De aceea, heleşteele
populate cu polyodon de până la 300-500 g trebuie protejate împotriva păsărilor cu plase sau cu sfori
plasate deasupra heleşteului.

7.2.3. Performanţa ecologică

Prezenţa peştilor filtratori intensifică producţia primară din ecosistemul heleşteului. Datorită productivităţii
ridicate din heleşteu, speciilor cuprinse în populaţia de peşte ce nu au un spectru al hranei care să se
suprapună, producţia totală a sistemului a fost aproape triplată în tratamentele de policultură în comparaţie
cu monocultura. Influenţa diferitelor populaţii de peşte a fost observată de asemenea în cazul parametrilor
hidrochimici şi fizici ai apei, legată de producerea de organisme de plancton: transparenţa apei şi
concentraţia de clorofilă. În acelaşi timp, concentraţia medie de oxigen dizolvat în heleşteele populate cu
monocultură a fost mai scăzută şi mai fluctuantă decât cea observată în alte tratamente. Prezenţa peştilor
filtratori reduce abundenţa zooplanctonului şi de aici riscul creşterii sale necontrolate; aceasta conduce la
păşunarea extensivă a algelor autotrofice responsabile pentru oxigen şi deci pentru producţia primară.
Modul de hrănire a crapului comun cauzează resuspensia eficientă a sedimentelor de pe fund şi un schimb
mai bun dintre nutrienţi şi apă.
Cum nu au existat alte recolte obţinute din sistem, numai creşterea biomasei de peşte este responsabilă
pentru diferenţele observate între tratamente. Compuşii biogenici risipiţi, în marea lor majoritate, sunt
depozitaţi în sedimentele de pe fundul apei. Apoi, în timpul recoltării unui heleşteu poate fi (prin resuspensie
mecanică) eliberat în apa reziduală eliberată din heleşteu şi poate contribui în final la intoxicarea apelor
naturale. Utilizarea îmbunătăţită a nutrienţilor prin folosirea policulturii nu elimină, dar reduce totuşi drastic
acest fenomen.

7.2.4. Performanţa economică

Introducerea speciei polyodon în cultura tradiţională de heleşteu, bazată pe crapul comun, este o soluţie
posibilă pentru îmbunătăţirea profitabilităţii fermei de crap. Cum parametrii tehnologici ai cărnii de polyodon
sunt similari cu cei ai altor sturioni, se poate presupune că va fi apreciată în mod asemănator de către
consumatori. În plus, polyodon, dacă ajunge la maturitate, poate fi o sursă de icre foarte valoroase şi
apreciate (caviar).
Populaţia din policultura testată ce include şi polyodon, crap comun, crap argintiu şi cosaş, fără hrănire
suplimentară şi ţinuţi în heleştee, primind doar fertilizatori agricoli, este capabilă să ofere o creştere a
biomasei de peşte similară populaţiei din monocultură de crap comun hrănit cu cereale (grâu şi porumb).
Eliminarea costurilor cu hrana, împreună cu valoarea crescută a peştelui produs, oferă un avantaj major faţă
de producţia din monocultură.
Dimensionarea economică a policulturii trebuie să ia în considerare cantitatea sporită de muncă, în special în
perioada recoltării. Mai multe ore de muncă sunt necesare datorită sortării suplimentare a peştelui recoltat.
Facilităţi sau echipamente suplimentare ar putea fi necesare pentru capturarea, manipularea, transportul şi
depozitarea polyodonului.

7.2.5. Populaţia de peşte recomandată

Pe baza rezultatelor obţinute în timpul cercetării, se poate recomanda o populaţie de peşte ce include
polyodon. Urmând recomandările, în privinţa populaţiei de peşte ce urmează să fie produsă într-un mod
semi-extensiv, în heleştee ciprinicole, fără hrănire suplimentară, fertilizat cu fertilizatori agricoli:
• Clase de vârstă diferite ale tuturor speciilor pot fi utilizate, totuşi nişte cerinţe de bază trebuie îndeplinite.
• Resuspensia eficientă a sedimentelor ce oferă un ciclu de nutrienţi eficient în corpul apei, necesită
suficientă biomasă a peştilor ce se hrănesc pe fundul apei şi greutatea lor corporală individuală. De
aceea, crapul comun este favorizat în populaţie numai în al doilea şi al treilea sezon de producţie.
• Densitatea populaţiei ar trebui calculată conform intensităţii fertilizării planificate şi fertilităţii heleşteului.
Creşterea de biomasă estimată la crapul comun dintr-un heleşteu fertilizat cu 40 kgP/ha şi 240 kgN/ha
per sezon este 450 kg/ha.

55/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

• Densitatea populaţiei şi greutatea

Creşterea Greutatea
individuală trebuie calculate conform de biomasă individuală
Greutate Densitatea
greutăţii finale individuale dorite. Reguli Specii estimată finală dorită
iniţială populaţiei
similare, inclusiv în ceea ce priveşte
clasa de vârstă, se aplică şi la alte [kg/ha] [kg/ind] [kg/ind] [ind/ha]
ciprinide. 400 0,3 0,05 1 600
Crap comun
• Se poate aştepta o creştere a biomasei 400 1,2 0,2 400
la polyodon de aproape 600 kg/ha şi o 600 1 0,1 667
greutate individuală de 1750 şi 3500 g,
după al doilea şi respectiv al treilea Polyodon 600 2 1 600
sezon de producţie. Densitatea 600 3 2 600
populaţiei de polyodon prezentată în 70 1,5 0,5 70
Tabelul 31 a fost stabilită pe baza Crap argintiu
70 0,5 0,1 175
performanţei sale de creştere
înregistrată numai pe perioada Cosaş 100 1,5 0,5 100
experimentului. Valorile oferite nu 100 0,5 0,1 250
determină ritmul maxim de creştere al
Tabel 31. Exemplu de design al densităţii populaţiei de peşte
polyodon în condiţii de producţie.
Pe baza acestor recomandări, un exemplu de design al populaţiei de peşte este prezentat în Tabelul 31.

7.2.6. Principalele constângeri ale introducerii speciei polyodon

Deşi există multe aspecte pozitive legate de introducerea speciei polyodon, există totuşi şi unele
constrângeri:
• În acest moment, în Polonia, polyodon nu este reprodus la scară comercială. Tot materialul disponibil
este importat ca şi ouă fertilizate sau puiet. Acesta este motivul principal al preţului ridicat pentru
materialul populaţiei. Preţul oscilează în jurul a 8 € per 100 g peşte. Totuşi, progresul în reproducere este
raportat de către unele ferme piscicole poloneze. Imediat ce polyodon va fi reprodus la scară comercială,
preţul va fi redus semnificativ. În cadrul EU, reproducerea de succes a polyodon a fost deja raportată în
Cehia şi România.
• Limitări legate de tehnicile de producţie: Introducerea de noi specii necesită noi tehnici mai ales în
manipularea peştelui şi în instruirea lucrătorilor. Principalele recomandări sunt listate în capitolul anterior.
• Polyodon este o specie exogenă (străină) în Europa. Legislaţia EU limitează introducerea de noi specii în
acvacultură. De aceea, producţia de polyodon în diferite ţări ale Uniunii Europene ar putea întâmpina
dificultăţi. Totuşi, directivele EU oferă a anumită libertate statelor membre pentru adoptare. Este
important faptul că alte specii de peşte produse în Polonia şi în alte state membre ale Uniunii Europene
sunt specii exogene conform Directivei, de asemenea. Printre speciile folosite în modulul de policultură,
doar linul este o specie locală. Cererea în creştere pentru produse din acvacultură în EU poate forţa
dezvoltarea de tehnologii care să permită producerea de specii exogene (incluzând polyodon) într- un
mod sigur din punct de vedere al mediului înconjurător.
• Există şi aspecte legate de piaţă. Polyodon nu este o specie recunoscută pe piaţa de peşte din EU.
Acest aspect priveşte Polonia în particular, dar nu numai. Ciocul lung face specia polyodon interesantă
pentru unii oameni, dar cu siguranţă nu practică pentru abatoare sau preparare. Vanzarea de peşte viu
sau doar eviscerat nu pare a fi o soluţie optimă datorită modului în care arată acesta. Percepţia generală
a speciei polyodon îi poate reducerea cererea şi valoarea. Totuşi, o cerere mică dar constantă de peşte
întreg poate fi aşteptată.
• Preţul cu amănuntul va depinde de preţul materialului pentru populaţie şi de percepţia consumatorilor
asupra polyodon. Totuşi, ne putem aştepta la un preţ similar cu cel al altor specii de sturion, datorită
calităţii similare a cărnii.
• Majoritatea polyodonului al trebui oferit ca şi peşte procesat totuşi, anumite dificultăţi tehnice pot fi
aşteptate să apară datorită formei sale iesite din comun. Aproape că nu există informatii disponibile în
ceea ce priveşte procesarea acestuia şi calitatea produsului final. Nu există informaţii stiinţifice
disponibile despre preferinţele consumatorilor.
• Conştientizarea în creştere a consumatorilor în ceea ce priveşte bunăstarea peştilor este o preocupare
importantă. Fiecare specie are nevoi de mediu distincte. Totuşi, pe perioada experimentului, polyodon a
avut performanţe foarte bune în ceea ce priveşte rata de creştere, dar heleşteele nu sunt mediul său
natural. Există un pericol potenţial ca şi condiţiile din heleşteele de crap să nu fie optime pentru
polyodon. Acelaşi lucru este valabil pentru manipularea şi transportul speciei. Aceste aspecte necesită
cercetări suplimentare.

56/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

7.3. Folosirea de nutrienţi din deşeurile agricole cultura piscicolă de heleşteu: Modulul
CASCADE în Polonia

7.3.1. Descrierea generală a studiului de caz

Specializarea progresivă a agriculturii în Europa Centrală are ca efect ferme de producţie de animale
monoculturale care nu au opţiuni de utilizare a nutrienţilor din deşeuri. Astfel, descărcarea sau utilizarea
internă a îngraşământului natural produs devine a problemă datorită limitărilor legale şi tehnice. În
consecinţă, este nevoie de o soluţie necostisitoare, sustenabilă, prietenoasă cu mediul şi uşor de menţinut,
care să permită utilizarea îngrăşământului natural. Un heleşteu este un ecosistem, constând în diferite medii,
favorizând un număr mare de procese biochimice, susţinute prin activitatea de hrănire a peştilor. Aceasta
permite ca materia organică să fie transformată în compuşi care intră în lanţul trofic al heleşteului, având ca
efect producţia primară şi în cele din urmă, creşterea de biomasă de peşte. Sursa de energie şi nutrienţi
poate fi îngrăşământul natural lichid ce provine de la o fermă de animale. Integrarea unei ferme de animale
în cadrul unui heleşteu, ca unul dintre elementele sale, este un pas către mult promovata şi dorita agricultură
integrată. Utilizarea internă a resurselor create în cadrul fermei este un element important de stabilitate.
Soluţia propusă este dedicată mai ales fermelor mici de animale, considerate a fi organice sau care doresc
să îşi îmbunătăţească sustenabilitatea. Un sistem de tip flow- through construit într- un heleşteu de peşte,
aprovizionat cu apă proaspătă, foloseşte cantităţi semnificative de azot, fosfor şi materie organică. O
cantitate semnificativă din aceşti compuşi este reţinută în sistem sau transformată în gaz. Incărcarea totală
de nutrienţi descărcată pe parcursul sezonului din sistem, este mai scăzută decât cea livrată. Pe lângă
beneficiile ecologice, producerea de peşte poate fi o sursă suplimentară de venit.

7.3.2. Principiile modulului

Modulul se bazează pe stabilirea a patru compartimente
de heleşteu conectate în serie şi aprovizionate cu apă
proaspătă, acţionând ca şi transportator de nutrienţi.
Singura sursă artificială de nutrienţi şi energie sunt
îngrăşământul natural lichid şi aprovizionarea cu apă.
Aceşti compuşi, în funcţie de forma lor (minerală sau
organică), sunt responsabili cu dezvoltarea biomasei în
partea corespunzătoare a cascadei. Fiecare parte a
sistemului de heleşteu foloseşte nutrienţii oferiţi prin
diferite procese ecologice.
Un sistem de tip flow-through, inspirat din tipul
heleşteelor de crap, a fost construit. Amplasarea
experimentului a constat în două heleştee pe pământ
identice, conectate printr- o conductă (35 m lungime, ØIN
15 cm), în serie (aria totală 0,3 ha). Fiecare heleşteu a
fost împărţit în două părţi printr- o plasă (3x3 cm), Figure 11: A diagram of the designed cascading system
formându- se patru compartimente (vezi Figura 12).
Fiecare compartiment trebuie sa ducă la îndeplinire o sarcină diferită în sistemul în cascadă construit (vezi
Tabel 32).
Part a sistemului Descriere
• Compartimentul alimentat cu îngrăşământ natural
A • Materia organică rezultată din îngrăşământul natural a fost principala sursă de energie
Compartimentul de pentru zooplankton şi dezvoltarea de bacterioplancton
zooplankton • Făra populare cu peşte
• 33% din suprafaţa totală a sistemului
B
• Populat cu peşti filtratori pentru a utiliza planctonul dezvoltat în compartimentul A
Compartimentul
• 17% din suprafaţa totală
peştilor filtratori
C • Populat în policultură cu crap comun, novac, crap argintiu şi cosaş
Compartimentul de • Nutrienţi şi peşte care să utilizeze planctonul dezvoltat în compartimentul A
policultură • 25% din suprafaţa totală
D
• Acţionând ca şi bazin de sedimentare pentru solidele în suspensie din partea C
Compartimentul de
• 25% of the cascade total area
sedimentare

Tabel 32: Rolul compartimentelor din sistemul în cascadă

57/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

Heleşteele au fost alimentate cu apă proaspătă

3 Sursă Total
la volumul mediu de 4,23 L/s—ha (15,3 m /h—ha). Compus
Balegar [kg/ha] Apă [kg/ha] [kg/ha]
Sistemul a primit bălegar bovin lichid bi-
săptămânal. Îngrăşământul natural a fost aplicat C 402,5 144,3 546,8
în compartimentul de zooplankton, lângă sursa N 39,7 78,2 117,8
de apă. În timpul sezonului sistemul a primit 25 P 16,3 1,1 17,4
3 3
m /ha (7,5 m per cascadă), ceea ce a fost
echivalent cu 571 kgDM/ha. Cantitatea de Table 33: Încărcătura de nutrienţi livrată cu bălegarul şi
aprovizionarea cu apă a cascadei
nutrienţi intrată în cascadă pe perioada
sezonului de producţie este prezentată în Tabel
33.

Principalele caracteristici ale îngrăşământului natural utilizat în experiment

Pentru a oferi conversie eficientă nutrienţilor şi energie biomasei, o sursă de materie organică uşor
biodegradabilă este necesară. Diferitele feluri de îngrăşămînt natural au fost folosite în producţia peştelui
timp de secole ca şi sursă de nutrienţi, pentru mai multe motive: (1) este relativ ieftină, (2) este disponibilă în
cadrul fermei şi (3) potrivită pentru o varietate de specii de peşte
Parameter Unit Value
în policultură. În plus, cantitatea de îngrăşământ permisă pentru
împrăştierea pe pământ a fost limitată recent prin reglementări
Materie uscată- Dry naţionale. Cele mai multe heleştee în Polonia sunt locate în
[%] 8,0
matter (DM) zonele rurale cu o densitate ridicată a populaţiei animale din
Azot total (N) [%DM] 0,48 agricultură, unde îngrăşământul natural lichid este principalul tip
de reziduu, ce devine o mare neplăcere dacă nu este utilizat.
Fosfor total (P) [%DM] 0,15 Pentru utilizarea in heleştee, ca şi sursă de nutrienţi pentru
Potasiu (K) [%DM] 0,26 zooplancton, gunoi bovin lichid sau gunoiul de porc, par a fi
3 adecvate.
BOD5 [gO2/dm ] 5,0
Compoziţia îngrăşământului natural detectate pentru
3
COD [gO2/dm ] 14,0 experimentele din modulul Cascade este cuprinsă în Tabelul 34.
Table 34: Compoziţia gunoiului lichid Totuşi, compoziţia şi calitatea gunoiului lichid se poate schimba
amestecat bovine/porc (~50/50 v/v) în timpul unui sezon de producţie conform speciilor, dimensiunii
şi vârstei, hranei şi apei, factorilor de mediu. De aceea analiza
îngrăşământului natural trebuie repetată frecvent pe perioada aplicării.

7.3.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate selectaţi de SustainAqua

Modulul Cascade a fost cercetat în două sezoane succesive. Totuşi, analiza datelor preliminare a arătat
performanţa slabă a proiectului investigat în 2007. Astfel, în 2008, aşezarea a fost refăcută. În ambele
sezoane, sistemul în cascadă a fost derulat în duplicat pentru a se asigura calitatea adecvată a datelor
obţinute.
Sezonul de producţie a fost împărţit în cinci perioade (patru săptămâni fiecare), începând cu 12 mai.
Îngrăşământul natural a fost aplicat numai pentru primele patru perioade. Condiţiile de lumină şi scăderile de
temperatură din ultima perioadă, nu au permis introducerea de materie organică ce ar fi putut duce la
epuizarea oxigenului.

Intrarea de apă: l/kg produs

Alimentarea cu apă avea ca ţintă numai transportul nutrienţilor de-a lungul cascadei şi nu era o resursă
necesară ţn producerea peştelui. Intrarea de apă necesară pentru producerea peştelui poate fi calculată
3
încă. A fost estimată la 66,9 m /kg.

Ieşirea de apă: l/kg produs

Acelaşi principiu ca mai sus se aplică la calcularea intrării de apă. Diferenţa dintre intrare şi iesire rezultă din
3
secetă. Evaporare şi ploi. Ieşirea de apă din sistem a fost estimată la 44,07 m /kg de peşte.

Eficienţa energiei
Sistemul cercetat nu a utilizat energie pentru a menţine cascada. Singura energie folosită a fost legată de
transportul peştelui, înainte şi după sezonul de producţie. Alte cereri sunt legate de menţinerea facilităţilor
fermei. Energia introdusă este în întregime împrăştiată şi nu intră direct în produs. În cazul în care sistemul
nu poate fi alimentat cu apă prin gravitaţie, ar putea fi necesară circularea apei în cascadă prin pompare. În
acest caz, cererea de energie pentru refolosirea apei poate reprezenta costuri semnificative pentru a face
modulul funcţional.

58/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

Producţia de peşte
Sistemul este proiectat sa utilizeze nutrienţii reziduali, în principiu. Producerea de peşte în cascadă este o
activitate suplimentară, dar totuşi importantă. Sistemul este capabil să producă o biomasă semnificativă de
peşte. Deşi există multe variabile, producţia totală de peşte poate fi estimată la 380 kg/ha. Divizarea
producţiei (un sezon de creştere în biomasă) la speciile de peşte este prezentat în figura 13.

400

350
Productivitatea [kg/ha]

300
S turion
250
P olyodon
200 C rap comun
150 Novac
C rap argintiu
100
C os aş
50

0
P roducţia de peş te
Figura 12:Creşterea în biomasă obţinută în modulul cercetat

Eficienţa utilizării nutrienţilor: kg nutrient (N, P, COD) reţinut în produs /kg nutrient intrare input [%]
Principalul scop al cascadei a fost reţinerea nutrienţilor livraţi. Doua surse principale de azot, fosfor şi carbon
organic au fost luate în calcul:
• Intrarea de apă dulce - sistemul a fost constant alimentat cu apă provenind din râu. În timpul perioadei
cercetate (20 saptămâni), apa furnizată a adus în sistem a cantitate semnificativă de nutrienţi. În total
424 kgC/ha (organic C), 39,7 kgN/ha şi 16,3 kgP/ha au fost introduse în sistem odată cu apa, timp de 20
de săptămâni.
• Alimentarea cu îngrăşământ natural- bi- săptămânal, sistemul a fost alimentat cu îngrăşământ, acesta
fiind principala sursă de azot. În total 78,1 kgN/ha şi 1,1 kgP/ha au fost livrate per hectar de cascadă, în
20 de săptămâni.
• Fixarea azotului- ca şi în cazul modulului de policultură, această sursă de N a fost omisă din calcule.
Datorită funcţionării de bază a modulului Cascade, retenţia nutrienţilor în biomasa de peşte şi în întregul
sistem de cascadă este importantă. În cazul retenţiei nutrienţilor în biomasa de peşte, numai azotul şi
fosforul au fost luate în considerare. Deşi îngrăşământul natural a introdus o cantitate semnificativă de
carbon organic, nu se ştie cât au câştigat peştii din zooplanctonul şi bacterioplanctonul dezvoltate din
această materie. Majoritatea materiei organice adăugate în biomasa de peşte derivă din producţia primară.
Cantitatea de azot şi fosfor din biomasa de peşte recoltată a fost comparată cu datele de intrare totale ale
acestoe compuşi. A fost calculată numai retenţia de azot şi fosfor în biomasa de peşte. (Tabel 35).

Intrare [kg/ha—season] Retenţie

Apă Îngrăşământ TOTAL kg/ha %
Azot 39,7 78,1 117,8 10,4 8,8
Fosfor 16,3 1,1 17,4 1,0 5,8

Tabel 35. Eficienţa utilizării nutrienţilor de către peşte în modulul Cascade

59/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

Pe parcursul sezonului de producţie, sistemul de cascadă a reţinut cantităţi semnificative de nutrienţi.

Cantităţile tuturor parametrilor măsuraţi au fost mai mici la ieşire decât la intrare. Sunt prezentate cantităţile
de carbon organic, azot şi fosfor intrând şi ieşind din sistem, împărţită în perioade de patru săptămâni (I to
IV) ale sezonului (16 săptămâni în total).

70
C load [kg/ha]

60
50
40
30
20
10 Îngrăş ământ
0
Aport de apa
Alimentare

Alimentare

Alimentare

Alimentare
Evacuare

Evacuare

Evacuare

Evacuare
E vacuare apa

I II III IV

Figura 13: Cantitatea de carbon organic la intrarea şi ieşirea din sistemul de cascadă
Incarcatura de N [kg/ha]

45
40
35
30
25
20
15
10
5 Îngrăş ământ
0
Aport de apa
Alimentare

Alimentare

Alimentare

Alimentare
Evacuare

Evacuare

Evacuare

Evacuare

E vacuare apa

I II III IV

Figura 14: Cantitatea de azot organic la intrarea şi ieşirea din sistemul de cascadă
Incarcatura de P [kg/ha]

5.0
4.0
3.0
2.0
1.0
0.0
Îngrăş ământ
Alimentare

Alimentare

Alimentare

Alimentare
Evacuare

Evacuare

Evacuare

Evacuare

Aport de apa
E vacuare apa

I II III IV

Figura 15: Cantitatea de fosfor la intrarea şi ieşirea din sistemul de cascadă

60/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

Retenţia nutrienţilor a fost calculată din diferenţa Cantitate Retenţie

cantităţii totale de nutrienţi introdusă în sistem ( cu Compus
alimentarea cu apă şi îngrăşămînt) şi nutrienţii [kg/ha] kg/ha %
descarcaţi pe parcursul sezonului, pe baza C 571,61 291,44 50,99
concentraţiei din apa care părăseşte sistemul. N 117,85 88,72 75,28
Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 36. P 17,33 8,64 49,86

Ieşirea de nutrienţi Tabel 36: Retenţia de C,N şi P introduşi în sistem cu apa

şi îngrăşământul, în cascadă
Sitemul de cascadă a fost în permanenţă alimentat cu
apă. De aceea, în ciuda retenţiei ridicate de N,
încarcarea totală de nutrienţi a fost mai mare şi a atins 0,125 kg N şi 0,018 kg P per kg de peşte produs.

Refolosirea nutienţilor pentru hrana peştilor: retenţia nutrienţilor în kg, în produse secundare per kg
de nutrient intrat în sistem, ca şi întreg [%]
În modelul cercetat, a fost încercată şi producţia de recolte adiţionale de plante. Totuşi, testul a eşuat
datorită unor motive tehnice. Tipul heleşteului folosit a favorizat dezvoltarea unor specii de plate nedorite, în
locul celor dorite. Totuşi, producţia de plante potenţial folositoare, care ar putea fi utilizate in-situ, este
posibilă. Producţia de Azolla (feriga de apă) ca şi hrană pentru peştii ierbivori şi ca o sursă alternativă de
azot, poate fi luată în considerare.

Creşterea productivităţii per unitate de muncă

Introducerea sistemului cascadă, necesită o cantitate suplimetară de muncă, legată de întreţinerea
sistemului (incluzând recoltarea). Sistemul nu îmbunătăţeşte productivitatea/ proporţia muncii.

7.3.4. Factori de succes şi constrângeri

Cercetarea derulată în cadrul modulului Cascade, a dus la dezvoltarea unei tehnologii prietenoase cu
mediul, ce utilizează materia organică reziduală provenită din alte ramuri ale agriculturii (ferme de bovine şi
porcine).
Principalele constrângeri ale sistemului sunt:
• Necesarul de apă – Sistemul necesită volume semnificative de apă pentru a furniza fluxul de nutrienţi
prin cascadă. Cantitatea de apă intrată şi deversarea sa în apele naturale poate fi restricţionată în unele
tări, în special dacă numai iesirea încărcăturii de nutrienţi este luată în considerare în loc de diferenţa
dintre cantitatea intrată şi cea deversată.
• Funcţionarea adecvată a sistemului proiectat, este limitată la aproape 7 luni, între primăvară şi toamnă,
când temperatura apei şi radiaţia soarelui sunt sufficient de intense pentru a susţine procesele
hidrobiologice la nivele suficiente.

7.3.5. Beneficiile implementării

• Heleşteul cascadă se poate comporta ca şi segment multifuncţionalal unei ferme animale integrate.
• Sistemul crează oportunităţi pentru reducerea costurilor utilizarii apei reziduale prin retenţia ei în
ecosistemul controlat al unei heleşteu în cascadă.
• Tehnologia propusă reduce impactul fermei asupra mediului înconjurător.
• Sistemul proiectat permite producerea de peşte într- o manieră extensivă, folosind nutrienţii irosiţi.
• Peştele produs cu hrană naturală poate avea o calitate nutritivă mai ridicată şi poate fi mai apreciat de
către consumatori (vezi capitolul 5).
• În afară de avantajele utilitariste ale sistemului în cascadă, construirea sau numai menţinerea sistemului
de heleştee îmbogăţeşte mediul natural la mai multe nivele: biodiversitate, ape subterane sau retenţia
adiţională de apă. Deţinerea de heleştee poate oferi fermierului dreptul la subvenţii europene sau
naţionale, datorită valorii sale de mediu. Heleşteele, fiind un sistem în cascadă, pot de asemenea să
funcţioneze ca şi locaţie pentru pescuit sportiv, aducând venit suplimentar

61/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

7.4. De la un studiu de caz la o ferma piscicolă: Proiectarea unui modul în cascadă

7.4.1. Grupul ţintă şi cerinţe tehnologice de bază

Solutia propusă este dedicată în special fermelor de animale de mici dimensiuni, gândite ca şi ferme
organice şi/sau ferme ce vor să îşi îmbunătăţească sustenabilitatea şi să coopereze cu fermele piscicole cu
heleştee. Fermele de bovine şi/sau porcine care colectează şi fermentează îngrăşământul lor natural sunt
privilegiate.
Ferma doritoare să aplice tehnologia ar trebui să deţină heleştee sau să fie capabilă să construiască un
sistem de heleştee şi să îl alimenteze cu apă. Sistemul necesită o suprafată mare de teren, aproape 1 ha de
zonă de heleşteu per fiecare 150 kg de carbon organic provenit din îngrăşământul natural. În acelaşi timp,
sistemul trebuie alimentat cu flux de apă, care să permită menţinerea unui timp de retenţie hidraulic de
aproximativ 45 zile.

