Aspecte generale privind

cercetarea criminalistica a
scrisul de mana
 Abstract

Actele scrise au o importanta deosebita in toate domeniile de activitate deoarece ele

servesc la fixarea aparitiei, modificarii sau stingerii raporturilor juridice de tot felul. Ele atesta
fapte si evenimente de mare insemnatate pentru activitatea unei societati publice sau
private precum si pentru apararea drepturilor legale ale persoanelor .

Written documents are very important in all fields as they serve to fix the appearance,
alteration or extinction of legal relations of all kinds.They testify the facts and events of great
significance for the work of public and private companiesas well as to defend the legal rights
of persons.

In ultimile decenii, criminalistica mondiala a inregistrat progrese deosebite,vizibile

pentru toata lumea. Acest lucru i-a determinat pe unii teoreticieni ai dreptului penal sa afirme
ca in domeniul realizării justiţiei, secolul al xx-lea si, este de presupus, ca si cel ce va urma s-
ar caracteriza prin ponderea fara precedent a probatiunii ştiinţifice. Realizările criminalisticii
vizează, indeosebi, metodele si procedeele de investigaţie. Aplicarea la domeniul
criminalisticii a unor rezultate obţinute de cercetarea fundamentala a permis crearea unor
tehnici noi de investigaţie si, in acelaşi timp, modernizarea, optimizarea unor metode de lucru
consacrate.

De secole, scrisul, in special cel de mana a reprezentat unul din cele mai importante
mijloace de comunicare. Eficienta sa deosebita, relativa simplicitate a insusirii de către orice
persoana, l-au făcut treptat indispensabil bunei desfăşurări a relatatiilor sociale din intreaga
sfera a activităţilor omeneşti. Denumit de unii ,,o prelungire a ideilor pe hârtie”, noţiunea de
scris devine corelativa, poate chiar confundabila cu cea de inscris.
Si in prezent, in pofida apariţiei mijloacelor de scriere mecanice si electronice, scrisul de
mana continua sa-si păstreze importanta, lucru evidentvalabil si pentru actele intocmite in
acest mod.1

La inceput, omul a căutat sa descopere un mod adecvat pentru a-si păstra ideile si s-a
fixat asupra unor obiective simbolice care ii fixau in minte un anumit fapt. Ulterior s-a recurs
la picturi ce desemnau un conţinut concret al ideii. Un exemplu in aceasta privinţa ii
constituie picturile rupestre de animaţie. Mult mai târziu s-a inventat ideograma, ce constituie
un semn pentru cuvânt.

In cadrul larg al expertizei criminalistice a documentelor scrise, un loc aparte il detine

expertiza criminalistica a scrisului, pozitia sa de sine statatoare fiind determinata de natura
obiectului investigat si de metodele prin care se realizeaza studiul scrierii de mana.2

1
C.Suciu, „Criminalistica” Editura Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1972, pag. 470
2
Emilian Stancu - Criminalistica, vol.I, Ed. Actami, Bucuresti, 1997, pag. 327
 Expertiza criminalistica a scrisului - numita si grafoscopie sau expertiza grafica - este una
dintre cele mai importante ramuri ale criminalisticii si are ca obiect de activitate identificarea
autorului unui scris necunoscut sau contestat prin:

 Stabilirea faptului daca un text sau o semnatura au fost realizate de catre persoana
nominalizata in actul respectiv
 Identificarea persoanei care a executat un text sau o semnatura care s-au dovedit ca nu
apartin titularului sau provin de la autori necunoscuti sau cu nume fictive.3

Specialitii romani in materia analizei scrisului de mana si a autenticitatii documentelor

amintim urmatoarele personalitati: Stefan Minovici(1900), Gh. Marinescu (1905), I.T.Ulic
(1916), C.I.Parhon (1917), Helene Bogdanovici (1930), Mihail Kerenbach (1935), Aurel Boia
(1943) si in special Henri Stahl (1926), profesor la Scoala superioara de arhivistica si
paleografie.4

Diferentele dintre grafoscopie si grafologie

Dată fiind confuzia care în general domneşte cu privire la disciplinele care studiază
scrisul, este necesar să se precizeze că simpla enunţare a obiectului expertizei grafice nu este
suficientă pentru definirea precisă a acestui gen de examinare. De aceea, în vederea unei juste
înţelegeri a întinderii sferei de probleme şi a limitelor acestuia sunt necesare câteva explicaţii
referitoare la termenii mai sus enumeraţi cu accent pe diferenţa dintre expertiza grafică şi
grafologie.

