Războiul împotriva terorismului

-studiu de caz-

Problemă: Războiul din Irak

În urma atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001,revendicate de organizaţia

teroristă Al-Qaeda, preşedintele american George Bush Junior a declarat război
global împotriva terorismului. Terorismul, noul adversar, deşi inferior din punct de
vedere numeric şi tehnologic, s-a dovedit eficient. Metoda de combatere a
terorismului aleasă de Statele Unite ale Americii a fost una a forţei, metodă folosită
şi în Războiul din Irak.
Războiul din Irak -cunoscut şi ca Operaţia Iraqi Freedom, Al Doilea Război din
Golf- a fost confruntarea armată între Irak şi Coaliţia Multinaţională de forţe,
constituită sub conducerea Statelor Unite ale Americii. Conflictul armat a fost de
scurtă durată, întrucât a început în ziua de 20 martie 2003, iar în ziua de 1 mai
2003 a fost proclamată victoria Coaliţiei.
Comandanţii acestei confruntări au fost: George Bush, Tommy Frank(S.U.A),
Tony Blair, Mike Jackson(Marea Britanie) şi Saddam Hussein, Qusay Hussein
(Irak). Irakul a participat cu un efectiv de 375 000 de soldaţi, iar Coaliţia cu
263000 de soldaţi. Daunele au fost minime pentru armata invadatoare.
Preşedintele George W. Bush în noaptea de 17 spre 18 martie a susţinut un
discurs adresat lui Saddam şi populaţiei irakiene, prin care a anunţat că atacul
împotriva Irakului va fi lansat în aproximativ 48 de ore de la momentul discursului.
În acesta afirma că Irakul „ a ajutat, a antrenat şi a găzduit terorişti inclusiv agenţi
operativi ai reţelei Al-Qaeda” şi că „ pericolul este evident[discurs remis de
RADOR şi Ambasada SUA la Bucureşti].
Preşedintele irakian a respins ultimatumul impus de S.U.A. liderului de la
Bagdad. Fiul acestuia afirma „ soţiile şi mamele acelor americani care vor lupta
împotriva noastră vor plânge cu sânge, nu cu lacrimi.”
Invazia a violat flagrant „ Dreptul Internaţional” şi nu dispunea de aprobare din
partea Consiliului Suprem al Naţiunilor Unite.
Conform publicaţiei „100 de ore, plus...” a colecţiei „biblioteca Ziua” în
această confruntare au fost aplicate 3 strategii, respectiv:
- răsturnarea regimului condus de Saddam Hussein prin lovituri aeriene
chirurgicale;
- „Şoc şi groază” care urmărea bombardarea intensă a unor obiective
strategice irakiene astfel încât să fie indusă o stare de panică intensă;
- Distrugerea tuturor punctelor de rezistenţă din sudul Irakului.
 Războiul din Irak a urmărit 8 obiective precise, primul fiin răsturnarea de la
putere a regimului lui Saddam Hussein. Donald Rumsfeld a precizat în timpul unei
conferinţe de presă că respectivele obiective sunt:
- răsturnarea regimului prin lovirea acestuia cu forţă;
- identificarea, izolarea şi, în cele din urmă, eliminarea din Irak a armelor de
distrugere în masă;
- căutarea şi capturarea teroriştilor care s-au refugiat în Irak;
- strângerea tuturor informaţiilor referitoare la reţelele teroriste din Irak şi din
regiune;
- colectarea de informaţii referitoare la reţelele internaţionale de trafic de arme
de distrugere în masă;
- ridicarea sancţiunilor impuse Irakului şi acordarea imediată a unui ajutor
umanitar, furnizarea de alimente şi medicamente persoanelor strămutate sau
care au nevoie;
- asigurarea securităţii câmpurilor petroliere, care aparţin poporului irakian şi de
care are nevoie pentru a-şi dezvolta ţara;
- ajutarea poporului irakian în vederea creării condiţiilor necesare unei tranziţii
rapide spre un guvern reprezentativ, care să nu constituie o ameninţare pentru
statele vecine şi să fie hotărât să asigure integritatea teritorială a Irakului.
Spre deosebire de Statele Unite, Irakul a avut un singur obiectiv principal în
război: supravieţuirea regimului. Ca obiective secundare au avut prelungirea