7.4.2. Planificarea parametrilor cascadei

• Sistemul cercetat a fost proiectat să unească avantajele fermei piscicole cu nevoile fermelor de animale de
a utiliza îngrăşământul natural.
• Modulul este bazat pe amplasarea de patru compartimente de heleşteu, legate în serie şi alimentate cu
apă proaspătă ce acţionează ca şi transportator pentru nutrienţi.
• Singurele sursă de nutrienţi şi de materie organică sunt îngrăşământul natural lichid şi apa introdusă în
sistem. Acesti compuşi, în funcţie de forma lor (minerală sau organică), sunt respomsabili pentru dezvoltarea
biomasei în zonele respective ale cascadei.
• Fiecare parte a sistemului este responsabilă pentru procese diferite ce duc la utilizarea nutrienţilor reziduali
la toate nivelele trofice.
• Când biomasa de plancton s- a dezvoltat în parţile corespunzătoare ale cascadei, biomasă de peşte este
produsă.Peştele poate fi o sursă suplimentară de venit.
Proiectul sistemului în
cascadă, pentru
performanţă optimă, ar
trebui să fie compus din
patru compartimente de
dimensiuni diferite şi cu
roluri diferite în sistem. Aria
relativă dată a fiecărui
compartiment ar trebui
păstrată, cu doar o mică
deviaţie. Nu există
constrângeri generale legate
de dimensiunile unui
compartiment anume, deşi
formele alungite sunt
favorabile pentru menţinerea A.
fluxului de apă prin sistem.
Sistemul poate fi compus
din două sau trei heleştee,
cu toate acestea primele
două compartimente vor fi
plasate într- un heleşteu şi
pot fi separate print-o plasă
pentru a oferi transportul
zooplanctonului.
Amplasarea sugerată a
cascadei este prezentată în
Figure 16. Urmatoarele părţi
ale sistemului nu trebuie să
fie orientate într- o singură
linie. Utilizarea de conducte
între compartimentele B-C şi B.
C-D este posibilă. Figure 16: Posibilă amplasare a sistemului în cascadă: A- sistem cu două heleştee;
Fiecare compartiment al B- sistem cu trei heleştee

62/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

sistemului foloseşte resurse diferite şi joacă un rol diferit în cascadă.

Compartiment A – Partea de zooplancton: Acest compartiment este direct alimentat cu apă şi îngrăşământ
organic. Timpul de retenţie hidraulică în acest compartiment ar trebui stabilit la doua săptămâni. Acesta
perioadă oferă suficient timp pentru dezvoltarea zooplanctonului. Zooplanctonul şi bacterioplanctonul se
hrănesc direct cu materie organică provenită din îngrăşământul organic oferit. Compuşii biogenici proveniţi
din îngrăşământ, apa livrată sau depozitele de pe fund susţin producţia primară; totuşi marea abundenţă de
zooplancton suprimă dezvoltarea fitoplanctonului. Astfel, producţia primară netă este minimă sau negativă.
Acest fapt este un factor limitator principal pentru utilizarea îngrăşământului natural . Oxigenul livrat odată cu
apa, exprimat în moli, trebuie să fie de cel puţin două ori cât cantitatea de carbon organic intrat odată cu
îngrăşământul pentru a păstra condiţiile de oxigen în heleşteu. Compartimentul zooplancton nu ar trebui
populat cu peşte, totuşi specii de peste mici ce se hrănesc de pe fund sunt admise (pâna la câteva duzini
kg/ha). Populaţia de peşte nu ar trebui să cauzeze resuspensia sedimentelor, de aceea ciprinidele nu sunt
favorizate în comparaţie cu sturionii tineri (<50 kg/ha, exemplare de 1-3 ani sunt recomandate). Populaţia
<100 kg/ha de cosaşi este de dorit pentru a controla creşterea macrofitelor.
Compartiment B – Partea peştilor filtratori: Compartimentul este în principal populat cu specii de peşti
filtratoare. Planctonul dezvoltat în Compartimentul A, transferat cu fluxul de apă, este utilizat pentru peştii
planctonofagi. Populaţia compusă din polyodon şi/sau ciprinidele filtratoare este propusă. O densitate a
populaţiei de 150 kg/ha de polyodon sau novac şi 150 kg/ha de crap argintiu este suficientă pentru a utiliza
planctonul (greutatea individuală recomandată a peştelui 0,5–3 kg). Compartimentul ar trebui separat de
Compartimentul A cu o plasă numai pentru a asigura transferul eficient al planctonului. Folosirea de
conducte reduce eficienţa transferului.

Parte a sistemului Descriere

A • Compartiment alimentat cu îngrăşământ organic
Compartimentul
Zooplancton • Materia organică derivată din îngrăşământ a fost principala sursă de energie pentru
dezvoltarea zooplanctonului şi bacterioplanctonului
• Fără populaţie de peşte
• 33% din suprafaţa totală a sistemului
B • Populat cu peşti filtratori care să utilizeze planctonul dezvoltat în compartimentul A
Partea peştilor filtratori
• 17% din suprafaţa cascadei
C • Popularea cu policultură de crap, novac, crap argintiu şi cosaş
Compartimentul
policulturii • Nutrienţi şi peşti care să utilizeze planctonul dezvoltat în compartimentul A
• 25% din suprafaţa cascadei
D • Acţionând ca şi bazin de sedimentare pentru solidele în suspensie venind din partea C
Compartimentul de
sedimentare • 25% din suprafaţa cascadei

Tabel 37. Descrierea compartimentelor sistemului cascadă

Compartiment C – Partea de policultură: Parte a sistemului responsabilă pentru utilizarea compuşilor

biogenici proveniţi din compartimentele precedente fiind singura sursă externă de azot şi fosfor. Prezenţa
crapului comun, ca şi specie principală, intensifică producţia de nutrienţi şi producţia primară. De aici,
volumul compartimentului ar trebui să ofere timp de retenţie hidraulică de aproape 12 zile. Acest
compartiment este responsabil pentru majoritatea productivităţii de biomasă a cascadei. Populaţia de peşte
acoperă un spectru larg de hrană naturală dezvoltată în compartiment. Populaţia recomandată este
compusă din ciprinide, deşi folosirea polyodonului în locul novacului este sugerată (Tabel 38).
Greutate individuală iniţială
Specii Densitatea populaţiei [kg/ha]
[g]
Crap comun (C2) 200 - 300 g 300
Novac ORI Polyodon* 500 - 1 000 g 150
Crap argintiu 500 - 1 000 g 150
Cosaş 750 - 1 500 g 100
*înlocuitor recomandat pentru novac
Tabel 38. Populaţia de peşte recomandată pentru Compartimentul C

63/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Polonia

Compartiment D – Partea de sedimentare: Ultima parte a compartimentelor acţionează ca bazin de

sedimentare. Populaţia din partea B cauzează o resuspensie masivă a sedimentelor de pe fund aceasta
ducând la tulburarea ridicată şi la concentrarea substanţelor solide în suspensie. Cum materia suspendată
conţine şi nutrienţi şi carbon organic, nu ar trebui eliberată în mediu. Partea de Sedimentare a cascadei,
datorită timpului lung de retenţie si nepopulării cu peşte, oferă condiţii bune pentru sedimentarea subsanţelor
solide în suspensie. Suprafaţa apei poate fi utilizată pentru producerea de recolte suplimentare de plante
sau poate fi folosită pentru relaxare. Lipsa peştelui şi transparenţa ridicată a apei favorizează creşterea
plantelor de apă ce folosesc nutrienţi dizolvaţi din apă. În cazul în care se doreşte o producţie de plante
anume, trebuie dezvoltate echipamente şi tehnologii relevante.

7.4.3. Parametrii de operare

Există doi factori principali care afectează proiectarea cascadei: fluxul apei şi livrarea de îngrăşământ
natural. Balanţa dintre nevoile unei ferme de utilizare a îngrăşământului şi apa şi terenul disponibile, trbuie
păstrată. Totuşi, calculele economice trebuie sa ia în considerare valorile de mediu şi beneficiile
sustenabilităţii sistemului.

Fluxul de apă
Eficienţa livrării de apă poate fi un factor limitator în unele cazuri. În astfel de cazuri, suprafaţa totală şi de
aici capacitatea de livrare de îngrăşământ natural, vor depinde de aprovizionarea cu apă. Presupunând o
adâncime medie a heleşteului de 1m, volumul total al sistemului, (de aici aria), At, va fi determinată de
3 3 2
multiplicarea timpului de retenţie, RT (15 zile = 360h) şi fluxul de apă posibil, q [m /h]): At=RT—q [m =~m ]

Furnizarea de îngrăşământ natural

Dacă aprovizionarea cu apă nu este factorul limitator, sistemul trebuie dimensionat în funcţie de
aprovizionarea cu materi organică derivată din îngrăşământul natural. Există a relatie puternică între fluxul
de apă şi rezerva de carbon organic. Cum producţia primară în partea cu Zooplancton este foarte limitată
sau negativă datorită dezvoltării de plancton, în cel mai rău caz singura sursă de oxigen este apă intrată în
sistem. Fiecare gram de carbon organic derivate din îngrăşământul natural solicită ~2,7 g of oxigen.
3
Presupunând că apa de intrare conţine ~7 gO2/m , doar 2,5 g de carbon organic pot fi livrate per fiecare
metru cub de apă pentru a susţine condiţiile de oxigen îm compartimentul A. Dacă îngrăşământul natural
3 3 3
folosit conţine 5 kgC/m (valoare medie), atunci aproape 2000 m ode apă sunt necesari pentru 1 m de
îngrăşământul natural lichid. Totuşi, această valoare poate varia în funcţie de condiţiile de lumină şi
temperatură. În timpul verii, mai puţină apă (~20%) poate fi oferită (sau ~20% mai mult îngrăşământ natural),
dar pe măsură ce intensitatea luminii descreşte, valoarea dată trebuie păstrată.
Relaţia dintre concentraţia de C, N şi P rămâne în anumite marje în cazul îngrăşământului natural.
Cercetările derulate nu au arătat nici o constrângere legată de N şi P. De aceea, încărcătura de azot şi fosfor
livrată cu îngrăşământul natural este arareori factorul limitator pentru sistemul proiectat.

7.4.4. Rezultate aşteptate

Folosirea îngrăşământului natural pentru fertilizarea heleşteelor de crapi are o istorie îndelungată, totuşi a
intrat în declin şi a fost înlocuit cu fertilizatori din agricultură mai convenabili. În afară de asta, intensificarea
producţiei a redus cererea pentru producţia primară în heleştee şi a favorizat hrănirea. Curentul recent
pentru extindere, ne întoarce la folosirea reziduurilor organice şi a ciclurilor de producţie închise. Cercetîrile
derulate au avut caşi rezultat dezvoltarea unei tehnologii prietenoase cu mediul, ce utilizează materia
organică reziduală provenită din alte ramuri ale agriculturii (ferme de bovine şi porcine).
3
Amplasamentul celor patru compartimente a funcţionat foarte bine permiţând utilizarea de 25 m de gunoi de
bovine per un hectar din suprafaţa totală a cascadei. Totuşi, marea constrângere a sistemului rămâne
necesarul de apă. Sistemul necesită volume semnificative de apă pentru a produce fluxul nutrienţilor prin
cascadă. Dimensiunea şi capacităţile sistemului depind de eficienţa aprovizionării cu apă, ceea ce pare a fi
un factor limitator. În special, dacă intrarea de apă şi deversarea sa în apele naturale este restricţionatî în
unele ţări.
Funcţionarea corectă a sistemului proiectat este limitată la aproximativ 7 luni între primăvară şi toamnă, când
temperatura apei şi radiaţia soarelui sunt suficient de intense pentru a susţine procesele hidrobiologice la
nivele satisfăcătoare.

64/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

8. Noi metode în fermele de păstrăv pentru a reduce efluenţii din fermă-

Studiul de caz din Danemarca

8.1. Introducere – Descrierea generală a studiului de caz

Creşterea de păstrăv curcubeu (Onchorhynchus mykiss) are o tradiţie de mai mult de 100 de ani în
Danemarca, iar acesta este specia dominantă în acvacultura daneză. Producţia totală anuală este de
aproximativ 33 000 tone în apă dulce şi de aproximativ 7 000 tone în apă de mare, ceea ce corespunde cu
20% din consumul de peşte danez. Totuşi, valoarea producţiei din acvacultură este aproape 25% din
valoarea totală a sectorului de piscicol danez.
Producţia daneză de păstrăv curcubeu în apă dulce are loc în aproape 250 de ferme. Dintre acestea, 200 de
ferme sunt conduse ca şi sisteme tradiţionale de tip flow- through aşa cum au fost conduse timp de decenii,
alimentate cu apă dintr-un stăvilar şi cu o utilizare relativ limitată de echipamente consumatoare de energie
(pompe, etc.). Apa trece prin fermă datorită gravităţii şi ajunge în final în bazinul de sedimentare
(sedimentarea particolelor de materie), înainte de a fi deversată în cursul de apă. Până în anii 1980,
producţia daneză de păstrăv curcubeu în apă dulce s-a făcut în general fără nici un tratament al apei
reziduale.
Datorită interesului public în creştere pentru aspectele de mediu, cum ar fi deversarea de nutrienţi din
fermele de păstrăv sau împiedicarea mobilităţii faunei de- a lungul cursurilor de apă prin stăvilare, o nouă
legislaţie de mediu a intrat în vigoare în Danemarca în 1989. În consecinţă, fiecărui fermier i s-a acordat o
cotă restricţionată de hrană, iar calitatea hranei trebuia să respecte anumite specificaţii. A devenit obligatoriu
pentru toate fermele de păstrăv să construiască un bazin de sedimentare pentru înlăturarea particulelor de
materie organică şi pentru nutrienţi înainte ca apa să fie deversată în cursul de apă. Fermierii au fost de
asemenea obligaţi să urmeze un program de mostre de apă pentru a furniza documentaţie despre eliberarea
aproximativă de nutrienţi.
Pentru a se adapta la acastă legislaţie, o parte dintre fermele tradiţionale au fost transformate în ferme
tehnologizate. Ce folosesc diferite grade de purificare a apei, refolosire a apei, oxigenare, etc. ^i mai mult, o
dezvoltare semnificativă a avut loc în dezvoltarea unei hrane eficiente, cu un grad înalt de utilizare a
nutrienţilor, în tehnologia de hrănire, în tratarea apei, reducerea volumului apei de intrare şi în
managementul fermei. În consecinţă, cantitatea de peşte produsă per kg de hrană ca şi reducerea de
poluanţi eliberaţi au fost îmbunătăţite semnificativ.
Totuşi, legislaţia de mediu a fost urmată de o nouă legislaţie ce impunea o limită maximă preluării permise
de apă din cursul de apă. Conform legislaţiei, cel puţin jumătate din fluxul de apă din cursul de apă trebuie
să treacă pe lângă fermă. Pentru a continua producţia, această legislaţie forţează fermierii să devină mai
independenţi faţă de cursul de apă, ceea ce înseamnă reducerea consumului de apă dulce, curăţare şi
refolosire a apei.
Ca şi consecinţă a cotelor de hrană restricţionate, a legislaţiilor de mediu, restricţiilor pentru apă preluată din
cursurile de apă şi a Directivei cadru pentru apă a EU care stabileşte standarde pentru calitatea apei din
recipienţi, clarificarea condiţiilor viitoare pentru pentru fermele de păstrăv din Danemarca a fost necesară
urgent. În timpul discuţiilor între organizaţiile din acvacultură, autorităţile de mediu şi ONG-uri, ideea de
,,Ferme piscicole model” s-a născut în jurul anului 2000
Conceptul de fermă model ţinteşte spre reducerea preluării de apă dulce şi spre creşterea retenţiei de
nutrienţi prin utilizarea tehnologiei de recirculare. Unii dintre cei mai importanţi parametrii care descriu
fermele piscicole model sunt cuprinşi în Tabelul 39. Toate datele sunt bazate pe folosirea de 100 de tone de
hrană pe an.

Parametru Ferma model de păstrăv

Material pentru heleşteu Beton
Recircularea apei (min. %) 95
-1
Apa utilizată (max. l · s ) 15
Colectarea sedimentelor din heleşteu Da
Filtre pentru înlăturarea particulelor Da
Biofiltre Da
Lagune de plante Da

Tabel 39: Parametrii fermelor piscicole model daneze

65/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

O fermă de păstrăv model (Ejstrupholm Dambrug): În fundal, în partea stângă, sunt lagunele
vegetale ce constau în foste heleştee de pământ, canale de intrare şi de ieşire (Photo: DTU-Aqua)

Strategia fermei de păstrăv model implică avantaje de mediu semnificative şi perspective:

• Fermele model au devenit independente de apa preluată din cursul de apă pentru ca primesc apă din
canalele de scurgere de sub uzina de producţie şi/sau din puţuri din apropiere şi din recircularea apei (pînă
la 97% grad de recirculare)
• Consumul de apă a fost redus la aprox. 0.15 l/sec/t hrană sau aprox. 3 900 l per kg de peşte produs
corespunzând la 1/13 din cel utilizat în fermele tradiţionale de păstrăv în sistem flow through.
• Trecere liberă de- a lungul cursului de apă pentru fauna sălbatică
• Cantitate semnificativă de substanţe uşor degradabile (BOD), substanţele organice (COD), fosforul,
amoniacul-N şi total-N au fost îndepărtate de către dispozitivele de curăţare din interiorul fermei şi din
lagunele de plante
• Utilizarea lagunelor de plante pentru creşterea de plante comerciale de grădină, recolte comestibile cum ar
fi macrişul de baltă sau alte specii, poate furniza un beneficiu ca şi element integrat al unei ferme de păstrăv
model
• Condiţii stabile de fermă (calitatea apei, etc.)
• Potenţiala creştere a producţiei de păstrăv fără creşterea impactului asupra mediului corespunzatoare

Totuşi, implementarea tehnologiei fermei model necesită cunoştinţe extensive şi experienţă legate de:

• Necesităţile biologice ale specie ce urmează să fie produsă

• Cunoştinţe extensive despre designul şi funcţia fiecărui dispozitiv din fermă, e.g. filtrarea mecanică, filtrele
bio, aeratori, pompe etc.
• Cunoştinte extensive despre implicaţiile creşterii de peşte în ferme folosind tehnologia recirculării
•Experientă în fermele piscicole şi în conducerea sistemelor ce folosesc tehnologia recirculării
• Calitate adecvată a apei
• Hrană de înaltă calitate şi strategii de hrănire
Din perspectivă de mediu şi comercială, fermele model de peşte sunt un succes. Unii fermieri raportează un
timp de producţie mai scăzut şi, în plus faţă de reducerea mare în eliberarea de nutrienţi, migraţia faunei în
cursurile de apă din apropiere este facilitată. Totuşi, sistemul are nevoie de optimizare în special cu privire la
scăderea eliberării de azot. De aceea studiul de caz SustainAqua danez a investigat diferite aspecte/module
ale fermelor de păstrăv model pentru optimizare:
1. Hrana şi hrănirea- impactul de mediu de la fermele de păstrăv model

66/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

2. Consumul de energie în fermele de păstrăv model

3. Cultivarea de plante de heleşteu în lagunele fermelor model
4. Cultivarea speciilor de peşte alternative în lagunele fermelor model

8.2. Hrana şi hrănirea- Impactul de mediu din fermele model de păstrăv

Hrana este cel mai important parametru în relaţie cu creşterea peştilor, cu impactul asupra mediului şi cu
costurile de producţie. Pentru a estima performanţa de mediu a fermelor model, este crucială întocmirea unei
cuantificări precise a contribuţiei din hrană la apa de producţie, aşa- numita ,,contribuţie din producţie”
înainte ca apa să fie trecută mai departe pentru tratament în dispozitivele de curăţare din fermă.
Diferitele dispozitive de curăţare aplicate în fermele model, au grade de eficienţă diverse, depinzând de
magnitudinea şi compoziţia reziduurilor pe care le primesc. De aceea, dezvoltarea unui model de calculaţie
totală este necesar pentru a fi capabili să prevedem performanţa de mediu a unui sistem în termeni de
componenţi ai reziduurilor– azot (N), fosfor (P) şi materie organică – transferaţi în cursul de apă. Modelul ar
trebui să ia în considerare parametrii de producţie relevanţi (tipul de hrană, cantitate de hrană, producţia de
peşte etc.), parametrii operaţionali (temperatură, conţinut de oxigen etc.) şi amplasarea sistemului
(componente, volume de flux şi dimensiuni).

8.2.1. Descrierea generală a inovaţiei

Forma fizică (dizolvate, suspendate, în particule) şi structura chimică (N, P, BOD5 [nevoia de oxigen
biologic], COD [nevoia de oxigen chimic]) a componentelor din reziduuri pot fi evaluate în experimentele de
laborator. Pe baza rezultatelor acestor experimente, poate fi dezvoltat un model predictiv de laborator (modul
al calculaţiei model totale) bazat pe contribuţia directă a reziduurilor, din tipuri de hrană comerciale relevante
aplicate în sistemele de acvacultură. Modelul de laborator este o informaţie importantă pentru precizia
modelului calculaţiei totale.

Figura 17: Amplasarea pentru evaluarea formei fizice şi structurii chimice a componenţilor reziduurilor şi contribuţia
directă a acestora, din tipuri de hrană comerciale relevante aplicate în sistemele de acvacultură.

8.2.2. Principiile modului

Modelul de calcul este bazat pe date care au fost obţinute printr- un program de documentare şi măsurare
care a fost derulat la opt ferme- model în Danemarca în perioada 2005-2007. Aceste ferme de păstrăv model
au fost echipate cu trape pentru sedimente, biofiltre şi terenuri umede artificiale, în timp ce câteva dintre ele
au avut instalate micro site. Datele pentru utilizarea apei, concentraţia nutrienţilor în apă la câteva locaţii din
cadrul fermei de peşte, cantităţi de hrană utilizată şi ingredienţii din aceasta, creşterea în biomasă etc., a fost
obţinute de la toate fermele, iar rezultatele principale au fost integrate în modelul calculaţiei totale.

67/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

Mai mult, datele de la fermele tradiţionale de păstrăv din Danemarca (date din By- og Landskabsstyrelsen,
2007) au fost folosite în model. În mod normal, aceste ferme nu au facilităţile ce caracterizează fermele de
păstrăv model dar, conform legislaţiei daneze (Bekendtgørelse om Ferskvandsdambrug), fermele de păstrăv
trebuie să aibă un bazin de sedimentare instalat imediat după unitatea/ unităţile de producţie.
Prin integrarea datelor îm modelul de calcul din fermele model de păstrăv şi fermele tradiţionale cu mai
puţină tehnologie, modelul oferă oportunitatea de a obţine estimări pentru deversările din fermele de păstrăv
la nivele tehnologice diferite. După integrarea datelor, modelul a fost verificat şi ajustat în consecinţă, pentru
a se corela exact cu deversările măsurate reale. În acest fel, s- a ţintit către optimizarea modelului pe cât a
fost posibil la acel moment.
Experimentele de laborator au fost derulate în 18 bazine termoplastice, în sistem flow through, cu un volum
de 189 l. Bazinele au fost montate într- un sistem Guelph modificat, în care treimea de jos a bazinelor a fost
conică şi separată de restul bazinului printr- un grătar. Acest design a permis sedimentarea rapidă şi
colectarea de particole fecale ce nu au fost deranjate în coloane de sedimentare răcite şi în parte separate.
Păstrăvi curcubeu de aprox. 50 g fiecare au fost obţinuţi de la fermele piscicole daneze locale şi transferaţi
către facilităţile de cercetare DTU Aqua din Hirtshals, Danemerca. Consumul de hrană a fost înregistrat pe
parcursul întregului experiment şi materii fecale au fost colectate din coloanele de sedimentare. Coloanele
de sedimentare au fost golite zilnic, înainte de hrănire şi mostrele de fecale au fost depozitate la -20 °C până
la analiza proteinelor, lipidelor, extractului liber de N (NFE), cenuşă, fibre crude şi P.
Cele trei tipuri de hrană folositeau avut următoarea compoziţie medie, Proteină: 46.3 %
cum se poate vedea în Tabel 40, în partea dreaptă: Lipide: 27.5 %
Mostre au fost luate pentru determinarea contribuţiei lui N şi P NFE: 12.6 %
la reziduuri şi a N şi P. Retenţia de N şi P de către peşti a fost Cenuşă: 6.9 %
determinată prin analiza concentraţia de N şi P la peşte, la începutul li
la finalul întregului experiment. Fibre crude: 1.4 %
Matrie uscată: 94.6 %
Un experiment ştiinţific distinct a afost stabilit pentru determinarea
contribuţiei de BOD5 dizolvat şi a reziduurilor de COD, precum şi Fosfor: 0.98 %
.
pentru determinarea particuleleor de BOD5 şi reziduurilor de COD. Conţinut de energie 23.8 kJ g feed
Coeficientul de digerabilitate aparentă (ADC) pentru nutrienţii din Taele 40: Compoziţia hranei
dietă şi pentru minerale a fost calculate folosind urmatoarea ecuaţie:

ADCi = [(consumati − excretati ) consumati ] × 100 eq. 1

unde i a fost procentajul de proteine, lipide, NFE, P, cenuşă sau DM.

-1
Procentajul specific de creştere (SGR, % d ) a fost calculate pe baza creşterii în biomasă din bazine,
presupunând că puietul a crescut exponenţial într- o perioadă de timp relativ scurtă, experimentală:

SGR = Ln(W (t i ) W (t 0 ) ) / (t i − t 0 ) × 100 eq. 2

unde W(ti) şi W(t0) au fost biomasa la sfîrşitul (ti) şi la începutul (t0) experimentului, şi (ti - t0) a fost durata
experimentului în zile.
-1
Procentajul de conversie a hranei (FCR, g g ) a fost calculat pe baza creşterii de biomasă în bazin, cantităţii
de hrană administrată şi risipei de hrană în cele 9 zile ale procesului de hrănire:

FCR = furaj consumat (ti − t0 ) spor (ti − t0 ) eq. 3

Datele au fost au fost prelucrate statistic folosind Sigma Stat for Windows Version 3.10. Testul Holm-Sidak a
fost utilizat pentru metoda pair wise comparisons unde tratamentele de dietă au fost semnificativ diferite.
Probabilitatea ca P < 0.05 a fost luată în considerare ca şi semnificativă în toate analizele.

8.2.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate Assessment selectaţi deSustainAqua

Deversarea redusă de nutrienţi
Gradul de digerabiltate măsurat (ADC) a fost în medie: proteine: 93.5 %; lipide: 91.2 %; NFE: 66.9 %;
. -1
cenuşă: 51.9 %; fosfor: 64.2 %. Rata de creştere specifică înregistrată (SGR) a fost în medie: 1.97 % d şi

68/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

.
procentul de conversie medie a hranei (RCF) a fost 0.76 (kg hrană kg cîştig în greutate). Retenţia de azot şi
fosfor de către peşte a fost în medie 49.1 % şi respectiv 57.6 % (Tabel 41).
Componenta de BioMar Aller Aqua Dana Feed
F2,6 P
dietă Ecolife 20 576 BM XS Dan-Ex2844
a b a
Proteine 93.9 ± 0.4 92.8 ± 0.2 93.7 ± 0.3 10.81 0.010
ab a b
Lipide 91.4 ± 0.6 88.4 ± 1.8 93.7 ± 1.0 14.22 0.005
a a a
NFE 66.6 ± 1.1 67.2 ± 0.9 67.0 ± 1.0 0.36 0.711
a b c
Cenuşă 46.7 ± 1.8 57.2 ± 0.4 51.7 ± 0.8 62.69 <0.0001
a b a
Fosfor 60.9 ± 0.7 71.0 ± 0.9 60.6 ± 0.7 177.83 <0.0001
a a a
DM 84.7 ± 0.6 84.4 ± 0.5 85.6 ± 0.6 4.09 0.076
2
DM calculat 85.7 ± 0.5 85.2 ± 0.5 86.3 ± 0.6 - -
1)
Valorile din rânduri care nu o literă comună în notele de sus au fost semnificativ de diferite (ANOVA, Tukey HSD, P < 0.05).
2)
Digerabilitatea materiei uscate a fost calculată ca suma digerabilităţii măsurate pentru proteine, lipide, NFE şi cenuşă.

Tabel 41: Coeficientele de digerabilitate aparentă (ADC) pentru proteine, lipide, NFE, cenuşă, fosfor şi materie uscată
1
(DM) (%, mean ± std. dev., n = 3) a dietelor ca şi digerabilitatea calculată a materiei uscate .

Calculele contribuţiei de BOD5 şi COD au arătat o medie de 55% din of BOD5 total residual care a fost
recuperată ca reziduu dizolvat/suspendat, în timp ce o medie de 45% din BOD5 a fost recuperată ca şi
particule. O medie de 71% din totalul de COD a fost recuperată sub formă de particule, în timp ce 29% a
fost recuperată ca şi reziduurile dizolvate /în suspensie COD, iar procentul de BOD5/COD dizolvate/ în
suspensie a fost de 0.51.
Majoritatea reziduurilor de Total N au fost recuperate ca şi reziduuri de TN dizolvate/ în suspensie (88%), iar
o medie de 12% a fost recuperată în particule. Aproape toate reziduurile de fosforPau fost recuperate ca şi
particule (în medie 98%), în timp ce numai o parte minoră (în medie 2%) a fost recuperată ca şi reziduu
dizolvat/suspendat.