Astfel, termenul de “grafică” înseamnă arta scrisului, a desenului.

,,Grafic” înseamnă redarea în scris a cuvintelor – scriere – felul în care este scris un
cuvânt sau un text.

Prin ,,grafoscopie” se înţelege studiul scrisului în scopul determinării autenticităţii

unor acte, unor iscălituri etc., respectiv studiul scrisului în scopul identificării scriptorului,
scris a cărui specificitate justifică existenţa unui gen autonom de expertiză: expertiza
criminalistică a scrisului, denumită corect şi ,,grafoscopie judiciară” sau ,,expertiza grafică”.
Obiectul nemijlocit al acestei expertize îl constituie identificarea scriptorului şi în practică se
concretizează în următoarele situaţii:

 verificarea faptului dacă un text sau o semnătură provine realmente de la scriptorul

nominalizat în act;
 identificarea persoanei care a executat un text sau o semnătură ce s-au dovedit a nu
aparţine titularului respectiv (false) ori provine de la un autor necunoscut (scrieri
anonime, acte pe nume fictive, adăugiri etc.).

Uneori scrierea şi semnarea unui act de către titular echivalează cu însăşi autenticitatea
lui, cum ar fi cazul unui testament întocmit personal de testator. Alteori situaţia este mai
3
Gheorghe Nicola - Expert Criminalist
4
Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea Iasi, 1973, pag.14
complicată. De exemplu, semnătura de pe o chitanţă aparţine întradevăr persoanei pe numle
căreia a fost executată, ceea ce nu înseamnă în mod automat că şi actul este autentic întrucât
semnătura putea fi dată  ,,în alb” ori  ,,furată”  prin intermediul hârtiei copiative, iar textul
adăugat ulterior. În alte cazuri scrisul provine de la cel îndrituit să-l execute, deci aparent
actul  este autentic, şi cu toate acestea avem de-a face cu un fals, de pildă în cazul în care pe o
foaie de parcurs conducătorul auto modifică numărul de kilometri parcurşi, tonajul, localităţile
de destinaţie etc.

,,Grafologia”, cel puţin ca termen, este extrem de frecvent confundată cu expertiza

criminalistică a scrisului.

Etimologic grafologia este ,,ştiinţa scrisului”, dar scrisul propriu, ca disciplină,

independentă, este acela de determinare a caracterului şi a personalităţii omului cu ajutorul
scrisului.

Grafologia se bazează pe teza că o persoană poate fi uşor recunoscută prin gesturile

sale, gesturi care nu depind de o intenţie sau voinţă de moment, ci de o conjugare a forţelor
conştiente şi inconştiente ce ar anima fiecare persoană. Toate atitudinile fiinţei umane sunt
deci gesturi încărcate de semnificaţii psihologice care se reflectă net şi în  scris şi anume în
caracteristicile generale ale scrisului, în tipurile  de mişcări ca reflexe spontane, privite
independent de formele literale pe care le îmbracă.

