ovestea Babușcăi

Odată, într-un mic oraș rusesc, locuia o femeie numită Babușca. Babușca avea întotdeauna multe
lucruri de făcut: măturarea podelei, lustruirea casei, gătirea mâncării și curățarea camerelor. Casa
ei era cea mai bine păstrată și cea mai curată locuință din întregul sat. Grădina ei era cea mai
frumoasă.
Într-o seară, fiind mult prea ocupată cu curățenia, nu apucă să afle că toți sătenii s-au strâns în
piață, uitându-se la noua stea de pe cer.
Auzise ea ceva despre o nouă stea care apăruse, dar s-a gândit: “Atâta agitație pentru o stea! Nu
am timp să mă uit la așa ceva pentru că sunt atât de în urmă cu treaba, încât va trebui să lucrez
toată noaptea!”
N-a auzit nici sunetele tobelor de afară, nici șoaptele sătenilor care se întrebau dacă luminile care
se vedeau veneau de la vreo armată sau de la vreo adunare de oameni dar în tăcerea bruscă a
satenilor, a auzit bătăi în ușa ei.
– Cine-i acolo? întrebă ea, în timp ce deschidea ușa. Babușca rămase mută de uimire. La ușa ei
erau trei împărați și un slujitor al lor!
- Stăpânii mei au nevoie de un loc unde să se odihnească - a spus servitorul - și am auzit că ai cea
mai curată casă din sat.
- Vreti să rămâneți aici peste noapte ? întrebă Babușca.
- Da, până când se va însera și steaua va apărea din nou, a răspuns slujitorul.
- Atunci intrați ! a spus Babușca gălăgios.
Regii au fost foarte multumiți când au văzut pâinea rumenită, placintele și prăjiturile pregătite.
Ea i-a servit și le-a pus o mulțime de întrebări.
– Ați străbătut așa un drum lung?
– O cale tare lungă ! a suspinat unul dintre crai pe nume Caspar.
- Dar încotro mergeți ?
- Urmăm noua stea ! a spus un alt crai, pe nume Melchior.
- Dar unde ?
Regii nu știau precis, dar erau siguri că steaua îi va conduce la un Rege nou-născut, un Rege al
Pământului și al Cerului.
– De ce nu vii cu noi ? întrebă al treilea crai, pe nume Baltasar. Îi poți duce și tu un cadou ca noi;
eu îi duc aur, iar prietenii mei duc miresme și parfumuri.
- O, nu sunt sigură că mă va primi bine - a spus Babușca; Ce-aș putea eu să-i duc? Mă gândesc că
aș putea duce o jucărie; am un dulap plin de jucării rămase de la fiul meu, care a murit când era
mic.
- Acest nou rege ar putea fi și regele tău. Vino cu noi când apare steaua în seara asta.
- Mă voi mai gândi la asta - suspină Babușca.
Când toată lumea dormea, pentru ea nu era timp pentru a visa. Toate lucrurile trebuiau făcute. A
oftat.
- Sunt atât de multe de făcut. Casa trebuie să fie curațată când vor pleca. Nu pot s-o las așa - se
gandi ea.
Dintr-odată s-a întunetcat și steaua a apărut pe cer.
– Ești gata, Babușca? întrebă Balthasar.
- Voi veni maine, a spus Babușca.
Craii au plecat triști. Babușca a alergat înapoi în casă, dornică să-și continue treaba.
În cele din urmă, s-a dus la dulapul mic, a deschis ușa și a privit toate jucăriile, dar acestea erau
prăfuite și nu erau potrivite pentru un rege. A curățat toate jucăriile până când fiecare strălucea.
Babușca se uită pe fereastră. Era deja dimineață! Steaua venise și plecase. Regii vor fi găsit alt
loc unde să se odihnească. I-ar fi putut ajunge din urmă, dar se simțea prea de obosită. Trebuia să
doarmă. Când s-a trezit afară era deja întuneric. Dormise toată ziua! Și-a tras repede mantia, a
împachetat jucăriile într-un coș și a alergat pe drumul pe care îl apucaseră regii.
Peste tot a întrebat “I-ați văzut pe regi? „O, da”, îi răspundea toată lumea, „ sigur că i-am văzut.
Au luat-o într-acolo”. Timp de o zi, Babușca a mers pe urmele regilor, iar pe drum satele erau
din ce în ce mai mari și apăreau acum orașele. Dar Babușca nu s-a oprit. A ajuns într-un oraș.
„Trebuie să caut un Palat”, gândi ea. „Acolo se naște un bebeluș regal”. „Nu, nu este niciun copil
regal aici”, i-a spus gardianul palatului când a fost întrebat. „Dar trei regi?” a întrebat Babușca.
„O, da, au venit aici, dar nu au stat mult. Au plecat.” „Dar încotro?” a întrebat Babușca. „Spre
Betleem. Nu-mi pot imagina de ce se duc acolo căci este un loc foarte sărac. Dar sigur într-acolo
s-au dus.” răspunse gardianul.