8.2.4. Factori de succes şi constrângeri

Rezultatele experimentelor de laborator au fost informaţii importante pentru precizia modelului de calculaţie
totală. Integrând datele in modelul de calculaţie din fermele de păstrăv model şi fermele tradiţionale cu mai
puţină tehnologie, modelul oferă oportunitatea de a obţine estimări pentru deversările din fermele de păstrăv
aflate la diferite nivele de tehnologizare. Totuşi, ar trebui remarcat, ca următoarele condiţii indispensabile au
preponderenţă pentru obţinerea unor estimări aceptabile din utilizarea modelului de calculaţie:
1. Specia de peşte utilizată trebuie să fie păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss Walbaum)
2. Hrana utilizată trebuie să fie de bună calitate, să conţină suficiente vitamine şi minerale pentru a susţine
creşterea şi sănătatea, iar digerabilitatea proteinelor şi lipidelor nu trebuie să fie mai mică de 85%.
3. Dacă se aplică recircularea apei, atunci apa trebuie să rămână cel puţin 18.5 ore în unitatea/ unităţile de
producţie şi cel puţin 20 de ore în terenurile umede artificiale.
4. Dacă ferma este echipată cu filtre (filter tip drum-filter sau similare) şi/sau biofiltre, atunci filtrele trebuie
să aibă dimensiuni adecvate pentru a optimiza tratarea apei.
5. Cantitatea zilnică de hrană nu trebuie să depăşească 800 kg.
6. Cu condiţia ca aceste condiţii indispensabile să fie îndeplinite, modelul calculaţiei totale serveşte ca şi
unealtă potrivită pentru estimarea deversării de nutrienţi cheie din fermele de păstrăv.
Totuşi, trebuie subliniat că modelul de calculaţie serveşte numai ca şi unealtă în estimarea deversărilor de
nutrienţi din fermele de păstrăv, astefel încât modelul nu poate fi utilizat pentru documentarea deversărilor.

8.3. Consumul de energie în fermele de păstrăv model

Fermele piscicole model depind de transportarea apei în fermă (recirculare) ca şi de aerarea/oxigenarea
apei datorită consumului scăzut de apă dulce nouă. Gazele reziduale precum CO2 şi N2 vor fi înlăturate din
apa de producţie.
Cel mai importante aspect în fermele de păstrăv model sunt legate de implementarea tehnologiei de
recirculare, astfel incît pomparea şi purificarea apei să minimalizeze consumul de apă şi impactul asupra
mediului. Tehnologia necesită intrare de energie şi este de aceea un parametru important care trebuie luat în
considerare pentru o producţie sustenabilă.

8.3.1. Descriere generală a inovaţiei

Pomparea de apă în fermele de păstrăv model ca şi injecţia de aer /oxigen în sistemele fermei necesită

69/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

energie. Astfel, este important să evaluăm nevoia de oxigen în timpul producţiei şi, conform acesteia, să
ajustăm nivelul de injecţie/consum de energie. Nevoie de aer/oxigen este ce mai ridicată în timpul hrănirii şi
digestiei hranei, în timpul proceselor metabolice. Mai mult, nevoia de oxigen depinde de dimensiunea
peştelui şi de poziţia populaţiei.

8.3.2. Principiile modulului

Tehnologiile curente pentru aerarea apei sunt:
• Rezervor aerator
• Difuzor cu presiune scăzută
• Aerator de suprafaţă
• Filtru de scurgere
• Pompă tip air lift
Pentru o oxigenare/ degazare eficientă trebuie să se ţină seama de:
• Solubilitatea saturaţiei gazelor/apei creşte odată cu presiunea, astfel încât apa expusă la presiune poate
conţine mai mult oxigen/CO2 decât la suprafaţă.
• Cu cât este mai mare suprafaţa de contact între gaz şi faza de apă, cu atât mai repede gazul este dizolvat
în apă, adică bulele de aer create de difuzori cu diferite dimensiuni ale găurilor care la rândul lor afectează
magnitudinea presiunii din spate.
Rezervor aerator
Aeratoarele cu rezervor pot fi proiectate ca şi un difuzor simplu, plasat cu 50 cm deasupra fundului unităţii de
producţie, cu proporşii adecvate între lungimea şi adîncimea rezervorului pentru a asigura circulaţia potrivită.
Difuzor cu presiune scăzută
Un difuzor cu presiune scăzută poate avea câteva tuburi difuzoare montate pe un cadru de oţel. Difuzorul
are o presiune relativ scăzută la o adâncime moderată a apei, adică în jur de 80 cm. Eficienţa oxigenării este
bună la saturaţii de oxigen mai scăzute şi este potrivită pentru degazare datorită adâncimii scăzute a injecţiei
de aer.
Aerator de suprafaţă
Aeratorii de suprafaţă sunt adeseori utilizati în fermele tradiţionale. Apa este aruncată în aer, ceea ce crează
o suprafaţă de contact bună cu aerul şi mixarea în heleşteu. Aeratorul de suprafaţă este eficient în păstrarea
peştilor în viaţă în condiţii de oxigen scăzut şi pentru degazare.
Filtru de scurgere (trickling)
Într-un filtru de scurgere, apa este pompată peste un grătar de distribuţie deasupra filtrului. De acolo, apa
curge printr-un mediu de filtrare (ex. Bio-Blocks), oferind o suprafaţă mare de contact pentru aerare (O2) şi
degazare (N2/CO2). Tutuşi, filtrul de scurgere necesită energie (pompare) datorită înălţimii de ridicare
(adeseori cel puţin 1m).
Pompă de tip Airlift (”pompa
mamut”)
Cea mai des întâlnită metodă de
transportare a apei şi aerare în
fermele de păstrăv model este
folosirea pompelor airlift. Funcţia
unei astfel de pompe este şi
pomparea şi aerarea apei. Pompa
airlift constă dintr-o cavitate/
gaură, echipată cu o partiţie
(Figure 18). Pe o parte (în partea
stângă a figurii 19), un număr de
difuzori sunt instalaţi (injecţia de
aer sub presiune prin
compresoare). Forţa motrice în
pompa airlift este diferenţa de
gravitate specifică dintre apă şi
suprafaţa de aer/apă. Designul
airlift determină de asemenea Figure 18: Sketch of the airlift (after Lokalenergi, 2008).

70/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

capacitatea sa de a administra fluxul de aer (să evite prăbuţirea) ca şi capăt maxim. Capătul maxim poate fi
de aproximativ 10 cm la o adâncime a apei de 2 m.

8.3.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate selectaţi de SustainAqua

Consumul de energie
Injecţia de aer în sistemele de fermă necesită energie şi de aceea este important să se evalueze nevoia de
aer în timpul producţiei şi, în acord cu aceasta, să se ajusteze nivelul de injecţie/ consumul de energie.
Nevoia de aer/oxigen este la cel mai ridicat nivel în timpul hrănirii şi digestiei hranei, adică în timpul
proceselor metabolice. Mai departe, nevoia de oxigen depinde de mărimea peştelui şi poziţiei populaţiei.
Totuşi, pentru a atinge utilizarea optimă a aerului injectat, trebuie luate în considerare relaţiile între fluxul de
aer, principiul aerării, alegerea difuzorului şi adâncimea apei pentru a obţine:
• Suprafeţe mari de contact între bulele de aer şi apă
• Bulele de aer să aibă cel mai lung posibil timp de retenţie în coloana de apă, înainte să atingă suprafaţa
• Cea mai scăzută presiune din spate/pierdere de presiune din sistem
Cel mai important factor pentru eficienţa optimă a airlift este relaţia adecvată între fluxul de aer şi cel de apă.
La o injecţie de aer prea ridicată în relaţie cu fluxul de apă, aerul ridicat îşi poate pierde eficienţa, adică se
poate prăbuşi. Experimentele au arătat o relaţie directă între consumul de energie şi aerarea eficientă a
apei. Totuşi, consumul de energie al airlift în relaţie cu presiunea rezultată în sistemul de pompare a apei are
nevoie de cercetări suplimetare pentru optimizarea consumului de energie. În medie, consumul de energie a
fost estimat la 1.7 kWh/kg de peşte produs.
Aerarea necesită energie pentru compresia aerului şi creşterea corespunzătoare a temperaturii relevă o
pierdere de energie, adică costuri cu energia suplimentare. În timpul experimentului, consumul de energie de
către airlift a fost măsurată la 5 802 W pentru compresia aerului şi, incluzând energia pentru încălzire,
consumul total de energie a fost 10 199 W.
Pentru compararea consumului de energie corespunzător cu acela al unei pompe scufundate cu propulsor
tipice, care ridică apa la 0,4 m şi cu o eficienţă totală, ηtotal = 0,4 poate fi calculat după cum urmează: Q x
3 3
dp / ηtotal, unde Q = 1 300 m /h = 0,362 m /s; dp = 0,25 mVs = 2 500 Pa, i.e. = 0,362 x 2 500 / 0,4 = 2 260
W.
Calculele arată că o pompă scufundată cu propulsor poate muta apa folosind numai ¼ din energia
consumată de către airlift. Totuşi, folosirea unei pompe cu propulsor necesită energie pentru aerare prin
motode alternative.

8.3.4. Factori de succes şi constrângeri

Sumarizând rezultatele investigării consumului de energie în trei ferme de păstrăv model diferite,
următoarele pot fi concluzionate:
• Funcţionarea corespunzătoare a pompei airlift depinde în mare măsură de relaţia echilibrată dintre fluxul de
aer şi cel de apă, adică rate de injecţie de aer ar trebui ajustată la fluxul de apă.
• A existat o relaţie lineară între consumul de energie prin injecţia de aer şi concentraţia de oxigen rezultantă
din apă, după aerarea în pompa airlift.
• Costurile cu energia ale transportului intern de apă prin propulsoare scufundate a fost de ¼ din costurile cu
energia pentru utilizarea pompei airlift.
• Deşi mişcarea apei cu pompa propulsoare este mai ieftină decât cea cu airlift, costurile cu energia pentru
aerare prin altă metodă (e.g. aeratoare cu bazin) ar trebui adăugate.
• Un flux scăzut de aer a oferit o aerare mai eficienţă din punct de vedere al costurilor, decât un flux de aer
mare.
• Bulele mici de aer adăugate conform conţinutului de oxigen dorit, adică flux de injecţie şi timp lung de
contact între aer/apă sunt importante pentru aerarea eficientă din punct de vedere al costurilor.
• Cu cât este mai ridicat nivelul de injecţie al aerului în coloana de apă, cu atât fluxul de aer obţinut ar trebui
să ofere a cantitate de oxigen per unitate de timp.
• Costurile energiei pentru aerare au fost dependente semnificativ de metoda de aerare, adică geometria
difuzorului.
• Pierderea de energie datorată creşterii semnificative de temperatură prin utilizarea unor suflante rotative, ar
trebui luată în considerare.
• Procesul de aerare eficient ar trebui monitorizat şi administrat conform condiţiilor de fermă curente (variaţia
diurnă, anotimp etc.).

71/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

• În folosirea de pompe cu propulsie care să înlocuiască pompele airlift, costurile de investiţie în pomp ear
trebui luate în considerare ca şi soluţii de rezervă pentru a securiza fiabilitatea operaţională
• Aparent, este mai uşor să îmbunătăţeşti costurile cu energia ale transportului de apă decât cele cu aerarea.

8.4. Cultivarea platelor de heleşteu în lagunele din fermele model

În conexiune cu fermele de păstrăv model, fostele heleştee pe pământ sunt adeseori lăsate interconectate
cu vechile canale şi de aceea crează o zonă de lagună cu plante sălbatice.
După tratarea în dispozitivele de curăţare (capcane pentru mâl, biofiltre) ale fermei, apa trece încet prin zona
de lagună pentru înlăturarea nutrienţilor de către plante, adică tratamentul final al apei reziduale, înainte de a
o returna în cursul de apă. Lagunele de plante sunt importante pentru conversia nitraţilor, BOD, şi
precipitarea materiei organice şi a fosforului. Totuşi, lagunele nu sunt eficiente în conversia amoniacului în
nitrat. Datorită conversiei materiei organice, condiţiile anaerobe pot apărea îm zonele de pe fund şi pot
favoriza denitrificarea, adică conversia nitratului în azot gazos. De aceea, condiţiile anaerobe în lagunele de
plate pot susţine înlăturarea materiei organice şi nitraţilor.

8.4.1. Descrierea generală a inovaţiei

Vegetaţia din lagunele de plante are o mare importanţă pentru procesul de curăţare şi a fost investigată la
Ejstrupholm. Principalele specii de plante observate în lagunele de plante, cu un grad de acoperire de până
la 80%, la ferma model de păstrăv Ejstrupholm, au fost mana de apă, lintiţă, cimbru de apă, alge
filamentoase şi steluţa de apă.
Plantele sunt interesante pentru înlăturarea nutrienţilor şi transformarea/conversia nutrienţilor. De aceea,
plantele servesc ca şi suprafaţă pentru micro organisme (biofilm) şi sunt implicate în conversia de amoniac şi
în absorbţia azotului dizolvat şi a fosforului în biomasa de plante. În final, plantele influenţează curenţii de
apă şi facilitează sedimentarea particulelor.
Totuşi, în afară de funcţia lor de a reduce impactul asupra mediului din producţia de păstrăv, lagunele de
plante pot fi folosite pentru o producţie secundară de specii de plante cu o mare valoare comercială care pot
oferi un venit suplimentar, pe lângă producţia de peşte. Potenţialul de piaţă al diferitelor plante comerciale ca
şi produse secundare ale industriei piscicole a fost deja investigat.

8.4.2. Principiile modulului

Principalele specii studiate au fost grădinile perene din plante de heleşteu care, în afară de potenţialul lor de
absorbţie ridicată a nutrienţilor, pot obţine preţuri rezonabile pe piaţă. Nouă specii au fost studiate, patru
aparţinând Iridacaea, una Butomaceae şi una Nymphaecea; de asemenea au fost studiate măcrişul de baltă
(Nasturtium officinale), Menyanthes trifoliata şi Caltha palustris. Cercetările au fost făcute la diferite locaţii ale
unei lagune de plante la ferma model Ejstrupholm, din Danemarca. Locaţiile selectate au fost caracterizate
prin însuşiri diferite ale fluxurilor de apă, încărcătură de nutrienţi şi parametrii de calitate a apei.
Datorită vegetaţiei native dese ce se aglomerează pe maluri şi în heleştee, construcţii speciale, adică cadre
plutitoare din polistiren, au fost folosite pentru creşterea plantelor.

Metoda grădinii plutitoare aplicabilă în heleşteele nefolosite ale fermelor de păstrăv model (Photo: DTU-Aqua)

72/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

8.4.3. Factori de success şi constrângeri

Lagunele (terenurile umede artificiale) reprezintă un bun potenţial pentru reducerea eliberării de nutrienţi din
2
fermele piscicole. De aceea, îndepărtarea totală de a fost mai mare de 1 g per m pe zi. Totuşi, timpul de
rezidenţă al apei în lagună este important pentru eficienţa îndepărtării nutrienţilor.
Totuşi, studiul a arătat că vegetaţia naturală în laguna de plante stabilită creează probleme pentru plantele
testate, în stabilirea lor în heleştee, canale şi pe ţărmuri. De aceea, este necesară iniţial multă plivire
manuală pentru ca plantele să se poată localiza . Plantele din genul Iris sunt destul de tolerante, viguroase şi
destul de uşor de crescut, dar chiar şi acestea au fost iniţial cotopite de speciile care cresc mai repede pe
coastele şi malurile lagunelor.
În plus, o parte substanţială a rădăcinilor plantelor au fost atacate de şoarecii de apă.
Speciile măcrişul de baltă (Nasturtium officinale), Menyanthes trifoliata şi Caltha palustris, care se pot
răspândi repede, au fost cultivate în unul dintre fostele heleştee de pămînt, în partea de mijloc a lagunei de
plante. Unele dintre aceste specii au supravieţuit şi au crescut. Rata de creştere, totuşi, a fost mai scăzută
decât cea aşteptată, ceea ce poate fi legat de condiţiile anaerobe din heleşteul de pământ. Totuşi, o specie a
fost complet distrusă de şoarecii de apă.
Plantele studiate s-au răspândit uşor, natural prin rizomi sau divizate manual prin diviziunea de rizomi/
răsaduri.
În plus faţă de reproducerea vegetală, speciile Iris produc seminţe. Plantele crescute din seminţe pot avea
caracteristici genetice diferite faţă de plantele înmulţite prin diviziune sau prin încolţirea rădăcinilor, ceea ce
poate avea o consecinţă negativă la comercializare, datorită diferenţelor fenotipice (ex. hibrizi; culoarea
florilor etc.)
Conceptul de grădină plutitoare a avut un succes relativ, iar cadrele plutitoare pot fi transformate în unităţi de
mari dimensiuni, acoperind sute de metrii pătraţi. Totuşi, fermele de păstrăv din Danemarca sunt
caracterizate de numeroase heleştee pe pământ abandonate, care sunt relativ mici şi strâmte. În consecinţă,
corpurile de apă din aceste zone sunt somplet acoperite cu vegetaţie naturală, ceea ce ar putea fi un avantaj
pentru retenţa nutriţională, dar face dificilă introducerea unor unităţi plutitoare.
Pentru a optimiza producţia comercială de plante de heleşteu în laguna în ferma model de la Ejstrupholm, ar
putea fi avantajos să se restructureze parţi din lagună. Aceasta înseamnă stabilirea de zone mai mari cu un
strat subţire de pământ, pe care nu există vegetaţie; apoi se poate utiliza conceptul de grădină plutitoare sau
se pot cultiva plantele direct în heleştee, în funcţie de specie.
Unele aspecte ale construirii de heleştee de plante ar trebui luate în considerare, în perspective ridicării unor
noi ferme. Aceste aspecte ar trebui să implice utilizarea combinată a plantelor de lagună pentru heleşteele-
gradină şi pentru o vegetaţie mai deasă şi bazată pe pământ, cum ar fi stuful (Phragmites australis) sau alte
plante depozitoare. Aceste plante pot să contribuie la creşterea condiţiilor scăzute de oxigen din heleştee. În
prezent, cele mai multe lagune de la Ejstrupholm au condiţii destul de anaerobice, ceea ce poate reduce
creşterea diferitelor plante comerciale. În plus, ar trebui observat ca unităţi mai mari de cadre plutitoare pot
împiedica transportul/ difuzarea oxigenului şi poate crea condiţii anaerobe pentru rădăcini.
Studiul a rătat o creştere pozitivă pentru unele plante de heleşteu, în special cele aparţinând Iridacaea;
totuşi, potenţialul venit din vânzarea plantelor poate fi compromise de perioada intensivă de muncă iniţială
(plivire) şi de recoltare.

8.5. Cultivarea de specii de peşte alternative în lagunele din fermele model

După tratarea în dispozitivele de curăţare (capcane pentru mâl, biofiltre) ale fermei, apa trece încet prin zona
de lagună pentru înlăturarea nutrienţilor de către plante, adică tratamentul final al apei reziduale, înainte de a
o returna în cursul de apă.

8.5.1. Descrierea generală a inovaţiei

Totuşi, în afară de funcţia lor de a reduce impactul asupra mediului din producţia de păstrăv, lagunele de
plante pot fi folosite pentru o producţie secundară de puiet cu mare valoare comercială, care pot oferi un
venit suplimentar, pe lângă producţia de păstrăv.
Ideea generală a fost creşterea profitabilităţii fermei prin optimizarea producţiei sale, fără să se afecteze
producţia principală de păstrăv şi operarea întregului sistem. Mai mult, a fost indicat ca producţia să se
bazeze exclusiv pe condiţiile predominante din lagună, fără alimentare externă (ex. hrană).

8.5.2. Principiile modului studiului de caz

Producţia extensivă de larve de peşte şi de puiet ar trebui să fie bazată pe producţia naturală de zooplancton
din lagunele de plante. De aceea, a fost studiat iniţial dacă producţia de plancton la diferite locaţii ale lagunei

73/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

a fost suficientă pentru a asigura hrană pentru larvele de peşte, ex. larve de biban şi salau.
Pe baza rezultatelor mostrelor de zooplankton, s-a ajuns la concluzia că lagunele erau mai puţin potivite
pentru creşterea larvelor de peşte. Totuşi, producţia de puiet, de exemplu în cuşti din plasă (inclusiv în
locaţiile potivite din lagună), poate fi o metodologie atractivă pentru producerea de specii de peşte variate
care să fie vândute ca şi exemplare în creştere, lacuri tip put-and-take, acvarii, etc.
Pentru a investiga performanţa experimentelor cu cuşti de plasă, experimete au fost derulate în laguna
fermei model de la Ejstrupholm şi în două lacuri put-and-take în care calitatea apei şi producţia de
zooplanctopn au fost considerate mai favorabile pentru larve. Larve de biban şi şalău au fost folosite pentru
experimente.

8.5.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate selectaţi de SustainAqua: Nutrienţi, apă şi

eficienţa utilizării spaţiului
Rezultatele mostrelor de zooplancton recoltate în timpul primăverii (sezonul de larve) au arătat că
concentraţiile de plancton erau foarte variabile şi în general sub nivelul considerat necesar pentru ca larvele
de peşte să supravieţuiască şi să crească. Mai mult, calitatea apei a fost instabilă, cu perioade de oxigen
scăzut şi apariţia de formaţiuni toxice de sulfide de hidrogen. De aceea, lagunele au fost considerate mai
puţin potrivite pentru creşterea de larve.
În următoarele experimente, cuştile au fost populate cu larve de biban şi şalău. Rezultatele au arătat că
producţia de puiet în lagunele de plante din fermele de păstrăv model din Ejstrupholm nu a fost fezabilă,
datorită nivelurilor scăzute de oxigen şi producţiei ridicate de alge aţiforme în lagună. Aerarea apei din cuştile
de plasă nu a fost suficientă pentru a creşte conţinutul de oxigen la nivele acceptabile.
Totuşi, experimentele din lacurile put-and-take au demonstrate că larvele de peşte pot fi crescute de la
eclozare până la o dimensiune de 2-3 cm (o lună) în cuştile de plasă fără intervenţia umană în timpul
producţiei.

8.6. Sumar – Factori de succes şi constrângeri

În rezumat, rezultatele studiului de caz pentru ferma de păstrăv model daneză au oferit informaţii valoroase
şi instrumente legate de:
• Reducerea pierderilor de nutrienţi şi materie organică, adică reducerea impactului asupra mediului
• Optimizarea costurilor cu energia
• Sustenabilitatea cultivării plantelor în heleştee şi a creşterii de specii de puiet, suplimentar, alternativ, în
zonele de lagună a fermelor model.
Mai specific, următorii factori de succes şi limitatori pot fi indicaţi:
• Folosirea lagunelor de plante din ferma model Ejstrupholm pentru creşterea de puiet nu a fost fezabilă
datorită nivelurilor scăzute de oxigen şi producţiei ridicate de thread algae alge aţiforme în lagună.
• Totuşi, experimentele paralele din lacurile put-and-take au demonstrat că larvele de peşte pot fi crescute
de la eclozare până la o dimensiune de 2-3 cm (o lună) în cuştile de plasă fără intervenţia umană în
timpul producţiei.
• Funcţionarea corespunzătoare a pompei airlift depinde în mare măsură de relaţia echilibrată dintre fluxul
de aer şi cel de apă, adică rata de injecţie de aerotativer ar trebui ajustată la fluxul de apă.
• Costurile energiei pentru aerare au fost dependente semnificativ de metoda de aerare, adică geometria
difuzorului.
• Pierderea de energie datorată creşterii semnificative de temperatură prin utilizarea unor suflante
rotative, ar trebui luată în considerare.
• Procesul de aerare eficient din punct de vedere al costurilor ar trebui monitorizat şi administrat conform
condiţiilor de fermă curente (variaţia diurnă, anotimp etc.).
• Deversarea crescută de CO2
Principiile conceptului de fermă de păstrăv model ce utilizează tehnologia de recirculare pot fi general
adaptate în sectorul European de acvacultură.

74/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

8.7. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: cum să administrezi o fermă de păstrăv

model care produce 500 t peşte pe an (Ferma de păstrăv model Ejstrupholm)

8.7.1. Descrierea fermei piscicole model

Ferma piscicolă model Ejstrupholm este plasată la is Holtum Å (curs de apă) în Mid-Jutland, Denemarca.
Ferma este construită cu două unităţi de producţie identice, fiecare separată în 8 secţiuni. În Figura 19 avem
o schiţă a fermei model.

Sludge bed
Plant lagoons Plant lagoons

Sludge bed
Lagoon channel

River Sludge
Plant pond overflow
Lagoon
channel Sludge
Back bed
channel
1 Fence entrance

= water flow
T
Concrete fish tanks T = Trout production
Lagoon
channel

Figura 19: Schiţa fermei de păstrăv model Ejstrupholm. Săgeţile indică direcţia fluxului de apă.

Recircularea şi aerarea apei sunt făcute de pompe airlift.. Funcţia unei astfel de pompe este şi pomparea şi
aerarea apei. Pompa airlift constă dintr-o cavitate/ gaură, echipată cu o partiţie. Pe o parte, un număr de
difuzori sunt instalaţi (injecţia de aer sub presiune prin compresoare). Forţa motrice în pompa airlift este
diferenţa de gravitate specifică dintre apă şi suprafaţa de aer/ apă. Combinaţia dintre injecţia de aer şi aerare
ridică nivelul apei cu câţiva centimetrii şi crează fluxul de recirculare.
Materia în particule din producţie este colectată în conuri de sedimente plasate pe fundul unităţilor de
producţie, iar sedimentele sunt pompate în bazine pentru sedimentare. Apa recirculată trece printr-un
biofiltru, unde are loc conversia de amoniac în nitrat.
Apa de ieşire din unităţile de producţie şi apa curăţată din bazinele de sedimentare este trecută către
lagunele de plante, adică către fostele heleştee pe pământ , care adeseori sunt lăsate interconectate cu
vechile canale şi produc de aceea o zonă de lagună cu plante sălbatice. După tratarea în dispozitivele de
curăţare (capcane pentru mâl, biofiltre) ale fermei, apa trece încet prin zona de lagună pentru înlăturarea
nutrienţilor de către plante, adică tratamentul final al apei reziduale, înainte de a o returna în cursul de apă.

8.7.2. Descrierea efluenţilor fermei

În tabelul de mai jos, contribuţia specifică din producţie, deversarea netă şi eficienţa curăţării dispozitivelor
de curăţare de la ferma de păstrăv model Ejstrupholm, sunt comparate cu deversările medii specifice (g
nutrient per kg. de peşte produs) din fermele de păstrăv daneze.
Nutrient Contribuţia din Deversare netă Grad de curăţare, Deversare medie în Ejstrupholm în %
producţie % Danemarca din media din
Danemarca
Azot total 33.7 15.8 53 31.2 51
Fosfor total 4.3 0.39 91 2.9 13
BOD 78.7 3.2 96 93.6 3
COD 224.9 - -

Tabel 42: Contribuţia specifică pentru producţie, deversarea netă (media de nutrient în g per kg. de peşte produs) şi
gradul de curăţare din ferma de păstrăv model din Ejstrupholm comparată cu deversările medii specifice din fermele de
păstrăv daneze.

75/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Danemarca

Rezltatele demonstrează o eficienţă foarte ridicată a îndepărtării nutrienţilor din apa din producţie în fermele
de păstrăv model. Mai exact, devarsarea specificî de fosfor şi materie organică a fost redusă semnificativ în
comparaşie cu deversările medii din fermele daneze. Amoniacul, fosforul şi material organică sunt înlăturate
în capcanele pentru mâl şi în filtrele bio, în timp ce lagunele de plante îndepărtează eficient materia
organică, fosforul (în special suspendat) şi total-N (în special nitrat).
Calcularea contribuţiilor de BOD5 şi COD a arătat că o medie de 55 % din BOD5 total a fost recuperată ca şi
reziduu dizolvat/suspendat, în timp ce o medie de 45% a fost recuperată ca reziduu în particule de BOD5.
O medie de 71 % din totalul de COD rezidual a fost recuperată sub formă de particule, în timp ce 29% a fot
recuperată ca reziduu dizolvat/suspendat, iar raportul dintre BOD5/COD dizolvat/suspendat a fost de 0.51.
Majoritatea reziduului total de N a fost recuperată ca si reziduu dizolvat/ suspendat TN (88 %), în timp ce o
medie de 12 % a fost recuperată în particule.
Aproape tot fosforul residual a fost recuperat ca în particule (în medie 98 %), în timp ce numai o mică parte
(în medie 2 %) a fost recuperată ca reziduu de P dizovat/suspendat.