Sub aspectul relaţiei acesteia  cu expertiza grafică, cu toate că  ambele descipline se
ocupă de studierea scrisului, fiecare dintre ele are  un obiect  şi modalităţi proprii de
investigaţie, ce nu pot fi confundate, astfel:

 grafologia urmăreşte descoperirea personalităţii după un scris cert, adică al cărui autor
este cunoscut; expertiza grafică urmăreşte identificarea autorului unui scris a cărui
paternitate este incertă (necunoscută sau contestată);
 în grafologie se examinează un singur scris (o probă sau mai multe provenind de la
aceeaşi persoană), stabilindu-se caracteristicile generale şi interpretându-se acestea din
punct de vedere psihologic; în  expertiza grafică se compară două scrisuri sau grupe de
scris, evaluându-se asemănările şi deosebirile;
 în grafologie se cercetează scrisuri sincere, nedisimulate; în expertiza grafică se
examinează adesea scrisuri intenţionat modificate (deghizate) sau contrafăcute
(copiate ori imitate).5

Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa scris

Inscrisurile constituie mijloace de proba in masura in care cuprind in continut fapte sau
mijloace de natura sa contribuie la aflarea adevarului.6
5
Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea Iasi, 1973, pag.35
6
N. Volonciu, Tratat de procedura penala, vol.I, Editura Paideia, 1994, Bucuresti, pag.371
  Individualitatea scrisului

Individualitatea reprezinta acea calitate a scrisului care ii stabileste apartenenta la o

anumita persoana.7

Intensitatea scrisului este data de cantitatea de substanta excitabila cu care sunt

inzestrate celulele nervoase, sub acest aspect deosebindu-se celule puternice si celule slabe.
De inzestrarea unei persoane cu unul din cele doua genuri de celule depinde si capacitatea ei
de a raspunde la un efort dat, obosind intr-o masura mai mare sau mai mica; fenomenul
denumit „inhibitie de protectie” asigura apararea celulelor nervoase prin epuizare. Facand
aplicatie la scris, se poate conchide ca tocmai capacitatea functionala a celulelor nervoase va
determina usurinta sau dificultatea formarii reflexelor conditionate care stau la baza
deprinderii de scriere, la care se adauga influenta exercitata asupra tonusului muscular al
mainii.8

Echilibrul reprezinta acel raport de forta dintre cele doua procese fundamentale:
excitatia si inhibitia, raport care determina precizia legaturilor temporare formate, capacitatea
de reglare si control a reactiilor. Atunci cand dezechilibrul se datoreaza unei lipse de control,
acesta se va materializa scriptural printr-o serie de tulburari denumite disgrafii.

Mobilitatea se refera la posibilitatea diversificarii proceselor nervoase, a inlocuirii

acestora in scopul de a adapta organismul la modificarile survenite in mediul exterior.
Mobilitatea proceseor nervoase determina in mod nemijlocit si o modificare a stereotipurilor
dinamice formate, deci si a scrisului.

In plus fata de cele prezentate, individualitatea scrierii este determinata si de

particularitatile anatomice si functionale ale sistemului nervos si muscular al bratului si
mainii. Astfel modul in care este tinut instrumentul scriptural, pozitia si miscare
corespunzatoare a degetelor nu sunt exclusiv determinate de sistemul de invatare a scrierii, ci
in mare parte adaptate la disponibilitatile persoanei.

Scrisul- definit drept un sistem de comunicare , de reproducere, prin semne grafice, a

gandurilor si a vorbirii- constituie o deprindere intelectuala, un complex de reflexe
conditionate (stereotip dinamic) format printr-un proces de invatare.9

Dupa numeroase exercitii si odata cu legarea literelor si cu deprinderea mainii de a

exdcuta miscarile inscriptorii, ritmul screrii incepe sa se accelereze. Semnele grafice nu mai
sunt imitate, ci memorate, iar materializarea lor in scris se indeparteaza tot mai mult de la
modelul initial.

