Schimbări climatice

-suport pentru seminar-

-selecție din materiale și documente oficiale-
Schimbările climatice aduc două mari provocări:

• reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră și

• adaptarea, prin dezvoltare durabilă, cu trecerea la o economie decuplată de carbon
care să asigure, în acelaşi timp, o calitate bună a vieții cetățenilor şi protecție
eficientă a vieții şi proprietății lor, în cazul noilor vulnerabilități și riscuri de
dezastre naturale.
Politica integrată a UE privind schimbările climatice şi energia are ca țintă globală menținerea
creșterii temperaturii medii globale sub 2°C (preferabil sub 1,5°C) în comparație cu nivelurile
perioadei preindustriale. În cazul depășirii limitei de 2°C (sau chiar a pragului de 1,5°C),
riscurile sunt numeroase, periculoase şi imprevizibile, determinând o creştere exponențială a
costurilor adaptării comparativ cu cheltuielile pentru intervenția și încetinirea acestui fenomen.
În România, temperature medie anuală la nivelul perioadei 1981–2010 a înregistrat o creștere
cu 0,5°C față de perioada climatică 1961-1990.
Cel mai cald an înregistrat a fost 2015, iar în perioada 2012-2017, abaterile termice anuale au
fost mai mari de 1,5°C raportat la media multianuală în perioadei 1961-1990. Această tendință
de creștere a temperaturii sezoniere este prezentă pe aproape tot teritoriul României în
primăvară și vară. Iarna, se manifestă tendințe crescătoare semnificative ale temperaturii
aerului în regiuni din sudul, centrul și nord-estul României. Începând din 1961, durata valurilor
de căldură este în creștere semnificativă în sudul și vestul României.
De asemenea, din 1901 până în prezent, România a avut în fiecare deceniu de la unul până la
patru ani extremi de secetoși/ploioși, un număr tot mai mare de secete fiind identificate după
anul 1981. Evoluția intensității arșiței din România, în perioada 1961 – 2010, a arătat o tendință
de creștere, mai ales după anul 1981. Sub aspect pluviometric, tendințe de creștere ale
cantităților de precipitații sezoniere sunt prezente în mare parte a țării în anotimpul de toamnă.
Iarna, primăvara și vara au fost identificate tendințe semnificative de descreștere a cantității de
precipitații în unele regiuni din estul și sud-vestul țării, alternate de episoade cu precipitații
zilnice peste 20 litri/m2 care generează la nivel local viituri rapide, care sunt din ce în ce mai
frecvente, pe fondul creșterii ratei intensității ploii în intervale scurte de timp.
Termeni utilizați:
Impactul schimbărilor climatice - efectele schimbărilor climatice asupra sistemelor naturale
şi antropice. Trebuie diferenţiate efectele potenţiale şi cele reziduale în cazul implementării
unor măsuri de adaptare.
Impact potenţial - efectele care apar în urma schimbărilor climatice în viitor, fără a se
lua în considerare măsurile de adaptare.
 Impact rezidual - efectele schimbărilor climatice ce pot apărea după realizarea
măsurilor de adaptare.
Capacitatea de adaptare - totalitatea instrumentelor, resurselor şi structurilor instituţionale
necesare implementării în mod eficient a măsurilor de adaptare.
Vulnerabilitate - impactul negativ al schimbărilor climatice, inclusiv al variabilităţii climatice
şi al evenimentelor meteorologice extreme asupra sistemelor naturale şi antropice.
Vulnerabilitatea depinde de tipul, amplitudinea şi rata variabilităţii climatice la care un sistem
este expus, precum şi posibilitatea lui de adaptare.
Adaptarea - abilitatea sistemelor naturale şi antropice, de a răspunde efectelor schimbărilor
climatice, incluzând variabilitatea climatică şi fenomenele meteorologice extreme, pentru a
reduce potenţialele pagube, a profita de oportunităţi sau a face faţă consecinţelor schimbărilor
climatice. Se pot distinge mai multe tipuri de adaptare: anticipativă şi reactivă, privată şi
publică, autonomă şi planificată.
În pofida tuturor eforturilor globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, temperatura
medie globală va continua să crească în perioada următoare, fiind necesare măsuri cât mai
urgente de adaptare la efectele schimbărilor climatice.
Schimbări climatice la nivel global
Modificările climatice globale reprezintă un fenomen acceptat de comunitatea ştiinţifică
internaţională, fiind deja evidenţiat prin analiza datelor înregistrate pe termen lung. Simulările
realizate cu ajutorul modelelor climatice globale au indicat faptul că principalii factori care
determină acest fenomen sunt atât naturali (de ex. variaţii în radiaţia solară şi în activitatea
vulcanică) cât şi antropici (e.g. schimbări în compoziţia atmosferei datorită emisiilor de gaze
cu efect de seră provenite din activităţile umane). Efectul cumulat al celor două categorii de
factori se manifestă prin modificarea temperaturii medii globale în ultimii peste 100 de ani.
Schimbări climatice la nivel regional -Europa
Clima Europei a înregistrat o încălzire de aproximativ 10C în ultimul secol, mai ridicată decât
media globală. Cantităţile de precipitaţii au crescut considerabil în nordul Europei, în timp ce
în partea sudică perioadele de secetă au devenit din ce în ce mai frecvente. Temperaturile
extreme înregistrate recent, cum ar fi valul de caniculă din vara anului 2003 şi mai ales cel din
2007, au fost corelate cu creşterea frecvenţei fenomenelor extreme din ultimele decenii, ca o
consecinţă a efectelor schimbărilor climatice. Deşi fenomenele meteorologice singulare nu pot
fi atribuite unei singure cauze, analizele statistice au arătat faptul că riscul apariţiei unor astfel
de fenomene a crescut considerabil datorită efectelor schimbărilor climatice.
Schimbări climatice în România
Similar cu situaţia înregistrată la nivel global, s-au evidenţiat schimbări în regimul unor
evenimente extreme (pe baza analizei datelor de la mai multe staţii meteo), respectiv :