8.7.3. Echilibrul apei în fermă

Apa din producţie este captată din canalele de scurgere de sub uzina de producţie şi/sau din puţuri din
apropiere. Intrarea de apă a fost de aproximativ 45 l/sec. şi timpul de staţionare în fermă a fost de
aproximativ 35 ore. Consumul de energie pentru pompare şi aerare (oxigen) a apei a fost de aprox. 1.7
kWh/kg de peşte produs.

Pro şi contra fermelor de păstrăv tradiţionale şi fermelor de păstrăv model

În comparaţie cu fermele tradiţionale, conceptual fermelor model are următoarele:

Avantaje: Dezavantaje
• Consumul de apă redus de la aprox.50.000 l/kg • Nevoie crescută de sisteme de rezervă:
peşte la aprox. 3.900 l/kg peşte produs electricitate, oxigen pompe, etc.
• Independent de cursul de apă • Eliberare crescută de CO2
• Condiţii stabile de producţie • Riscul acumulării de amoniac
• Variaţii minore în calitatea apei • Nevoie crescută de supervizare şi management
• Eficienţă îmbunătăţită a dispozitivelor de curăţare • Consum mai ridicat de energie/kg de peşte
• Impact redus asupra mediului
• Utilizarea apei din puţuri implică variaţii de
temperatură sezoniere mai mici
• Control îmbunătăţit al administrării şi producţiei
• Risc extern redus de infecţie cu patogeni
• Nevoie redusă de medicamente şi terapeuţi
• Climat de muncă îmbunătăţit

Costurile de organizare pentru o fermă de păstrăv model ca cea descrisă mai sus sunt de aprox. 3 - 3,5
EURO/kg hrană, adică aprox. 1,6 milioane EURO pentru o fermă model ca şi Ejstrupholm.

76/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

9. Creşterea de Tilapia în sistemele de acvacultură cu recirculare (RAS)

– Studiul de caz din Olanda

9.1. Modul – Reactorul de denitrificare a îngrăşământului natural - Manure Denitrifying

Reactor (MDR)
În Olanda peştii sunt în principal crescuţi în sisteme de acvacultură cu recirculare (RAS). Pentru a îmbunătăţi
sustenabilitatea culturii de peşte în RAS, fermierii încearcă să:
1. Reducă consumul de energie şi apă,
2. Reducă volumul apei reziduale deversate (costurile de transport cu îngrăşământul şi costurile cu
deversările),
3. Să îmbunătăţească utilizarea nutrienţilor prin folosirea de diete bine întocmite pentru peşte şi prin condiţii
de cultură optime,
4. Sa reducă texele pentru unităţile de poluare care se bazează pe cantitatea devaersărilor de COD,
Kjeldahl-N şi de fosfor.
Pentru a atinge aceste scopuri, trebuie dezvoltat un sistem de inovaţii care să reducă emisiile de azot
dizolvat şi în particule, COD şi materie organică. În acest studiu de caz, integrarea unui reactor de
denitrificare a îngrăşămintelor naturale, ascendent, pe un pat de sedimente în RAS a fost studiat pentru a
reduce consumul de apă şi nevoile asociate de energie pentru încălzire şi eliberarea nutrienţilor. Obictivele
cercetării din studiul de caz olandez au fost să se determine: efectul vitezei fluxului ascendent asupra
performanţei USB-MDR, efectul raportului C:N în dietă asupra înlăturării de nitrat şi asupra calităţii apei;
efectul unei diete bazate pe proteina din plante asupra înlăturării de nitrat şi asupra calităţii apei; performanţa
ascendentă a reactorului; efectul sistemului Geotube® asupra reducerii volumului de reziduuri deversate
USB-MDR, efectul USB-MDR asupra sănătăţii şi bunăstării peştelui într- un RAS pilot şi dacă integrarea unui
USB-MDR într- un RAS previne prezenţa compuşilor urît mirositori. În final, rezultatele cercetărilor şi datele
comerciale (ZonAquafarming BV) au fost transpuse într- un studiu de caz ce compară un 100 MT RAS
ipotetic cu şi fără USB-MDR pentru impactul asupra indicatorilor de sustenabilitate

9.1.1. Descrierea generală a studiului de caz

Designul unei ferme piscicole începe cu alegerea speciilor de peşte ce urmează să fie cultivate. Alegerea
speciilor de peşte va determina în mare parte traiectoria creşterii, economia, nevoile de calitate a apei şi
producţia de reziduuri. Producţia de peşte cauzează inevitabil producţia de reziduuri. Reziduurile sunt
deversate în apă în care trăiesc peşti, deteriorând calitatea apei. De aceea, este nevoie de un flux de apă
continuu pentru ca aceste reziduuri să fie înlăturate. Într- un sistem tip flow through, fluxul ce trece prin
bazinele de peşte echivalează cu schimbul de apă al sistemului (Figure 20).

Bazin peşte

Bazin treatment
peşte unit 1

treatment
unit 2

Flow through RAS

Figure 20: Într- un sistem flow through, fluxul ce trece prin bazinele de peşte echivalează cu schimbul de apă al
sistemului. Intr- un sistem de acvacultură cu recirculare- Recirculating Aquaculture System (RAS), fluxul de apă din
bazinele de peşte este purificat şi refolosit. Unităţi de tratare diferite pot să necesite fluxuri diferite şi sunt uneori operate
într-o buclă separată în cadrul sistemului.

Într- un sistem de acvacultură cu recirculare- Recirculating Aquaculture System (RAS) fluxul de apă din
bazinele de peşte este purificat şi refolosit (Figure 20). Solidele sunt îndepărtate prin sedimentare sau prin

77/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

trecerea prin site, oxigenul este adăugat prin aerare sau oxigenare, dioxidul de carbon este înlăturat prin
degazare , iar amoniacul este în cea mai mare parte convertit în nitrat (NO3) prin nitrificarea în filter biologice
aerobe. Fiecare etapă a tratării reduce schimbul apei din system până la următorul component residual
limitator. În sistemul RAS convenţional, schimbul de apă este dictat de concentraţia de nitrat (Figure 2). În
RAS de ultimă generaţie, nitratul este transformat în azot gaz (N2) prin denitrificare în filter biologice anoxice.
În aceste reactoare de denitrificare, material organică (preferabil de orgine internă, adică hrana neutilizată şi
fecale din înlăturarea solide) este oxidată folosind oxigenul din molecula de nitrat. Aceste RAS de ultimă
generaţie reduce deci nu numai cantitatea de apă utilizată şi deversarea de azot (mai puţin nitrat trebuie
revărsat în afară), dar şi deversarea de materie organică.
Pentru toate compartimentele dintr-un RAS, cele cu peşte sau unităţile de tratare, există două întrebări
fundamentale: 1) câtă apă ar trebui să treacî prin sistem şi 2) care sunt dimensiunile necesare (adică volum
şi formă).
Pentru bazinele de peşte, fluxul ar trebui să fie suficient de mare pentru a înlătura cantitatea de reziduuri
produsă şi să menţină o calitatea a apei acceptabilă pentru peşte. Pentru fiecare unitate de tratament, fluxul
ar trebui să fie suficient de mare pentru a îi furniza o cantitate de nutrienţi care să fie înlăturată. For each
treatment unit the flow should be large enough to provide it with the amount of nutrients (waste) to be
removed. Unităţi de tratare diferite pot să necesite fluxuri diferite şi sunt uneori operate într-o buclă separată
în cadrul sistemului (Figura 1).
Volumul necesar al bazinului de peşte va depinde de densitatea maximă a populaţiei pentru speciile de
peşte în cauză. Volumul şi forma necesare pentru bazinele de peşte vor depinde de caracteristicile lor
funcţionale. Îndepărtarea solidelor depinde de distribuţia dimensiunilor particulelor. Pentru filtrele biologice
3
volumul va depinde de activitatea specifică, exprimată în g reziduu/m /d înlăturat.
Din cele de mai sus rezultă că pentru designul unui RAS este crucial să se ştie cantitatea de reziduuri
produsă pe zi. Cum toate reziduurile îşi au originea în hrană, adică tot ceea ce nu este reţinut din hrană
devine reziduu, aceasta chestiune se reduce la a cunoaşte cantitatea de hrană alocată zilnic. Datorită
populaţiei fluctuante de peşte prezentă în fermă, cauzată de recoltare şi repopulare, cantitatea de hrană
fluctuează de asemenea. Designul fermei ar trebui bazat pe cantitatea maximă de hrană probabilă pentru a
se realiza producţia anuală planificată. Aceasta poate fi calculată din planul de cultură. În cele din urmă,
producţia de reziduuri poate fi determinată din încărcarea maximă de hrană cu modelul bugetului de
nutrienţi, care utilizează compoziţia hranei, gradul de digerabilitate al hranei, compoziţia peştelui şi respiraţia
peştelui pentru a calcula partea solidă (fecale) şi partea dizolvată (excreţia prin branhii şi urină) a
reziduurilor.

9.1.2. Principiile modulului de denitrificare a îngăşământului natural

Un USB-MDR are forma uni cilindru şi este un reactor anoxic (fără oxigen liber) alimentat cu un flux de
materie reziduală din unitatea de înlăturare a solidelor (Figura 2) ce conţine fecale în particule reziduuri
organice, floculi bacterieni şi compuşi anorganici. Fluxul de reziduuri intră în reactor în partea centrală de jos
şi crează o viteză ascendentă a fluxului. Viteza ascendentă a fluxului din reactor trebuie să fie mai mică
decât viteza de stabilizare a celei mai mari părţi a reziduurilor în particule, pentru a crea un pat de
sedimentare în partea de jos a reactorului ce conţine reziduuri în particule ce pot fi stabilizate. În patul de
sedimentare, reziduurile de carbon din fecale în particule sunt digerate de bacteriile de denitrificare şi rezultă
în: (1) producţia de biomasă de bacterii şi (2) reducerea nitratului în gaz azot, producerea de dioxid de
carbon (3) producerea de alcalinitate şi (4) producţia de căldură. Reziduurile în particule din patul de
sedimentare serveşte de asemenea ca şi mediu pentru ca bacteria de denitrificare să crească. Apa pre-
stabilizată părăseşte reactorul print- un deversor zimţat în formă de V, poziţionat în partea de sus a
reactorului. Comparat cu un RAS convenţional, un RAS echipat cu un USB-MDR permite: reducerea
alimentării cu apă pentru controlul nitratului, reduce deversarea de nitrat- azot, reduce consumul de energie
datorită fluxului de alimentare cu apă mai scăzut şi producerea de căldură de către biomasa de bacterii din
USB-MDR, concentrază fluxul de solide prin filtrul tip drum, reduce dimensiunea/ volumul post- tratării pentru
că USB-MDR pre-concentrază şi digeră deja solidele, reduce taxele pentru deversarea de nutrienţi (TAN,
nitrat, org-N şi materie organică (COD)); creşte producţia de alcalinitate şi permite o operaţiune de cultivare
a peştelui cu pH neutru. Dezavantajele sunt: investiţii mai mari, mai multe cunoştinţe sunt necesare oentru
operarea sistemului, acumulare de substanţe solide totale dizolvate (TDS).

78/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

9.1.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate selectaţi de SustainAqua

Parametrii de sustenabilitate SustainAqua aplicaţi în acest modul pentru un 100 MT RAS ipotetic, fără (RAS
conventional) şi cu USB-MDR sunt resursele folosite per kg recoltat, utilizarea nutrienţilor ca % din datele de
intare si deversarea reziduală per kg recoltat (vezi Table 43).

RAS RAS
USB-MDR USB-MDR
Conventional Conventional
RAS RAS
Resource use Deversare reziduală

Puiet (#/kg) 1.2 1.2 Azot

Hrană (kg/kg) 1.22 1.22 Solid (g/kg) 8.5 2.6
Electricitate (kWh/kg) 1.8 2.2 Dizolvat (g/kg) 37.4 5.9
Încâlzire (kWh/kg) 3.4 0.0 Fosfor
Apă (L/kg) 238 38 Solid (g/kg) 4.5 7.2
Oxigen (kg/kg) 1.18 1.26 Dizolvat (g/kg) 3.8 1.3
a
Bicarbonat (g/kg) 252 107 COD
Muncă (h/MT) 12.5 13.1 Solid (g/kg) 189 84
Dizolvat (g/kg) 40 9
Utilizarea nutrienţilor TOD
Solid (g/kg) 227 95
Azot (% din intrare) 32 32 Dizolvat (g/kg) 48 11
Fosfor (% din intrare) 43 43 CO2 (kg/kg incl gas) 1.58 1.10
COD (% din intrare) 32 32 TDS (g/kg) 62 28
TOD (% din intrare) 32 32 Conductivitate (µS/cm) 1060 2000
a) În practică, nevoia de bicarbonat (alcalinitate) este practic nulă când denitrificarea este aplicată.

Table 43: Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate SustainAqua în modulul MDR

9.1.4. Factori de succes şi constrângeri

În studiul de caz Olanda, integrarea unui reactor de denitrificare într- un RAS convenţional, indică
următoarele:
Factori de succes
• Consumul de apă, energie şi alcalinitate poate fi semnificativ redus în RAS convenţional
• Consumul de energie este mult redus în comparaţie cu RAS convenţional: mai puţină apă trebuie
schimbată şi încăzită pentru a controla concentraţiile de nitrat şi (b) o cantitate semnificativă de căldură
este produsă de biomasă de bacterii, refolosind şi oxidând nutrienţii reziduali.
• În comparaţie cu RAS convenţional, deversarea reziduală este redusă (digestie) şi concentrată (prin
selecţia procesului de tratare) în MDR, în cadrul buclei de recirculare. Concentrarea suplimentară este
posibilă prin tratarea sedimentelor eliberate prin MDR cu un sistem Geotubes®.
Perspective
• Pentru condiţiile viitoare de fermă, unde azotul N nu poate fi controlat de către un USB-MDR,
(re)formularea dietei are ca efect un raport mai ridicat al C/N în reziduurile produse de peşte, iar acesta
poate fi un instrument profitabil pentru a controla acumularea de nitraşi prin denitrificare. În consecinţă,
consumul de apă, energie şi alcalinitate va fi redus.
• Dietele pe bază de proteine din plante pot fi aplicate în viitor pentru a îmbunătăţii imaginea de
sustenabilitate a culturii de peşte în RAS. Acest studiu a arătat că nu există un efect semnificativ al
dietelor pe bază de proteine din plante asupra performanţei USB-MDR. Totuşi, concentraţia de orto-
fosfat a fost semnificativ mai mare în RAS când peştii au fost hrăniţi cu diete pe bază de proteine din
plante, în comparaţie cu RAS în care peştii au fost hrăniţi cu o dietă bazată pe peşte.
Constrângeri
• Tilapia de Nil de până la ±150 g poate fi cultivată în sisteme de recirculare aproape închise, cu rate de
schimbare a apei de 30 l/kg hrană/zi (este cu MDR) fără a pune în pericol bunăstarea peştilor.
Dimpotrivă, indivizii mai mari (±300g) par să manifeste o tendinţă de rămânere în urmă a creşterii atunci
când sunt cultivaţi în pilotul RAS, echipat cu un USB-MDR la p rată similară de schimbare a apei. Totuşi,

79/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

acest efect nu a fost observat în RAS commercial (info ZonAquafarming BV)

• Investiţii mai mari şi un nivel mai ridicat al cunoştinţelor vor fi necesare pentru operarea sistemului.

9.1.5. Beneficiile implementării

Beneficiile şi dificultăţile atunci când se aplică un USB-MDR într- un sistem de acvacultură cu recirculare
convenţional, sunt bazate pe un studiu de caz pentru o fermă de tilapia ipotetică de 100 MT (= vânzări
anuale de 100 MT), integrând datele din cercetări (AFI-WUR) şi datele comerciale din fermă în RAS
(ZONAQUAFARMING BV). Beneficiile şi dificultăţile indicate sunt bazate pe comparaţia unui RAS
convenţional cu un RAS ce integrează inovaţia USB-MDR.
Beneficiile şi dificultăţile estimate în aplicarea unui USB-MDR şi a unui sistem Geotube® în RAS, în
comparaţie cu un RAS fără USB-MDR şi un sistem Geotube® sunt:

Beneficii
Resursele folosite : - Reducere la costurile cu energia de 3 kWh/kg recoltat
- Reducere la consumul de apă 200 L/kg recoltat
- Reducere la consumul de bicarbonat 252 g/kg recoltat
Refolosirea - Refolosirea nutrienţilor prin bacterii şi transformarea în 0.5 kWh/kg peşte produs
nutrienţilor:
Deversarea - Redus cu 81% for N,
nutrienţilor:
59% for COD,
61% for TOD,
1)
30% CO2
58% for TDS
Volumul - Reducerea volumului sedimentelor 7.3 L kg hrană folosind sistemul Geotube®
sedimentelor:
Dificultăţi
- Investiţii mai mari (± Euro 52800,--, USB-MDR şi material şi volum de biofiltru
suplimentar) în comparaţie cu RAS convenţional
- Un filtru tip drum cu o capacitate de înlăturare TSS mai mare poate fi necesar
pentru că nu tot TSS este reţinut în USB-MDR. În experimentele pilot eficienţa
tratării TSS (%) din USB-MDR a fost de 65 ± 18 ( ± S.D; N=7).
- Un nivel mai ridicat al cunoştinţelor pentru a opera RAS cu USB-MDR
- raportul C:N în reziduurile de peşte poate limita rata de înlăturare a nitratului
1)
Reducerea în deversarea de dioxid de carbon datorită economiei în consumul de combustibil fosil.

Per total, în condiţiile economice din Olanda, studiul de caz indică costuri de producţie cu 10% mai reduse
per kg de peşte recoltat, atunci când se compară un RAS cu B-MDR, cu unul fără.

80/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

9.2. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: Integrarea unui USB-MDR de denitrificare

într- un sistem RAS de tilapia de 100 MT

9.2.1. Introducere
În acest studiu de caz, efectele integrării unui USB-MDR de denitrificare într- un sistem RAS de tilapia de
100 MT, asupra indicatorilor de sustenabilitate, vor fi demonstrate. Un RAS convenţinal va fi comparat cu un
RAS cu USB-MDR. Conceptul şi rezultatele ZonAquafarming B.V. cu creşterea intensivă de tilapia în RAS,
va fi punctul de început (Figura 21).

Bazin de peşte Bazin de peşte

O2 O2
aerare aerare

Pat în Filtru Pat în Filtru

mişcare drum mişcare drum

USB-
MDR

Conventional USB-
MDR

Figura 21: În acest studiu de caz, un RAS convenţional şi un RAS cu un USB-MDR, amândouă conform cu conceptul
ZonAquafarming B.V.t, vor fi comparate..

Studiul de caz este realizat într- un format de ghid, pentru a oferii repere pentru dezvoltarea unui curs despre
designul şi operarea USB-MDR. Paşii necesari în proiectarea RAS sunt atătaţi în Tabelul 44. Aceşti paşi vor
fi discutaţi în secţiunile următoare.
Specii de peşte Tilapia Producţia de reziduuri
Traiectoria de creştere Compoziţia peştelui
Greutatea populaţiei 70 gram Compoziţia hranei
Greutatea de piaţă 845 gram Digerabilitate
Timp 24 săptămâni Peşti consumatori de oxigen
Intrarea de hrană Ritmurile fluxului
Conversia de hrană 1.34 Limitele calităţii apei
3
Densitatea maximă a peştelui 140 kg/m Schimbarea bazinelor piscicole
Mortalitate 0.5 % Schimbarea sistemului
Plan de cultură Fluxuri de tratament
Ţintă de producţie 100 MT/an Sisteme de tratament
Faze de creştere 2 Rezultate
Populaţie/Schemă de recoltare 3 săptămâni N, P şi fluxurile de COD
Cantitatea maximă de hrană 349 kg/d Indicatori de sustenabilitate
Table 44: Paşi în proiectarea unui RAS

9.2.2. Implementare
Specii de peşte
Prima alegere ce trebuie făcută, speciile ce vor fi cultivate, a fost deja făcută aici, este vorba despre tilapia
de Nil (Oreochromis niloticus). Adeseori această alegere este făcută pe baza preţului de piaţă al peştelui.
Pentru sustenabilitate economică, limita dintre preţul de piaţă şi costul preţului, care în sistemele intensive
3
este în mare măsură determinat de productivitate (kg/m /an), ar trebui să fie principalul considerent.

Traiectoria de creştere
Cu alegerea unei specii de peşte şi poziţia ei de pe piaţă, se poate determina cu aproximatie traiectoria de
creştere, adică populaţia şi greutatea ei de piaţă. Curba de creştere la peşte este caracterizată de timpul în

81/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

care ajunge la greutatea de piaţă, care la rândul ei este determinată de intrarea de hrană şi de conversia
acesteia, amândouă depinzând de greutatea corporală. Mortalitatea depinde de asemenea de greutatea
corporală şi este necesară pentru a se calcula numărul de peşti cu care se poate popula, per ciclu. În cele
din urmă, alegerea speciei de peşte determină de asemenea condiţiile necesare culturii, cum ar fi densitatea
maximă a peştelui şi calitatea necesară a apei (calitatea apei se va discuta în secţiunea Ritmurile fluxului).
În acest studiu de caz o greutate a populaţiei de 70 g şi o greutate la recoltare de 845 g sunt alese, pe baza
creşterii şi intrării de hrană caracteristice pentru ZonAquafarming B.V., tilapia cum se descrie în Figura 23. Ar
trebui remarcat faptul că specia tilapia este dezvoltată prin cîteva generaţii de reproducere selectivă. Cele
mai multe specii de tilapia commercial cresc mai puţin repede şi au în special dificultăţi în a atinge mărimi
peste 600-700 g în condiţii intensive.
Tilapia din acest studiu de caz a atins greutatea de piaţă în 24 de săptămâni cu o rată de supravieţuire
cumulativă de 99.5%. Pentru calcule suplimentare, vezi chenarul 1 din secţiunea Plan de cultură.

9
800 8
Body weight (g)

SGR (%/d)
7
600 6
5
400 4
3 SGR = 46 bw-0.61
200 2
1
0 0
0 3 6 9 12 15 18 21 24 0 200 400 600 800

Time (weeks) Bodyweight (g)

180
Maximum density (kg/m3 )

160 Dens = 35 ln(bw) - 80

Feed conversion (-)

1.6
140
1.4
120
1.2 100
1.0 FC = 0.57 bw0.14 80
60
0.8
40
0.6 20
0.4 0
0 200 400 600 800 0 200 400 600 800

Body weight (g) Body weight (g)

0.25
Cumulative survival (%)
Mortality (%/week)

0.20 100

0.15 99

0.10 98
Mort = 1.75 bw-0.8
0.05 97

0.00 96
0 200 400 600 800 0 3 6 9 12 15 18 21 24

Body weight (g) Time (weeks)

Figura 22: Creşterea şi caracteristricile economice ale tilapia în ZonAquafarming B.V.

Plan de cultură
După alegerea speciei de peşte şi a traiectoriei de creştere, este nevoie să se determine planul de cultură.
Acesta include ţinta de producţie (aici 100 MT/an), numărul fazelor de creştere (aici 2, diviziunea fiind pe
jumătate din timp, adică după 12 săptămâni) şi schema de populare/recoltare (aici o dată la trei săptămâni).
Notă Cu o fermă de 100 MT, producţia de 100 MT de peşte cu dimensiune de piaţă este dorită. Pentru că
aceasta se bazează pe o intrare de 8,3 MT de puiet, preoducţia reală este de numai 91,7 MT.

82/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Din planul de cultură se poate determina câte generaţii de peşte vor fi prezente în fermă simultan, iar cu
greutatea şi numărul de peşti per generaţie, se poate calcula încărcarea totală de hrană în kg/zi.
În planul de cultură al ZonAquafarming B.V., 12 bazine de peşte (24 săptămâni / 2 faze de creştere) sunt
folosite. Bazinele sunt utilizate într- o grupare de 3 bazine, care sunt conectate prin trape ce pot fi închise. În
acest mod, peştele dintr- un bazin poate fi împărţit în două bazine prin deschiderea trapei către un bazin gol
adiacent. La fiecare 3 săptămâni, unul dintre cele trei bazine (nu cel din mijloc) este populat cu 6,862 peşti
de 70 g. După 12 săptămâni, când peştii au circa 370 g, peştii sunt separaţi în două bazine, aşa cum s- a
descries mai sus. În acelaşi timp, cel de- al treilea tanc este populat cu o nouă generaţie de peşte de 70g.
După 24 de săptămâni, cele două bazine cu peşte ce atins dimensiunile de piaţă sunt recoltate, iar peştele
din al treilea bazin este împărţit în două bazine şi primul este populat cu o nouă generaţie de peşte de 70g.
Acest plan de cultură este prezentat în Tabelul 45, împreună cu amplasarea fermei rezultată, forma
bazinelor, volumul apei în bazin, volumul apei în sistem şi necesarul de muncă.
Chenar 1. Calculele planului de cultură.
Numărul de peşti recoltat este 100,000 (kg/an)/0.845 (kg/peşte) = 118,343 #/an sau 118,343*(3/52) = 6,828 #/generaţie.
3/52 este numărul de recoltări/ populări per an.
Numărul peştilor din populaţie este atunci 118,343/0.995 (supravieţuire cumulativă) ≈ 118,946 #/an sau 118,946*(3/52)
= 6,862 #/generaţie.
-0.8
Pentru prima săptămână, mortalitatea este 1.75*70 = 0.058% şi numărul per bazin după prima săptămână este
atunci 6,862*(1-0.00058)=6,858.
Volumul necesar al bazinului este considerat ca maximul volumului necesar la sfârşitul fazei 1 şi 2. Aici, acesta este
3
volumul necesar după 12 săptămâni, 2,516 (kg/bazin) / (35*ln(368)-80) = 19.8m . Datorită unor motive de proiectare,
3, 3
volumul real al bazinului este 20.5m iar volumul total al apei din bazin este de 246m .
După o săptămână, biomasa per bazin este de 6,858*0.087 (kg/peşte) = 597kg. Densitatea peştelui este atunci
3
597/20.5 = 29kg/m .
-0.61
Creşterea peştelui după o săptămână este de 87 * (46*87 )/100 = 2.6g/peşte/d. Producţia totală pentru acel bazin
este de 0.026*6.858 = 18kg/d.
0.14

După demararea fermei, biomasa de peşte prezentă va creşte gradual datorită creşterii peştelui şi populării
cu noi generaţii. Îm acelaşi timp cu încărcarea de hrană, cantitatea cu care au fost hrăniţi în kg/zi, va creşte
de asemenea (Tabel 46). Încărcarea maximă de hrană este atinsă în momentul în care generaţia atinge
dimensiunea de piaţă, după 24 de săptămâni. După aceea, încărcătura de hrană va urma un aşa- numit
model dinte de fierăstrău (Figura 23). Proiectul fermei este bazat pe încărcătura de hrană maximă, în acest

400
Feed load (kg/d)

350
300
250
200
150
100
50
0
0 10 20 30 40 50

Weeks from startup

studiu de caz de 349 kg/d.
Figura 23: Încărcarea maximă de hrană este atinsă în momentul în care generaţia atinge dimensiunea de piaţă, după 24
de săptămâni. La acel moment (vezi Tabel 45, sunt 8 generaţii prezente în fermă. Când prima generaţie este recoltată, şi
înşocuită cu o nouă generaţie de peşti mici, încărcătura de hrană este scăzută şi apoi crescută din nou datorită creşterii
populaţiei de peşte. Acest proces continuă, iar încărcătura de hrană va urma un model dinţi de fierăstrău.