A pornit spre Betleem. Era seara când Babușca a ajuns la Betleem și călătorise multă vreme. A
intrat într-un han și a întrebat de regi. „O, da”, a spus hangiul, „regii au fost aici acum două zile.
Au fost foarte încântați, dar nici măcar nu au rămas peste noapte.” „Știi ceva despre un copil care
se va naște?” strigă Babușca. "Da" a răspus hangiul „Și regii au întrebat despre un copil.” Când a
văzut dezamăgirea din ochii lui Babușca, s-a oprit. „Dacă vrei să vezi unde este copilul”, a spus
el repede, „este chiar peste drum. Nu puteam oferi nimic mai bun când părinții lui au venit.
Hanul meu era într-adevăr plin, așa că au trebuit să meargă în grajd. ”
Babușca l-a urmat prin curte pe hangiu. „Iată grajdul” a spus acesta și o lăsă în grajd. „Babușca?”
o strigă cineva din prag care o privea cu amabilitate. Se întrebă dacăacesta știa unde se dusese
familia. Știa acum că bebelușul rege era pentru ea cel mai important lucru din lume. „Au plecat
în Egipt și sunt în siguranță”, i-a spus el Babușcai. „Și regii s-au întors în țările lor. Dar unul
dintre ei mi-a povestit despre tine. Îmi pare rău, dar ai ajuns prea târziu. S-a născut Iisus,
Mântuitorul lumii.„
Babușca era acum tare întristată. De atunci se spune că Babușca în dorul pruncului Iisus încă îl
mai caută. Se tot plimbă prin lume pentru a-l găsi, lăsând copiilor jucării sub brazi.

POVESTEA LUI BABOUSCHKA

Babouschka locuia într-o căsuță aflată în cel mai rece colț al unui pământ rece și geros. Căsuța ei
mică era chiar la răspântia a patru drumuri. Când Regele Iernii cobora pe pământ, fratele Vânt
şuiera ameninţător la ferestrele ei, aducând cu el grămezi adânci de zăpadă în jurul casei și
aproape nimeni nu mai venea să o viziteze, căci la aşa mormane de zăpadă, cine s-ar mai fi
încumetat să umble pe-acolo, pe acele drumuri troienite din apropiere. Inima Babouschkăi tânjea
după căldura verii, parfumul florilor, cântecul păsărilor și după prietenii ei.
Într-un an, Babouschka a hotărât să pregătească o petrecere pentru prietenii ei. "Aşa nu voi mai fi
singură”, s-a gândit ea. „Îmi voi invita toți prietenii. Voi găti, voi curăța și voi face pârtie prin
zăpadă până la ușa mea!”
Şi Babouschka se şi puse pe treabă. A măturat podeaua, a sters praful de pe rafturi și a spălat
toată casa. Apoi a început să pregătească cele mai delicioase bucate - pâinea ei bună, plăcinte,
fursecuri și prăjituri - și, de asemenea, a scos din cămară și a adus în bucătărie cartofi, mere și
borcane cu varză și roșii.
Pe măsură ce ziua petrecerii se apropia, Babouschka a început să curețe zăpada și să facă pârtie
către casa ei. Pe când se afla afară, i s-a părut că aude în depărtare clinchet de zurgălai. „Vai ! se
gândi ea, oaspeții mei sosesc mai devreme şi eu nu sunt încă pregătită căci mai am atât de multe
de făcut. Nu, nu sunt gata. Trebuie să mă grăbesc!" Așa că Babouschka a intrat repede înăuntru
și a început să aşeze masa pentru petrecerea ei.
Tocmai pe când punea farfuriile pe masă, s-a şi auzit primul ciocănit în uşă. Babouschka s-a dus
repede la ușa și a deschis-o, dar persoana care stătea acolo era cineva pe care ea nu-l cunoștea.
Babouschka a fost tare mirată să vadă că acesta purta o coroană regală strălucitoare. Acesta și-a
plecat capul în faţa ei și a spus: „Babouschka, urmărim o stea minunată pe cer. În curând se va
naşte un copil special. Credem că El va fi un mare rege și că acea stea strălucitoare ne va
conduce la El.
Vino cu noi Babouschka și o să-l poți vedea și tu pe regele nou-născut.”
Babouschka a privit dincolo de rege și a văzut încă doi regi stând pe nişte cămile. Auzea
clopoţeii cămilelor sunând în timp ce acestea îşi mişcau picioarele. Dar Babouschka s-a gândit la
toți prietenii ei care tocmai trebuiau să apară și a spus: „Voi merge cu tine mai târziu, căci acum
trebuie să mă pregătesc pentru petrecerea mea”. Regele s-a întors cu tristețe și a plecat, iar
Babouschka a închis ușa în urma lui.
„Acum trebuie să scot pâinea din cuptor și să pun lumânările pe masă”, a gândit Babouschka.
Atunci s-a auzit un alt ciocănit în uşă. Babouschka deschise din nou ușa și privi în întuneric. I se
părea că aude vocile prietenilor ei în depărtare, dar în fața ei din întuneric a apărut un alt rege.