Principalele miscari de scriere sunt flexiunea, extensiunea, abductia si aductia.10

7
Vasile Berchesan, Marin Ruiu- Tratat de criminalistica, Editura Little Star, Bucuresti 2004, pag.471
8
Lucian Ionescu, op.cit, pag.40
9
Camil Suciu- Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 487
10
Maurice Periot si Paul Brosson
 Flexiunea si extensiunea se executa in plan vertical si constau in aducerea
instrumentului scriptural de sus in jos si ducerea lui de jos in sus, prin strangerea si, respectiv
destinderea degetelor, pe cand abductia si aductia se desfasoara pe plan orizontal, prin
deplasarea mainii de la stanga spre dreapta si invers, ceea ce inseamna o indepartare si
apropiere de la si spre centru.11

Este adevarat ca fiecare caracteristica considerata izolat poate fi intalnita in scrisul mai
multor persoane, dar combinatia lor este irepetabila, de unde posibilitatea identificarii
scriptorului chiar si atunci cand s-a procedat intentionat la deghizare(scriere cu mana stanga,
simularea unui scris de evolutie inferioara, utilizarea majusculelor de tipar etc.)12

 Stabilitatea relativa a scrisului

Identificarea persoanei dupa scris este posibila nu numai datorita insusirii acestuia de a
fi individual, ci si proprietatii sale de a fi stabil. Prin stabilitatea scrisului se intelege faptul ca,
odata instaurate in grafismul unei persoane, caracteristicile generale si majortiatea formelor
scripturale raman constante toata viata.

Stabilitatea relativa a scrisului este proprietatea acestuia exprimata prin faptul ca odata
instaurat in grafismul unei persoane caracteristicile generale si majoritatea celor individuale
raman constante toata viata.13

Aceasta stabilitate nu este absoluta ci relativa, scrisul suferind modificari, de obicei

fara repercusiuni notabile asupra posibilitatii de identificare a scriptorului. Variabilitatea
rezultata din asemenea modificari nu trebuie confundata cu cea care sta la baza asa-numitului
scris variabil sau schimbator, care s manifesta in faptul ca, caracteristicile grafice difera la
aceeasi persoana de la un document la altul, ceea ce se explica prin capacitatea unor persoane
de a folosi concomitent mai multe variante de scris.14

Factorii care determina modificari ale scrisului de mana

Practica expertizei crimnalistice a scrisului a statuat o serie de modificari survenite in
cursul evolutiei scrisului. Astfel se observa diferente intre scrisul acelorasi persoane dupa un
an sau doi de studii superioare. Necesitatea de a lua notite intr-un ritm accelerat si in cantitati
mari, determina o simplificare a scrisului: literele isi pierd adeseori individualitatea, spatiile
cresc, dimensiunea se micsoreaza.

In apropierea varstei de 20 22 de ani are loc cristalizarea grafismului, caracteristicile

generale si formele scripturale ramanand constante pentru tot restul vietii. Stabilitatea scrierii
trebuie insa privita ca un element relativ, ea putand suferi modificari care nu au repercusiuni
notabile asupra identificarii autorului. De exemplu modele multiple de executie a
11
Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea Iasi, 1973, pag.37
12
Lucian Ionescu, Dumitru Sandu- Identificarea criminalistica, Editura Stiitifica Bucuresti, 1990, pag.30
13
Gheorghe Popa, Constantin Draghici, Crisan Mucenic Lazureanu, Ionel Necula, Octavian Concescu-
Valorificarea urmelor si mijloacelor materiale de proba prin constatari tehnico-stiintifice si expertize
criminalsitice, Editura ERA, Bucuresti 2008, pag.28
14
Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea Iasi, 1973, pag.44
semnaturilor, elemente literale noi sau diverse, afectiuni motorii prin care se altereaza scrisul,
imbatranirea).

Profesia scriptorului indica in multe cazuri un scris aparte. Astfel, se constata la

tehnicieni folosirea unor scrieri ce includ litere de tipari, introducerea ornarilor si infloriturilor
la grefierii si notarii din trecut (pentru imprimarea unei solemnitati actelor intocmite), aspectul
extrem de necitet la doctori sau un scris neevoluat al unor oameni care nu au studii superioare
ori conform meseriei lor nu utilizeaza scrisul decat ocazional.