83/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Bazine de peşte
Număr de bazine (grupare de 3 bazine) 12 # Număr de peşti recoltaţi 6,828 #/generaţie 118,343 #/an
Volumul bazinului necesar 238 m3
Volumul necesar per bazin 19.8 m3 Număr de peşti la populare 6,862 #/ generaţie 118,946 #/an

Adâncimea bazinului în total 1.6 m

Lăţimea peretelui bazinului 0.2 m Muncă general 3 h/zi
Adâncimea apei în bazin 1.3 m populare 3 h/ generaţie
recoltare 6 h/ generaţie
Suprafaţa necesară per bazin 15 m2
Relaţia lungime : lăţime 4 total 1251 h/an
Lungimea desemnată rotunjită cu 0.1m 7.90 m
Lăţimea desemnată rotunjită cu 0.1m 2.00 m

Suprafaţa de apă a bazinului 190 m2 Volumul apei în bazin 246 m3 Volum sistem 384 m3
Suprafaţa totală a bazinului, incluzând pereţii 239 m2

DIMENSIUNILE SISTEMULUI VI PERFORMAŢA DE CREVTERE LA TILAPIA GRUPARE DE 3 BAZINE

Volum: 20.5 m3/bazin Bazine: 12 # ÎMPĂRŢIREA PEVTELUI ÎN 2 BAZINE
Timp Greutate Densitate Populaţie Populare Creştere Producţie Încărcare hrană Bazin 1 Bazin 2 Bazin 3
săptămâni gram/peşte kg/m3 kg/bazin #/bazin gram/peşte kg/t/zi FC kg /day #/bazin #/bazin #/bazin
1 87 29 597 6858 2.6 18 1.07 19 6858 3418 3418
2 106 35 727 6855 2.8 19 1.10 21 6855 3417 3417
3 126 42 863 6852 3.0 21 1.12 24 6852 3417 3417
4 147 49 1007 6849 3.2 22 1.15 25 6849 3417 3417
5 169 56 1157 6847 3.4 23 1.17 27 6847 3416 3416
6 193 64 1321 6845 3.6 25 1.19 30 6845 3416 3416
7 218 73 1492 6843 3.8 26 1.21 31 6843 3415 3415
8 245 82 1677 6842 3.9 27 1.23 33 6842 3415 3415
9 273 91 1868 6840 4.1 28 1.25 35 6840 3415 3415
10 303 101 2073 6839 4.3 29 1.27 37 6839 3414 3414
11 335 112 2291 6838 4.4 30 1.29 39 6838 3414 3414
12 368 122 2516 6836 4.6 31 1.30 40 6836 3414 3414
13 403 67 1377 3418 4.8 16 1.32 21 3418 3418 6858
14 439 73 1500 3417 4.9 17 1.34 23 3417 3417 6855
15 476 79 1626 3417 5.1 17 1.35 23 3417 3417 6852
16 514 85 1756 3417 5.2 18 1.37 25 3417 3417 6849
17 553 92 1889 3416 5.4 18 1.38 25 3416 3416 6847
18 592 98 2022 3416 5.5 19 1.39 26 3416 3416 6845
19 633 105 2162 3415 5.7 19 1.41 27 3415 3415 6843
20 674 112 2302 3415 5.8 20 1.42 28 3415 3415 6842
21 716 119 2445 3415 6.0 20 1.43 29 3415 3415 6840
22 759 126 2591 3414 6.1 21 1.44 30 3414 3414 6839
23 802 133 2738 3414 6.2 21 1.45 31 3414 3414 6838
24 845 140 2884 3414 6.4 22 1.46 32 3414 3414 6836

Table 45: Amplasarea planului de cultură pentru tilapia în ZonAquafarming B.V. Munca şi volumul sistemului totale sunt pentru RAS convenţional.

84/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

POPULARE Peşte nou într- un bazin la fiecare 3

MEDIU 333 kg/d săptămâni
RECOLTARE Peşte vandabil 2 bazine per 3
MIN. 318 kg/d săptămâni
MAX. 349 kg/d
week kg hrană 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 19 19
2 21 21
3 24 24
4 44 25 19
5 48 27 21
6 53 30 24
7 76 31 25 19
8 81 33 27 21
9 88 35 30 24
10 113 37 31 25 19
11 120 39 33 27 21
12 129 40 35 30 24
13 155 21 21 19 37 31 25
14 165 23 23 21 39 33 27
15 175 23 23 24 40 35 30
16 204 25 25 25 21 21 19 37 31
17 215 25 25 27 23 23 21 39 33
18 228 26 26 30 23 23 24 40 35
19 258 27 27 31 25 25 25 21 21 19 37
20 271 28 28 33 25 25 27 23 23 21 39
21 285 29 29 35 26 26 30 23 23 24 40
22 318 30 30 37 27 27 31 25 25 25 21 21 19
23 332 31 31 39 28 28 33 25 25 27 23 23 21
24 349 32 32 40 29 29 35 26 26 30 23 23 24
25 318 19 21 21 30 30 37 27 27 31 25 25 25
26 332 21 23 23 31 31 39 28 28 33 25 25 27
27 349 24 23 23 32 32 40 29 29 35 26 26 30
28 318 25 25 25 19 21 21 30 30 37 27 27 31
29 332 27 25 25 21 23 23 31 31 39 28 28 33
30 349 30 26 26 24 23 23 32 32 40 29 29 35
31 318 31 27 27 25 25 25 19 21 21 30 30 37
32 332 33 28 28 27 25 25 21 23 23 31 31 39
33 349 35 29 29 30 26 26 24 23 23 32 32 40
34 318 37 30 30 31 27 27 25 25 25 19 21 21
35 332 39 31 31 33 28 28 27 25 25 21 23 23
36 349 40 32 32 35 29 29 30 26 26 24 23 23
37 318 21 21 19 37 30 30 31 27 27 25 25 25
38 332 23 23 21 39 31 31 33 28 28 27 25 25
39 349 23 23 24 40 32 32 35 29 29 30 26 26
40 318 25 25 25 21 21 19 37 30 30 31 27 27
41 332 25 25 27 23 23 21 39 31 31 33 28 28
42 349 26 26 30 23 23 24 40 32 32 35 29 29
43 318 27 27 31 25 25 25 21 21 19 37 30 30
44 332 28 28 33 25 25 27 23 23 21 39 31 31
45 349 29 29 35 26 26 30 23 23 24 40 32 32
46 318 30 30 37 27 27 31 25 25 25 21 21 19
47 332 31 31 39 28 28 33 25 25 27 23 23 21
48 349 32 32 40 29 29 35 26 26 30 23 23 24
49 318 19 21 21 30 30 37 27 27 31 25 25 25
50 332 21 23 23 31 31 39 28 28 33 25 25 27
51 349 24 23 23 32 32 40 29 29 35 26 26 30
52 318 25 25 25 19 21 21 30 30 37 27 27 31

Tabel 46: Dezvoltarea încărcării de hrană de la demararea proiectului. Încărcarea maximă de hrană este la
24 de săptămâni (chenar roşu)

85/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Producţia reziduală
Producşia de peşte cauzează inevitabil producţia de
reziduuri. Exemple sunt producţia de fecale, excreţia de
amoniac (NH3), dioxid de carbon (CO2) şi consumul de
oxigen (O2). Aceste reziduuri sunt excretate în apa în care
trăiesc peştii, deteriorînd calitatea apei De aceea, este Hrană
nevoie de un flux de apă continuu pentru ca aceste reziduuri
să fie înlăturate. Pentru a calcula ritmurile fluxului necesare
(vezi secţiunea Ritmurile fluxului) este nevoie să se Fecale
cunoască cantitatea de reziduuri produsă per unitate de
timp.
În acest studio de caz, aceasta este făcută cu modelul ExcreŃie
Balanţei de nutrienţi (Figura 25) pentru azot (N), fosfor(P) şi
nevoia de oxigen chimic- Chemical Oxygen Demand (COD).
COD este cantitatea de oxigen necesară pentru a oxida 1 kg RespiraŃie
de material şi poate fi de aceea utilizat ca un numitor comun
pentru a caracteriza conţinutul organic al peştelui, hrană,
reziduuri şi material bacterian.
Creştere
Fracţiunea organică constă în proteine, grăsimi şi
carbohidraţi.Proteina nu este oxidată complet, azotul organic
nu este oxidat. COD poate fi calculat din compoziţia materiei
organice cum suma de 1.38 * proteină, 2.78 * grăsime şi
1.21 * carbohidraţi. Notă Azotul organic poate fi de
asemenea oxidat, cum poate NH4-N, to NO3-N. Aceasta Figura 24: Modelul balanţei de nutrienţi pentru
teoretic necesită 4.57 g O2 /g N. Adăugând acesta cantităţii calcularea producţiei reziduale (N, P şi COD,
cu origine în hrana oferită.
de COD, va rezulta nevoia totală de oxigen - total oxygen
demand (TOD). În procesul utilizării hranei şi al creşterii, peştii înşişi oxidează o parte din materia organică
din hrană. Consumul de oxigen al peştelui (respiraţie) poate fi deci direct exprimat în COD (1).

Greutatea peştelui Proteină Grăsime Cenuşă P E COD DigN DigP DigCOD

Populare Recoltare % % % % kJ/g g/kg % % %
70 845 38 11 11.1 1.2 18.4 1 192 0.90 0.60 0.85

Tabel 47:Compoziţia hranei şi digerabilitatea N, P şi COD.

Pentru a calcula cantitatea de reziduuri produse cînd se introduce un kg de hrană în sistem, trebuie să se
ştie compoziţia şi digerabilitatea hranei (Tabel 47) şi compoziţia peştelui (Figura 25). Excreţia de N şi P
poate fi calculată ca şi diferenţa între admisia digestibilă (hrană minus fecale) şi creştere. Consumul de
oxigen al peştelui poate fi calculat după cum urmează:

CODrespiraţie = (MEm + [1-kg] * ED) / OCE (1)

unde:
0.8
MEm = nevoia de energie pentru întreţinere la tilapia 65 kJ/kg /d
ED = depunerea energiei (creşterea în energie, kJ/peşte/d)
kg = eficienţa marginală a depunerii enrgiei pentru tilapia 0.7
OCE = echivalent oxicaloric 14.2 kJ/g O2

Pe baza acestor paşi, producţia reziduală la încărcătura maximă de hrană în ferma de tilapia 100 MT din
acest studiu de caz este prezentată în Tabel 48. Deşi nu există excreţie directă de COD de către peşte, este
totuşi o mică cantitate de COD ce lipseşte din buget (CODrest). Această cantitate, probabil rezultată din
hrană neconsumată şi fecale, este tratată ca şi CODexcretion.

86/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

18 0.03
protein = 13.5 bw
protein, fat, ash (%) energy (kJ/g)

16 600

COD (g/kg)
COD = 275 bw 0.1
14 500
12 0.19
fat = 3.1 bw
400
10

8 300
energy = 4.5 bw 0.09
6
200
4
ash = 4.2 bw -0.006
100
2

0 0
0 200 400 600 800

Body weight (g)

Figura 25: Compoziţia corporală integrală a tilapia din ZonAquaculture B.V., aşa cum este influenţată de către greutatea
corporală.

Chenar 2. Calcularea producţiei reziduale la încărcarea maximă de hrană.

0.03
Compoziţia corporală a genereţiei de peşte 8 este: Npeşte = 0.16 * 13.5 * 126 * 10 = 25.0 gN/kg, Pfish = 0.17 * 4.2 *
-0.006 0.1 0.09
126 * 10 = 6.9 gP/kg, CODfish = 275 * 126 = 446 gCOD/kg and Epeşte = 4.5 * 126 = 7.0 MJ/kg. Notă Proteina
de peşte conţine 16% N şi cenuşa de peşte conţine 17% P.
Compoziţia şi digerabilitatea hranei poate fi extrasă din tabelul 4. Proteina din hrană conţine de asemenea 16% N.
Cantităţile de N, P şi COD din hrană pot fi calculate ex. Nhrană = 24 (kg fed) * 0.0608 (kgN/kg hrană) ≈ 1.43 kgN/d.
Cantităţile de N, P şi COD din fecale pot fi calculate din digestibilitate după exemplul Nfecale = (1 – 0.9) * 1.43 = 0.14
kgN/d.
Cantităţile de N, P şi COD crescute pot fi calculate după exemplul Ncreştere = 21 (kg creştere) * 0.025 (kg Npeşte/kg) ≈
0.52 kgN/d.
Pentru N şi P excreţia poate fi calculată după exemplul Nhrană – Ncreştere – Nfecale = 1.43 – 0.52 – 0.14 = 0.76
kgN/d.
Pentru a calcula COD respirat de peşte, se poate calcula depunerea energiei: ED = 21 (kg creştere)* 7.0 (MJ/kg) = 147
0.8
MJ/d. The CODrespPeşte is then [(65/1000 * 0.126 * 6,852) + (1 – 0.7) * 147 ]/14.2 ≈ 9.6 kgCOD/d.
The CODrest este atunci CODhrană – CODcreştere – CODfecale – CODrespPeşte = 28.1 – 9.4 – 4.2 – 9.6 = 4.9
kgCOD/d.

87/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Bazin 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Total
Generaţie 1a 1b 5 2a 2b 6 3a 3b 7 4a 4b 8

Săptămâni 24 24 12 21 21 9 18 18 6 15 15 3
Greutate max
corporală 845 845 368 716 716 273 592 592 193 476 476 126 24.5 Populaţie(MT)
Număr 3414 3414 6836 3415 3415 6840 3416 3416 6845 3417 3417 6852
Hrană 32 32 40 29 29 35 26 26 30 23 23 24 349 kg/d
FC 1.46 1.46 1.30 1.43 1.43 1.25 1.39 1.39 1.19 1.35 1.35 1.12 1.34 -
Creştere 22 22 31 20 20 28 19 19 25 17 17 21 261 kg/d

Npeşte 26.4 26.4 25.8 26.3 26.3 25.6 26.2 26.2 25.3 26.0 26.0 25.0
Ppeşte 6.9 6.9 6.9 6.9 6.9 6.9 6.9 6.9 6.9 6.9 6.9 6.9
CODpeşte 540 540 496 531 531 482 521 521 465 509 509 446
Epeşte 8.3 8.3 7.7 8.1 8.1 7.5 8.0 8.0 7.2 7.8 7.8 7.0

Nhrană 60.8 60.8 60.8 60.8 60.8 60.8 60.8 60.8 60.8 60.8 60.8 60.8
Phrană 12.0 12.0 12.0 12.0 12.0 12.0 12.0 12.0 12.0 12.0 12.0 12.0
CODhrană 1192 1192 1192 1192 1192 1192 1192 1192 1192 1192 1192 1192

DigN 0.90 0.90 0.90 0.90 0.90 0.90 0.90 0.90 0.90 0.90 0.90 0.90
DigP 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60 0.60
DigCOD 0.85 0.85 0.85 0.85 0.85 0.85 0.85 0.85 0.85 0.85 0.85 0.85

Nhrană 1.96 1.96 2.46 1.74 1.74 2.13 1.61 1.61 1.81 1.40 1.40 1.43 21.2 kg/d
Ncreştere 0.58 0.58 0.80 0.53 0.53 0.72 0.50 0.50 0.63 0.44 0.44 0.52 6.8 kg/d 32 % admisie
Nfecale 0.20 0.20 0.25 0.17 0.17 0.21 0.16 0.16 0.18 0.14 0.14 0.14 2.1 kg/d 6 g/kg hrană
Nexcreţie 1.18 1.18 1.41 1.04 1.04 1.20 0.95 0.95 1.00 0.82 0.82 0.76 12.3 kg/d 35 g/kg hrană

Phrană 0.39 0.39 0.48 0.34 0.34 0.42 0.32 0.32 0.36 0.28 0.28 0.28 4.2 kg/d
Pcreştere 0.15 0.15 0.21 0.14 0.14 0.19 0.13 0.13 0.17 0.12 0.12 0.15 1.8 kg/d 43 % admisie
Pfecale 0.15 0.15 0.19 0.14 0.14 0.17 0.13 0.13 0.14 0.11 0.11 0.11 1.7 kg/d 5 g/kg hrană
Pexcreţie 0.08 0.08 0.08 0.07 0.07 0.06 0.06 0.06 0.04 0.05 0.05 0.02 0.7 kg/d 2 g/kg hrană

CODhrană 38.4 38.4 48.2 34.1 34.1 41.7 31.6 31.6 35.5 27.4 27.4 28.1 416 kg/d
CODcreştere 11.9 11.9 15.4 10.6 10.6 13.5 9.9 9.9 11.6 8.7 8.7 9.4 132 kg/d 32 % admisie
CODfecale 5.8 5.8 7.2 5.1 5.1 6.3 4.7 4.7 5.3 4.1 4.1 4.2 62 kg/d 179 g/kg hrană
CODrespPeşte 18.1 18.1 19.9 16.0 16.0 16.2 14.0 14.0 12.9 11.9 11.9 9.6 179 kg/d 512 g/kg hrană
CODrest 43 kg/d 124 g/kg hrană

Tabel 48: Producţia reziduală la încărcarea de hrană maximă

88/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Ritmurile fluxului
Un flux constant de apă este necesar să treacă prin bazinele de peşte pentru a înlătura reziduurile şi pentru
a împrospăta oxigenul, un flux calibrat astfel încât calitatea apei să rămână în limitele acceptabile pentru
peşti. Unităţile de tratament au de asemenea nevoie de un flux de apă pentru a fi alimentate cu reziduurile
ce trebuie tratate.
Formula generală pentru calcularea ritmului fluxului necesar este:

Flux = abs [ k * P / ∆C] (2)

3
Flux = Flux prin respectivul compartiment (m /timp)
k = un factor care corectează variaţia zilnică în producţia reziduală (k ≥ 1)
P = producţie (sau consum de O2) sau reziduuri (g/timp)
∆C = diferenţa între Climit (limitarea (=flux de ieşire) concentraţia de substanţă reziduală în
3
chestiune) şi Cin (concentraţia fluxului de intrare a substanţei reziduale), ambele în g/m .

Pentru că unele producţii sunt negative şi de asemenea diferenţa de concentraţie are semne diferite pentru
bazinele de peşte ţi unităţile de tratare, valuarea absolută este luată în considerare. Această formulă
funcţionează numai pentru substanţe mixate mai mult sau mai puţin ideale şi de aceea nu este aplicabilă
pentru substanţele solide în suspensie, care pot să apară în diferite dimensiuni de particule, din mâncare
întreagă şi granule de fecale de câţiva mm până la particule de dimensiuni µm. Unele deviaţii pot să apară
sub condiţii de obturare extreme pentru fluxului, de exemplu în bazine lungi, rectangulare, cu un timp de
staţionare hidraulic mare. În Tabelul 49, limitele de calitate ale apei şi valorile k pentru tilapia sunt date,
împreună cu alegerile făcute în acest studio de caz şi nişte parametrii de calitate a apei pentru nitrificare şi
denitrificare (vezi de asemenea secţiunea Sisteme de tratament) .

Peşte Valoare k Nitrificare Denitrificare

Parametrii de calitate apă
Gamă Opţiune Gamă Opţiune

Temperatură (°C) 24-28 27 27 27

pH (-) 5.5-7.5 7 7 7
3
NH3-N (g/m ) 0.01-0.1 0.01
3
TAN (g/m ) 1.5 1-2 1.4
3
NO2-N (g/m ) 0.05-1 1
3
NO3-N (g/m ) 100-200 165 1-2 1 10
3
O2 (g/m ) 4-6 4.5 1-1.2 1.2 4.5
3
CO2 (g/m ) 15-20 15 1-1.2 1.2
3
COD dizovat (g/m ) 100-300 200 1-2 1
Solide în suspensie
3
(g/m ) 25

Tabel 49: Limitele calităţii apei şi valorile k pentru corectarea variaţiei zilnice în producţia de reziduuri

Cum s- a arătat în secţiunea Producţia reziduală că producţia reziduală (P) este cel mai convenabil
exprimată per kg de hrană, rezultă că ritmurile fluxului sunt de asemenea exprimate per kg de hrană.
Fluxurile care trec prin diferite compartimente ale sistemului de acvacultură, în funcţie de configuraţie (sistem
flow through, refolosire, RAS), sunt ptrezentate în Tabel 8. Se poate vedea că un sistem tip flow through are
nevoie de cantităţi mari de apă, pentru că fluxul de schimbare al sistemului egalează fluxul prin bayinele
piscicole. Prin adăugarea sistemelor de tratament, fluxul de schimbare poate fi redus, cu preţul adăugării de
fluxuri prin sistemele de tratament. Pentru unele tratamente, care sunt aplicate în influxul din bazinul piscicol
(oxigenare) sau în însuşi bazinul piscicol (aerare), nu sunt necesare fluxuri suplimatare. Oxigenarea şi
aerarea reduc de fapt fluxul prin bazinele piscicole, şi de aceea şi în fluxul de schimbare din sistem.
Sistemele cu reduceri în fluxul de schimbare a apei din sistem cu până la 15%, în sistemele tip flow through
se cheamă sisteme de refolosire; cu reduceri mai substanţiale vorbim deja de sisteme de recirculare (RAS).
Se poate observa că acolo unde un RAS convenţional reduce fluxul schimbării de apă din sistem cu 1%, un

89/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

sistem tip flow through ce integrează un USB-MDR oferă o reducere suplimentară de 0.15%.

Flow through Refolosire Convenţional USB-MDR

Schimbul în bazinele piscicole
TAN 32 32 61 74
O2 204 59 59 59
CO2 94 37 70 74
Solide în suspensie ? ? ? ?

Alegere (maximul celor de mai sus) 204 59 70 74

Schimbul în sistem
Schimbul în bazinul piscicol 204 59
NO3-N 0.187 0.029

Înlăturarea fluxului de solide în

suspensie
Schimbul în bazinul piscicol n/a n/a 70 74

Nitrificarea fluxului
Schimbul în bazinul piscicol n/a n/a 70 74

Denitrificarea fluxului
NO3-N n/a n/a n/a 0.210

n/a = nu este aplicabil

3
Tabel 50: Fluxurile de apă prin compartimentele sistemului în m /kg feed.

Chenar 3. Calcularea ritmurilor fluxului într- un RAS cu un USB-MDR.

Schimbul în bazinul piscicol
Pentru TAN, în sistem flow through şi utilizarea sistemelor ∆C = Climit (presupunând ca nu există TAN în influent) şi
3
de aceea Fluxul = abs[1.5 * 35 / 1.5] = 35 m /kg hrană. În RAS fluxul prin bazinele de peşte pentru TAN este
3 3
acelaşi cu fluxul necesar prin filtrul de nitrificare (chenar 7), 61 m /kg hrană pentru RAS convenţional şi 75 m /kg
hrană pentru RAS cu USB-MDR.
3 3
Pentru O2 , P = -512 gO2/kg hrană şi ∆C = -10.5 g/m (chenar 4), aşa că Flux = abs[1.2 * -512 /-10.5] ≈ 59 m /kg
hrană.
3
Pentru CO2 , P = 633 gCO2/kg hrană (RQpeşte = 0.9) şi ∆C = 10.3 g/m (chenar 5), aşa că Flux = abs[1.2 * 633 /
3
10.3] = 74 m /kg hrană.
Schimbul în sistem
Pentru NO3-N, P rămas după denitrificarea spontană şi prin USB-MDR = 4.8 gN/kg hrană (= 1.7kg N/349 kg hrană)
3 3
şi ∆C = 165 – 0 = 165 g/m , aşa că Flux = abs[1 * 4.8 / 165] = 0.029 m /kg hrană
Denitrificare fluxului
Pentru NO3-N, P rămas după denitrificarea spontană = (15,800/349) * 0.85 = 38.5gN/kg hrană (chenar 10) din care
3 3
85% este denitrificat şi ∆C = 10 – 165 = -155 g/m , aşa că Flux = abs[1 * (38.5 * 0.85) /-155] ≈ 0.210 m /kg hrană.

Sisteme de tratare
În secţiunea Ritmurile fluxului s-a arătat că adăugarea de sisteme de tratare poate reduce fluxul de
schimbare al apei din sistem. Alegerea tratamentului care să fie adăugat este bazată pe primul componet
rezidual limitator. De exemplu, se poate vedea în Tabelul 8 că prin adăugarea oxigenării unui sistem flow
3
through, fluxul de schimbare necesar în sistem este redus de la 203 la 94 m /kg hrană, adică primul reziduu
limitator este oxigenul (-secare). Primul reziduu limitator supă acesta CO2, şi aşa mai departe. În această
secţiune, sistemele de tratament vor fi discutate în ordinea următorului reziduu limitator. Pentru cele mai
multe sisteme de tratare, numai bazele vor fi acoperite. Denitrificarea, în special cu utilizarea unui USB-
MDR, va fi discutată mai extensiv. Două sisteme de tratare care nu reduc de fapt schimbul de apă din
sistem, dar cresc sustenabilitatea sistemului de fermă, schimbul de căldură al ventilaţiei şi tratarea
sedimentelor vor fi menţionate pe scurt.

90/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Oxigenarea
Oxigenul poate fi adăugat apei din cultură prin aerare, aducând apa în contact cu aerul şi prin oxigenare,
aducând apa în contact cu gazul de oxygen îmbogăţit (oxygen tehnic). Prin aerare, conţinutul de oxigen
poate fi crescut numai până la saturare. Prin oxigenare, apa din influx poate fi suprasaturată.Aceasta nu
înseamnă că apa din din bazinul piscicol este suprasaturată, în sistemele de apă complet mixte, apa din
bazine egalează concentraţia din revărsare (vezi secţiunea Ritmurile fluxului). În studiul de caz, apa este
oxigenată la intrarea în bazinele, în oxigenatori tip low head, cu un raport gaz- lichid (G/L ratio) de 0.05.
Parametrii de control
Suprafaţă de contact, timp de contact, raportul gaz- lichid.
Chenar 4. Oxigenarea

Cu oxigenatorii tip low head, concentraţia de O2 din bazinul de peşte, afluentul bazinului este adus la 200% saturare
3 3 3
= 15 g/m . Cu concentraţia de O2 limitatoare (= concentrarea revărsării) a peştelui de 4.5 g/m , ∆C = -10.5 g/m .
Notă Din folosirea oxigenului tehnic în practică, se presupune că toate nevoile de O2, ale peştilor şi bacteriilor, sunt
asigurate prin oxigenare şi oxigenul tehnic este aplicat cu o eficientă de 80% (adică oxigen utilizat = 1.25 * O2 nevoi)

Înlăturarea dioxidului de carbon

Înlăturarea dioxidului de carbon este făcută prin de-gazare sau deposedare. Deposedarea se poate face prin
aerare sau prin pomparea apei peste un filtru de scurgere (turn-trickling). În acest studiu de caz, aerarea cu
bule este utilizată, în bazinele piscicole şi în flitrele de nitrificare cu pat în mişcare.
Parametrii de control
Suprafaţă de contact, timp de contact, raportul gaz- lichid.
Chenar 5. Deposedarea de CO2
3
Aerarea în bazinele piscicole creşte efectiv ∆C = Climit – Cin for CO2 , sau ca şi Climit is fixed (15 g/m ), descreşte Cin
efectiv. Cu o eficienţă a deposedării SE efectiv ∆C = ∆C / (1 – SE). În RAS nu cunoaştem Cin real, dar din producţia
3
de CO2 a peştelui (chenar 3) şi faptul că în practică un flux de 70 m /kg hrană este suficient într- un RAS
3 3
convenţional ca să putem calcula o eficienţă a deposedării de 0.4 şi un efectiv Cin = 4.2 g/m (∆C = 10.8 g/m ). Într-
un RAS cu USB-MDR mai mult CO2 este produs în filtrele biologice şi în Cin efectiv al bazinelor piscicole va fi Cin =
3 3
4.7 g/m (∆C = 10.3 g/m ).

Înlăturarea solidelor în suspensie

Înlăturarea solidelor în suspensie din apa din acvacultură este făcută prin metode gravitaţionale
(sedimentare, plutire, hidrociclon) sau filtrare (filtre pe curs, fitre microecran). Pentru toate tipurile, distribuţia
dimensiunilor de particule reziduale va dicta designul, indirect prin distribuţia greutăţii particulelor pentru
metodele gravitaţionale şi direct prin metodele de filtrare. În acest studiu de caz, un fitru microecran tip drum
(plasă 80 µm) este folosit.
Parametrii de control
Distribuţia dimensiunii particulelor.
Chenar 6. Filtru tip drum

Pentru designul fitrului tip drum, un tip specific poate fi ales (http://www.hydrotech.se/en/solutions/drumfilters) bazat
3
pe matricea Flux (L/s), Temperatură (°C), încărcarea de substanţe solide suspendate probabilă (g/m ) şi
dimensiunea plasei- (µm).