războiului cât mai mult timp posibil şi provocarea unui număr cât mai mare de
pierderi adversarului, fără a genera astfel distrugerea rezistenţei irakiene.
De asemenea, conducătorii irakieni au acumulat o vastă experienţă în
privinţa metodelor de luptă americane, atât în timpul războiului din 1991,cât şi
în cei 12 ani care au trecut de atunci. Ei le-au transformat în următoarele „lecţii
învăţate”: S.U.A vor obţine controlul calificat al spaţiului aerian într-un interval
de 24 de ore de la declanşarea unui război aerian de mare intensitate; vor
distruge toate instalaţiile şi echipamentele pentru comunicaţii strategice, cât şi
pe cele utilizate pentru culegerea şi diseminarea informaţiilor strategice; vor
înfrânge forţele terestre irakiene angajate în luptă în teren deschis, mai ales în
deşert.
În urma confruntărilor armate au fost ucişi cu aproximaţie 140 de soldaţi
americani, 33 de britanici şi 30 000 de soldaţi irakieni şi civili. Trupele şi
forţele americane nu au descoperit arme nucleare, chimice sau biologice.
Deşi a fost proclamată victoria Coaliţiei, conflictele nu au încetat nici până
în prezent, iar teroriştii nu au fost eliminaţi(1 noiembrie 2010- un grup de
terorişti a luat cu asalt catedrala catolică din Bagdad, atacatorii cerând
eliberarea din închisoare a unor militanţi Al-Qaeda. Acest atentat s-a soldat cu
37 de morţi şi 57 de răniţi, în urma unei detonări a unei centuri cu explozibil).
După 7 ani de conflicte, războiul antiterorist a facilitat recrutarea de noi
simpatizanţi ai organizaţiilor teroriste şi a destabilizat întreaga regiune.
Potrivit unui raport de presă publicat de Associated Press, până în prezent
şi-au pierdut viaţa aproximativ 4312 soldaţi americani, britanici-179, italieni-
33, ucrainieni-18, polonezi-21, bulgari-13, spanioli-11, danezi-7, slovaci-4,
letoni-3, georgieni-3, români-2, estonieni-2, tailandezi-2. între 97000 şi 106000
civili irakieni şi-au pierdut viaţa din cauza atacurilor armate. În perioada 2006-
2010 aproximativ 1,6 milioane de irakieni şi-au părăsit localităţile de reşedinţă.
În urma acestui război S.U.A. şi-au deteriorat relaţiile cu Germania, Franţa,
Turcia şi Rusia. Acest război a fost foarte mediatizat, iar protestele împotriva
acestuia nu au întârziat să apară. Opinia publică nu a putut influenţa foarte mult
cursul acestui război deja stabilit.
Pe 31 august, preşedintele Barack Obama a transmis semnalul retragerii
trupelor americane din Irak. „Astfel, la finele anului viitor, majoritatea celor
50000 de militari americani, care încă se mai află în Irak, se vor întorce acasă.
O forţă de tranziţie va continua să rămână în Irak cu o misiune diferită: aceea de
a consilia şi asista forţele de securitate irakiene şi de a le sprijini în misiuni de
contraterorismului.”
Consider că lupta împotriva terorismului este o luptă continuă, întrucât
adversarii sunt „nevăzuţi”, pot fi oriunde şi acţionează conform propriilor legi,
ce nu respectă legile luptei armate. Acţiunile acestora sunt greu de prevăzut,
deoarece modurile de operare sunt centrate pe surprindere şi au ca ţintă omul.
Pentru a lupta împotriva terorismului trebuie să cunoşti foarte bine adversarul,
să ai cât mai multe informaţii despre acesta şi despre scopurile pe care le
urmăreşte.
BIBLIOGRAFIE:

- Colecţia „Biblioteca Ziua”, 100 de ore, plus... Irak: Jurnal de război, Editura
Ziua, Bucureşti, 2003;
- Colecţia „Biblioteca Ziua”, Căderea Bagdadului Irak: Jurnal de război,
Editura Ziua, Bucureşti, 2003;
- Col.(r) dr. Ion Ioana, Terorismul şi riposta militară, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005;
- Dr. Ioan Geantă, Dr. Cornel Paraniac, Terorismul- Provocare a mileniului
trei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2008.