Intr o enumerare, fara pretentii de exhaustivitate, am include printre elementele care

pot interveni in stabilitatea scrierii:

1. Modificari la nivelul evolutiei scrierii dupa formarea si cristalizarea scrierii, la unele

persoane evolutia grafismului stagneaza;la alte persoane aceasta trece printr un proces
lent de evolutie(chiar aproape neevident pentru perioade relativ scurte).
2. Modificari datorate starii psiho- somatice data fiind paleta extrem de larga de stari ce
se abat de la normalitatea psihica si fiziologica,cat si legatura de netagaduit dintre
starea psihica si cea fizica, scrisul va putea suferi "alterari"generate de stari ca:
oboseala, depresie, surmenaj, ingestie de toxice. De exemplu biletele sinucigasilor,
scrisul alcoolicilor, toxicomani, bolnavilor psihici.
3. Bolile mentale afecteaza profund scrisul sub raportul miscarilor: lipsa de coordonare,
plasare aberanta a unor caractere sau chiar cuvinte, fraze, dezalinieri, aspect haotic al
continutului, repetitii de fraze complete, incoerente de text.
4. Batranetea care este foarte adesea asociata cu stari de boala in stationare sau progresie,
se manifesta in scriere printr o dezorganizare a acesteia (destructurare),
fragmentarea(poligonarea) traseelor arcuite sau a ovalurilor. Un semn caracteristic il
reprezinta asa numitele”fire de paianjen” constand in intarzierea varfului penitei pe
foaia de hartie, ceea ce da nastere unor trasaturi foarte fine si incalcite.
5. Modificari rezultate din actiunea asupra mainii de catre o alta persoana (mana
condusa) asupra mainii unor persoane bolnave, analfabete, se actioneaza prin "ajutarea
mainii" pentru executarea unor semnaturi pe acte(de exemplu testamente, contracte)
scrierea cu mana inerta(cu mana moarta) scriere cu mana ajutata .
6. Modificari produse de stari de intoxicatie in mod special cu alcool, droguri,
medicamente, intoxicatii cu ciuperci, auto otraviri suicidiare, s. a.
7. Modificari cauzate de incapacitati fizice ale organelor implicate in scriere: accidente,
amputari ale degetelor, mainilor; pierderea sau afectarea vederii.
8. Modificari generate de factori aleatorii sunt rezultatele unor influente de moment si
afecteaza numai cate un specimen de scris sau semnatura, care sunt date in acele
conditii speciale: suportul actului, suprafete neregulate(ex. lemn cu noduri, suprafete
foarte alunecoase, pozitii instabile) pozitii de scriere incomode(ex. rezemat pe spatele
unei persoane); instrument de scris necunoscut sau defectuos(ex. pix cu pasta de scris
la temperaturi foarte scazute)
 De mentionat este faptul ca majoritatea falsificatorilor sunt mai atenti la elementele
caracteristice individuale ale scrisului decat cele generale. Pornind de la aceastaz idee voi
prezenta in continuare caracteristicile generale ale scrisului de mana.

Caracteristici generale ale scrisului de mana

Prin caracteristici generale ale scrisului sau prin dominante grafice intelegem acele
caracteristici sau calitati ale scrisului care determina aspectul general al acestuia. Este vorba
despre diferite proprietati de clasa, generice, care luate separat, se pot gasi in scrisul mai
multor persoane. Esenta §i individualitateascrisului rezida in miscarea generatoare care a stat
la baza executarii scrisului. Aceste caracteristici generale permit o clasare a scrisului,
deoarece o scrisoare anonima ce prezinta un scris evoluat va inlatura, de la bun inceput, toate
scriptele de comparatie ce prezinta un scris neevoluat, astfel cercul de banuiti restrangandu-se.