Nitrificarea
Înlăturarea TAN din apa de cultură din sistemele de acvacultură este în general făcută prin nitrificare.
Nitrificarea este oxidarea biologică, prin bacterii, a amoniacului (NH3) în nitrat (NO3). Acastă reacţie se
petrece în doi paşi, pein diferite grupuri de bacterii, cu nitritul (NO2) ca intermediar. Ecuaţia reacţiei totale
este

1g NH3-N + 4.25g O2 + 5.88g NaHCO3  0.26g COD + 0.98g NO3-N + 2.72g CO2 (3)

91/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Din această reacţie se poate observa că procesul consumă oxygen şi alcalinitate şi produce, în afară de
NO3, biomasă de bacterii şi CO2. Pentru fiecare g de TAN 4.25 g de O2 şi aproximativ 1echivalent de
alcalinitate este necesar, iar aproximativ 0.26 g COD este produs. În sistemele de acvacultură, bacteriile de
nitrificare sunt în general crescute pe un mediu din plastic, aţa- numitele biofilme. Rata de reacţie este de
2
aceea exprimată per suprafaţă de mediu din plastic, în g/m /d. Din moment ce substraturile reacţiei, TAN şi
O2, trebuie să se propage în biofilm, rata reacţiei este dependentă de concentraţia substratului limitative.
Datorită cineticii propagării, această depenţă ia forma unei reacţii ½ - order reaction; rata depinde de
concentraţie la o putere de ½ (sau √[Concentraţie]).
2
Rate de nitrificare r (g/m /d) = a * √[TAN] + b (4)
Valorile lui a şi b depind de tipul de
reactor de nitrificare folosit. Pentru
0.9
fitrul pat în mişcare folosit în acest
studiu de caz a = 0.65 şi b = -0.1.
Nitrification rate r (g/m2 /d)
0.8 O2 = 7.5 mg/L
Raportul concentraşiilor de O2 şi 0.7
TAN la care unul sau celălalt devine O2 = 5 mg/L
0.6
substratul limitator al ratei este 3.6.
Aceste relaţii sunt prezentate în 0.5
O2 = 3 mg/L
Figura 27, unde se poate vedea că 0.4
la concentraţii scăzute de TAN, rata
0.3
de reacţie este dependentă de acea Actual O2

concentraţie de TAN, darn u şi la 0.2

concentraţii mai înalte. Concentraţia 0.1
Average
nitrification
de TAN de unde are loc tranziţia, ca rate
şi tara maximă de nitrificare, sunt 0.0
dependente de concentraţia de O2. 0 1 2 3 4
Notă Unde Climit pentru TAN este TAN (mg/L)
aproape de [O2]/3.6 , concentraţia
medie de TAN va fi mai scăzută Figure 26: Nitrification rate (g TAN/m2/d) as affected by the concentrations of
decît [O2]/3.6 pe parcursul unei TAN and O2. The average nitrification rate in the 100 MT tilapia farm in this
părţi din zi, iar rata medie de case study is also shown.
nitrificare va fi de asemenea mai
scăzută. Se poate corecta prin
considerarea [TAN]mediu = Climit / k (pentru k vezi ecuaţia 2 din secţiunea Ritmurile fluxului). Fluxul
necesar prin filtrul de nitrificare este:
3
Flux (m /timp) = P / ∆C (5)
Parametrii de control pentru proiectarea reactorului de nitrificare sunt deci concentraţiile medii deTAN şi O2.
Acestea vor determina rata de nitrificare reală şi de aceea suprafaţa totală necesară pentru nitrificare şi
2 3
fluxul necesar prin reactorul de nitrificare. Cu suprafaţa specifică a materialului de biofiltru (m /m ), volumul
necesar al acestuia poate fi calculat.
Parametrii de control
Concentraţiile de TAN şi O2 în reactorul de nitrificare.

92/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Chenar 7. Fitru de nitrificare tip pat în mişcare.

3 3
Cu Climit pentru TAN = 1.5 g/m şi [O2 ] = 4.5 g/m , [O2] / [TAN] este aproape de 3.6 şi de aceea media [TAN] în
3
reactorul de nitrificare este [TAN]medie = 1.5 / 1.4 ≈ 1.1 g/m şi rata de nitrificare r = 0.65 * √[1.1] – 0.1 ≈ 0.58
2
gN/m /d.
2 3
Filtrul tip pat în mişcare este umplut cu biorings cu o suprafaţă specifică de 800 m /m , deci cu cantitatea de N care
trebuie oxidat la o încărcare maximă a hranei de 12.6 kgN (pentru RAS conventional, vezi chenar 9), 12,600 / 0.58
3
/ 800 = 28 m din biorings sunt necesare. Filtrul tip pat în mişcare este umplut cu un factor de umplere de 0.4, aşa
3
ca volumul total va fi 27 / 0.4 = 71 m . Se presupune mai departe că 95% din volumul total este apă, aşa că volumul
3
apei de nitrificare este 0.95 * 75 = 67 m .
3 3
Fluxul necesar prin filtrul pat în milcare este Flux = 12,600 / 0.59 ≈ 21,360 m /d or 21,360 / 349 = 61 m /kg hrană.
Notă: ∆C şi fluxul au fost determinate simultan prin repetare.
3
Pentru RAS cu USB-MDR, mai mult N a fost oxidat (15.8 kgN/d, chenar 10) şi de aceea 34 m biorings sunt
3 3 3
necesare (85 m volumtotal, 81 m volum apă) şi fluxul necesar prin filtrul tip pat în mişcare va deveni 74 m /kg
hrană.

Denitrificarea
Înlăturarea nitratului (NO3) din apa de cultură poate fi făcută prin denitrificare. Denitrificarea este reducerea
biologică , prin bacterii, de NO3 la gaz N2. Denitrificarea este făcută prin bacterii hetrotrofice aerobe
facultative. Reacţia de denitrificare are un număr de paşi, cu NO2, NO şi N2O ca intermediari. Ecuaţia reacţiei
totale este

1g NO3-N + 4.4g COD  1.54g COD + 1g N2 + 0.085g NH4-N + 5.49g NaHCO3 + 0.88g CO2 (6)

Din această reacţie se poate observa că procesul consumă

COD şi produce, în afară de N2, alcalinitate şi biomasă de
stirrer
bacterii. Fiecare g de NO3-N poate oxida 2.86 g de COD în
timp ce 0.91 echivalent de alcalinitate şi 1.54 g COD sunt
produse (0.35 g COD/g COD). Necesarul total de COD este
de aceea 2.86 / (1 – 0.35) = 4.4 g COD / g N. Totuşi dacă
este mai puţin COD disponibil, rata de reacţia va fi mai
scăzută. (Figura 29). Notă Chiar şi atunci când nu este COD water out
disponibil, va mai fi o mică înlăturare endogenă (‘starvation’)
de NO3-N. COD utilizat de către bacteriile de denitrificare
poate fi de origine internă (fecale şi hrană neconsumată) sau
sludge out
externă (ex. metanol).
Bacteriile de denitrificare pot fi crescute pe mediu din plastic,
aşa- numitele biofilme sau în creştere suspendată ca şi supă
bacteriană (mâl). În acest caz, reactor cu un pat de
sedimentare cu flux ascendent agitat- Upflow Sludge Bed
(USB) reactor- este folosit. Reactorul este agitate pentru a water in
facilita ieşirea gazului azot din patul de sedimentare. COD
intern, numit şi îngrăşământ natural, este folosit, de aici
numele de USB-Manure Denitrifying Reactor (USB-
MDR)(Figura 28). Figure 27: Pat de sedimentare cu flux
ascendent –Reactor de denitrificare
Folumul necesar de sedimente pentru reactorul de denitrificare Manure Denitrifying Reactor (USB-MDR).
este determinat de capacitatea specifică a sedimentelor NO3-
3
N de înlăturare (gN/m /d). Această capacitate specifică de
înlăturare depinde de raportul COD/NO3-N al afluentului (Figura 30) de cantitatea de bacterii prezente, şi de
3
densitatea sedimentelor (gVSS/m ), care la rândul ei este dependentă de viteza fluxului (m/h)(Figura 29).
Volumul total al reactorului este determinat de raportul volumului sedimentelor/ volum total. Diametrul şi
înălţimea reactorului pot fi calculate din volumul total şi din viteza fluxului.

93/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

30
Sludge removal rate (gN/kg VSS/d)

Sludge density (g VSS/m3)

50
25
40
20
30
15

20 10
y = -22.6 x + 26.8
10 5 R² = 0.662

0
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8
0 1 2 3 4 5 6 7

COD / NO3 -N ratio Upflow rate (m/h)

Figura 29: Rata de înlăturare a sedimentelor Figura 28: Densitatea sedimentelor influenţată de rata
influenţată de COD/NO3-N raport afluent apă. Cu fluxului ascendent în USB-MDR.
resipa de COD intr- o fermă de tilapia intensivă, rata
maximă este de 45 gN/kgVSS. Rata de înlăturare
endogenă este de 16 gN/kgVSS. Pt.simplificare, se
presupune că rata de înlăturare a sedimentelor scade
linear cu scăderea în raportul COD/N ratio.

Parametrii de control
COD/NO3-raport N în reziduurile afluente.
Chenar 8. Pat de sedimentare cu flux ascendent-Upflow Sludge Bed – Reactor de denitrificare a îngrăşămintelor
naturale- Manure Denitrifying Reactor (USB-MDR).

Raportul COD/NO3-N în reziduurile afluente ale USB-MDR este 5.1 (chenar 10), care este peste 4.4 (ecuaţia 6),
aşa că rata de înlăturare a sedimentelor este maximă la 45 gN/kg VSS/d (Figura 9).
În acest studiu de caz, am ales o rată a fluxului ascendent de 0.38 m/h, aşa că densitatea sedimentelor este -22.6 *
3
0.38 + 26.8 = 18 kg VSS/m (Figura 10), iar rata specifică de înlăturare a sedimentelor este 0.045 * 18 ≈ 0.82 kg
3
N/m /d.
3
Cu 11.3 kg NO3-N disponibil după denitrificarea spontană, 11.3 / 0.82 = 13.9m din sedimente este necesară.
Volumul total al USB-MDR este 2 * 13.9. = 27.7.m3, ceea ce aduce timpul de staţionare hidraulic la HRT = 27.7 /
(349/24 * 0.210) = 9h. Timpul de staţionare al sedimentelor poate fi calculat din cantitatea de sedimente prezentă
3 3
(13.9m * 18kg VSS/m = 250kg) şi din cantitatea zilnică de sedimente produsă(14.9/1.42=10.5kg, box 10), as SRT
= 250 / 10.5 = 24d.
Diametrul USB-MDR poate fi calculat din secţiunea transversală, care la rândul ei poate fi calculată din fluxul prin
USB-MDR (chenar 3) şi din rata fluxului ascendent. Pentru flexibilitate, alegem să instalăm USB-MDR ca 3 unităţi,
2
fiecare cu un diametru de 2*√[(349/24 * 0.210/3) / π] = 1.8m. Înălţimea USB-MDR devine atunci (27.7/3)/[(1.8/2) *
π] ≈ 3.4m.

Ventilaţia schimbului de căldură

O fermă intensivă de tilapia trebuie ventilată pentru a păstra concentraţia de CO2 din aer în limite
acceptabile. Pierderea de căldură prin ventilare poate fi substanţială, 40 kW în RAS conventional, în acest
3
studiu de caz, 44,000 m gaz/an. Aplicarea schimbului de căldură asupra ventilării aerului ar economisi ca.
3
11 kW (12,000 m gaz/an) şi în acelaşi timp ar reduce cantitatea de apă evaporată de la 2.7 la 0.5 L/kg
hrană.

Tratarea sedimentelor
Pentru a preveni deversarea masivă de reziduuri solide diluate (fluxul de spălare al filtrului drum conţine mai

94/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

puţin de 0.1% materie uscată) şi pentru a reduce costurile de eliminare pentu sedimente, îngroşarea
sedimentelor poate fi aplicată. Aceasta poate fi făcută cu metode de eliminare a solidelor cum am descries
mai sus, sdimentare (bazin de digestie), plutire şi filtrare microecran. O altă metodă de filtrare este utilizarea
de Geotubes, saci textili ţesuţi foarte rezistenşi din polipropilenă folosiţi adeseori pentru controlul şi uscarea
sedimentelor.
În acest studiu de caz, sedimentele din spălarea prin filtrul drum din RAS convenţional sunt îngroşate prin
plutire, oferind un conţinut de materie uscată sedimentară finală de 2%. Sedimentele USB-MDR din USB-
MDR RAS sunt îngroşate prin utilizarea Geotubes şi a polimerilor, un conţinut de materie uscată
sedimentară finală de 9%.

9.2.3. Evaluarea rezultatelor unui RAS convenţional în comparaţie cu un RAS cu modul MDR
Rezultatele RAS convenţional
Fluxurile şi soarta componenţilor reziduali la încărcarea maximă de hrană într- un RAS convenţional sunt
prezentate în Figura 30. Din calitatea apei observată în practică într- un RAS convenţional în
ZonAquaculture, se poate deduce că 98% din N dizolvat este oxidat, şi 50% din COD dizolavat. Mai departe
o denitrificare spontană de 10% din N oxidat este presupusă.

Figura 30: Diagrama fluxului de N, P şi COD în RAS convenţional.

95/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Chenar 9. Calucularea lui N şi a fluxurilor de COD în RAS convenţional.

2.1kg Nfecale este înlăturat de către filtrul drum cu o eficienţă de 0.65, oferind 1.38kg Nsolid şi 0.74kg N (re)dizolvat.
Împreună cu Nexcreţie 12.3kg există 13.1kg Ndizovat, care se presupune că este în întregime oxidat. Nitrificarea are
un CODproductivitate de 0.26g COD/g N, din care din nou 65% este este captat de către filtrul drum, adăugând
0.65*12.6*0.26*0.077 = 0.16kg N la Nsolid. Restul de 1.0kg adăugat la Nsolid provine din productivitatea (creţterea
biomasei) denitrificării spontane şi din oxidarea COD (vezi mai jos). Din Noxidat, 10% (1.3kg) este denitrificat
3
spontan, lăsând 10.7kg NO3-N rămas. Pentru a păstra o concentraţie de NO3-N în sistem de 165 g/m , schimbul de
3
apă din sistem ar trebui să fie 10,700/165 = 65 m /d, or 65,000/349 ≈ 186 L/kg hrană.

Cele 62kg CODfecale sunt înlăturate de către filtrul drum cu o eficienţă de 0.65, rezultând 41kg CODsolid şi 22kg
COD (re-) dizovat. Împreună cu 43kg CODrest sunt 72kg CODdiszolvat, din care 50% (36kg) este oxidat. Bacteriile
heterotrofice au o CODproductivitate de 0.30g COD/g COD, din care din nou 65% este capturat de către fitrul drum,
adăugând 0.65*36*0.30/(1-0.30) = 10kg COD înapoi la CODsolid. O cantitate suplimentară de 3kg CODsolid provine
din productivitatea nitrificării (vezi mai sus) şi din denitrificarea spontană, rezultând o deversare reziduală totală de
3 3
COD solid de 54kg. Cu un conţinut de COD al depunerilor de 21.3kg/m (20kg/m matrie uscată, cenuşă
3
25%),aceasta va rezulta ăntr- un flux al depunerilor de 54/21.3 = 2.5 m /d, sau 2,500/349 ≈ 7.3 L/kg hrană.
3
Bazat pe schimbul total de apă din sistem de 65 m /d, concentraţia de CODdizolvat din sistem va fi de 12,000/65 ≈
3
177 g/m .

Rezultatele unui RAS cu un USB-MDR

Fluxurile şi soarta componenţilor reziduali la încărcarea maximă de hrană într- un RAS cu un USB-MDR
asunt prezentate în Figure 31. Din calitatea apei observată în practică într- un RAS cu denitrificare din
ZonAquaculture se poate trage concluzia că 56% din COD dizolvat este oxidat. Mai departe, o denitrificare
spontană de 15% din N oxidat este presupusă, pe când din NO3-N rămas, 85% este denitrificat. Schimbul
de apă din sistem ar putea fi redus în continuare, dar nu mai există NO3 şi COD disponibile. Totuşi,
acumularea tuturor substanţelor cunoscute şi necunoscute creşte exponenţial cînd se scade suplimentar
schimbul de apă.

96/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Figure 31: Diagrama fluxului de N, P şi COD în RAS cu USB-MDR

97/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

Chenar 10. Efectul denitrificării asupra fluxurilor de N, P and COD în RAS cu USB-MDR.

În RAS cu un USB-MDR, cu 2.7kg mai mult N este re-dizolvat în USB-MDR (vezi mai jos), aducând Ndizolvat total
la 15.8kg care se presupune să fie în întregime oxidat. După denitrificarea spontană (15%, 2.4kg), şi luând în
considerare tot N biomasa de bacterii (2.1kg), NO3-N (11.4kg)ramas se presupune a fi 85% denitrificat, lăsând
3
1.7kg NO3-N rămas. Pentru a păstra concentraţia de NO3-N în sistem de 165 g/m , schimbul de apă din sistem ar
3
trebui să fie de 1,700/165 = 10 m /d, sau 10,000/349 = 30 L/kg hrană. Notă: procentul de 85% a fost de fapt ales
pentru a menţine un schimb al apei în sistem de aproximativ 30 L/kg hrană, aşa cum s- a observat în practică.

În RAS cu un USB-MDR este de asemenea disponibil mai mult CODsolid (58kg). Raportul COD/NO3-N în apa
afluentă din USB-MDR este de 58/11.4 = 5.1 gCOD/gN. Notă Se poate observa că CODsolid în reziduurile afluente
ale USB-MDR consistă în 70% (41kg/58kg) de reziduuri ,,proaspete” (fecale) şi pentru 30% din reziduurile
,,reciclate” (biomasă bacteriană).
Cele 9.7kg NO3-N denitrificat, ,,oxidează” 28kg COD (9.7 * 2.86), producând [2.86/(1-0.35)-2.86] * 9.7 = 14.9kg
CODproductivitate, din care din nou 65% (ca. 10kg) este captat de către filtrul drum. Împreună cu CODsolid rămas
de 15kg, rezultă o deversare de 25kg de reziduu solid total COD . Într- un sistem Geotube, aprox. 95% din acesta
3 3
este captat. Cu un conţinut de COD al sedimentelor de 95.9kg/m (90kg/m materie uscată, conţinut de cenusă
3
25%), rezultă un flux al sedimentelor de (25*0.95)/95.9 = 0.25 m /d, or 250/349 ≈ 0.7 L/kg hrană.
Din calitatea apei observată în practică într- un RAS cu denitrificare din ZonAquaculture RAS, o concentraţie de
3 3
COD de circa 200g/m şi o concentraţie de fosfat P de circa. 35g/m , se poate trage concluzia că 56% din
CODdizolvat eate oxidat, dar de asemenea că trebuie să existe o scufundare de fosfor în sistem pentru că
Pproductivitatea cerută pentru a menţine o astfel de concentraţie (P USB sludge = 0.21 gP/gCOD) ne se vede în
practică.

98/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

9.2.4. Parametrii de sustenabilitate

Parametrii de sustenabilitate, utilizarea resurselor per kg recoltat, utilizarea nutrienţilor ca % din date de
intrare, deversarea reziduală per kg recoltat pentru RAS convenţional şi RAS cu USB-MDR sunt prezentate
în Tabel 51. Se poate observa că RAS cu USB-MDR are un necesar mult mai scăzut de căldură, aop şi
bicarbonat. Deşi RAS cu USB-MDR are necesităţi mai ridicate de electricitate, oxygen, muncă (şi investiţii),
costurile de producţie reale per kg recoltat sunt cu 10% mai scăzute decît cele pentru RAS convenţional.
Apa deversată este redusă prin integrarea unui USB-MDR cu 81% pentru N, cu 59 % pentru COD, cu 61%
pentru TOD, cu 30% pentru CO2 şi cu 58% pentru TDS.

Convenţional USB-MDR Convenţional USB-MDR

Utilizarea resurselor Deversare reziduuri

Puiet(#/kg) 1.2 1.2 Azot

Hrană (kg/kg) 1.22 1.22 Solid (g/kg) 8.5 2.6
Electricitate (kWh/kg) 1.8 2.2 Dizolvat (g/kg) 37.4 5.9
Încălzire (kWh/kg) 10.0 0.0 Fosfor
Apă (L/kg) 238 38 Solid (g/kg) 4.5 7.2
Oxigen (kg/kg) 1.18 1.26 Dizolvat (g/kg) 3.8 1.3
a
Bicarbonat (g/kg) 252 107 COD
Muncă (h/MT) 12.5 13.1 Solid (g/kg) 189 84
Dizolvat (g/kg) 40 9
Utilizarea nutrienţilor TOD
Solid (g/kg) 227 95
Azot (% din intrare) 32 32 Dizolvat (g/kg) 48 11
Fosfor (% din intrare) 43 43 CO2 (kg/kg incl gas) 1.58 1.10
COD (% din intrare) 32 32 TDS (g/kg) 62 28
TOD (% din intrare) 32 32 Conductivitate (µS/cm) 1060 2000
a) În practică, nevoia de bicarbonat (alcalinitate) este practic nulă când denitrificarea este aplicată.

Tabel 51: Parametrii de sustenabilitate, utilizarea resurselor per kg recoltat, utilizarea nutrienţilor ca % din date de
intrare, deversarea reziduală per kg recoltat.

99/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

9.3. Modul –Sistem de filtrare pe bază de perifiton - Periphyton Turf Scrubber (PTS)

9.3.1. Descriere generală a studiului de caz

Un sistem de filtrare pe bază de perifiton (PTS) ansamblu heterogen dezvoltat natural de microorganisme
ataşate, incluzând microalge şi bacterii care colonizează o suprafaţă scufundată într- un mediu fototrofic.
Microorganismele ataşate au o rată relativ ridicată de creştere şi se regenerează repede după perturbare.
Un număr de diatomee bentonice (centrice, penate, unicelulare şi filamentoase), cyanobacterii occoide şi
filamentoase şi alge verzi bentonice filamentoase domină în vegetaţia de alge. Populaţii varietate de bacterii,
protozoare şi metazoare (ex. Nematode, mici anelide şi microcrustacee) sunt de asemenea asociate cu
vegetaţia de alge.
Perifitonul este o excelentă sursă de hrană pentru multe specii de peşti în apa naturală. Cu cât sunt mai
mulţi nutrienţi disponibili în mediul de cultură, cu atât mai înaltă este calitatea perifitonului. În timp ce creşte,
perifitonul captează materie în particule şi dizolvată, organică şi anorganică şi menţine astfel calitatea apei
favorabilă pentru organisme acvatice. Datorită aerării constante, indusă de acţiune a valurilor asupra PTS,
biofilmul de perifiton se dezvoltă într- un mediu bogat în oxigen, intensificând nitrificarea. Pe scurt, beneficiile
unui PFT includ producţia de perifiton ca şi hrană adiţională şi îmbunătăţirea calităţii apei.
Folosirea unui PTS într- un sistem de acvacultură cu recirculare (RAS) este inovativ. În acest proiect,
criteriile de design pentru un PTS în RAS au fost explorate. Tehnologia PTS pentru purificarea apei în RAS
nu este viabilă commercial pentru că este necesară o arie de interior iluminată, din care vegetaţia de alge
trebuie recoltată regulat, făcând electricitatea şi forţa de muncă foarte costisitoare. Cu toate acestea, există
indicii conform cărora vegetaţia de alge reduc bacteriile coliforme în apa reziduală terţiară şi astfel poate
ajuta la menţinerea unei calităţi microbiene favorabile a apei în bazinele de cultură RAS. Cea din urmă poate
fi atinsă prin integrarea unui mic PTS în RAS pentru a preveni dezvoltarea excesivă a bacteriilor, în timp ce
se bazează pe înlăturarea solidelor şi unităţi de biofiltrare pentru a menţine o calitate a apei favorabilă. De
aceea, parametrii de design dezvoltaţi pentru un RAS intensiv va permite integrarea tehnologiei PTS ca o
mică unitate în RAS sau ca o unitate mare în sisteme de exterior.

9.3.2. Principiile modulului

Patru sisteme de acvacultură cu recirculare (RAS) identice, la scară de laborator, au fost folosite în
experimente. Fiecare sistem a constat în un bazin de peşte de 70 l, un colector de apă de 70 l conţinând o
pompă submersibilă (tip Eheim 1250219, 28W, 230V/50Hz, capacitate maximă 20 l/m, alimentând filtrul de
scurgere cu un flux de apă de 6 l/m) şi un încălzitor electric (tip Heizer 300, 300W, 230V, menţinând
temperature apei la 25 ± 2 °C) şi un bazin de 40 l PTS. Bazinul de peşte a fost plasat astfel încât vibraţiile de
la PTS (datorită stropirii cu apă din galeata care basculează din PTS) să nu ajungă la bazinele piscicole.
Aerul era furnizat fiecărui sistem prin pietre de aer. Un filtru mic de scurgere a fost adăugat fiecărui sistem
-
pentru a evita vîrfuri în concentraţiile de NO2 . Fiecare sistem a avut un volum total de 185 l.
2
Pentru toate sistemele, bazinul PTS a avut o arie a suprafeţei de 1.96 m şi o adâncime a apei de
aproximativ 1 cm. Fiecare bazin PTS era dotat cu o plasă ecran de 3mm din oţel inoxidabil care susţinea
creşterea perifitonului şi cu o găleată basculantă de plastic care se umplea şi se golea de 4 ori pe minut
pentru a crea valuri peste ecrane (6 l/min).
Apa de evacuare din bazinul piscicol curgea în bazinul PTS şi apoi în bazinul colector unde apa era încălzită
şi pompată în filtrul de scurgere înainte de a curge înapoi în bazinul piscicol.
Tilapia de Nil (Oreochromis niloticus) au fost introduşi în fiecare sistem la o densitate fluctuând între 2 până
-0.8 -1
la 5 kg per sistem, iar peştii au fost hrăniţi 8 – 11 g kg d cu 43-47 % dietă cu proteină comercială.
Populaţia a fost introdusă la o greutate medie individuală de 30-70 g.

9.3.3. Factori de succes şi constrângeri

Studiile despre HSL şi raportul C/N au fost effectuate la o intensitate scăzută a luminii . Experimentul care
compara intensitatea ridicată si scazută a luminii a arătat că lumina afectează puternic calitatea apei din
sistem, dar afectează mai puţin cantitatea de perifiton produsă.
În heleştee, unde perifitonul creşte pe stâlpi sau pe fundul apei puţin adânci, sedimentele nu vor fi captate şi
cea mai mare parte a lor se va scufunda pe fund. Mai puţin oxigen este disponibil pe fundul heleşteului decât
în PTS şi acumularea excesivă de materie organică va face rapid fundul anoxic. Prin creşterea raportului
C/N de la 10 la 20, mineralizarea materiei organice înaintează mai rapid şi mai puţină materie organică de
acumulează pe fund. Prin urmare operarea sistemelor cu perifiton la un raport ridicat C:N poate fi
recomandată.
Per kg de hrană (91 % materie uscată) 70 g AFDM perifiton a fost recoltat la o intensitate scăzută a luminii,

100/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

158 g AFDM la o intensitate ridicată a luminii. 52% din DM din perifitonul colectat a fost proteină indicând că
perifitonul produs este o hrană pentru peşte de bună calitate. Un raport de conversie a hranei de 1.34 pentru
perifiton AFDM poate fi obţinut şi, ţinând seama de productivitatea perifitonului, într- un heleşteu de 1 ha cu
o arie de substrat pentru dezvoltarea perifitonului egală cu suprafaţa heleşteului, o producţie de tilapia de
-1 -1 -2 -1
5000 kg ha yr poate fi atinsă (presupunând o productivitatea a perifitonului de 2.5 g m d şi o utilizare de
75%).
În toate experimentele, combinaţia dintre PTS şi filtrul de scurgere a fost suficientă pentru a menţine o
calitate a apei favorabilă producţiei de tilapia de Nil. Nitrificare în filtrul de scurgere şi în PTS au contribuit
considerabil la nitrificarea din sistem şi în toate cazurile schimbul de apă a fost necesar pentru a păstra
-1
concentraţia de NO3-N sub 150 mg l . Din intrarea de N prin hrănire, totuşi 20-30% era eliberat cu schimbul
de apă.
O cantităţi mici din P şi N de intrare au fost recuperate prin perifitonul recoltat; 3% în experimentul cu raportul
C/N, 9% în studiul HSL şi 5.6 – 9.0% în studiul cu intensitatea luminii. Pentru fosfor, cantităţile recuperate au
fost de 1.6% în studiul cu raportul C/N ratio, 12% în studiul HSL şi 3.2 – 4.9% în studiul cu intensitatea
luminii. Aparent, producţia de perifiton a fost foarte diferită în cele trei studii de caz, chiar şi la aceeaşi
intensitate a luminii. În special în studiul raportului C/N producţia de perifiton a scăzut pe perioada studiului,
pe când asta nu s-a întâmplat în studiul pentru intensitatea luminii. Motivul pentru acestea nu este clar.