Hainele lui erau dintr-o țară departe de țara ei și Babouschka a crezut că lumina ce strălucea pe
fața lui trebuie să fie lumina acelei stele despre care vorbise celălalt rege.
Şuvoaie de arome ameţitoare se răspândeau în jurul regelui când acesta flutura cădelnița sa aurie.
Și el i-a cerut Babouschkăi să meargă cu el să-l vadă pe regele nou-născut. Babouschka a simțit o
mare agitaţie în inima ei și și-ar fi dorit mult să meargă cu regii, dar s-a uitat în jur, a văzut
căldura lumânărilor din casa ei, a adulmecat pâinea cea proaspătă și a spus: „Voi merge în altă zi,
căci acum trebuie să mă pregătesc pentru petrecerea mea.”
Babouschka a închis ușa din nou și s-a grăbit să măture ultima parte din podea. Apoi a auzit a
treia bătaie. „Prietenii mei sunt în sfârșit aici”, se gândi ea. Babouschka a alergat la ușă, a
deschis-o și a fost surprinsă când a văzut încă un rege. Era tânăr iar zâmbetul lui părea unul
înțelept pentru anii săi tineri, aşa că Babouschkăi i-a plăcut şi, când și acesta i-a cerut să-l
urmeze, ea a știut că își dorește foarte mult să meargă cu el.
„Rămâi în seara asta la petrecerea mea” - a spus ea - „şi mâine voi merge cu tine să-l văd pe
acest rege minunat.” Dar regele înțelept a clătinat cu tristețe din cap și a spus: „ Babouschka noi
trebuie să urmăm steaua căci avem multe daruri de făcut acestui rege nou-născut. Ia şi tu un dar
cu tine și vino cu noi.” Dar Babouschka clătină din cap. Tocmai vedea că prietenii ei soseau. În
timp ce i-a întâmpinat, privirea ei i-a urmărit pe regi în timp ce urcau pe cămile și au pornit pe o
potecă către acea stea mare, care acum umplea toată noaptea de lumină.
Babushka a avut o petrecere minunată cu prietenii ei. Au mâncat pâinea cea bună și multe bucate
alese, au dansat și au cântat.
Dar când prietenii ei s-au dus acasă a doua zi, Babouschka s-a gândit la acei regi și la acel Prunc
și a început să i se facă un dor care o copleşea. A strâns repede câteva cadouri și o parte din
mâncarea rămasă de la petrecerea ei și a pornit să urmeze calea regilor înțelepți. Urmele
cămilelor erau toate acoperite de zăpadă, dar Babouschka a mers mai departe căutând acea stea
mare. Cum în cele din urmă nu a reuşit să găsească Pruncul, Babouschka a oferit cadourile sale
unei familii sărace care avea și ea un nou-născut.
Babouschka s-a întors acasă, dar tot restul acelei ierni lungi și friguroase și chiar și atunci când a
venit vremea caldă, Babouschka s-a pregătit să meargă cu regii când o vor vizita din nou în anul
următor. Babouschka i-a așteptat pe regi în iarna următoare, dar ei nu au mai venit. Așa că a
pornit de la sine să împartă daruri pe care le pregătise tot anul ce trecuse. A căutat și iar a căutat
Copilul-Stea şi din nou nu l-a găsit, dar a observat de fiecare dată cum copiii pe care i-a întâlnit
iubeau darurile pe care ea le-a adus lor.
La un Crăciun, Babouschka nu mai avea în casă nimic de dăruit. Acum era bătrână și dăruise
aproape tot multor copii și părinților lor. Găsise o jucărie veche și era preocupată să o lustruiască,
când auzi un scâncet blând ce venea dinspre ușa ei. „Sună a glas de copil”, gândi ea. „Cine ar
lăsa un copil afară într-o noapte rece ca asta?”
Babouschka se duse repede la ușa ei și o deschise. În noaptea rece și întunecată, acolo, în pragul
uşii ei, era un coș. În el se afla un Prunc strălucitor, iar când acesta a văzut jucăria lustruită din
mâinile Babouschkăi, El şi-a ridicat mânuţele şi a gângurit de încântare. Inima Babouschkăi s-a
umplut de bucurie. Apoi a ridicat privirea și a văzut că acolo, aşezaţi în jurul Copilului, erau o
mamă și un tată care îl sorbeau din priviri, iar în spatele lor erau cei trei regi care veniseră la ușa
ei în noaptea aceea cu mult timp în urmă. În jurul lor erau toți copiii și părinții ale căror inimi
Babouschka le bucuraseră. Toți au venit la vatra Babouschkăi … și atunci, Babouschka a știut că
nimic nu a fost irosit. Ea înţeles că toate eforturile ei de a găsi Copilul Luminii meritaseră iar
inima ei era acum plină de iubire.
The Legend of Babouschka by Ruth Ker
Traducere şi repovestire - Dorin Frunză
Ruth Ker is a kindergarten teacher at the Sunrise Waldorf School on Vancouver Island in British
Columbia