Caracteristicile generale sunt mai putin sesizabile pentru un nespecialist si tocmai

de aceea falsificatorii isi fixeaza atentia asupra constructiei literelor. Gradul de evolutie al

scrisului reprezinta caracteristica generala cea mai cuprinzatoare pentru definirea unui scris si

consta in nivelul de insusire a tehnicii de scriere. La determinarea acestei caracteristici

concura mai multi factori: coordonarea miscarilor (gradul de automatizare al acestora) si

viteza (ritmul executiei). Acest grad de executie a fost impartit in trei, dupa cum exista

necesitatile practice: scris inferior, superior si mediocru15.

a) Scrisurile inferioare se caracterizeaza printr-o coordonare slaba a miscarilor,
automatizarea gesturilor grafice este redusa, ritmul de executie incetinit. Astfel de
scrisuri sunt proprii persoanelor la care deprinderea de a scrie a ramas intr-un stadiu
inapoiat si de aceea manifesta o rigiditate in executarea miscarilor inscriptorii.
b) Scrisurile superioare se caracterizeaza printr-un inalt grad de
coordonare, mişările fiind automatizate §i succedandu-se, de regula, intr-un ritm
rapid.
c) Scrisurile medii reprezinta o stare intermediara intre scrisurile
inferioare si cele superioare, fiind foarte variate ca aspect. La astfel de scrisuri,
coordonarea miscarilor este relativ buna, dar se desfasoara intr-un ritm mai putin
dinamic.

Forma scrisului, un alt element ce contribuie la identificarea scriptorului, trebuie luata

in considerare in ceea ce priveste configuratia literelor (modelul dupa care sunt trasate).

Din acest punct de vedere putem deosebi scrisuri caligrafice si scrisuri cu caractere
tipografice . Scrisurile cursive pornesc de la modelul caligrafic care ulterior se va pastra doar

1515
E. Locard - Op. cit., pag. 283 si urm. C. Suciu-Op. cit., pag. 490-491. A. Athanasiu - Op. cit., pag. 42 si urm.
L. Ionescu - Op. cit. pag. 77 si urm. E. Stancu - Op. cit. pag. 328.
fragmentar. Nici scrisurile executate dupa modelul tipografic nu sunt simple reduceri ale
semnelor de tipar, ci grafisme caracterizate printr-un grad de legare mai redus, in care literele
sunt trasate de obicei, separat si au o forma predominant tipografica.

Un factor important in precizarea formei scrisului o constituie tipul miscarilor.

Principalele tipuri sunt urmatoarele:

 scrisurile arcadate - in care predomina forma de arcada a trasaturilor

superioare ale literelor, precum si a trasaturilor de legare (m si n);
 scrisurile ghirlandate - toate trasaturile inferioare ca si cele de unire sunt
concave, mai multe litere avand aspectul unei ghirlande;
 scrisurile unghiulare (colturoase) in care trasaturile mentionate mai sus sunt
ascutite;
 scrisurile rotunjite - caracterizate prin forma circulara a ovalelor.

Gradul de simplificare al scrisului reprezinta un alt criteriu de definire a formei

generale. Din acest punct de vedere distingem: scrisuri simple - lipsite de trasaturi inutile,
ceea ce le apropie de scrisurile grafice; scrisurile simplificate - in care multe dintre trasaturile
modelului caligrafic dispar, iar gesturile grafice sunt condensate, literele reducandu-se la
strictul necesar, fie numai la semne de-abia schitate, indescifrabile in afara contextului;
scrisuri complicate - in care literele contin trasaturi suplimentare, nefunctionale, dand
scrisului un aspect ornat

Dimensiunea scrisului este data de inaltime (mare - peste 2-3 mm sau mica sub 2
mm) si de largime (scris dilatat sau comprimat), aceste limite reprezentand scrisuri de
dimensiuni medii care sunt intalnite in marea majoritate a cazurilor16.

Inaltimea este o caracteristica usor de schimbat si de aceea putin valoroasa in procesul

de identificare al scriptorului. Astfel, in procesul de falsificare si deghizare a unui inscris este
foarte des intalnita, dar fara repercursiuni grave deoarece se pastreza caracteristicile speciale
care nu sunt alterate. Inaltimea scrisului este influentata de acuitatea vizuala (miopii scriu mic,
iar prezbitii mare), pozitia capului §i a bustului in timpul scrierii (de care depinde unghiul de
vizare si de apreciere a amplitudinii mi§carilor), modul de tinere a elementului scriptural etc.