9.3.4. Beneficiile implementării

Sedimentele ce se acumulează în sistem au fost un important canal de scurgere pentru nutrienţi. Cu
aproximaţie, 50% din sedimente s- au acumulat în PTS, 50% în colectorul de apă. Înlăturând sedimentele
din PTS numai la sfîrşitul experimentului sau la intervale săptămânale a rezultat în rate de acumulare
similare. Observând masa de echilibru a azotului, 7% din N de intrare a fost înlăturat cu sedimentele din PTS
în studiul HSL, în comparaţie cu 10% din studiul raportului C/N şi 5-9% în studiul despre intensitatea luminii.
Pentru intrarea de P, 11, 7-8 şi 13-17% din intrarea de P au fost înlăturate în PTS, raportul C/N şi respectiv
studiul intensităţii luminii. Când combinăm sedimentele şi înlăturarea perifitonului din PTS, aprox. 15-30%
din P sau N intrate au fost recoltate şi au putut procesate pentru folosire ulterioară. Acesta este un avantaj
faţă de sistemele deschise, în care nutrienţii dispar din sistem fără opţiunea de a le refolosi.

9.4. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: Cum se administrează un heleşteu model ce

produce 5 tone de peşte pe an cu modulul PTS
2
Cu studiul PTS, producţia de perifiton şi efectul asupra calităţii apei au fost calculate per m de biofilm.
Efectul perifitonului asupra producţiei în heleşteele extensive a fost testat exclusiv de către echipa de
cercetare Wageningen. Parametrii de performanţă ai studiului de caz PTS au fost folosiţi pentru a
conceptualiza un heleşteu intensiv ca şi parte din unitatea de recirculare.

9.4.1. Descrierea unităţii de producţie

Parametrii pentru un heleşteu intensive cu crap Bazin piscicol 333 m2
comun ca şi parte dintr-o unitate de recirculare Heleşteu de 300
sunt prezentate în Tabel 52. Densitatea maximă a sedimentare
3
peştelui în bazin/ heleşteu este de 15 kg/m , iar Heleşteu de perifiton 1000
3
dimensiunea 333 m . Adâncimea apei este de 80-
Zonă de substrat 2000
100 cm. Aerarea, circularea şi revărsarea
bazinului/ heleşteului este făcută cu pompe airlift Fluxul de apă 15 l/sec
(acţionate cu aer comprimat). Mişcarea apei creată Producţia de peşte Bazin piscicol: crap comun
de pompele airlift este suficientă pentru a circula Heleşteu de perifiton: tilapia/crap
apa prin întregul sistem. Din bazin/ heleşteu, apa
Tabel 52: Parametrii pentru unitatea de producţie
curge către un heleşteu de sedimentare, cu o
cavitate de sedimentare. Cavitatea de sedimentare
3
este golită săptămânal (un volum de aprox. 10 m m). Sedimentele colectate pot fi utilizate ca şi fertilizator.
Printr- un bazin de deversare, apa curge datorită gravităţii către un heleşteu cu perifiton. Acesta este un
heleşteu cu o suprafaţă instalată de două ori mai mare decât aria heleşteului. Densitatea maximă de peşte
2
din heleşteul de perifiton este de 0.5 kg/m .
Durata culturii este de aprox. 6 luni. Crapul comun este introdus ca şi populaţie la o densitate de 28 50-g
3
peşte m . Peştii cresc până la 500-550 g în 180 zile. Biomasa recoltată este ± 5000 kg. O dietă cu 40%
-1
proteine este folosită. Încărcarea iniţială cu hrană este 10.1 kg d , încărcarea finală de hrană este de 67.8
-1
kg d .
După aprox. 1.5 luni după popularea cu crap comun, tilapia în exclusivitate masculi de 25 g sunt introduşi ăn
-2
heleşteul cu perifiton la o densitate de 2 fish m . Peştii cresc până la o dimensiune maximă de 300 g în 4.5

101/118
 MANUAL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Olanda

luni. Nu este administrată hrană.

Bugetul de nutrienţi al fermei

Înlăturarea sedimentelor de pe fundul heleşteului va fi bogată în N şi P şi poate fi un bun fertilizator pentru
culturile agricole.
Hrana din sistem este de 6200 kg, 40 % proteine. 17 % din N intrat şi 23% din P intrat vor fi recuperate din
sedimente. În heleşteul cu perifiton N şi P sunt reţinute de către fitoplancton şi perifiton. Datorită păşunării de
către tilapia, planctonul şi perifitonul vor rămâne într- un stadiu productiv (Table 53).

Utilizarea apei Descriere kg

Cu excepţia sedimentelor, nu există apă care să părăsească Hrană totală (40% prot, 1.2% P) 6 200
ferma. În plus, pierderea de apă prin evaporare este Total N în hrană 397
compensată. Dacă sunt nou construite, toate heleşteele sunt N în sedimente 77
căptuşite, asfel încât pierderile prin infiltraţii să fie neglijabile. N în perifiton 40
2
Aria totală a suprafeţei este de aproape 2000 m şi pierderea
3 N in fitoplancton 24
prin evaporare este de 3000 m .
Total P în hrană 74
P în sedimente 17.5
9.4.2. Avantaje şi dezavantaje ale heleşteului intensiv/
sistemului de perifiton P în perifiton 3.6
P în fitoplancton 3.3
Avantaje: N recuperat la crapul comun 136
• Retenţia nutrienţilor şi recuperarea lui N şi P din sistem este P recuperat la crapul comun 40
foarte ridicată: 38 % din N de intrare şi 60 % din P de intrare N recuperat la tilapia 16
sunt reţinute în peşte. În plus, parţi considerabile din intrarea P recuperat la tilapia 4.8 %
de N şi P sunt recuperate în sedimente care pot fi un N neînregistrat 104 26
excelent fertilizator. P neînregistrat 5.7 8
• Suprafaţa mare de biofiltre din sistem (aria de suprafaţă a Table 53: N and P data for intensive
heleşteului + aria de pe stâlpi) va stabiliza calitatea apei. common carp/tilapia production unit
Rata de circulaţie în bazinul piscicol/ heleşteu este de 4 ori
pe zi, în timp ce timpul de retenţie din heleşteul de perifiton
este de 1.6 zile. Pentru dezvoltarea fitoplanctonului acest timp este scurt, evitând înflorirea excesivă de
plancton, în timp ce pentru biofilmele ataşate aceasta nu este o problemă.
• Impact foarte scăzut asupra mediului
• Risc scăzut pentru infecţii cu patogeni şi paraziţi
• Nevoie scăzută de medicamente şi tratament chimic
• Ciclu de producţie annual, cu populare cu tilapia în timpul celor mai calde luni ale anului.
• Dacă există pământ disponibil adiacent bazinului de sedimentare, venituri suplimentare pot fi generate
din cultivarea de legume.
• Risc neglijabil de intoxicare cu amoniac.
• Producţie de 5 până la 10 ori mai mare decît din heleşteele tradiţionale extensive, de aceea utilizare a
unor suprafeţe de teren mai scăzute. Mai mult pământ disponibil pentru dezvoltarea naturii sau alte
activităţi.

Dezavantaje:
• O zonă de producţie destul de mare este necesară, cu investiţie iniţială mare.
• Aerarea constabtă este necesară, ceea ce presupune costuri ridicate cu energia.
• Sursa alternativă de energie este necesară.
• Sursp de încredere pentru puietul necesar primăvara, în fiecare an.
• O unitate cu 5 tone este încă foarte mică. Un pilot ar trebui testat iniţial în practică.

102/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

10. Producţia în policultură tropicală cu conceptul integrat

,,Tropenhaus” – Studiul de caz din Elveţia

10.1. Introducere – Conceptul general al Tropenhaus în Elveţia

Conceptul Tropenhaus a fost dezvoltat pentru a realiza o utilizare economică a căldurii reziduale dintr- o
staţie de compresare a gazului ce deserveşte conducta de gaze naturale care merge din Olanda în Italia.
Este localizată în cantonul Lucerne din Elveţia. Producţia de căldură reziduală anuală este de aprox. 100
GWH per an.
Producând papaia, guave, banane, carambola (star fruit) şi tilapia proaspete, produse organic, din căldură
reziduală şi hrană organică, modelul Tropenhaus este un caz model de inginerie ecologică şi sustenabilitate.
Principalele obiective ale proiectului sunt:
• să se considere reziduurile ca resursă,
• să se caute un ecosistem bazat pe concepte de proiectare,
• să se ţintească către un nivel mai înalt de diversificare,
• să se ţintească către o integrare a sistemului de nivel înalt şi
• să se înnoiască energia regenerabilă şi energia CO2-neutră.

Figura 32: Uzină de densificare ca sursă de căldură reziduală pentru policultura Ruswil

În anul 1999, bazându- se pe abordarea producţiei în policultură din Asia de Sud, un sistem de producţie
2
integrat pentru peşte şi fructe tropicale a fost lansat ca program pilot într- o seră de 1 500 m . De atunci,
muncă aplicată de dezvoltare şi cercetare a fost derulată pentru a optimiza producţia în termeni de calitate şi
cantitate.
Un element cheie al Tropenhaus este modulul de acvacultura sustenabilă pentru producţia de tilapia. Apa
bogată în nutrienţi din producţia de tilapia este folosită pentru irigare şi serveşte ca fertilizator pentru fructele
tropicale cultivate în seră.
Cei 10 ani de experienţă de prima mână adunată
pentru proiectul Tropenhaus Ruswil dovedeşte clar
că înalta calitate, peştii crescuţi sustenabil şi fructele
pot fi produse pe o bază viabilă economic, folosind
căldura reziduală ca şi principală sursă de energie.
Datorită optimizării perioadelor de recoltare şi
distanţelor scurte de transport între Tropenhaus şi
clientul final (persoane private, restaurante,
supermarketuri etc.), calitatea produselor (în termeni
de gust) este mai ridicată în comparaţie cu peştele
şi fructele tropicale importate.
Pe baza rezultatelor promiţătoare ale proiectului
pilot, două proiecte mai mari cu un volum de
investiţii totale de ca. 40 milioane € au fost
dezvoltate recent. Ambele proiecte sunt la ora
actuală în fază de construcţie şi se aşteaptă să
Figure 33: Functional scheme of Tropenhaus Ruswil
103/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

devină operaţionale la jumătatea anului 2009. Coop, unul dintre cei mai mari doi retaileri din Elveţia este
convins de conceptul Tropenhaus şi de abordarea proiectului SustainAqua şi promovează activ produsele
Tropenhaus. În acest mod, o dezvoltare a pieţei poate fi iniţiată pentru a susţine deciziile de a investi într- o
producţie de peşte mai sustenabilă. Noul Tropenhaus însuşi va servi ca platformă pentru a răspândi
conceptul de acvacultură sustenabilă şi rezultatele SustainAqua către un public mai larg în anii următori. De
aceea, ca un ,,model de sustenabilitate” atractiv, contribuie la conştientizarea importanţei producţiei
sustenabile de peşte printre fermieri, consumatori, retaileri, etc.
Precondiţii pentru implementarea sistemului „Tropenhaus System”:
• Căldura reziduală bazată pe procesarea căldurii din uzinele industriale, centrale bazate pe biogaz,
instalaţii geotermale, etc. (1.5 – 2 MW / 10 000 m2)
• Acces la o piaţă de fructe tropicale şi peşte
• Sol: Nu există necesităţi specifice, dar nu este recomandat solul rece cu ape curgatoare
• Topografie: Plat până la pante uşoare
• Radiaţie: Expunere bună la radiaţia solară
În proiectul SustainAqua, sistemul Tropenhaus a fost investigat şi dezvoltat în continuare. Cercetarea s- a
axat pe următoarele subiecte:
• Integrarea crustaceelor în producţia de tilapia
• Hrană de peşte din biomasa care a fost produsă ca şi produs secundar în Tropenhaus
• Aplicabilitatea filtrului acvaponic
După prezentarea pe scurt a rezultatelor cu privire la crustacee şi hrana peştilor, care nu sunt încă
dezvoltate pentru prezentarea comercială elevată, filtrul acvaponic va fi prezentat în detaliu.

10.2. Integrarea crustaceelor în producţia de tilapia şi hrănirea peştilor din plante tropicale

10.2.1. Descriere generală a a inovaţiei

Crustacee
Plantele tropicale (printer altele: papaia, guave, banane, star fruits) cultivate în Tropenhaus se dezvoltă bine
şi de aceea produc mult material vegetal ce nu a mai fost folosit intesiv până acum. Crustaceele în general
sunt foarte buni exploatatori de material vegetal şi de reziduuri din acvacultură cum ar fi sedimentele, fecale
de peşte sau peşti morţi.Integrarea crustaceelor în producţia de tilapia existentă are potenţialul de a:
• diversifică producţia
• intensifica managementul nutrienţilor
• folosi apa mai intensive şi
• creşte performanţa economică a sistemului
Crustaceul isopod Asellus aquaticus este foarte tolerant cu calitatea scăzută a apei şi deficitele de oxigen.
Cultivarea sa în bazine integrate în sistemele de reciclare, alimentate cu apa reziduală din din acvacultură
este destul de uşoară şi poate suplimenta hrana peştilor cultivaţi cu hrană naturală, bogată în compuşi
bioactivi. Reziduurile deversate din sistemul de acvacultură intensive, cum ar fi solidele în suspensie şi
nutrienţii dizolvaţi pot, în afară de altele, să contribuie la nutriţia peştilor ca şi hrană suplimentară. Hrana
naturală oferă amino acizi esenţiali, acizi graşi şi alţi nutrienţi necesari pentru dezvoltarea adecvată a
organismului peştilor. Studiile asupra prosperităţii păstrăvului în cultura de heleşteu, bazată pe regimul de
hrănire artificială cu o proporţie minoră de hrană naturală, au arătat o îmbunătăţire semnificativă a calităţii
cărnii de peşte şi a vitalităţii, în comparaţie cu sistemele intensive tip flow- through, ridicate pe pământ cu
diete foemate exclusive din granule artificiale.

Hrana pentru peşti din biomasă în Tropenhaus

Condiţiile climatice din seră nu sunt favorabile compostării de produse secundare din plante; aceasta duce la
costuri adiţionale pentru manipularea şi compostarea acestui material. Folosirea materialului ca hrană pentru
peşte are potenţialul de a îmbunătăţi ciclul de nutienţi al serei şi de a reduce cantitatea mare de hrană de
peşte comercială.

10.2.2. Principiile modelului

Crustacee
Asellus aquaticus a fost ţinut într- un bazin puţin adânc împreună cu alge de filament. O mică parte din apa
care circulă în sistemul de filter din bazinul piscicol a fost deviată către bazinul cu Asellus din care unde este

104/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

drenată înapoi în circuitul de apa. Asellus au fost hrănite cu sedimente (fecale de peşte, hrană) care erau
acumulate în apa peştilor, cu alge de filament crescând în însuşi bazinul de Asellus şi cu fructele de papaia
doborâte de vânt.

Hrana pentru peşte din biomasa Tropenhaus

Diferite plante, produse secundare, din plantele
tropicale cultivate în Tropenhaus au fost tăiate în
bucăţi mici şi pre- tratate prin compost. În
experimentele cu hrană, o parte din granulele
comerciale a fost înlocuită cu acest material pentru
hrănirea peştelui sau a racilor.

10.2.3. Evaluarea experimentelor

Crustaceele
Figure 34: Flow schema of the Asellus system
Populaţia de Asellus s- a dezvoltat bine şi a fost
stabilă. Compararea potrivirii diferitelor substraturi pentru acestă cultură a arătat ca integrarea culturii de
crustacee în fermele cu recirculare poate sa aducă şi alte beneficii. De departe cea mai mare producţie de
Asellus a fost înregistrată când s-au folosit algele filamentoase (Cladophora) ca şi substrat. Beneficiile
acestui substrat constau în potrivirea sa pentru hrănirea directă a tilapia împreună cu Asellus ataşate, care
cresc pe alge. Mai mult, covoare dense de Cladophora pot de aemenea să servească ca şi agent eficient în
înlăturarea solidelor în suspensie (particule organice). Particulele organice reţinute oferă o bază de hrană
excelentă pentru Asellus (şi sunt chiar hrană potrivită pentru tilapia atunci când se foloseşte biomasa
suplimentară din Cladophora direct ataşată la Asellus pentru hrănire).
Producţia mai scăzută, dar încă eficientă de Asellus a fost obţinută atunci când s-au utilizat sedimentele din
filtre ca şi substrat. Avantajul sedimentelor ca şi substrat constă în tratamentul eficient şi utilizarea unor
anumitor reziduuri din RAS, dar numai a unei mici părţi. O producţie similară de Asellus a fost de asemenea
obţinută cu plantele de acvariu şi ornamentale Ludwigia şi Eichhornia, ca şi substraturi. Pe lîngă beneficiile
producţiei de Asellus şi a unei retenţii de solide în suspensie (de Eichhornia în special) şi înlăturării
nutrienţilor, aceste plante aparţin de
asemenea produselor secundare
vandabile.

Hrana pentru peşte din biomasa

Tropenhaus
Figura 36 rezumă rezultatele acestei
sarcini. Înlocuirea furajelor nepoluante cu
compost, compost EM , Bokashi, Taro
sau papaia arată rezultate remarcabile.
Totuşi, este recomandat să se folosească
acest furaj bazat pe bio masă numai ca şi Figura 35: Rezultatele experimentului hrănirii cu biomasă
hrănire adiţională la furajele nepoluante -
Skretting.

10.2.4. Factori de success şi constrângeri

Pentru ambele module, cercetarea suplimentară este necesară. Posibili factori de succes şi constrângeri
sunt indicate mai jos.

Crustacee
Experienţa din Tropenhaus, împreună cu experimentele de substraturi arată că producţia de Asellus
aquaticus este fezabilă într- un sistem de acvacultură cu apă caldă ca Tropenhaus. Poate să contribuie la
producerea de hrană naturală, bogată în compuşi bioactivi pentru a suplimenta dieta obişnuită a peştilor de
cultură. Asellus poate fi hrănit cu sedimentele suspendate în apa peştilor dar şi cu resturile plantelor. Când
se folosesc algele cu filament ca şi substrat, poate fi folosit ca hrănă pentru peşte, împreună cu Asellus
ataşat. Covoarele dense de Cladophora pot servi de asemenea ca şi agent eficient în înlăturarea solidelor în
suspensie (particule organice). Particulele organice reţinute oferă o excelentă bază de hrană pentru
producţia de Asellus şi chiar potrivită pentru tilapia atunci când se foloseşte biomasa suplimentară de
Cladophora cu Asellus ataşat pentru hrănire directă.

105/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

Hrana pentru peşte din biomasa Tropenhaus

Utilizarea biomasei de plante produsă în Tropenhaus ca şi furaj pentru peşte este o opţiune promiţătoare
pentru diversificarea dietei peştilor. Totuşi, nu poate înlocui furajul convenţional. Dar poate fi o hrană
suplimentară naturală, bogată în substanţe bioactive. Din moment ce capacitatea stomacului la tilapia nu
este atinsă de hrănirea convenţională, hrană proaspătă suplimentară nu intră în competiţie cu hrana uscată
ba chiar ar putea chiar să completeze dieta.

10.3. Filtrul acvaponic pentru apă caldă într- un sistem de policultură ,, tropical"

10.3.1. Descrierea generală a inovaţiei

Fiecare modul de acvacultură din Tropenhaus constă din:
• un bazin de peşte,
• un heleşteu fitru pentru unitatea de tratare a apei şi
• o pompă pentru circulaţia apei.
În unul dintre module, un nou filtru
acvaponic a fost instalat şi evaluat.
Filtrul acvaponic constă în cutii de
plastic cu fante deschise umplute cu
granule de lut expandate pe care sunt
cultivate plante tropicale. Apa care
vine din bazinul de peşte este
încărcată prin partea de sus a cutiilor,
de unde se scurge prin granulele de de
lut expandate. Fantele deschise,
localizate pe fundul şi pe lateralele
cutiilor, facilitează aerarea filtrului şi
previne condiţiile anaerobe. Rădăcinile
plantelor care se stabilesc la fundul
filtrului ajută la îmbunătăţirea
performanţei mecanice a filtrului şi
oferă un habitat pentru
microorganisme. Sistem de filtrarea acvaponic cu plante tropicale (Photo: IEES)

10.3.2. Principiile modulului

Un sistem cu un filtru acvaponic şi un sistem cu filtrul folosit anterior au fost folosite pentru a compara
rezultatele individuale. Fiecare dintre aceste sisteme a avut un bazin rotund de oţel cu o membrană şi un
3
sistem de încălzire prin findul bazinului. Bazinele au avut un diametru de 5.5 m şi au fost umplute cu 10 m
de apă. Temperatura apei a fost de 25 °C. Apa a fost pompată prin unităţile de filtrare ale sistemului de două
ori pe oră. Temperatura în timpul zilei a fost de 23 °C şi temperature în timpul nopţii a fost de 18 °C. Apa din
bazinele de peşte a fost folosită pentru irigarea serei. Bazinele au fost umplute din nou cu apă de ploaie
colectată de pe acoperişul serei.
Filtrul acvaponic constă în 40 de cutii cu pereţii şi fundul acoperiţi de mâl. Fiecare cutie a fost umplută cu 60
3
L de granule de lut expandate cu un diametru de 13 mm – 20 mm. Volumul total al filtrului a fost de 2.4 m .
Un tub încarcă fiecare cutie apă provenind din bazinele piscicole.
Filtrul acvaponic conţine următoarele inovaşii ale principiului:
• Tratarea apei: Granulele de lut expandat înlocuiesc cantitatea de apă replace
• Producţia de recoltă: Plantele acvatice sunt înlocuite de către fructe şi legume
• Constructie: Instalaţia este posibilă la nivelul solului.
Sistemul este ilustrat în următoarea figură.

106/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

Figura 36: Schema fluxului sistemului cu filtru acvaponic comparat cu ,,vechiul" filtru de heleşteu

10.3.3. Evaluarea indicatorilor de sustenabilitate selectaţi de SustainAqua

Tabel 54 rezumă rezultatele privind indicatorii de sustenabilitate SustainAqua, comparând filtrul inovator
acvaponic cu filtrul de heleşteu. Acestea arată clar îmbunătăţirea privind eficienţa nutrienţilor şi a datelor de
iesire, iar creşterea productivităţii duce la costuri mai mici cu forţa de muncă.
Rezultate Sistem cu filtru acvaponic Sistem cu filtru de heleşteu
Consumul de energie per Consumul de energie per
Eficienţa energiei
tilapia produs [kWh/kg] tilapia produs [kWh/kg]
Total 214.43 Total 157.41
Căldură 214.38 Căldură 157.36
Electricitate 0.05 Electricitate 0.05

Intrare de apă Intrarea de apă per tilapia 1.4 Intrarea de apă per tilapia 1.4
produs [m3/kg] produs [m3/kg]

Ieşire de apă Ieşirea de apă per tilapia 1.4 Ieşirea de apă per tilapia 1.3
produs [m3/kg] produs [m3/kg]

N în biomasa de tilapia / N în biomasa de tilapia /

Nutrienţi: Eficienţa utilizării 0.28 0.24
Intrare N [kg/kg] Intrare N [kg/kg]

P în biomasa de tilapia / P în biomasa de tilapia /

0.32 0.27
Intrare P [kg/kg] Intrare P t [kg/kg]
Încărcarea de N in apa de Încărcarea de N in apa de
ieşire / ieşire /
Nutrients Output 0.21 0.22
Intrare N (oase de peşte) Intrare N (oase de peşte)
[kg/kg] [kg/kg]
Încărcarea de P in apa de Încărcarea de P in apa de
ieşire / ieşire /
0.17 0.29
Ieşire P (oase de peşte) Ieşire N (oase de peşte)
[kg/kg] [kg/kg]
Conţinutul de N în produsele Conţinutul de P al produselor
Refolosirea nutrienţilor pentru secundare / secundare /
0.01 0.00
produse secundare valoroase Intrare N (oase de peşte) Intrare N (oase de peşte)
[kg/kg] [kg/kg]
Conţinutul de P în produsele Conţinutul de P al produselor
secundare / secundare /
0.01 0.00
Intrare P (oase de peşte) Intrare P (oase de peşte)
[kg/kg] [kg/kg]

Cheltuială de timp pentru Cheltuială de timp pentru

Creşterea productivităţii per
operarea sistemului / produse 0.04 operarea sistemului / produse 0.27
unitate de muncă
[h/kg] [h/kg]

Tabel 54: Rezultatele cheie ale filtrului Aquaponic

107/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

Fluctuaţiile de amoniac, nitrit, nitrat, O2 and COD

Concentraţiile de amoniac sunt aceleaşi şi rămân relativ scăzute în ambele bazine, pe o perioadă
îndelungată de timp. La sfârşitul lunii august, nivelul de amoniac a crescut brusc în ambele bazine. Totuşi,
concentraţiile de amoniac măsurate în bazinele de peşte cu filtru de heleşteu s- au dovedit a fi mai mari
decât in bazinul cu filtru acvaponic. Concentraţiile de nitrit sunt în general la un nivel scăzut. Totuşi, şi aici,
există nişte vârfuri în bazinele piscicole cu flitru de heleşteu, în timp ce concentraţia de nitrit din bazinul cu
filtru acvaponic este mai echilibrat. Concentraţiile de nitrat arată variaţii de aproximativ aceeaşi magnitudine
în ambele bazine. Concentraţia de oxigen variază între 1.5 şi 7.2 în bazinele piscicole cu filtru de heleşteu şi
între 5.9 şi 7.9 în bazinele piscicole cu filtru acvaponic. Nivelele de COD sunt aproximativ aceleaşi în ambele
bazine cu excepţia unui vârf în bazinul acvaponic la mijlocul lunii aprilie.

Figura 37: Comparaţie a fluctuaţilor în concentraţia de nitrit

10.3.4. Factori de succes şi constrângeri

Filtrul acvaponic s- a dovedit a fi o modalitate eficientă din punct de vedere al costurilor de tratare a apei în
sisteme cum este Tropenhaus, unde acvacultura este combinată cu producţia de plante. Poate fi instalat în
zona cultivată a serei, oferind aceeaşi productivitate a plantelor ca şi zona cultivată rămasă. În comparaţie
cu filtrul de heleşteu, este necesară mai puţină muncă pentru întreţinerea (în particular pentru îndepărtarea
sedimentelor) sistemului de tratament. Pentru cultivarea plantelor, nu este necesară mai multă muncă decât
pentru producerea de plante obişnuite. Filtrul acvaponic arată de asemenea o performanţă biologică mai
bună decât filtrul de heleşteu, în special pentru parametrii amoniu şi nitrit care sunt toxici pentru peşte.
Acolo unde filtrul acvaponic nu poate fi integrat în zona cultivată, nevoia de spaţiu suplimentar poate fi un
dezavantaj în comparaţie cu un sistem de heleşteu amplasat deasupra bazinului piscicol. Un altă piedică
este distribuţia necesară a apei către fiecare cutie a filtrului, care conduce către un sistem de distribuţie
complex.

10.3.5. Beneficiile impelmentării

Comparat cu filtrul de heleşteu, filtrul acvaponic testat are câteva avantaje de bază:
• Valoare adăugată datorată productivităţii economice ridicate a recoltei
• Fluctuaţii mai puţine ale concentraţiilor de nutrienţi în bazinele piscicole
• Uşor de integrat în sistemul existent, fără construcţii costisitoare
• Întreţinerea filtrului necesită mai puţină muncă
Noul filtru acvaponic este un model de inginerie ecologică unde „conceptele de ecosistem sunt folosite
pentru a servi societatea” şi “reziduurile sunt considerate o resursă”. De- sedimentarea costisitoare, manuală
sau tehnică, este înlocuită de procese naturale libere. Apa reziduală din heleşteele de tilapia este folosită
pentru producerea de produse secundare de înaltă calitate (fructe şi legume tropicale) şi îmbunătăţeşte
performanţa economică a sistemului de producţie integrat. Planul de afaceri al noului proiect extins
Tropenhaus, care include noul filtru acvaponic pentru producţia de fructe, oferă dovezi de necontestat în
acest sens.

108/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

10.4. De la un studiu de caz la o fermă piscicolă: Designul sistemului de filtrare acvaponic

cu apă caldă în Tropenhaus Wolhusen

10.4.1. Introducere: Tropenhaus Wolhusen

Tropenhaus Wolhusen este bazat pe experinţa de zece ani în Ruswil unde energia reziduală industrială este
folosită pentru funcţionarea unui sistem tropical de policultură de interior. Tropenhaus Wolhusen, construit în
2
2009, are o zonă de seră de 5 400 m care serveşte ca şi unitate de producţie. Există de asemenea o clădire
pentru organizarea de evenimente pentru aproximativ 55 000 vizitatori pe an.
Policultura tropicală cuprinde o grădină tropicală unde sunt cultivate recolte de papaia, banana şi alte fructe
şi o acvacultură cu filtre acvaponice pentru producţia de tilapia. Policultura este acţionată de o sursă de
ebergie reziduală şi de nergie solară, iar furajul de peşte serveşte ca şi nutrient. Apa de ploaie este recoltată
de pe acoperişul serei. Apa de la peşti, îmbogăţită cu furaj de peşte residual, este folosită pentru irigarea
grădinii tropicale şi deci fertilizează plantele. Produsele acestui sistem sunt fructele tropicale, peşte şi
biomasa din plante.
2
Clădirea pentru organizarea de evenimente acoperă o suprafaţă de 2 100 m şi conţine o grădină tropicală, o
acvacultură de tilapia, un restaurant şi locaţii în care vizitatorii pot vedea plantele tropicale ce sunt de altfel
folosite şi în sera de producţie.
Tropenhaus Wolhusen este situată la o altitudine de 680 m a.s.l., într- o zonă deluroasă, prealpină, a
Elveţiei. Regiunea este caracterizată de agricultură, iar sera este înconjurată de ferme. Climatul poate fi
considerat temperat. Durata perioadei anuale cu soare este de aproape 1 300-1 400h. Cantitatea anuală de
precipitaţii din regiune este de aproximativ 1 200mm.
Sera este conectată la o sursă de căldură reziduală industrială ce asigură apă caldă de aproximativ 60 °C,
ce este folosită pentru încălzirea serei şi pentru peşti. Temperatura ţintă pentru seră este de 23 °C în timpul
zilei şi 18 °C noaptea. Temperatura apei pentru peşti este de 26 °C.
2
Aria cultivată este de aproximativ 4 000 m şi producţia anuală de fructe tropicale (în special papaya şi
banane) este de aproximativ 60 t sau chiar mai mult.

Figure 38: Plan al Tropenhaus Wolhusen cu acvacultură

10.4.2. Descrierea unităţii de acvacultură

Componenta producţiei de peşte constă în 6 module de acvacultură, fiecare echipat cu două bazine
2
piscicole şi două filtre acvaponice. Aria necesară pentru un modul este de aproximativ 180 m , incluzînd cei
2
32 m necesari pentru filtrul acvaponic.

109/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

Modul de acvacultură în construcţie (Photo: IEES)

Figure 39: Schema modulului de acvacultură

Cele două bazine ale unui modul sunt interconectate cu o

conductă pentru compensare hidraulică. Apa pentru
irigarea serei este luată din unul dintre bazinele piscicole în
care este direcţionată şi apa de ploaie. Extragerea de apă
pentru irigarea este controlată de un computer de irigare,
apa fiind re-alimentată de către un nivel de control din
bazinul piscicol.
Bazinele piscicole sunt sunt din oţel, rotunde şi etanşeizate
cu o membrană PE. Diametrul este de 5.5 m şi înălţimea
este de 1.6 m, adâncimea apei de 1.3 m, iar volumul apei
3
de 30 m . Densitatea populaţiei este de 20 kg de peşte per
metru cub de apă, iar recolta este de 920 kg per an şi
bazin.

Un bazin piscicol în construcţie (Photo: IEES)

10.4.3. Filtrul acvaponic dezvoltat în conformitate cu rezultatele studiului de caz

Filtrul acvaponic este realizat din cutii de plastic şi este umplut cu granule de lut expandate. Fundul şi pereţii
acestor cutii au deschideri care permit trecerea aerului şi a apei. Plantele tropicale sunt cultivate în cutii.
Principalele recolte sunt papaya şi banana ca şi în sera rămasă, dar şi chilli, lemon grass, tarot şi galangal.
Producţia de pe suprafaţa filtrului este cel puţin aceeaşi pe metru pătrat ca aceea de pe suprafaţa de seră
rămasă.
Filtrul pentru un bazin piscicol are 56 de cutii de filtrare. Filtrul este în continuu încărcat cu o încărcătură de
3
1 m pe minut sau de aproximativ 18 L per minut şi cutie. Cutiile de plastic au dimensiuni de 60 x 40 x 32 in ,
fantele de pe margini şi de pe fund sunt de 5 mm lăţime. Cutiile sunt umplute cu 60 L de granule de lut
expandate cu dimensiuni ce variază între 8 – 16 mm. Apa este pompată din bazinul piscicol către un
distributor din care tuburi direcţionează apa către fiecare cutie din filtru.

110/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

stânga: Cutii de filtrare cu tub de apă şi chilli, dreapta: un banan crescut într- o cutie de filtrare (Photos: IEES)

Figura 40: Diagrama modulului de acvacultură din Tropenhaus Wolhusen

Acvacultura este plasată pe o pantă astfel încât filtrul se află deasupra bazinului de peşte şi apa poate să
curgă direct înapoi în bazinul piscicol.

Figure 41: Secţiune transversală prin ferma de acvacultură

111/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA
Studiul de caz din Elveţia

10.4.4. Costuri şi om- oră

Următorul tabel arată costurile pentru construirea unui modul de acvacultură, aşa cum a fost descris anterior.
Cheltuielile pentru construcţia unui astfel de model sunt împărţite în costuri pentru material şi om-oră pentru
instalare. Pentru instalare, un muncitor calificat ar trebui implicat, cu susţinerea unor muncitori necalificaţi
Cheltuielile legate de inginerie şi lucrările de teren necesare pentru excavare şi poziţionarea bazinului de
peşte nu sunt incluse. Costurile cu materialele sunt indicate în Euro, fără taxe, dar pot include echipamente
de lucru regulamentere.
Tabel 55: Cheltuieli pentru un modul de acvacultură

€ % h %
Bazin piscicol cu izolaţie, gură de scurgere şi
evacuare 12'048 45% 71 29%
Filtru acvaponic 3'611 14% 83 34%
Pompă de filtrare, fiting- uri şi conducte 7'138 27% 59 24%
Încălzire; convertizor, pompă, fiting- uri 3'891 15% 32 13%
Total 26'687 100% 245 100%

10.4.5. Avantaje şi dezavantaje ale filtrului acvaponic

În sistemele ca şi Tropenhaus, în care acvacultura este combinată cu producţia de plante, filtrul acvaponic
este o modalitate eficientă din punct de vedere al costurilor de tratare a apei. Poate fi instalat pe zona
cultivată a serei oferind aceeaşi productivitate a plantelor ca şi aria cultivată rămasă. În comparaţie cu filtrul
de heleşteu, este necesară mai puţină muncă pentru întreţinerea (în particular pentru îndepărtarea
sedimentelor) sistemului de tratament. Pentru cultivarea plantelor, nu este necesară mai multă muncă decât
pentru producerea de plante obişnuite. Filtrul acvaponic arată de asemenea o performanţă biologică mai
bună decât filtrul de heleşteu, în special pentru parametrii amoniu şi nitrit care sunt toxici pentru peşte.
Acolo unde filtrul acvaponic nu poate fi integrat în zona cultivată , nevoia de spaţiu suplimentar poate fi un
dezavantaj în comparaţie cu un sistem de heleşteu amplasat deasupra bazinului piscicol, ca şi în
Tropenhaus. Distribuţia necesară a apei către fiecare cutie a filtrului conduce către un sistem de distribuţie
complex.

Noul filtru acvaponic după şapte luni de funcţionare (Photo: IEES)

112/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA

Referinţe şi recomandări pentru lecturi suplimentare

Informaţii despre proiectul SustainAqua

Internet:
www.sustainaqua.org – website proiect
wiki.sustainaqua.org – unealtă a Wikipedia online care oferă informaţii despre rezultatele proiectului

Sustenabilitatea în acvacultură
Internet:
www.euraquaculture.info – portalul CONSENSUS ce se concentrează pe sustenabilitate în acvacultură

EIFAC/EC Working Party on Market Perspectives for European Freshwater Aquaculture, Brussels, Belgium,
14 – 16 May 2001: 84-94
BEVERIDGE, M.C.M.; PHILLIPS, M.J. & MACINTOSH, D.J. (1997): Aquaculture and the environment: the
supply of and demand for environmental goods and services by Asian aquaculture and the
implications for sustainabil¬ity. In: Aquaculature Research 28, 797-807 CEC [COMMISSION OF THE
EUROPEAN COMMUNITIES] (2005): Proposal for a Council Regulation on organic pro¬duction and
labelling of organic products. COM(2005)671 final. - Brussels
CEU [COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION] (2006): Proposal for Council Regulations on organic
production and la¬belling of organic products, amending Regulation (EC) no 2092/91, 10782/06. -
Brussels
FAO [FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS] (1988): Aspects of FAOs
policies, programmes, budget and activities aimed at contributing to sustain¬able development.
Document to the ninety-fourth Session of the FAO Council, Rome, 15-25 November 1988. Rome,
FAO,CL94/6.
FAO [FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS] (1995): Code of conduct
for responsible fish¬eries. - Rome
FEAP [FEDERATION OF EUROPEAN AQUACULTURE PRODUCERS] (2000): Code of conduct for
European Aquaculture. - Boncelles, Belgium
FOCARDI, S.; CORSI, I.; FRANCHI, E. (2005): Safety issues and sustainable development of European
aquacul¬ture: new tools for environmentally sound aquaculture. In: Aquaculture International 13, 3-17
FRANKIC, ANAMARIJA & HERSHNER, CARL (2003): Sustainable aquaculture: developing the promise of
aquacul¬ture. In: Aquaculture International 11: 517-530
HALBERG, NIELS; VAN DER WERF, HAYO M.G.; BASSET-MENS, CLAUDINE; DALGAARD, RANDI; DE
BOER, IMKE J.M. (2005): Environmental assessment tools for the evaluation and improvement of
European livestock produc¬tion systems. In: Livestock Production Science 96, 33-50
SECOND INTERNATIONAL SYMPOSIUM ON SUSTAINABLE AQUACULTURE IN OSLO (1997):
Holmenkollen guidelines for sustainable aquaculture. - Oslo
WURTS, W. A. (2000): Sustainable Aquaculture in the Twenty-First Century. In: Reviews in Fisheries
Science 8 (2), 141-150
BELL, S. & STEPHEN MORSE , 1999.- Sustainability indicators: measuring the immeasurable?. Earthscan,
ISBN 185383498X, 9781853834981, 175 pp.
http://books.google.es/books?hl=es&lr=&id=FZvLx3x9tYsC&oi=fnd&pg=PR7&dq=%22Bell%22+%22S
ustainability+indicators:+measuring+the+immeasurable%3F%22+&ots=Fr5MxY7Ocv&sig=f6OR5Acs
Gy7eA_QkriVyYBjo5vA
FAO/ICLARM/IIRR,2003.- Integrated agriculture-aquaculture. A primer. FAO Fisheries Technical Paper, n
407. 149 p. ( in English)
http://www.fao.org/DOCREP/005/Y1187E/Y1187E00.HTM
MEA, 2005.- Ecosystems and Human Well-being. A Framework for Assessment.
http://www.millenniumassessment.org/en/Framework.aspx

113/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA

Lecturi recomandate depre terenurile umede artificiale şi sistemele integrate intensiv-

extensive
AZIM, M.E., VERDEGEM, M.C.J., VAN DAM, A.A., BEVERIDGE, M.C.M. (2005). Periphyton: ecology,
exploitation and management. CABI Publishing, Camebridge, MA 02139, USA.
COSTA-PIERCE, B.A. (1998). Preliminary investigation of an integrated aquaculture-wetland ecosystem
using tertiary-treated municipal wastewater in Los Angeles County, California. Ecological Engineering,
10: 341-354.
GOPAL, B. (2003). Perspectives on wetland science, application and policy. Hydrobiologia, 490: 1-10.
GÁL, D., PEKÁR, F., KEREPECZKI, É., VÁRADI, L. (2007). Experiments on the operation of a combined
aquaculture-algae system. Aquaculture International, 15: 173-180.
GÁL D., KEREPECZKI É., SZABÓ P., PEKÁR F. (2008). A survey on the environmental impact of pond
aquaculture in Hungary. European Aquaculture Society, Special Publication No. 37, pp. 230-231.
KADLEC, R.H., KNIGHT, R.L. (1996). Treatment wetlands. Lewis Publishers, Boca Raton, USA.
KEREPECZKI É., GÁL D., SZABÓ P., PEKÁR F. (2003). Preliminary investigations on the nutrient removal
efficiency of a wetland-type ecosystem. Hydrobiologia, 506-509: 665-670.
KEREPECZKI, E., PEKAR, F. (2005). Azot dynamics in an integrated pond-wetland ecosystem. Verh.
Internat. Verein. Limnol., 29: 877-879.

Lecturi recomandate despre policultura de heleşteu şi sistemul în cascadă

SZUMIEC, M.A., AUGUSTYN, D. 2002. Dynamics of the surface water circulation between a river and
fishponds in a sub-mountain area. IN: Rizzoli A.E. & Jakeman A.J. (Eds), Integrated assessment and
decision support. Proceedings of the First biennal meeting of the International Environmental
Modelling and Software Society, Lugano (Switzerland), 1, 358-362
BOYD, C. 1995. Bottom soils, sediment and pond aquaculture. Chapman & Hall, New York, p. 348
EL SAMRA, M., OLÁH. 1979. Significance of azot fixation in fish ponds. Aquaculture, 18:367-372
RAHMAN, M. M., 2006.Food web interactions and nutrient dynamics in polyculture ponds PHD. Thesis.
Wageningen University, 168 p. http://library.wur.nl/wda/dissertations/dis3980.pdf
WHO, 2006.- Guidelines for the safe use of wastewater, excreta and greywater . Volume 3 Wastewater and
excreta use in aquaculture. World Health Organization, ISBN 9241546840, 9789241546843, 158 pp.
MARA, DUNCAN & SANDY CAIRNCROSS, 2003.- Guidelines for the Safe Use of Excreta and Wastewater
in Agriculture and Aquaculture, Executive summary -UNEP- WHO Publications, 32 p.
http://www.bvsde.paho.org/bvsacd/who/waste1.pdf
http://bases.bireme.br/cgibin/wxislind.exe/iah/online/?IsisScript=iah/iah.xis&src=google&base=REPIDISCA&l
ang=p&nextAction=lnk&exprSearch=11401&indexSearch=ID
YEO, S. E., BINKOWSKI F.P & MORRIS, J.P., 2004.-Aquaculture Effluents and Waste By-Products.
Characteristics, Potential Recovery, and Beneficial Reuse. NCRAC Publications Office North Central
Regional Aquaculture Center. Iowa State University.
http://www.aqua.wisc.edu/publications/PDFs/AquacultureEffluents.pdf

Lecturi recomandate despre fermele de păstrăv model

Internet:
https://www.retsinformation.dk/Forms/R0710.aspx?id=12998 - Bekendtgørelse om Ferskvandsdambrug,
BEK nr. 1325 af 20/11/2006.
https://www.retsinformation.dk/Forms/R0710.aspx?id=13002 - Bekendtgørelse om Modeldambrug, BEK nr
1327 af 20/11/2006.
http://www.blst.dk/ - Data from By- og Landskabsstyrelsen 2007

BUREAU, D.P. AND CHO, C.Y. , 1999. Phosphorus utilization by rainbow trout (Oncorhynchus mykiss):
estimation of dissolved phosphorus waste output. Aquaculture 179: 127-140.
CHO, C.Y., SLINGER, S.J., AND BAYLEY, H.S. 1982. Bioenergetics of salmonid fishes: energy intake,
expenditure and productivity. Comp. Biochem. Physiol. 73B: 25–41.

114/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA

DALSGAARD, J., EKMANN, K.S., PEDERSEN, P.B., AND VERLHAC, V., 2008. Effect of supplemented
fungal phytase on performence and phosphorus availability by phosphorus-depleted juvenile rainhbow
trout (Oncorhynchus mykiss), and on the magnitude and composition of phosphorus waste output.
Aquaculture , doi:10.1016. 2008
JOKUMSEN, A. (2002). Udredning vedr. vandforbrug ved produktion af regnbueørreder i danske dambrug.
DFU-rapport nr. 106-02. Report in Danish.
LOKALENERGI 2008:1: Energioptimalt design af dambrug.
PEDERSEN, P.B.; GRØNBORG, O.; SVENDSEN, L.M. (2003): Modeldambrug. Specifikationer og
godkendelseskrav. Arbejdsrapport fra DMU, nr. 183, 2003. Report in Danish.
SUGIURA, S.H., DONG F.M., AND HARDY, R.W., 2000b. Primary responses of rainbow trout to dietary
phosphorus concentration. Aquacult. Nutr. 6: 235-245.
SVENDSEN, L.M., SORTKJÆR, O., OVESEN, N.B., SKRIVER, J., LARSEN, S.E., BOUTTRUP, S.,
PEDERSEN, P. B., RASMUSSEN, R.S., DALSGAARD, A.J.T., AND SUHR, K, 2008. Modeldambrug
under forsøgsordningen. Faglig slutrapport for måle- og dokumentationsprojekt for modeldambrug "(in
Danish)". DTU Aqua rapport nr.193-08 . DTU Aqua, Technical University of Denmark.
SVENDSEN, L.M., SORTKJÆR, O., OVESEN, N.B., SKRIVER, J., LARSEN, S.E., PEDERSEN, P. B.,
RASMUSSEN, R.S. AND DALSGAARD, A.J.T., 2008. Ejstrupholm Dambrug - et modeldambrug under
forsøgsordningen. Statusrapport for 2. måleår af moniteringsprojektet med væsentlige resultater fra
første måleår (”In Danish”). DTU Aqua rapport nr.188-08 . DTU Aqua, Technical University of
Denmark.

Lecturi recomandate despre metode noi în RAS

Lecturi recomandate despre creşterea de tilapia în RAS
BOVENDEUR, J., EDING, E.H., HENKEN, A.M., 1987. Design and performance of a water recirculation
system for high-density culture of the African catfish, Clarius gariepinus (Burchell 1822). Aquaculture
63, 329–353
EDING, E.H., WEERD, J.H. VAN, 1999. Grundlagen, Aufbau und Management von Kreislaufanlagen. In:
M.Bohl (Ed.), Zucht und Produktion von Süsswasserfischen, DLG –Verlag, Frankfurt, München,
2nd edn., pp. 436-491.
EDING, E.H., KAMSTRA, A., VERRETH, J.A.J., HUISMAN, E.A., KLAPWIJK, A., 2006. Design and
operation of nitrifying trickling filters in recirculating aquaculture: a review. Aquaculture Engineering 34,
234–260.
HEINSBROEK, L.T.N. AND KAMSTRA, A., 1990. Design and performance of water recirculation systems for
eel culture. Aquacult. Engineering 9 (3), 87–207.
Schneider, O., Sereti, V., Eding, E.H., and J.A.J. Verreth, (2005). Analysis of nutrient flows in integrated
intensive aquaculture systems. Aquacultural Engineering 32, 379–401.
TIMMONS, M.B. AND J.M. EBELING, 2007. Recirculating Aquaculture, Cayuga Aqua Ventures, Ithaca,
New York

Lecturi recomandate despre tehnologia pentru heleşteu PTS:

ASADUZZAMAN, M., WAHAB, M.A., VERDEGEM, M.C.J., HUQUE, S., SALAM, M.A., AZIM, M.E., 2008.
C/N ratio control and substrate addition for periphyton development jointly enhance freshwater prawn
Macrobrachium rosenbergii production in ponds. Aquaculture 280, 117-123.
AZIM, M.E., VERDEGEM, M.C.J., VAN DAM, A.A., BEVERIDGE, M.C.M., 2005. Periphyton : ecology,
exploitation and management. CABI Publishing, Camebridge, MA 02139, USA.
RAHMAN, M.M., YAKUPITIYAGE, A., 2006. Use of fishpond sediment for sustainable aquaculture-
agriculture farming. International Journal of Sustainable Development and Planning 1, 192-202.

Lecturi recomandate legate de proiectul Tropenhaus

ADLER , PAUL R., 1998.- Phytorremediation of aquaculture effluents. Aquaponics Journal, IV4, 10-15.
http://www.cepis.org.pe/bvsair/e/repindex/repi84/vleh/fulltext/acrobat/phytoaqu.pdf
ADLER , PAUL R., STEVEN T. SUMMERFELT , D. MICHAEL GLENN , FUMIOMI TAKEDA
2002.Mechanistic approach to phytoremediation of wáter. Ecological Engineering 20, 251/264

115/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA

http://www.ars.usda.gov/SP2UserFiles/Place/19310000/FTakeda/2003EcolEng20251-264.pdf
DEZSERY, A.,1999.- Growing Notes--Australian Aquaponics--Whole Fresh Fish and a Side Salad Please!.
The Growing Edge Magazine, 11(2)
http://www.growingedge.com/magazine/back_issues/view_article.php3?AID=110217
DIVER S, 2006.- Aquaponics-Integration of Hydroponics with Aquaculture.
http://attra.ncat.org/new_pubs/attrapub/PDF/aquaponic.pdf?id=NewYork
HUGHEY, T. W. 2005.- Barrel- Ponics. Aquaponics in a Barrel.
http://www.aces.edu/dept/fisheries/education/documents/barrel-ponics.pdf
JACKSON,L. & MYERS J., 2002.- Alternative Use of Produced Water in Aquaculture and Hydroponic
Systems at Naval Petroleum Reserve No. 3.
http://www.gwpc.org/GWPC_Meetings/Information/PW2002/Papers/Lorri_Jackson_PWC2002.pdf
JONES S., 2002.- Evolution of aquaponics . Aquaponics Journal , n 24 ( 1st Quarter, 2002). In :
http://www.aquaponicsjournal.com/articleEvolution.htm
LENNARD W., 2004.- Aquaponics, the theory behind the integration. In GAIN (Gippsland Aquaculture
Industry Network) http://www.growfish.com.au/content.asp?contentid=1060
WILSON, G. 2002a.- Saltwater aquaponics. The Growing Edge, Volume 13, Number 4, March/April 2002,
page 26.
http://www.growingedge.com/magazine/back_issues/view_article.php3?AID=130426

116/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA

Autorii manualului

Editori
Dr. László Váradi (Research Institute for Fisheries, Aquaculture and Irrigation - HAKI)
Tamás Bardócz (Akvapark Association)

Lista de autori per capitol:

1. SustainAqua – O introducere
Alexandra Oberdieck - ttz Bremerhaven
2. Sustenabilitatea în acvacultură
Christian Hildmann - Martin-Luther-University Halle Wittenberg
Alexandra Oberdieck - ttz Bremerhaven
3. Tehnologia şi producţia principalelor tipuri de acvacultură de apă dulce din Europa
Tamás Bardócz - Akvapark Association
4. Cadrul legislativ şi administraţia în acvacultura de apă dulce europeană
Tamás Bardócz - Akvapark Association
László Váradi – Research Institute for Fisheries, Aquaculture and Irrigation (HAKI)
5. Calitatea produsului şi diversificarea – Oportunităţi de piaţă pentru fermierii din acvacultură
pentru peşte şi produse secundare
Alexandra Oberdieck - ttz Bremerhaven
6. Tratarea apei în sistemele de acvacultură intensivă prin terenuri umede şi bazine piscicole
extensive
Dénes Gál, Éva Kerepeczki, Tünde Kosáros, Réka Hegedűs, Ferenc Pekár, Lászlo Váradi –
Research Institute for Fisheries, Aquaculture and Irrigation (HAKI)
7. Noi metode în creşterea de păstrăv pentru reducerea efluenţilor din fermă– Studiu de caz în
Danemarca
Alfred Jokumsen, Per B. Pedersen, Anne Johanne T. Dalsgaard, Ivar Lund, Helge Paulsen, Richard
S. Rasmussen, Grethe Hyldig - Technical University of Denmark, National Institute of Aquatic
Resources (DTU Aqua)
Lisbeth J. Plessner, Kaare Michelsen, Christian Laursen - Danish Aquaculture Organisation (ODA)
8. Producţie naturală îmbunătăţită îm heleşteele intensive– Studiu de caz din Polonia
Maciej Pilarczyk, Joanna Ponicka, Magdalena Stanna - Polish Academy of Sciences, Institute of
Ichthyobiology and Aquaculture (GOLYSZ)
9. Producţia în policultură tropicală cu conceptul ,,Tropenhaus” integrat- Studiu de caz în Elveţia
Johannes Heeb, Philippe Wyss - International Ecological Engineering Society (IEES)
Zdenek Adamek - Research Institute of Fish Culture and Hydrobiology, University of South Bohemia
(USB)
10. Creşterea de tilapia în sisteme de acvacultură cu recirculare (RAS) – Studiu de caz în Olanda
Ep Eding, Marc Verdegem, Catarina Martins, Geertje Schlamann, Leon Heinsbroek, Johan Verreth -
Aquaculture and Fisheries Group, Wageningen University (WU-AFI)
Frans Aartsen, Victor Bierbooms - Viskwekerij Royaal B.V./ ZonAquafarming B.V. (ROYAAL)

117/118
 MANUALUL SUSTAINAQUA

Mulţumiri

Acest manual este unul dintre produsele
proiectului de cercetare colectiv SustainAqua –
fondat de către Comisia Europeană ca parte a
Sixth Framework Programme (FP6). Cercetarea şi
instruirea au fost derulate de o echipă de 23 de
parteneri:
ttz Bremerhaven (ttz), Germania; International
organisation for the development of fisheries in
Eastern and Central Europe (EUROFISH),
Danemarca; Akvapark Association (AKVAPARK),
Hungary; Verband der Deutschen Binnenfischerei
e.V. (VDBi), Germania; Vattenbrukarnas
Riksförbund (VRF), Suedia; Stowarzyszenie
Producentów Ryb Lososiowatych (PTBA), Polonia;
Organización de Productores Piscicultores (OPP),
Spania; Österreichischer Fischereiverband (ÖFV),
Austria; Su Ürünleri Tanitim Dernegi (BTG),
Turkey; Danish Aquaculture Organisation (ODA),
Denmark; International Ecological Engineering
Society (IEES), Elveţia; AquaBioTech Ltd. (ABT),
Malta; Aranyponty Halászati Zrt. (ARANY),
Hungary; Aquakultur Kahle (KAHLE), Germania;
Hodowla Ryb "SALMO" (SALMO), Polonia; Liman
Enegre Balikçilik Sanayii ve Ticaret Ltd.STI.
(LIMAN), Turcia; Viskwekerij Royaal B.V.
(ROYAAL), Olanda; University of South Bohemia
in Ceske Budejovice (USB), Cehia; Wageningen
University - Aquaculture and Fisheries Group (WU-
AFI), Olanda; Polska Akademia Nauk, Zakład
Ichtiobiologii i Gospodarki Rybackiej (GOLYSZ),
Poland; Martin-Luther-University Halle Wittenberg
(MLU), Germania; Research Institute for Fisheries,
Aquaculture and Irrigation (HAKI), Ungaria;
Technical University of Danemarca - National
Institute of Aquatic Resources (DTU-AQUA),
Danemarca
Munca din spatele producerii acestui manual este
efortul conjugat al uni număr mare de persoane,
prea multe pentru a fi menţionate individual, dar
vom menţiona totuşi următoarele persoane pentru
o contribuţie excepţională:
Tamás Bardócz (AKVAPARK), Alexandra
Oberdieck (ttz), Dénes Gál (HAKI), Alfred
Jokumsen (DTU-AQUA), Maciej Pilarczyk
(GOLYSZ), Ep Eding & Marc Verdegem (WU-AFI),
Johannes Heeb & Philippe Wyss (IEES)
Le multumim pentru munca depusă.

Echipa SustainAqua (Photo: ttz Bremerhaven)

Copertă, design şi layout by EUROFISH

©SustainAqua, June 2009. All rights reserved.

Free for distribution.
More information: www.sustainaqua.org

Vă rugăm să citaţi astfel:

" SustainAqua – “Integrated approach for a sustainable and healthy freshwater aquaculture” (2009).
SustainAqua handbook – A handbook for sustainable aquaculture