• creşterea frecvenţei anuale a zilelor tropicale (maxima zilnică > 30oC) şi scăderea
frecvenţei anuale a zilelor de iarnă (maxima zilnică < 0oC).
• creşterea semnificativă a mediei temperaturii minime de vară şi a mediei temperaturii
maxime de iarnă şi vară (până la 2oC în sud şi sud-est în vară).
Analiza variaţiei multianuale a precipitaţiilor anuale pe teritoriul României indică apariţia unei
serii de ani secetoşi, datorată diminuării cantităţilor de precipitaţii, la care se adaugă tendinţa
de creştere a temperaturii medii anuale, în special în Câmpia Română şi în Podişul Bârladului.
Diminuarea volumului de precipitaţii din ultimii ani a dus la scăderea exagerată a debitelor pe
majoritatea râurilor ţării şi, în special, în sudul şi sud-estul României, în contextul acţiunii
complexe a mai multor factori, şi anume:

• scăderea cantităţilor anuale de precipitaţii;

• creşterea temperaturii medii anuale a aerului, care a determinat intensificarea evaporaţiei
şi evapotranspiraţiei;
• scăderea nivelurilor apelor freatice din luncile şi terasele râurilor, cu implicaţii negative
asupra alimentării acestora în sezoanele lipsite de precipitatii;
• frecvenţa şi durata mare a fenomenelor de secare a râurilor cu bazine hidrografice mai
mici de 500 km2.
Aceste rezultate confirmă una dintre concluziile scenariului climatic AR4 al Comitetului
interguvernamental pentru schimbări climatice (IPCC), conform căreia s-a evidenţiat o creştere
a frecvenţei şi intensităţii fenomenelelor meteorologice extreme ca urmare a intensificării
fenomenului de încălzire globală.

Efectele schimbărilor climatice

Creşterea temperaturii şi modificarea regimului de precipitaţii, precum şi de manifestarea
fenomenelor meteorologice extreme afectează direct:
- sistemele ecologice- biodiversitatea și resursele de apă
- sistemele socio-economice- agricultura, silvicultura, industria, infrastructura construită
(clădiri şi construcţii), transportul, energia, turismul şi activităţile recreative sau
sănătatea populației umane.
Sunt afectate în mod indirect sectoare economice precum: industria alimentară, prelucrarea
lemnului, industria textilă, producţia de biomasă şi de energie regenerabilă.

Efecte asupra sistemelor ecologice

Evoluţia ecosistemelor poate fi puternic afectată de impactul direct al schimbărilor climatice
asupra speciilor componente și asupra relațiilor dintre acestea și factorii abiotici (temperatură,
umiditate, regim hidric, pH, concentraţia O2, concentraţia altor gaze dizolvate, structura solului
etc). Perturbarea factorilor ecologici, într-o manieră drastică, are efect direct asupra evoluţiei
speciilor, iniţial asupra capacităţii acestora de adaptare şi ulterior asupra capacităţii de
supravieţuire, putând constitui, în cazuri extreme, factori de eliminare a anumitor specii din
reţelele trofice cu consecinţe drastice asupra evoluţiei biodiversităţii la nivel local şi cu impact
la nivel general.
Activităţi cum ar fi defrişarea şi suprapăşunatul pot conduce la amplificarea efectelor
schimbărilor climatice. În anumite ţări, tot mai mulţi oameni, în special cei cu venituri scăzute,
vor fi constrânşi să locuiască în regiuni marginalizate (lunci inundabile, versanţi expuşi la
torenţi, regiuni aride şi semiaride) expunându-se, astfel, și mai mult, efectelor schimbărilor
climatice.
Efecte asupra infrastructurii și planificării urbane

• creşterea riscului de producere de alunecări de teren;

• modificarea caracteristicilor materialelor de construcţie şi a fundaţiilor construcţiilor (ex.
timpul de priză al betonului, teren sensibil la umiditate);
• afectarea construcţiilor datorită intensităţii sporite a furtunilor, a alunecărilor de teren şi a
eroziunii zonei costiere;
• afectarea localităţilor şi a infrastructurii prin creşterea frecvenţei apariţiei inundaţiilor;
• scăderea gradului de confort a populaţiei;
• pierderea stabilităţii construcţiilor existente în zone denivelate, pe terenuri sensibile la
umiditate sau în zone inundabile;
• creşterea neuniformizării gradului de confort al clădirilor datorită costurilor ridicate ale
materialelor şi soluţiilor de izolare termică;

Efecte asupra sănătății populației

Impactul asupra sănătăţii depinde de:

• gradul şi amplitudinea de expunere la “variabilitatea factorilor climatici”,

• sensibilitatea populaţiei,
• capacitatea structurilor guvernamentale şi a sistemului de sănătate de a face faţă
consecinţelor acestui impact.
Schimbările climatice, manifestate prin valuri de căldură, zile friguroase, fenomene
meteorologice extreme, etc. au efecte negative asupra sănătăţii.
Bolile transmise prin apă si alimente, ar putea fi afectate de efectele schimbărilor climatice.
Aceste efecte pot fi amplificate de alţi factori de stres, (expunerea la ozon şi particule fine
determinate de valurile de căldură).
Expunerea pe termen lung la particulele fine din aerul ambient agravează o serie de afecţiuni,
cum ar fi bronhopneumopatia cronică obstructivă, care creşte sensibilitatea la alţi factori de
stres de origine climatică.
Efecte asupra agriculturii
Producţia vegetală variază an de an, fiind influenţată semnificativ de fluctuaţiile condiţiilor
climatice şi în special de producerea evenimentelor meteorologice extreme. Variabilitatea
climatică influenţează toate sectoarele economiei, dar cea mai vulnerabilă rămâne agricultura,
iar impactul asupra acesteia este mai pregnant în prezent, deoarece schimbările şi variabilitatea
climatică se manifestă din ce în ce mai accentuat.
Cele mai vulnerabile specii cultivate vor fi îndeosebi culturile anuale de cereale, deficitul de
apă din anotimpul de vară, care coincide cu perioada cerinţelor maxime de apă, determinând
scăderi importante de producţie. În acest sens se impune o nouă reorientare în structura
culturilor agricole, respectiv varietăţi cu o toleranţă ridicată faţă de temperaturile ridicate şi
stresul hidric generat de lipsa apei. Totodată, se impune adaptarea tehnologiilor agricole la
nivelul resursei de apă disponibilă, prezervarea (conservarea) apei din sol prin alegerea unui
sistem de lucrări minime reprezentând o nouă tendinţă de reorientare a cerinţelor privind
calitatea şi conservarea resurselor solului şi a resurselor de apă. De asemenea, diminuarea
resurselor de apă cu 10-30%, în special în zonele deficitare, va accentua consecinţele lipsei de
apă, efectele fiind amplificate de poluare şi tehnologii necorespunzătoare.
În ceea ce privește sectorul creșterii animalelor este nevoie de măsuri referitoare la fondul de
gene, măsuri specifice de elaborare a dietei, păşunatul şi adăpostirea animalelor, precum şi
tehnici de depozitare a îngrăşămintelor și deșeurilor pentru reducerea gazelor cu efect de seră.

Întrebări de lucru:
1. Prin ce se manifestă schimbările climatice?
2. Care sunt direcțiile pe care trebuie să se acționeze?
3. Ce sisteme sunt afectate direct de schimbările climatice?
4. Cum se manifestă impactul schimbărilor climatice în fiecare din aceste sisteme?
a) în sisteme ecologice
b) în agricultură
c) în domeniul sănătății
d) asupra infrastructurii
e) în alte sectoare identificate de voi