Presiunea scrisului este pusa in evidenta, in principal, de grosimea trasaturilor si

eventual de urmele de adancime din stratul hartiei. Este mare in cazul scrisurilor lente, cele cu
o evolutie inferioara, datorita alunecarii incetinite a varfului instrumentului scriptural pe foaia
de hartie si pozitiei de spijinire a mainii. La scrisurile rapide, presiunea este mica, fiind uneori
atat de redusa incat virful abia atinge suprafata actului sau chiar „sare" pe alocuri, situatia in
care trasatura respectiva este imprimata doar la inceput sau la sfirsit.

Continuitatea scrisului reprezinta o alta componenta generala de identificare, adica

gradul de legare a semnelor grafice componente, utila in masura in care se dovedeste a fi o
constanta a unui anumit inscris. Sub acest aspect scrisurile se impart in scrisuri legate in care
toate literele sunt trasate prin miscari continue, iar literele care alcatuiesc cuvinte sunt legate
16
C. Suciu - Criminalistica - Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1972, pag. 490-491.
intre ele, scrisuri tocate datorita separarii tuturor literelor si chiar a unor parti din litera („scris
tocat").

Spatierea scrisului reprezinta o alta caracteristica care priveste integralul dintre litere,
cuvinte si dintre randuri. In cadrul examinarilor comparative este demn de urmarit, in texte,
distanta dintre diferite abrevieri si cuvantul urmator (exemplu: „dr." si „nume"), precum si cea
dintre majuscula si minuscule.

Forma randurilor participa alaturi de directie la conturarea aspectului general al

acestora. Scrisurile pot fi clasificate in: drepte - in care extremitatile inferioare ale literelor
alcatuiesc o linie dreapta; convexe - in care randurile incep suitor si se termina coborat;
concave - in care randurile incep coborator si se termina suitor; serpuitor - in care despartirile
in sus si in jos fata de orizontala imprima randurilor o forma ondulatorie; scaliforme sau
etajate . Oranduirea scrisului cuprinde elemente referitoare la dispunerea textului in pagina
cum ar fi: marginea, utilizarea alineatelor si aranjarea diferitelor parti ale scrisului.
 Bibliografie
1. C.Suciu, „Criminalistica” Editura Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1972, pag.
470
2. Emilian Stancu - Criminalistica, vol.I, Ed. Actami, Bucuresti, 1997, pag. 327
3. Gheorghe Nicola - Expert Criminalist
4. Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea Iasi, 1973,
pag.14
5. Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea Iasi, 1973,
pag.35
6. N. Volonciu, Tratat de procedura penala, vol.I, Editura Paideia, 1994, Bucuresti,
pag.371
7. Vasile Berchesan, Marin Ruiu- Tratat de criminalistica, Editura Little Star,
Bucuresti 2004, pag.471
8. Lucian Ionescu, op.cit, pag.40
9. Camil Suciu- Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972,
pag. 487
10. Maurice Periot si Paul Brosson
11. Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea Iasi, 1973,
pag.37
12. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu- Identificarea criminalistica, Editura Stiitifica
Bucuresti, 1990, pag.30
13. Gheorghe Popa, Constantin Draghici, Crisan Mucenic Lazureanu, Ionel Necula,
Octavian Concescu- Valorificarea urmelor si mijloacelor materiale de proba prin
constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalsitice, Editura ERA, Bucuresti
2008, pag.28
14. Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea Iasi, 1973,
pag.44
15. E. Locard - Op. cit., pag. 283 si urm. C. Suciu-Op. cit., pag. 490-491. A.
Athanasiu - Op. cit., pag. 42 si urm. L. Ionescu - Op. cit. pag. 77 si urm. E. Stancu
- Op. cit. pag. 328.
16. C. Suciu - Criminalistica - Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti